Evolutia Institutiei Primarului In Romania.docx

Evoluţia instituţiei Primarului în România

CAPITOLUL I ORIGINEA ŞI EVOLUŢIA INSTITUŢIEI PRIMARULUI ÎN ROMÂNIA 1. Începutul instituţiei primarului în România 1.2. Istoria constituţională şi legală a instituţiei primarului 1.2.1. În perioada Constituţiei din l866 până la primul război mondial 1.2.2. Instituţia primarului în perioada interbelică 1.2.3. În perioada socialistă şi a statului totalitar 1.2.4. In perioada statului de drept

CAPITOLUL II STATUTUL PRIMARULUI 2.1.Consideraţii generale 2.2.Statutul primarului ca autoritate ce reprezintă puterea statală 2.3. Statutul primarului ca autoritate care reprezintă colectivitatea locală care l-a ales

CAPITOLUL III ALEGEREA PRIMARULUI 3.1. Consideraţii preliminare 3.2. Desfăşurarea alegerilor 3.3. Stabilirea rezultatului alegerilor 3.4. Validarea mandatului de primar 3.5. Depunerea jurământului

CAPITOLUL IV MANDATUL PRIMARULUI 4.1. Exercitarea mandatului de primar 4.2. Situaţiile în care se prelungeşte mandatul primarului 4.3 Cazurile şi împrejurările în care încetează mandatul primarului înainte de termen

CAPITOLUL V ATRIBUŢIILE PRIMARULUI

1

5.1.Atribuţiile primarului prevăzute în Legea nr.215/2001, legea administraţiei publice locale 5.1.1 Prezentare generală a atribuţiilor primarului 5.1.2. Atribuţiile primarului în calitate de agent al statului 5.1.3. Atribuţiile primarului în calitate de agent al colectivităţii 5.2 Atribuţiile primarului prevăzute de alte legi 5.2.1. Atribuţiile primarului prevăzute de Legea nr.50/1991privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor 5.2.2. Atribuţiile primarului prevăzute de legile fondului funciar 5.2.3. Atribuţiile primarului prevăzute de dreptul familiei 3. Delegarea atribuţiilor primarului

CAPITOLUL VI ACTELE PRIMARULUI CAPITOLUL VII RĂSPUNDEREA PRIMARULUI CONCLUZII ŞI PROPUNERI DE LEGE FERENDA

2

Originea şi evoluţia instituţiei primarului în Romȃnia

CAPITOLUL I ORIGINEA ŞI EVOLUŢIA INSTITUŢIEI PRIMARULUI ÎN ROMÂNIA

1.

Începutul instituţiei primarului în România Procesele parcurse de instituţia primarului au purtat mereu amprenta epocii, a

condiţiilor social-istorice de dezvoltare a poporului român, a aspiraţiilor sale de libertate, această instituţie fiind una de tradiţie în administraţia românească. În ţara noastră, autonomia locală şi conducerea comunităţilor locale de către reprezentanţii proprii au cunoscut forme incipiente, specifice, încă din secolele XIV – XV. O instituţie specifică de conducere a diferitelor tipuri de comunităţi a fost „sfatul bătrânilor” care reunea oamenii cei mai respectabili şi cu autoritate şi care aveau un cuvânt greu de spus în deciziile esenţiale ale acestora. Dezvoltarea locală este un proces de diversificare şi dezvoltare a activităţilor economice şi sociale la nivelul unui teritoriu pornind de la mobilizarea şi coordonarea resurselor şi energiilor existente. Această dezvoltare se află la intersecţia mai multor domenii de intervenţie publică -în acest sens, putem avea pe lȃngă politicile economice locale şi politicile urbane de amenajare a teritoriului1. În România ideea de descentralizare a apărut pentru prima dată, într-o formă incipientă, este adevărat, în Regulamentele Organice, şi se referea la împărţirea judeţelor în comune, iar comunele erau de două feluri : sate şi oraşe. Această idee a fost primită cu încredere şi a devenit unul din idealurile politice înscrise în actele mişcărilor revoluţionare din 1848. În Moldova ea este pentru prima dată prevăzută în „Dorinţele Partidei Naţionale”, iar în Muntenia este susţinută de către Proclamaţiunea Revoluţiei din 1848. Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris din 1864, denumit Ştatutul lui Cuza, care este prima Constituţie a Principatelor Unite, a prevăzut-o în art.46 , iar Programul politic din l863 al Partidului Naţional Liberal i-a dat o formulă completă. Aceste aspecte, rămase doar la faza de idealuri politice, au fost transformate în principii consacrate juridic în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, care a reprezentat „o eră de regenerare politică şi publică” în istoria poporului român prin Legea comunelor din 1

1

3

aprilie 1864, care pentru prima dată în ţara noastră prin art.83 a introdus şi reglementat funcţia de primar, primarul funcţionând ca organ executiv în comunele rurale şi urbane şi Legea pentru înfiinţarea consiliilor judeţene din 2 aprilie l864, care a introdus funcţia de prefect, legi care cu mici modificări au rămas în vigoare până după primul război mondial. În această perioadă, primarul din comunele rurale se alegea de alegătorii comunei, concomitent cu membrii consiliului şi se aproba de către prefect pe când, în comunele urbane se numea de Domn, dintre primii trei consilieri care obţineau cele mai multe sufragii în alegeri şi avea o dublă calitate: de şef al administraţiei publice locale şi de reprezentant al Guvernului în comună. În calitate de şef al administraţiei publice locale, primarul avea ca atribuţii administrarea şi apărarea proprietăţii comunei, se ocupa de aprovizionarea acesteia, întocmea bugetul comunei, verifica aparatul administrativ al comunei şi supraveghea întreprinderile şi societăţile din comună.În postura sa de reprezentant al Guvernului primarul veghea la executarea legilor şi regulamentelor generale, era ofiţerul stării civile şi seful poliţiei locale, având totodată şi dreptul de a emite ordonanţe şi regulamente de poliţie în situaţii deosebite (revolte, mişcări). Primarul avea rolul de a supraveghea legalitatea actelor consiliului şi de a-l înştiinţa pe prefect în situaţia în care consiliul adopta acte ilegale sau care depăşeau limitele competenţelor sale. 1.2. Istoria constituţională şi legală a instituţiei primarului 1.2.1. În perioada Constituţiei din l866 până la primul război mondial Constituţia din 1 iulie 1866 a ridicat ideea de descentralizare la rangul de principiu constituţional şi a introdus principiul descentralizării administrative şi independenţei comunale (art.107), instituţiile judeţene şi comunale urmând a fi organizate prin legi speciale elaborate pe baza principiului menţionat. Potrivit art.4 al Constituţiei din 1866, teritoriul Principatelor Unite Române a fost împărţit în judeţe, judeţele în plăşi şi plăşile în comune, împărţire care a durat până la adoptarea Constituţiei din 1923. În temeiul prevederilor Constituţiei din anul l866, începând cu anul 1874, primarul comunelor nu mai este ales, ci numit direct de Guvern.Mai târziu, Legea comunală din 7 mai 1887 cu modificările şi completările din 1894 şi Legea organizării comunelor

4

rurale şi administraţiunea plăşilor din 1 mai 1904 au venit cu altă soluţie: primarul era ales de către consilieri “dintre membrii cu ştiinţă de carte” şi confirmat de prefectul judeţului. Primarul lucra sub controlul direct al consiliului, făcând acte de administraţie propriu-zisă şi acte de poliţie comunală. Actul normativ din 1904 ca şi modificările din 1908 şi 1910 a căutat să facă din primar un reprezentant exclusiv al intereselor locale, în acest fel deposedându-l de calitatea sa de agent al puterii centrale. O inovaţie a Legii din 1904, a constat în faptul că orice cetăţean putea cere primarului să intenteze acţiunile ce credea că aparţin comunei, cel interesat având posibilitatea să-l reclame prefectului, când acesta refuza nejustificat. În acest caz, prefectul putea să-l suspende pe primar, ca măsură disciplinară, printr-o decizie motivată şi pe termen de cel mult două luni în cursul aceluiaşi an; el putea fi revocat, în cazurile limitative prevăzute de lege, de către Ministerul de Interne, cu avizul Consiliului administrativ permanent. Legile apărute ulterior în mai 1906, aprilie 1908, aprilie 1910 şi martie 1912 au avut tendinţe centralizatoare, dar n-au modificat în fond organizarea administraţiei noastre locale stabilită prin legile din 1 şi 2 aprilie 1864 care au continuat osatura acestei organizări. 1.2.2. Instituţia primarului în perioada interbelică După Marea Unire din 1918, în temeiul Constituţiei din 1923 şi în baza Legii pentru unificarea administrativă din l925, teritoriul României era împărţit în judeţe, plăşi şi comune, care erau la rândul lor rurale şi urbane, fiind extinsă legislaţia vechiului regat şi în provinciile alipite2. Alături de primar, această lege instituie încă un organ executiv-delegaţia permanentă compusă din 2-9 membrii aleşi pe termen de patru ani, organ ce avea şi rol consultativ pentru primar.Prin reglementările inserate în legea menţionată a crescut rolul primarului care era ofiţer de stare civilă şi ofiţer de poliţie judiciară, putând lua măsurile ce se impuneau în caz de urgenţă atunci când ordinea publică şi siguranţa statului ar fi fost ameninţate. Primarul avea obligaţia să execute deciziile autorităţilor superioare, informându-le despre tot ce se întâmplă în circumscripţia administrativ - teritorială, deţinea atribuţii 2

5

exprese în privinţa eliberării actelor şi certificatelor ce interesau pe cetăţeni în viaţa lor publică sau civilă şi în ceea ce priveşte publicarea şi executarea legilor şi regulamentelor. Primarul putea să ordone prestaţii în natură în cazuri urgente şi îndeplinea toate actele privitoare la administrarea şi apărarea intereselor comunei, care nu erau date în mod expres consiliului sau delegaţiei permanente. De asemenea, avea dreptul de a numi, a înainta în funcţie şi demite pe funcţionarii comunali, de a elibera autorizaţii de construcţie, reparaţii conform planurilor de aliniere şi regulamentelor. În calitate de organ executiv al comunei, primarul era însărcinat cu executarea deciziilor consiliului şi ale delegaţiei permanente, putea delega o parte din atribuţiile sale unui membru al delegaţiei prin decizie care se aducea la cunoştiinţă prin publicare şi afişare, reprezenta comuna în justiţie şi avea atribuţii însemnate în administrarea domeniului privat al comunei. Reglementările ulterioare au păstrat instituţia primarului cu unele modificări neînsemnate, mai ales în privinţa atribuţiilor. Anul 1929 a adus cu sine şi noi reforme administrative prin Legea pentru organizarea administraţiunii locale care avea ca scop o mai mare descentralizarea administrativă. Prin această lege s-a dat drept de vot la alegerea consiliilor comunale şi judeţene şi femeilor şi prevedea în art.145 că primarul, în comunele rurale compuse dintr-un singur sat se alegea prin votul alegătorilor comunei, iar în celelalte comune se alegea de către consiliul comunal, cu majoritate absolută de voturi, dintre membrii consiliului sau dintre membrii comunei care aveau dreptul de a fi aleşi consilieri. În comunele urbane, primarii se alegeau de către consiliul comunal cu majoritatea de două treimi din voturi dintre membrii aleşi ai consiliului. Dacă nici unul dintre candidaţi nu întrunea această majoritate, Ministerul de Interne, numea în funcţia de primar pe unul dintre cei trei candidaţi care au întrunit cel mai mare număr de sufragii (art.146). În conformitate cu Legea pentru organizarea administraţiei locale din anul 1929, comuna rurală ca unitate de bază era compusă din unul sau mai multe sate; satul component avea un primar ales pentru doi ani, funcţia având mai mult un caracter onorific.În cadrul comunelor rurale alcătuite din mai multe sate funcţiona un consiliu comunal ales (organ deliberativ), din care făceau parte şi primarii sau înlocuitorii acestora, iar în cazul comunelor cu un singur sat situaţia era asemănătoare cu precizarea că primarul era ales prin vot obştesc sau direct de adunarea capilor de familie.

6

Comunele urbane (oraşe – municipii) aveau ca organ executiv pe primar cu “ajutorii de primar”, iar ca organ deliberativ un consiliu ales. La apariţia Legii administrative din 1936 se constată unele modificări faţă de legea anterioară: se menţinea fostul primar şi prefect, iar consiliile comunale şi judeţene îşi schimbau jumătate din numărul consilierilor, prin tragere la sorţi, din trei în trei ani. În baza Legii administrative din 1936 (art.61, lit.g,alin 4), atât prefectul, cât şi Ministerul de Interne, aveau dreptul să anuleze ordonanţele primarului pe care le socoteau contrare ordinii de stat, legilor şi regulamentelor de administraţie publică, iar în baza art.86, alin.2, din lege, prefectul avea dreptul de a amenda pe primari şi ajutorii de primari; amenda nu putea trece de jumătate din salariul lunar. Potrivit Legii administrative din 1936, primarii nu mai aveau dreptul să facă înscrieri sau ştergeri în listele electorale, acest drept revenind judecătoriilor de ocol. În staţiunile balneoclimaterice, primarul era numit şi nu ales , creându-se totodată posibilitatea ca mai multe staţiuni balneare şi climaterice din aceeaşi zonă să se asocieze între ele şi să aibă un primar general. Ulterior, prin Constituţia din anul l938 şi prin Legea administrativă din august 1938, pe plan local-administrativ s-au instituit ca unităţi administrative cu personalitate juridică, ţinutul şi comuna, iar judeţul şi plasa au devenit unităţi fără personalitate juridică şi a adus noi prevederi referitoare la numirea primarului, acesta fiind numit de către prefect în comunele rurale şi urbane care nu erau reşedinţă de judeţ, de rezidentul regal în comunele reşedinţă şi prin decret regal în cazul staţiunilor climaterice şi a municipiilor3. Perioada cuprinsă între 1940-1944 îl “găseşte” pe primar în postura de şef al administraţiei comunale şi preşedinte al consiliului comunal, acesta lua decizii referitoare la problemele ce interesau comuna, în acest sens existând şi un delegat sătesc ce asigura legătura între primar şi populaţia satului. 1.2.3. În perioada socialistă şi a statului totalitar Reformele legislative de după l944 şi până la intrarea în vigoare a primei Constituţii socialiste din 1948, nu au fost de natură să aducă mari modificări în ceea ce priveşte regimul administrativ din România care s-a păstrat, Ministerul de Interne fiind organul care coordona activitatea autorităţilor administrative. Prima Constituţie socialistă din 3

7

anul 1948 a prevăzut în Titlul VI, art.76 că :“ organele locale ale puterii de stat sunt consiliile populare locale”, iar în art.82 se stipula că : “organele de direcţie şi execuţie ale consiliilor populare locale sunt comitetele executive” care se aleg din sânul consiliilor populare locale, care s-au menţinut şi prin prevederile Legii nr.l7/l949. Prin adoptarea Legii nr.5/195O pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului României, teritoriul ţării noastre a fost împărţit în : regiuni, oraşe, raioane şi comune, împărţire care s-a menţinut şi prin Constituţia din anul 1952. În concordanţă cu prevederile acestei Constituţii prin Legea nr.6/1957 de organizare şi funcţionare a sfaturilor populare s-a prevăzut că, sfaturile populare erau organe ale puterii de stat, iar comitetele executive erau organe executive şi de dispoziţie. Constituţia din anul 1965 marchează revenirea la denumirea de “consilii populare” ca organe locale ale puterii de stat în unităţile administrativ-teritoriale în care au fost alese şi prevedea în art.94 că : “comitetul executiv al consiliului popular şi biroul executiv al consiliului popular sunt organe locale ale administraţiei de stat”. Legea nr.57 de organizare şi funcţionare a consiliilor populare din anul 1968 aduce “ inovaţii” în materie. Astfel, preşedinţii comitetelor şi birourilor executive de la comune, oraşe şi municipii sunt şi “ primarii” acestor localităţi şi prim-secretari sau secretari ai organizaţiei locale de partid, după caz.

1.2.4. În perioada statului de drept Imediat după victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 au fost desfiinţate structurile de bază ale statului totalitar şi s-a declanşat procesul de trecere spre un stat de drept. Astfel, prin Decretul-Lege nr. 2/l989 au fost desfiinţate consiliile populare, activitatea acestora fiind preluată de consiliile locale ale Frontului Salvării Naţionale. Prin Decretul-Lege nr.8 din 7 ianuarie 1990, s-au constituit primăriile ca organe locale ale administraţiei de stat, care exercitau conducerea activităţii administrative în aceste unităţi administrativ-teritoriale. După alegerile generale din 20 mai 1990, în Legea nr.5/1990 s-a prevăzut că, până la formarea viitoarelor autoritaţi locale, administrarea judeţelor, a municipiului Bucureşti, municipiilor, oraşelor şi comunelor se va realiza de către prefecturi şi primării ca organe locale ale administraţiei de stat cu competenţă materială generală. Tot în această lege era stabilită componenţa prefecturilor şi a primăriilor, iar numirea şi eliberarea din funcţie a prefecţilor şi primarului general al Capitalei se făcea de către

8

primul-ministru, pe când a primarilor de către prefecţii judeţelor şi de primarul general al municipiului Bucureşti. Legile nr. 69/l99l privind administraţia publică locală şi nr.70/l99l privind alegerile locale, au însemnat un pas fundamental în consacrarea instituţiilor şi principiilor statului de drept. Adoptarea Constituţiei României în decembrie l99l a semnificat momentul hotărâtor în trecerea de la totalitarism la democraţie, iar prin legile nr.24/l996 şi nr.25/l996 au fost modificate legea administraţiei publice locale şi legea electorală, realizându-se un necesar proces de constituţionalizare a reglementărilor în materie şi de punere în acord a legislaţiei naţionale cu principiile legislaţiei comunitare. Legea nr.2l5/200l privind administraţia publică locală, aşează la baza funcţionării administratiei publice în unităţile administrativ-teritoriale, principiile autonomiei locale şi al descentralizării serviciilor publice.Se prevede astfel clar că, atât consiliile locale, cât şi primarii, în calitatea de autorităţi administrative alese, în condiţiile legii, la nivelul comunelor şi oraşelor se bucură de autonomie4. În România, după victoria Revoluţiei din Decembrie l989 şi până în prezent, au avut loc două mari reforme în administraţia publică locală, astfel : - prima reformă a fost realizată prin Legea nr.69/l99l privind administraţia publică locală, anterioară adoptării Constituţiei; - a doua reformă a fost realizată prin Legea nr.24/l996 care a modificat Legea nr.69/l99l şi desăvârşită prin Legea nr.215/200l prin care au fost puse în concordanţă prevederile Legii fundamentale cu documentele organismelor europene.

4

9

CAPITOLUL II STATUTUL PRIMARULUI 2.1.Consideraţii generale Legea nr.215/2001, legea administraţiei publice locale, prevede în art.66 că, primarul îndeplineşte o funcţie de autoritate publică şi este şeful administraţiei publice locale, calitate ce îi conferă şi pe cea de a reprezenta comuna sau oraşul în relaţiile cu persoanele fizice sau juridice din ţară şi din străinătate, precum şi în justiţie. Legea prevede că primarul va purta, ca semn distinctiv, o eşarfă în culorile drapelului naţional, în cadrul unor acţiuni publice, aceasta pentru a pune în evidenţă prestigiul şi autoritatea funcţiei de primar. Purtarea eşarfei este obligatorie la şedinţele consiliului local şi la solemnităţi, recepţii, ceremonii publice şi la celebrarea căsătoriilor, în alte situaţii purtarea acesteia fiind facultativă. Eşarfa se va purta, aşa cum prevede art.3 din Hotărârea Guvernului nr.62 din 1992, peste costum, va fi aşezată pe umărul stâng, culoarea albastră fiind dispusă în partea de sus şi se va încheia în partea dreaptă a corpului cu ciucurele în afară. Cu toate că, în Legea administraţiei publice locale, nu se stipulează că primarul este funcţionar public în comparaţie cu art.83 conform căruia, secretarul comunei sau oraşului este funcţionar public, din procedura de învestire şi din atribuţiile pe care le exercită, primarul este funcţionar public pe perioada mandatului său. În sprijinul acestei afirmaţii amintim prevederile alin.(1) al art.77 care stipulează că “în exercitarea funcţiei primarul este ocrotit de lege” întocmai ca şi funcţionarii publici. Mandatul primarului este de patru ani şi expiră la depunerea jurămȃntului de către noul primar. Primarul şi primarul general al Municipiului Bucureşti sunt şefii administraţiei publice locale şi răspund în faţa consiliului de buna funcţionare a acesteia. Primarul participă de drept la şedinţele Consiliului Local. El reprezintă comuna sau oraşul în relaţiile cu persoanele fizice sau juridice din ţară sau străinătate, precum şi în justiţie. Primarii şi primarul general al Municipiului Bucureşti răspund după caz, material, civil, administrativ sau penal, pentru faptele savȃrşite în exercitarea atribuţiilor care le revin. Mandatul de primar poate înceta înainte de termen, în caz de demisie, pierderea drepturilor electorale, apariţia uneia din situaţiile de incompatibilitate prevăzute de lege, deces sau demitere.

