Consilier European Nr. 5 Din 2006

Proiect editorial ºi redactor-ººef: Adriana DOBRE Colegiul de redacþie: Gabriel BLAJ, Cãtãlina CONSTANTIN, Codruþ CONSTANTINESCU, Cristian-FFlorin DÃNÃNÃU, CãtãlinaAlexandra DIMA, Mihaela Augustina DUMITRAªCU, Iulian GHERGHEVICI, Diana HANGIU, Diana IVAN, Bogdan MARINESCU, Iulia MUNTEANU, Speranþa Liliana NEAGU, Andreea Florina RADU, Salomeea ROMANESCU, Luciana SANDU Publicaþie editatã de Ministerul Integrãrii Europene Direcþia Mass Media ºi Comunicare Str. Apolodor nr. 17, Sector 5 Bucureºti, ROMÂNIA Tel. 021-301.15.14, Fax 021-301.15.13 E-mail. [email protected] http://www.mie.ro © Ministerul Integrãrii Europene, 2006 Reproducerea integralã sau parþialã a acestui material este permisã numai cu menþionarea sursei. Fotografiile au fost preluate de pe situl Comisiei Europene - Audiovisual Library, http://ec.europa.eu/avservices/photo/index_en.cfm, © Comisia Europeanã ISSN 1841-1 1118 Opiniile exprimate în articole aparþ in autorilor acestora ºi nu reflectã, în mod necesar, poziþia oficialã a Ministerului Integrãrii Europene.

CUPRINS

CUPRINS

H G j N d D i t - T el G o ro a en ob er lo od dd ! - zd ! r ý vis ! D a a m Hy t! G or g! ob r! vä - Te oo ge - H ré o d D n ä e r Sa p e h m ! - jsa dp ob lut äiv om orn G ! - ole ré ! M - G ää! mik ing od He dne ! j or ! u ! e u s f G g T t t H t ! Ab en en erv - T oo erm al Ta e! ere d id lo! en ! d d g d G ! ! - Bo pä ay ag Ha G G njo eva ! - T ! r u u ü e u s t l t r r l e e t o ! e ! ß n n ! ! -

- Good morning! - Good day! - Tere! - Tervist! - Tere hommikust! - Tere päevast! - Hyvää päivää! - Terve! - Bonjour! - Salut! - Guten Tag

EDITORIAL

3

LIBERA CIRCULAÞIE ÎN SPAÞIUL COMUNITAR

4

Libera circulaþie a persoanelor în UE – Bogdan MARINESCU Principiul recunoaºterii reciproce pe piaþa internã – Andreea Florina RADU Raportul Cecchini – aproape o realitate – Diana HANGIU Politica de protecþie a concurenþei pe piaþa internã – Andreea Florina RADU Libera circulatie a capitalurilor – Cãtãlina CONSTANTIN Libera circulaþie a capitalului ºi interesul cetãþenilor naþionali – Salomeea ROMANESCU

POLITICI COMUNITARE

20

Dezvoltarea capacitãþilor de evaluare în contextul politicii de coeziune economicã ºi socialã a UE – Luciana SANDU Politica de cooperare pentru dezvoltare a Uniunii Europene – Andreea Florina RADU Globalizare ºi protecþia datelor – Iulian GHERGHEVICI

ROMÂNIA ÎN DRUM SPRE UE

30

„Rolul României într-o o Europã în schimbare” - ªcoala de varã MIE 2006 – Iulia MUNTEANU Aplicarea Regulamentului 2003/2003 privind îngrãºãmintele – Speranþa Liliana NEAGU România, frontierã externã a Uniunii Europene – Iulian GHERGHEVICI

1

CUPRINS

CUPRINS

Dobrý den! - Nazdar! - Dobré jitro! - Dobré odpoledne! - Goddag! - Hejsa! - Hej! - Hallo! - Godmorgen! - God eftermiddag! - Hello!

! ! ý br bré e! llo g! ere t! n Do d Ha a - T vas Do d e ! l d n! ! - po ej! mi ay äe r! de ar od H ter d p u d é ! - ef od ere njo n T o o e az br sa d t N o ej o - G t! - B u D s ! G ! H G u o! ! - - ing ik rve - en jitr ag n! rn mm Te g! ut a e o G d o T lo! od rg m h ä! n G mo od re ä te - al v e u H ! od o - T äi ß G G p n ! ! e ü d - G ! ist ä ! g t n v o ä r l r r u l e v l o e He - T Hy Sa M Ab G PERSONALITÃÞI ALE CONSTRUCÞIEI EUROPENE

40

Alcide de Gasperi sau vocaþia întemeierilor – Cristian-Florin DÃNÃNÃU Paul Reuter si Ettienne Hirsch – colaboratori la elaborarea Planului Schuman – Mihaela Augustina DUMITRAªCU Denis de Rougemont: destinul unui european convins – Codruþ CONSTANTINESCU

SISTEMUL NORMATIV AL UE

47

Implicaþiile jurisprudenþei Curþ ii Europene de Justiþie asupra liberei circulaþii a studenþilor în UE – Diana IVAN Consecinþele activãrii “clauzei pasarelã” – Gabriel BLAJ, Cãtãlina-Alexandra DIMA Valoarea ºi autoritatea hotãrârilor instanþei de la Luxemburg (partea a II-a a) – Mihaela Augustina DUMITRAªCU

DICÞIONAR COMUNITAR

Carta Europeanã pentru Întreprinderile Mici – Cristian-Florin DÃNÃNÃU SOLVIT

2

59

EDITORIAL

EDITORIAL

- Good morning! - Good day! - Tere! - Tervist! - Tere hommikust! - Tere päevast! - Hyvää päivää! - Terve! - Bonjour! - Salut! - Guten Tag

Europa în miºcare Dupã cum s-a imaginat încã de la începuturile Comunitãþii Europene, crearea unei pieþe comune în care bunurile, persoanele, serviciile ºi capitalurile circulã liber ar trebui sã conducã la o creºtere economicã sustenabilã în spaþiul comunitar. De la deziderat la realitate e însã o cale lungã pe care liderii europeni se strãduiesc sã o parcurgã de aproape o jumãtate de secol. Însã mai cu seamã în ultimele douã decenii, de la celebra carte albã asupra pieþei interne din 1985, eforturile lor s-au înteþit. Progresele au început sã fie cuantificate: în 10 ani de la crearea pieþei interne în 1993, PIB-ul comunitar a crescut cu 1,8% , iar 2,5 milioane de noi locuri de muncã au fost create. Dar nici piedicile nu au întârziat sã aparã. Domenii sensibile cum sunt transporturile, energia, telecomunicaþiile sau serviciile nu se lasã uºor liberalizate, iar guvernele naþionale se abþin cu greu de la impunerea unor mãsuri protecþioniste. Mai existã încã obstacole în calea liberei circulaþii a forþei de muncã, iar diferenþele între sistemele de asigurãri sociale pun frânã mobilitãþii lucrãtorilor. Dar ºi în calea liberei circulaþii a mãrfurilor sau serviciilor. ªi de parcã lipsurile în finalizarea pieþei interne nu ar fi de ajuns, o parte dintre statele membre întârzie transpunerea legislaþiei privind piaþa internã adoptatã de comun acord. Sau amânã aplicarea legislaþiei comunitare existente, cum este cazul liberei circulaþii a forþei de muncã provenind din majoritatea noilor state membre, în ciuda unor efecte pozitive înregistrate în statele care nu au impus restricþii (Suedia, Irlanda, Marea Britanie). Astfel cã, la 50 de ani de la crearea Comunitãþii Europene, finalizarea pieþe unice apare în continuare la capitolul Obiective al strategiilor europene. Eliminarea tuturor barierelor în calea comerþului, mobilitãþii ºi investiþiilor între statele membre ºi valorificarea potenþialului pieþei interne nu sunt însã doar obiective, ci ºi o parte din soluþia care poate aduce Uniunea Europeanã acolo unde ºi-a propus – în fruntea ierarhiei economice mondiale. Continuarea deschiderii pieþelor cu efecte precum reducerea preþurilor, creºterea productivitãþii sau a schimburilor comerciale la nivel intra-comunitar poate aduce câºtiguri importante atât Uniunii în ansamblul ei, cât ºi consumatorilor ºi antreprenorilor. Nu degeaba, europenii considerã piaþa internã cu libertãþile asociate ei ca fiind principalul rezultat pozitiv al

unificãrii europene (56% din respondenþi în cadrul Eurobarometrului special 251 “Viitorul UE”), dupã asigurarea pãcii între statele membre (60%). Cele douã “realizãri” sunt urmate, la mare distanþã, de euro (27%), programele de schimburi pentru studenþi (18%) ºi de politica agricolã comunã (1%). Aºadar, finalizarea pieþei unice reprezintã o prioritate nu doar pentru succesul construcþiei europene, ci ºi datoritã aºteptãrilor cetãþenilor ºi companiilor. Dar pe lângã beneficiile pe care le aduce pentru europeni, concretizarea pieþei interne duce la emergenþa unor noi probleme cum ar fi protejarea drepturilor de proprietate intelectualã la nivel european în paralel cu circulaþia rapidã a ideilor mulþumitã noilor tehnologii. În condiþiile în care bunurile, persoanele ºi serviciile circulã liber e nevoie, de asemenea, ºi de o protecþie sporitã a consumatorilor la nivel comunitar. Dar ºi de infrastructuri de calitate care sã faciliteze conectarea fizicã ºi virtualã a operatorilor economici între ei sau cu clienþii. În încercarea de a rãspunde aºteptãrilor cetãþenilor, dar ºi pentru a face faþã provocãrilor globalizãrii, Comisia Europeanã s-a angajat în mai 2006 prin documentul „A Citizens’ Agenda. Delivering Results for Europe” sã înlãture barierele existente în calea realizãrii pieþei unice pentru a permite cetãþenilor ºi antreprenorilor sã exploateze la maximum beneficiile Uniunii Europene. În 2007, Comisia va prezenta un raport pe tema pieþei unice în secolul 21 care va include propuneri concrete de acþiune. Iar între timp sunt în derulare diverse iniþiative care sã stimuleze mobilitatea în spaþiul comunitar sau participarea cetãþenilor la definirea pieþei unice, iar „2006 – Anul european al mobilitãþii lucrãtorilor” ºi consultarea publicã pe tema viitorului pieþei unice, ale cãrei rezultate au fost de curând publicate, sunt doar câteva exemple în acest sens. Vom fi ºi noi în curând jucãtori pe aceastã piaþã în continuã miºcare, iar cei cu iniþiativã, dar care cunosc regulile jocului, vor avea cu siguranþã de câºtigat. Adriana DOBRE Minsiterul Integrãrii Europene

3

LIBERA CIRCULAÞIE ÎN SPAÞIUL

LIBERA CIRCULAÞIE ÎN SPAÞIUL COMUNITAR

Dobrý den! - Nazdar! - Dobré jitro! - Dobré odpoledne! - Goddag! - Hejsa! - Hej! - Hallo! - Godmorgen! - God eftermiddag! - Hello!

Libera circulaþie a persoanelor în UE Libera circulaþie a persoanelor este una dintre cele patru libertãþi fundamentale ale pieþei interne. Aºa cum s-a arãtat ºi în Raportul de monitorizare al Comisiei Europene din 26 septembrie 2006, România va adera la 1 ianuarie 2007. Apropiata aderare nu va însemna însã dreptul imediat al lucrãtorilor români de a se angaja în statele membre ale UE. Ca ºi celelalte state care au aderat la UE în 2004, România va fi supusã unei perioade de tranziþie de doi pânã la ºapte ani conform schemei 2+3+2.

Aceastã perioadã de tranziþie nu se va aplica þãrilor cu care România a încheiat acorduri bilaterale. România a acceptat perioada de tranziþie cu condiþia reciprocitãþii mãsurilor pentru statele care aplicã astfel de restricþii. Astfel, un stat membru va putea menþine permisele de muncã (similar situaþiei actuale pentru statele din afara Uniunii) în cazul unor perturbãri serioase pe piaþa muncii, mãsuri care vor fi de naturã excepþionalã ºi impuse numai în cazuri de urgenþã. Restricþiile vor putea fi impuse numai dacã vor exista afluxuri de lucrãtori din România care sã ameninþe grav piaþa localã în ansamblu sau numai anumite sectoare de activitate. În aceste cazuri, statul care se confruntã cu asemenea probleme poate refuza sã acorde permise de muncã pentru lucrãtorii proveniþi din România. România poate impune, la rândul sãu, mãsuri similare, rãmânând la latitudinea autoritãþilor române sã determine când apar astfel de cazuri ºi când pot fi impuse asemenea restricþii, fãrã o autorizare prealabilã a UE. Doar ulterior impunerii acestor restricþii, România va trebui sã informeze UE cu privire

4

la acþiunile întreprinse ºi motivele pentru care a impus astfel de restricþii. Acest mecanism de salvgardare va da dreptul României sã ia mãsuri din timp, pentru a nu crea situaþii dezavantajoase pentru cetãþenii români. Se apreciazã cã hotãrârea statelor membre va fi una politicã, nu una justificatã prin argumente economice sau legate de distorsiunile provocate de forþa de muncã din noile state membre pe pieþele vest-europene. Pânã în prezent doar Finlanda ºi Estonia au anunþat oficial cã nu vor impune mãsuri tranzitorii pentru România. Majoritatea studiilor aratã cã temuta “invazie” a esticilor în Occident ca urmare a extinderii din mai 2004 nu a avut, de fapt, loc. Situaþia generalã actualã privind regimul aplicat statelor care au aderat la 1 mai 2004 Pornind de la cadrul general creat prin prevederile tranzitorii ºi de la opþiunea fiecãrui stat membru privind modul de utilizare a restricþiilor, distingem patru tipuri de regimuri aplicate de cãtre UE15 forþei de muncã din statele membre care au aderat la 1 mai 2004: ! Regim restrictiv (Belgia, Finlanda, Germania, Grecia, Franþa, Luxemburg, Spania, Danemarca) – forþei de muncã din noile state membre i se aplicã aceleaºi reguli ca ºi cetãþenilor care nu fac parte din Spaþiul Economic European; aceºtia trebuie sã solicite un permis de muncã care poate fi acordat doar dacã nici unul dintre cetãþenii UE15 nu doreºte ocuparea acelui post; ! Regim restrictiv, cu o cotã de admisie pentru forþa de muncã din noile state membre (Austria, Italia, Olanda, Portugalia) – în general, cotele sunt limitate la anumite domenii ºi la un numãr fix de muncitori admiºi; ! Acces liber al forþei de muncã din noile state membre la piaþa de muncã, cu limitarea beneficiilor sociale (Irlanda, Marea Britanie) – ºomajul poate constitui un motiv de retragere a permisului de rezidenþã; ! Acces liber al forþei de muncã din noile state membre (Suedia) – aplicarea integralã a legislaþiei comunitare în materie. În ceea ce priveºte principiul reciprocitãþii, doar Ungaria, Polonia ºi Slovenia au limitat accesul forþei de muncã din statele

COMUNITAR

- Good morning! - Good day! - Tere! - Tervist! - Tere hommikust! - Tere päevast! - Hyvää päivää! - Terve! - Bonjour! - Salut! - Guten Tag membre care le-au aplicat un regim similar. Pânã în acest moment nu existã restricþii la libera circulaþie a forþei de muncã între noile state membre. Ce se întâmplã cu lucrãtorii români care muncesc legal într-uun stat membru la data aderãrii? Cetãþenii români care muncesc legal într-un stat membru la data aderãrii si care sunt admiºi pe piaþa forþei de muncã pentru o perioadã neîntreruptã de cel puþin 12 luni vor putea beneficia de acces pe piaþa forþei de muncã din acest stat membru dar nu ºi pe piaþa forþei de muncã din celelalte state membre care aplicã mãsuri de drept intern. Totodatã, cetãþeanul român care a obþinut un permis de muncã într-un stat membru, va putea lucra în acel stat în baza permisului de muncã pentru perioada de valabilitate a acestuia. Acesta beneficiazã de un drept deja câºtigat, mãsurile perioadei de tranziþie nefiindu-i opozabile decât la încetarea permisului de muncã dobândit anterior aplicãrii prevederilor perioadei de tranziþie. Dupã aderare, românii vor putea beneficia, dacã cãlãtoresc temporar într-un stat UE, de Cardul European de Asigurãri Sociale de Sãnãtate. Cardul european conferã asiguratului dreptul de a beneficia de asistenþa medicalã necesarã în cursul unei ºederi temporare într-un stat membru al Uniunii Europene în aceleaºi condiþii ca pentru cetãþenii statului respectiv. Cum îþi poþi gãsi un loc de muncã în Uniunea Europeanã? Orice cetãþean român interesat sã lucreze în statele membre ale Uniunii Europene se poate adresa EURES, o reþea europeanã care oferã informaþii, sfaturi ºi ajutor cetãþenilor europeni care doresc sã lucreze într-o altã þarã, precum ºi angajatorilor care doresc sã recruteze personal din strãinãtate. EURES este un serviciu de cooperare între Comisia Europeanã, Serviciile Publice de Recrutare din statele membre, plus Norvegia, Liechtenstein, Islanda ºi Elveþia ºi alte organizaþii partenere. Consilierii EURES dispun de cunoºtinþe specializate privind problemele practice, juridice ºi administrative ºi oferã trei servicii de bazã: informare, consiliere ºi plasare. Site-ul cuprinde ºi o secþiune dedicatã oportunitãþilor de a studia în þãrile Uniunii Europene. Dupã aderarea la Uniunea Europeanã, România va participa la reþeaua EURES prin Agenþia Naþionalã pentru Ocuparea Forþei de Muncã care va fi punctul naþional de contact pentru EURES. Baza de date nu conþine anunþuri din cadrul instituþiilor europene, acestea fiind publicate pe site-ul Oficiului de Selecþie a Personalului Comunitãþilor Europene. Solicitanþii dispun de numeroase criterii de cãutare a

unui loc de muncã, între care: þara, regiunea, profesia, tipul de contract. Majoritatea informaþiilor despre o ofertã (tipul contractului, experienþa, nivelul studiilor) sunt disponibile pentru moment în trei limbi (francezã, englezã, germanã), titlul ºi textul anunþului nefiind însã întotdeauna disponibil în toate cele trei limbi. Din acest motiv, prin interogarea dupã un cuvânt-cheie nu vor fi listate toate anunþurile disponibile în baza de date. Una din cerinþele esenþiale pentru angajarea în unul din statele membre este ca diploma sau calificarea profesionalã pe care un cetãþean o deþine sã fie recunoscutã în statul în care acesta doreºte sã se angajeze.

