Fiziologie, Curs 3.docx

FIZIOLOGIE – 12 martie 2019

Prof. Simona Mihaela Slătineanu

Aparatul cardiovascular asigură circulația sângelui în organism. La toate vertebratele, sângele circulă printr-un sistem închis de vase (artere, capilare, vene). Propulsia sângelui prin arborele vascular se datorează inimii, a cărei activitate neîntreruptă de pompă, creează și menține o diferență de presiune între capătul arterial și cel venos al arborelui vascular. PATOLOGIE CARDIOVASCULARĂ - Realizează scinturile dintre celule spre mediul extracelular - Realizează conexiunea funcțională dintre diferite părți - Distribuie substrat și O2 la toate celulele - Colectează produși de catabolism și CO2 pe care în canalizează spre structuri capabile să le elimine (pietre din rinichi) - Vehiculează hormoni la distanță - Contribuie la funcția de apărare (anticorpi, trombocite) - Determină valoare presiunii arteriale (factori): O Frecvența și forța de contracție O Rezistența periferică O Volum sanguin - Influențează homeostazia hidroelectrică (sinteza / eliberare în termoreglare) - Transportă căldură între diferitele regiuni ale organismului - Organe spre omogenizare spre regiuni de eliminare - Controlează fluxul sanguin către piele și extremități în scopul de a crește/reduce pierderile de căldură - Eliberează principii biologic, active, cu rol în reglarea activității sistemului (ANP, endoletin) Aparatul cardiovascular este constituit din inimă (cord) și un sistem de vase sanguine care alcătuiesc circulația mare sau sistemică și circulația mică sau pulmonară. Sistemul cardio-vascular asigură aprovizionarea tuturor celulelor organismului cu O2, substanțe nutritive și înlăturarea produșilor metabolismului celular, transportul substanțelor biologic active, uniformizarea temperaturii corporale și procesele de adaptare și apărare ale organismului. Principalele componente ale aparatului cardio-vascular sunt: - Inima – are funcție de pompă asigurând diferențele de presiune necesare circulației sângelui în sistemul cardiovascular - Arterele - reprezintă ducte de distribuție a sângelui spre organe - Microcirculația - reprezintă zona unde se realizează schimburile dintre sânge și țesuturi - Venele - servesc ca rezervoare sanguine și colectează sângele pentru a-l reîntoarce la inimă Circulația sistemică și circulația pulmonară funcționează în regim presional diferit și îndeplinesc roluri diferite. Circulația pulmonară asigură deplasarea sângelui din ventriculul drept (VD), prin artera pulmonară (AP), către plămâni unde se realizează schimburile de gaze și apoi prin venele pulmonare (VP) în atriul stâng (AS). Circulația sistemică asigură deplasarea sângelui din ventriculul stâng (VS) în atriul drept (AD) parcurgând trei segmente: - de distribuție (aorta și ramurile sale), - de schimb (capilarele și venulele) - colector (venele și atriul drept).

