Evoluția Sistemului Bancar în Spațiul Românesc.docx

Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova Universitatea de Stat din Moldova Facultatea Ştiinţe Economice Departamentul Finanţe şi Bănci

Lucru individual La disciplina Monedă și credit „Evoluția sistemului bancar în spațiul românesc”

Luchianov Olga Gr. TUR1601 Coordonator ştiinţific Rusu Elena Lector universitar

Chişinău, 2016

CUPRINS Pag. Lista abrevierilor………………………………………………………………………………..…3 Introducere…………………………………………………………………………………….…..4 Capitolul I. Evoluția sistemului bancar în România….…………………………………….….6 1.1 1.2 1.3

Evoluția și rolul sistemului bancar în România……………………………………..….6 Banca Națională a României……………………………………….………………..…...8 Locul și rolul băncilor comerciale în cadrul sistemului bancar român…………..…..10

Capitolul II. Evoluția sistemului bancar în Republica Moldova…………………………..….15 2.1

Evoluția și rolul sistemului bancar în Republica Moldova………………………..…..15

2.2

Banca Națională a Moldovei………………………………………………………..…...17

2.3

Locul și rolul băncilor comerciale în cadrul sistemului bancar moldovenesc……......17

Concluzie……………….………………………………………………………………………...22 Bibliografie…………………………………………………………………………………….....23

2

LISTA ABREVIERILOR

BNR

Banca Națională a României

CEC

Casa de Economii și Consemnațiuni

BRCE

Banca Română de Comerț Exterior

BAIA

Banca pentru Agricultură și Industria Alimentară

BCR

Banca Comercială Română

BNM

Banca Națională a Moldovei

3

INTRODUCERE Într-o economie de piaţă sistemul bancar îndeplineşte funcţia de atragere şi concentrare a economiilor societăţii şi de canalizare a acestora printr-un proces obiectiv şi imparţial de alocare a creditului către acele eficiente investiţii. În îndeplinirea acestei funcţii, băncile, ca verigi de bază a sistemului, urmăresc modul în care debitorii utilizează resursele împrumutate. Băncile asigură şi facilitează efectuarea plăţilor, oferă servicii de gestionare a riscului şi reprezintă principalul canal de transmisie în implementarea politicii monetare. Altfel spus, sistemul bancar este un sistem deschis şi ceea ce este specific unui astfel de sistem este faptul că îşi reglează activitatea prin conexiune inversă capabilă de autoreglare. Astfel, în prezenta lucrare se încearcă o prezentare a sistemului bancar, precum celui din spațiul românesc, de altfel, și evoluția acestuia în concordanță cu structura lui. Actualitatea temei abordate se manifestă prin rolul impresionant pe care îl are sistemul bancar în viața economică, modul în care acesta poate influiența economia țării și poate regla acțiunile financiare pe teritoriul acestei țări. Deci, este important să cercetăm evoluția sistemului bancar în spațiul românesc, pentru a înțelege cum el s-a format și pentru a-i găsi punctele forte cu scopul deducerii unor soluții cu privire la modernizarea și dezvoltarea continuă a acestuia. Scopul acestei lucrări constă în cercetarea evoluției sistemului bancar în spațiul românesc, analiza acestuia din punct de vedere al structurii, funcționării, precum și a atribuțiilor sale. Obiectivele cercetării sunt următoarele: •

definirea conceptului de sistem bancar;

•

analiza evoluției sistemului bancar în România;

•

analiza evoluției sistemului bancar în Republica Moldova;

•

analiza comparativă a acestor sisteme bancare;

Obiectul de studiu îl reprezintă fenomenul sistemului bancar cercetat sub aspect teoreticometodologic și practic, cu desfășurarea aprofundată a subiectului dat în limitele spațiul românesc.

4

Baza informațională a temei date în literatura de specialitate este, relativ, ridicată, atît în literatura naţională cît şi în cea a altor ţări. Printre cercetătorii naţionali, care au dezbătut această temă pot numi pe Gîrlea Mihail cu lucrarea sa „Monedă și credit'' 2013. Printre autorii români ce au studiat această temă pot enumera : Basno Cezar și Nicolae Dardac cu lucrarea „Monedă, credit, bănci'” 2001, Daniela Beju cu lucrarea „Banca Națională a României, banca centrală a țării” 2007, Gheorghe Manolescu cu lucrarea „Bănci și credit” 2006 etc.

Metodele de cercetare ştiinţifică utilizate sunt: metoda observaţiei, inducţia şi deducţia, analiza logică şi sinteza,selectarea. Cuvintele cheie: bancă centrală, bancă comercială, sistem bancar, credit, dobîndă etc.