Recunoaºterea diplomelor ºi a calificãrilor profesionale Prin sistemul general de recunoaºtere reciprocã, UE încearcã sã elimine obstacolele din calea alegerii ºi practicãrii unei profesii recunoscute, acceptând principiul cã o persoanã pe deplin calificatã pentru o profesiune recunoscutã într-un stat membru ar trebui sã aibã dreptul de a o practica oriunde în cadrul Uniunii. O serie întreagã de directive, care tratau fie recunoaºterea diplomelor de învãþãmânt superior pe teritoriul UE, fie recunoaºterea anumitor meserii (medic, dentist, farmacist, medic veterinar, avocat, arhitect, infirmieri ºi moaºe) au fost abrogate, prevederile acestora fiind adaptate ºi comasate într-un singur act legislativ: Directiva 2005/36 din 7 septembrie 2005 referitoare la recunoaºterea calificãrilor profesionale. Directiva se aplicã oricãrui cetãþean al unui stat membru UE care doreºte sã exercite, fie ca salariat fie ca liber profesionist, o profesie reglementatã într-un stat membru altul decât cel unde a dobândit calificãrile profesionale. Activitatea profesionalã reglementatã reprezintã activitatea profesionalã a cãrei exercitare este condiþionatã prin legi, reglementãri sau dispoziþii

5

LIBERA CIRCULAÞIE ÎN SPAÞIUL

LIBERA CIRCULAÞIE ÎN SPAÞIUL COMUNITAR

Dobrý den! - Nazdar! - Dobré jitro! - Dobré odpoledne! - Goddag! - Hejsa! - Hej! - Hallo! - Godmorgen! - God eftermiddag! - Hello! administrative, de deþinerea unei diplome. Dispoziþiile acesteia trebuie sã se aplice începând cu data de 20 octombrie 2007. Obiectivul acestei directive este de a facilita prestarea serviciilor precum ºi stabilirea cetãþenilor unui stat UE pe teritoriul altui stat membru. Orice cetãþean al unui stat UE, stabilit în mod legal pe teritoriul unui stat membru, poate presta temporar ºi ocazional servicii în alt stat membru, folosind titlurile profesionale acordate în þara sa de origine, fãrã a trebui sã cearã în statul de destinaþie recunoaºterea (echivalarea) calificãrilor respective. În schimb, dacã persoana se deplaseazã în alt stat membru, în vederea prestãrii de servicii, iar profesia respectivã nu este reglementatã în statul sãu de origine, aceasta trebuie sã dovedeascã doi ani de experienþã profesionalã. Statul membru în care urmeazã sã se efectueze

prestarea de servicii poate sã cearã lucrãtorului sã facã o declaraþie prealabilã ºi sã o reînnoiascã anual. Aceasta trebuie sã fie însoþitã de o asigurare pentru responsabilitate profesionalã. De asemenea, statul poate cere documente probatorii cu privire la naþionalitatea prestatarului, la sediul sãu precum ºi cu privire la calificãrile profesionale. Pentru profesiile a cãror exercitare poate avea implicaþii asupra protecþiei sãnãtãþii sau a siguranþei publice ºi care nu beneficiazã de recunoaºtere automatã în baza directivei, statul membru în care se va efectua prestarea de servicii poate verifica aptitudinile profesionale ale prestatarului. Bogdan MARINESCU Ministerul Integrãrii Europene

Principiul recunoaºterii reciproce pe piaþa internã Tratatul de la Roma, semnat la 25 mai 1957, definea piaþa comunã pe baza a patru libertãþi fundamentale: libera circulaþie a mãrfurilor, serviciilor, persoanelor, capitalului, la care s-au adãugat ca suport patru politici comune: politica agricolã comunã (PAC), politica comercialã, politica concurenþei ºi politica transporturilor. Actul Unic European, convenit la 2 decembrie 1985 la Luxembourg, semnat în februarie 1986, aducea mai multe amendamente Tratatului de la Roma ºi stipula mãsuri pentru îmbunãtãþirea procesului de formare a pieþei interne unificate ºi pentru desãvârºirea acesteia pânã la 1 ianuarie 1993. Odatã cu extinderea Uniunii Europene la 25 de state membre, piaþa internã1 – cel mai avansat proces de integrare în plan comercial – a devenit un spaþiu de aproximativ jumãtate de miliard de locuitori ºi 20 de milioane de întreprinderi, care se bucurã de cele patru libertãþi fundamentale. Principiul de bazã al pieþei interne, libera circulaþie, se fundamenteazã la rândul sãu pe: ! principiul nediscriminãrii; ! principiul recunoaºterii reciproce; ! conformitatea cu legislaþia comunitarã. Principiul recunoaºterii reciproce – viitorul liberei circulaþii a mãrfurilor? Teoria comerþului internaþional, aºa cum a fost dezvoltatã de cãtre Ricardo ºi, ulterior, de cãtre Elly Hecksher, Bertil Ohlin, Samuelson etc., susþine cã toate þãrile au de câºtigat din comerþul exterior, deoarece nu avantajele absolute au importanþã, ci avantajele comparative. Ca urmare, o liberalizare totalã duce la un optim, o alocare optimã a resurselor ºi o maximizare a bunãstãrii (the first best). Liberalizarea totalã a comerþ ului se realizeazã, în fapt, mai greu, ca urmare a diferenþelor de dezvoltare economicã. Pentru a înlãtura interdicþiile la import ale produselor care nu corespundeau unor prescripþii naþionale, dar care respectau normele comunitare privind protecþia sãnãtãþii consumatorilor sau/ºi a mediului, a fost adoptat principiul recunoaºterii reciproce 1

6

Baza legalã: TEC (Articolele 3c, 14, 18, 23 and 24, Titlul III, Titlul IV, Articolele 94 ºi 95); deviza pieþei interne este "mai puþine bariere, mai multe oportunitãþi".

COMUNITAR

- Good morning! - Good day! - Tere! - Tervist! - Tere hommikust! - Tere päevast! - Hyvää päivää! - Terve! - Bonjour! - Salut! - Guten Tag (mutual recognition) a standardelor. La aceastã soluþie s-a ajuns ca urmare a sentinþei Curþii Europene de Justiþie în faimosul caz numit “Cassis de Dijon”2 din 1979, care se referea la interzicerea vânzãrii în Germania a unui anumit licheur franþuzesc, pe motiv cã nu corespunde prescripþiilor germane privind gradul de alcool. Recunoaºterea reciprocã înseamnã, în practicã, urmãtoarele: A) Regulile echivalente, specificaþiile tehnice, certificatele de control, testare ºi analize eliberate de cãtre laboratoare recunoscute oficial în una din þãrile membre trebuie sã fie acceptate de cãtre alte state ale UE. B) O întreprindere care a obþinut autorizarea de a produce în conformitate cu o procedurã de evaluare din partea unor organisme abilitate, cele mai multe fiind private, va avea voie sã vândã bunul respectiv în întreaga UE. C) Un bun care este produs ºi ambalat conform descrierii, având un conþinut sau ambalaj care sunt legale în una din þãrile UE, nu poate fi interzis la import într-o altã þarã a UE, invocându-se absenþa conformitãþii cu prescripþiile existente în þara de destinaþie sau cu absenþa unui anumit conþinut. Ce presupune principiul recunoaºterii reciproce?

Multe dintre barierele în calea liberei circulaþii a bunurilor au fost înlãturate prin armonizarea unor domenii ca: autovehicule, produse farmaceutice, chimicale, cosmetice, construcþii, echipamente electrice ºi mecanice, încãlþãminte, echipamente de recreaþie, aparaturã medicalã, radio-telecomunicaþii, textile, jucãrii etc. Principiul recunoaºterii reciproce se aplicã numai domeniilor în care nu existã legislaþie specificã. Articolele 28-30 din Tratatul Comunitãþii Europene interzic statelor membre menþinerea sau impunerea barierelor în calea comerþului intracomunitar. Un exemplu tipic de nerespectare a principiului recunoaºterii reciproce este cazul în care autoritãþile unui stat membru solicitã adaptarea sau retestarea conform specificaþiilor proprii, deºi produsele/serviciile respective au fost testate, în prealabil, de cãtre o instituþie abilitatã dintr-un alt stat membru. O firmã cehã specializatã în instalaþii de prevenire ºi stingere a incendiilor s-a confruntat cu aceastã situaþie, în momentul în care a încercat sã instaleze sistemul împotriva incendiilor într-o clãdire din Slovacia, autoritãþile slovace solicitând adaptarea echipamentelor conform parametrilor proprii. În astfel de situaþii, companiile pot invoca principiul recunoaºterii reciproce, conform articolelor 28-30 din TEC, în relaþie directã cu toate autoritãþile din statul în care acestea exportã, pot contacta SOLVIT3 ºi pot cere despãgubiri, în cazul în care interesele le-au fost afectate datoritã unor practici administrative sau a unor regulamente naþionale care contravin acestui principiu. Dar, cum la aproape orice regulã existã ºi excepþii, statele membre4 pot refuza aplicarea acestui principiu în situaþia în care 2 “un produs fabricat legal ºi/sau comercializat în unul din statele membre poate circula liber în celelalte state membre ale Uniunii Europene, indiferent dacã el corespunde regulilor stabilite de statele membre respective”. 3 SOLVIT=Effective Problem Solving in the Internal Market. SOLVIT pune la dispoziþia cetãþenilor ºi a companiilor, instrumentele pentru rezolvarea problemelor ce þin de prevederile pieþei interne, fãrã a se apela la acþiuni în instanþã. 4 Trebuie ºtiut faptul cã, pe lângã statele membre UE, principiul recunoaºterii reciproce se aplicã ºi statelor membre ale Spaþiului Economic European (Norvegia, Liechtenstein, Islanda) ºi Turciei.

7

LIBERA CIRCULAÞIE ÎN SPAÞIUL

LIBERA CIRCULAÞIE ÎN SPAÞIUL COMUNITAR

Dobrý den! - Nazdar! - Dobré jitro! - Dobré odpoledne! - Goddag! - Hejsa! - Hej! - Hallo! - Godmorgen! - God eftermiddag! - Hello! siguranþa/sãnãtatea publicã5 sau protecþia mediului, pot fi periclitate. În acest caz, orice mãsurã luatã trebuie sã fie în conformitate cu principiul necesitãþii6 ºi cel al proporþionalitãþii. Trebuie precizat faptul cã recunoaºterea reciprocã nu funcþioneazã în sectoare unde disparitãþile dintre structurile legale sunt substanþiale, astfel încât acordul sau echivalenþa sunt imposibile. Deºi principiul poate fi considerat pe bunã dreptate o „inovaþie remarcabilã”, acesta nu acoperã mai mult de 30% din comerþul intracomunitar, datoritã în mare parte costurilor ridicate de informare, tranzacþie ºi conformitate. Comisia Europeanã a elaborat în anul 2003 un ghid de „Punere în practicã a principiului recunoaºterii reciproce”7, în vederea clarificãrii acestuia ºi a drepturilor ce derivã pentru operatorii economici pe piaþa internã. Comisia vine astfel în sprijinul companiilor ºi al administraþiilor naþionale pentru o mai bunã înþelegere ºi aplicare a recunoaºterii reciproce. Pentru buna desfãºurare a practicilor de aplicare a principiului recunoaºterii reciproce în cazul bunurilor, Comisia propune statelor membre urmãtoarele mãsuri: ! Aplicarea deciziilor Curþii de Justiþie cu privire la implementarea clauzelor recunoaºterii reciproce în legislaþia naþionalã; ! Acordarea, în timp rezonabil, a unor rãspunsuri la cererile de aplicare a principiului recunoaºterii reciproce (excepþie fac cazurile particulare); ! Intensificarea cooperãrii între administraþiile naþionale ale statelor membre prin reþele de contact ºi întâlniri de consultare; ! Pregãtirea unor rapoarte periodice asupra problemelor ce intervin în aplicarea principiului ºi eventualele soluþii de abordare. Introducerea principiului recunoaºterii reciproce a contribuit substanþial la liberalizarea circulaþiei bunurilor în cadrul pieþei interne a Uniunii Europene. În acelaºi timp, a deschis noi oportunitãþi de export în interiorul Uniunii pentru statele care nu sunt membre, deoarece adoptarea standardelor existente în unul din statele membre permite exportul bunurilor respective în oricare din celelalte þãri ale Uniunii Europene. Andreea Florina RADU Ministerul Administraþiei ºi Internelor Drd. Ilinca ULMANU Bibliografie: Jacques Pelkmans – Mutual Recognition in Goods and Services: An Economic Perspective, martie 2003 ! http://europa.eu/eur-lex/pri/en/oj/dat/2003/c_265/c_26520031104en00020016.pdf („Punerea în practicã a principiului recunoaºterii reciproce”) ! http://europa.eu.int/comm/internal_market/en/goods/mutrec.htm ! http://ec.europa.eu/enterprise/regulation/goods/docs/mutrec/avisces_en.pdf ! http://ec.europa.eu/internal_market/top_layer/index_1_en.htm !

5 Este cazul restricþiilor impuse de cãtre autoritãþile franceze, la sfârºitul anilor ’90, când s-a interzis importul de carne de vitã din Marea Britanie datoritã bolilor BSE ºi CreutzfeldtJakob. 6 Dacã de exemplu, autoritãþile unui stat membru considerã cã bunurile importate nu sunt suficient etichetate, vânzarea acestor bunuri nu este interzisã imediat, ci mai degrabã, autoritãþile sunt obligate sã solicite importatorului bunurilor respective sã rezolve problema în cauzã. 7 C/2003/3944 – Jurnalul Oficial C 265 din 04.11.2003. Aceastã comunicare face parte din „Strategia pentru piaþa internã pentru perioada 2003-2006”.

8

COMUNITAR

- Good morning! - Good day! - Tere! - Tervist! - Tere hommikust! - Tere päevast! - Hyvää päivää! - Terve! - Bonjour! - Salut! - Guten Tag

Raportul Cecchini – aproape o realitate „Consiliul European [….] a decis ca, în componenþa adecvatã, Consiliul (…) sã ia mãsurile necesare pentru realizarea pieþei unice, inclusiv implementarea standardelor europene”. Consiliul European, Dublin, 3-4 decembrie 1984

Paolo Cecchini, de profesie avocat, ºi-a desfãºurat primii ani de carierã în domeniul bancar. Din 1960 lucreazã la Comisia Comunitãþii Economice Europene. În 1967 a fost conducãtorul diviziei care a coordonat prima extindere a Comunitãþii – respectiv Marea Britanie, Irlanda ºi Danemarca. Din 1977 a devenit director general pentru Piaþa Internã ºi Afaceri Industriale. În 1986 s-a retras din activitate, dar la solicitarea comisarului pentru Comerþ ºi Industrie, Lord Cockfield, a coordonat studiul “Costul non-EU” („The Cost of Non-EU”) publicat în 1988 – 16 volume referitoare la beneficiile pieþei comune, studiu cunoscut sub numele de “Raportul Cecchini”.