FIZIOLOGIE – 12 martie 2019 Prof. Simona Mihaela Slătineanu INIMA - Este un organ musculo-cavitar care îndeplinește rolul de pompă, cu activitate ritmică sistolodiastolică. - Este situată în mediastinul anterior, la stânga liniei mediane, între cei doi plămâni. - Axul ei longitudinal este orientat în jos, înainte și spre stânga. - Dimensiunile inimii variază în funcție de mărimea corpului, vârstă și sex. La adult, reprezintă aproximativ 0,43% din greutatea corpului, având în medie 300 g. - Mărimea ei se apreciază pe o radiografie simplă prin raportul cardio-toracic (raportul dintre diametrul transversal al inimii și al toracelui), care nu trebuie să fie mai mare de 0,5. Această apreciere este doar orientativă, deoarece măsurarea exactă a dimensiunilor inimii și a cavităților sale se realizează cu ajutorul ecocardiografiei. - Inima este formată din 2 pompe o Pompa dreaptă venoasă (pompează sângele spre plămâni) o Pompa stângă arterială (pompează sângele spre organe periferice) o Fiecare pompă este bicamerală  Atrială – pompă mai slabă  Ventriculară – pompă mai puternică, forța principală pentru propulsia sângelui - Structura atriilor este ușor diferită de cea a ventriculelor, prezentând anumite caracteristici generale: o sunt alcătuite dintr-un perete mult mai subțire și mai neted decât al ventriculelor; o dimensiunile sunt mai reduse decât dimensiunile ventriculelor; o la nivelul lor sângele ajunge prin intermediul venelor; o fiecare prezintă câte un auricul stâng, respectiv drept; o comunică cu ventriculii prin intermediul orificiilor atrioventriculare. - Structura ventriculelor prezintă de asemenea câteva caracteristici generale proprii și anume: o dimensiunile lor sunt semnificativ mai mari decât dimensiunile atriilor; o pereții sunt groși, neregulați, prezintă trabecule și cordaje tendinoase. - Inima are rolul unei pompe aspiro-respingătoare. - Inima este un organ propulsator tetracameral, alcătuită din patru cavități și anume: o 2 atrii o 2 ventricule. - Comunicarea dintre atrii și ventricule se face prin orificii prevăzute cu valvule. STRUCTURA INIMII - Inima are în structura sa un perete alcătuit din 3 tunici (epicardul, miocardul și endocardul) și un sistem de valve și prezintă o vascularizație și inervație proprie. o ENDOCARDUL  perete intern  țesut endotelial (același cu sistemul circulator)  este reprezentat de un strat de celule endoteliale spre interior (identic cu endoteliul vaselor) și un strat de țesut conjunctiv elastic la exterior, care acoperă fața internă a atriilor, ventriculilor, extinzându-se și la nivelul valvelor. Endocardul sintetizează unii mesageri chimici, cum ar fi endocardina, care prelungește contracția miocardică și are proprietăți vasoconstrictoare. o MIOCARDUL  Grosimea cea mai mare reprezentată de mușchiul striat cardiac  Mai gros în ventricule decât în atrii  este constituit din fibre musculare cardiace, un sistem excito-conductor și un schelet fibros care, împreună cu endocardul, participă la formarea sistemului valvular. Fibrele musculare sunt dispuse în straturi suprapuse, ancorate de scheletul fibros. La nivelul

FIZIOLOGIE – 12 martie 2019 Prof. Simona Mihaela Slătineanu atriilor se descriu două straturi subțiri, unul superficial, dispus oblic, care învelește ambele atrii, și unul profund, dispus perpendicular pe direcția fibrelor superficiale, separat pentru fiecare atriu. La nivelul ventriculilor se descriu patru sisteme de fibre musculare care acționează în sensul reducerii cavităților ventriculare în timpul sistolei. Ventriculul stâng este preponderent, reprezentând 50% din greutatea totală a inimii, deoarece, în circulația sistemică, presiunea este mai mare comparativ cu presiunea din circulația pulmonară. o PERICARDUL –  La exterior este format din 2 foițe:  Pericard fibros  Pericard seros cu foițe parietale, ce căptușește pericardul fibros  Visceral (epicard) aderă la suprafețele inimii  este alcătuit din două foițe (viscerală și parietală), care învelesc inima și între care se găsește o cantitate mică de lichid seros (lichidul pericardic), cu rol de lubrefiere și protecție. Lichidul pericardic are rolul și de a limita expansiunea și umplerea diastolică, în special a VD, protejând astfel circulația pulmonară împotriva unei supraîncărcări. - Tamponada cardiacă reprezintă o condiție patologică amenințătoare de viață prin compresia rapidă sau lentă a inimii datorită acumulări pericardice de lichid, puroi, sânge, cheaguri de sânge sau gaz. Tamponada cardiacă apare atunci când se acumulează fluid în sacul pericardic și presiunea intrapericardică crește, devenind mai mare decât presiunea diastolică cardiacă normală. Afecțiunea