Fiziologie, Curs 4.docx

FIZIOLOGIE – 19 martie 2019

Prof. Simona Mihaela Slătineanu

RESPIRAȚIA Mecanica Ventilației Contracție mușchi inspiratori (forța mecanică) duce la modificarea diametrelor cutiei toracice Crește volumul cutiei toracice Care prin pleură Crește volumul pulmonar Inspirul și expirul sunt acte pasive sau pasive. Inspirul este doar activ. Expirul este activ doar dacă este forțat.

Aparatul respirator în perioada prenatală Caracteristici: - Corpul este în imersie completă în lichidul amniotic - Plămânul este nefuncțional ducând la schimburile gazoase se realizează prin vilozitățile coriale ale placentei Placenta – organ tranzitoriu cu rol endocrin, respirator, nutriție, excreție Funcțiile plămânului în perioada prenatală - Proprii o Contribuie la formarea de lichid amniotic o Contribuie la formarea de lichid alveolar (pulmonar) – compoziție diferită de a plasmei/lichidului amniotic; este produs de secreția celulelor alveolare - Cu perioada postnatală o Rezervor sanguin o Filtrare o Activare/inactivare de substanțe biologic active o Sinteza de surfactant - În funcție de vârsta de gestație se produc următoarele procese: o Săptămâna 8 – încep mișcările respiratorii o Săptămâna 8-15 – mișcări ample o Săptămâna 24-26 – există suport morfologic pentru realizarea schimburilor gazoase o Săptămâna 35 – pot secreta surfactant în cantități suficiente Irigația plămânului este redusă. Cauze: - Comunicare dr./stg. - Rezistență pulmonară crescută - Sângele din cordul drept nu ajunge în totalitate la plămâni: o Foramen ovale: AD spre AS o Canal arterial: VD spre AP spre Ao - Flux sanguin pulmonar crește odată cu dezvoltarea fătului - Importanță: o Contribuie la dezvoltarea plămânului o Realizează aport de elemente necesare sintezei de surfactant

FIZIOLOGIE – 19 martie 2019 Prof. Simona Mihaela Slătineanu Mișcările plămânului: - Încep din săptămâna a 8-a - Devin evidente în săptămâna 12 - Ample în săptămâna 15-20 cu antrenare de lichid amniotic - În ultimele 3-4 luni mișcările sunt absente (cauza probabilă: este împiedicată intrarea de meconiu în plămâni) - Confirmă o funcționare normală a plămânului - Pot fi considerate ca o repetiție a integrării la nivelul centrilor respiratorii a unor variate aferente și inițierea semnalelor eferente spre mușchii respiratori - Mișcările sunt inconstante și neregulate Reziduri digerate de: - Lichid amniotic - Mucus - Produși de secreție a glandelor gastric (excretate de tubul digestiv în lichidul amniotic) Caracteristici mișcări respiratorii: - Se asociază cu mișcări ale globilor ocular (mișcări rapide ale globilor oculari se însoțesc de: o Mișcări respiratorii rapide o Activitate EEG biparietală de volataj reduc - Absențe: o În stadiul de trezire o În somn liniștit - Recunosc ritm circadian o Maxim h 20-21 o Minim h 8-9 - Corelații cu alți parametrii fiziologici: o ACTH plasmatic inversă o Activitate cardiacă (tahicardia, PA mai mic cu 50% față de nivelul bazal) o Crește activitatea simpatică și descărcările de catecolamine în circulația fetală. Nașterea: - Mediu lichidian spre mediu aerian duce la adaptări. - Sistemul nervos o Activitatea electrică sesizată încă din perioada fetală o La naștere mecanismele nervoase sunt complet dezvoltate  Intră în funcție în primul minut postnatal o Factori stimulanți  Acționează pe propri-extero-interceptori  Exemple: sunete, lumina, mirosuri, presiune, variații de temperatură, stimuli tactili Evacuarea lichidului alveolar - Pasivă o compresiunea toracelui fetal în timpul străbaterii filierei pelvi-genitale o este neesențială, deoarece se evacuează și la cei cu prezentație pelvină sau operație cezariană - drenare prin o capilarele perilveolare o limfatice (30% din lichidul pulmon și intreaga cantitate de proteine pe care acesta o conține) o procesul de drenare este favorizat de  expansiunea toracelui (prin contracția mușchilor respiratori) ce duce la o scădere a presiunii intratoracice ce face ca lichidul să treacă din alveole în spațiul interstițial