10

Textul citat are în vedere ocrotirea primarului şi împotriva eventualelor abuzuri. Legiuitorul îl ocroteşte pe primar împotriva violenţelor, ameninţărilor, insultelor, calomniilor şi lovirilor, ocrotirea fiind de natură penală, civilă şi administrativă. Există două infracţiuni reglementate de Codul Penal care sunt îndreptate contra autorităţii: ofensa adusă autorităţii (art.238) şi ultrajul (art.239), tot Codul Penal în art.147 încadrează primarul în categoria funcţionarilor publici: ”Prin funcţionar se înţelege orice salariat care exercită, permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent dacă şi cum a fost învestit, o însărcinare în serviciul unui organ sau instituţii de stat…” Primarul poate fi demis din motive stabilite de lege, respectiv, în cazul cȃnd dispoziţiile acestuia contravin intereselor generale ale statului sau încalcă ordinea de drept şi în cazul compromiterii cu rea-credinţă a intereselor comunei sau ale oraşului. În această situaţie, prefectul, conform legii, se poate adresa instanţei, în condiţiile Legii contenciosului administrativ5. Primarul este îndreptăţit la despăgubiri în situaţia în care împotriva lui s-a luat o măsură abuzivă sau ilegală, fiind aplicabile dispoziţiile art.998-999din Codul Civil, în aceeaşi categorie se încadrează şi prevederile alin.(3) al art.48 din Constituţie: „statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate de erorile judiciare săvârşite în procesele penale”. 2.2.Statutul primarului ca autoritate ce reprezintă puterea statală În ceea ce priveşte calitatea de autoritate ce reprezintă puterea statală, sau, în acelaşi limbaj „agent al statului”, art.69, alin. (l) din Legea nr.215/200l privind administraţia publică locală prevede că, în exercitarea atribuţiilor de autoritate tutelară şi de ofiţer de stare civilă, a sarcinilor ce-i revin din actele normative privitoare la recensământ, la organizarea şi desfăşurarea alegerilor, la luarea măsurilor de protecţie civilă, popularizarea legislaţiei, precum şi a altor atribuţii stabilite prin lege, primarul acţionează şi ca reprezentant al statului în comuna sau în oraşul în care a fost ales. Deci prevederile art.69, alin.(1) din Legea nr.215/2001 îi conferă primarului în mod expres şi calitatea de reprezentat al statului în comuna sau oraşul în care a fost ales, în acest fel el nu are doar calitatea de funcţionar public ales, aflat “în serviciul colectivităţii locale” respective, ci şi în serviciul statului.

5

11

De asemenea, şi în ceea ce priveşte modalitatea alegerii primarilor se remarcă elemente distincte în lege, atȃt în privinţa scrutinului care este uninominal faţă de cel pe bază de listă folosit pentru alegerea consiliilor locale cȃt şi în aceea a validării alegerii sale, care este realizată de Judecătoria în raza teritorială unde se află comuna sau oraşul pentru care este candidat.Când primarul acţionează ca reprezentant al statului, între acesta şi autorităţile de profil ale statului, se stabilesc raporturi de subordonare, primarul fiind obligat să execute măsurile stabilite de organele de specialitate ale statului în aceste domenii. Datorită faptului că aceste probleme exprimă prioritar un interes naţional, şi nu pot fi lăsate doar la aprecierea primarului de a fi realizate sau nu, şi nu oricum, ci conform voinţei statale, legiuitorul a prevăzut că, în cazuri excepţionale, când primarul refuză sau se află în imposibilitatea exercitării uneia din aceste atribuţii, ele se exercită de către secretar, statul constituind o garanţie suplimentară menită să asigure finalitatea realizării problemelor din aceste domenii de activitate. Dispoziţiile art.62, lit.b din Legea 215/2001 stabilesc că: „funcţia de primar, respectiv de viceprimar este incompatibilă cu orice funcţie de conducere din cadrul societăţilor comerciale în care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar majoritar ori din cadrul societăţilor naţionale, companiilor naţionale sau regiilor autonome”. Se poate observa că, sunt nominalizaţi, doar acei funcţionari publici (numiţi sau aleşi), care deţin anumite funcţii de conducere, sau au calitatea de aleşi locali, în autorităţile administraţiei publice locale sau judeţene şi care au abilitatea legală de a emite sau adopta acte juridice pentru soluţionarea problemelor locale. Primarii sunt ajutaţi de cȃte un viceprimar la comune sau oraşe, iar primarul general al Municipiului Bucureşti de doi viceprimari, stabiliţi astfel în conformitate cu prevederile legii. Mandatul viceprimarului are o durată de patru ani şi expiră odată cu cel al primarului. Pe toata durata mandatului de primar şi viceprimar contractul de muncă al acestora la regiile autonome, societăţi comerciale cu capital de stat sau instituţii bugetare se suspendă. Sunt prevăzute şi alte dispoziţii care conferă drepturi la păstrarea postului, vechime în muncă şi în specialitate şi la un salariu corespunzător la revenirea pe post. Primarii şi viceprimarii sunt salarizaţi, potrivit legii pe perioada cȃt deţin funcţia respectivă. Dacă aceste persoane ar participa la luarea deciziilor în aceste organisme ar exista suspiciunea că ar putea să determine în mare măsură sensul (soluţiile) acestora, pentru a fi profitabile.Ca urmare, primarul ca autoritate administrativă autonomă executivă, prin

12

statutul şi competenţele oferite de lege şi colectivitate, devine „ primul gospodar" al comunei sau oraşului. Totodată, primarul exercită în afara competenţelor ce-i revin, în calitatea de ales al colectivităţii şi atribuţii ale statului, cum ar fi acelea de: ofiţer de stare civilă, întocmirea listelor electorale, ia măsuri pentru asigurarea ordinii şi liniştii publice, desigur cu ajutorul poliţiei, constată

încălcările legii şi ia măsuri corespunzatoare pentru

înlăturarea acestora, fiind abilitat în acest sens de lege. Pe aceeaşi linie s-a exprimat şi practica judiciară care a admis că, pe perioada mandatului de primar, contractul de muncă al acestuia se suspendă, “salariul” lui de bază stabilindu-se conform legii. 2.3. Statutul primarului ca autoritate care reprezintă colectivitatea locală care l-a ales Primarul este calificat de art.120 alin. (1) din Constituţia României ca fiind una din autorităţile publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe, respectiv autoritatea executivă a autonomiei locale. Se prevede astfel în mod clar că, primarii în calitatea lor de autorităţi administrative, aleşi în condiţiile legii, la nivelul comunelor şi oraşelor se bucură de autonomie6. Privind statutul primarului ca autoritate care reprezintă colectivitatea teritorială care l-a ales, s-au într-o formulă consacrată în limbajul juridic francez „agent al colectivitaţii teritoriale”, art.65 din Legea nr.215/2001, legea administraţiei publice locale, precizează în mod expres că, primarul este şeful administraţiei publice locale şi al aparatului propriu de specialitate al autorităţilor administraţiei publice, pe care îl conduce şi controlează. Primarul reprezintă comuna sau oraşul în relaţiile cu persoane fizice sau juridice române sau străine, precum şi în justiţie. Primarul este ales de cetăţenii cu drept de vot din localitatea respectivă, iar în exercitarea majorităţii atribuţiilor sale el apare ca reprezentant exclusiv al colectivităţii care l-a ales, atribuţiuni care pot fi grupate pe mai multe categorii, astfel : a) atribuţii exercitate în raporturile cu consiliul local ; b) atribuţii exercitate în raporturile cu cetăţenii ; c) atribuţii pe linie financiară ; d) atribuţii în legătură cu personalul din aparatul propriu al consiliului local ; e) atribuţii de poliţie administrativă exercitate prin intermediul gardienilor publici şi cu ajutorul jandarmeriei ; 6

13

f) atribuţii pentru realizarea serviciilor publice locale : salubritate, transportul în comun, servicii publice culturale, economice, etc. ; g) atribuţii de reprezentare, în relaţiile cu terţii, persoane fizice sau juridice, române sau străine.

14

CAPITOLUL III ALEGEREA PRIMARULUI 3.1. Consideraţii preliminare Funcţia de primar este o funcţie tradiţională în administraţia publică locală, nu numai din Europa, dar şi din alte continente, cum ar fi America, unde a pătruns influenţa europeană. Legislaţia actuală în vigoare a optat pentru soluţia alegerii primarului direct de colectivitatea locală, indiferent dacă este vorba de mediul urban sau rural, stabilind totodată incompatibilitate între funcţia de consilier şi aceea de primar. Potrivit prevederilor constituţionale, comunele şi oraşele au cȃte un primar, iar Municipiul Bucureşti are un primar general, ales în condiţiile legii. Procesul electoral pentru alegerea primarului este stabilit de lege care dezvoltă normele constituţionale. Prin aceasta, se consacră prevederi care statornicesc reguli privind alegerea primarilor prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, pe baza scrutinului uninominal în fiecare comună şi oraş care constituie o circumscripţie electorală. Modul de organizare şi desfăşurare a alegerilor pentru funcţia de primar este prevăzut în Legea nr.70/1991 privind alegerile locale, modificată şi completată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.28/2000. Celelalte norme legale care determină calitatea de alegător aceea de eligibil, listele electorale ale secţiilor de votare, ca şi cele privind candidaturile şi ale stabilirii rezultatelor votării, sunt aceleaşi ca şi pentru alegerea consiliilor locale7. Prevederile legale care privesc constatarea rezultatelor alegerii primarilor au în vedere, mai întȃi, realizarea condiţiei prevăzute de lege, care precizează că în circumscripţia electorală respectivă alegerile sunt valabile numai dacă în totalul alegătorilor înscrişi pe listele electorale au votat cel puţin jumătate plus unu. Îndeplinirea acestei condiţii este esenţială, întrucȃt, în funcţie de realizarea ei se poate trece la aplicarea dispoziţiilor legii, adică la constatarea dacă unul dintre candidaţi a întrunit votul a cel puţin jumătate plus unu din numărul alegătorilor participanţi la vot. De asemenea, este prevăzută şi ipoteza în care nici unul dintre candidaţi nu a întrunit această majoritate, caz în care se organizează un alt tur de scrutin, în cel mult două săptămȃni, între candidaţi situaţi pe primele două locuri. Este declarat ales candidatul care obţine cel mai mare număr de voturi. 7

15

În conformitate cu prevederile art.l din legea menţionată, desemnarea primarului se face prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, pe baza scrutinului uninominal, pe circumscripţii electorale comunale şi orăşeneşti, precum şi în municipiul Bucureşti şi în sectoarele municipiului Bucureşti. În baza art.34 din Constituţia României, dreptul la vot reprezintă “posibilitatea recunoscută şi garantată unei persoane ca, în condiţiile legii, să participe direct la desemnarea în organele reprezentative ale puterii, iar în cazul autorităţilor administraţiei publice locale alese la desemnarea acestora”. Legea nr.70/1991 privind alegerile locale, modificată şi completată prin O.U.G nr.28/2000 conferă dreptului la vot următoarele caracteristici: -Votul este universal – ceea ce presupune că au dreptul la vot pentru alegerea primarului toţi cetăţenii români care îndeplinesc o serie de condiţii minime stipulate în art.34. alin (1) şi (2) din Constituţia României, cum sunt: vârsta de 18 ani împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv, cetăţenie română, deplinătatea facultăţilor mintale şi inexistenţa unei condamnări prin hotărâre judecătorească definitivă la pierderea drepturilor electorale; -Votul este egal – caracteristică ce rezultă din principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor. În art.16 alin 1 din Constituţia României se stipulează că “cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.” Concomitent se precizează că un alegător are dreptul la un singur vot pentru alegerea primarului, votul având absolut aceeaşi importanţă, indiferent de alegătorul care îl exercită. În concordanţă cu cele expuse mai sus, Legea nr.70/1991 privind alegerile locale prevede în art.2 că “cetăţenii români, fără deosebire de naţionalitate, rasă, limbă, religie, sex, convingeri politice sau profesie, exercită în mod egal drepturile electorale”. Totodata legiuitorul a stabilit norme cu privire la balotaj-cazul egalităţii de voturi a cel puţin doi candidaţi pentru funcţia de primar precizȃnd că, în această situaţie, se organizează noi alegeri, în termen de două săptămȃni. Comisia electorală de circumscripţie încheie un proces-verbal pentru primar, privind toate operaţiunile electorale, centralizarea voturilor şi constatarea rezultatelor alegerilor şi, împreună cu întȃmpinările, contestaţiile şi procesele-verbale primite de la birourile electorale ale secţiilor de votare, formează un dosar încheiat, sigilat şi semnat de membrii comisiei electorale de circumscripţie. Dosarul, astfel format, se înaintează la judecătoria în a cărei rază teritorială se află localitatea pentru care a fost ales primarul.

16

-Votul este direct – trăsătură ce impune exercitarea dreptului de a alege doar de către titular, excluzând posibilitatea înlocuirii acestuia de către o altă persoană (prin procură). -Votul este secret - caracteristică ce asigură alegătorului confidenţialitatea cu privire la alegerea făcută, orice violare a secretului votului fiind sancţionată de lege, legea alegerilor locale conţinând prevederi imperative cu privire la asigurarea secretului votului, astfel încât această caracteristică să constituie o măsură de protecţie a opţiunii alegătorului. -Votul este liber exprimat – caracteristică ce conferă, titularului dreptului la vot, posibilitatea de a şi-l exercita sau de a renunţa la exercitarea lui. Pentru alegerea primarului, fiecare alegător are dreptul la un singur vot, dreptul la vot exercitându-se doar în comuna, oraşul, municipiul sau sectoarele municipiului Bucureşti în care alegătorul îşi are domiciliul. La funcţia de primar pot candida cetăţenii cu drept de vot care au împlinit până în ziua alegerilor inclusiv vârsta de cel puţin 23 de ani şi care au domiciliul pe teritoriul circumscripţiei electorale în care urmează să fie ales, cu excepţia sectoarelor municipiului Bucureşti, unde pot candida persoanele care au domiciliul în municipiul Bucureşti, indiferent de sector. În art.37, alin.(3) din legea fundamentală, se prevăd excepţiile de la reglementările mai sus – menţionate, din care reiese că, nu pot candida la funcţia de primar, persoanele care fac parte din categoriile cărora le este interzisă asocierea în partide politice: judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici, stabilite prin lege organică. Pentru funcţia de primar se depun candidaturi separat de către partidele politice, alianţe politice, alianţe electorale sau candidaturi independente; candidaţii independenţi înscrişi în liste trebuind să fie susţinuţi de minimum 1% din numărul total al alegătorilor înscrişi pe liste, dar nu mai puţin de 150 de susţinători. O persoană care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege poate candida, doar pentru o singură funcţie, de primar şi pentru cea de consilier. Pentru alegerea primarului în fiecare comună, oraş, municipiu şi sector al municipiului Bucureşti se constituie o circumscripţie electorală, circumscripţii care sunt numerotate de către prefecţi în termen de cinci zile de la stabilirea datei alegerilor şi se aduc la cunoştinţa alegătorilor de către primar, în termen de zece zile de la data stabilită pentru desfăşurarea alegerilor8. Cei înscrişi în cursa pentru ocuparea funcţiei de primar au posibilitatea să renunţe la candidatură până la rămânerea definitivă a acesteia pe bază de declaraţie; candidaturile 8

17

putând chiar să fie contestate de cei interesaţi, contestaţiile fiind soluţionate de biroul electoral de circumscripţie, iar după expirarea termenului de depunere a candidaturilor şi rezolvarea contestaţiilor la acestea , ele sunt făcute publice prin presă şi prin oricare alte mijloace de informare în masă, pe cheltuiala celor interesaţi. Modelul buletinului de vot pentru primar, diferă de cel pentru consiliile locale, deoarece primarul este ales prin vot exprimat pe baza scrutinului uninominal, în acest sens se vor imprima în patrulaterele buletinului de vot: numele şi prenumele candidatului în ordinea rezultatelor din tragerea la sorţi efectuată de către comisia electorală de circumscripţie. 3.2. Desfăşurarea alegerilor Pentru o cât mai bună desfăşurare a alegerilor pot participa observatori străini, cât şi observatori naţionali, acreditaţi în acest sens; astfel pot fi acreditaţi ca observatori naţionali reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale care au ca unic scop apărarea dreptului omului şi sunt legal constituite. Procesul de votare se desfăşoară într-o singură zi cu începere de la ora 600 şi se încheie la ora 2100. În situaţia în care mai există alegători care nu şi-au exercitat dreptul la vot, preşedintele biroului electoral al secţiei de votare poate prelungi timpul votării până cel mai târziu la ora 2400, dar numai cu aprobarea preşedintelui biroului electoral de circumscripţie, ora la care votarea se declară încheiată. Alegătorii vor vota numai la secţia de votare unde au fost înscrişi în listele electorale. În secţia de votare vor intra un număr de alegători corespunzător numărului cabinelor disponibile. La intrarea în sala de votare, alegătorii vor prezenta buletinul sau cartea de identitate biroului electoral al secţiei de votare care, după verificarea înscrierii în lista electorală, le vor încredinţa buletinul de vot şi ştampila de votare. Ştampila cu menţiunea “votat” trebuie să fie rotundă şi astfel dimensionată încât să fie de mărime mai redusă decât patrulaterul în care se aplică. Alegătorii vor aplica ştampila în patrulaterul care cuprinde numele candidatului pe care îl preferă, aceştia votând separat în cabine închise. După aplicarea ştampilei, alegătorii vor îndoi buletinele de vot astfel încât pagina albă care poartă ştampila de control să rămână în exterior şi apoi le vor introduce în urnele special amenajate, având grijă să nu se deschidă. Îndoirea greşită a buletinului de vot nu atrage după sine nulitatea votului dacă secretul votului este respectat.

18

În situaţia în care buletinul de vot se deschide din greşeală, acesta se anulează, alegătorului respectiv înmânându-i-se un nou buletin, o singură dată şi se face menţiunea despre aceasta în procesul- verbal al operaţiunilor de votare. După procesul de votare, pe actul de identitate al fiecărui alegător se aplică ştampila cu menţiunea “votat” şi data, iar ştampila încredinţată pentru votare se restituie preşedintelui secţiei de votare. Preşedinţii, membrii birourilor electorale ale secţiilor de votare ca şi personalul responsabil cu menţinerea ordinii vor vota la secţia de votare unde îşi îndeplinesc atribuţiile respective, dacă domiciliază în localitatea pentru care se votează la acea secţie. Pentru o cât mai bună desfăşurare a alegerilor, preşedintele secţiei de votare poate lua măsuri ca staţionarea unui alegător în cabina de votare să nu se prelungească. Oricare candidat sau alegător are dreptul de a contesta identitatea persoanei care se prezintă la vot. În situaţia în care contestaţia este întemeiată, preşedintele va interzice participarea la vot a alegătorului contestat, va consemna acest aspect în procesul-verbal şi va sesiza această situaţie organelor de poliţie. În cazul în care există motive temeinice, preşedintele biroului electoral al secţiei de votare poate suspenda votarea, această suspendare va fi anunţată prin afişarea la uşa sălii de votare cu cel puţin o oră înainte şi nu va putea depăşi o oră. Pe perioada suspendării, urnele de votare, buletinele de vot, ştampilele şi toate lucrările biroului electoral vor rămâne sub supraveghere permanentă , iar membrii biroului nu vor putea părăsi sala de votare toti în acelaşi timp9. Este interzisă prezenţa oricărei persoane în cabinele de vot în afara celei care votează, excepţie făcând alegătorul care, neputând să voteze singur, are dreptul să-şi ia un însoţitor în cabina de vot pentru a-l ajuta. La ora 21.00 sau, după caz, la ora 24.00 , preşedintele biroului electoral al secţiei de votare declară votarea încheiată.

3.3. Stabilirea rezultatului alegerilor La încheierea procesului de votare urmează să se stabilească rezultatul alegerilor. Rezultatul alegerilor pentru funcţia de primar se consemnează într-un tabel separat de cel al consiliului local şi în care se înscrie numele şi prenumele candidaţilor şi numărul voturilor obţinute de fiecare.