poate fi suspectată pe baza semnelor clinice și a examenului fizic; examenele de laborator, electrocardiograma și radiografia toracică pot sugera diagnosticul și pot ajuta la identificarea unor cauze și complicații, însă definitiv și esențial pentru diagnostic este examenul ecocardiografic. Tamponada cardiacă este o urgență: viața pacientului depinde de diagnosticul rapid și corect și de efectuarea la timp a pericardiocentezei, această manoperă fiind singurul tratament eficient în caz de tamponadă cardiacă. : o Crește presiunea intrapericardică (duce la tahicardie, hipotensiunea, dispnee) o Compresia inimii (duce la tahicardie, hipotensiunea, dispnee) o Cavitatea inimii se micșorează (duce la tahicardie, hipotensiunea, dispnee) o Complianța cardiacă se reduce (duce la tahicardie, hipotensiunea, dispnee) o Scade întoarcerea venoasă (duce la tahicardie, hipotensiunea, dispnee) METABOLISMUL MIOCARDULUI - Cardiomiocitele se găsesc în mușchii striați, dar sunt mai numeroase în mitocondrii - Membranele cardiomiocitelor fuzionează una cu cealaltă, formând o joncțiunea care permite trecerea liberă a ionilor, aproape în totalitate - Automatismul o Reprezintă proprietatea miocardului de a autogenera stimuli de contracție, aceștia provenind din structuri specializate din miocard (noduli sino-atrial, atrio-ventricular, Hiss) o Mușchiul se autoexcită o Celulele excito-conductor din structura inimii generează stimuli pentru miocardul contractil fără a influențe nervoase din exta o Dovada: inima scoasă din organism, lipsită de influențe extrinseci (nervoase și umorale) continuă să se contracte, dacă i se asigură condiții (perfuzie cu ser fiziologic). o Automatismul este general în anumiți centri, care au în alcătuirea lor celule ce inițiază și conduc impulsurile în mod natural; o în inima există 3 centri de automatizare cardiacă o stimulul poate fi generat de  alte zone din miocard

FIZIOLOGIE – 12 martie 2019 Prof. Simona Mihaela Slătineanu  din sistemul excito-conductor - depolarizarea spontană diastolică o membrana este permeabilă de Ca și Na, care pătrund în celule lent, când se atinge pragul se declanșează potențialul de acțiune PROPRIETĂȚILE MUȘCHIULUI CARDIAC EXCITABILITATEA – funcția batmotropă - definiția: proprietatea mușchiului cardiac de a răspunde printr-o contracție la stimuli adecvați; - este proprietatea miocardului de a răspunde maximal la stimuli care egalează sau depășesc valoarea prag. Aceasta reprezintă legea „totul sau nimic”. - Inima este excitabilă numai in faza de relaxare (diastolă), iar in sistolă se află în stare refractare absolută și nu raspunde la stimuli. Aceasta reprezinta „legea neexcitabilității periodice a inimii”. - stimul sub prag nu provoacă contracții - stimul prag reprezintă contracție maximă (după legea „Tot sau nimic”); de exemplu structura stratială a miocardului (sincițiu funcțional) - spre deosebire, mușchiul striat scheletic răspunde gradat la creșterea intensității stimulator. - Fibrele sunt izolate unele de altele - La mușchiul striat scheletic la oval a stimulului sub prag nu se obține răspuns, dacă se crește intensitatea se va obține un răspuns, dacă nu crește intensitatea se va obține un răspuns de o anumită amplitudine. - Dacă creștem intensitatea de stimulare, crește și amplitudinea răspunsurilor - Se întâmplă deoarece în mușchiul striat schelet fibrelor au prag diferit de excitabilitate - În timpul sistolei (contracția miocardică) inima nu răspunde la un alt stimul, indiferent de intensitatea lui o Asigură ritmicitate o Împiedică tetanizarea - Între extrasistolă și contracția următoare - Interval de timp este mai mare decât între cele două contracții succesive normale (repaus postextrasistolic) (de exemplu, stimulul normal găsește inima în perioada refractară a contracției extrasistolice). - Extrasistola o Contracție precoce o Urmată de repaus postextrasistol o Are propria sa perioadă reflactară sau care împiedică răspunsul inimii la următorul stimul cardiac normal o Poate apărea și în inima normală:  Exces de alcool, cafea, tutun  Emoții  Anxietate  Oboseală  Unele medicamente RITMICITATEA – funcție cronotropă - Definiție: proprietatea mușchiului cardiac de a se contracta succesiv la intervale constante, ca urmare a impulsurilor sosite de la stimulul excito-conductor. - Rolul stimulului excito-conductor se exprima la animal de experiența broască (Remak – excitator, Ludwig – mai slab decât Remak, mai puternic Biddor și Biador, excitator mai slab decât Remak și Biddor). CONDUCTIBILITATEA - Definiție: proprietatea miocardului și a stimulului excito-conductor de a conduce activarea de la nodulul de comandă NSA în intrus cordul.