5

CAPITOLUL I. EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR ÎN ROMÂNIA 1.1. Evoluția și rolul sistemului bancar în România Primele dovezi ale desfășurării unei activități bancare pe teritoriul României au fost descoperite între anii 1786 - 1855 și reprezintă 55 de plăci de piatră, găsite într-o zonă de mine aurifere. Aceste mine datau din perioada Daciei Traiane. Dintre cele 25 de plăci păstrate până în prezent, a XIII-a conține detalii referitoare la contractul privind înființarea unei instituții bancare. Contractul era datat la 28 martie 167 Î.H. și fusese semnat de Deusara. Clauzele principale se refereau la faptul că băncile acordau credite pe termen scurt, iar profitul se obținea din dobânda percepută la împrumuturile respective. Băncile au apărut în România, încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Ele au fost constituite, atât prin contribuţia capitalului român, cât şi a celui străin. Imediat după Unire (încercări au fost şi mai devreme) au apărut: Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni, Creditul Funciar Rural, Banca României, Casa de Economii, cât şi un sistem monetar naţional. Sectorul bancar românesc s-a dezvoltat foarte mult între cele două războaie mondiale. A apărut bursa, au fost create mii de bănci, moneda naţională avea acoperire în aur. Cele mai multe din aceste instituţii financiar-monetare-bancare au fost constituite pentru a fi un sprijin în modernizarea economiei româneşti. Astfel, băncile şi alte instituţii de credit au căpătat cea mai mare dezvoltare în sectorul agricol, această ramură fiind predominantă în economia românească. O dată cu dezvoltarea industriei şi comerţului, au fost înfiinţate bănci şi pentru aceste sectoare, ori alte instituţii financiare şi-au înfiinţat departamente pe aceste ramuri. Infuzia de capital era şi autohtonă şi străină, atât de stat, cât şi privată. Mica producţie (agricolă, industrială, meşteşugărească şi comercială) era susţinută în mod deosebit, mai ales prin credite preferenţiale, dar şi prin alte produse, servicii şi facilităţi bancare şi fiscale. Au fost preluate astfel de către stat unele datorii agricole şi industriale (prin conversii) oferindu-se în acest fel posibilităţi de lansare în economia capitalistă pentru care România era un pretendent serios încă în perioada dintre cele două războaie mondiale.

6

Înfiinţarea Băncii Naţionale a României s-a legiferat la 17/29 Aprilie 1880, cu toate drepturile specifice unei bănci centrale de emisiune, respectiv acelea de a emite bilete de bancă şi de a acorda credite de rescont băncilor comerciale. Ministrul de Finanţe de atunci, lon Câmpineanu, a devenit primul guvernator. Potrivit legii, Banca Naţională a României funcţiona ca o întreprindere pe acţiuni, cu capital subscris în proporţie de 2/3 de un grup de întreprinzători particulari şi de 1/3 de către stat, acesta exercitând controlul general asupra politicii de credite promovată de bancă, având totodată dreptul de a numi pe guvernator precum şi o parte din directori şi cenzori. La 16 decembrie 1900, Statul s-a retras din asociaţia formată cu Banca Naţională a României, aceasta devenind o simplă bancă particulară privilegiată, drepturile Guvernului trecând asupra acţionarilor. Banca primea prelungirea dreptului de privilegiu asupra emisiunii monetare până la 31 decembrie 1920, drept prelungit apoi până la 31 decembrie 1930. Datorită războiului, la 15 noiembrie 1916, Banca Naţională a fost evacuată la Iaşi. Administraţia militară germană a sechestrat sediul B.N.R. şi a emis bani fără acoperire. La 14 noiembrie 1916, tezaurul Băncii a fost mutat la laşi, apoi transferat în Rusia sub paza şi garanţia Guvernului rus. Realizarea statului naţional unitar la 1 decembrie 1918 a marcat începutul unei noi etape în dezvoltarea României. Pe plan monetar trebuiau rezolvate o serie de probleme, ca de exemplu unificarea monetară, realizată în 1920, prin preschimbarea biletelor de bancă străine care circulau pe teritoriul ţării cu cele ale Băncii Naţionale a României. După 1924 are loc reorganizarea băncii. Legea din 1925 prelungea privilegiul băncii pe o perioadă de 30 ani şi mărea capitalul de la 30 la 100 milioane lei. Statul a intrat în rândul acţionarilor. Pentru stăvilirea inflaţiei care afectase şi circulaţia monetară în timpul primului război mondial, s-a recurs la stabilizarea monetară din anul 1929, care a desăvârşit măsurile de revalorizare începute în 1922 şi prin care s-a restabilit convertibilitatea leului, suspendată în 1917.