9

19

Pe baza tabelului amintit, preşedintele biroului electoral al secţiei de votare încheie un proces-verbal în dublu exemplar care va conţine: -numărul alegătorilor înscrişi în listele electorale ; -numărul alegătorilor care s-au prezentat la urne; -numărul total al voturilor valabil exprimate; -numărul voturilor nule; -numărul voturilor obţinute de fiecare candidat la funcţia de primar; -expunerea pe scurt a intampinarilor, contestatiilor si a modului de rezolvare a acestora, cat si a contestatiilor inaintate comisiei electorale de circumscriptie. Procesul-verbal se semnează de către preşedintele biroului electoral al secţiei de votare şi membrii acestuia, iar apoi se ştampilează cu ştampila secţiei. Ca şi pentru consiliul local, biroul electoral al secţiei de votare întocmeşte un dosar separat şi pentru primar, dosar ce cuprinde: procesele - verbale şi contestaţiile referitoare la operaţiunile electorale ale secţiei precum şi buletinele nule şi cele contestate, care se înaintează comisiei electorale de circumscripţie, cu pază militară, în cel mult 24 de ore de la închiderea votării. Comisia electorală de circumscripţie va adiţiona pentru fiecare candidat la funcţia de primar numărul de voturi obţinute, fiind declarat primar candidatul care a întrunit votul a cel puţin jumătate plus unul din numărul alegărilor participanţi la vot. Daca niciunul dintre candidatii propusi de partidele si formatiunile politice participante la alegeri nu intruneste aceasta majoritate, se organizează un al doilea tur de scrutin, în cel mult două săptămâni, între candidaţii situati pe primele două locuri şi va fi declarat ales candidatul care a obţinut cel mai mare număr de voturi. Când se constată paritate de voturi a cel puţin doi candidaţi pentru funcţia de primar, în conformitate cu prevederile Legii nr.70/1991 privind alegerile locale se declară balotaj şi se vor organiza, de drept, noi alegeri in termen de doua saptamani. La aceste alegeri vor participa numai candidaţii care s-au aflat în situaţie de balotaj. În ipoteza în care unul dintre candidaţii între care urmează să se desfăşoare turul al doilea de scrutin a decedat, renunţă sau nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege spre a fi ales, la turul al doilea va participa candidatul situat pe locul următor, adică pe poziţia a treia în primul tur. Dacă una din aceste situaţii se produce în cazul unuia dintre candidaţii aflaţi în situaţia de balotaj, atunci nu se vor mai organiza alegeri, biroul electoral de circumscripţie declarându-l primar pe celălalt candidat.

20

Se încheie un proces - verbal de către comisia electorală de circumscripţie privitor la toate operaţiunile electorale , centralizarea voturilor şi constatarea rezultatului alegerilor. Procesul - verbal încheiat de comisia electorală de circumscripţie cuprinde: numărul alegătorilor din circumscripţia electorală, potrivit listelor de alegători;numărul total al voturilor exprimate;numărul voturilor obţinute de fiecare candidat;numărul voturilor nule;numele şi prenumele primarului ales şi partidul sau formaţiunea politică care l-a propus sau menţiunea de candidat independent;expunere pe scurt a întâmpinărilor, contestaţiilor şi hotărârilor luate de comisia electorală de circumscripţie, care sunt definitive. Dosarul ce va fi încheiat, sigilat şi semnat de către membrii comisiei electorale de circumscripţie, va cuprinde procesul-verbal împreună cu întâmpinările, contestaţiile şi procesele - verbale primite de la birourile electorale ale secţiilor de votare se va înainta cu pază militară în cel mult 48 de ore la judecătoria în a cărei rază teritorială se află circumscripţia electorală pentru care a fost ales şi respectiv la Tribunalul Municipiului Bucureşti, în situaţia primarului general al municipiului Bucureşti. Certificatul doveditor al alegerii primarului se eliberează de biroul electoral de circumscripţie, respectiv biroul electoral al municipiului Bucureşti. După ce primarul a fost ales şi i s-a eliberat certificatul doveditor al alegerii, el încă nu poate intra în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, mai înainte de a se îndeplini un alt act prevăzut de legea organică şi anume validarea alegerii primarului10.

3.4. Validarea mandatului de primar Operaţiunea prin care o autoritate de stat sau a administraţiei publice locale, aleasă prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat este confirmată în vederea ocupării şi exercitării funcţiei respective poartă denumirea de validare. Pentru ca persoana aleasă să fie confirmată în funcţie este nevoie de o verificare a acestuia sub aspectul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru ocuparea funcţiei şi al respectării legii în toate fazele şi operaţiunile electorale: depunerea candidaturii, campania electorală, votarea propriu-zisă, stabilirea şi constatarea rezultatelor votării. Cu toate că, de obicei, validarea se efectuează în cazul consilierilor, legiuitorul român a extins această verificare şi la primari, respectiv la primarul general al municipiului 10

21

Bucureşti, motivat de faptul că această autoritate este aleasă prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. Autoritatea judecătorească are sarcina stabilită prin lege de a valida alegerea, aceasta deoarece se bucură de independenţă, autoritate profesională şi morală, însuşiri care o recomandă pentru realizarea unei cât mai obiective aprecieri a legalităţii operaţiunilor votării şi a constatării incompatibilităţilor pentru ocuparea funcţiei respective. Legea organică stabileşte ca în termen de 20 zile de la data alegerilor să se valideze mandatul primarului. Aceasta are loc în camera de consiliu a judecătoriei, de către un judecător desemnat de preşedintele instanţei în a cărei rază teritorială se află comuna sau oraşul. Pentru Municipiul Bucureşti, validarea se face de către Tribunalul Municipiului Bucureşti. Invalidarea alegerii primarului poate fi invocată numai în condiţiile legii, cȃnd se constată existenţa unei incompatibilităţi sau încălcarea condiţiilor de eligibilitate, ori constatarea alegerii sale prin fraudă electorală. Legea administraţiei publice locale prevede ca în cazul invalidării primarului ales să se organizeze noi alegeri în termen de 60 zile de la data invalidării, conform prevederilor stabilite de Legea alegerilor locale. Spre deosebire de validarea mandatelor de consilieri care se face de către consiliul local printr-o comisie de validare, validarea alegerii primarului se face, in camera de consiliu, de către un judecător desemnat de preşedintele judecătoriei în a cărei rază teritorială se află comuna, oraşul sau municipiul, iar în cazul primarului general al Capitalei, validarea alegerii sale s-a dat în competenţa unui judecător desemnat de preşedintele Tribunalului Municipiului Bucureşti, deoarece municipiul Bucureşti nu se află pe raza teritorială a unei singure judecătorii pentru a fi dată în competenţa preşedintelui acesteia. Dosarul întocmit şi înaintat de către comisia electorală de circumscripţie se va analiza de judecătorul desemnat în acest sens. Prin lege s-a stabilit un termen de 20 de zile de la data alegerilor în care validarea trebuie realizată. Acest termen s-a impus ca urmare a aprecierii în timp a finalizarii tuturor operaţiunilor electorale şi chiar a eventualelor posibilităţi de organizare a unui alt tur de scrutin pentru alegerea primarului sau a primarului general.

22

Termenul de 20 de zile în cazul validării primarului nu este un termen de decădere sau de prescripţie, ci un termen de recomandare; o validare sau chiar o invalidare făcută cu depăşirea acestui termen nu poate fi considerată ilegală. Primarul, astfel validat, trebuie sa depuna juramantul in fata consiliului a§a cum este prevazut in legea organica11. In cazul in care acesta refuza sa depuna juramantul este demisionat de drept, urmand sa se organizeze noi alegeri in termenul stabili de lege. Instanţa abilitată poate pronunţa şi invalidarea alegerii primarului în situaţia în care se constată încălcarea condiţiilor de eligibilitate stabilite de Legea nr.70/1991 privind alegerile locale, potrivit căreia au dreptul de a fi aleşi în funcţia de primar doar cetăţenii cu drept de vot care au împlinit vârsta de 23 de ani şi numai cei care domiciliază pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale pentru care candidează şi a dispoziţiilor art.5 care privesc pe cei care “nu pot fi aleşi”. Pronunţarea invalidării este dată în competenţa aceluiaşi judecător desemnat de către preşedintele judecătoriei, respectiv de către preşedintele Tribunalului Municipiului Bucureşti, acest aspect fiind precizat expres în lege. Judecătorul abilitat va pronunţa o hotărâre pe care o va semna, atât în cazul validării alegerii primarului, cât şi în cel al invalidării alegerii. Această hotărâre, mai ales în cazul invalidării, trebuie să fie temeinic motivată şi fundamentată pe documentele existente la dosar, nefiind admis a se solicita probe în completare. În lege se stipulează că validarea se face “în camera de consiliu “, de aici decurgând şi ideea că, atât verificarea dosarului alegerii primarului, cât şi pronunţarea hotărârii nu se face în şedinţa publică la instanţa de judecată respectivă. Hotărârea de invalidare a alegerii primarului poate fi atacată ce cel interesat, în termen de 5 zile de la pronunţare, la instanţa de contencios administrativ, care este obligată să se pronunţe în termen de 30 de zile. În caz de invalidare a alegerii primarului, Guvernul la propunerea prefectului, va stabili data alegerilor în termen de cel mult 30 de zile de la data invalidării sau, după caz, de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care a fost respinsă acţiunea în anularea hotărârii de invalidare. Rezultatul validării sau invalidarii alegerii primarului se aduce la cunostinta prefectului, potrivit alin.3 al art.64 din Legea nr.215/2001 şi se prezintă în şedinţa de constituire a consiliului local sau, după caz, într-o şedinţă extraordinară de către un

11

Textul jurămȃntului este acelaşi cu cel al jurămȃntului depus de catre consilierii locali.

23

judecător desemnat de către preşedintele judecătoriei. Se poate observa că prezentarea rezultatului validării „în şedinţa de constituire a consiliului local”are un caracter relativ pentru că, din cauza jocului politic, există posibilitatea să nu se întrunească majoritatea cerută de lege la mai multe convocări consecutive făcute în scopul constituirii şi această temere este sesizată de către leguitor care foloseşte expresia „sau, după caz, într-o şedinţă extraordinară”. În sens contrar, am putea fi în prezenţa alegerii unui nou primar într-un alt tur de scrutin, precum şi, concomitent, în situaţia recunoaşterii judiciare a valabilităţii alegerii primarului din primul tur de scrutin ceea ce ar crea o situaţie de fapt şi de drept inedită, care în condiţiile actualelor reglementări ar fi un adevărat impas juridic fără rezolvare. Alegerile organizate cu depăşirea termenului de 30 de zile nu pot fi considerate ilegale întrucât acest termen este unul de recomandare şi nu de decădere. Acest termen curge “de la data invalidării”, prezentarea hotărârii nemaifiind astfel legată de şedinţa de constituire a consiliului, deoarece nu există consiliu, iar termenul de 30 de zile pentru organizarea alegerilor pentru primarul invalidat curge deja. Un caz special poate fi, când consiliul local neputându-se constitui în termen de 20 de zile sau chiar şi după “prelungirile” acestui termen, validarea sau invalidarea alegerii primarului nu are cadrul organizatoric prevăzut de art.64, alin.3 din Legea nr.215/2001, şedinţa de constituire a consiliului local în care să fie prezentat. Prezentarea rezultatului validării reprezintă actul final al abilitării în funcţia de primar ( primar general al municipiului Bucureşti) într-o formă solemnă şi protocolară în faţa autorităţilor locale alese de cetăţeni. 3.5. Depunerea jurământului După validarea mandatului de primar şi prezentarea rezultatului validării în şedinţa consiliului local de către persoana abilitată de lege, următorul act obligatoriu este depunerea jurământului de către cel care a fost ales şi validat pe această funcţie.Pentru ca primarul să-şi exercite în mod legal atribuţiile funcţiei şi să beneficieze de statutul special prevăzut de lege, este necesar să depună jurământul. Există însă situaţii în care primarul care nu a depus jurământul poate exercita în mod legal unele atribuţii cum ar fi, oficierea unei căsătorii care nu poate fi considerată ca nelegală, chiar dacă s-a efectuat de primarul care nu a depus jurământul.

24

Depunerea jurământului este stipulată în art.65 din Legea nr.215/2001, legea administraţiei publice locale, care prevede la alin.1 că:” Primarul depune în faţa consiliului local jurământul prevăzut la art.34, alin 1”, iar la alin 2 că: “Primarul care refuză să depună jurământul este considerat demisionat de drept”. Art.34, alin.1 din Legea nr. 215/2001 prevede conţinutul jurământului care este identic cu cel depus de către consilierii locali: “Jur să respect Constituţia şi legile ţării şi să fac, cu bună-credinţă, tot ceea ce stă în puterile şi priceperea mea pentru binele locuitorilor comunei…(oraşului, judeţului). Aşa să-mi ajute Dumnezeu!” Acest text stabilit prin lege nu poate fi modificat prin Regulamentul consiliului local deoarece legiuitorul nu a delegat această atribuţie altei autorităţi publice. Pentru depunerea jurământului se creează un cadru special cu o solemnitate aparte, în acest sens legea stipulează că primarul depune jurământul " în faţa consiliului local" ales de alegătorii din comuna sau oraşul care l-au ales şi pe primar. Acest lucru nu înseamnă că primarul este subordonat consiliului local, ci mai degrabă că, primarul se angajează în faţa colectivităţii, reprezentată prin consilierii locali12. De la data depunerii jurământului, primarul îşi exercită mandatul, numai după această dată un primar poate să-şi dea demisia deoarece înainte de a depune jurământul, un primar nu poate fi considerat demis dintr-o calitate pe care n-a dobândit-o încă. Drepturile şi obligaţiile primarului stipulate în legea fundamentală şi alte acte normative încep să curgă după depunerea efectivă a jurământului şi expiră la data depunerii jurământului de către noul primar, actele emise de primar producând efecte juridice în mod legal doar pe această perioadă. După alegere şi depunerea jurământului, primarul este în mod egal şi imparţial primarul comunei, al tuturor locuitorilor comunei, nu doar al partidului care l-a propus sau al locuitorilor care i-au acordat votul, fiind, în acelaşi timp, autoritatea publică abilitată de lege să reprezinte colectivitatea respectivă pe plan intern şi extern. Legea nu precizează un anumit termen în care primarul trebuie să depună jurământul cu toate că ar fi fost absolut necesar, având în vedere că, primarul îşi exercită în mod legal atribuţiile numai după acest act. Cu toate că prezentarea rezultatului validării alegerii este legată de şedinţa de constituire a consiliului local, rezultatul validării fiind prezentat în aceeaşi şedinţă, depunerea jurământului nu mai este legată de şedinţa de constituire a consiliului local,

12

25

de aici rezultând ideea că jurământul se depune într-o altă şedinţă (ordinară sau extraordinară). După depunere, jurământul este semnat de către primar şi de către cel în faţa căruia a fost depus, respectiv de către preşedintele de şedinţă a consiliului local sau, după caz, de preşedintele instanţei judecătoreşti care a validat alegerea primarului.

26

CAPITOLUL IV MANDATUL PRIMARULUI

4.1. Exercitarea mandatului de primar Legiuitorul constituant s-a ferit să precizeze durata mandatului primarului, lăsând acest aspect pe seama legii organice. Astfel, prin Legea nr.215/200l, legea administraţiei publice locale, se stabileşte durata mandatului primarului la patru ani, la fel cu durata consiliilor locale şi a consiliilor judeţene, durata fiind aceeaşi cu cea a mandatului parlamentar şi prezidenţial stabilit prin Constituţie. Conform prevederilor Constituţiei şi ale Legii nr.215/200l privind administraţia publică locală mandatul primarului este de patru ani şi se exercită de la data depunerii jurmământului în faţa Consiliului local şi expiră la data depunerii jurământului de către primarul nou ales. Funcţia de primar este incompatibilă cu : 1) funcţia de prefect şi subprefect; 2) calitatea de funcţionar public în aparatul propriu de specialitate al autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale; 3) calitatea de funcţionar public în aparatul propriu de specialitate al consiliului judeţean, al prefectului, al serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale administraţiei publice centrale; 4) calitatea de angajat în cadrul autorităţilor admilnistraţiei publice locale respective sau în cadrul aparatului propriu al prefectului din judeţul respectiv; 5) funcţia de manager sau membru în consiliul de administraţie al regiilor autonome, ori de conducător al societăţilor comerciale înfiinţate de consiliile locale sau judeţene; 6) calitatea de senator, deputat, ministru, secretar de stat, subsecretar de stat şi cele asimilate acestora; 7) cu orice funcţie de conducere din cadrul societăţilor comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar majoritar ori din cadrul societăţilor naţionale, companiilor naţionale sau regiilor autonome; 8) cu orice alte activităţi sau funcţii publice, cu excepţia funcţiilor didactice şi a funcţiilor din cadrul unor fundaţii ori organizaţii neguvernamentale13. 13

27

4.2. Situaţiile în care se prelungeşte mandatul primarului Primarul ales, al cărui mandat a fost validat şi a depus jurământul, îşi exercită drepturile şi atribuţiile pe o perioadă de patru ani: “ Mandatul primarului este de patru ani şi se exercită până la depunerea jurământului de primarul nou-ales.Mandatul primarului poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă”. Există împrejurări, prevăzute de lege, în care mandatul primarului se prelungeşte ( este mai mare de patru ani) sau, dimpotrivă, încetează înainte de împlinirea a patru ani, fiind mai mic. Prelungirea mandatului primarului poate fi datorată celor două împrejurări: situaţia de război şi cea de catastrofă. Simpla situaţie, de fapt, a existenţei uneia sau a celeilalte dintre aceste împrejurări nu duce, de drept, la prelungirea mandatului primarului, ci mai trebuie îndeplinită o condiţie, şi anume, adoptarea unei legi organice care să statueze, atât existenţa împrejurării respective, cât şi prelungirea mandatului. În cazul măsurii de prelungire a mandatului, este necesară o amplă documentare asupra urmărilor deosebit de grave ale împrejurării respective pentru comuna sau oraşul în cauză, gravitatea situaţiei şi necesitatea prelungirii mandatului sunt la aprecierea exclusivă a Parlamentului şi nu a altei autorităţi publice (Preşedintele României, Guvernul sau consiliul local). Prin legea organică de aprobare a prelungirii mandatului primarului este necesar să se precizeze limita de timp până la care are loc această prelungire, respectiv încetarea ostilităţilor, lichidarea urmărilor catastrofei. Necesitatea prelungirii mandatului primarului este determinată de faptul că războiul sau catastrofa nu permit desfăşurarea, în condiţii corespunzătoare a alegerilor pentru un nou primar. Când aceste evenimente au încetat, prelungirea mandatului nu se mai justifică şi urmează să se organizeze noi alegeri pentru primar. Între art.72, art.39 şi respectiv art.lO5 din Legea nr.215/200l privind admnistraţia publică locală referitoare la prelungirea mandatului consiliului local şi a celui judeţean există o perfectă simetrie, în sensul că şi mandatul acestora se prelungeşte în caz de război sau catastrofă. Astfel, legiuitorul realizează o sincronizare firească între alegerile celor trei autorităţi ale administraţiei publice locale care sunt desemnate prin vot universal şi direct, alegeri care, de regulă, se fac la aceeaşi dată pentru toate cele trei autorităţi.