FIZIOLOGIE – 12 martie 2019 Prof. Simona Mihaela Slătineanu - NSA (nodul sino-atrial) – conducerea prin sistola atrială, prin fibre musculare atriale - NAV (nodul atrio-ventricular) – fascicol Hiss spre rețea Purkinje spre miocard ventricular spre sistolă ventricular; - este proprietatea miocardului de a propaga excitația în toate fibrele sale. - Impulsurile generate automat și ritmic de nodulul sinoatrial se propagă în pereții atriilor, ajung în nodulul atrioventricular și, prin fascilulul His și rețeaua Purkninje, la țesutul miocardic ventricular. - Țesutul nodal generează și conduce impulsurile, iar țesutul miocardic adult răspunde prin contracții. CONTRACTIBILITATEA – funcție inotropă - Definiție: este proprietatea miocardului de a răspunde la acțiunea unui stimul prin modificări ale dimensiunilor și tensiunii. Astfel, în camerele inimii se produce o presiune asupra conținutului sanguin și are loc expulzarea acestuia. Forța de contracție este mai mare în ventricule decât în atrii, iar ce mai mare este în ventriculul stâng. Contracțiile miocardului se numesc sistole, iar relaxările, diastole. Tonicitatea - Definițe: stare de semicontracție ușoară a mușchiului cardiac în timpul diastolei. METABOLISMUL MIOCARDULUI - Cardiomiocitele au nevoie de foarte multă energie pentru că: o Are activitate contractilă ritmică neîntreruptă pe tot parcursul vieții o Activitatea este influențată permanent de necesitățile tisulare (cardiomiocitul are plasticitate funcțională care permite adaptarea la necesitățile variabile) - Frecvența și forța de contracție modulează debitul cardiac pentru a asigura optim (în funcție de necesitățile variabile): o Aportul de oxigen și substanțe nutritive o Evacuarea produșilor de catabolism CARACTERISTICILE METABOLICE Histochimia fibrei miocardice:  celule musculare albe: o contracție rapidă; o mitocondrii în număr redus; o enzime anaerobe;  celule musculare roșii: o contracție lentă; o mitocondrii numeroase; o enzime aerobe;  caracteristici metabolice:  condiții normale:  funcționare în aerobioză;  saturație în O2 a sângelui venos scăzută;  mitocondrii dense;  enzimele glicolitice sunt puțin active;  catabolismul acizilor grași crescut;  conținut bogat în mioglobină – rezervor de O2;  activitate contractilă redusă  sinteză redusă de: peptide, lipide, glucide;

FIZIOLOGIE – 12 martie 2019 Prof. Simona Mihaela Slătineanu  captarea substratului:  organ aerob  captare de acizi grași neesterificați;  glucoză și acid lactic  mai puțin decât mușchiul scheletic;  substratul:  captat pasiv: A.G.N. și Ac. A  gradient de concentrație;  captat activ: glucoza  insulino-dependent;  metabolismul glucidic:  rezerve reduse de glicogen  catecolamine; o Volumul sistolic (inotropism) depinde de: □ forța de contracție □ complianța Complianța – ventriculul se poate umple (poate primi o cantitate de sânge) fără să se modifice presiunea intracavitară. Venele sunt cu mult mai compliante decât arterele. Factorul vascular – participă la presiune prin:  tonus vascular de gradul relativ de constricție sau de relaxare a tunicii medii (vasculare)  elasticitatea peretelui arterial  grad de relaxare = grad mai mic de constricție, tonusul făcându-și simțită permanent prezența Tonusul bazal este simpatic, de aceea simpaticul stimulează cordul și vasele, parasimpaticul