7

În perioada crizei economice 1929-1933, Banca a acordat credite statului pentru echilibrarea bugetului, operaţiune continuată şi în anii următori. Treptat, atribuţiile şi rolul băncii în sfera financiară au crescut foarte mult, acesteia revenindu-i dreptul de control al activităţii bancare, al circulaţiei devizelor, de elaborare a politicii monetare şi financiare a ţării. În anii celui de-al doilea război mondial, situaţia economică şi financiară a devenit foarte grea, economia bazându-se pe impozite, împrumuturi şi emisiune de bancnote, toate conducând la deprecierea leului. După preluarea puterii politice de către comunişti, guvernul de atunci a trecut la etatizarea băncilor, lucru realizat în două etape: penetrarea Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale, la 28 noiembrie 1946, respectiv dizolvarea şi punerea în stare de lichidare a băncilor şi instituţiilor de credit, cu excepţia B.N.R. și C.E.C., la 11 august 1948. Din 1990, a început anevoiosul drum al reluării de către Banca Naţională a României a funcţiilor sale fireşti, deţinute până în 1946. 1.2. Banca Naţională a României Activitatea bancară în România se desfăşoară prin Banca Naţională a României şi prin bănci. Banca Naţională a României este banca centrală a statului român, având personalitate juridică. Ea are sediul central în Bucureşti şi poate avea sucursale şi agenţii în capitală şi în alte localităţi din ţară. Obiectivul fundamental al băncii este asigurarea stabilităţii monedei naţionale,pentru a contribui la stabilitatea preţurilor. Pentru a atinge acest obiectiv, ea elaborează, aplică şi răspunde de politica monetară, valutară, de credit, de plăţi, precum şi de autorizarea şi supravegherea prudenţială bancară, în cadrul politicii generale a statului, urmărind funcţionarea normală a sistemului bancar şi participareala promovarea unui sistem financiar specific economiei de piaţă. B.N.R exercită privilegiul conferit de lege de a emite, în numele statului, monede metalice şi bancnote de diverse valori (cupiuri). Politica de imprimare şi de emisiune este exercitată de către Consiliul de Administraţie cu respectarea regulilor generale tehnice din tradiţia Naţională şi a celor asimilate din

8

ultimele evoluţii pe plan mondial în domeniu (heraldică, tehnici de imprimare şi fabricaţie a hârtiei şi aliajelor monetar. O dată emise, bancnotele şi monedele metalice sunt puse în circulaţie decătre BNR printr-o reţea securizată proprie de distribuţie pe întreg teritoriul ţării. Principalii agenţi de răspândire a bancnotelor şi monedelor metalice în public sunt casieriile unităţilor locale ale băncilor comerciale, precum şi Regia Autonomă Poşta Română. Persoanele juridice care distribuie numerarul - de obicei bănci - îl pot obţine de la BNR sau de la alte bănci care l-au obţinut de la BNR, în schimbul cedării unor active acceptate de către distribuitori, cu alte cuvinte în schimbul cedării unei munci prezente. Mai precis, numerarul emis şi distribuit de BNR ca formă de emisiune a banilor în general, are în contrapartidă fie credite acordate de bănci agenţilor economici sau instituţiilor fără activitate productivă directă, fie creanţe asupra străinătăţii (valută, devize). La fel este fundamentat şi mecanismul economic al emisiunii şi distribuirii monedei de cont, a acelor lei creaţi şi circulaţi prin înscrierea în debitul şi creditul unor evidenţe contabile care, împreună cu mecanismul de funcţionare al numerarului, descris anterior, dă formă diferitelor activităţi ale BNR şi anume : 

BNR emite, pune şi retrage din circulaţie numerarul;



BNR este banca băncilor, pe care le autorizează să funcţioneze pe teritoriul României;



BNR este casier general şi bancher (împrumutător sau creditor) al bugetului de stat;



BNR stabileşte şi conduce politica monetară a ţării;



BNR stabileşte şi conduce politica valutară a ţării;



BNR supraveghează şi participă la reglementarea şi operarea sistemului de plăti al ţării;

9

1.3. Locul şi rolul băncilor comerciale în cadrul sistemului bancar român Până în 1989, sistemul bancar în România era practic inexistent în cadrul sistemului economic hipercentralizat. Toate deciziile veneau în mod direcţionat de la organele de partid, nelasând băncile existente să-şi îndeplinească rolul pentru care au fost înfiinţate. Chiar BNR avea un rol modic, neseparându-se de celelalte bănci comerciale din sistem. Totodată, aceste bănci erau cu capital integral de stat, neexistând nici un fel de concurenţă între ele, cu rol benefic pentru economie. Pe lângă această situaţie de fapt, oferta de servicii oferite de acestea era foarte redusă. Înainte de 1989, sistemul bancar din România era alcătuit pe un singur nivel ierarhic şi cuprindea 5 bănci: 