În 1957, prin Tratatul de la Roma, se exprima dezideratul realizãrii unei pieþe comune între statele semnatare ale Tratatului. Semnatarii urmãreau eliminarea barierelor comerciale între statele membre, “cu scopul de a creºte prosperitatea economicã ºi pentru a contribui la realizarea unei uniuni mai aproape de cetãþenii ei” (art. 9). Se poate spune cã baza pieþei comune a fost pusã în 1968 când uniunea vamalã a devenit funcþionalã. Acest lucru a presupus eliminarea tuturor tarifelor ºi contingentelor asupra comerþului dintre statele membre ºi instituirea unei politici comune, inclusiv a unui tarif extern comun. Criza economicã din anii ’70 a înãbuºit orice încercare de realizare a pieþei unice. Guvernele statelor membre au început sã recurgã la diferite forme de protecþionism ale propriilor lor pieþe prin proliferarea a ceea ce se numeºte bariere non-tarifare, favorizând în mod evident producãtorii interni. Începutul anilor ’80 a adus schimbãri rapide în planul evoluþiilor economice ºi a opticii statelor membre asupra pieþei unice. Consiliile Europene din acea perioadã sunt dovada vie a

acestor schimbãri. De exemplu, la Consiliul European de la Fontainbleau, din iunie 1984, s-a exprimat foarte clar dorinþa ca în cel mai scurt timp sã fie prezentat un studiu ºi mãsuri concrete pentru a „elimina toate formalitãþile privind libera circulaþie a persoanelor”. De asemenea, în acelaºi an, la Consiliul European din decembrie de la Dublin se dorea „realizarea pieþei unice, prin eliminarea tuturor barierelor comerciale, inclusiv implementarea standardelor europene”. Aºadar, în anul 1985, Comisia Europeanã a elaborat o Cartã Albã privind realizarea pieþei unice prin care se propun o serie de mãsuri ºi un calendar pentru realizarea acestui obiectiv, respectiv pânã în 1992. Prin piaþa unicã se dorea realizarea unui spaþiu fãrã frontiere interne în care sã fie asiguratã libera circulaþie a bunurilor, serviciilor, capitalului ºi persoanelor. Aceste libertãþi urmau sã fie acompaniate de schimbãri în sistemul legislativ comunitar. Carta Albã cuprindea un program detaliat cu aproape 300 de propuneri legislative prin adoptarea cãrora urmau sã fie eliminate toate barierele

comerciale între statele membre pânã în 1992. Conform Cartei, elementele restrictive care trebuiau modificate erau de trei tipuri: ! Barierele fizice la frontierele dintre statele membre, precum controalele vamale ºi poliþieneºti; ! Barierele tehnice, precum normele naþionale ºi/sau standardele; ! Barierele fiscale, precum impozitarea sub forma accizelor ºi taxei pe valoarea adãugatã. În urma acestei Carte Albe, Comisia Europeanã l-a însãrcinat pe Paolo Cecchini sã coordoneze elaborarea unui studiu privind avantajele ºi dezavantajele unei pieþe unice. Studiul s-a materializat prin ceea ce se numeºte Raportul Cecchini („The Cost of Non-EU”). Raportul prezintã la început costul suportat de Comunitatea Economicã Europeanã ºi de cetãþenii acesteia datoritã numeroaselor restricþii care încã existã pe piaþa comunitarã. Dar subliniazã în acelaºi timp avantajele unei pieþe unice: oferirea unui context economic favorabil relansãrii economice, creºterea bunãstãrii la nivel european precum ºi o creºtere a ocupãrii forþei de muncã.

9

LIBERA CIRCULAÞIE ÎN SPAÞIUL

LIBERA CIRCULAÞIE ÎN SPAÞIUL COMUNITAR

Dobrý den! - Nazdar! - Dobré jitro! - Dobré odpoledne! - Goddag! - Hejsa! - Hej! - Hallo! - Godmorgen! - God eftermiddag! - Hello! Estimãrile din Raportul Cecchini menþionau economii de 200 mld. ecu pânã în 1992, ceea ce se traduce într-o creºtere cu aproximativ 5% a PIB în CEE. Calculele privind suma de 200 mld. ecu includ: economiile care îngreuneazã comerþul intra-CEE, barierele care împiedicau intrarea pe piaþã a unor noi competitori, economiile realizate prin utilizarea economiilor de scarã, ca avantaj oferit de piaþa unicã. La baza studiului au stat: - studiul individual al categoriilor de bariere; - studii despre cum sunt afectate diferite sectoare producãtoare; - studii privind despre cum sunt afectate diferite sectoare de servicii - studii privind principalele fenomene economice care sunt relevante studiului (ex. economii de scarã); - sondaj în rândul a 11.000 de industriaºi, din toate þãrile ºi ramurile economice; - modelare econometricã. Studiul relevã faptul cã costurile directe ale diferitelor bariere se ridicã la aproximativ 3,5% din valoarea bunurilor, la care se pot adãuga ºi alte costuri rezultate din barierele comerciale indirecte. Se estimeazã cã aproximativ o treime din economia europeanã, în special din sectorul industrial, ºi-ar reduce costurile cu procente între 1 ºi 7, rezultând o creºtere a PIB comunitar cu 2%, în special ca urmare a economiilor de scarã. Creºterea poate fi mai mare în cazul sectoarelor financiare, de exemplu. Mai mult, o piaþã comunã ar însemna o reducere a cheltuielilor atât în sectorul privat cât ºi în cel public, precum ºi o creºtere a competitivitãþii: aºadar autoritãþile publice îºi puteau reduce cheltuielile prin achiziþionarea unui bun/serviciu la cel mai mic preþ, chiar dacã furnizorul nu era pe teritoriul respectivei þãri. Reducerea cheltuielilor în

10

sectorul privat au ca efect dinamizãrea investiþiilor. La nivel macroeconomic raportul estimeazã impactul realizãrii pieþei unice la nivelul întregii comunitãþi. Luând în calcul condiþiile mediului economic din acea perioadã se estima cã piaþa unicã va contribui la creºterea PIB comunitar cu aproximativ 4,5%, scãderea preþurilor cu aproape 6% ºi crearea a 2 milioane de locuri de muncã. Dacã mãsurile întreprinse pentru realizarea pieþei unice ar fi însoþite de anumite politici economice orientate spre stimularea creºterii economice atunci rezultatele pieþei unice s-ar traduce într-o creºtere a PIB comunitar de 7% ºi crearea a 7 milioane de locuri de muncã. Per ansamblu, rezultatele pieþei unice urmau a fi concretizate prin scãderea preþurilor bunurilor ºi serviciilor, o mai mare concentrare a resurselor, creºterea investiþiilor, generarea de locuri de muncã ºi creºterea competitivitãþii la nivel comunitar. Cu toate acestea, concluziile raportului au fost criticate de unele state

membre din douã motive: raportul nu prezenta nici o distribuþie regionalã a efectelor pieþei unice, iar analiza macroeconomicã se baza pe agregarea rezultatelor obþinute din analiza situaþiei din þãrile membre cu economia mai dezvoltatã respectiv Marea Britanie, Franþa, Germania, Belgia, Olanda ºi Italia. Aºadar þãrile / regiunile periferice ºi mai puþin dezvoltate nu au fost luate în calcul. Rezultatele obþinute pe fiecare din aceste þãri au fost ulterior agregate ºi extinse la nivelul întregii comunitãþi europene. Þãrile mai puþin dezvoltate susþin cã beneficiile prezentate în raport nu sunt aplicabile ºi pentru acestea ca urmare a unor tendinþe diferite de dezvoltare, precum ºi pentru condiþii economice diferite faþã de cele din þãrile membre mai dezvoltate. În 1992 cele mai multe prevederi ale Cartei Albe privind piaþa unicã au fost realizate. Peste 90% din legislaþie a fost adoptatã: liberalizarea circulaþiei capitalului; eliminarea tuturor controalelor la graniþã asupra bunurilor; eliminarea controalelor de rutinã a persoanelor la graniþele interne; recunoaºterea diplomelor; câteva prevederi privind dreptul de ºedere sau libertatea de a oferi servicii. Deºi rezultatele sunt pozitive, procentul de 10% din legislaþie care nu a fost adoptat se referea la aspecte importante ca armonizarea taxelor, statutul companiilor europene, liberalizarea serviciilor de transport, liberalizarea sectoarelor serviciilor publice, a telecomunicaþiilor, electricitate, servicii poºtale, stabilirea reþelelor trans-europene etc. Referitor la previziunile Raportului Cecchini se poate spune cã au fost prea ambiþioase ºi într-adevãr critica statelor membre mai puþin dezvoltate a fost fondatã. Cu toate acestea, nici condiþiile economice nu s-au pãstrat. Creºterea PIB a fost de doar 2,4%, conform calculelor

COMUNITAR

- Good morning! - Good day! - Tere! - Tervist! - Tere hommikust! - Tere päevast! - Hyvää päivää! - Terve! - Bonjour! - Salut! - Guten Tag realizate de Comisia Europeanã, faþã de 4,5% cât estima raportul. Eforturile pentru finalizarea pieþei unice au continuat, iar dupã 10 ani de funcþionare, evaluarea Comisiei relevã câteva din beneficiile acesteia: ! Crearea a 2,5 milioane de locuri de muncã, începând cu 1992; ! O gamã mai largã de bunuri ºi servicii de calitate; ! Preþuri mai scãzute pentru bunuri;

Tarife mai scãzute pentru telecomunicaþii; ! Reducerea timpilor de livrare ºi a cheltuielilor pentru circulaþia mãrfurilor etc. Totuºi, în ciuda acestor realizãri, piaþa internã trebuie sã facã faþã ultimelor evoluþii ºi provocãrilor viitoare. Practic, dupã extinderea din mai 2004, provocarea principalã va fi asigurarea funcþionãrii eficiente a pieþei interne ºi !

eliminarea barierelor existente, precum ºi împiedicarea apariþiei unor noi bariere într-o Uniune cu 25 ºi, în curând, 27 de state membre. A doua provocare pentru UE este atingerea obiectivului Lisabona de a deveni „cea mai competitivã ºi dinamicã economie bazatã pe cunoaºtere din lume pânã în 2010”. Diana HANGIU Ministerul Integrãrii Europene

Politica de protecþie a concurenþei pe piaþa internã Regulile ºi instituþiile care reglementeazã funcþionarea pieþelor deþin un rol fundamental, în lipsa acestora procesul concurenþial putând fi distorsionat de cãtre agenþii economici sau chiar de cãtre stat. În acest sens, politica de concurenþã se referã la acele instrumente care asigurã fundamentele pieþei ºi faciliteazã dezvoltarea unor firme eficiente ºi competitive ºi care stabileºte regulile ce guverneazã relaþiile dintre producãtori ºi efectele acþiunilor producãtorilor asupra consumatorilor, cunoscute sub denumirea de reguli antitrust. Politica de concurenþã se aplicã la nivelul firmelor, dar include ºi mãsurile8 luate de guvern, dat fiind faptul cã acestea pot afecta mediul concurenþial ºi libera funcþionare a mecanismelor de piaþã. Politica de concurenþã a reprezentat, încã de la început, un element fundamental al integrãrii economice europene, fiind menþionatã în Tratatul de la Roma ca una din cele 11 direcþii de acþiune pentru realizarea obiectivelor Comunitãþii Economice Europene9 ºi a avut un rol esenþial pentru sprijinirea demersurilor de liberalizare a schimburilor comerciale dintre þãrile membre ale Comunitãþii. În momentul de faþã, politica de concurenþã a UE este, alãturi de politica comercialã, cea care are cel mai rapid impact asupra noilor state membre, cât ºi a celor candidate. Baza legalã pentru politica de protecþie a concurenþei se aflã în TCE: ! Articolul 81 (ex 85) ! Articolul 82 (ex 86)

Articolul 83 (ex 87) Articolul 84 (ex 88) ! Articolul 85 (ex 89) ! Articolul 86 (ex 90) ! Articolele 87-89 (ajutoarele de stat ºi sancþionarea acestora). Comisia Europeanã ºi autoritãþile naþionale din domeniul concurenþei din statele membre coopereazã prin Reþeaua Europeanã pentru Concurenþã (ECN10). Politica de protecþie a concurenþei la nivel comunitar se concentreazã pe patru domenii principale de acþiune: ! eliminarea înþelegerilor restrictive dintre agenþii economici; ! interzicerea abuzului de poziþie dominantã; ! controlul concentrãrilor economice: fuziuni ºi achiziþii; ! monitorizarea ajutoarelor acordate de cãtre stat. ! !

8 Impunerea unor bariere tarifare ºi netarifare, restricþii în calea investiþiilor strãine, controlul preþurilor, ajutoare de stat etc. 9 “Instituirea unui sistem care sã asigure nedistorsionarea concurenþei în cadrul pieþei comune” (Art. 3(g) TCE). 10 European Competition Network monitorizeazã respectarea regulilor cu privire la concurenþã de cãtre toate statele membre ºi pune la dispoziþie instrumentele în vederea aplicãrii efective a acestor reguli.

11

LIBERA CIRCULAÞIE ÎN SPAÞIUL

LIBERA CIRCULAÞIE ÎN SPAÞIUL COMUNITAR

Dobrý den! - Nazdar! - Dobré jitro! - Dobré odpoledne! - Goddag! - Hejsa! - Hej! - Hallo! - Godmorgen! - God eftermiddag! - Hello! Interzicerea înþelegerilor dintre agenþii economici Articolul 81(1) prevede interzicerea acordurilor dintre agenþii economici care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau distorsionarea concurenþei în interiorul pieþei comune ºi, în special, a celor care urmãresc: ! fixarea concertatã, în mod direct/indirect, a preþurilor de vânzare/cumpãrare, precum ºi a oricãror altor condiþii comerciale; ! limitarea/controlul producþiei, pieþelor, dezvoltãrii tehnice sau investiþiilor; ! împãrþirea pieþelor de desfacere/surselor de aprovizionare; ! aplicarea în condiþii diferite a unor tranzacþii comerciale echivalente cu terþe pãrþi, provocând uneia dintre pãrþi un dezavantaj în ceea ce priveºte poziþia concurenþialã; ! condiþionarea partenerilor în vederea încheierii unor contracte de acceptare a unor clauze stipulând prestaþii suplimentare care nu au legãturã cu obiectul acestor contracte.

Articolul 81(2) menþioneazã consecinþele civile ale practicilor interzise de paragraful anterior ºi anume faptul cã orice astfel de decizie sau practicã este, în mod automat, nulã ºi nu poate fi aplicatã sau nu poate produce efecte. Totuºi, anumite înþelegeri dintre firme pot promova concurenþa, iar astfel de înþelegeri pot fi exceptate de la interdicþie (art. 81(3)), deoarece efectul lor final asupra pieþei este benefic. Pentru ca o înþelegere sã poatã fi exceptatã, ea trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiþii:

sã contribuie la îmbunãtãþirea producþiei sau distribuþiei de bunuri sau la promovarea progresului tehnic sau economic; ! sã permitã consumatorilor intermediari sau finali sã beneficieze de avantajele rezultate; ! sã nu impunã asupra firmelor restricþii inutile; ! sã nu permitã firmelor eliminarea unor concurenþi care deþin o parte substanþialã din piaþa de desfacere a produselor în cauzã. !

Interzicerea abuzului de poziþie dominantã Articolul 82 prevede cã „în condiþiile în care este afectat comerþul dintre þãrile membre, este interzis orice abuz din partea unuia sau mai multor agenþi economici aflaþi într-o poziþie dominantã pe piaþa comunã sau deþinând o parte substanþialã a acesteia.” Astfel de abuzuri pot viza: ! impunerea directã/indirectã a preþurilor de vânzare/cumpãrare sau a altor condiþii comerciale inechitabile; ! limitarea producþiei / distribuþiei / dezvoltãrii tehnologice în dezavantajul consumatorilor11; ! aplicarea unor condiþii neconcurenþiale partenerilor comerciali la tranzacþii echivalente; ! condiþionarea încheierii unor contracte de acceptare, de cãtre parteneri, a unor clauze speciale, stipulând prestaþii suplimentare care nu au legãturã cu obiectul acestor contracte. Prin poziþie dominantã se înþelege “o poziþie de avantaj economic al unei firme, fapt care îi permite promovarea unui mediu neconcurenþial pe piaþã, ajungând în acest fel sã deþinã un loc apreciabil, independent de concurenþii ºi clienþii sãi”.12 Abuzul de poziþie dominantã poate fi de douã tipuri: exploatator (exploatarea clienþilor de pe piaþa relevantã) ºi excluzionist (împiedicarea sau distorsionarea concurenþei pe piaþã). O firmã aflatã în poziþie dominantã poate abuza de aceastã putere în cele mai variate feluri, una dintre cele mai rãspândite forme fiind abuzul prin preþ, care îmbracã diverse forme: ! Preþuri excesive; ! Preþuri discriminatorii; 13 ! Preþuri de ruinare ; ! Impunerea preþului de revânzare.