nu îl oprește ci îl domolește. Arterele sunt mai puțin elastice cu creșterea vârstei. Factorul sanguin:  vâscozitatea în directă proporționalitate cu hematocritul (în poliglobulie vâscozitatea crește mult)  volumul de sânge mai mare înseamnă presiune mai mare  scăderea (dramatică) a volumului de sânge  pierderi de cantități mari de sânge  presiune mică, la valori când se pune în pericol viața pacientului Volumul de rezervă sanguin  circulație cu viteză extrem de redusă. Artere  modificări de presiune Vene  modificări de volum Mușchiul cardiac utilizează ca surse de energie: - AGNE – 60-65% din energia produsă - Glucoza – 15-20% - Lactat – 10-15% (inima este singurul organ care utilizează lactatul; după, o transformă în piruvat intra în ciclul Kerebs) - Corpi cetonici REVOLUȚIA CARDIACĂ (sau ciclul cardiac) - reprezintă șirul de evenimente electrice și mecanice legate de trecerea sângelui prin inimă. Etapele revoluției cardiace sunt strâns legate de activitatea de pompă a inimii (în special a ventriculilor). - include sistola ventriculară și diastola ventriculară.

FIZIOLOGIE – 12 martie 2019 Prof. Simona Mihaela Slătineanu ZGOMOTE CARDIACE - Există patru zgomote cardiace. - Zgomotele 1 și 2 sunt perceptibile și se înregistrează pe fonocardiogramă. - Zgomotele 3 și 4 sunt imperceptibile și uneori pot fi înregistrate pe fonocardiogramă. - Auscultația permite perceperea (auzul) zgomotelor cardiace folosind un stetoscop. Există mai multe zone de auscultație: o aria aortică; o aria pulmonară; o focarul Erb; o aria tricuspidiană; o aria mitrală. - ZGOMOTUL CARDIAC 1 (S1) SISTOLIC o Se ascultă pe toată aria cardiacă o Focar maxim de ascultație  Mitrală: spațiul V ic stâng, linia medio-claviculară  Tricuspidă: baza apendicelui xifoid o durează 0,08- 0,12 secunde. Este grav și prelung („tum”). o Are intensitate maxima în focarul mitral. Cauza principală este închiderea valvei mitrale. o Alte cauze sunt deschiderea valvelor semilunare și vibrația pereților ventriculari. o este determinat de închiderea valvelor atrio-ventriculare la începutul SISTOLEI ventriculare ( + alte elemente de o mai mică importanță, precum: tensiunea pereților ventriculari, sângelui direcționat spre aparatul valvular, pe care îl pune în tensiune, în timpul contracției izovolumetrice, reverberația sângelui între pereți și valv, deschiderea valvelor semilunare, ejecția și turbulența curgerii sângelui sub presiune) o valvele atrio-ventriculare sunt mari, astfel că rezultă un zgomot lung, de tonalitate joasă o accentuat de: efort fizic (contracții miocardice puternice), stenoza și calcifierea valvulară etc o diminuat în insuficiența cardiacă, insuficiența valvulară - ZGOMOTUL CARDIAC 2 (S2) DIASTOLIC o Se ascultă pe toată aria cardiacă o Focar maxim de ascultație înspațiul II  Stâng pentru pulmonară  Drept pentru aortă o durează 0,04- 0,06 secunde. Este acut și mai scurt („ta”). o Are intensitate maximă în focarul aortic și pulmonar. o Cauza majoră este reprezentată de închiderea valvelor semilunare. o Cauze secundare sunt deschiderea valvelor atrio-ventriculare și vibrația pereților ventriculari. o determinat de închiderea valvelor semilunare (sigmoide) la începutul diastolei ventriculare (+vibrația pereților arteriali, vibrația peretelui valvular închis, datorită sângelui