BNR



Banca Româna de Comerţ Exterior



Banca de investiţii



Banca pentru Agricultura şi Industrie Alimentara



CEC

Toate aceste bănci aveau monopol în diferite sectoare ale economiei. BRCE era instituţia centrală în stat specializată în efectuarea de operaţiuni financiare cu străinătatea. Astfel, BRCE realiza încasări şi plăţi privind operaţiunile de comerţ exterior ale ţării, administra disponibilităţile în devize ale ţării, cumpăra şi vindea atât în ţară cât şi în străinătate devize, efecte de comerţ, titluri şi obligaţiunistrăine. Pentru a realiza aceste operaţiuni, BRCE realiza legături de corespondenţă cu bănci şi instituţii financiare străine, primea şi acorda credite în valută din şi în străinătate, pe bază de convenţii sau înţelegeri, acorda credite în lei sau valută agenţilor economici români cu activitate de comerţ exterior. Banca emitea efecte de comerţ în favoarea unor beneficiari din străinătate şi accepta efecte de comerţ atrase asupra sa. BRCE analiza şi gira efecte de comerţ emise de terţi, acorda şi primea garanţii pentru aranjamente de plată în străinătate. Banca de Investiţii era instituţia statului specializată în finanţarea investiţiilor. Prin ea se concentrau principalele surse de finanţare internă (alocaţii bugetare,fonduri de amortizare, beneficii planificate ale întreprinderilor destinate investiţiilor). Banca verifica studiile de fezabilitate ale 10

proiectelor de investiţii, înainte de a fi propuse spre aprobare şi ulterior monitoriza realizarea acestora. BAIA era instituţia statului specializată în finanţarea, creditarea şi decontarea producţiei agricole, prelucrării acesteia, investiţiilor şi circulaţiei mărfurilor în agricultură, industria alimentară şi domeniul apelor. Totodată, banca colecta şi distribuia fondurile bugetare destinate activităţii din domeniul respectiv şi acorda credite pe termen scurt de producţie IAS-urilor, CAP-urilor şi producătorilor cu gospodării individuale. Banca aproba propunerile pentru investiţii ale IAS şi CAP şi acorda credite pe termen lung pentru investiţii, monitorizând ulterior realizarea acestora. CEC era instituţia statului specializată în operaţiunile bancare cu populaţia. Ea avea rol în atragerea disponibilităţilor băneşti ale populaţiei, depozitarea lor şi efectuarea de operaţii specifice cu acestea. Acestea fiind condiţiile, după 1989 s-a impus trecerea la construirea unui sistem modern, european şi care să răspundă prompt solicitărilor pieţei oferind produsele şi serviciile bancare necesare oricărei economii de piaţă. In cadrul unei economii de piaţă, sistemul bancar este „inima" care pulsează şi face să circule „sângele economiei”. Acest „sânge" reprezintă banii care fac posibilă desfăşurarea normală a vieţii economice dintr-o ţară şi din lume în general. Băncile trebuie să asigure cadrul necesar mobilizării fondurilor băneşti temporar disponibile din economie şi orientării acestora către anumite activităţi economice. În acest context,banii şi creditul devin instrumente active pentru stimularea dezvoltării economice şi descurajează activităţile nerentabile. Băncile trebuie să fie într-un context modem unpartener activ şi deschis în relaţiile cu clientela sa, pe lângă serviciile clasice de depozitare, decontează în numele lor şi creditare, le oferă şi numeroase servicii cu sau fără specific bancar (de regulă de consultanţă). Apare ca o necesitate ca, în noile condiţii ale economiei de piaţă, băncile comerciale existente să-şi desfăşoare activitatea cu respectarea normelor prudenţiale din domeniu şi într-un spirit de disciplină foarte dezvoltat, sub controlul riguros al unei autorităţi tutelare din domeniu, care să fie Banca Centrală.

11

Din 1990, a început reforma sistemului bancar, ca o condiţie necesară a tranziţiei economiei româneşti spre economia de piaţă. S-a început prin elaborarea unei legislaţii bancare corespunzătoare privind organizarea şi funcţionarea băncii centrale şi a băncilor comerciale. Prima lege importantă a fost Legea 31/1990 privind societăţile comerciale, deoarece băncile sunt în primul rând organizate ca societăţi comerciale pe acţiuni urmând două legi cu specific bancar, care au reglementat activitatea în domeniu: Legea 33/1991 privind activitatea bancară şi Legea 34/1991 privind statutul BNR urmate de adoptarea legii bancare nr.58 şi a legii 101 a statutului BNR. În afara acestor legi băncile comerciale înfiinţate aveau nevoie de autorizarea de funcţionare de la BNR, pe baza criteriilor stabilite şi a normelor şi reglementărilor speciale. Cadrul legal primar fiind deja format, au început să apară bănci cu capital de stat şi privat autohton, român sau străin. Băncile apărute, în special cele private, au un rol important în ceea ce priveşte procesul de privatizare şi încurajarea iniţiativei private. Numărul băncilor din sistemul bancar românesc a crescut în mod continuu de la 4 în 1989, la 10 în 1991, ajungând la 45 la sfârşitul anului 1998 (cu tot cu reprezentanţele băncilor străine). Aceste bănci pot funcţiona liber în condiţiile concurenţiale ale economiei de piaţă, oferind o paleta diversificata de produse şi servicii bancare. În vederea susţinerii băncilor în realizarea obiectivelor lor şi asigurării standardelor internaţionale bancare, România a primit sprijinul unor ţări cu sisteme bancare dezvoltate (Franţa, Germania, Olanda, Anglia, SUA, etc.).