11 12 iulie 2006 – Compania Microsoft a fost sancþionatã dupã ce Comisia Europeanã a gãsit compania vinovatã de încãlcarea regulilor anti-trust ale UE prin abuz de poziþie dominantã (nefurnizarea specificaþiilor pentru interfeþe, pentru a permite altor companii sã promoveze produse compatibile cu PC-urile ºi serverele Microsoft), iar pentru faptul cã aceasta nu s-a conformat ordinului Tribunalului de Primã Instanþã, a fost amendatã cu 280.5 milioane euro, echivalentul a 1.5 milioane euro/zi pentru perioada 16.12.200520.06.2006. 12 Definiþie datã de Curtea Europeanã de Justiþie în Cazul United Brands (27/76 din februarie 1978) ºi reiteratã ulterior în Cazul 85/76 Hoffmann-La Roche v Commission (1979). 13 O firmã aflatã în poziþie dominantã poate practica, cel puþin pe termen scurt, preþuri situate sub costurile sale de producþie, cu scopul de a elimina de pe piaþã concurenþii sãi.

12

COMUNITAR

- Good morning! - Good day! - Tere! - Tervist! - Tere hommikust! - Tere päevast! - Hyvää päivää! - Terve! - Bonjour! - Salut! - Guten Tag Controlul concentrãrilor economice Problematica concentrãrilor economice (fuziunilor ºi achiziþiilor) nu a fost avutã în vedere în Tratatul Uniunii Europene, dar în timp, s-a observat cã, pe lângã avantajele pe care le aduc (economii de scarã, eficienþã de operare crescutã, un management mai performant, promovarea progresului tehnic etc.), operaþiunile de concentrare economicã au ºi efecte mai puþin pozitive, cum ar fi reducerea concurenþei

pe piaþã. Din aceastã perspectivã, controlul concentrãrilor economice trebuie sã pãstreze un echilibru între menþinerea unor pieþe interne concurenþiale ºi neîngrãdirea posibilitãþilor firmelor autohtone de a concura eficient pe plan global. De acea putem vorbi despre faptul cã aºa-zisele concentrãri economice intrã sub incidenþa articolului 82. Acest lucru se poate exemplifica în felul urmãtor: achiziþionarea singurului concurent de pe piaþã, de cãtre o firmã aflatã în poziþie dominantã, constituie, în sine, un abuz14. Prima reglementare explicitã în domeniul concentrãrilor economice a fost Regulamentul Consiliului 4064/1989, cu modificãrile ulterioare15, care prevedea cã o concentrare care are o dimensiune peste anumite limite ale cifrei de afaceri, cade în competenþa exclusivã a Comisiei Europene ºi va fi

permisã numai cu autorizarea prealabilã a acesteia. În 2002 s-au publicat mai multe documente “Best Practices on Cooperation in Merger Investigations”, “Best Practices on the Conduct of EC Merger Control Proceedings”, care au reprezentat punctul de pornire pentru “Noul pachet în domeniul controlului concentrãrilor economice”, elaborat de cãtre Comisie. La 1 mai 2004 a intrat în vigoare Regulamentul 1/2003, privind politica de concurenþã în Uniunea Europeanã, care înlocuieºte Regulamentul 17/1962 ºi care aduce o reformã substanþialã legislaþiei europene în domeniu. Punctul forte îl constituie abolirea monopolului Comisiei asupra acordãrii exceptãrilor în baza articolului 81(3) ºi introducerea unui sistem de exceptãri legale. Articolul 1 al Regulamentului 1/2003 conþine elementul central al reformei ºi anume aplicabilitatea directã a articolului 81(3) din Tratatul CE16. Regulamentul 139/2004, care înlocuieºte Regulamentul 4064/1989, a intrat în vigoare la 1 mai 2004 ºi prevede întãrirea capacitãþii Comisiei de a interveni împotriva tuturor formelor de concentrãri anti-concurenþiale, concomitent cu flexibilizarea procesului de revizuire. Monitorizarea ajutoarelor de stat Comisia Europeanã se asigurã cã guvernele statelor membre nu intervin în detrimentul concurenþei din interiorul pieþei interne. Existã patru Directorate Generale care au în competenþã controlul ajutoarelor de stat: DG Transport ºi Energie (ajutoare cãtre companii de transport rutier, ferovier, nautic, maritim ºi aerian), DG Pescuit ºi Afaceri Maritime (producerea, procesarea ºi marketingul produselor piscicole/marine), DG Agriculturã (producerea, procesarea ºi marketingul produselor agricole) ºi DG Concurenþã (restul sectoarelor rãmase). Sunt interzise acele ajutoare de stat care sunt menite sã menþinã în activitate o firmã pentru care nu existã perspective de redresare economicã. Existã ajutoare care pot fi, însã, declarate compatibile cu piaþa comunã ºi, deci, autorizate de Comisie, dacã fac parte din trei mari categorii: ajutoare orizontale, regionale ºi sectoriale. Intrã în categoria ajutoarelor “orizontale” urmãtoarele: ajutoarele pentru cercetaredezvoltare; ajutoarele pentru protecþia mediului; ajutoarele pentru întreprinderile mici ºi mijlocii; ajutoarele pentru salvarea ºi restructurarea firmelor în dificultate; ajutoarele pentru

14 În Cazul Continental (1973), Curtea de Justiþie a decis cã a avut loc un abuz de poziþie dominantã, dat fiind faptul cã aceastã companie, lider pe piaþã, a achiziþionat un competitor. 15 Regulamentul Consiliului 4064/1989, amendat prin Regulamentul Consiliului 1310/97, Regulamentul de implementare al Comisiei 447/98. 16 Firmele nu mai sunt obligate sã notifice Comisiei diferitele înþelegeri pe care le fac în scopul obþinerii unei decizii de exceptare.

13

LIBERA CIRCULAÞIE ÎN SPAÞIUL

LIBERA CIRCULAÞIE ÎN SPAÞIUL COMUNITAR

Dobrý den! - Nazdar! - Dobré jitro! - Dobré odpoledne! - Goddag! - Hejsa! - Hej! - Hallo! - Godmorgen! - God eftermiddag! - Hello! promovarea ocupãrii forþei de muncã ºi ajutoarele pentru instruirea angajaþilor. Ajutoarele regionale ocupã un loc important în rândul ajutoarelor care pot fi autorizate în UE, ele fãcând obiectul a douã din cele cinci excepþii de la principiul incompatibilitãþii ajutoarelor de stat care sunt prevãzute explicit de articolul 87(3) al Tratatului. Condiþiile de autorizare a ajutoarelor regionale sunt stabilite, în cea mai mare parte a lor, prin “Linii directoare” emise de Comisia Europeanã în 199817 ºi amendate în 200018 Intensitatea ajutorului acordat se aplicã diferit, astfel: în regiunile cele mai dezavantajate (regiunile A19), ajutorul acordat nu poate depãºi 50%20, iar în regiunile C21, 30%. Comisia a elaborat documentul de reformã Planul de acþiuni privind ajutoarele de stat, sub deviza “Ajutoare de stat mai puþine ºi cu scop bine definit: coordonate pentru reformarea sistemului ajutoarelor de stat 2005–2009”22 care propune o nouã abordare a acestui sistem. Obiectivul vizat este de simplifica, clarifica ºi de a asigura o mai bunã transparenþã politicii ajutoarelor de stat. Acest document se concentreazã pe ajutoarele cãtre acele zone care contribuie la creºterea economicã ºi ocuparea forþei de muncã: ºtiinþã ºi cercetare, inovare ºi managementul riscului. De asemenea, se

are în vedere adoptarea unor reguli care sã asigure servicii publice de înaltã calitate, transport ºi infrastructurã modernã, coeziune socialã ºi regionalã. Andreea Florina RADU Ministerul Administraþiei ºi Internelor Bibliografie Dr. Virginia CÂMPEANU (coordonator) – Concurenþa ºi ajutoarele de stat în Uniunea Europeanã, Academia Românã, Centrul pentru Informare ºi Documentare Economicã, 2003; ! Dr. Petre Prisecaru – Politica privind protecþia consumatorilor, Micromonografii – Politici Europene, Ed. Institutului European, august 2005; ! http://ec.europa.eu/comm/competition/antitrust/ legislation/ entente3_en.html ! http://www.europa-digital.de/dschungelbuch/polfeld/ wettbewerb/ ! http://europa.eu/scadplus/leg/en/s12000.htm ! http://curia.europa.eu/jurisp/cgibin/form.pl?lang= en& Submit=Rechercher&docrequire=alldocs&numaff= &datefs=&datefe=&nomusuel=&domaine=AIDE&mots= &resmax=100 !

Libera circulaþie a capitalurilor Ce înseamnã libera circulaþie a capitalurilor ºi cum a apãrut aceastã necesitate? În urmã cu 50 de ani prindea contur ideea creãrii unei zone europene menitã a gestiona în comun resurse precum cãrbunele ºi oþelul (la început), ajungând mai apoi sã se doreascã nu doar o gestionare comunã a acestora ci ºi soluþionarea, în comun, a unor aspecte sensibile – la nivel politic, economic, social. Au apãrut Comunitãþile Europene, ºi instituþii special create pentru conducerea acestora. Cum era ºi firesc, aspectele economice au reprezentat unul din pilonii pe care s-a bazat ideea de “uniune europeanã”. A apãrut astfel ºi ideea de piaþã unicã cu tot ce implica aceasta: asigurarea deplinei libertãþi a circulaþiei bunurilor, serviciilor, persoanelor ºi nu în ultimul rând a capitalurilor. Originea acestui deziderat rezidã în Tratatul de la Roma (1957) care însã nu impune o cerinþã formalã de liberalizare a pieþelor de capital, aceasta urmând a se realiza „doar în limita necesarã asigurãrii unei funcþionãri eficiente a pieþei interne”. Un pas important în crearea unei zone financiare europene a fost realizat în anul 1986 când a fost adoptat sub forma unei directive „Programul pentru liberalizarea miºcãrilor de capital în Comunitate”, însã momentul decisiv a fost reprezentat de statuarea liberei circulaþii a capitalurilor pe acelaºi nivel de importanþã ca libera circulaþie a bunurilor ºi respectiv a serviciilor, prin Actul Unic European. 17 Jurnalul Oficial C 74 din 10 martie 1998. 18 Jurnalul Oficial C 258 din 9 septembrie 2000. 19 Criteriul de eligibilitate pentru Regiunile A este existenþa unui PIB/locuitor mai mic sau egal cu 75% din media comunitarã. 20 Excepþie fac regiunile periferice, unde ajutorul poate ajunge ºi pânã la 65%, în funcþie de necesitãþi. 21 Se încadreazã în aceastã categorie acele regiuni unde PIB/locuitor este cu cel puþin 15% mai mic decât media naþionalã sau ºomajul structural este cu minimum 10% mai mare decât media naþionalã. 22 “State Aid Action Plan – Less and better targeted state aid: a roadmap for state aid reform 2005-2009”.

14

COMUNITAR

- Good morning! - Good day! - Tere! - Tervist! - Tere hommikust! - Tere päevast! - Hyvää päivää! - Terve! - Bonjour! - Salut! - Guten Tag În data de 24 iunie 1988 a fost adoptatã Directiva 88/361/EEC în scopul asigurãrii principiului liberei circulaþii a capitalurilor ºi stabilirii dimensiunii financiare necesare unei pieþe interne eficiente. Astfel, liberalizarea urma sã aibã loc începând cu 1 iulie 1990. Spania, Grecia, Irlanda ºi Portugalia au obþinut aranjamente tranzitorii pânã la 31 decembrie 1992. Ulterior, Spaniei ºi Portugaliei li s-a oferit posibilitatea de prelungire a acestor aranjamente pentru încã maximum 3 ani. Ce presupune liberalizarea circulaþiei capitalurilor? În general, „miºcarea capitalului” se referã la toate operaþiunile de capital care implicã miºcarea capitalurilor între persoane fizice sau juridice. Astfel, sunt incluse aici investiþiile strãine directe, investiþii imobiliare, operaþiuni cu valori mobiliare, operaþiuni în conturi curente ºi de depozit, împrumuturi financiare ºi credite. Practic, definiþia miºcãrilor libere de capitaluri nu se referã doar la plãþi sau transferuri de bani în exterior, ci include ºi alte tranzacþii ce permit transferul dreptului de proprietate – acestea fac parte, de asemenea, din acquis-ul aferent acestui capitol. Totodatã, acest capitol acoperã ºi domeniul sistemelor de plãþi, prin intermediul celor douã directive privind transferurile de credit–transfrontaliere ºi finalitatea decontãrii, precum ºi prin directivele privind prevenirea spãlãrii banilor. În conformitate cu clasificãrile utilizate de cãtre Comisia Europeanã23, operaþiunile vizate de aceastã liberalizare cuprind: ! operaþiuni de capital, aici fiind incluse creditele comerciale, investiþiile directe; ! operaþiuni cu instrumente financiare, presupunând liberalizarea instrumentelor financiare de tipul obligaþiunilor sau acþiunilor; ! operaþiuni ce necesitã credite financiare, precum ºi cele ce privesc instrumentele pieþei monetare. Desigur, modul în care fiecare stat membru decide sã liberalizeze aceste operaþiuni este diferit, þinându-se cont, în special, de gradul de dezvoltare a pieþelor financiare naþionale, structura ºi caracteristicile balanþei lor de plãþi ºi, nu în ultimul rând, de sensibilitatea / vulnerabilitatea monedei naþionale la fluctuaþiile intrãrilor ºi ieºirilor de capital. Ce riscuri implicã liberalizarea circulaþiei capitalurilor? Liberalizarea operaþiunilor de genul celor prezentate în secþiunea anterioarã reprezintã un pas important în crearea unei pieþe interne a UE eficientã ºi competitivã. În acelaºi timp, ea reprezintã ºi un pas important în reformele economice ºi financiare pe care statele membre au trebuit sã le implementeze la acel moment. De fapt, aceastã liberalizare a reprezentat un test de maturitate pentru pieþele financiare naþionale, fiind ºtiut faptul cã accesul nerestricþionat al persoanelor fizice ºi/sau juridice comunitare la aceste operaþiuni poate conduce la presiuni puternice asupra pieþelor de capital care, la rândul lor, au efecte perturbatoare asupra politicilor monetare ºi a cursului de schimb. În acest caz, Comisia Europeanã, dupã consultarea Comitetului Monetar ºi Comitetului Guvernatorilor Bãncilor Centrale Naþionale, poate autoriza unele state sã adopte unele mãsuri de protecþie, care însã nu pot depãºi o perioadã de ºase luni. Libera circulaþie a capitalurilor în România Libera circulaþie a capitalurilor se încadreazã în Capitolul 4 al negocierilor purtate de România în procesul de aderare la Uniunea Europeanã. România a acceptat în întregime acquis-ul comunitar privind Capitolul 4 – Libera circulaþie a capitalurilor, în vigoare la data de 31 decembrie 1999, ºi s-a angajat sã întreprindã toate mãsurile necesare pentru implementarea efectivã a acestuia pânã la data aderãrii, cu excepþia achiziþionãrii terenurilor de cãtre persoane fizice strãine, pentru care România solicitã o perioadã de tranziþie. Liberalizarea circulaþiei capitalurilor a reprezentat pentru România o importantã piatrã de încercare. Aceasta s-a datorat, îndeosebi, sensibilitãþii aspectelor pe care aceasta le implicã pentru economia unei þãri. Este vorba, în primul rând, de necesitatea pregãtirii fiecãrei noi etape astfel încât efectele pe care acestea le antreneazã asupra economiei naþionale sã fie cât mai puþin perturbatoare. 23 „A concerted effort to establish a European financial area”, http://europa.eu/scadplus

15

LIBERA CIRCULAÞIE ÎN SPAÞIUL

LIBERA CIRCULAÞIE ÎN SPAÞIUL COMUNITAR

Dobrý den! - Nazdar! - Dobré jitro! - Dobré odpoledne! - Goddag! - Hejsa! - Hej! - Hallo! - Godmorgen! - God eftermiddag! - Hello! La momentul întocmirii primului document de poziþie aferent acestui capitol de negociere, în þara noastrã trebuiau sã beneficieze de autorizare din partea autoritãþii competente urmãtoarele operaþiuni: ! investiþiile directe ale rezidenþilor în strãinãtate; ! investiþiile imobiliare ale rezidenþilor în strãinãtate; ! achiziþionarea valorilor mobiliare strãine de cãtre rezidenþi; ! admiterea valorilor mobiliare româneºti pe o piaþã de capital strãinã; ! admiterea valorilor mobiliare strãine pe pieþe de capital româneºti; ! achiziþionarea de instrumente ale organismelor de plasament colectiv strãine de cãtre rezidenþi; ! admiterea instrumentelor organismelor de plasament colectiv româneºti pe o piaþã de capital strãinã; ! admiterea instrumentelor organismelor de plasament colectiv strãine pe pieþele de capital româneºti; ! achiziþionarea de cãtre nerezidenþi de instrumente româneºti specifice pieþei monetare; ! achiziþionarea de cãtre rezidenþi de instrumente strãine specifice pieþei monetare; ! admiterea de instrumente româneºti de piaþã monetarã pe pieþele monetare strãine; ! admiterea de instrumente strãine de piaþã monetarã pe piaþa monetarã româneascã; ! operaþiunile în conturi curente ºi de depozit ale rezidenþilor deschise la instituþii financiare nerezidente; ! împrumuturile ºi creditele financiare cu termene de rambursare mai mici de un an; ! transferurile dispuse de rezidenþi în legãturã cu derularea contractelor de asigurãri; ! unele operaþiuni dispuse de persoanele fizice. În ceea ce priveºte liberalizarea tranzacþiilor de cont curent ºi de cont de capital, instituþia responsabilã cu ducerea la îndeplinire a obiectivului de liberalizare, respectiv Banca Naþionalã a României (BNR), a elaborat ºi implementat un calendar de liberalizare (a se vedea caseta de mai jos). Calendarul de liberalizare a miºcãrilor de capital Etapa de liberalizare

