Reeducare Echilibru.docx

REEDUCARE ECHILIBRU Echilibrul corpului este rezultatul efortului conjugat al mai multor structuri din organism, din acest motiv el poate fi perturbat de numeroase afecțiuni. Faptul că e posibil să ne păstrăm direcția atunci când mergem sau ne aplecăm fără să ne dezechilibrăm se datorează bunei funcționări a milioane de structuri specializate din corp. Copilul are inca din viata intrauterina reflexul absolut al miscarii. Odata cu nasterea, el face o serie de miscari dezordonate, care reprezinta rezultatul unor inlantuiri de reflexe. Pe parcurs, dezvoltarea acestor reflexe, ii va permite sa se adapteze la mediu, evoluand treptat spre independenta motorie. 1.

Reflexele de atitudine

Sunt programate in trunchiul cerebral si au rolul de a mentine postura. Dintre aceste reflexe fac parte: reflexele tonice simetrice si asimetrice ale gatului, reflexele labirintice etc. 2.

Reflexele de rectitudine

Se formeaza in mezencefal si au rolul de a mentine corpul drept in spatiu. Sunt reprezentate de reactiile optice de rectitudine, labirintice de rectitudine, ale capului si corpului. 3.

Reflexele de echilibru

Sunt programate in cortexul cerebral si au rolul de a controla CGC. Sunt reprezentate de reflexele din pozitie de decubit ventral, decubit dorsal, asezat, stand in ortostatism, cvadrupedie

Tulburarile de echilibru static si dinamic constau in devierea corpului prin modificari ale tonusului muscular ce se prezinta sub forma de deviatii tonice lente ale membrelor sau trunchiului in cadrul reflexelor tonice vestibulo - spinale. Toate devierile tonice se fac spre partea afectata. Inchiderea ochilor accentueaza tulburarile de echilibru de origine vestibulara.

Probe care atesta prezenta tulburarilor de echilibru de origine vestibulara: ·

· ·

Proba „firului cu plumb”: pacientul in ortostatism, cu ochii inchisi este asezat in fata unui fir de care atarna o greutate; ea da posibilitatea sesizarii oricaror devieri a corpului sau capului; Proba Romberg (cap.2); Proba „bratelor intinse”: pacientului asezat pe un scaun, cu bratele intinse orizontal inainte si cu degetele indexe extinse in dreptul degetelor examinatorului, i se solicita inchiderea ochilor; bratele bolnavului vor devia spre partea labirintului lezat;

Sistemul vestibular este parte a urechii interne implicate în echilibru. Colectează informații referitoare la mișcare, echilibrul și orientarea spațială și trimite semnale la creier, potrivit „Asociației pentru tulburări vestibulare”. În cazul în care organele vestibulare de pe ambele părți ale capului funcționează corect, ele trimit impulsuri simetrice. În cazul în care nu funcționează în mod corespunzător, pot exista probleme senzoriale și de trimitere, către creier. O tulburare vestibulară sau vestibulopatie, așa cum mai e numită, poate determina apariția unor probleme de orientare. Cea mai frecventă tulburare vestibulară este vertijul paroxistic pozițtional benign. Este declanșat de anumite mișcări ale capului care cauzează mișcarea unor particule în urechea internă, provocând efecte, cum ar fi amețeli, rotire (vertij), dureri ușoare de cap și greață. Nu este o afecțiune gravă, iar uneori, dispare de la sine în câteva săptămâni sau luni. „Alții ar putea avea nevoie de terapie pentru a ajuta creierul să recalibreze cele două părți ale corpului”, spune BronteStewart. Unele tulburări vestibulare sunt cauzate de alți factori, cum ar fi o creștere benignă care afectează un nerv, ceea ce ar necesita o intervenție chirurgicală pentru a o repara, mai spune Bronte-Stewart. Unele dintre tulburări sunt cauzate și de infecții și pot fi remediate cu tratament medicamentos.