Fig. 1.1 Ierarhia băncilor comerciale din România

12

Astfel, sistemul bancar din România este structurat, conform legii, pe două niveluri: pe unul situându-se banca centrala, care stabileşte şi conduce politica ţării în domeniul monetar, de credit, valutar şi de plăţi, supraveghind şi celelalte bănci din sistem şi pe nivelul doi băncile comerciale nou înfiinţate. BNR şi-a transferat operaţiile ce le efectua până în 1989 unei bănci comerciale nou înfiinţate (BCR), ea având acum un grad ridicat de independenţa, răspunzând numai în faţa Parlamentului.

Rolul B.C.R. în cadrul sistemului bancar : 1. B.C.R. este organizată potrivit legii nr. 31/’90 privind activitatea bancară şi este înmatriculată la Oficiul Registrului comerţului sub nr. 140/90 din 23 ianuarie 1991. 2. B.C.R. este clasată în cadrul sistemului băncilor comerciale ca una din băncile mari, cu capital de stat, care ocupa după nivelul unor indicatori de baza primele locuri în ierarhia acestor bănci. 3. B.C.R. are relaţii foarte largi cu un număr apreciabil de clienţi persoane fizice sau persoane juridice şi o reţea foarte întinsă într-un număr de peste 200 de oraşe mari şi localităţi. 4. Banca întreţine relaţii de afaceri cu toate băncile româneşti şi cu peste 60 bănci şi instituţii financiare din lume. Avându-se în vedere aceste aspecte, banca este interesata să fie prezentată în aceste relaţii, cât şi opiniei publice interne şi internaţionale, într-un mod corespunzător, unitar şi printr-un sistem de informaţii care pot face o imagine cât mai reală şi edificatoare asupra situaţiei şi poziţiei sale de ansamblu. Topul băncilor comerciale din România pentru 2015 Banca Transilvania s-a detaşat în anul 2015 în topul celor mai mari profituri pe piaţa locală, după preluarea Volksbank. Banca Transilvania a raportat pentru anul 2015 un profit net contabil de 2,4 mld. lei, în creştere cu 456% faţă de anul precedent, ca urmare a înregistrării câştigului de 1,6 mld. lei din tranzacţia de preluare a Volksbank România.

13

BCR, cea mai mare bancă din România, controlată de grupul austriac Erste, a raportat pentru 2015 un profit de 919 mil. lei (207 mil. euro) după pierderea imensă din 2014 de 2,8 mld. lei cauzată de provizioanele ridicate şi vânzarea de credite neperformante. BRD-SocGen a reuşit în anul 2015 să-şi consolideze profitul la peste 445 mil. lei, de circa zece ori peste câştigul net din 2014. Rezultatul a fost susţinut de diminuarea costului riscului şi de reducerea cheltuielilor operaţionale, în condiţiile în care veniturile au fost în scădere. Raiffeisen Bank, deţinută de grupul austriac cu acelaşi nume, a raportat pentru anul 2015 un câştig net de 98 mil. euro (circa 436 mil. lei), în scădere faţă de 2014. Raiffeisen nu a reuşit astfel să-şi păstreze poziţia de cea mai profitabilă bancă din România, după ce timp de trei ani consecutivi, în perioada 2012- 2014, a ocupat primul loc în clasamentul profitabilităţii. UniCredit Bank s-a menţinut în anul 2015 pe profit, cu un câştig net de 222 mil. lei la nivel de bancă şi aproape 270 mil. lei consolidat, la nivelul întregului grup.

Fig.1.2 Profiturile băncilor comerciale din sistemul bancar al României

Profitul cumulat al celor mai mari cinci bănci din sistem a ajuns în anul 2015 la 4,4 mld. lei, în timp ce la nivelul întregului sistem bancar a fost raportat pentru 2015 un câştig record de circa 4,9 mld. lei, comparabil cu cel din anul de boom 2008, când economia şi creditarea duduiau. Un număr de 22 de bănci au reuşit să facă profit anul trecut, în timp ce 14 au avut pierderi, conform datelor băncii centrale. 14

CAPITOLUL II. EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR ÎN REPUBLICA MOLDOVA

2.1.