Anul

Liberalizarea investiþiilor directe ºi imobiliare ale rezidenþilor în strãinãtate precum ºi a miºcãrilor de capital cu caracter personal ºi a altor miºcãri de capital (etapa I) Operaþiunile de capital prevãzute pentru anul 2001 au fost liberalizate prin Circulara Bãncii Naþionale a României nr. 26/20.11.2001

2001

Liberalizarea miºcãrilor de capital legate de derularea contractelor de asigurare ºi a celorlalte fluxuri de capital cu influenþã semnificativã asupra economiei reale (etapa II) Operaþiunile de capital prevãzute pentru anul 2002 au fost liberalizate prin Circulara Bãncii Naþionale a României nr. 26/20.11.2001

2002 – 2004

Calendarul, agreat cu Comisia Europeanã, a suferit pe parcursul implementãrii sale o serie de modificãri. Cea mai importantã o reprezintã amânarea liberalizãrii operaþiunilor în cont curent ºi de depozit în RON ale nerezidenþilor pentru aprilie 2005. Raþiunile pentru care BNR a adoptat aceastã mãsurã au fost de naturã sã previnã o posibilã evoluþie nefavorabilã a monedei naþionale ca impact al intrãrilor / ieºirilor rapide de capital din þarã (în special, este vorba despre capital speculativ)24. Principiile care au stat la baza fundamentãrii deciziilor de liberalizare au fost25: ! Intrãrile înaintea ieºirilor; ! Fluxurile pe termen mediu ºi lung înaintea celor pe termen scurt; ! Investiþiile directe înaintea celor de portofoliu; ! Respectarea secvenþei bãnci - întreprinderi - populaþie. Libera circulaþie a capitalurilor presupune însã ºi o serie de alte mãsuri ce au trebuit sã fie luate de cãtre România pentru a 24 Pentru detalii, a se vedea articolul „Ce înseamnã liberalizarea contului de capital”, “Consilier European” nr. 2. 25 www.bnr.ro

16

COMUNITAR

- Good morning! - Good day! - Tere! - Tervist! - Tere hommikust! - Tere päevast! - Hyvää päivää! - Terve! - Bonjour! - Salut! - Guten Tag îndeplini angajamentele asumate în cadrul negocierilor la acest capitol. Acestea au vizat revizuirea acordurilor de privatizare cu „acþiune de aur”, ce reprezentau dreptul Guvernului de a opta pentru pãstrarea unei acþiuni nominative de control, stabilind totodatã ºi cine va exercita drepturile decurgând din aceastã calitate. În conformitate cu solicitarea Comisiei Europene, acþiunea nominativã de control a fost transformatã într-o acþiune comunã, prin hotãrârea Guvernului. Un alt domeniu de mare sensibilitate pentru libera circulaþie a capitalurilor o reprezintã mãsurile întreprinse în vederea combaterii spãlãrii banilor. Astfel, pe lângã directivele ce au ca scop stabilirea unui cadru de urmãrire a tranzacþiilor financiare suspecte ºi descurajare a eventualelor acþiuni de spãlare a banilor, un pas important constã ºi în preluarea celor 40+9 Recomandãri ale Financial Action Task Force, organismul inter-guvernamental al cãrui scop constã în dezvoltarea ºi promovarea politicilor naþionale ºi internaþionale în domeniu. În concluzie putem spune cã liberalizarea circulaþiei capitalurilor reprezintã un proces de mare importanþã pentru economia naþionalã, dar ºi pentru economia Uniunii Europene. Crearea unei pieþe interne eficiente nu se poate realiza în lipsa unei depline libertãþi a plãþilor ºi a circulaþiei capitalurilor, aºa cum a demonstrat-o exemplul economiei europene. Cãtãlina CONSTANTIN Ministerul Integrãrii Europene

Libera circulaþie a capitalului ºi interesul cetãþenilor naþionali Libera circulaþie a capitalului Dreptul cutumiar internaþional nu plaseazã interdicþii în ceea ce priveºte regularizarea drepturilor strãinilor asupra pãmântului din interiorul lor. Atitudinea restrictivã apare ca un numitor comun atât în statele membre cât ºi în statele candidate ºi ca o expresie clarã a hegemoniei statului asupra pãmântului. Sa constatat cã majoritatea statelor membre restricþioneazã proprietatea asupra pãmântului de cãtre strãini, însã gradul de restricþie diferã de la stat la stat. În acest articol ne vom ocupa de unul dintre cele mai sensibile subiecte ale capitolului liberei miºcãri a capitalului ºi anume dreptul de proprietate al strãinilor asupra terenului, în prima secþiune ºi impactul sãu social ºi economic în cea de-a doua. Acest capitol al negocierilor prezintã douã domenii cu potenþiale probleme: liberalizarea capitalului pe termen scurt ºi cumpãrarea de terenuri agricole ºi pãduri în statele candidate de cãtre persoane din UE.

Vânzarea terenurilor strãinilor. Toate þãrile au solicitat perioade de tranziþie: “Polonia de 5 ani pentru investiþii în afaceri imobiliare ºi de 18 ani pentru proprietãþile agricole ºi pãduri; Cehia – pânã la data de 31 ianuarie 2005 pentru menþinerea restricþiilor legale existente înainte de momentul aderãrii pentru achiziþionarea de proprietãþi imobiliare de cãtre nonrezidenþi din þãri nemembre UE: cumpãrarea de cãtre cetãþeni sau companii din UE de terenuri agricole, pãduri, construcþii auxiliare; Ungaria a solicitat o perioadã de tranziþie de 5 ani pentru menþinerea de restricþii în domeniul achiziþiilor de proprietãþi imobiliare de cãtre strãini, altele decât cele din domeniul agricol, care sunt supuse unei proceduri din partea autoritãþilor locale. Poziþia României în raport cu libera circulaþie a capitalurilor prezentatã în documentul de poziþie precizeazã faptul cã aceasta solicitã o perioadã de 15 ani pentru vânzarea cãtre cetãþenii strãini (persoane fizice) a terenurilor agricole, pãdurilor ºi altor categorii de extravilan ºi

de 5 ani pentru cele din intravilan. Aceastã perioadã ar putea fi mai scurtã, pentru persoane juridice, însã necesitã revizuirea Constituþiei. În prezent persoanele juridice cu capital strãin pot

17

LIBERA CIRCULAÞIE ÎN SPAÞIUL

LIBERA CIRCULAÞIE ÎN SPAÞIUL COMUNITAR

Dobrý den! - Nazdar! - Dobré jitro! - Dobré odpoledne! - Goddag! - Hejsa! - Hej! - Hallo! - Godmorgen! - God eftermiddag! - Hello!

cumpãra terenuri numai dacã sunt înregistrate în România.”26 Comisia, în schimb, a fãcut o propunere colectivã pentru o perioadã de tranziþie de 7 ani pentru terenul agricol ºi de 5 ani pentru terenul intravilan, perioadã în care pãmântul nu poate fi vândut strãinilor. Aceastã propunere este acceptatã de cãtre majoritatea statelor, inclusiv de cãtre România. România a decis sã reducã cererea sa ºi a fãcut o nouã propunere cu urmãtorii termeni: “Dupã aderare, România va aboli toate restricþiile asupra achiziþiilor de pãmânt pentru rezidenþii primari sau pentru investitorii direcþi, exceptând cumpãrarea de cãtre strãini a pãmântului agricol, pãduri ºi pãmânt pentru o rezidenþã secundarã. Pentru cumpãrarea de teren agricol ºi pãduri de cãtre cetãþeni ai UE ºi Spaþiul Economic European, România cere o perioadã de tranziþie de 7 ani, de la data aderãrii. Aceastã restricþie nu trebuie sã

afecteze fermierii independenþi care doresc sã se stabileascã ºi sã aibe reºedinþa în România. Pentru cumpãrarea de cãtre cetãþenii UE de teren pentru o reºedinþã secundarã, România cere o perioadã de tranziþie de 5 ani de la data aderãrii sale”.27 Legislaþia ºi practica în domeniul proprietãþii strãinilor asupra pãmântului par a fi într-un stadiu mai avansat în comparaþie cu legislaþia altor þãri candidate, atât de mult încât, încã din 1997, persoanele juridice pot fi proprietari de pãmânt pentru afaceri (fie în agriculturã, fie în industrie) chiar dacã capitalul lor este în întregime strãin. Cele mai importante obstacole pentru completa armonizare rãmân articolul 41(2) din Constituþia României, care neagã cetãþenilor strãini ºi apatrizilor dreptul de a avea pãmânt. Tot în acel studiu se fac propuneri speciale în acest sens.28 Implicaþiile sociale ºi economice ale liberalizãrii regimului proprietãþii strãinilor faþã de pãmânt: ! “Resurgenþa unui nou tip (sensibil politic) de proprietate asupra pãmântului; dreptul strãinilor de a deþine pãmânt; eventuala creºtere a preþurilor pãmântului; ! Creºterea investiþiilor strãinie în agriculturã, ca ºi în ramurile economice adiacente; ! Riscul ca anumiþi þãrani sã fie tentaþi sã-ºi vândã pãmântul, astfel agravându-ºi statutul lor economic ºi social; ! Speculaþiile de proprietate ºi toate consecinþele economice ºi sociale; ! Îmbunãtãþirea structurii proprietãþii

pãmântului ºi trecerea proprietãþii pãmânturilor în mâinile þãranilor; ! Creºterea dimensiunilor fermelor; ! Resurgenþa unei agriculturi care va fi aliniatã la politica agricolã comunã a UE.”29 Liberalizarea în acest domeniu a fost cel mai important subiect din agenda negocierilor. Este de asemenea un subiect sensibil ºi de aceea are potenþialul de a fi element de “trade-off” în balanþã cu alt subiect sensibil, acela al liberei circulaþii a persoanelor. Faptul cã preþul terenurilor agricole în unele state este de multe ori chiar o zecime din preþul unui teren agricol similar din UE, atracþia de a cumpãra terenuri este destul de mare. În rândul statelor candidate existã temerea cã o creºtere a preþurilor terenurilor ar duce la îngreunarea procesului de restructurare a agriculturii. Ungaria afirmã cã: ”mãrirea preþurilor terenurilor ar împiedica accesul

fermierilor unguri la acestea, la preþuri rezonabile ºi ar face dificilã politica guvernului de creare de structuri de proprietate viabile”30.

26 A. Mayhew - Enlargement of the European Union: an analysis of the negociations with the Central and Eastern European candidate countries, Sussex European Institutee, Working paper nr. 39, septembrie 2000, p. 36-37 27 S. Rãgãlie, G. Hurduzeu, The impact on the national budget of the property rights of non-residents and stateless, în “Pre-accession impact studies”, Executive Summaries, I.E.R., 2002, p. 98 28 Ibidem, p. 97 29 Ibidem, p. 98-99 30 Ibidem, p. 98

18

COMUNITAR

- Good morning! - Good day! - Tere! - Tervist! - Tere hommikust! - Tere päevast! - Hyvää päivää! - Terve! - Bonjour! - Salut! - Guten Tag Concluzii În concluzie, libera circulaþie a capitalului ºi a producþiei au fãcut social democraþia europeanã sã nu funcþioneze, iar guvernele, indiferent de coloratura politicã, au aprobat politicile care favorizau piaþa liberã în detrimentul interesului cetãþenilor naþionali. Cazul României este concludent în acest sens: pânã în prezent, globalizarea a generat pentru România efecte nefavorabile, similare cu cele înregistrate de majoritatea þãrilor în curs de dezvoltare. Aceste efecte s-au concretizat atât prin înrãutãþirea considerabilã a situaþiei României, dupã ’89, în cadrul circuitului economic mondial, cât ºi prin adoptarea unei orientãri pentru politica ºi economia româneascã contrarã intereselor naþionale, însã favorabilã unor þãri dezvoltate interesate de reîmpãrþirea zonelor de influenþã din Europa Centralã ºi de Rãsãrit. Clasa politicã din România postsocialistã, îndeosebi prin partea sa aflatã la putere, a acþionat conform orientãrii menþionate inclusiv prin acceptarea ºi aplicarea reþetelor prescrise de Fondul Monetar Internaþional, Banca Mondialã ºi UE. “La scara economiei mondiale, legile pieþei acþioneazã în favoarea celor mai dezvoltate ºi puternice þãri ºi în defavoarea þãrilor în curs de dezvoltare. Tocmai aceasta este baza obiectivã a perpetuãrii ºi chiar accentuãrii decalajelor din cadrul economiei mondiale”, dupã cum argumenteazã N. G. Niculescu ºi I. D. Adumitrãcesei31. Cu toate cã “România este þarã asociatã la UE din februarie 1995, iar în prezent este angajatã pentru a deveni þarã membrã, sistemul economico-social 31 32 33 34 35

conturat la noi nu ne apropie, ci ne depãrteazã de þãrile comunitare.”32 Paradoxal! De ce aceastã situaþie? Rãspunsul este simplu. “În primul rând, în numele reformei, restructurãrii ºi privatizãrii s-a optat pentru agricultura tradiþionalã în locul celei moderne intensive, pentru dezindustrializarea þãrii, pentru fãrâmiþarea obiectului proprietãþii ºi subaprecierea întreprinderilor mari ºi moderne. În al doilea rând, pentru cã în numele deschiderii economiei româneºti spre exterior, s-a renunþat chiar ºi la cea mai elementarã protejare a intereselor naþionale. În al treilea rând, pentru cã sistemul economico-social conturat a polarizat societatea româneascã cu totul nefiresc: s-au îmbogãþit un numãr infim de persoane, în timp ce majoritatea cetãþenilor a sãrãcit, fiind constrânºi sã trãiascã într-o viaþã plinã de lipsuri ºi de suferinþe”, conform aceleiaºi surse.33 Globalizarea actualã, cu efectele ei preponderent nefavorabile n-ar trebui consideratã o fatalitate în faþa cãreia sã ne resemnãm asemenea ciobanului din „Mioriþa”. Adesea, globalizarea a fost ºi încã mai este invocatã pentru a se justifica adoptarea ºi aplicarea unor mãsuri, incluse sub presiunea FMI, BM ºi UE, care sã ducã la “dezindustrializarea þãrii, fãrâmiþarea agriculturii ºi trecerea de la o agriculturã modernã intensivã la una tradiþionalã.”34 În concluzie, globalizarea nu poate fi o justificare pentru sacrificarea unor interese naþionale, pentru abdicarea de la demnitate în relaþiile externe, în special cu Uniunea Europeanã pentru a evita repetarea istoriei din lumea a treia ºi în Europa de Rãsãrit, dupã cum recunoºtea cercetãtorul american Noam Chomski, la

începutul anului 1990: “Lumea a treia trebuia sã-ºi îndeplineascã funcþia de piaþã, sursã de materii prime ºi de muncã ieftinã. Se fac eforturi pentru a dirija Europa de Est în aceastã direcþie”35. Indiferent de coloratura politicã, guvernele din România au urmat politici similare de acceptare a pieþelor financiare globale, direcþie întâlnitã ºi în politicile Uniunii Europene. Cauzele sunt aºadar nu numai de naturã internã, ci mai ales de naturã externã, aºa cum am scos în evidenþã anterior prin sublinierea naturii asimetrice a relaþiei dintre România ºi UE ºi a consecinþelor acestui fapt pentru percepþia conform cãreia integrarea ar fi avantajoasã tuturor noilor potenþiali membri. Salomeea ROMANESCU Ministerul Finanþelor Publice

N. G. Niculescu ºi I. D. Adumitrãcesei – România pe calea integrãrii economice europene, Ed. Economicã, Bucureºti, 2001, p. 47 Ibidem, p. 50 Ibidem Ibidem Adevãrul, 14 februarie 1990, p. 3

19

POLITICI COMUNITARE

POLITICI COMUNITARE

Dobrý den! - Nazdar! - Dobré jitro! - Dobré odpoledne! - Goddag! - Hejsa! - Hej! - Hallo! - Godmorgen! - God eftermiddag! - Hello!

