Frica Ascunsa Capitolul 1

Capitolul 1 -Buna ziua! Numele meu este Daria Ignat si sunt psihoterapeut. Va rog sa luati loc, iar atunci cand considerati ca sunteti pregatit, sa imi spuneti care este motivul pentru care ati venit aici. El s-a uitat pierdut la mine. Parea ca un pusti in prima zi de scoala. Oamenii sunt mereu asa cand intra in cabinet.Probabil au impresia ca ii voi manca. Era un tip cam pe la 1,75, brunet cu ochii verzi, sub care avea niste cearcane proeminente. Insomnii?Depresii?Probabil avea putin din toate. Voi afla oricum in curand. M-am uitat mai bine la el. Parul nepieptanat in cadea in bucle usoare pe umeri. Avea o pereche de blugi tociti si un tricou negru. Parea tipul de rocker dur, desi putin trecut de perioada adolescentei. Era sarmant, chiar daca aspectul nu era prea ingrijit. Era, cu siguranta, curat. Doar ca nu parea genul caruia ii place cum arata. Bine, ca tot veni vorba. Fata draguta, umeri lati, inalt, bucle rebele si tot tacamul…. Hei,Daria, concentreaza-te! Nu esti aici sa ii apreciezi felul in care arata, miam spus in gand. Am respirat usor si mi-am intins mainile pe birou. Aceasta pozitie denota deschidere, care este foarte importanta pentru psihologi.El s-a asezat intr-un colt al canapelei, cu mainile pe genunchi. Hmm..anxietate. Am hotarat sa actionez, pana nu o ia la fuga. -Cum va numiti? -Marius Ciubotaru.Am 26 de ani. -In regula, domnule Ciubotaru. Vreti sa imi povestiti putin despre viata dumneavoastra? -Viata mea…nu am asa ceva. Mai e si filosofic tipul… -Cu ce va ocupati? -Am inceput mai multe facultati dar niciuna nu corepunde cerintelor mele. Am facut filosofie, jurnalism si politehnica…cate un an la fiecare. Nu imi place. Apoi am hotarat ca vreau sa fiu actor. Sunt anul 1 la actorie. -Si credeti ca acum va fi diferit? -Poate. Nu imi place sa nu reusesc ceea ce imi propun. -Va cred. S-a uitat la mine prelung. Ce, am zis ceva gresit? Probabil e tare frustrant sa nu reusesti sa duci la bun sfarsit o actiune. Eu am stiut de la inceput ca vreau psihologie, am terminat-o si am ajuns unul dintre cei mai tineri psihoterapeuti, la cei aproape 25 de ani ai mei. Macar pe latura asta am stiut ce vreau. -Nu asta e problema mea. -Va ascult. Care este? -Am unele dorinte…mai ciudate. -In ce sens? -Nu va pot spune. -In regula. Putem vorbi despre altceva, pana va veti simti pregatit sa imi spuneti care este problema ce va framanta. E bine asa? -Stiti, domnisoara…e tare ciudat. Parca am un monstru in mine ca imi dicteaza ce sa fac. -Ce va spune? -Sa fac rau. Mult rau. Tuturor celor care m-au ranit in trecut. -Si il ascultati? -Nu mereu. -Bine. Cine v-a facut rau? -Toata lumea. Lumea ma uraste. Ahh…discutia asta o sa fie foarte lunga…tipul asta are mania persecutiei.Fuck! -De ce credeti asta? -Pentru ca nimeni nu vrea sa ma faca fericit. -V-ati gandit ca asta ar putea sa depinda si de dumneavoastra? -Stiu...nu merit.

-Nu am spus asta. -Sunteti la fel ca mama mea. Adica batrana?Grasa?De la tara? -Vreti sa imi vorbiti putin despre mama dvs.? -E o femeie frumoasa. Huu…m-am linistit. -Ar fi meritat sa o iubesc. Si eu, si eu!Hmm… -Nu va iubiti mama? -Nu iubesc pe nimeni. -Pe dumneavoastra va iubiti? S-a uitat urat la mine. Ce? -Cred ca da. Au urmat cateva secunde tacute si tensionate. Ce om ciudat!! Adica, ma rog…imi vin multi ciudati in cabinet si ceea ce am invatat din psihologie este ca fiecare dintre noi are o parte ciudata, chiar daca ea este la suprafata sau e ascunsa. Dar tipul asta e chiar ciudat rau….regele ciudatilor sau ceva de genul. -Domnsioara… -Da? -Imi este greu sa vorbesc cu o necunoscuta problemele mele. -Este normal acest lucru. De aceea as vrea sa va relaxati. Si ca sa va fie mai usor, as vrea sa ma tutuiti si sa imi spuneti pe nume. Fac asta cu majoritatea pacientior anxiosi, pentru a face lucrurile mai simple. -Atunci imi puteti…poti…spune Marius?la per-tu? -Desigur,Marius. Spune-mi, de ce crezi ca nu iubesti pe nimeni? -Nu stiu. Eu...de fapt iubesc o fata. -Da? -E blonda, inalta, e fotomodel. Genul foarte sexy. Si fara creier, ca toate fotomodelele. -Da? -Si ea e foarte draguta cu mine. Imi e colega, stii? Doar ca nutresc pentru ea sentimente ciudate. -Cum ar fi? -Vreau sa o omor. Ce?Asta e nebun! -Poftim? -Stiu ca…nu e bine lucrul asta. Dar cu cat ma uit mai mult la ea, cu atat imi doresc mai mult sa o vad pe jos, zacand intr-o balta de sange, iar pe mine ma vad cu cutitul langa ea. -Ai spus ca o iubesti. -Asa cred.Nu. Asa e. -Si atunci de ce vrei sa o omori? -Vreau sa o scutesc de toata suferinta asta. Viata e nedreapta. Impusca-te, frate! Ma uitam la el: nimic din limbajul trupului nu il trada. Se purta de parca am fi discutat despre vreme si nu am gasit niciun comportament nonverbal care sa ma ingrijoreze. Parea perfect normal. -Are probleme?am intrebat referindu-ma la fata. -Nu. Ea spune ca e fericita. Se vede pe fata ei asta. Si prin alte parti, daca tot a venit vorba…. -Dar viata e cruda si la un moment dat tot o sa sufere. Iar pentru ca o iubesc, vreau sa o scutesc de asta. Impusca-te de doua ori. Am ramas intepenita. Ar trebui sa reactione cumva?Sa apas butonul de panica? Sa fiu matura si inteleapta?Nu m-am priceput niciodata la asta.Gandeste, Daria, gandeste… Buun. Recapitulare: am in fata un nebun care simte nevoia sa omoare o tipa frumoasa. Mai mult decat atat, crede ca ii face o favoare….ca o apara..Hmmm…