Evoluția și rolul sistemului bancar în Republica Moldova

Evoluţia sistemului bancar în Moldova se raportează la evoluţia monedei pe teritoriul nostru şi la relaţiile monetare a ţării noastre cu alte ţări. Primele operaţiuni bancare erau înfăptuite de către cămătari, care se ocupau cu schimbul monedelor pe plan intern şi în scopul susţinerii relaţiilor comerciale ale Moldovei cu alte state. În afară de operaţiunile de schimb, cămătarii practicau şi acordarea creditelor cu stabilirea dobânzilor anuale. Din punct de vedere al instrumentelor bancare moderne, înainte de anul 1850 cămătari foloseau tratele, cecurile, viramentele, scrisorile de credit.

În anul 1857, domnul Moldovei Grigore Alexandru Chica a semnat concesiunea cu bancherul din Prusia F.W. Nulandt pentru înfiinţarea primei bănci de emisiune - Banca Naţională a Moldovei. Această bancă avea sediul la Iaşi şi sucursale la Galaţ şi Bucureşti. Capitalul băncii era de 10 mln. taleri de Prusia, împărţit în 50 000 de acţiuni. După un an de funcţionare această bancă a fost declarată în stare de faliment. Mai târziu în Basarabia a fost înfiinţată prima instituţie de credit, iar în 1864 - Sucursala din Cernăuţi a Băncii de Stat din Petrograd. Până în anul 1917, aceasta şi- a păstrat statutul de cea mai mare şi importantă bancă comercială din ţinut. Împreună cu trezorăriile, ce i-au fost atribuite, acestea fiind situate în opt oraşe, şi cu reţeaua de case de economii, care cuprindeau întreaga provincie, sucursala dată ocupa o poziţie cheie în toate operaţiunile bancare. În anul 1871, se înfiinţează o instituţie Banca Comercială Chisinău ca societatea pe acţiuni. Această bancă privată a fost fondată de moşierii autohtoni I.V. Cristi, fraţii Leonard, E.L.RîşcaniDerojinschi, boerul Sinadono şi influentul bancher din Odesa F.P. Rodoconachi. Tot în perioada acaesta un rol important l-a jucat Banca Obştească din Chişinău înfiinţată cu un capital de 38,2 mii de ruble, dintre care 15 mii ruble au fost donate de primărie. Această bancă primea depozite şi acorda credite pe poliţe şi pe gajuri de valori, mărfuri, obiecte de valoare, imobile etc. Una din particularităţile dinstinctive ale acestei bănci era spriginirea comerţului. Dobânda la credite

15

practicată de banca orăşănească, era de 7-8% anual şi se considera destul de avantajoasă pentru clienţi. În 1901 s-a înfîinţat o bancă a oraşului Cetatea Albă, iar în 191l, după modelul Băncii Obşteşti din Chişinău, s-a înfiinţat o bancă în oraşul Tighina. Pe lângă băncile menţionate mai sus în Basarabia au funcţionat în acea perioadă două sucursale de bănci ruseşti cu caracter ipotecar, menite să crediteze agricultura: Banca Ţărănească şi Banca Agrară de Stat a Nobilimii. Mai târziu pentru ţărănime s-au organizat cooperative de credit mărunt. În perioada 1875-1877 s-a deschis la Chişinău Banca Comercială a Chişinăului cu sucursala la Histria, care, având o activitate slabă, a fost preluată în 1881 de către Banca de Stat din Odesa. După 1905 marile bănci ale Rusiei au deschis sucursale în marele oraşe ale Basarabiei. Banca Rusă pentru Comerţul Exterior a deschis sucursale în Chişinău, Cetatea Albă şi Bălţi, Banca RusoAsiatică a deschis o sucursală la Chişinău, Banca Siberiană- la Cetatea Albă, Banca Rusă de Comerţ şi Industrie a deschis agenţii la Tighina şi Bălţi, iar Banca Internaţională din Petrograd - la Chişinău. Imediat după unirea cu România, Basarabia a întrat într-o perioadă nouă de dezvoltare economică. Au fost întreprinse importante demersuri legislative şi practici pentru dezvoltarea agriculturii, industriei, învăţământului etc. Pentru susţinerea acestor sfere ale economiei naţionale au fost înfiinţate băncile specializate. Banca Naţională a României a fost prezentă în efortul general de refacere şi însănătoşire a economiei, prin activitatea de creditare şi de menţinere a stabilităţii monetare. Multe bănci din România au deschis sucursale în Basarabia, după cum urmează: Banca Românească - la Chişinău, Bălţi, Ismail, Tighina şi Cetatea Albă; Banca Comercială Română - la Chişinău, Banca Moldova din Iaşi - la Chişinău, Bălţi, Cetatea Albă şi Călăraşi. În 1920 a fost deschisă Banca Basarabiei - ca afiliată a Băncii centrale a Ţării Româneşti, cu sucursalele în Tighina, Soroca, Bălţi, Cetatea Albă, Reni, Ismail, Orhei şi Călăraşi. Începînd cu perioada sovietică de la 1944 sistemul bancar al Moldovei a fost format din Banca de Stat a URSS și Casa de economii, ambele cu sediul central în Moscova și cu rețea largă de filiale în toate republice sovietice inclusiv și în Moldova. În urma reformei din anul 1987 în URSS au fost create Banca Centrală de Stat a URSS, Banca Socială şi a Fondului Locativ a URSS, Banca Agroindustrială a URSS, Banca Industrială şi de Construcţii a URSS, Banca de Economii a URSS, 16