28

4.3 Cazurile şi împrejurările în care încetează mandatul primarului înainte de termen Cu toate că mandatul primarului este, de regulă, de patru ani şi expiră la depunerea jurământului de către noul primar, prin excepţie mandatul de primar poate înceta înainte de termenul de patru ani. Situaţiile încetării de drept a mandatului de primar sunt prevăzute de art.72 alin 2 din Legea nr.215/2001, legea administraţiei publice locale şi sunt: -demisia; -intervenţia unei stări de incompatibilitate ; -schimbarea domiciliului într-o altă unitate administrativ-teritorială; -imposibilitatea de a fi exercitat mandatul pe o perioadă mai mare de 6 luni consecutive, cu excepţia cazurilor prevăzute de art.77, alin.2;când se constată, după validarea mandatului, că alegerea s-a făcut prin fraudă electorală sau prin orice altă încălcare a Legii privind alegerile locale; -a fost condamnat, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privată de libertate; punerea sub interdicţie judecătorească; -pierderea drepturilor electorale;când, în exercitarea atribuţiilor ce îi revin prin lege, a emis 3 dispoziţii cu caracter normativ într-un interval de 3 luni, care au fost anulate de instanţa de contencios prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă; deces. Mandatul primarului încetează, de asemenea, înainte de termen, ca urmare a rezultatului unui referendum local organizat în condiţiile legii. Situaţiile prezentate mai sus sunt împrejurări de excepţie, limitativ stabilite, neputând fi extinse prin interpretare sau prin analogie14. O primă situaţie ce determină încetarea mandatului primarului înainte de termen o constituie – demisia- care este actul de voinţă unilaterală prin care primarul renunţă din proprie iniţiativă, de bună voie şi nesilit de nimeni, la mandatul său. El poate demisiona din motive de sănătate, pentru a ocupa o altă funcţie, ori pentru că este conştient de pierderea încrederii alegătorilor sau apreciază ca iminentă suspendarea sau trimiterea sa în judecată. Manifestarea de voinţă trebuie să fie expresă, exprimată printr-o cerere scrisă şi nu trebuie să fie motivată. Prefectul nu aprobă demisia primarului, ci numai ia act de această manifestare de voinţă, fără să o influenţeze şi o înaintează Guvernului în 14

29

vederea organizării de noi alegeri pentru funcţia de primar, în termenul prevăzut de lege. Primarul demisionat poate oricând să revină asupra demisiei, dar numai până la emiterea ordinului de către prefect prin care ia act de încetarea mandatului şi declararea vacantă a funcţiei. Până la alegerea noului primar, atribuţiile acestuia sunt exercitate de viceprimar. De asemenea, apariţia uneia din situaţiile de incompatibilitate prevăzutede lege conduce, la încetarea mandatului de primar înainte de împlinirea celor patru ani pentru care a fost ales. Se precizează, de asemenea, că alte incompatibilităţi se pot stabili numai prin lege. Şi în această situaţie, atribuţiile primarului vor fi exercitate de către viceprimar, până la data validării mandatului noului primar ales. Schimbarea domiciliului într-o altă unitate administrativ-teritorială atrage după sine încetarea mandatului înainte de termen, deoarece se apreciază că, într-o asemenea situaţie, exercitarea cu operativitate şi eficienţă a atribuţiilor care îi revin este mult mai dificilă, iar interesul său este polarizat mai mult către localitatea în care şi-a stabilit noul domiciliu. Singura excepţie de la această dispoziţie imperativă se referă la primarii sectoarelor municiului Bucureşti care îşi pot schimba domiciliul într-un alt sector fără ca aceasta să atragă încetarea mandatului. Mandatul primarului încetează în cazul imposibilităţii de a fi exercitat mandatul pe o perioadă mai mare de 6 luni consecutive. Prevederile legale în vigoare se referă la „imposibilitatea“ exercitării funcţiei, ceea ce ar însemna că este vorba de o instituţie obiectivă, determinată, de exemplu, de starea sănătăţii sau de absenţa din ţară pe o asemenea perioadă, sau de alte asemenea împrejurări care îl pun în situaţia de a-şi exercita atribuţiile prevăzute de lege. Primarul fiind o autoritate executivă, iar funcţia de primar fiind o funcţie publică, este necesar ca ea să fie exercitată continuu şi presupune îndeplinirea unor acţiuni şi acte cu o mare frecvenţă, cu caracter cotidian. Aceste acţiuni se repetă chiar în cursul aceleaşi zile, fapt ce reclamă prezenţa permanentă a celui abilitat de lege să le îndeplinească şi nu se exercită aşa cum le exercită consiliul local, numai în cadrul şedinţelor. Dacă primarul este în imposibilitatea de a la îndeplini pe o perioadă mai mare de 6 luni consecutive, legea prevede că o asemenea situaţie atrage încetarea mandatului primarului. Acest termen de 6 luni este destul de mare, acesta putea fi şi mai scurt, dar

30

s-a avut în vedere caracterul obiectiv al împrejurărilor care s-au ivit şi care nu pot fi imputate primarului, fiind independente de voinţa lui. Legea administraţiei publice locale cere ca această „imposibilitate” să existe neîntrerupt o perioadă suficient de mare ( 6 luni) şi consideră că nu au importanţă motivele care au determinat această imposibilitate, ele pot fi cauze obiective sau subiective. Frauda electorală sau încălcarea prevederilor Legii alegerilor locale este o altă cauză care atrage încetarea mandatului înainte de termen. Este necesar ca această situaţie să fie constatată după validarea mandatului, deoarece dacă este constatată înainte de validare, atunci aceasta determină invalidarea mandatului şi nu se mai pune problema încetării mandatului de primar înainte de termen. Existenţa fraudei electorale sau încălcarea prvederilor Legii alegerilor locale trebuie constatată de către instanţa de judecată prin hotărâre judecătorească definitivă. Cerinţa ca hotărârea judecătorească să fie definitivă apare ca firească pentru a nu se lua măsuri asupra cărora o altă autoritate ar putea să revină. Condamnarea definitivă la o pedeapsă privată de libertate atrage după sine încetarea mandatului primarului înainte de termen din două raţiuni: una obiectivă -primarul fiind privat de libertate nu mai are posibilitatea să-şi exercite atribuţiile prevăzute de lege, regimul de detenţie fiind un regim strict şi obligatoriu, care reclamă prezenţa permanentă a persoanei condamnate la locul de detenţie; - una subiectivă – încrederea şi prestigiul primarului în faţa cetăţenilor din localitate sunt grav afectate. În ceea ce priveşte punerea sub interdicţie judecătorească, Legea nr.215/2001 nu se referă la împrejurările în care se apelează la aceasta, dar având în vedere dispoziţiile vechii legi a administraţiei publice locale nr.69/1991, se poate afirma că, punerea sub interdicţie se face pentru debilitate sau alienare mintală. Aceste două împrejurări sunt, potrivit art.5, alin.(2) din Legea privind alegerile locale, cazuri de neeligibilitate, ceea ce înseamnă că în prezenţa lor, o persoană nu poate fi aleasă consilier sau primar. În cazul în care aceste împrejurări intervin după ce au avut loc alegerile şi a fost validat mandatul, ele au drept consecinţă încetarea mandatului celui în cauză15. “Punerea sub interdicţie” presupune existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive şi nu provizorie, susceptibilă de a fi anulată, prin care cel în cauză să fie pus sub interdicţie, nefiind suficient numai un certificat medical care să ateste boala respectivă –

15

31

debilitatea sau alienarea mintală – instanţa fiind abilitată de lege să se pronunţe în asemenea situaţii pe baza actelor medicale şi a celorlalte probe aflate la dosar. Pierderea drepturilor electorale reprezintă tot o sancţiune penală, o pedeapsă complementară care se aplică de instanţa judecătorească în cazul săvârşirii unor anumite infracţiuni. Prin hotărârea în cauză se precizează şi perioada în care se aplică această măsură. Ca şi în cazul alienaţiei şi debilităţii mintale, împrejurarea de mai sus constituie o cauză de neeligitabilitate, dacă este prezentă înaintea alegerii şi de încetare a mandatului dacă apare după alegere. Condiţia ca hotărârea judecătorească să fie definitivă fiinţează şi în această situaţie, pentru aceleaşi raţiuni. O altă situaţie de încetarea a mandatului de primar înainte de expirarea termenului legal de patru ani o reprezintă emiterea a 3 dispoziţii cu caracter normativ într-un interval de 3 luni, care au fost anulate de instanţa de contencios – administrativ. Acest caz de încetare a mandatului primarului este echivalent cu demiterea de drept a primarului, prefectul luând act de încetarea mandatului, prin ordin. Observăm că, pe bună dreptate, noua lege nu mai reţine condiţia ca actele să fi fost emise cu rea-credinţă, condiţie considerată de doctrină excesivă şi care făcea aproape imposibilă demiterea primarului. Motivele care determină demiterea primarului sunt aceleaşi care determină şi dizolvarea consiliului local, adică atunci când emit acte repetate care au fost anulate irevocabil de către instanţa de judecată, întrucât au contravenit intereselor generale ale statului sau au încălcat Constituţia şi legile ţării. O altă situaţie ce determină încetarea mandatului înainte de termen o constituie – decesul – ce reprezintă o împrejurare obiectivă, independentă de voinţa celui în cauză, care determină încetarea ca subiect de drepturi şi obligaţii a oricărei persoane fizice. De la data decesului, funcţia de primar devine vacantă. Încetarea de drept a mandatului primarului înainte de termen, se constată de către prefect prin ordin, care este supus unui singur grad de jurisdicţie, hotărârea pronunţată fiind definitivă şi irevocabilă. Ordinul prefectului prin care se constată încetarea de drept a mandatului poate fi atacat de către primar la instanţa de contencios administrativ în termen de l0 zile de la comunicare, fără îndeplinirea procedurii administrative prealabile. Data organizării alegerilor pentru funcţia de primar se stabileşte de către Guvern, la propunerea prefectului, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii instanţei de contencios administratativ sau de la expirarea

32

termenului de 10 zile pentru atacarea ordinului prefectului la instanţa judecătorească, dacă o asatfel de acţiune nu a fost promovată. Potrivit prevederilor art.73, alin.(1) din Legea nr.215/200l privind administraţia publică locală,“mandatul primarului încetează, de asemenea, înainte de termen ca urmere a rezultatului unui referendum local organizat în condiţiile legii”. Referendumul pentru încetarea mandatului de primar se organizează ca urmare a cererii adresate, în acest sens prefectului, de locuitorii comunei sau oraşului, care sunt nemulţumiţi de activitatea primarului. Cererea pentru organizarea referendumului va cuprinde motivele care au stat la baza acesteia, respectiv nesocotirea de către primar a intereselor generale ale colectivităţii locale, neexercitarea atribuţiilor ce îi revin conform legii, inclusiv a celor care le exercită ca reprezentant al statului, numele şi prenumele, data şi locul naşterii, seria şi numărul buletinului sau al cărţii de identitate şi semnătura olografă a cetăţenilor care au solicitat organizarea referendumului. Organizarea referendumului poate avea loc dacă este solicitată, în scris, de cel puţin 25% dintre locuitorii cu drept de vot, procent ce trebuie să fie realizat în fiecare dintre localităţile componente ale comunei sau oraşului respectiv. După primirea cererii pentru organizarea referendumului, prefectul va proceda la analizarea temeiniciei motivelor invocate în aceasta, a îndeplinirii condiţiilor stabilite de lege, precum şi la verificarea veridicităţii şi autenticităţii semnăturilor, în termen de 30 de zile. După efectuarea acestei verificări, prefectul va transmitae Guvernului prin Ministerul Administraţiei Publice, o propunere motivată de organizare a referendumului. Pe baza propunerii prefectului şi a avizului Ministerului Administraţiei Publice, Guvernul se va pronunţa, prin hotărâre, în termen de 60 de zile de la solicitarea prefectului asupra cererii de organizare a referendumului. În caz de aprobare a acestei cereri, Guvernul va stabili data organizării referendumului, care va fi adusă la cunoştinţa locuitorilor comunei sau oraşului, prin grija prefectului. Cheltuielile pentru desfăşurarea referendumului local se suportă din bugetul local16. Referendumul local se organizează prin grija prefectului, cu sprijinul secretarului şi al aparatului propriu de specialitate al Consiliului local respectiv şi este valabil dacă sau prezentat la urne cel puţin jumătate plus unul din numărul total al locuitorilor cu drept de vot. Mandatul primarului încetează înainte de termen dacă cel puţin jumătate plus unul din numărul total al cetăţenilor cu drept de vot s-a pronunţat în acest sens.

16

33

În acest caz, prefectul va propune Guvernului, pe baza rezultatului referendumului, organizarea alegerilor pentru funcţia de primar. Data organizării alegerilor va fi stabilită de către Guvern, în termen de 3O de zile de la data desfăşurării referendumului. Legea reglementează şi posibilitatea ca, în anumite situaţii şi condiţii, exercitarea mandatului de primar să fie numai temporar întreruptă, fie ca o etapă prealabilă a încetării acestuia, fie a continuării lui ulterioare. Aceasta este situaţia suspendării mandatului de primar. Art..77 alin (2) din Legea nr.215/2001, legea administraţiei publice locale reglementează instituţia juridică a “suspendării” din funcţie a primarului. Legea prevede că mandatul primarului se suspendă de drept numai în cazul în care acesta a fost arestat preventiv, măsură ce se comunică de îndată prefectului de către parchet sau de instanţa de judecată. Prefectul, la rândul lui, prin ordin, constată suspendarea mandatului, ordin pe care îl comunică de îndată primarului. Suspendarea mandatului primarului, pentru cazul când a fost arestat preventiv, durează până la încetarea măsurii arestării preventive, iar în cazul în care primarul suspendat din funcţie a fost găsit nevinovat, acesta are dreptul la despăgubiri în condiţiile legii. În situaţia suspendării mandatului primarului, precum şi în caz de vacanţă a funcţiei de primar, atribuţiile ce îi sunt conferite prin legea administraţiei publice locale se exercită, de drept, de către viceprimar, până la validarea mandatului noului primar, sau, după caz, până la încetarea suspendării. În această situaţie, consiliul local poate delega, prin hotărâre, un consilier care va îndeplini temporar atribuţiile viceprimarului. În situaţia în care sunt suspendaţi din funcţie, în acelaşi timp, atât primarul, cât şi viceprimarul, consiliul local deleagă un consilier care va îndeplini, atât atribuţiile primarului, cât şi pe cele ale viceprimarului, până la încetarea măsurii suspendării din funcţie a acestora. Dacă devin vacante, în acelaşi timp, atât funcţia de primar, cât şi cea de viceprimar, consiliul local alege un nou viceprimar care va executa de drept, atribuţiile primarului, până la alegerea unui nou primar, iar în locul său va fi delegat, în mod temporar, un consilier local.

34

CAPITOLUL V ATRIBUŢIILE PRIMARULUI 5.1.Atribuţiile primarului prevăzute în Legea nr.215/2001, legea administraţiei publice locale 5.1.1 Prezentare generală a atribuţiilor primarului Ca autoritate executivă a administraţiei publice locale, primarul are atribuţii care sunt, de altfel atribuţiile oricărei autorităţi publice din sfera oricărei puteri, acele abilitări şi îndrituiri cu care legea investeşte o astfel de autoritate pentru a-şi îndeplini rolul pentru care a fost creată. Din acest motiv, drepturile apar în acelaşi timp ca obligaţii şi invers, iar purtătorul lor nu le deţine în nume propriu, ci în numele celui care l-a desemnat în funcţie şi respectiv l-a abilitat. Primarul nu deţine şi exercită drepturile, obligaţiile şi atribuţiile în nume propriu, ci în numele colectivităţii care l-a ales şi al statului care l-a abilitat şi i-a recunoscut aceste drepturi şi obligaţii ca fiind de interes public, atât pentru colectivitatea respectivă, cât şi pentru stat17. O parte din atribuţiile primarului interesează numai colectivitatea comunei sau a oraşului, după caz, altele interesează, atât colectivitatea din localitatea respectivă, cât şi statul; iar altele interesează, dacă nu în exclusivitate statul, cel puţin îi interesează, în primul rând, în mod preponderent şi implicit pe locuitorii comunei sau oraşului. Primarul nu reprezintă doar interesele comunei sau ale oraşului, lucru demonstrat şi de faptul că legea autorizează intervenţia statului şi aplicarea de sancţiuni primarului a cărui activitate „contravine intereselor generale ale statului sau încalcă ordinea de drept”. Primarii exercită atribuţiile ce le revin doar în limitele stabilite prin lege sau hotărârile consiliilor locale, întrucât natura juridică a instituţiei primarului este de „autoritate executivă”. Aceasta nu înseamnă că ei nu pot da dispoziţii, dar acestea au caracteristicile actelor de execuţie. Atribuţiile primarului se exercită în mod legal şi produc efecte juridice, obligatorii, numai în limitele teritoriale ale comunei respective, nefiind de conceput depăşirea

17

35

acestora, competenţa teritorială, ca şi cea materială fiind de ordine publică şi ca atare obligatorie în a fi respectată. Principalele atribuţiuni ale primarului sunt prevăzute de art.68 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, iar realizarea acestora se face având în vedere dubla calitate pe care o îndeplineşte primarul, „de agent al statului şi de agent al comunei, cea din urmă primând asupra celei dintâi”. 5.1.2. Atribuţiile primarului în calitate de agent al statului În calitatea sa de agent al statului în unitatea administrativ-teritorială în care este ales, primarul: √ - ”asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a prevederilor Constituţiei precum şi punerea în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului; dispune măsurile necesare şi acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor şi instrucţiunilor cu caracter normativ ale miniştrilor şi celorlalţi conducători ai autorităţilor administraţiei publice centrale, precum şi a hotărârilor consiliului judeţean.” (lit.a). Mijloacele puse la dispoziţia primarului sunt insuficiente pentru a asigura respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, deoarece Constituţia conferă altor autorităţi competenţă extinsă în acest domeniu, iar primarul nu este principala instituţie prin care garanţiile constituţionale în această privinţă sunt asigurate. În sprijinul acestei afirmaţii vin şi prevederile art.21 din Constituţie: (1) „Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime”; (2) ”Nici o lege nu poate îngrădi exerciţiul acestui drept” Asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor prin activitatea autorităţilor locale, în condiţiile statului de drept, înseamnă respectarea strictă a legalităţii, atât de organele reprezentative locale, cât şi de serviciile publice ale acestora, de care depinde exerciţiul unor drepturi. În activitatea lor, autorităţile publice asigură dreptul cetăţenilor de a fi informaţi corect în legătură cu treburile publice, dreptul la viaţă intimă, familială şi privată. Autorităţile publice locale sunt implicate şi în ceea ce priveşte realizarea dreptului de petiţionare, ele având “ obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite conform legii”.

36

√ - „ia măsuri pentru prevenirea şi limitarea urmărilor calamităţilor, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor sau epizootiilor, împreună cu organele specializate ale statului. În acest scop, poate mobiliza populaţia, agenţii economici şi instituţiile publice din comună sau din oraş, acestea fiind obligate să execute măsurile stabilite în planurile de protecţie şi intervenţie elaborate pe tipuri de dezastre ( lit.h). Situaţiile enumerate mai sus impun luarea unor măsuri ferme şi operative pe care nu le-ar putea lua Consiliul local deoarece acesta este o autoritate colegială care se întruneşte în şedinţe periodice (ordinare sau extraordinare), iar prevenirea ori înlăturarea efectelor acestor situaţii de excepţie trebuie realizată de îndată, fără întârziere. Pentru aceste considerente, legiuitorul a dat această atribuţie în sarcina primarului. Primarul, ca autoritate administrativă autonomă, executivă are anumite drepturi şi obligaţii pe care le execută în vederea rezolvării treburilor publice locale. Noţiunea de drepturi şi obligaţii ale primarului, ca subiect de drept administrativ, are un înţeles caracteristic corespunzător naturii sale de autoritate administrativ - executivă şi de dispoziţie, a administraţiei publice locale şi calităţii în care acţionează în sfera relaţiilor sociale, reglementate de norme de drept administrativ. După cum se ştie, în raporturile de drept administrativ, respectiv în raporturile juridice, care se nasc în desfăşurarea activităţii executive şi de dispoziţie, ca formă de realizare a autorităţii statului, dar şi a comunei şi oraşului, primarul nu participă în calitate de titular de drepturi proprii. În calitatea lui, primarul apare, pe de-o parte, ca purtător al autorităţii de stat dar şi al colectivitaţilor locale (comună sau oraş), investit cu anumite atribuţii. De aceea, drepturile pe care le are primarul nu sunt simple facilităţi lăsate la libera sa apreciere în privinţa exercitării lor. Acestea sunt atribuţii pe care autoritatea executivă, primarul are datoria de a le exercita, deoarece exercitarea lor constituie însuşi conţinutul activităţii fundamentale pe care o îndeplineşte în vederea realizării intereselor locale şi ale atribuţiilor statului în cuprinsul comunei sau oraşului18. Ca totalitate de drepturi şi obligaţii, competenţa primarului cuprinde atribuţii cu care este investit în calitatea sa de autoritate executantă, ceea ce din punct de vedere juridic trebuie privită ca aptitudinea lui legală de a realiza activitatea executivă în comune sau oraşe, aceasta fiind generală, teritorială, temporară şi personală. În acest sens se impune a sublinia cȃteva trăsături caracteristice administraţiei publice locale, valabile şi pentru autoritatea executivă, care constau în caracterul legal şi obligatoriu al competenţei, în dreptul autorităţii executive de a-şi exercita atribuţiile 18

