Discr. Este O Infractiune Eseu.docx

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Sociologie şi Asistenţă Socială Departamentul Sociologie şi Asistenţă Socială

Bejenaru Gabriela

Lucru individual Asistența Socială a persoanelor discriminate. Specialitatea – Asistenţă Socială

Şef Departament: Stela Milicenco, doctor,conferențiar,universtar. (semnătura) Conducător ştiințific: Angela Miron, lector universitar. (semnătura) Autorul: Bejenaru Gabriela: studentă,anul II,cu frecvență redusă. (semnătura)

CHIŞINĂU-2019 1

Cuprins Discriminarea,este o infracțiune,crimă sau patologie.................................................................3

2

Discriminarea,este o infracțiune,crimă sau patologie. „Toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi. Ele sunt inzestrate cu ratiune si constiinta si trebuie sa se comporte unele fata de altele in spiritul fraternitatii.Orice persoană se poate confrunta, pe parcursul vieţii, cu situaţii de discriminare. Discriminarea se poate manifesta în diferite medii şi contexte: la locul de muncă, la şcoală, la spital, la restaurant, ş.a.m.d. În cazul anumitor persoane riscul de a fi discriminate este mai ridicat, pentru că fac parte din grupuri vulnerabile. Este imporant să cunoaştem acest fenomen, pentru că oricare dintre noi poate fi pus în situaţia de a fi discriminat sau în situaţia de a fi martorul unei situaţii de discriminare. În oricare dintre cele două variante, trebuie, în primul rând, recunoaștem fapta de discriminare, şi apoi să cunoaştem ce măsuri putem lua pentru a aborda problema.Să nu discriminezi nu este doar un lucru de bun simţ, clar dăunător unei societăţi democratice, dar este şi interzis prin lege, în toate ţările europene. In sociologie, termenul “discriminare” este tratamentul defavorabil al unui individ sau al unui grup de indivizi bazat pe aparteneta lor la o anumita “clasa” sau “categorie”. Discriminarea se refera la comportamentul pe care o persoana, o institutie sau un grup de persoane o au impotriva membrilor respectivei clase sau categorii. Poate implica excluderea sau limitarea accesului membrilor grupului de persoane discriminat de la exercitiul anumitor drepturi si sanse care altfel sunt disponibile celorlalte grupuri sociale. Criteriile de discriminare reprezinta acele caracteristici specifice ale persoanelor pe baza carora se realizeaza actul de discriminare. Legislatia moldovenească recunoaște urmatoarele criterii de discriminare: Rasă, Nationalitatea, Etnia, Limba, Religia, Categoria sociala, Convingerile, Sexul, Orientarea sexuală, Vîrsta, Handicapul, Boala cronica necontagioasa, Infectarea HIV, Apartenenta la o categorie defavorizata. În Moldova, legea care care interzice discriminarea este legea nr. 121 din 25.05.2012 cu privire la asigurarea egalității,prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Cum recunoaştem dacă o situaţie poate fi considerată „discriminare” şi nu altceva (de exemplu, o nedreptate)? În momentul în care o persoană afirmă că a fost discriminată, trebuie să arate că s-a produs o diferenţă între situaţii asemănătoare, care pot fi comparate.În plus, pentru a putea considera o situaţie ca fiind discriminare, nu trebuie să existe nicio justificare pentru diferenţa aplicată. De exemplu, nu s-ar putea vorbi despre o discriminare pe criteriu de gen, în situaţia de la punctul a, daca profesoarele ar lucra 10 ore pe saptămână, iar profesorii 20 de ore. Justificarea diferenţei de salariu o reprezintă numărul de ore.Foarte important, atunci cand vorbim de discriminare, este să identificăm criteriul după care s-a realizat discriminarea. Dacă un elev consideră că a fost nedreptăţit de o profesoară, pentru că i s-au dat mai multe teme pentru vacanţă decât celorlalţi colegi, elevul trebuie să specifice pe ce criteriu consideră că a fost „discriminat”. Dacă nu există un astfel de criteriu, situaţia nu este discriminare, ci o nedreptate. 3

Cu alte cuvinte, criteriul este cauza pentru care o persoană a fost discriminată (Domnul X a fost discriminat pentru că este bătrân). Discriminarea trebuie să aducă atingere unui drept. Discriminarea nu există de sine-stătător. Nu poţi spune că ai fost discriminat, şi atât, fără a menţiona şi dreptul care ţi-a fost atins, prin discriminare. Discriminarea poate aduce atingere oricărui drept recunoscut de o lege naţională sau de o prevedere internaţională: dreptul la viaţă, dreptul la demnitate umană, dreptul la muncă, dreptul la educaţie, ş.a.m.d. Discriminarea este acţiunea prin care unele persoane sunt tratate diferit sau lipsite, în mod nejustificat, de anumite drepturi din cauza unor considerente neîntemeiate. Legea Republicii Moldova cu privire la asigurarea egalităţii, adoptată la 25 mai 2012, defineşte discriminarea în felul următor: „orice deosebire, excludere, restricţie ori preferinţă în drepturi şi libertăţi a persoanei sau a unui grup de persoane, precum şi susţinerea comportamentului discriminatoriu bazat pe criteriile reale, stipulate de prezenta lege sau pe criterii presupuse”. Discriminarea pe bază de rasă, culoare sau etnie reprezintă o violare a drepturilor omului. În conformitate cu Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, acest tip de discriminare reprezintă „orice distincţie, excludere, restricţie sau preferinţă întemeiată pe rasă, culoare, ascendenţă sau origine naţională sau etnică, care are ca scop sau efect anularea sau scăderea recunoaşterii, exercitarea, în mod egal, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în domeniile politic, economic, social, cultural sau în orice alt domeniu al vieţii publice”. În general, discriminarea rasială este o infracţiune gravă , fiindcă poate avea efecte distructive asupra societăţii. Un exemplu elocvent în acest sens serveşte al Doilea Război Mondial, care a început anume din motive de discriminare. Totuşi, discriminarea este o infracţiune foarte dificil de identificat, deoarece nu există un hotar bine marcat între interdicţia discriminării, pe de o parte, şi libertatea de exprimare, pe de altă parte.

4

5