Dezvoltarea capacitãþilor de evaluare în contextul politicii de coeziune economicã ºi socialã a UE O privire retrospectivã Deºi activitatea de evaluare a evoluat în mod diferit la nivelul statelor membre, aceasta este astãzi parte integrantã a culturii administrative europene. Aplicarea unor politici ale Uniunii ºi în special a politicii de coeziune, constituie baza unor bune practici ce pot fi aplicate ºi la nivelul diferitelor þãri. Olanda, Marea Britanie ºi în general þãrile nordice au consolidat, în mod tradiþional, practica evaluãrii, legând-o de elaborarea politicilor publice. În alte zone, ºi în special în sudul Europei, aceasta, ca instrument de susþinere a politicilor publice, s-a dezvoltat foarte puþin. În orice caz, în timp, datoritã presiunilor bugetare ºi nevoii de a asigura o alocare eficientã a resurselor publice, cultura de evaluare a început sã ia amploare ºi în aceste þãri. Pânã de curând, nu exista o evaluare a eficienþei utilizãrii fondurilor Uniunii Europene, sau mai degrabã, aceasta nu era consideratã o prioritate. Accentul cãdea asupra monitorizãrii ºi controlului cheltuielilor. În multe regiuni era dificil de demonstrat utilizarea ºi impactul unor transferuri de fonduri foarte mari. Aceastã situaþie se datora, în parte, necorelãrii responsabilitãþilor la nivelul statelor membre ºi al Comisiei în privinþa obiectivelor, metodelor ºi tehnicilor de evaluare, dar ºi lipsei unei practici a evaluãrii. Reforma fondurilor structurale din 1998 a introdus noþiunea de „evaluare ex-ante”, o nouã abordare a programãrii, în paralel cu dezvoltarea de sisteme de monitorizare pe baza unor indicatori ºi a unor þinte cuantificate. Prin urmare, statele membre au început sã îºi dezvolte propriile sisteme de monitorizare. Odatã cu Tratatul de la Maastricht, politica de coeziune

a cãpãtat o importanþã majorã la nivelul Uniunii, lucru reflectat ºi în alocãrile financiare pentru implementarea acestei politici. Prin urmare, Consiliul European de la Edinburg a solicitat regândirea cheltuirii responsabile a fondurilor. Regulamentele fondurilor structurale din 1999 au desemnat Autoritãþi de Managment pentru a contrabalansa cererea din ce în ce mai mare pentru un management descentralizat. Sistemele de management au fost dezvoltate prin introducerea de indicatori ºi þinte cuantificate. Evaluãrile la jumãtatea perioadei au devenit obligatorii. În acelaºi timp, responsabilitãþile la nivel de Comisie ºi de stat membru erau mai clar definite. De asemenea, se solicita ºi un management mai riguros prin introducerea regulii „n+2”36, aceasta creând posibilitatea dezangajãrii automate, dar ºi un management financiar mai riguros. În orice caz, aspectul cel mai inovativ al reformei a fost crearea rezervei de performanþã37, care oprea 4% din fondurile pentru fiecare program pentru alocarea acestora dupã trei ani pe baza unor criterii de performanþã.

36 Regula presupune cheltuirea sumelor contractate în anul n pânã în maximum anul n+2 de la contractare. În caz contrar, suma contractatã dar necheltuitã se dezangajeazã automat din totalul alocat programului. Potrivit perspectivei financiare 2007-2013, statelor membre cu un PIB/locuitor mai mic de 85% (România se încadreazã) din media comunitarã li se permite în primii trei ani o extensie de 1 an de la regula n+2, ceea ce înseamnã cã pentru suma contractatã în 2007 va trebui sã se facã dovada plãþii pânã la finele anului 2010, pentru cele din 2008 pânã în 2011, pentru cele din 2009 pânã în 2012, iar apoi, din 2010 se va aplica regula n+2, ceea ce înseamnã cã pentru sumele contractate în 2010 va trebui fãcutã dovada plãþii pânã în 2012 etc. 37 Comisia retrage SM 4% din alocarea totalã de FS pentru perioada de programare bugetarã. Alocarea acestui 4% se bazeazã pe satisfacerea criteriilor Comisiei în termeni de mãsurare a performanþei. Documentul de lucru al Comisiei (nr. 4) privind implementarea rezervei de performanþã a identificat trei criterii pentru alocarea acesteia: criterii de eficienþã prin mãsurarea rezultatelor programelor pe bazã anualã; criterii de management cu accent pe modalitatea de monitorizare, control ºi selecþie a proiectelor; criterii financiare referitor la câþi bani au fost cheltuiþi ºi ce angajamente au fost asumate dupã cel de-al treilea an. Informaþia referitoare la aceste trei criterii este încorporatã într-un raport de evaluare la mijlocul perioadei, realizat de evaluatori externi. Acest raport trebuie înaintat de cãtre regiuni ºi autoritãþile naþionale Comisiei pânã la sfârºitul celui de-al treilea an de alocare, iar Comisia are la dispoziþie trei luni sã decidã cum sã aloce rezerva de performanþã. Raportul la jumãtatea perioadei trebuie, de asemenea, sã includã o propunere din partea fiecãrei autoritãþi de management referitor la ce a învãþat din evaluare ºi cum îºi propune sã extindã sau sã restrângã prevederile pentru anumite programe. Un astfel de exerciþiu era foarte important pentru Comisie pentru a înþelege cum alocarea rezervei ar putea avea un impact asupra obiectivelor generale ale programului ºi care erau perspectivele pentru o implementare eficientã ºi rapidã.

20

- Good morning! - Good day! - Tere! - Tervist! - Tere hommikust! - Tere päevast! - Hyvää päivää! - Terve! - Bonjour! - Salut! - Guten Tag Regulamentele din 1999 au impulsionat dezvoltarea practicii de evaluare, atât la nivel de stat membru, dar ºi la nivelul regiunilor. Progresul a putut fi observat la evaluãrile intermediare pentru perioada 1994-1999. Astfel, au fost realizate în jur de 400 de evaluãri, atenþia concentrându-se din ce în ce mai mult asupra întrebãrilor ºi criteriilor pentru exerciþiul de evaluare. În perioada de programare 2000-2006, Comisia ºi-a bazat abordarea privind evaluarea pe cerinþe mai riguroase, în concordanþã cu practica internaþionalã. Astfel, evaluarea exante a luat în discuþie fundamentarea privind intervenþia publicã, precum ºi o estimare a consistenþei interne a strategiei ºi a coerenþei sale externe, impactul estimat ºi calitatea sistemelor de implementare. În Italia ºi în Irlanda, unde funcþioneazã unitãþi specializate la nivelul administraþiei publice, au avut loc evaluãri sistematice ale planurilor naþionale ºi regionale de dezvoltare. În paralel cu dezvoltarea practicii de evaluare, Comisia a susþinut o serie de iniþiative, în colaborare cu statele membre, pentru a le întãri propriile sisteme de evaluare. Politica regionalã s-a dovedit a fi un promotor activ al culturii de evaluare, mai ales prin lansarea de cãtre Comisia Europeanã, în 1993, a programului MEANS38 ºi prin crearea unei reþele europene de evaluare formatã din reprezentanþi ai fiecãrui stat membru, aceasta având ca scop schimbul de experienþã ºi împãrtãºirea de bune practici. Dupã cum este cunoscut, managementul fondurilor structurale implicã coordonarea între diferiþi actori, dar ºi între nivelurile european, naþional ºi regional. Parteneriatele sunt stabilite la nivelul comitetelor de monitorizare ºi se extind la nivelul partenerilor sociali ºi al altor organizaþii. Existenþa parteneriatelor a contribuit la îmbunãtãþirea credibilitãþii ºi la facilitarea activitãþii de evaluare. Un alt aspect demn de menþionat este dezvoltarea spectualoasã a pieþei de evaluare ºi a actorilor publici ºi privaþi care se ocupã cu aceastã activitate. Aceasta deoarece furnizarea serviciilor de evaluare rãmâne, totuºi, în cele mai multe cazuri, un serviciu externalizat de cãtre administraþiile publice. Dezvoltarea practicii de evaluare a condus ºi la îmbunãtãþirea nivelului de profesionalism ºi a expertizei în diferite domenii ºi tehnici (modele macroeconomice, analize cost-beneficiu etc). Existã însã ºi limitãri în practica curentã: evaluatorii tind sã utilizeze tehnici ad-hoc, cu excepþia abordãrilor standard cost-beneficiu. Însã dificultatea evaluãrii este cã trebuie sã înþeleagã ºi sã reconcilieze nevoile

decidenþilor în diferitele domenii de politicã cu problemele societãþii, deoarece de pe urma acestei interacþiuni se poate aduce o contribuþie semnificativã pentru îmbunãtãþirea transparenþei ºi responsabilitãþii la nivel general. Dinamica procesului de evaluare În cadrul Uniunii Europene, procesele de luare a deciziilor sunt complexe, cu un puternic caracter politic. Evaluarea nu poate fi substituitã deciziilor politice, dar le poate influenþa. Existã, însã, factori care trebuie luaþi în considerare în evaluarea unor programe complexe, cum sunt cele finanþate prin intermediul fondurilor structurale: ! Caracterul descentralizat al managementului celor mai multe programe UE, ceea ce creeazã potenþialul unor breºe informaþionale; ! Necesitatea de a demonstra valoarea adãugatã a intervenþiilor UE; ! Ciclul de viaþã al programelor UE conectate dezvoltãrii progresive a bazei legale. Sistemele instituþionale diferite la nivelul statelor determinã diferenþe în adoptarea procedurilor de evaluare ºi în utilizarea rezultatelor evaluãrii. Aceasta deoarece existã modele diferite aplicabile regiunilor ºi tipurilor de intervenþii (spre exemplu, între policile regionale ºi cele de dezvoltare ruralã). Dinamica acestora demonstreazã o evoluþie diferenþiatã a culturii de evaluare, variind de la o atenþie sporitã ºi o oarecare familiaritate privind evaluarea, la structuri instituþionalizate cu capacitate de evaluare recunoscutã formal. În majoritatea statelor membre, cerinþele UE au determinat o schimbare culturalã importantã în abordarea evaluãrii, cu un impact semnificativ asupra sistemelor administrative. Aceastã influenþã este clar perceptibilã în þãrile ºi regiunile cu nivel mai scãzut de dezvoltare, în care majoritatea activitãþilor de evaluare sunt conexe programelor derulate prin fondurile structurale.

38 Programul MEANS (Methodes d’Evaluation des Actions de Nature Structurelle) este un program lansat de Comisia Europeanã pentru dezvoltarea de metode ºi tehnici de evaluare în contextul implementãrii fondurilor structurale sau a unor programe similare. A fost revizuit de curând, sub denumirea de GUIDE, fiind disponibil pe www.evalsed.info.

21

POLITICI COMUNITARE

POLITICI COMUNITARE

Dobrý den! - Nazdar! - Dobré jitro! - Dobré odpoledne! - Goddag! - Hejsa! - Hej! - Hallo! - Godmorgen! - God eftermiddag! - Hello! În noile state membre, abilitãþile de evaluare erau destul de limitate. Necesitatea de a se conforma cerinþelor acquis-ului comunitar începând cu 2004 a contribuit la dezvoltarea unei pieþe a evaluãrii, susþinutã de crearea unor unitãþi interne de evaluare în Polonia, Cehia, Ungaria, care contribuie la diseminarea informaþiei privind instrumentele de evaluare. Cultura evaluãrii în România În România, punctele-cheie de la care s-a pornit în dezvoltarea culturii de evaluare au fost capitolele de negocieri 21 (politica regionalã) ºi 28 (control financiar), precum ºi criteriul politic – creºterea gradului de responsabilizare a administraþiei publice ºi de îmbunãtãþire a procesului de formulare de politici. Referitor la strategia pentru elaborarea de politici publice, aceasta este coordonatã de Secretariatul General al Guvernului ºi urmãreºte, printre alte obiective, introducerea unor analize de impact ale politicilor publice. În cadrul Ministerului Finanþelor Publice a fost înfiinþatã Unitatea Centralã de Evaluare, cu rol de coordonare a activitãþii de evaluare, în principal pentru implementarea eficientã a fondurilor structurale în România. Aceasta are un rol important în diseminarea informaþiei despre evaluare, organizând diferite seminarii tematice pentru grupuri-þintã, publicând broºuri, stimulând piaþa privatã pentru evaluare, dar, mai ales, având rolul de coordonator al elaborãrii Strategiei Naþionale de Evaluare. Aceasta va fi un document de referinþã în domeniu, deoarece se bazeazã pe o analizã a culturii de evaluare în România, pe capacitãþile existente la diferite niveluri (academic, public, privat) ºi va identifica punctele în care capacitatea trebuie îmbunãtãtþitã ºi va face legãtura cu actorii implicaþi în procese de evaluare.

În ceea ce priveºte activitatea de evaluare pentru fondurile structurale, a fost înfiinþat un grup de lucru pentru instrumentele structurale, cu participanþi desemnaþi de la nivelul unitãþilor de evaluare înfiinþate în cadrul fiecãrei Autoritãþi de Management.

22

La nivelul acestui grup de lucru se vor elabora planurile pentru evaluãrile continue, tematice ºi interimare, se va coordona evaluarea ex-ante a programelor operaþionale, se vor elabora standardele de calitate în evaluare ºi se vor stabili procedurile ce trebuiesc urmate în evaluarea programelor operaþionale. Provocãri Dezvoltarea capacitãþii de evaluare reprezintã un element esenþial al valorii adãugate a fondurilor structurale. În orice caz, succesul acesteia depinde de mai mulþi factori: ! Proprietatea asupra evaluãrii este o precondiþie a unui proces de evaluare eficient, ºi trebuie sã se bazeze pe încredere ºi independenþã; integratã ºi coordonarea în cadrul ! Abordarea programului ºi între programe; ! Elaborarea ºi planificarea trebuie astfel planificate încât sã poatã fi utilizate în procesul de luare a deciziilor; ! Stabilirea unui cadru general al evaluãrii pentru ca rezultatele sã fie utilizate cât mai eficient; ! Stabilirea de obiective clare ºi monitorizarea pe bazã de indicatori. Activitatea de evaluare nu se referã numai la alegerea unor metode ºi tehnici, ci ºi la maniera în care procesul este instituþionalizat. Diversitatea abordãrilor în acest sens reflectã complexitatea cadrului în care sunt implementate fondurile structurale sau alte programe similare. Acest aspect a fost luat în considerare ºi în prevederile regulamentelor pentru perioada de programare 2007-2013. Se observã o îndepãrtare de la abordarea rigidã care trasa termene limitã pentru rapoartele de evaluare, cãtre o abordare flexibilã, continuã (on going), activitãþile de evaluare urmãrind furnizarea informaþiilor necesare pentru decidenþi. Obiectivul este nu numai de a furniza evaluãri de bunã calitate, dar ºi de a le utiliza pentru îmbunãtãþirea programelor pentru ca, astfel, sã se atingã un impact socio-economic mai mare. În acelaºi timp, practicile de evalure trebuie sã se adapteze unui mediu în continuã schimbare în care politica regionalã se orienteazã cãtre o abordare competitivã, în conformitate cu Strategia Lisabona. Aceasta aduce noi provocãri activitãþii de evaluare, care va trebui sã îºi înnoiascã tehnicile utilizate, dar în primul rând va avea nevoie de o participare crescutã a actorilor implicaþi pentru a reflecta în totalitate gradul de complexitate a noului cadru al politicii. Luciana SANDU Ministerul Integrãrii Europene

- Good morning! - Good day! - Tere! - Tervist! - Tere hommikust! - Tere päevast! - Hyvää päivää! - Terve! - Bonjour! - Salut! - Guten Tag

Politica de cooperare pentru dezvoltare a Uniunii Europene Uniunea Europeanã contribuie cu aproximativ jumãtate din totalul ajutorului public internaþional39 cãtre statele în curs de dezvoltare sau sãrace, fiind, în multe cazuri, principalul lor partener de comerþ . Politica de cooperare pentru dezvoltare este o politicã specialã a Uniunii Europene, constând în sprijinirea dezvoltãrii durabile, eradicãrii sãrãciei ºi întãririi democraþiei în statele în curs de dezvoltare. Asistenþa pentru dezvoltare include ºi acordarea de asistenþã umanitarã în caz de dezastre naturale sau conflicte armate prelungite. Acest domeniu nu este comunitarizat, competenþele fiind împãrþ ite între Comisia Europeanã ºi statele membre ale UE. Baza legalã o constituie Tratatul asupra Uniunii Europene40, iar instrumentele juridice sunt acordurile bilaterale41 ºi multilaterale42 ºi Sistemul Generalizat de Preferinþe. Criteriile alocãrii asistenþei pentru dezvoltare sunt cele stabilite la nivelul Comitetului de Asistenþã pentru Dezvoltare din cadrul Organizaþiei pentru Cooperare ºi Dezvoltare Economicã.. Orientarea fondurilor se face, prioritar, þinând cont de urmãtoarele douã aspecte: abordarea geograficã (Bazinul Mediteranean, Asia ºi America Latinã, Africa Subsaharianã) ºi abordarea tematicã sau sectorialã. Statele beneficiare ale asistenþei pentru dezvoltare43 sunt cele caracterizate prin: insuficienþa resurselor alimentare, sãnãtate precarã, standard de viaþã scãzut, acces limitat la educaþie pentru o mare parte a populaþiei; venituri scãzute; ratã crescutã a ºomajului.