FIZIOLOGIE – 19 martie 2019

Prof. Simona Mihaela Slătineanu

Distensia pulmonului la naștere - la naștere alveolele sunt colabate datorită tensiunii superficiale a lichidului pe care îl conțin - pentru a învinge această tensiune superficială și a deschide alveolele pentru prima oară este nevoie de o presiune respiratorie foarte mare - odată alveolele deschise este necesară în continuare o presiune mai scăzută, produsă de musculatura respiratorie pentru realizarea ventilației - prima inspirație a nou-născutului este foarte viguroasă și produce o presiune pleurală negativă până la -60mmHg Curba presiune-volum a primului ciclu respirator - partea cea mai joasă a curbei începe cu o presiune nulă și se deplasează spre dreapta - volumul pulmonar nu se modifică încă - volumul pulmonar începe să crească numai când presiunea pleurală atinge -40cmH2O (aprox. 30 mmHg) - volumul pulmonar crește (se acumulează aprox. 40 ml de aer) - pentru degonflarea plămânilor este nevoie de o presiune pleurală pozitivă (40 cmH2O) din cauza forței de rezistență vâscoasă a lichidului conținut în bronhiole Al doilea ciclu respirator se realizează mai ușor: necesită pentru producerea presiuni mai scăzute. Ciclurile ventilatorii se normalizează cam la 40 minute.

FIZIOLOGIE – 19 martie 2019

Prof. Simona Mihaela Slătineanu

FUNCȚIA DE EXCREȚIE Îndepărtarea din organism a unor compuși, toxici sau inutili, de origine exogenă (aditivi alimentari, medicamente) sau endogenă (produși de metabolism) Sedii și ORGANE EXCRETOARE: - cutanat: glande sudoripare: apă, săruri, substanțe toxice - pulmonare: plămâni: CO2, substanțe volatile, apa metabolică - digestiv: ficat: secreție biliară ce duce la fecale (+ detoxifiere): deșeuri solide, compuși nedigerabili, produși de degradare ai hemoglobinei, xenobiotice liposolubile - renal: rinichi: apă, acizi, xenobiotice hidrosolubile și produși ai metabolismului azotat.

EXCREȚIA LA NIVELUL PIELII Pielea este cel mai mare organ (S = 2m2, 15% din greutatea corporală) Funcții: 1. de protecție realizată prin: a. integritatea structurală a componentelor b. stratul cornos – protecție contra agresiunilor fizice/chimice (UV) (descuamare continuă ce duce la îndepărtare mecanică) c. stratul hidrolipidic superficial – lubrefiere ce duce la flexibilitate ce duce la rezistență la factori agresori d. pH („mantaua acidă a pielii”) – pH = 4-7, mai acid în pliuri 2. termoreglare a. transpirație b. perspirație insensibilă 3. ecranare a. absoarbe (prin pigmentul melanic) b. reflectă radiațiile solare (radiații ce duce efect mutagen ce duce la cancere) 4. rezervor de celule embrionare – util în transplantul de piele 5. sediu de sinteză a vitaminei D3 6. organ de simț: receptori de durere, tact, presiune, de temperatură, tactili 7. comunicare a. manifestări cutanate în: icter, varicelă, rubeolă etc. b. exteriorizarea unor stări afectiv-emoționale 8. absorbție: medicamente, alte substanțe (difuzie pasivă prin stratul cornos) 9. de excreție a. eliminare prin sudoare (apă, substanțe organice/anorganice) b. sudoare = produs de secreție a glandelor sudoripare c. pH variabil 4,2-6,8 i. acid duce la o rată scăzută de formare (se acumulează acid lactic) ii. alcalin duce la o rată crescută

FIZIOLOGIE – 19 martie 2019

Prof. Simona Mihaela Slătineanu

NEFRONUL -

-

-

este alcătuit din: o corpuscul renal Malpighi – pondere redusă din masa renală o tub urinifer – pondere mare din masa renală la om, în fiecare rinichi sunt aproximativ 1-1,5 milioane de nefroni fiziologic – numărul nefronilor se reduce cu vârsta o la adult sunt aprox. 1-1,5 milioane de nefroni o se pierd anual aprox. 6000 nefroni o se formează înainte de naștere (la prematur și la copii cu greutate mică la naștere numărul nefronilor este mai mic) o după naștere nu se mai formează alți nefroni deși nefronii nu se regenerează, efectul reducerii este compensat de modificări adaptative care permit desfășurarea funcției de excreție