schizofrenie? -Te-am speriat? -Nu. As vrea sa imi spui mai multe despre ce simti pentru aceasta fata. -Imi place sa ma uit la ea si sa o ascult vorbind. Dar cel mai mult imi place sa o vad jucand. E incredibila pe scena. Si imi e mila de ea. -Cum asa? -Vreau ca ea sa fie fericita mereu, dar stiu ca asta nu se poate. Asa ca mai bine ca viata ei sa se termine cand ea este implininta, inainte de a cunoaste nefericirea. A tacut. Iar eu inca vad in ceata. Bun...ce-a fost asta? -Ai vrea sa stai de vorba cu o colega de-a mea data viitoare? De la psihiatrie. Dar nu trebuie ca el sa stie neaparat. -Dar mie imi place sa vorbesc cu tine. De abia m-am obisnuit. -In regula. Dar as vrea sa fii mai concis. -Imi imaginez asa…seara, frig. Ea merge pe B-dul Magheru, se duce la repetitii pentru modelling. Eu merg in spatele ei, apoi ma apropii usor de ea. Ea se sperie si se intoarce tipand. Apoi vede ca sunt doar eu si spune”Marius, m-ai sepriat” Eu ii spun “Scuze, Amalia.” Ma ofer sa o conduc pana la Romana si ea accepta. O iau de brat si mergem. Apoi, cand trecem printr-o zona intunecoasa si pustie, scot cutitul meu cu lama neagra si i-l infig in inima. O sa aib o moarte rapida si foarte putin dureroasa. O sa fie bine. Simteam cum incep sa transpir si in niciun caz el nu trebuia sa vada asta. In niciun caz. Am scos o foaie speciala pentru retete din sertarul biroului si i-am prescris un distonocalm. Asta o sa il adoarma si o sa ma faca si pe mine sa dorm bine la noapte, cu gandul ca nu va omori pe nimeni. -Uite, ia asta! Si as vrea sa revii maine, daca se poate. -Desigur. Voi veni. La ce ora? -La 15:30 e bine. -Da. Am notata programarea in agenda. -Ne vedem maine. -La revedere, Daria. Si…multumesc. A iesit din cabinet si am rasuflat usurata. Nu mai bine ma faceam profesoara? Am sunat-o pe prietena mea, Ilinca. Ea a studiat mai mult psiho-patologia si se pricepe mai bine la nebuni din astia. -Buna, Daria! Ce mai faci? -Am un nebun care vrea sa omoare o tipa frumoasa. A inceput sa rada. Da, ce sa spun, amuzant… -Trimite-l la mine. E genul de nebun…bun? -Foarte. -Schizofrenie. -Nu stiu. Asta vreau sa imi spui tu. -Pare violent? -Ai ratat incputul?Vrea sa omoare pe cineva. Cred ca asta inseamna ca e violent. -Eu pun pariu pe paranoia. Nu o sa actioneze. -Asa cred si eu.Sa sun la politie? -Pentru un tip care isi imagineaza lucruri?Fii serioasa. -Ai dreptate.Merci. -N-ai pentru ce. Dai o cafea sambata? -De abia astept. -Te pup. -Si eu. Am scos fisa si am inceput sa o completez. Nume, prenume, varsta….hmmm..comportamente. Autoinculpare, anxietate, dramatizare. Diagnostic: tendinte catre paranoia. Am inchis registrul si am iesit sa fumez o tigare. O alta zi obisnuita. Era mai simplu de lucrat cu adolescenti care beau si se drogheaza sau se cearta cu parintii, ori cu sotii super-geloase pe sotii ei care nu au gresit cu nimic in

afara de faptul ca exista. Dar voi lua acest pacient ca pe o noua provocare. Daca nu ma descurc, il trimit la psihiatrie. Dar trebuie sa vad daca pot face asta. Am tras un fum din tigare si am inceput sa ma relaxez. De asta imi place meseria mea: nu am timp sa ma plictisesc.