Louis MICHEL, comisar european pentru Dezvoltare ºi Ajutor Umanitar, a enunþat cinci principii majore pentru asigurarea unei politici eficiente de dezvoltare comunã44: ! Parteneriat ºi apartenenþã, ! Dialog politic, ! Parteneriatul cu societate civilã, ! Egalitatea între sexe, ! Abordarea punctelor sensibile ale statului. Fondurile pentru dezvoltare sunt asigurate din bugetul UE ºi prin douã instrumente financiare specifice: 45 ! Fondul European de Dezvoltare ; ! Banca Europeanã de Investiþii (art. 179(2)). În cadrul Comisiei Europene fucþioneazã Departamentul pentru Cooperare EuropeAid (înfiinþat la data de 1 ianuarie 2001), care are misiunea de a coordona ºi implementa instrumentele pentru ajutor extern ale Comisiei. 39 40 41 42 43 44 45

Uniunea Europeanã este cel mai important actor în sfera asistenþei pentru dezvoltare, cu 55% din totalul asistenþei internaþionale. În 2005 Comisia a alocat suma de 6.2 miliarde de euro. Partea a III-a, Titlul XX, articolele 177-181 din Tratat. Acordurile de cooperare ºi asociere încheiate cu statele din Maghreb Convenþiile de la Lomé, Acordul Cotonou (Acordul ACP – Africa, Caraibe, Pacific). Criteriile alocãrii asistenþei pentru dezvoltare sunt cele stabilite la nivelul Comitetului de Asistenþã pentru Dezvoltare din cadrul OECD. Discurs “Politica de dezvoltare a Uniunii Europene: o viziune comunã asupra eradicãrii sãrãciei”, Londra, 28 noiembrie 2005. Însoþeºte Acordul de la Cotonou. Bugetul este stabilit pe o perioadã de cinci ani.

23

POLITICI COMUNITARE

POLITICI COMUNITARE

Dobrý den! - Nazdar! - Dobré jitro! - Dobré odpoledne! - Goddag! - Hejsa! - Hej! - Hallo! - Godmorgen! - God eftermiddag! - Hello! Cu ocazia adoptãrii „Acordului European asupra Dezvoltãrii”, la 20 decembrie 2005, de cãtre Consiliu ºi reprezentanþii statelor membre din cadrul acestuia, Comisia Europeanã ºi Parlamentul European, a fost reiterat angajamentul politic asumat de cãtre UE ºi s-au stabilit graficele prin care statele membre participã la asistenþa oficialã pentru dezvoltare. Obiectivul general exprimat a fost eradicarea sãrãciei în contextul dezvoltãrii durabile, în conformitate cu agenda internaþionalã ºi respectând Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. Alte obiective importante vizate au fost: respectarea drepturilor omului ºi buna guvernare. Astfel, din 2010 se are în vedere o medie de alocare de 0,56% din PNB, dupã cum urmeazã: noile state membre vor trebui sã tindã spre o alocare din PNB de 0,17% pentru 2010 ºi 0,33% în 2015, în timp ce vechile statele membre vor trebui sã atingã în 2015 angajamentul de alocare pentru dezvoltare de 0,7% din PNB, cu atingerea obiectivului intermediar în 2010 a unei alocãri de 0,51% din PNB. Asistenþa externã acordatã la nivel regional prin EuropeAid (plus CARDS) în perioada 2001-2 2005 (milioane euro)

România – schimbarea statutului din “recipient ” în “donator ” O datã cu aderarea la Uniunea Europeanã, România va deveni stat donator46 ºi va contribui la bugetul comunitar, prin care sunt finanþate proiectele de asistenþã pentru dezvoltare ºi la Fondul European de Dezvoltare. Coordonatorul la nivel naþional al politicii de cooperare internaþionalã pentru dezvoltare este Ministerul Afacerilor Externe, care va coordona administrarea ºi utilizarea fondurilor alocate acestei politici, în colaborare cu alte instituþii cu atribuþii în domeniu. O importanþã aparte în derularea proiectelor ºi programelor de cooperare pentru dezvolatre o au parteneriatele public-privat ºi organizaþiile neguvernamentale47. Societatea civilã joacã un rol decisiv prin prisma a douã aspecte: în primul rând, în ceea ce priveºte contribuþia la redactarea politicii de cooperare pentru dezvoltare, iar în al doilea rând, este un actor important în procesul de implementare a acesteia. Politica de cooperare pentru dezvoltare este un instrument cu potenþial de consolidare a acþiunii externe româneºti, iar în acest sens þara noastrã a desfãºurat/are în curs de desfãºurare câteva proiecte de asistenþã pentru dezvoltare în state precum Afganistan sau Iraq48 ºi a încheiat douã acorduri cu state în curs de dezvoltare, prin care acordardã un tratament comercial preferenþial acestor state: 46 “Atunci când vorbim de cooperare ºi dezvoltare, de cooperare în vederea dezvoltãrii, ne situãm în centrul sistemului de gândire european.” (Adrian Severin – Team Europe România, membru al Comisiei pentru politicã externã a Camerei Deputaþilor – Parlamentul României) 47 De exemplu: CONCORD finanþeazã proiectul TRIALOG (http://www.trialog.or.at/) care are ca scop principal susþinerea ONG-urilor care abordeazã conceptul de dezvoltare internaþionalã (ONGD) din þãrile candidate ºi în curs de dezvoltare ºi noile state membre ale Uniunii Europene, prin organizarea unor programe de pregãtire, know-how etc. 48 Sprijin acordat pentru întãrirea capacitãþii instituþionale, construirea de ºcoli, oferirea de asistenþã pentru pregãtirea observatorilor naþionali în perspectiva procesului electoral din Iraq.

24

- Good morning! - Good day! - Tere! - Tervist! - Tere hommikust! - Tere päevast! - Hyvää päivää! - Terve! - Bonjour! - Salut! - Guten Tag Acordul Global de Preferinþe Comerciale ºi 49 ! Protocolul de negocieri comerciale între statele în curs de dezvoltare . În consens cu angajamentele asumate în cadrul negocierilor la Capitolul 26 - Relaþii Externe ºi recomandãrilor incluse în rapoartele anuale 2003, 2004, 2005 ale Comisiei Europene, România trebuie sã atingã nivelul de 0,17% din venitul naþional brut (VNB) pentru asistenþã oficialã pentru dezvoltare (ODA) pânã în 2010, respectiv 0,33% din VNB pânã în 2015. Finanþarea va fi asiguratã anual din bugetul de stat. !

Asistenþã acordatã de cãtre EuropeAid + DG Extindere (CARDS) în anul 2005

Sursa: Comisia Europeanã – Raportul anual asupra politicii de dezvoltare a Comunitãþii Europene ºi a implementãrii asistenþei externe în 2005. (http://ec.europa.eu/comm/europeaid/reports/europeaid_annualreport2006_highlights_en.pdf)

În mai 2006 s-a luat mãsura de înfiinþare a Direcþiei Asistenþã pentru Dezvoltare (DAD) în cadrul MAE (H.G. nr. 636/2006), care este responsabilã de gestionarea tuturor aspectelor legate de elaborarea ºi implementarea politicii naþionale de cooperare pentru dezvoltare ºi constituirea unui grup de lucru inter-ministerial. Tot în aceeaºi lunã s-a adoptat ºi “Strategia privind politica naþionalã de cooperare internaþionalã pentru dezvoltare” (H.G. nr. 703/ 2006), care stabileºte obiectivele, principiile ºi liniile de acþiune ale politicii româneºti în domeniu, precum ºi a planului de acþiune aferent. Executivul a aprobat, în acest sens, un proiect de lege privind finanþarea asistenþei pentru dezvoltare din cadrul politicii naþionale de cooperare internaþionalã pentru dezvoltare Andrea Florina RADU Ministerul Administraþiei ºi Internelor Bibliografie: ! ! ! ! !

http://ec.europa.eu/comm/world http://ec.europa.eu/comm/europeaid http://ec.europa.eu/comm/external_relations www.mae.ro www.mae.ro

49 Protocolul celor 16.

25

POLITICI COMUNITARE

POLITICI COMUNITARE

Dobrý den! - Nazdar! - Dobré jitro! - Dobré odpoledne! - Goddag! - Hejsa! - Hej! - Hallo! - Godmorgen! - God eftermiddag! - Hello!

Globalizare ºi protecþia datelor Legãtura inerentã Se spune cã informaþia înseamnã putere, în special putere economicã. Dea lungul istoriei, cucerirea pieþelor de desfacere ºi a resurselor naturale s-a realizat continuu, prin mijloace variate, inclusiv prin pionierat armat ºi prin flexãri politice, efortul fiind rãsplãtit din plin pe “terenul de joacã” mondial. În acest sens, în istoria contemporanã, încã din 17 ianuarie 1961, preºedintele american Dwight Eisenhower a prezentat într-un discurs celebru America ca fiind “astãzi cea mai puternicã, cea mai influentã ºi cea mai productivã naþiune din lume” ºi conferea SUA responsabilitatea globalã de a “pãstra pacea [...] de a consolida libertatea, demnitatea ºi integritatea persoanelor ºi naþiunilor”. În realizarea acestui deziderat, Statele Unite au folosit diferite mijloace oferite de un sector foarte activ de cercetare-dezvoltare, iniþiativele ameri-

26

cane fiind preluate ca modele de alte naþiuni. Prezentul material se va referi la tehnologiile digitale de stocare ºi prelucrare a datelor ºi la conexiunea acestora cu domenii sensibile cum ar fi competitivitatea în comerþ, libera circulaþie a persoanelor ºi respectarea vieþii private. Bazele de date relaþionale, bine concepute ºi conþinând informaþii actualizate pentru o duratã cât mai lungã de timp au devenit o condiþie sine qua non a prezenþei în vârful piramidei, indiferent de domeniul de activitate. În Uniunea Europeanã, Raportul Bangemann numit Europa ºi Societatea Informaþionalã Globalã prezentat Consiliului European din 24-25 iunie 1994 recunoaºtea efectul multiplicator al informaþiei, care energizeazã fiecare sector economic ºi implicit faptul cã pentru reuºita oricãrei iniþiative în orice domeniu economic trebuie asigurate garanþii privind siguranþa ºi confidenþialitatea datelor personale ºi a informaþiilor cu caracter comercial. Se pune întrebarea dacã aceastã condiþie dublã a siguranþei ºi confidenþialitãþii este pe plan mondial cu adevãrat un scop urmãrit ºi realizabil în contextul glocalizãrii.

rezultatului acestui exerciþiu. În plus, aceste faþete ale rezultatului se dovedesc a fi interrelaþionate, datoritã apartenenþei la mai multe domenii a unuia ºi aceluiaºi element dintr-o mulþime. Putem afirma cã glocalizarea este rezultatul unei negocieri între factorii de tradiþie locali ºi strategiile universale ale globalizãrii. Astfel, noþiunii de „glocalizare” i se poate asocia cea de „localism cosmopolit” datoratã lui Wolfgand Sachs, care reprezintã reacþia factorului local la efectele uneori nedorite ale globalizãrii. Nu putem sã gândim relaþii globale fãrã a lua în considerare aspectele locale, în caz contrar rezultatul va fi un eºec. De exemplu, elaborarea în 2003 în Ungaria a planului naþional de dezvoltare pe baza cãruia urmau sã fie alocate fondurile structurale în 2004 a fost realizat exclusiv la nivel central, iar implementarea sa în teritoriu a eºuat. Care este implicaþia acestor principii ºi evoluþii variate ale punerii lor în aplicare asupra fiecãruia dintre noi în condiþiile în care trãim într-o lume digitalã, în care concureazã pe piaþã tot felul de produse ºi tehnologii globale? Aºa-numita glocalizare îºi prezintã avantajele ºi dezavantajele.

Glocalizarea Termenul relativ forþ at de „glocalizare” reiese din principiul de acþiune cumulativã: “gândeºte global ºi acþioneazã local”. Glocalizarea reprezintã o intersecþie între local ºi global, ca un exerciþiu cu mulþimi privite dintr-o multitudine de puncte de vedere, ceea ce determinã o multitudine de faþete ale

Competitivitatea produselor ºi serviciilor Avem deja în jurul nostru o multitudine de produse globale, iar noþiunea de certificat de origine pentru un anumit produs devine din ce în ce mai desuetã. Oferta de forþ ã de muncã calificatã ºi transportul, ambele din ce în ce mai ieftine, facilitãþi fiscale ºi jocul

- Good morning! - Good day! - Tere! - Tervist! - Tere hommikust! - Tere päevast! - Hyvää päivää! - Terve! - Bonjour! - Salut! - Guten Tag

cererii ºi ofertei determinã crearea acelui produs din componente fabricate în mai multe unitãþi de producþie din lume. Competitivitatea acerbã impune fiecãrui producãtor gãsirea celui mai bun raport calitate-preþ, iar utilizarea cât mai eficientã a resurselor în procesul de producþie a devenit nu numai o obligaþie respectatã, ci un deziderat. Dorinþele consumatorului ori efectele publicitãþii de orice fel asupra acestuia sunt culese cu grijã ºi evaluate pentru crearea unor strategii mai eficiente de marketing ori de cercetare-dezvoltare. Pentru ca toate acestea sã funcþioneze cât mai util, o evidenþã centralizatã a datelor este necesarã, deºi concepte de genul „protecþia vieþii private” au de suferit. Intruziunea în sfera privatã pare de neiertat astãzi, când familia este din ce în ce mai mult consideratã un refugiu de cãtre individul hãrþ uit de o viaþã cu un ritm din ce în ce mai alert, în care factorul economic este determinant. Iatã, însã, cã interesul comercial se manifestã foarte activ, obiectivul acaparãrii unui numãr maxim posibil de consumatori ai unui anumit produs ori serviciu este urmãrit consecvent, prin

folosirea marketing-ului ºi a mijloacelor de publicitate chiar ºi agresivã pentru inducerea de afinitãþi cãtre un anumit produs ori serviciu sau pentru crearea senzaþiei unor nevoi care altfel ar fi inexistentã. Marii strategi ai pieþelor de desfacere sunt interesaþi, astfel, de orice posibilitate de stocare a informaþiei personale relevante în mari baze de date ce pot fi supuse celor mai variate criterii de cãutare. Este cazul cãrucioarelor “inteligente” din supermarket-uri care stocheazã date referitoare la ce anume ai cumpãrat, cât timp ai petrecut într-un anumit raion ori în faþa unui raft, ce relaþii ai cerut în legãturã cu un anumit produs. Formularul ce trebuie completat pentru obþinerea unui card de fidelitate la un supermarket ori la o reþea de farmacii nu se sfieºte sã cearã la modul imperativ codul numeric personal. Produsele software de largã utilizare, fie motoare de cãutare gen Google, comunicaþii instant gen Yahoo! ori antiviruºi ºi optimizare PC cum ar fi Symantec au politici de culegere a datelor enunþate expres de la instalare ºi la care utilizatorul aderã cu mare lejeritate sau de nevoie. Document strategic de referinþã, Raportul Bangemann susþinea necesitatea creãrii unei pieþe bazate pe competitivitate pentru serviciile informatice la nivelul întregii Europe. Documentul subliniazã faptul cã societatea informaþionalã oferã în mod clar oportunitãþi ºi noi moduri de a trãi ºi lucra în colectivitãþi. Caracterul urgent era dat de oferta consistentã ºi competitivã de servicii ºi reþele din afara Europei. Reprezentanþii acestei concurenþe erau deja convinºi în anul elaborãrii raportului cã Europa va pierde forþ a comercialã pentru a obþine o parte din oportunitãþile globale ale societãþii informaþionale. Referitor la companiile de profil din statele membre,

estimarea raportorului a fost cã acestea se vor muta în locaþii mai atractive pentru afacerile lor ºi exportul european în acest domeniu nu va mai exista. Libera circulaþie a persoanelor Principiul liberei circulaþii a persoanelor nu face excepþie de la exigenþele întocmirii de baze de date solide. Informaþii privind locul ºi perioada în care se deplaseazã persoana devin importante pentru combaterea terorismului. În luna mai 2003, International Civil Aviation Organisation (ICAO) a aprobat tehnologia recunoaºterii detaliilor feþei ca standardul global pentru date biometrice, împreunã cu opþiunea includerii unui element biometric secundar, cum ar fi amprenta ori imaginea irisului. Tehnologia actualã permite ca datele personale ale oricãrui individ, inclusiv fotografia digitalã a feþei ºi douã amprente digitale scanate, sã fie stocate pe un chip care poate fi ataºat unui paºaport. În Statele Unite ale Americii, data de 26 octombrie 2004 trebuia sã devinã piatrã de hotar în privinþa paºapoartelor care includ date biometrice complete,