37

recunoscute de lege ca şi în răspunderea acesteia cu privire la modul în care îşi exercită aceste atribuţii. Rezultă, deci, că primarii nu pot depăşi sfera atribuţiilor prevăzute de lege, sau acelea conferite de hotărȃrile Consiliilor Locale. Actele sau măsurile ce îndeplinesc aceste limite nu produc, în mod legal, efecte juridice, atribuţiile lor trebuind exercitate numai în condiţiile şi cu respectarea dispoziţiilor legale, precum şi a celor rezultate din hotărȃrile Consiliilor Locale, sub sancţiunea anulării actelor care nu respectă aceste condiţii. O altă caracteristică a compeţentelor primarului constă în dreptul acestuia de a exercita personal atribuţiile prevăzute de lege, fapt relevant pentru natura sa de autoritate administrativ-executivă. În exercitarea acestei atribuţii primarul are şi calitatea de şef al apărării civile, calitate în care coordonează măsurile de apărare civilă pe întreg teritoriul comunei sau oraşului, pentru toate instituţiile şi agenţii economici, asigurând protecţia tuturor persoanelor şi bunurilor materiale ale acestora, indiferent de forma de proprietate. Primarul ia măsuri prin formaţiile civile de pompieri şi, după caz, a unităţilor sau subunităţilor militare de pompieri, atât pentru prevenirea cât şi limitarea urmărilor incendiilor, conform atribuţiilor ce-i revin din prevederile legale în vigoare; acţionează pentru intervenţia cu operativitate în scopul stingerii incendiilor şi salvarea persoanelor şi bunurilor materiale aflate în pericol, în caz de incendii, catastrofe sau calamităţi naturale. În acelaşi timp, primarul ia măsuri pentru executarea de deblocări, demolări şi de înlăturare a epidemiilor şi epizootiilor colaborând în acest sens cu serviciile publice de specialitate ale Ministerului Sănătăţii şi ale Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei. Primarul ia toate măsurile necesare prevenirii şi limitării urmărilor evenimentelor menţionate, prin serviciile specializate ale statului, iar atunci când evenimentele impun, aceste acţiuni trebuie sprijinite şi prin participarea efectivă a cetăţenilor. De aceea, legiuitorul a stabilit norme prin care se creează posibilitatea ca primarul să apreciaze necesitatea mobilizării populaţiei în asemenea ocazii. Abilitatea primarului, prin lege, de a mobiliza populaţia este o excepţie şi se justifică prin situaţiile excepţionale care pun în pericol însăşi viaţa colectivităţii locale din comuna sau oraşul respectiv. √ - „asigură ordinea publică şi liniştea locuitorilor, prin intermediul poliţiei, jandarmeriei, gardienilor publici, pompierilor şi unităţilor de protecţie civilă care au

38

obligaţia să răspundă solicitărilor sale, în condiţiile legii, îndrumă şi supraveghează activitatea gardienilor publici conform angajamentelor contractuale” (lit. i şi j). Această atribuţie a primarului îşi are originea în contractul de prestări servicii încheiat cu Corpul Gardienilor Publici organizat la nivel judeţean. Corpurile gardienilor publici sunt definite ca fiind instituţii publice de interes judeţean şi al minicipiului Bucureşti, care prestează servicii în condiţiile în care instituţia respectivă dispune de personalitate juridică. În raport cu Corpul gardienilor publici, primarii exercită atribuţiile prevăzute de art.14 din Legea nr.26/1993) modificată prin H.G.R nr.79/1994,respectiv: - „stabilesc împreună cu organele locale de poliţie posturile şi patrulele de pe teritoriul localităţilor urbane şi rurale, care, pe lângă atribuţiile de pază, vor participa şi la apărarea ordinii publice în care sens solicită şi ajutorul jandarmeriei” ; - „stabilesc competenţa gardienilor publici de a constata şi sancţiona contravenţii reglementate în condiţiile legii”. √ - „ia măsurile prevăzute de lege cu privire la desfăşurarea adunărilor publice” ( lit. k); Regimul juridic privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice este reglementat de Legea nr.60/199l, modificată şi completată prin O.G nr.55/1994. Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile şi alte asemenea, care se desfăşoară în zone publice sau în alte locuri în aer liber sunt adunările publice pe care Legea nr.60/1991 le reglementează. În temeiul art.4 din această lege, primarii localităţilor sunt obligaţi ca împreună cu organelle locale ale poliţiei „să asigure condiţiile necesare în vederea desfăşurării normale a adunărilor publice19”. Prin dispoziţii, cu consultarea prealabilă a organelor de poliţie, primarii pot proceda la interzicerea adunărilor publice, dacă deţin date din care rezultă că derularea acestora ar duce la încălcarea prevederilor art.2, după cum pot ca, împreună cu organizatorii, să modifice elementele declaraţiei prealabile. √ - „ia măsuri de interzicere sau suspendare a spectacolelor, reprezentaţiilor sau a altor manifestări publice care contravin ordinii de drept ori atentează la bunele moravuri, la ordinea şi liniştea publică” ( lit.l). Intervenţiile primarului sunt necesare ori de câte ori manifestaţiile au un caracter obscen, deranjează liniştea locuitorilor, perturbă buna funcţionare a instituţiilor publice sau a agenţilor economici, atenuează la suveranitatea sau integritatea statului. Aprecierea situaţiilor de acest gen, în lipsa unor dispoziţii exprese, trebuie să se facă cu 19

Art. 122 din Constituţie - vezi Constituţia Romȃniei - 2003

39

observarea normelor constituţionale referitoare la drepturile şi libertăţile cetăţeneşti. Legea Administratiei Publice locale prevede ca primarul poate sa delege exercitarea unora dintre atributiile sale viceprimarilor, secretarului sau altor fimctionari din serviciile Consiliului Local. Dispoziţia primarilui poate conţine, atât interdicţia de organizare, când este emisă anticipat desfăşurării manifestaţiilor respective, cât şi suspendarea acestora, când actul administrativ este emis în timpul desfăşurării evenimentelor. √ - „controlează igiena şi salubritatea localurilor publice şi a produselor alimentare puse în vânzare pentru populaţie, cu sprijinul serviciilor de specialitate”.(lit.m) În exercitarea acestei atribuţii, primarul este obligat să controleze, atât personal, cât şi prin serviciile publice din subordine, sau prin persoane anume împuternicite, activităţile care privesc viaţa şi sănătatea publică din localitate, efectuând inspecţii periodice şi inopinante, cu privire la igiena şi salubritatea localurilor publice de stat sau private şi calitatea produselor alimentare puse în vânzare. Controlul se efectuează în condiţiile stabilite prin dispoziţii legale speciale care, de regulă, împuternicesc pe primar să ia măsurile corespunzătoare, inclusiv aplicarea de sancţiuni. √ - „conduce serviciile publice locale; asigură funcţionarea serviciilor de stare civilă şi de autoritate tutelară, îndeplinind funcţia de ofiţer de stare civilă; supraveghează realizarea măsurilor de asistenţă şi ajutor social”. ( lit.s,ş). O altă atribuţie principală a primarului este aceea de a conduce toate serviciile publice locale organizate de consiliul local, atât pentru rezolvarea problemelor de interes local, cât şi a celor de interes general. Conducerea serviciilor publice locale presupune din partea primarului o preocupare intensă şi constantă pentru prognozarea activităţilor, precum şi un control riguros al modului cum se îndeplinesc atribuţiile serviciilor de către personalul acestora. În calitate de ofiţer de stare civilă, primarul înfăptuieşte una din cele mai însemnate activităţi ale statului şi anume, realizarea şi urmărirea stării civile a persoanei de la naştere şi până la deces. Activitatea de stare civilă, constă în înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă, care “ se face în interesul statului şi al apărării drepturilor personale ale cetăţenilor “ şi se înregistrează în registrele de stare civilă ţinute de serviciile de stare civilă ale consiliilor locale sub conducerea directă a primarului, în calitate de ofiţer de stare civilă.

40

În ceea ce priveşte măsurile de asistenţă şi ajutor social, primarul este abilitat să aprobe acordarea de ajutoare de urgenţă în limita fondurilor prevăzute în bugetul local, precum şi acordarea indemnizaţiei de naştere. √ - “ emite avizele, acordurile şi autorizaţiile date în competenţa sa prin lege”.( lit.t). Legea prevede că primarului îi este dată în competenţa exclusivă emiterea tuturor avizelor, acordurilor şi autorizaţiilor stabilite prin actele normative în vigoare, fără a se face nici o distincţie şi fără a se specifica un anumit domeniu. Această teză a fost confirmată şi de practica judiciară potrivit căreia primarul este autoritatea locală competentă să elibereze autorizaţii pentru desfăşurarea unor activităţi economice independente sau organizate ca asociaţii familiale, iar nu Consiliul judeţean. 5.1.3. Atribuţiile primarului în calitate de agent al colectivităţii În calitatea sa de agent al colectivităţii care l-a ales, primarul exercită următoarele atribuţii principale : √ - “asigură aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local, iar în situaţia în care apreciază că o hotărâre este ilegală, sesizează pe prefect, în termen de trei zile de la adoptare ( lit.b). Legea prevede o excepţie de la prima parte a acestei teze ca atunci când primarul apreciază că hotărârea consiliului local este ilegală, el are obligaţia, nu facultatea, să sesizeze pe prefect despre aceasta (în cel mult trei zile), prefectul apreciind, în final dacă este sau nu cazul să solicite instanţei de contencios administrativ anularea hotărârilor consiliului local. În situaţia în care prefectul s-a adresat instanţei de judecată, aplicarea actului este suspendată, iar executarea lui de către primar se mai pune doar după ce s-a pronunţat instanţa de contencios administrativ prin hotărâre definitivă20. Dacă prefectul, după ce a primit sesizarea primarului, nu s-a adresat instanţei de contencios administrativ în termenul prevăzut de lege, primarul are obligaţia să pună în executare hotărârea consiliului local pe care el o apreciază ca ilegală. √ - „poate propune consiliului local consultarea populaţiei prin referendum, cu privire la problemele locale de interes deosebit. Pe baza hotărârii consiliului local ia măsuri pentru organizarea acestei consultări, în condiţiile legii”.( lit.c).

20

41

În această privinţă, primarul are drept propriu pe care legea îl conferă ca pe o facultate şi nu ca o obligaţie, drept care constă doar în “ a propune” consiliului local, care poate să îşi însuşească sau nu propunerea primarului. Acest drept al primarului este un drept exclusiv al său, pe care nu-l poate delega viceprimarului sau altei persoane. √ - “prezintă consiliului local, anual sau ori de câte ori este necesar, informări privind starea economică şi socială a comunei sau a oraşului, în concordanţă cu atribuţiile ce revin autorităţii administraţiei publice locale, precum şi informări asupra modului de aducere la îndeplinire a hotărârilor consiliului local”. (lit. d). Această atribuţie a primarului nu trebuie să se constituie într-un demers formal, întrucât ea urmăreşte identificarea corectă a situaţiilor şi motivelor care creează disfuncţionalităţi la nivelul activităţii economice şi sociale şi descoperirea mijloacelor corespunzătoare pentru eficientizarea acţiunii administrative în aceste domenii. Prezentarea periodică a acestor informări conduce la surprinderea fenomenelor economice şi sociale în dinamica lor, identificând etape distincte de dezvoltare, care presupun utilizarea unor pârghii de influenţare diferite. √ - „întocmeşte proiectul bugetului local şi contul de încheiere al exerciţiului bugetar şi le supune spre aprobare consiliului local”.( lit.e) Calitatea de iniţiator al proiectului de hotărâre privind bugetul local şi a celui referitor la aprobarea contului de încheiere a exerciţiului bugetar îi revin în mod exclusiv primarului. Cele două proiecte de hotărâre se constituie ca momente diferite în planificarea şi executarea bugetului local. Hotărârea privind aprobarea bugetului local trebuie adoptată înainte de începerea anului bugetar. Hotărârea privind adoptarea contului de încheiere a exerciţiului bugetar se emite după încheierea anului bugetar. √ - “exercită funcţia de ordonator principal de credite”( lit.f). În conformitate cu prevederile Legii privind finanţele publice locale, ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, sunt preşedinţii consiliilor judeţene la nivelul judeţelor, primarul general al municipiului Bucureşti şi primarii celorlalte unităţi administrativ-teritoriale. √ - “verifică, din oficiu sau la cerere, încasarea şi cheltuirea sumelor din bugetul local şi comunică de îndată consiliului local cele constatate”.( lit.g).

42

Încasarea şi cheltuirea sumelor din bugetul local este un element central care trebuie să preocupe activitatea primarului, deoarece bugetul local, odată aprobat devine act normativ de o importanţă deosebită pentru localitate. Legislaţia nu permite nici primarului şi nici consiliului local să intervină în mod direct, atunci când activitatea acestor organe se dovedeşte nesatisfăcătoare, generând disfuncţionalităţi în ceea ce priveşte încasarea ritmică a veniturilor bugetului local, reprezentat în special din taxe şi impozite locale. √ - “ia măsuri pentru prevenirea şi combaterea pericolelor provocate de animale, în condiţiile legii”.(lit.n). Aceste măsuri se referă la securitatea faţă de pericolele care vin din partea animalelor domestice sau a celor sălbatice. În primul caz, măsurile vizează obligaţiile ce revin locuitorilor care deţin în proprietate sau pază animale domestice, care dacă sunt lăsate libere sau fără supraveghere pot prezenta pericole pentru persoane sau bunuri. În cel de-al doilea caz, primarul are competenţa de a stabili măsuri de natură să prevină sau să combată pericolele provocate de animale sălbatice pentru persoane şi bunuri. √ - “ia măsuri pentru elaborarea planului urbanistic general al localităţii şi îl supune spre aprobare consiliului local; asigură respectarea prevederilor planului urbanistic general, precum şi ale planurilor urbanistice zonale şi de detaliu”. (lit.o). Rolul primarului în acest domeniu este de a lua măsuri pentru elaborarea planului urbanistic general, desigur cu sprijinul serviciilor de specialitate, competenţa aprobării acestuia aparţinând consiliului local şi a asigura respectarea prevederilor acestuia. Legislaţia prevede că proiectul propus de primar trebuie să fie aprobat cu votul a cel puţin două treimi din numărul consilierilor21. √ - „asigură întreţinerea şi reabilitarea drumurilor publice proprietate a comunei sau a oraşului, instalarea semnelor de circulaţie, desfăşurarea normală a traficului rutier şi pietonal, în condiţiile legii”.(lit.q). În conformitate cu prevederile legale în vigoare, drumurile sunt căi de comunicaţie terestră, altele decât căile ferate, special amenajate pentru circulaţia vehiculelor şi pietonilor. Întreţinerea străzilor, inclusiv a trotuarelor, pieţelor, marcajelor, zonelor liniilor de tramvaie şi spaţii aferente străzilor va fi asigurată de către primar. Acesta are obligaţia ca drumurile publice din comună sau oraş să fie menţinute permanent în stare de

21

43

viabilitate în vederea exploatării raţionale a întregii reţele rutiere în condiţii de siguranţă a circulaţiei. √ - “exercită controlul asupra activităţilor din târguri, pieţe, oboare, locuri şi parcuri de distracţii şi ia măsuri pentru buna funcţionare a acestora”.( lit.r). În acest domeniu sunt incidente dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr.19/1996, privind aprobarea Regulamentului cadru de organizare şi funcţionare a pieţelor, târgurilor şi oboarelor, regulament care este de fapt o măsură de tutelă administrativă asupra autorităţilor administraţiei publice locale, deoarece ea afectează dreptul de iniţiativă în reglementarea acestor tipuri de relaţii sociale. Încă din art.2 al acestei hotărâri de guvern se desprinde scopul acesteia de a organiza comerţul „în zonele publice în condiţii de protecţie optimă a consumatorilor şi de concuranţă loială a agenţilor economici”. Atribuţia primarului este de a elibera autorizaţia de funcţionare şi de a controla modul în care, atât acesta, cât şi regulamentul pieţelor este respectat. Primarul poate, de asemenea, să suspende autorizaţia de funcţionare a pieţei sau o poate revoca, în funcţie de motivul care a determinat încetarea activităţii pieţei. √ - “propune consiliului local spre aprobare, în condiţiile legii, organigrama, statul de funcţii, numărul de personal şi regulamentul de organizare şi funcţionare a paratului propriu de specialitate”.(lit.ţ). Organigrama şi statul de funcţii trebuie să cuprindă definirea compatimentelor aparatului propriu, a personalului, precum şi pregătirea necesară pe care trebuie să o posede. Structura aparatului propriu şi numărul de personal trebuie să fie în concordanţă cu specificul şi nevoile lor, în limita mijloacelor financiare de care dispun şi cu respectare prevederilor legale în vigoare. Primarul are obligaţia ca toate aceste propuneri să le supună aprobării deliberative a consiliului local, pentru ca să devină acte juridice cu forţă obligatorie. √ - “numeşte şi eliberează din funcţie, în condiţiile legii, personalul din aparatul propriu de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale, cu excepţia secretarului; propune consiliului local numirea şi eliberarea din funcţie în condiţiile legii, a conducătorilor regiilor autonome, ai instituţiilor şi serviciilor publice de interes local”. (lit.u).

44

Primarul este singura autoritate a administraţiei locale care are competenţa de a numi şi elibera personalul din aparatul propriu al consiliului local, cu excepţia secretarului, care se numeşte şi eliberează din funcţie prin ordin al prefectului. Mai mult decât atât, legiuitorul a conferit primarului competenţa de a propune consiliului local, eliberarea din funcţie a conducătorilor agenţilor economici şi instituţiilor de interes local. Se poate constata că, primarul doar propune eliberarea lor din funcţie, hotărârea aparţinând în exclusivitate consiliului local ca autoritate deliberativă care, de fapt, i-a şi numit. √ - „răspunde de inventarierea şi administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi domeniului privat al comunei sau al oraşului”.(lit.v). Legea contabilităţii prevede că persoanele juridice au obligaţia să înregistreze în contabilitate bunurile mobile şi imobile care fac parte din patrimoniul unităţii administrativ-teritoriale. În conformitate cu prevederile art.124 din Legea nr.215/2001, legea administraţiei publice locale “toate bunurile aparţinând unităţilor administrativ-teritoriale sunt supuse inventarierii anuale”. Potrivit acestor norme, primarului, ca reprezentant al persoanei juridice, îi revine ca atare obligaţia de a răspunde de înregistrarea bunurilor de către serviciile de specialitate, precum şi administrarea modului cum se întreţin şi se conservă toate bunurile din domeniul public şi din cel privat al comunei sau oraşului. În acest sens, primarul prezintă, anual Consiliului local, un raport asupra situaţiei gestionării bunurilor. În alin.2 al art.68 din legea administraţiei publice locale se mai face o precizare: „primarul îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de lege sau de alte acte normative, precum şi însărcinările date de Consiliul local22”. Această dispoziţie trebuie înţeleasă, în cea de-a doua teză a sa, nu în sensul că primarului i s-ar putea stabili atribuţii şi de către consiliul local, întrucât pe de o parte atribuţiile nu se stabilesc decât prin lege iar, pe de altă parte ar fi afectat principiul funcţionării autonome a acestor două instituţii. Potrivit art.68 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/200l : “primarul prezintă consiliului local informări asupra modului de aducere la îndeplinire a hotărârilor consiliului local”. Această atribuţie nu trebuie să conducă la ideea că ar exista un raport de subordonare a primarului faţă de consiliul local. Este vorba de prezentarea unei 22

45

“informări”, nu a unui raport, despre îndeplinirea unei obligaţii - “aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local” pe care tot legea o stabileşte în sarcina primarului, instituţia primarului fiind prin natura sa o autoritate publică executivă. Necesitatea prezentării acestei informări rezidă din faptul că autoritatea deliberativă trebuie să cunoască stadiul îndeplinirii măsurilor pe care le-a stabilit şi, dacă este cazul, să intervină cu noi măsuri pentru rezolvarea corespunzătoare a problemelor care le-au constituit obiectul. Consiliul local nu-l va trage la răspundere pe primar în urma prezentării acestei informări. 5.2 Atribuţiile primarului prevăzute de alte legi 5.2.1. Atribuţiile primarului prevăzute de Legea nr.50/199 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor Una dintre atribuţiile principale ale primarului este aceea de „a emite avizele, acordurile şi autorizaţiile date în componenţa sa prin lege”, iar în acest caz are atribuţia de a emite actele menţionate după cum prevede Legea nr.50/1991, privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, lege modificată şi completată prin Legea nr.453/2001 În conformitate cu prevederile acestei legi “construcţiile civile, industriale, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizaţiei de construire, emisă în condiţiile legii şi a regulamentelor privind proiectarea şi executarea construcţiilor”. Primarii avizează emiterea autorizaţiilor de către preşedinţii consiliilor judeţene pentru investiţiile care se aprobă de Guvern; investiţiile care se realizează în extravilanul comunelor, inclusiv anexele gospodăreşti ale exploataţiilor agricole; investiţiile care se amplasează pe terenuri care depăşesc limita a două sau mai multe unităţi administrativ-teritoriale. Primarii municipiilor sau oraşelor emit autorizaţiile de construire pentru construcţiile şi lucrările de orice fel din intravilanul şi din extravilanul localităţilor, cu excepţia celor emise de preşedinţii consiliilor judeţene. Prin Ordonanţa Guvernului nr.5/2002 au fost introduse noi prevederi faţă de Legea nr.50/1991 în ceea ce priveşte emiterea autorizaţiilor de către primarul general al municipiului Bucureşti, primarii de sector şi primarii comunelor. Primarul general al Capitalei emite autorizaţii cu avizul primarilor de sectoare pentru investiţiile ce se

46

amplasează pe terenuri care depăşesc limita administrativ-teritorială a unui sector şi cele din extravilan, precum şi lucrările de construcţii reprezentând monumente istorice pentru care se va obţine, în prealabil, şi avizul Ministerului Culturii şi Cultelor. Primarii sectoarelor emit autorizaţiile urbanistice din cadrul sectoarelor cu excepţia celor emise de preşedinţii consiliilor judeţene şi de primarul general al capitalei iar primarul comunelor pentru locuinţe individuale şi anexele gospodăreşti ale acestora; pentru alte lucrări şi construcţii ce se execută în intravilanul localităţilor, cu excepţia celor emise de preşedinţii consiliilor judeţene fiind, necesar avizul compartimentului de specialitate din cadrul aparatului propriu al consiliului judeţean. Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autorităţile locale enumerate mai sus, fac cunoscute solicitantului elemente privind regimul juridic, economic şi tehnic al terenurilor şi construcţiilor existente la data solicitării şi stabilesc cerinţele urbanistice ce trebuie îndeplinite, precum şi lista cu avizele şi acordurile necesare în vederea autorizării. Certificatul de urbanism se eliberează solicitantului în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, cerere care va cuprinde, atât elementele de identificare a imobilului pentru care se solicită certificatul, cât şi elementele ce definesc scopul solicitării. Primarul trebuie să emită autorizaţia de construire în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, pe baza documentaţiei depuse care va cuprinde: certificatul de urbanism; dovada titlului asupra terenului şi / sau construcţiilor; proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii; avizele şi acordurile legale necesare, stabilite prin certificatul de urbanism, precum şi dovada privind achitarea taxelor legale. În situaţia depunerii unei documentaţii tehnice incomplete, aceasta se restituie solicitantului în termen de 5 zile de la data înregistrării, cu menţionarea în scris a elementelor necesare în vederea completării acesteia. Terenurile aparţinând domeniului privat al statului sau al unităţilor administrativteritoriale, destinate construirii, pot fi vândute, concesionate ori închiriate prin licitaţie publică, în condiţiile respectării documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului în vederea realizării de către titular a construcţiei. Terenurile aparţinând domeniului public al statului sau al unităţilor administrativ–teritoriale se pot concesiona doar în vederea realizării de construcţii sau obiective de interes public23.

