Numele şi prenumele elevului:
Data: 02. 05. 2012 FIŞĂ DE LUCRU
1. Pronumele personal substituie nume de: a) lucruri; b) fiinţe; c) acţiuni. 2. Pentru cazul genitiv, forma de singular a pronumelui personal de persoana a II-a este: a) ţi; b) al tău; c) nu are formă. 3. În exemplul: Luându-mi cartea am plecat nestingherit., pronumele mi îndeplineşte funcţia sintactică de: a) complement indirect; b) atribut pronominal; c) este formă de dativ etic. 4. În enunţul: Pe niciunul nu l-am găsit acolo., reluarea complementului direct prin forma neaccentuată a pronumelui personal este: a) obligatorie; b) interzisă; c) la latitudinea vorbitorului. 5. În propoziţia: Mă tem, n-aş încerca încă o dată., cuvântul mă este: a) pronume reflexiv; b) interjecţie; c) pronume personal. 6. Prin conversiune (prin articulare) pronumele personal poate deveni: a) adjectiv pronominal; b) substantiv; c) altă parte de vorbire. 7. Pronumele posesiv substituie numele: a) obiectului posedat; b) al posesorului; c) al obiectului posedat şi al posesorului. 8. În enunţul: Florile erau ale cuiva., pronumele nehotărât este în cazul: a) acuzativ; b) nominativ; c) genitiv. 9. În enunţul: Se cunoaşte ceea ce este de calitate., structura ceea ce este: a) pronume interogativ, nume predicativ; b) pronume relativ, subiect; c) adjectiv pronominal relativ, atribut adjectival. 10. Funcţia sintactică pe care n-o poate îndeplini pronumele este: a) complement circumstanţial de loc; b) predicat verbal; c) complement indirect.
MULT SUCCES!
1