FORMAREA URINII - ultrafiltrare flomerulară o la nivelul membranei filtrante flomerulare are loc un păroces de filtrare a plasmei o în urma acestui proces prin membrana filtrantă trec:  apa și moleculele mici  nu pot trece macromoleculele (majoritatea proteinelor plasmatice) o rezultatul procesului este urina primară, adică plasma deproteinizată, cu o cantitate de 180 l / 24 ore o este rezultatul presiunii efective de filtrare o presiunea efectivă de filtrare este suma algebrică a presiunilor care se exercvită la nivellul membranei filtrante (forțe Starling):  Ped = Ph- (Pc + Pco)  Ph = presiunea sângelui în capilarele glomerulare (70 mmHg)  Pco = presiunea oncotică (coloid osmotică) a proteinelor plasmatice (15-28 mmHg)  Pc = presiunea intracapsulară (5-10 mmHg) - reabsorbție tubulară o proces prin care unele substanțe din urina primară trec în sânge prin procese de transport activ sau pasiv o se realizează pentru fiecare substanță  într-un anumit segment al tubului urinifer  prin mecanisme specifice  condiționat în funcție de debitul substanței și necesitățile organismului o pasiv: apă, uree, clor o activ: glucoză, aminoacizi o reabsorbția apei se produce obligatoriu și facultativ (sub controlul ADH și în funcție de starea de hidratare a organismului) - excreție și secreția tubulară o excreția  substanțe din capilarele peritubulare pot trece în lumenul tubului urinifer  printr-un proces de excreție se elimină:  substanțe străine organismului  substanțe prezente obișnuit în sânge pentru păstrarea homeostaziei (ex.: K, acid uric)

FIZIOLOGIE – 19 martie 2019 Prof. Simona Mihaela Slătineanu  substanțe numai dacă se găsesc în cantitate crescută în plasmă o secreția  substanțe sintetizate de către celulele tubulare se elimină în lumenul tubului urinifer La nivelul tubului urinifer au loc aceste procese de excreție, secreție și reabsorbție tubulară, în urma cărora se formează urina finală Urina finală are o compoziție diferită de cea a urinii primare: o glucoza este absentă, deoarece se reabsoarbe în totalitate la nivelul tubului proximal o glucoza este o substanță cu prag de eliminare:  până la valoarea glicemiei de 1,7-1,8 g la mie glucoza este în totalitate reabsorbită  peste aceste valori ale glicemiei în urină apare glucoza o proteinele sunt absente deoarece nu străbat membrana filtrantă glomerulară o electroliții:  unii se reabsort parțial (Na, Cl, uree)  alții se adaugă prin secreție (acid uric, creatinina)  reabsorbție și ulterior secreție (K) Micțiunea - act reflex prin care urina este evacuată din vezica urinară, controlat cortical - la sugar și copil mic este act reflex - după 2-3 ani intervine controlul voluntar Urina formată în rinichi ajunge prin uretere în vezica urinară, unde rămâne cantonată: - nu poate reflua deoarece ureterele au traiect oblic în peretele vezical - colul vezical este prevăzut cu 2 sfinctere: o intern – control involuntare o extern – control volunar Urina se descarcă în jeturi prin uretere în vezică. La primele jeturi se produce o creștere ușopară a presiunii intravezicale Până la volumul de 300-400 ml presiunea nu se modifică (se înregistrează un platou) La 100-150 ml este percepută prima senzație de plenitudine vezicală La 150-200 ml este resimțită prima dorință de micționare La 300-400 ml: - presiunea intravezicală crește brusc - apar contracții puternice ale detrusorului - se declanșează micțiunea reflexă (dacă sunt condiții) Distensia vezicală stimulează receptorii din pereții vezicali. Impulsurile aferente sunt conduse: - la un centru lombar (simpatic) - la măduvă prin nervii rușinoși de unde ajung pe căi nespecifice la scoarța cerebrală producând o senzația de micțiune o în funcție de condiții, declanșează sau oprește micțiunea Micțiunea este un act reflex - zona receptoare = receptori de întindere din peretele vezical stimulați atunci când vezica este destinsă - cale aferentă – fibre din nervii pelvici - centru nervos – măduva sacrată S2-S4 (parasimpatic) - cale eferentă: nervii pelvici - efector: o detrusor – contracție

FIZIOLOGIE – 19 martie 2019 o sfincter intern (neted) – relaxare - efect: urina este evacuată din vezica urinară (micțiune)

Prof. Simona Mihaela Slătineanu

Controlul voluntar - relaxare voluntară a sfincterului extern - contracția musculaturii abdominale și a diafragmului (determină creșterea presiunii intraabdominale) Dacă nu sunt circumstanțe favorabile producerii micțiunii: - impulsuri eferente simpatice sunt conduse prin: o fibre postganglionare care se alătură nervilor hipogastrici și au ca efect:  inhibarea contracțiilor vezicale  relaxarea mușchilor vezicali  creșterea tonusului sfincterului neted (intern) - impulsuri de la cortex, prin centrii medulari determină: contracția sfincterului vezical extern (striat)

Data viitoare vom face: - Volumul respirator - Reglarea și explorarea funcției renale - Aparatul digestiv - Aparatul endocrin