Banca de Relaţii şi Comerţ Extern a URSS. Aceste bănci, fiind specializate în diferite domenii de activitate, aveau în fostele republici sovetice filiale care implementau în practică politica bancară centralizată de stat pe teritoriul republicilor URSS, inclusiv în RSSM. În perioada anilor 1990-1991 puciul militar din Rusia şi dezastrul economic au deteriorat sistemul bancar, finanţele publice şi a adus la dezechilibrarea totală a comerţului exterior. Începînd de 1991 în Moldova se formează sistemul bancar bazat pe noile principii, orientat spre economia de piaţă. Principiul de organizare pus la bază a fost crearea sistemului clasic bancar de două niveluri: Banca Naţională a Moldovei şi băncile comerciale. De asemenea, au fost reorganizate sau create instituţii financiare ca case de amanet, societăţi de leasing, organizaţii de împrumut etc. Conform Declaraţiei despre suveranietatea Republicii Moldova, din art. 113 al Constituţiei Republicii Moldova, Preşedintele Republicii a emis la 4.06.91 Decretul “Cu privire la Banca Naţională a Moldovei“. Conform acestui Decret, pentru realizarea unei politici unice şi independente în domeniul circulaţiei monetare, a creditului, operaţiunilor în valuta străină şi asigurarea unui control eficient asupra activităţii sistemului bancar din republică, Banca Republicană din Moldova a Băncii de Stat a URSS a fost reorganizată în Banca Naţională a Moldovei.

17

2.2 Banca Națională a Moldovei Activitatea bancară în Republica Moldova se desfăşoară prin Banca Naţională a Moldovei şi prin bănci. Banca Naţională a Moldovei este banca centrală a Republicii Moldova, având personalitate juridică publică autonomă și fiind responsabilă față de parlament. Ea are sediul central în Chișinău şi poate avea sucursale şi reprezentanțe în capitală şi în alte localităţi din ţară și din afara ei. Obiectivul fundamental al Băncii Naţionale este asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor. Fără prejudicierea obiectivului său fundamental, Banca Naţională promovează şi menţine un sistem financiar bazat pe principiile pieţei şi sprijină politica economică generală a statului. Banca Națională a Moldovei ea are următoarele atribuţii de bază: 

stabilirea şi implementarea politicii monetare şi valutare în stat;



activitatea de bancher şi agent fiscal al statului;



licenţierea, supravegherea şi reglementarea activităţii instituţiilor financiare;



supravegherea sistemului de plăţi în Republica Moldova şi facilitarea funcţionării eficiente a sistemului de plăţi interbancare; etc.

2.3 Locul şi rolul băncilor comerciale în cadrul sistemului bancar moldovenesc Banca comercială e o persoană juridică căreia i se acordă dreptul, în conformitate cu “Legea privind instituțiile financiare”, în baza autorizațiilor eliberate de BNM, de a mobiliza mijloacele bănești de la perosanele fizice și juridice și de a le amplasa în numele său, în condiții de rambursabilitate, de dobîndă și de scadență, precum și de a efectua alte operațiuni bancare. In Republica Moldova băncile comerciale sunt organizate cu statut de societați pe actiuni. În scopul acordării autorizației , BNM stabilește cerințe unice pentru băncile care vor să activeze pe teritoriul republicii.

18

Pentru a obtine autorizație de la BNM , banca comercială trebuie sa înainteze o cerere, la care se anexează: •

Date referitor la calificarea și experiența administratorilor viitoarei instituții;

•

Date despre capitalul viitoarei bănci;

•

Business-planul pe următorii 3 ani;

•

Informații despre numele, sediul și activitatea persoanelor ce dețin mai mult de 10% din

capitalul statutar al viitoarei bănci; •

Alte informații solicitate de BNM.

Principalele funcții ale băncilor comerciale sunt: 

acumularea şi mobilizarea capitalului bănesc;



intermedierea în operaţiunile de creditare;



efectuarea decontărilor şi plăţilor;



crearea instrumentelor de plată;



organizarea emisiunii şi plasării valorilor mobiliare;



servicii de consulting.