23

47

Primarul, în calitate de reprezentant al persoanei juridice civile – comuna, oraşul, municipiul – poate să concesioneze, fără licitaţie publică, cu plata taxei de redevenţă, stabilită conform legii, sau pot fi date în folosinţă pe termen limitat, terenuri destinate executării de construcţii, în conformitate cu prevederile art.12 din Legea nr.50/1991 modificată şi completată prin Legea nr.453/2001 pentru: -realizarea de obiective de utilitate publică sau de binefacere, cu caracter social, fără scop lucrativ, altele decât cele care se realizează de către colectivităţile locale pe terenurile acestora; -pentru realizarea de locuinţe de către Agenţia Naţională pentru Locuinţe, potrivit legii; pentru realizarea de locuinţe pentru tineri până la împlinirea vârstei de 35 de ani; pentru strămutarea gospodăriilor afectate de dezastre, potrivit legii; -pentru extinderea construcţiilor pe terenuri alăturate, la cererea proprietarului, în cazul în care vecinii, nu au, ori nu îşi exercită dreptul de preemţiune, dacă construţiile sunt realizate anterior în regim de concesionare, precum şi dacă terenurile învecinate sunt improprii realizării de construcţii noi, independente datorită suprafeţei şi dimensiunilor acestora; -pentru lucrări de protejare ori de punere în valoare a monumentelor istorice şi de arhitectură, cu avizul comun al Ministerului Culturii şi Cultelor şi al Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, atunci când terenul se află în zona de protecţie a acestora; În cazul concesiunii de terenuri prin licitaţie, aceasta se va efectua în condiţiile legii, de comisiile instituite în acest scop, prin hotărâre a consiliilor locale şi / sau judeţene, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti. Comisiile funcţionează la sediile consiliilor locale în a căror rază administrativ-teritorială sunt situate terenurile. Limita minimă a preţului concesiunii se stabileşte, după caz, prin hotărârea Consiliului judeţean, a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, astfel încât să asigure recuperarea în 25 de ani a preţului de vânzare al terenului, în condiţiile de piaţă, la care se adaugă costul lucrărilor de infrastructură aferente. În baza procesului verbal de adjudecare a licitaţiei sau a hotărârii Consiliului local, pentru situaţiile prevăzute la art.12 al Legii nr.50/1991, se va încheia actul de concesiune, care se va înregistra de către concesionar în evidenţele de publicitate imobiliară, în termen de 10 zile de la data adjudecării sau emiterii hotărârii. Actul de concesiune va fi semnat de primar în calitate de reprezenatnt al comunei, oraşului sau municipiului şi de către câştigătorului licitaţiei pentru concesionarea

48

terenului respectiv. Concesionarea terenurilor se face în conformitate cu prevederile legii, durata acesteia fiind stabilită de către consiliile locale, consiliile judeţene, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în funcţie de prevederile documentaţiilor de urbanism şi de natura construcţiei. Contravenţiile la regimul de autorizare a construcţiilor se constată de către organele de control ale consiliilor judeţene şi ale consiliilor locale pentru faptele săvârşite în cadrul unităţilor lor administrativ-teritoriale. Primarul comunei, oraşului sau municipiului aplică sancţiunile prevăzute în procesele verbale de constatare a contravenţiilor încheiate şi înaintate de organele de control din unitatea administrativ-teritoriale unde s-a săvârşit contravenţia. Concomitent cu aplicarea amenzii pentru contravenţiile constatate primarul poate dispune oprirea executării lucrărilor precum şi, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie, ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul verbal de constatare a contravenţiei. În situaţia în care persoanele sancţionate contravenţional nu s-au conformat în termen dispoziţiilor din procesul verbal de contravenţie, autoritatea administraţiei publice locale va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz – încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei, desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal, iar în cazul admiterii cererii, instanţa va stabili termenul limită de executare a măsurilor mai sus menţionate. În cazul în care nu sunt respectate termenele limită stabilite, măsurile dispuse de instanţă vor fi duse la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliţie, cheltuielile urmând a fi suportate de către persoanele vinovate. Potrivit prevederilor art.32 din Legea nr.50/1991, cu modificările şi completările ulterioare: “Persoanele fizice şi juridice care realizează lucrări de construcţii în condiţiile prezentei legi, au obligaţia de a executa integral lucrările la termenul prevăzut în autorizaţie”. Lucrările de construcţii se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizaţie şi dacă s-a efectuat recepţia la terminarea lucrărilor. 5.2.2. Atribuţiile primarului prevăzute de legile fondului funciar În scopul stabilirii dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere în condiţiile Legii fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările

49

şi completările ulterioare şi ale Legii nr.1/2000, modificată şi completată prin O.U.G nr.102/2001, aprobata prin Legea nr.4OO/2002 pentru atribuirea efectiva a terenurilor celor îndreptăţiţi şi eliberarea titlurilor de proprietate, în fiecare comună, oraş sau municipiu se constituie, prin ordin al prefectului, o comisie condusă de primar care este preşedintele acesteia. Comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale vor funcţiona sub îndrumarea şi controlul comisiei judeţene numită prin ordin al prefectului şi condusă de acesta în calitate de preşedinte. În conformitate cu prevederile H.G nr.1172/2001 modificată şi completată prin H.G. nr. 72O/2002 comisiile comunale, orăşăneşti sau municipale se constituie prin ordin al prefectului şi vor fi formate din: primar – preşedinte al comisiei; viceprimar; secretarul unităţii administrativ-teritoriale - secretarul comisiei; un specialist în măsuratori topografice, cadastru agricol, organizarea teritoriului, îmbunătăţiri funciare sau un specialist în cadastru general, de regulă din cadrul serviciilor comunitare pentru cadastru şi agricultură; un inginer agronom sau horticol din cadrul centrului agricol, al oficiului de consultanţă sau din aparatul de specialitate al consiliului local; un jurist din sistemul de organizare a agriculturii şi alimentaţiei sau din aparatul de specialitate al prefecturii ori al autorităţilor administraţiei publice locale; un reprezentant al inspectoratului silvic teritorial sau şeful ocolului silvic ori împuternicitul acestuia; şefii districtelor silvice ale căror păduri se află în limitele cadastrale ale localităţii; un specialist în cadastru forestier şi amenajarea pădurilor şi 1-3 reprezentanţi ai proprietarilor care au solicitat terenuri conform Legii nr.169/1997 şi Legii nr.1/2000. Primarul va asigura conducerea şi coordonarea comisiei locale, orăşeneşti sau municipale, iar în situaţia în care este în imposibilitatea exercitării atribuţiilor stabilite prin lege cauzate de boală, demisie ori suspendare, viceprimarul preia prerogativele acestuia. În calitate de preşedinte al comisiei comunale, orăşeneşti sau municipale, primarul conduce şi coordonează această comisie care îşi desfăşoară activitatea în plen în prezenţa majorităţii membrilor, cu prezenţa obligatorie a primarului sau, după caz, a viceprimarului. Hotărârile comisiilor comunale, orăşăneşti sau municipale se adoptă cu votul majorităţii membrilor lor şi se consemnează într-un proces verbal care este semnat de toţi cei prezenţi. Pentru adoptarea hotărârilor, comisiile vor solicita prezentarea tuturor actelor necesare şi vor lua act de recunoaşterea reciprocă a limitelor proprietăţii de către vecini.

50

Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptăţită. Când sunt mai mulţi moştenitori, cererea se poate face şi în comun, fiind semnată de fiecare dintre ei. Cererea împreună cu actele necesare se depun la consiliul local în a cărei rază teritorială este situat terenul, fie personal, fie prin poştă înlăuntrul termenului de 30 de zile prevăzut de lege. Comisiile locale vor realiza tabele cu suprafeţele propuse a se atribui, tabele care se aprobă prin proces verbal de către comisiile comunale, orăşeneşti, municipale, după care vor fi afişate la sediul Consiliului local pentru luarea la cunoştinţă de către cei interesaţi. Fiecare tabel va fi semnat de membrii comisiei, cu menţiunea datei afişării. Persoanele nemulţumite pot face în termen de 5 zile de la afişare, contestaţie adresată comisiei judeţene, pe care o depun la secretarul comisiei comunale, orăşăneşti sau municipiului care este obligat să o înregistreze şi să o înainteze prin delegat la secretarul comisiei judeţene în termen de 3 zile. După analizare, comisia judeţeană, prin hotărâre, va soluţiona contestaţiile, va valida sau va invalida propunerile şi le va transmite prin delegat, în termen de 3 zile comisiilor subordonate, care le vor afişa imediat la sediul consiliului local şi vor comunica sub semnătură persoanelor care au formulat contestaţii hotărârea comisiei judeţene. De la data comunicării sub semnătură persoanele nemulţumite pot face plângere împotriva hotărârii comisiei judeţene la judecătorie în termen de 30 de zile. Pentru familiile din zona montană care se încadrează în prevederile art. 43 din Legea nr.18/1991, republicată, la consiliile locale se va constitui o comisie formată din: primar, secretarul consiliului local, inginerul agronom de la ocolul agricol, delegatul comisiei judeţene pentru zona montană şi 5-10 gospodari şi intelectuali care se bucură de prestigiu în localitatea respectivă24. Comisia analizează în plen cererile primite stabileşte familiile îndreptăţite să primească în proprietate terenuri agricole, iar consiliul local va propune prefectului emiterea ordinului pentru atribuirea în proprietate a acestor terenuri. Punerea în posesie cu terenuri agricole a persoanelor îndreptăţite, pe bază de măsurători topografice, se va efectua în conformitate cu prevederile art.27 din Legea nr.18/1991, republicată, de către specialişti în măsurători topografice, cadastru agricol, organizarea teritoriului, îmbunătăţiri funciare şi cadastru general. Punerea în posesie se face prin întocmirea procesului verbal, conform machetei prevăzute în anexa nr.52, prin

24

51

semnarea acestuia de către primar, secretar, specialistul în măsurători topografice şi proprietar. Pe baza documentaţiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile de parcelare, procesele - verbale de punere în posesie şi schiţele terenurilor, comisia judeţeană emite titlurile de proprietate care vor fi semnate de prefect, secretarul general al prefecturii, de directorul general al Direcţiei Generale pentru Agricultură şi Industrie Alimentară şi de directorul Oficiului Judeţean de Geodezie, Cadastru şi Cartografie. În situaţia în care mai rămân terenuri neatribuite, comisia le va delimita pe planul cadastral, după care le va preda consiliului local în administrare, urmând să fie folosite în conformitate cu prevederile legii. Proprietarii de terenuri care nu vor asigura cultivarea acestora şi protecţia solului, vor fi somaţi în scris de către primăriile comunale, orăşăneşti sau municipale să execute aceste obligaţii. Cei care nu dau curs somaţiei şi nu execută obligaţiile în termenul stabilit din motive imputabile lor, vor fi sancţionaţi anual, în raport cu categoria de folosinţă a terenului. Obligarea la plata sumei se face prin act motivat, iar sumele se fac venit la bugetul local. Primarul comunei, oraşului sau municipiului constată contravenţiile şi aplică sancţiunile în ceea ce priveşte încălcarea normelor privind evidenţa, protecţia, folosirea şi ameliorarea terenurilor agricole sau silvice, dacă faptele nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni. În conformitate cu prevederile Legii fondului funciar, republicată, persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în limita suprafeţei de teren de 10 ha de familie, în echivalent arabil, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru diferenţa dintre această suprafaţă şi cea pe care au adus-o în cooperativa agricolă de producţie, sau care a fost preluată în orice mod de aceasta, până la limita suprafeţei prevăzută la art.3, lit.h din Legea nr.187 din 1945, pentru înfăptuirea reformei agrare. Cetăţenii cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în limita suprafeţei de teren de până la 10 ha de familie şi cărora li s-a aplicat cota de reducere, pot formula cerere pentru suprafeţele de teren care au constituit această cotă. Cererile se formulează în cazul în care cota de reducere a depăşit procentul de 5%, şi se depun la primăria localităţii în raza căreia se află terenul pentru care urmează să se reconstituie dreptul de proprietate, personal sau prin poştă, cu confirmare de primire, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a legii ( 4 noiembrie 1997), sub sancţiunea decăderii.

52

Primarul va constitui un registru special, parafat, numerotat şi sigilat, în care se vor înregistra, în ordine cronologică, cererile depuse de persoanele îndreptăţite şi va emite, la cerere, un bon cu numărul de înregistrare, iar pentru cererile depuse prin poştă, se va menţiona, pe confirmarea de primire, numărul de înregistrare a cererii şi data acesteia. Primarul sau secretarul consiliului local este obligat să primească cererea şi să o înregistreze, indiferent dacă aceasta cuprinde sau nu toate menţiunile şi dacă nu este însoţită de toate actele. În acest caz, primarul sau secretarul este obligat să comunice solicitantului ca înlăuntrul termenului de 90 de zile să depună toate actele sub sancţiunea decăderii acestuia din termen. Nerespectarea obligaţiilor de către primar sau secretar atrage după sine, atât răspunderea administrativă şi disciplinară a acestora, potrivit legii, cât şi plata de daune cominatorii sau, după caz, şi de daune interese. După expirarea termenului de 90 de zile, primarul este obligat ca, în termen de 30 de zile, să întocmească situaţia privind categoriile de persoane, terenurile agricole solicitate şi balanţa fondului funciar pe localitate, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, potrivit legii. Înlăuntrul acestui termen, primarul le va transmite prefectului, sub semnătură. În cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia judeţeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulţumită poate face plângere la instanţa în a cărei rază teritorială este situat terenul25. Dacă instanţa admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancţiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, anume stabilite de instanţă. 5.2.3. Atribuţiile primarului prevăzute de dreptul familiei În art.68 alin.1, lit.s din Legea nr.215/2001, legea administraţiei publice locale se prevede că: ”Primarul conduce serviciile publice locale; asigură funcţionarea serviciilor de stare civilă şi de autoritate tutelară; supraveghează realizarea măsurilor de asistenţă şi ajutor social”. Primarul este şeful acestor servicii şi răspunde în faţa consiliului local de funcţionarea lor. Este vorba de serviciile publice organizate în structura aparatului 25

53

propriu de specialitate al consiliului local, care se deosebesc de cele autonome prin aceea că nu dispun de conducere proprie, de buget propriu şi nu au autonomie organizatorică, funcţională şi gestionară în raport cu consiliul local. Textul introduce o distincţie, importantă şi anume aceea de a considera organizarea şi funcţionarea serviciilor de stare civilă şi autoritate tutelară ca fiind obligatorie; ele se disting de serviciile publice facultative care se înfiinţează în funcţie de necesităţile locale şi de existenţa surselor de finanţare. Importanţa acestor servicii este, cu atât mai mare, cu cât trebuie avut în vedere faptul că, primarul acţionează ca reprezentant al statului în cazul exercitării atribuţiilor de autoritate tutelară şi stare civilă. Codul familiei reglementează activitatea de autoritate tutelară în art.158-160. În conformitate cu art.158 din codul familiei: „Atribuţiile de autoritate tutelară aparţin organelor executive şi de dispoziţie ale consiliilor comunale, orăşăneşti sau de sector al municipiului Bucureşti”. Primarii localităţilor sunt definiţi ca autorităţi executive autonome şi, drept urmare, au obligaţiile ce decurg din Codul familiei, referitor la autoritatea tutelară. Având în vedere cele expuse mai sus, primarul poate emite următoarele dispoziţii: √ de instituire a tutelei, în condiţiile art.113: „În cazul în care ambii părinţi fiind morţi, necunoscuţi, decăzuţi din drepturile părinteşti, puşi sub interdicţie, dispăruţi ori declaraţi morţi, copilul este lipsit de îngrijirea ambilor părinţi…”; √ cu privire la aprobarea inventarului după numirea tutorelui (art.126 din Codul familiei); √ prin care încuviinţează vânzarea bunurilor minorului, în condiţiile în care veniturile sale nu sunt suficiente pentru a-i asigura întreţinerea (art.127 din Codul familiei); √ cu privire la stabilirea anuală a sumelor necesare întreţinerii minorului; √ prin care se aprobă darea de seamă a tutorelui şi descărcarea sa de gestiune (art.135 din Codul familiei); √ prin care se încuviinţează minorului să-şi schimbe felul învăţării sau să-şi stabilească domiciliul la tutore; √ cu privire la încetarea tutelei (art. 140 şi 142 din Codul familiei); √ de instituire a curatelei pentru cazurile următoare: -dacă, din cauza bătrâneţii, a bolii sau a unei infirmităţi fizice, o persoană, deşi capabilă, nu poate personal să-şi administreze bunurile sau să-şi apere interesele în condiţii mulţumitoare şi, din motive temeinice, nu-şi poate numi un reprezentant;

54

-dacă, din cauza bolii sau din alte motive, o persoană, deşi capabilă, nu poate nici personal, nici prin reprezentanţi să ia măsuri necesare în cazuri a căror rezolvare nu suferă amânare; -dacă, din cauza bolii, sau din alte motive, părintele sau tutorele este împiedicat să îndeplinească un anumit act în numele persoanei ce o reprezintă sau ale cărei acte le încuviinţează; -dacă, o anumită persoană, fiind obligată să lipsească vreme îndelungată de la domiciliu, nu a lăsat un mandatar general; -dacă, o persoană a dispărut fără a avea ştiri despre ea şi nu a lăsat un mandatar general (art.157 din Codul familiei). √ prin care se îngăduie părintelui să ţină legătura în mod personal cu copilul său (art.111 din Codul familiei). În domeniul stării civile, primarul poate emite următoarele dispoziţii: √ privind stabilirea numelui copilului din căsătorie, în cazul când părinţii au neînţelegeri în legătură cu numele ce urmează să-l poarte minorul (art.62 alin.2 din Codul familiei); √ cu privire la aprobarea cererii de înscriere, prin menţiune pe marginea actelor de stare civilă a numelui ori a prenumelui, care a fost înregistrat în altă limbă decât cea maternă ori cu ortografia altei limbi materne, retradus sau cu ortografia limbii materne, atât la rubricile care îl privesc pe titular, cât şi la cele privind părinţii. Efectele acestei aprobări se extind asupra copiilor minori ai persoanelor în cauză, iar când soţii au nume de familie comun, efectele se extind şi asupra celuilalt soţ, în ambele situaţii, dacă acesta din urmă îşi dă consimţământul. Când soţii nu se înţeleg în ceea ce priveşte extinderea efectelor aprobării asupra copiilor minori, decide autoritatea tutelară. (art.2O din O.G. nr.4l/2OO3)26. Referitor la măsurile de asistenţă şi ajutor social este de reţinut că, printr-o serie de acte normative, sunt stabilite măsuri care vizează asigurarea protecţiei sociale a unor anumite categorii de persoane, în a căror aplicare sunt direct implicate şi autorităţile administraţiei publice locale-consiliile locale, ca autorităţi deliberative şi primarii, ca autorităţi executive. Primarul este abilitat să aprobe acordarea unor ajutoare sociale, ajutoare pentru încălzirea locuinţei, ajutorul social ce se acordă soţiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu, alocaţia pentru copiii nou-născuţi, precum şi ajutoare de urgenţă în conformitate cu dispoziţiile Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat. Primarul 26

