Eu Nu Strivesc Corola De Minuni A Lumii-k.l.losonczy

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii… de Klara Lucia Losonczy | 28 Noiembrie 2008 Adept al cunoa terii luciferice, poetul se declar de la început, chiar din titlu, din primele versuri, prin dubla metafor : “eu nu strivesc corola de minuni a lumii i nu ucid cu mintea tainele”, împotriva penetr rii misterelor, a “strivirii” i a “uciderii” minunilor pe care acestea le reprezint . Violen a verbelor, precum i sensibilitatea sintagmei poetice “corola de minuni a lumii” situeaz metaforele sub steaua antitezei, c ci pentru Blaga, str pungerea tainelor echivaleaz cu anularea lor. Situate de asemenea într-o evident opozitie, cele dou pronume-simbol (”eu”, “al ii”) utilizate de autor pentru a profera disocierea eului liric de masa celorlal i oameni devin în poezia dat m rci ale segreg rii fiorului cognitiv. Poetul, aflat sub zodia cunoa terii luciferice, este surprins în antitez cu ceilal i (”al ii”), care î i petrec existen a într-o cunoa tere paradisiac , repetarea acestei formule subliniind prin alternan a sa o atitudine specific lui Blaga: pendularea caracteristic spa iului mioritic. Lumina, simbol preferat de autor spre a desemna cunoa terea, este supus aceleia i antagonii, scinzându-se în “lumina mea” i “lumina altora”. De asememnea, ea ar putea semnifica spiritul, dorin a cognitiv , deoarece ea poate fie “sugruma” (”lumina altora”), fie “spori” (”lumina mea”) tainele. Nu întâmpl toare este compara ia cu “luna”, un alt posibil simbol asociat luminii, spre a sublinia în mod explicit sensul specific pe care îl cap t lumina eului poetic, cu alte cuvinte, cunoa terea luciferic . Aceasta este o cunoa tere eterat , care nu penetreaz misterele, ci le adânce te prin propriile sale taine. Antitetic, cunoa terea paradisiac reprezint dorin a de dezv luire, de desacralizare a acestora, de “sugrumare” a “vr jii nep trunsului ascuns”. Blaga se situeaza categoric sub înrâurirea primului fior cognitiv (”lumina mea”) i împotriva celui de-al doilea, reprezentat prin “lumina altora”. Una dintre tr s turile specifice ale liricii lui Blaga, pe lânga fiorul metafizic, este modernismul la nivelul formei. Limbajul încifrat filosofic este dublat de lipsa oric rei preocup ri prozodice. Astfel, el prefera rimei clasice, versul alb, ritmurilor, dezacordul ritmic i m surii, anarhia silabelor, poezia sa fiind caracterizat printr-o evident neaderare la poezia clasic .