Actual in Republica Moldova sunt 14 banci comerciale: 

Banca Comercială "COMERŢBANK" S.A.



BANCA COMERCIALĂ "BANCA SOCIALĂ" S.A.



Banca Comercială "VICTORIABANK" S.A.



Banca comercială "MOLDOVA - AGROINDBANK" S.A.



Banca Comercială "Moldindconbank" S.A.



Banca Comercială "EuroCreditBank" S.A.



Banca Comercială "UNIBANK" S.A.



"Banca de Finanţe şi Comerţ" S.A.



Banca Comercială "Universalbank" S.A



Banca Comercială "ENERGBANK" S.A.



Banca Comercială "ProCredit Bank" S.A.



Banca Comercială Română Chişinău S.A 19



Banca Comercială "EXIMBANK - Gruppo Veneto Banca" S.A.



Banca Comercială "MOBIASBANCĂ - Groupe Societe Generale" S.A.

Topul celor mai profitabile bănci din Republica Moldova pentru anul 2014 Eximbank, Banca de Economii şi BCR Chişinău au fost cele trei bănci comerciale care au avut rezultate financiare negative în anul 2014. Pentru comparaţie se menţionează că în anul 2013, pierderi financiare a înregistrat doar Eximbank, în timp ce Banca de Economii a avut un profit în sumă de circa 36 mil. lei, iar BCR - un profit de 7 mil. lei. Dacă Banca de Economii a obţinut o pierdere financiară, celelalte două bănci comerciale aflate la moment sub administrare specială au înregistrat profituri - Unibank a încheiat anul cu un rezultat financiar pozitiv de 29 mil. lei, iar profitul Băncii Sociale a atins suma de 11,4 mil. lei. Dacă profitul Unibank s-a majorat uşor în raport cu nivelul anului 2013, atunci rezultatele financiare ale Băncii Sociale s-au redus simţitor, de circa 4 ori.

Fig. 2.1 Profitul net al băncilor comerciale pentru anii 2013 și 2014, mil. lei 20

Cel mai mare profit înregistrat în anul 2014 a fost cel al Moldindconbank, acesta cifrându-se la circa 398 mil. lei. Din topul celor mai profitabile bănci fac parte Moldova-Agroindbank (circa 358 mil. lei), Victoriabank (circa 205 mil. lei) şi Mobiasbancă (circa 104 mil. lei). Aceste patru bănci au intrat şi în clasamentul celor mai eficiente bănci din Moldova realizat de Agenţia de rating şi estimare Estimator-VM pentru trim.III 2014. Acest top a fost completat de BCR Chişinău - una dintre băncile care a înregistrat pierderi financiare în anul 2014. Astfel, un profit mai mare nu înseamnă şi o eficienţă bancară mai înaltă, profitul fiind un indicator absolut necesar să fie analizat în raport cu alţi indicatori.

Fig.2.2 Clasamentul de eficiență pentru băncile comerciale din Republics Moldova, trimestrul III anul 2014

21

CONCLUZIE În ultimii ani, sistemul bancar din România și cel din Republica Moldova a cunoscut o amplă transformare, modernizare şi diversificare în concordanță cu schimbările produse în economia ţării. Restructurarea lui a fost şi continuă să fie o prioritate. Unul dintre rezultatele transformărilor produse până în prezent a fost crearea unui sistem bancar modern, de inspiraţie europeană, în paralel cu modificarea importanței pe care o au diferite instrumente şi servicii financiare. Sistemul bancar din România se caracterizează printr-un grad înalt de concentrare şi segmentare. Astfel, deşi numărul băncilor a crescut continuu în ultimii ani, piaţă este dominata de câteva dintre băncile cu capital majoritar de stat. Sistemul bancar din Republica Moldova manifestă o antrenare din ce în ce mai mare în activitatea de creditare, cu o explozie a finanțărilor pentru populație. Societățile bancare își diversifică tot mai mult portofoliul si pătrund pe segmente de populație și categorii de firme mai puțin avute în vedere.

22

BIBLIOGRAFIE 1. Basno Cezar și Nicolae Dardac „Monedă, credit, bănci'” 2001 2. Daniela Beju, „Banca Națională a României, banca centrală a țării” 2007 3. https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-bancar/sistemul-bancar-alrepublicii-moldova/ 4. http://conspecte.com/Moneda-si-Credit/bancile-comerciale-si-functiile-lor.html 5. http://agora.md/stiri/5830/cine-sunt-castigatorii-si-perdantii-din-sistemul-bancar-autohton 6. http://www.zf.ro/banci-si-asigurari/topul-profiturilor-in-sistemul-bancar-in-2015-care-suntcele-mai-profitabile-banci-din-romania-15147913

23