55

este cel care organizează activitatea de primire, înregistrare şi soluţionare a cererilor pentru acordarea acestor ajutoare, asigurând evidenţa şi plata drepturilor stabilite conform prevederilor legale în vigoare. 5.3. Delegarea atribuţiilor primarului Legea administraţiei publice locale impune posibilitatea primarului să delege unele din atribuţiile sale viceprimarului, secretarului sau altor funcţionari din serviciile de specialitate ale consiliului local. În conformitate cu prevederile art.70 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale : “primarul deleagă viceprimarului sau, după caz, viceprimarilor, prin dispoziţie emisă în cel mult 30 de zile de la validare, exercitarea atribuţiilor ce îi revin potrivit art.68, alin.1, lit.j), m), p), r), v), x) şi y). Primarului ca autoritate executivă îi sunt conferite o multitudine de atribuţii. Pentru ca acestea să poată fi exercitate în bune condiţii, de calitate superioară şi de eficienţă, legea oferă posibilitatea primarului de a se degreva de unele dintre aceste atribuţii transferându-le, fie viceprimarului, fie secretarului, fie anumitor funcţionari din aparatul propriu de specialitate al consiliului local. În ceea ce priveşte transferarea unor atribuţii ale primarului către viceprimar, este firesc să fie aşa, întrucât viceprimarul are un statut care se aseamănă în mai multe privinţe cu cel al primarului. Fiind ales de consiliu, dintre consilieri, viceprimarul este şi el un „ales local” şi încă ales de două ori: o dată prin votul direct şi universal al alegătorilor, pentru funcţia de consilier (tot aşa cum a fost şi primarul); şi o dată ales prin vot indirect, de către consilieri, cu votul majorităţii consilierilor în funcţie, pentru funcţia de viceprimar. Delegarea atribuţiilor se face prin dispoziţie scrisă şi trebuie să cuprindă în afară de atribuţia pe care înţelege să o delege şi prezicerea perioadei în care aceasta va fi exercitată de către persoana delegată. Persoanele abilitate prin dispoziţia de delegare vor exercita atribuţiile delegate în numele primarului, nu în numele propriu, iar eventualele acte pe care le emit vor fi semnate în numele instituţiei primarului.Delegarea atribuţiilor prin dispoziţie scrisă se dă la începutul mandatului de viceprimar, într-un termen relativ scurt, de cel mult 30 de zile de la validarea mandatului şi este lăsată la libera opţiune a primaruluicare apreciază care dintre atribuţiile sale urmează a le delega şi cărei persoane.

56

Referitor la atribuţiile care pot fi delegate, legea enumeră atribuţiile pe care primarul le delegă viceprimarului ceea ce înseamnă că nu toate şi nici “oricare” motiv pentru care dispoziţiile alin.1 mai cuprind două coordonate: una precizează atribuţiile care pot fi delegate viceprimarului, aceasta fiind o normă de recomandare, şi cealaltă precizează expres şi limitativ atribuţiile care nu pot fi delegate viceprimarului, şi nici altei persoane, aceasta fiind o normă prohibitivă, imperativă. Tot în art.70 din Legea administraţiei publice locale se prevede: - alin.(2): „atribuţiile de ofiţer de stare civilă pot fi delegate viceprimarului, secretarului sau altor funcţionari cu competenţe în acest domeniu, potrivit legii”. - alin (3): „atribuţiile ce revin primarului, ca reprezentant al statului, potrivit art.69 cu excepţia celor de ofiţer de stare civilă, precum şi cele prevăzute la art.68 alin.(1), lit.a)f), h), i), k), l),şi t) nu pot fi delegate”. În ceea ce priveşte atribuţiile de stare civilă, legea conferă posibilitatea primarului de a le delega viceprimarului, ori secretarului comunei (oraşului) , ori altui funcţionar din aparatul de specialitate al consiliului. Nu pot fi delegate atribuţiile ce revin primarului ca reprezentant al statului, cu excepţia celor de ofiţer de stare civilă. Primarul rămâne competent să exercite oricând una sau alta din atribuţiile delegate, actele sale efectuate în legătură cu atribuţiile delegate fiind întru-totul valabile27. Delegarea de atribuţii viceprimarului este o obligaţie şi nu o facultate a primarului, întrucât legea foloseşte sintagma „primarul deleagă viceprimarilor…” şi nu “ primarul poate delega…” Pentru exercitarea aceleiaşi atribuţii primarul poate delega una sau mai multe persoane, fără ca în această situaţie să fie vorba de un conflict de competenţă. Persoanele delegate exercită atribuţiile ce le-au fost delegate în numele primarului, nu în numele funcţiei pe care o deţin ele, şi tot astfel întocmesc şi semnează actele pe care le presupune executarea atribuţiei în cauză. În caz de vacanţă a funcţiei de primar, precum şi în caz de suspendare din funcţie a acestuia, atribuţiile primarului vor fi exercitate de drept de către viceprimar. Aceasta înseamnă că momentul declarării vacanţei funcţiei de primar, este faptul juridic care marchează data la care viceprimarul preia atribuţiile primarului. Ne aflăm în prezenţa unui exerciţiu temporar, întrucât el durează până la validarea mandatului noului primar sau încetarea suspendării. 27

57

Susţinerea are la bază caracterul reprezentativ al viceprimarului care este ales dintre consilieri iar soluţia aleasă de legiuitor este mai aproape de spiritul european al Cartei pentru Autonomia Locală adoptată la Strasbourg. Atribuţiile viceprimarului vor fi delegate, prin hotărâre a consiliului local, unui consilier, care le va îndeplini în mod temporar. Un caz deosebit este acela când, atât primarul, cât şi viceprimarul sunt suspendaţi din funcţie, consiliul local fiind obligat să delege un consilier care va îndeplini atribuţiile reunite ale celor două funcţii până la încetarea măsurii suspendării din funcţie a acestora. De aici decurge obligaţia prefectului de a comunica, de îndată, ordinul prin care constată suspendarea mandatului, nu doar primarului şi viceprimarului, ci şi consiliului local. În situaţia în care, atât funcţia de primar, cât şi cea de viceprimar devin vacante, consiliul local va alege din rândul consilierilor un nou viceprimar, căruia i se vor aplica dispoziţiile alin (1) şi (2) din art.82 al Legii administraţiei publice locale, respectiv va executa de drept atribuţiile primarului până la alegerea unui nou primar, iar în locul său va fi delegat, în mod temporar, un consilier local. În cazul dublei vacanţe, Guvernul va stabili data alegerii primarului, în termen de 30 de zile de la data când cele două funcţii au devenit vacante. Indiferent de caracterul obligatoriu sau facultativ al delegării, primarul trebuie să controleze modul în care cei delegaţi îşi exercită atribuţiile delegate şi să ia măsurile necesare pentru îndeplinirea lor corespunzătoare. Altfel, raţiunea delegării de atribuţii nu ar exista, legea putând atribui direct aceste atribuţii unor alte autorităţi sau funcţionari publici.

58

CAPITOLUL VI ACTELE PRIMARULUI În conformitate cu prevederile art.71 din Legea nr.215/2001, legea administraţiei publice locale: „În exercitarea atribuţiilor sale primarul emite dispoziţii cu caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoştinţa publică sau după ce au fost communicate persoanelor interesate, după caz”. Activitatea executivă a administraţiei publice locale este încredinţată, potrivit dispoziţiilor legale, autorităţii executive a primarului; ea se desfăşoară şi se exercită numai în domeniul administrativ, fiind stabilită în sarcina unei singure persoane, care reprezintă întreaga instituţie juridică. În această calitate, primarul trebuie să vegheze, în mod permanent, la satisfacerea şi realizarea intereselor locale şi, ca atare, acţiunea sa trebuie să fie spontană, el neavând nevoie să fie solicitat pentru a-şi exercita atribuţiile. Este necesar ca primarul să prevadă şi să ia toate măsurile care sunt dictate de împrejurări, din propria iniţiativă solicitând consiliului local să adopte proiectele de hotărâri pe care le propune. În realizarea atribuţiilor sale, primarul trebuie să satisfacă, atât interesele generale ale colectivităţii locale, dar şi cele individuale operativ, la timp şi energic, transpunând în fapt prevederile legale şi cele ale hotărârilor consiliului local întrucât deţine monopolul execuţiei. În vederea realizării competenţelor sale, primarul va trebui să emită acte, motiv pentru care legiutorul l-a abilitat să emită dispoziţii. Primarul, ca subiect de drept administrativ, precum şi ca reprezentant al persoanei juridice civile a unităţii administrativ - teritoriale îşi îndeplineşte atribuţiile şi îşi desfăşoară activitatea prin acte juridice şi prin fapte materiale sau operaţii cu caracter material - tehnic. În dreptul public, respectiv în dreptul administrativ, actele de autoritate publică sunt manifestări unilaterale de voinţă şi pot crea norme juridice cu caracter general, obiective şi impersonale, precum şi norme juridice individuale subiective28. Primarul, administrând în numele unităţii administrativ teritoriale patrimoniul acesteia şi reprezentând persoana juridică civilă, face acte patrimoniale sau acte bilaterale. Prin urmare, actele de autoritate făcute de primar au forme de acte unilaterale cu caracter individual; actele făcute de acesta ca gestionar al bunurilor din patrimoniul

28

59

comunei sau oraşului sunt patrimoniale, contractele de gestiune având formă bilaterală, fiind necesare două manifestări de voinţă pentru a produce efectele urmărite de părţi. Primarul emite dispoziţii care sunt acte juridice ce exprimă o voinţă manifestată unilateral şi produc în mod direct efecte juridice, au caracter de actualitate şi sunt obligatorii pe întreg teritoriul comunei sau oraşului, executarea lor fiind asigurată prin exercitarea forţei publice de către autoritaţile statului. Activitatea executivă a primarului se realizează şi prin acte materiale sau operaţii cu caracter material - tehnic, care sunt caracterizate de reproducerea prin ele însele a efectelor juridice. Acestea constau în fapte de serviciu, activităţi materiale, acte pregătitoare ale actelor administrative care, deşi nu produc efecte juridice, prin ele însele, fără realizarea lor nu ar putea fi adoptate actele administrative corespunzatoare de organele competente, cum sunt: avizele, rapoartele, aprobările, procesele - verbale şi acte de executare a actelor administrative. Deoarece primarul numeşte şi eliberează din funcţie personalul din aparatul propriu şi face propuneri consiliului local privind eliberarea din funcţie a conducătorilor, comerciaţilor şi ai instituţiilor publice de interes local, el încheie şi, după caz, desface contracte de muncă ale acestora în condiţiile Codului Muncii şi ale legislaţiei muncii. Dispoziţiile trebuie emise doar în sfera de competenţă a autorităţii executive şi în domeniile sale de activitate cum ar fi: social, edilitar - gospodăresc, cultural, administrativ, apărarea ordinii şi liniştii publice şi a rezolvării problemelor cetăţenilor. Ca şi în cazul celorlalte acte administrative, dispoziţiile primarului trebuie să îndeplinească condiţiile de formă şi fond, cu alte cuvinte să fie emise în cadrul competenţei sale materiale şi teritoriale, în baza şi în condiţiile legii corespunzător scopurilor acesteia. Dispoziţiile trebuie să aibă un conţinut clar, să cuprindă măsuri concrete, cu o relatare simplă şi neechivocă, care să facă înţelegerea şi executarea lor corectă. Din dispoziţiile art.71 se desprind următoarele idei: ● Dispoziţia primarului trebuie să conţină o serie de elemente de care depinde eficienţa sa. Astfel, ea trebuie elaborată în formă scrisă, condiţie ce decurge din obligativitatea comunicării actului administrativ. ● În acelaşi timp, dispoziţia va cuprinde o serie de elemente de identificare: în sensul că se indică de cine este emisă, se menţionează denumirea, numărul şi data emiterii sale. În

60

unele cazuri practica administrativă înregistrează şi prezentarea în partea introductivă, pe scurt, a conţinutului dispoziţiei. Totodată, dispoziţia cuprinde individualizarea stării de fapt la care se referă şi care justifică intervenţia ei. De obicei, în partea introductivă a dispoziţiei se menţionează şi referatul, informarea sau raportul prin care primarul a fost sesizat sau luării unei anumite măsuri şi compartimentul sau funcţionarul care a întocmit documentaţia respectivă. Este necesar să se menţioneze temeiul de drept al dispoziţiei, respectiv articolele din diferite acte normative care conferă primarului atribuţia de a emite dispoziţii în cazul unei anumite stări de fapt. Partea dispozitivă cuprinde, de fapt, manifestarea de voinţă propriu-zisă a primarului de a naşte, modifica sau stinge un anumit raport juridic. În această situaţie suntem în prezenţa conţinutului principal al actului administrativ. De asemenea, trebuie indicate persoanele sau organele cărora li se comunică dispoziţia, aplicată semnătura şi parafa primarului, iar conform prevederilor art.85 alin.(1), lit.d, din Legea administraţiei publice locale, secretarul este cel care avizează pentru legalitate dispoziţiile primarului. Legea actuală prevede în mod expres că dispoziţiile emise de primar pot avea, atât caracter normativ, cât şi caracter individual. Cele cu caracter normativ au o arie restrânsă la cazurile prevăzute de lege şi reglementează relaţiile sociale din cuprinsul activităţii executive pe plan local şi produc efecte juridice doar după ce sunt aduse la cunoştinţa publică29. În mare parte, aceste dispoziţii cu caracter normativ au efecte juridice limitate la intervalul de timp în care au loc evenimentele sau efectele acestora. Printre aceste dispoziţii normative se numără: luarea măsurilor pentru prevenirea şi limitarea efectelor calamităţilor, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor, şi alte asemenea masuri prevăzute de lege. Dispoziţiile cu caracter individual au aria cea mai largă în cadrul actelor administrative, emise de primar; ele rezolvă unul sau mai multe cazuri concrete de interes local, dar şi de interes general pentru care se creează, se modifică sau se sting unele drepturi şi obligaţii sau se dispune şi interzice o activitate în domeniile care intră în componenţa sa, potrivit legii.

29

61

Dispoziţiile produc efecte numai din momentul în care sunt aduse la cunoştinţa persoanelor interesate prin comunicare sau publicare în presa locală sau prin afişare la sediul consiliului local şi în alte locuri special amenajate, accesibile publicului. În unităţile administrativ-teritoriale unde minorităţile naţionale au o pondere însemnată, dispoziţiile primarului se aduc la cunoştinţa publică şi limba minorităţilor naţionale.Este vorba de dispoziţiile cu caracter normativ, deoarece în cazul acestora, există obligaţia juridică de a fi aduse la cunoştiinţa publică sub sancţiunea inexistenţei lor, celelalte comunicându-se persoanei în cauză. Executarea şi organizarea executării dispoziţiilor este o preocupare constantă a primarului, a secretarului dar şi a aparatului propriu al consiliului local. Controlul legalităţii actelor emise de către primar se efectuează de către prefect în conformitate cu prevederole art.122 alin.(4) din Constituţia României, art.27 şi art.135 din Legea nr.215/2001, legea administraţiei publice locale. Practica judiciară a întărit această regulă, astfel prefectul, potrivit dispoziţiilor legale poate ataca în faţa instanţei de contencios administrativ dispoziţiile emise de primarul unui municipiu privind organizarea manifestărilor publice, dacă le consideră ilegale, fiind date cu depăşirea competenţei acestuia stabilită prin legea administraţiei publice locale. Această regulă este completată cu una de excepţie care se referă la actele emise de primarii sectoarelor municipiului Bucureşti şi care în afara controlului efectuat de prefect, sunt supuse şi controlului ierarhic administrativ, din partea primarului general al municipiului Bucureşti, în baza prevederilor art.18, alin.(5) din Legea administraţiei publice locale. Acest control nu este numai de legalitate, ci şi de oportunitate, cu toate celelalte trăsături care caracterizează controlul administrativ ierarhic, inclusiv pe planul măsurilor pe care le poate lua autoritatea care exercită acest control. Prefectul examinează legalitatea dispoziţiei emisă de primar şi, în cazul în care consideră că aceasta este ilegală, va solicita primarului reanalizarea dispoziţiei în cauză, cu propuneri motivate de modificare sau revocare a acesteia. În urma intervenţiei prefectului este posibil ca publicarea dispoziţiei primarului să nu mai aibă loc, dacă însuşi primarul va accepta că dispoziţia sa este ilegală sau are dubii în legatură cu legalitatea acesteia.

62

CAPITOLUL VII RĂSPUNDEREA PRIMARULUI Legea română consacră un regim juridic al răspunderii primarului capbil să satisfacă două exigenţe şi anume: evitarea arbitrariului,abuzului, a caracterului şicanator care ar putea determina atitudinea prefectului şi a Guvernului, mai ales datorită unor aspecte politice; menţinerea în fruntea colectivităţilor locale a unor personalităţi integre, demne şi reprezentative, capabile să-şi îndeplinească misiunea, mai ales în perioada de tranziţie în care se află societatea românească, în ansamblul său, în general şi administraţia publică, în particular. În conformitate cu prevederile alin.(1) al art.154 din Legea nr.215/2001, legea administraţiei publice locale: ”Consilierii, primarii, viceprimarii, primarul general al municipiului Bucureşti, preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene, secretarii şi personalul din aparatul propriu de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale şi, respectiv, consiliilor judeţene răspund, după caz, administrativ, civil sau penal pentru faptele săvârşite în exercitarea atribuţiilor ce le revin, în condiţiile legii 30”. Natura juridică a normei de drept încălcate atrage după sine răspunderea, astfel: -administrativă – când persoanele în cauză au săvârşit contravenţii; -civilă – când sunt încălcate normele dreptului civil; -penală – când faptele săvârşite sunt reglementate de normele dreptului penal; -materială – când sunt încălcate normele dreptului muncii. Răspunderea juridică se stabileşte în raport cu persoanele care săvârşesc fapte ilicite în exercitarea unui mandat ( primari, viceprimari, preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene, consilierii locali şi judeţene), fie în raport cu funcţionarii publici (secretarul localităţii sau al judeţului, personalul ce compune aparatul propriu de specialitate al consiliilor judeţene şi locale). Răspunderea disciplinară intervine atunci când primarii săvârşesc o abatere disciplinară, adică o încălcare a îndatoririlor de serviciu. Pentru a fi vorba de o abatere disciplinară este necesar ca fapta săvârşită de primar să fie comisă cu vinovăţie, să-i poată fi firesc imputabilă. Fapta poate fi săvârşită: - prin acţiune – emiterea unor dispoziţii, acte ce nu avea voie; 30

63

- prin inacţiune – nu a emis dispoziţii, nu a efectuat acte, a omis ceva ce avea obligaţia să facă. În prima formă, primarul şi-a depăşit competenţele, limitele mandatului său, iar în cel de-al doilea caz nu şi-a exercitat competenţele în deplinătatea lor. În ambele cazuri, primarul vinovat va răspunde disciplinar. Există două sancţiuni disciplinare mai importante: suspendarea şi încetarea mandatului de primar prevăzute de Legea nr.215/2OOl privind administraţia publică locală. Astfel, mandatul primarului se suspendă de drept, în cazul în care primarul a fost arestat preventiv şi încetează de drept când în exercitarea atribuţiilor ce îi revin, prin lege, primarul a emis 3 dispoziţii cu caracter normativ într-un interval de 3 luni, care au fost anulate de instanţa de contencios administrativ prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă. Măsura suspendării de drept a mandatului de primar durează până la încetarea arestării preventive, iar încetarea de drept a mandatului de primar are ca temei o acţiune culpabilă acestuia în exercitarea atribuţiilor, este un fel de revocare de drept din funcţie pentru necorespundere, dar o necorespundere culpabilă. Răspunderea administrativă se angajează în cazul în care are loc o neîndeplinire sau îndeplinire defectuoasă a atribuţiilor funcţiei publice, având un grad de pericol social mai mare. Aprecierea gradului de pericol social se face prin lege, care stabileşte expres situaţiile în care fapta funcţionarului public constituie contravenţie, deci abatere administrativă. Tocmai pentru că gradul de pericol social al unei asemenea fapte este mai ridicat, sancţiunile aplicabile sunt mai severe. Răspunderea civilă a primarului intervine atunci când prin exercitarea defectuoasă sau neexercitarea funcţiei s-au adus daune materiale şi morale unor persoane fizice şi juridice. Răspunderea civilă a primarului se poate angaja în două situaţii: √- situaţia cauzării unui prejudiciu unei terţe persoane prin fapte materiale în timpul şi în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, ipoteză în care cel păgubit poate pretinde despăgubiri de la funcţionar în temeiul art.998-999 Cod Civil, ori de la funcţionar împreună cu organul din care face parte; √ -situaţia în care s-a cauzat un prejudiciu unei terţe persoane, iar despăgubirea a fost acordată victimei de unitatea în care este încadrat funcţionarul public.