care refluează spre el) o valvele sunt mici, deci rezultă un zgomot scurt și cu tonalitate înaltă o accentuată componenta aortică – în hipertensiunea arterială (presiunea sângelui în artera aortă fiind crescută, diferența dintre arteră și ventricul este mare, iar valva sigmoidă aortică se închide violent) o accentuată componenta pulmonară – în hipertensiunea pulmonară (același principiu, dar cu tensiune crescută în trunchiul pumonar) - ZGOMOTUL CARDIAC 3 (S3) DIASTOLIC o Apare la sfârșitul perioadei de umplere rapidă a ventriculilor o Se datorează vibrației masei ventriculare

FIZIOLOGIE – 12 martie 2019 Prof. Simona Mihaela Slătineanu o Se poate asculta la copil și la sportivi antrenați o durează 0,02- 0,04 secunde. Este slab, perceput fiziologic doar la copiii cu torace subțire. o Cauza o reprezintă vibrația pereților ventriculari în timpul umplerii ventriculare rapide. o Patologic, este perceput în insuficiența cardiacă (apare zgomotul de galop). o la tineri cu perete toracic subțire (se aude mai bine cordul) o în diastola ventriculară, la sfârșitul fazei de umplere rapidă, încetinește viteza de curgere a sângelui, iar această diferență de viteză pune în vibrație valvele atrio-ventriculare și pereții ventriculari) o poate fi auzit în unele cazuri patologice (exemplu: tahiaritmii, cum ar fi tahicardia paroxistică supraventriculară) o tonalitate și intensitate joasă - Zgomotul cardiac 4 (S4) o durează 0,05- 0,10 secunde. o Este foarte slab, neperceput. o Apare în timpul sistolei atriale. o Patologic, apare în hipertrofia ventriculară sau în insuficiența cardiacă (zgomot de galop). o apare datorită umplerii suplimentare ventriculare, cum se întâmplă în stenoza aortică – ventriculul stâng are un conținut crescut de sânge pe care îl expulzează dificil, de aceea împinge cu o mai mare forță vavele atrio-ventriculare, pe care le pune în tensiune o poate fi auzit în stenoza aortică, hipertrofia aortică ÎNREGISTRAREA ACTIVITĂȚII ELECTRICE A INIMII - activitatea electrică a inimii reprezintă o succesiune de depolarizări și repolarizări miocardice - contracția este precedată de unda de excitație: o miofibrilele electrice preced evenimentele mecanice și le determină - procesul de activare și de revenire la starea de repaus se însoțește de fenimene bioelectrice o între partea activată și partea neactivată se creează o diferență de potențial EKG - reprezintă o succesiune de depolarizare și repolarizare miocardică - contracția este precedată de unda de excitație (evenimente electrice etc.) - procesul de activare și revenire la starea de repaus se însoțește de fenomene bioelectrice. - Derivații EKG: O Este un raport spațial între două puncte în care se plasează electrozi pentru EKG O Acest raport determină caracteristicile înregistrării fenomenelor electrice în derivația respectivă O Orice derivație are:  2 puncte de plasare a electrozilor (punctele sunt pe corpul uman și între ele se înregistrează diferența de potențial creat de inimă)  Un ax de înregistrare (dreapta care unește cele două puncte), care este  Un sens pozitiv (protecția unui vector orientată în acel sens apare ca undă pozitivă)  Un sens negativ (protecția unui vector orientată în acest sens apare ca deflexiunea negativă) O Derivații unipolare ale membrelor (DUM)  Electrozii de culegere sunt pozitivi  aVR – antebraț drept  aVL – antebraț stâng  aVF – gamba stângă  Pentru DUM axele de derivație sunt și bisectoarele unghiurilor (bisectoarea unghiului unde se plasează electrodul explorator se unește cu mijlocul laturii opuse)