64

Atunci când legiuitorul a prevăzut că, primarii răspund civil pentru încălcarea obligaţiilor de serviciu, a avut în vedere răspunderea civilă delictuală şi nu contractuală, pentru că între funcţionarul public şi serviciul public ori particularii păgubiţi prin actul administrativ emis ori prin refuzul nejustificat de rezolvare a cererii, nu există încheiate contracte. Răspunderea penală a primarilor se angajează în cazurile în care aceştia săvârşesc anumite infracţiuni specifice, prevăzute şi sancţionate de Codul Penal, cum sunt: delapidarea (art.223), retragerea ori distrugerea unor dosare , registre, documente sau orice alte înscrisuri (art.246), neglijenţă în serviciu (art.249), luarea de mită (art.254), primirea de foloase necuvenite (art.256), traficul de influenţă (art.257), falsul material în înscrisuri oficiale (art.288) şi falsul intelectual (art.289). În ceea ce priveşte răspunderea juridică pentru opiniile exprimate de aleşii locali, printre care şi primarul, legea administraţiei publice locale nu face nici o precizare în acest sens. În această situaţie vor fi aplicabile prevederile constituţionale în materie. Răspunderea materială intervine în situaţia în care primarul printr-o faptă ilicită săvârşită în legătură cu serviciul ori în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, cauzează un prejudiciu organului din care face parte funcţia pe care o deţine; ea este o instituţie a dreptului muncii31. În stabilirea răspunderii materiale, paguba ce trebuie să fie reparată, nu cuprinde foloasele nerealizate de cel păgubit, ca urmare a faptei săvârşite de cel încadrat în muncă. De asemenea , persoana care a încasat o sumă nedatorată este obligată să restituie acea sumă, iar dacă a primit bunuri ce nu i se datorau şi nu mai pot fi restituite, este obligată să plătească contravaloarea lor, calculată în condiţiile legii. Neresponsabilitatea nu poate avea în vedere decât actele şi faptele pe care aleşii locali le fac în exercitarea mandatului, respectiv în cadrul exercitării atribuţiilor prevăzute de lege în cazul primarilor şi viceprimarilor. Ca atare, aleşii locali nu se mai pot prevala de această protecţie pentru acelea care nu izvorăsc din natura mandatului, ci sunt exprimate cu titlu personal. De asemenea, protecţia aleşilor locali nu poate fiinţa nici în cazul insultelor, calomniilor, defăimărilor şi a altor infracţiuni de acest gen, indiferent în ce cadru şi sub ce formă s-ar săvârşi acestea, deoarece ele nu pot fi considerate ca izvorând din natura exercitării mandatului de primar.

31

65

CONCLUZII În conformitate cu dispoziţiile art.120, alin.(1), din Constituţia României autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi, în condiţiile legii. Această instituţie reprezintă o modalitate de exprimare practică a realizării principiului autonomiei locale, cu atribuţii de autoritate publică autonomă, distinctă de cealaltă autoritate deliberativă, garantată de prevederile legale privind alegerea şi validarea sa. Primarul, ca autoritate administrativă autonomă executivă, prin statutul şi competenţele conferite de lege şi colectivitate, devine primul gospodar al comunei sau oraşului. El este autoritatea administrativă publică locală unipersonală, eligibilă, reprezentativă şi mandatată să hotărască în problemele ce interesează colectivitatea locală, acţionând în acelaşi timp şi ca reprezentant al statului în localitatea în care a fost ales. Administraţia publică locală reprezintă aceea totalitate a organelor cu competenţă generală ale locuitorilor unei unităţi administrativ - teritoriale - judeţul şi comuna. Spre deosebire de administraţia publică centrală, competenţa la nivelul întregii ţări, administraţia publică locală este de competenţa - îşi exercită atribuţiile - numai în limitele unităţii administrativ teritoriale, în care aceasta funcţionează sau, cum susţinea prof. A. Teodorescu, a căror autoritate se termină la hotarele teritoriale ale circumscripţiei respective. Potrivit art. 3 alin.(3) din Constituţia Romȃniei teritoriul statului nostru este organizat în următoarele unităţi administrativ -teritoriale comune, oraşe şi judeţe. Potrivit art. 18 din Legea Administraţiei Publice Locale nr. 215/2001, unele oraşe pot fi declarate municipii, în condiţiile legii. Municipiile pot avea subdiviziuni administrativ - teritoriale a căror delimitare şi organizare se stabilesc prin lege. Activitatea executivă a administraţiei publice locale este încredinţată, potrivit dispoziţiilor legale, autorităţii executive a primarului, ea se desfăşoară şi se exercită numai în domeniul administrativ, fiind stabilită în sarcina unei singure persoane, care reprezintă întreaga instituţie juridică. În această calitate, primarul trebuie să vegheze, în mod permanent la satisfacerea şi realizarea intereselor locale şi ca atare acţiunea sa trebuie să fie spontană, el netrebuind să fie solicitat pentru a-şi exercita atribuţiile.

66

Este necesar ca primarul să prevadă şi să ia toate măsurile care sunt dictate de împrejurări, din propria iniţiativă, solicitând Consiliului local să adopte proiectele de hotărâri pe care le propune. În realizarea atribuţiilor sale, primarul trebuie să satisfacă, atât interesele generale ale colectivităţii locale, dar şi pe cele individuale, operativ şi energic, transpunând în fapt prevederile legale şi cele ale hotărârilor Consiliului local întrucât deţine monopolul execuţiei. Primarul are posibilitatea să-şi înceapă mandatul şi să-şi conceapă şi desfăşoare acţiunile pe baza unor reglementări noi, superioare celor anterioare, în strictă conformitate cu prevederile Constituţiei României, cu Carta Europeană a Autonomiei Locale, racordate la legislaţia în materie existentă în ţările Uniunii Europene, cu administraţie publică eficientă continuând de fapt, tradiţiile democratice ale administraţiei publice române din perioada interbelică cu valorificarea corespunzătoare a elementelor progresiste acumulate în perioada ce a urmat. În activitatea sa , primarul apare, pe de o parte, ca purtător al autorităţii de stat, dar şi al colectivităţii locale, comună sau oraş. De aceea, drepturile pe care le are primarul nu sunt simple facultăţi, lăsate la libera sa apreciere în privinţa exercitării lor. Aceste drepturi sunt atribuţii pe care autoritatea executivă, primarul, are datoria de a le exercita, deoarece exercitarea lor constituie însuşi conţinutul activităţii fundamentale pe care o îndeplineşte în vederea realizării intereselor locale şi ale atribuţiilor statului în cuprinsul comunei sau oraşului. În prezent, instituţia primarului prezintă o importanţă deosebită, acesta fiind organul executiv al administraţiei publice locale care are două categorii de atribuţii, aşa cum este general admis şi în dreptul comparat: de autoritate executivă a consiliului local, deci de realizare a autonomiei locale şi de autoritate ce reprezintă puterea statală la nivelul comunei, deci de realizare a unor servicii statale. Activitatea executivă înfăptuită de administraţia publică se realizează în cea mai mare parte a ei în teritoriu deoarece, de regulă, autorităţile centrale nu pot rezolva singure şi în mod exclusiv acele sarcini executive ce revin în mod specific nivelului local de abordare. Având în vedere importanţa activităţii pe care o desfăşoară primarul la nivelul localităţii, la care a fost ales, mi-aş permite să fac următoarele propuneri de lege ferenda: l. Deoarece la alegerile anterioare, la nivelul unor localităţi au fost alese în funcţia de primar, prin folosirea a diferite metode dolosive, persoane fără nici o pregătire şi unele

67

chiar cu antecedente penale, se impune modificarea legii, în sensul de a nu se permite depunerea candidaturii la funcţia de primar decât a acelor persoane care au ca studii minime liceul cu examenul de bacalaureat şi cazierul nepătat, chiar dacă pentru faptele comise acestea au fost reabilitate. 2. Intrucât la nivelul multor localităţi hotărârile instanţelor de judecată, definitive şi irevocabile, nu sunt puse în aplicare şi nici nu se dă răspuns la petiţii în termenul prevăzut de lege, prefectul să fie abilitat de lege să emită un ordin prin care să poată dispune: - diminuarea indemnizaţiei, ca unică formă de retribuire a primarului, cu 1O – 2O% pe timp de 3 – 6 luni ; - suspendarea primarului din funcţie pe timp de 1 – 2 luni cu neplata indemnizaţiei pe această perioadă. 3. De asemenea, se impune punerea în acord a prevederilor Legii nr.215/2OOl privind administraţia publică locală cu prevederile Legii nr.l5l/l998 privind dezvoltarea regională. Consider că, prin materializarea celor trei propuneri de lege ferenda, formulate mai sus, se va încheia cea de a doua etapă a reformei administraţiei publice locale din ţara noastră, începută cu legile nr.69/l99l privind administraţia publică locală şi nr.7O/l99l privind alegerile locale. Adoptarea Constituţiei în decembrie l99l, a semnificat momentul hotărâtor în trecerea de la totalitarism la democraţie, şi în spiritul prevederilor legii fundamentale sau adoptat legile nr.24/l996 şi nr.25/l996 de modificare a legilor administraţiei publice locale şi a celei electorale, prin aceasta realizându-se procesul de constituţionalizare a reglementărilor în materie şi de punere în acord a legislaţiei naţionale cu principiile legislaţiei comunitare. Cea de a doua etapă a reformei administraţiei publice locale a fost desăvârşită prin adoptarea Legii nr.215/2OOl a administraţiei publice locale, prin care a fost abrogată Legea nr.69/l99l cu modificările ulterioare. Reforma administraţiei publice locale, ca parte integrantă a reformei instituţionale, constituie una din priorităţile României în procesul de tranziţie spre o societate deschisă şi o economie de piaţă liberă şi concurenţială, precum şi în eforturile de integrare în Uniunea Europeană.

68

BIBLIOGRAFIE

Ion Alexandru – „Administraţia publică,” Teorii, realităţi, perspective, ediţia a II-a, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 200l ; Ion Deleanu – “ Drept Constituţional şi Instituţii politice”, Tratat, vol. I, Editura All Beck, Bucureşti, 2002 ; 3. Antonie Iorgovan – “Tratat de Drept Administativ”, vol I, ediţia a III-a, curs universitar, Editura All Beck, Bucureşti, 2OOl ; 4. Corneliu Manda – „Drept administrativ – Tratat elementar,” Editura Lumina Lex, Bucureşti, 200l ; 5. Liviu P. Marcu –„Istoria dreptului românesc”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, l997 6. Rodica-Narcisa Petrescu – „Drept administrativ”, ediţie revăzută şi adăugită, Editura Cordial Lex, Cluj-Napoca, 2001 ; 7. Valentin Prisăcaru – „Tratat de drept administrativ”, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Editura All, Bucureşti, l996 ; 8. Valentin Prisăcaru – „Actele şi faptele de drept administrativ”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001 ; 9. Ioan Şantai – „Dreptul administrativ şi ştiinţa administraţiei”, Editura Risoprint, ClujNapoca, 2001 ; 10. Anibal Teodorescu – „Tratat de drept administrativ”, vol. I, editia a II-a, Institutul de Arte Grafice, Bucureşti, l929 ; 11. Verginia Vedinaş – „Drept administrativ şi instituţii politico-administrative”, manual practic, Editura Lumina Lex, Bucureşti. 2OO2.

II. ACTE NORMATIVE Constituţia României – Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 21 noiembrie 1991; Codul familiei a fost adoptat prin Legea nr.4 din 4 ianuarie l954, modificat şi completat prin Legea nr.4 din 4 aprilie l956 şi republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.l3 din l8 aprilie l956. După republicare Codul familiei a mai suferit modificări prin O.U.G. nr.25 din 9 iunie l997 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,

69

nr.l2O diln12 iunie l997 şi Legea nr.23/l997 publicată în Monitorul Oficial al României nr.35 din 28 ianuarie l999; Legea nr.5/199O – privind administrarea judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor până la alegerile locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.92 din 2O iulie 199O ; Legea nr.29/199O – legea contenciosului administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.l22 din 8 noiembrie l99O ; Legea nr.18/1991 – legea fondului funciar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 2O februarie l99l ; Legea nr.5O/199l – privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 7 august l99l şi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.3 din l8 ianuarie l997 ; Legea nr.6O/199l – privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.192 din 25 septembrie l99l ; Legea nr.6l/199l – pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.l96 din 27 septembrie l99l şi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.387 din l8 august 2OOO ; Legea nr.69/1991 – legea administraţiei publice locale, publicată în Monitorul Oficial nr.238 din 28 noiembrie 1991, cu modificările ulterioare, în prezent abrogată; Legea nr.70/1991 – privind alegerile locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 28 noiembrie 1991; Legea nr.26/1993 – privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Corpului gardienilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1O8 din 28 mai l993 ; Legea nr.l8/l996 – privind paza obiectivelor, bunurilor şi valorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din ll aprilie l996; Legea nr.107/1996 – legea apelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 8 octombrie l996; Legea nr.ll9/l996 – privind starea civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din ll noiembrie l996; Legea nr.54/l998 – privind circulaţia juridică a terenurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1O2 din 4 martie l998;

70

Legea nr.15l/1998 – privind dezvoltarea regională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.265 din l6 iulie l998 şi modificată prin O.U.G. nr.268/2OOO publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.662 din 15 decembrie 2OOO ; Legea nr. 189/1998 - legea finanţelor publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4O4 din 22 octombrie l998 ; Legea nr.213/l998 – privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie l998; Legea nr 219/l998 – legea concesiunilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.459 din 26 noiembrie l998 ; Legea nr.62/l999 - privind înlocuirea închisorii contravenţionale cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 2l mai l999; Legea nr.l88/l999 - privind Statutul Funcţionarilor Publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6OO din 8 decembrie l999; Legea nr.l/2OOO – pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.l8/l99l şi ale Legii nr.l69/1997 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.8 din12 ianuarie 2OOO ; Legea nr.3/2000 – privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000; Legea nr.10/2001 – privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie l945 – 22 decembrie l999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din l4 februarie 2001; Legea nr.215/2OOl – privind administraţia publică locală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2O4 din 23 aprilie 2OOl ; Legea nr.326/2001 – legea serviciliilor publice de gospodărie comunală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 4 iulie 200l; Legea nr.350/200l – privind amenajarea teritoriului şi urbanismului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din l0 iulie 2001; Legea nr.4l6/2OOl – privind venitul minim garantat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.4Ol din 2O iulie 2OOl ; Legea nr.453/2001 – pentru modificarea şi completarea Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi unele măsuri pentru realizarea

71

locuinţelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 1 august 2001; Legea nr.544/2001 – privind liberul acces la informaţiile de interes public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octomblrie 2001; Legea nr.66/2OO2 – pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.226/2OOO privind circulaţia juridică a terenurilor cu destinaţie forestieră, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.74 din 31 ianuarie 2OO2 ; Legea nr.75/2OO2 – pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicată ; Legea nr.349/2OO2 – pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor de tutun, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.435 din 21 iunie 2OO2 ; Legea nr.48/2OO3 – pentru aprobarea O.G. nr.63/2OO2 privind atribuirea sau schimbarea de denumiri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.69 din 3 februarie 2OO3 ; Legea nr.52/2OO3 – privind transparenţa decizională în administraţia publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.7O din 3 februarie 2OO3 ; Legea nr.53/2OO3 – Codul Muncii publicată in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.72 din 5 februarie 2OO3 ; Decretul-Lege nr.8/1990 – privind organizarea şi funcţionarea organelor locale ale administraţiei de stat publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 8 ianuarie 1990; H.G.R nr.62/1992 – privind stabilirea modelului eşarfei pentru primar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.27 din 25 februarie 1992; H.G.R. nr.25O/l992 – privind concediul de odihnă şi alte concedii ale salariaţilor din administraţia publică, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1O8 din 27 mai l992, modificată prin Hotărârea Guvernului nr.578 din 22 septembrie l992, publicată în Monitorul Oficial al României, nr.254 din 12 octombrie l992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.ll8 din 13 iunie l995 ; H.G.R. nr.19/1996 – privind aprobarea Regulamentului – cadru de organizare şi funcţionare a pieţelor, târgurilor şi oboarelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 30 ianuarie 1996;

72

H.G.R. nr.614/2001 – pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.lO/2Ool privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie l945 – 22 decembrie l989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 11 iulie 2OOl; H.G.R. nr.1099/2001 – pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din 12 noiembrie 2001; H.G.R. nr.l157/2OOl – pentru aprobarea normelor privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României, publicat în Monitorul Oficial al României, nr.74l din l9 noiembrie 2OOl ; H.G.R nr.1172/2001 – pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor ; H.G.R. nr.72O/2OO2 – pentru modificarea şi completarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.l.172/2OOl, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.526 din 3 iulie 2OO2 ; O.G. nr.43/1997 – privind regimul juridic al drumurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 221 din 29 august l997; O.G. nr. 161/2000 – pentru modificarea şi completarea Legii nr.l8/l996 privind paza obiectivelor, bunurilor şi valorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 9 noiembrie 2000; O.G. nr.13/2OOl – privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor comunitare pentru cadastru şi agricultură, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.46l din 13 august 2OOl ; O.G. nr.6O/2OO1 - privind achiziţiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din ll mai 2OO1; O.G. nr.8O/2OOl – privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile şi instituţiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din l septembrie 2OOl ;

73

O.G. nr.8l/2OOl – privind înfiinţarea şi Organizarea Institutului Naţional de Administraţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.542 din l septembrie 2OOl ; O.G. nr.84/2001 – privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din l septembrie 2OO1; O.G. nr.86/2OO1 – privind serviciile publice de transport public de călători, publicată în Monitorul Oficial al României, Partaea I, nr. 544 din l septembrie 2OO1; O.G. nr.88/2OO1 – privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare privind situaţii de urgenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.544 din l septembrie 2OO1; O.G. nr.5/2002 – pentru modificarea şi completarea art.4 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor, republicată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.70 din 31 ianuarie 2002; O.G. nr.2l/2OO2 – privind gospodărirea localităţilor urbane şi rurale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.86 din l februarie 2OO2 ; O.G. nr.27/2OO2 - privind exercitarea dreptului de petiţionare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din l februarie 2OO2; O.G. nr.33/2OO2 – privind reglementarea eliberării certificatelor şi adeverinţelor de către autorităţile publice centrale şi locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.88 din 2 februarie 2OO2 ; O.G nr.35/2OO2 – pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a consiliilor locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.9O din 2 februarie 2OO2 ; O.G. nr.36/2OO2 – privind stabilirea impozitelor şi taxelor locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.92 din 2 februarie 2OO2 ; O.G. nr.4l/2OO3 – privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.68 din 2 februarie 2OO3 ; O.G. nr.42/2OO3 – privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de iluminat public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.68 din 2 februarie 2OO3 ;O.U.G nr.28/2000 – pentru modificarea şi completarea Legii nr.70/1991 privind alegerile locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 13 aprilie 2000;

74

O.U.G. nr. 82/2OOO - pentru modificarea şi completarea Legii nr.l88/l999 privind Statutul Funcţionarilor Publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 28 iunie 2OOO; O.U.G. nr. 284/2OOO - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/l999 privind Ştatutul Funcţionarilor Publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 27 decembrie 2OOO aprobată cu modificări prin Legea nr.661/2OO1, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 3O noiembrie 2OOl; 66. O.U.G nr.102/2001 – privind modificarea şi completarea Legii nr.1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, precum şi modificarea şi completarea Legii nr.18/1991, republicată, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.400 din l7 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002 ; 67. O.U.G. nr.67/2OO2 – privind instituirea unor interdicţii pentru aleşii locali şi funcţionarii publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.9O din 2 februarie 2OO2.

75

76

77

78

79

80

81

82