FIZIOLOGIE – 12 martie 2019 Prof. Simona Mihaela Slătineanu O Derivații standard  3 derivații standard notate cu cifre romane  Sunt derivații bipolare  Fiecare electrod înregistrează un potențial (care este valabil în timpul evoluției cardiace)  Electrocardiograful înregistrează diferența dintre potențialul cules la capătul pozitiv și cel cules la capătul negativ (al derivației)  Electrozii de culegere sunt pozitivi (+) și sunt plasați la capetele derivației  DERIVAȚIA I – braț stâng - braț drept  DERIVAȚIA II – picior stâng - braț drept  DERIVAȚIA III – picior stâng - braț stâng o derivații toracice (precordiale)  sunt derivații unipolare  electrodul indiferent: borna centrală Wilson  electrodul explorator: este pozitiv și se plasează pe torace  V1 – spațiul IV i.c. marginea dreaptă a sternului  V2 – spațiul IV i.c. marginea stângă a sternului  V3 – jumătatea distanței dintre V2 și V4  V4 – spațiul V i.c. la intersecția cu linia medio-claviculară  V5 – spațiul V i.c. la intersecția cu linia axilară anterioară  V6 – spațiul V i.c. la intersecția cu linia axilară medie  V7 – spațiul V i.c. la intersecția cu linia axilară posterioară  V8 – spațiul V i.c. la intersecția cu verticala coborâtă din vârful omoplatului - Axa de înregistrare unește electrodul explorator cu centrul electric al inimii - Caracteristici ale derivațiilor toracice o Axele DT permit explorarea inimii în plan orizontal - Condiții de înregistrare o Pacient în decubit dorsal relaxat o Degrevează tegumentele o Se plasează electrozii pe zonă musculară fără păr o Se fixează electrozi cu benzi de cauciuc sau se folosește o pastă adezivă o Unde segmente intervale SEMNIFICAȚIA COMPONENTELOR EKG o Stimulul pleacă de la nodul sino-atrial, are lor depolarizare atrială – unda P o Depolarizarea parcurge fascicule internodale care leagă nodulul sinoatrial de a atrioventriculelor – segmentul PQ o Depolarizarea parcurge rețeaua Purkinje, fasciculul Hiss și toată masa ventriculară – complexul QES o Repolarizarea ventriculară – unda T o Repolarizarea atrială nu se vede pe EKG. Circulația arterială - Asigurată de activitatea ritmică a inimii - Influențată de structura pereților arteriali și de vâscozitatea sângelui - Sistola ventriculară duce la evacuarea de sânge în artere în timp ce pereții arterelor se destind și se acumulează o parte de energie a jetului de sânge - În diastolă pereții arterelor revin la dimensiuni de repaus - În vase curgerea este continuă

FIZIOLOGIE – 12 martie 2019 Prof. Simona Mihaela Slătineanu - Presiunea arterială înseamnă forța - Factorii determinanți ai presiunii arteriale o Cardiac – debit cardiac  Forța de contracție a inimi  Frecvența cardiacă  Debitul cardiac reprezintă cantitatea de sânge expulzată de inimă într-un minut  Are valori de 5.5 l și crește în cursul efortului muscular  În sarcină scade în somn o Vascular – elasticitatea pereților arteriali o Sanguin – volum și vâscozitatea sângelui o Puls arterial o Circulația capilară  Vase mici  Presiune hidrostatică  Presiune osmotică  Presiune interstițială o Circulația venoasă