27

POLITICI COMUNITARE

POLITICI COMUNITARE

Dobrý den! - Nazdar! - Dobré jitro! - Dobré odpoledne! - Goddag! - Hejsa! - Hej! - Hallo! - Godmorgen! - God eftermiddag! - Hello! însã prima amânare a termenului limitã cu un an a intervenit dupã ce 27 de state americane au fãcut dovada imposibilitãþii de a se conforma acestei noi cerinþe. Ulterior, acest termen a fost amânat încã un an, pânã la 26 octombrie 2006. Exemplul american dublat de necesitatea evoluþiei cãtre sisteme compatibile de stocare ºi accesare a datelor biometrice au dus la o accelerare a evoluþiei SIS din spaþiul Schengen. Schengen Information System (SIS) dublat de programul SIRENE vor deveni SIS II, odatã cu crearea condiþiilor de includere a datelor biometrice ºi a condiþiilor de accesare a acestora, realizându-se astfel un sistem mai evoluat ce va rãspunde ºi altor interogãri (în prezent sunt aprobate 18 utilizãri, iar altele sunt în stadiu de discuþie, cum ar fi interconectivitatea cu un viitor Visa Information System – VIS ori chiar cu baze de date ale unor instituþii de credit). Aceste date biometrice incluse în documentele de cãlãtorie au fãcut obiectul unui Regulament al Consiliului din 2005 ce acorda termene stricte: includerea fotografiei digitale a feþei în termen de 18 luni ºi a amprentelor în 3 ani. Fezabilitatea a fost deja testatã în perioada aprilie – decembrie 2004, în Marea Britanie, unde 10.000 de persoane au beneficiat de noile paºapoarte eliberate în 4 localitãþi ºi 23 de puncte mobile în þarã, iar utilizarea acestora a dat rezultatele scontate, preconizându-se ca pânã în 2008 aproximativ 80% din populaþia activã economic sã deþinã un document de identitate cu date biometrice. În momentul în care s-a dorit includerea chip-urilor cu date biometrice în mod obligatoriu ºi pe vizã, limitãrile au fost tot de naturã tehnologicã. Prezenþa celor douã chip-uri, atât pe paºaport cât ºi pe vizã, fãcea ca ambele chip-uri sã nu

28

funcþioneze, ceea ce a determinat retragerea propunerii de directivã privind chip-urile din vizã la data de 23 martie 2006. Evoluþia sistemelor automate: ECHELON În buletinul din 5 septembrie 2001 al Parlamentului European se afirma cã nu mai existã nici o îndoialã asupra existenþei unui sistem global pentru interceptarea comunicaþiilor, operând cu participarea Statelor Unite ale Americii,

Canadei, Australiei ºi Noii Zeelande, scopul acestuia fiind de a intercepta în special comunicaþii personale ºi comerciale, nicidecum comunicaþii militare. Parlamentul European recomanda cu tãrie utilizarea generalizatã a tehnicilor de criptare ºi invita de urgenþã Comisia Europeanã ºi statele membre sã elaboreze mãsuri corespunzãtoare pentru promovarea, dezvoltarea ºi crearea de tehnologie europeanã de criptare ºi software specializat. De asemenea, solicita statelor membre sã adopte mãsuri menite sã întãreascã garanþiile legale privind protecþia vieþii

private pentru toþi cetãþenii europeni, în special prin stabilierea unei platforme responsabile în acest domeniu. În final, Parlamentul cerea statelor membre sã ia în considerare includerea în Tratatul constituind Comunitatea Europeanã a unei clauze care sã interzicã spionajul industrial. Evenimentele ce au intervenit în Statele Unite ale Americii dupã patru zile au adus argumente solide altor opinii. În Rezoluþia nr. 7/2002, Parlamentul European deplângea faptul cã, dupã un an de la concluziile anchetei privind ECHELON, nici Comisia ºi nici Consiliul nu au luat mãsuri adecvate asupra existenþei dovedite a unui sistem global de interceptare a comuncaþiilor private ºi comerciale ºi aducea noi recomandãri: creºterea nivelului de securitate a comunicaþiilor electronice, introducerea de sisteme ºi tehnici menite sã protejeze comunicaþiile, precum ºi negocieri cu SUA în acest sens. Istoria sistemului ECHELON începe în anul 1947, când prin Acordul UKUSA zonele de supraveghere pe globul terestru erau împãrþ ite între cinci state anglofone în cadrul “Rãzboiului Rece”: Marea Britanie acoperea Africa ºi Europa pânã la Est de munþii Ural, Canada acoperea latitudinile nordice ºi polul Nord, iar Australia acoperea Oceania. Secretul muncii indivizilor implicaþi era «pe viaþã» TOP SECRET UMBRA, devenit apoi UMBRA GAMMA. În 1960 National Security Agency din Statele Unite ale Americii avea peste 2000 posturi de interceptare, iar din 1970 tehnologia a permis cãutarea cuvintelor cheie în cadrul comunicaþiilor. În 1975 se recunoºtea public cã NSA intercepteazã comunicaþii internaþionale, voce ºi cablu. În 1980 apare procesorul “fast data finder”: în fiecare zi, un post de interceptare putea prelucra pe zeci de mii

- Good morning! - Good day! - Tere! - Tervist! - Tere hommikust! - Tere päevast! - Hyvää päivää! - Terve! - Bonjour! - Salut! - Guten Tag

de criterii de cãutare miliarde de biþi de text ºi monitoriza mii de utilizatori ori gigabiþi de fluxuri de date, prin intermediul reþelei de net globalã WAN. Din acelaºi an au devenit operaþionali sateliþii Milstar ºi Skynet, aparþ inând SUA ºi Marii Britanii. Sistemul central al unitãþii de procesare era aºa-numitul “Dicþionar”, iar variantele portabile erau numite “Oratory”. Din 1984, acordul UKUSA iniþial se extinde, înglobând ºi alte þãri din Uniunea Europeanã. În 1988 o analizã a sistemului de procesare a datelor Silkworth conduce la primul raport asupra ECHELON destinat ºi marelui public. Astfel, Margaret “Peg” Newsham raporteazã cãtre U.S. Congress House Permanent Select Committee on Intelligence abuzurile în utilizarea sistemului.

Din 1992 s-a declarat public cã un sistem de interceptare poate filtra un milion de date comunicaþii în 30 de minute, extrãgând pânã la 6.500 de date cu posibilã relevanþã, din care doar 1.000 corespund criteriilor de cãutare. Dintre acestea numai 10 ajung la analiºti care emit 1 raport, concluzia fiind cã doar o miime din totalul fluxului de date interceptate sunt vãzute de ochii unui om. Informaþiile filtrate raportate sunt folosite de SUA ºi de aliaþii sãi în scopuri diplomatice, militare ºi comerciale, ajutând la realizarea cu succes a ceea ce Clinton numea în 1993 politica “nivelãrii terenului de joc”, cu accent pe utilizarea acestor informaþii în domeniul economic. Apar mijloace de stocare de terrabiþi de date, identificarea automatã a subiectului convorbirii telefonice, devine posibilã cãutarea unui anumit cuvânt în toate comunicaþiile zilnice de pe întreg globul. Numele de cod succesive ale programelor din ce în ce mai performante de interceptare pânã în 1996 au fost Platform, Embroidery, Tideway, Oceanfront, Newsdealer, Gigster, Intelink, dar denumirea de sistem ECHELON apare abia în 1970. Prima staþie de intercepþie satelit din reþeaua ECHELON este în funcþiune la Morwenstow, Cornwall din 1970, acoperind Oceanul Atlantic ºi Oceanul Indian, a doua la Yakima pentru Oceanul Pacific, permiþând NSA ºi CIA sã constate productivitatea ºi eficienþa unor asemenea staþii. Din 1980, una din cele mai mari staþii este datã în funcþiune la Menwith Hill, Marea Britanie, cu nume de cod

Echelon 2, fotografiatã ulterior de Duncan Campbell, autorul raportului din 1999 destinat Parlamentului European ce a condus la recomandãrile menþionate anterior. În 1996 apare prima carte care abordeazã aceastã problematicã, Secret Power scrisã de Nicky Hager, iar în Noua Zeelandã sunt filmate de cãtre un post de televiziune staþii ECHELON complet automatizate. În urma acestor dezvãluiri, sistemele de supraveghere ºi intercepþie cu o istorie secretã de peste 50 de ani devin subiect de presã constant din 1998 pânã în anul 2002. Ulterior, s-a lansat de cãtre Comisia Europeanã o propunere de Directivã privind protecþia datelor personale ce urma sã înlocuiascã Directiva 97/66/EC privind procesarea datelor personale ºi protecþia vieþii private în sectorul comunicaþiilor electronice. Astfel, iniþiatã în “leagãnul democraþiei”, o consecventã încãlcare cu scopuri exclusiv economice a principiului de “privacy” pare cã ne va însoþi pe viitor, indiferent ce nume va purta la un moment dat acest program global. Ne aºteptãm ca Uniunea Europeanã sã poatã dezvolta sisteme de protecþie cum existã în prezent SecurIST, destinat creºterii încrederii cetãþenilor ºi în special a oamenilor de afaceri europeni în comunicaþiile electronice. Iulian GHERGHEVICI Prefectura Iaºi

29

ROMÂNIA ÎN DRUM SPRE UE

ROMÂNIA ÎN DRUM SPRE UE

Dobrý den! - Nazdar! - Dobré jitro! - Dobré odpoledne! - Goddag! - Hejsa! - Hej! - Hallo! - Godmorgen! - God eftermiddag! - Hello!

Rollul Româniieii într-o o Europã în schhimbare – ªcoala de varã MIE 2006 “Am furat pietre rare de acolo! De la fiecare participant, din fiecare vorbã, de la fiecare invitat. Am luat pietre pentru mine ºi þara mea.”50 sfârºit de februarie ªi care sã fie teme eseului? … discuþia formalã în grupul de proiect: anul acesta, undeva, în august, MIE va organiza o ºcoalã de varã pentru studenþi. Mai sunt luni bune pânã atunci, de ea ne despart alte câteva zeci de evenimente, avem puþine coordonate, nu ºtim unde va fi locaþia, nici câþi participanþi vom avea, ºtim, însã, cã ne dorim un eveniment elitist unde sã se reuneascã tineri talentaþi interesaþi de problematica europeanã. ªi pentru a-i alege vom iniþia un concurs de eseuri: „Ceva despre rolul tinerilor, al României, pe asta ar trebui sã marºãm… Sã le cerem sã scrie un eseu pe tema <>”. 27 august - 2 septembrie În ºase zile nu-þi propui sã formezi specialiºti în problematica europeanã, ai ocazia, însã, sã dai naºtere unui dialog deschis, neîngrãdit de barierele puse de mentalitate, vârstã sau de loc de origine. Poþi, de asemenea, sã discuþi fãrã prejudecãþi despre destinul României acum, în prag de aderare. Acest lucru a fost dovedit la Mahmudia de cãtre 50 de studenþi talentaþi ºi entuziaºti. Alãturi de ei, ghidându-i în aceastã aventurã intelectualã a mânuirii cu succes a floretei argumentelor pro sau contra, au fost ministrul integrãrii europene, politologi, euro-parlamentari, economiºti, lectori din România, Franþa ºi Germania.

Optimismul tinerilor este molipsitor, scepticismul inteligent, necesar ºi, mai ales, sãnãtos, într-o societate care se doreºte vigilentã. Vocea lor este liberã, puternicã, curajoasã, necomplexatã… un corolar a tot ceea ce se vrea România ca stat membru al Uniunii Europene. ªi dorinþa lor de a absorbi informaþii este incredibilã. „Tânjesc dupã cunoaºtere” au fost cuvintele prin care unul dintre aplicanþi îºi încheia scrisoarea de intenþie ºi, acolo, la ªcoala de varã, noi, organizatorii, ne-am convins cã nu erau vorbe goale. În creier de noapte, douãzeci de tineri, aºezaþi roi în jurul lui Daniel Dãianu, îl ascultã fascinaþi vorbind despre ºansele României, despre modelul european, despre oportunitãþile de care trebuie sã profite. E patru dimineaþa, discutãm de câteva ceasuri bune, dar nu sunt semne cã ar dori sã încheie discuþia, ci, din contrã, pun întrebãri, îºi exprimã îndrãzneþ opiniile ºi atunci conºtientizezi cã, da, chiar meritã efortul organizãrii unei astfel de ºcoli de varã. Aceºti tineri sunt cei care vor face diferenþa în societatea româneascã; rolul României în Uniunea Europeanã va fi unul important pentru ºi, mai ales, datoritã lor. Iulia MUNTEANU Ministerul Integrãrii Europene

50 Vladislav Colesnic, Chiºinãu - student participant la ªcoala de varã

30

- Good morning! - Good day! - Tere! - Tervist! - Tere hommikust! - Tere päevast! - Hyvää päivää! - Terve! - Bonjour! - Salut! - Guten Tag

Fragmente din eseurile participanþilor la ºcoala de varã „Rolul României este o parte – semnificativã! – din rolul Europei de Est într-o Europã în schimbare. Emil Cioran, dupã cele aproape ºase decenii în care a avut suficientã vreme pentru a-ºi regreta pãcatele tinereþii, era foarte optimist în acest sens. Tema recurentã a puþinelor interviuri pe care le-a acordat reporterilor strãini cãtre ultimii ani ai vieþii este credinþa nestrãmutatã în rolul exploziv al Europei de Est (implicit al României), folosind sensul cel mai benefic al sintagmei, în Europa. ªi dacã stãm bine sã ne gândim, viitorul nu foarte îndepãrtat se defineºte prin atracþia tot mai mare a Europei de Est care, paradoxal, parcã nu ºi-a epuizat accentele unui Ev Mediu târziu. Nu întâmplãtor centrul de greutate se deplaseazã de la naþiunile-motor ale UE (Franþa ºi Germania) cãtre centrul ºi chiar estul Europei ca mijloc de cunoaºtere ºi, deopotrivã, ca metodã de soluþionare a unor diferende cu potenþial de ameninþare pentru bãtrânul continent. La fel cum în deceniul ºapte al veacului trecut se vorbea cã integrarea Turciei ºi Greciei în familia europeanã poate fi o cale de soluþionare a conflictului istoric, la fel se vorbeºte astãzi de acceptarea þãrilor balcanice dintre care Slovenia deja face parte din UE, România ºi Bulgaria au promisiuni ferme de aderare la un termen precizat, iar alte þãri sunt în curs de primire a aceluiaºi statut (Croaþia). Dacã definim Europa în schimbare ca pe o identitate în formare, atunci contribuþia specificã a României ar fi spiritualitatea sa, exprimatã în zecile de mii de lãcaºe de cult rãspândite pânã prin cele mai greu accesibile locuri ale þãrii. Când „laboratorul” ideilor vest–europene experimenteazã deja laicitatea care tinde, în formele sale cele mai radicale, cãtre negare, cãlãtorul occidental va fi probabil uimit sã constate dimensiunea trãirii religioase a românului ºi a esteuropeanului, în genere. O trãire care se face „responsabilã” de capacitatea sa de supravieþuire de-a lungul încercãrilor istoriei ºi de imensa creaþie oralã sau scrisã a locuitorilor spaþiului românesc. De la conservatorismul moldovean ºi pânã la eclectismul transilvãnean (þinutul din interiorul arcului carpatic este un caz special de coexistenþã a celor mai diverse religii), România devine un spaþiu de trãire spiritualã cu care, probabil, tot mai mulþi vest-europeni îºi vor dori sã aibã contact. Contribuþia României ºi, în sens larg, a Europei de Est, va altoi pe scheletul vest– european o dimensiune misticã, o spiritualitate care va da viaþã structurilor clare, formale ºi bine formulate în timp. Poate unul din cele mai corecte feluri de a încheia acest excurs este de a accentua, o datã în plus, cã rodul sinergiei Vest – Est se va încheia într-o identificare a Europei în chiar diversitatea sa. În mãsura în care Europa este efectul propriei istorii, rolul României nu poate fi altul decât recursul la demnitate; doar aºa Europa îºi va ispãºi propriile abuzuri, iar una din pãrþile sale, România, îºi va afla (îm)plinirea în întreg.” Nicolae DRÃGUªIN - Universitatea Bucureºti, Facultatea de ªtiinþe Politice

„Pentru cei care cred în legea echilibrului universal, rolul României ar fi tocmai acela de a echilibra o Europã în schimbare, a cãrei unitate în diversitate nu reuºeºte, totuºi, sã eclipseze Statele Unite ale Americii. Pentru ceilalþi, România este un pion important prin poziþia sa geopoliticã strategicã ºi prin faptul cã reprezintã o nouã piaþã de desfacere pentru produsele Uniunii. Europa, în încercarea de a-ºi menþine statutul de „suveranã” prin tradiþie ºi stabilitate, se confruntã cu expansiunea uimitoare a unor continente precum America de Nord ºi Asia. În acest rãzboi tãcut, dar crâncen, orice aliat este binevenit, iar România, odatã devenitã membrã, poate fi un apãrãtor devotat al intereselor Uniunii Europene. În secolul al XXI-lea istoria nu se mai scrie cu sânge, ci cu inteligenþã artificialã. Iar din acest punct de vedere, România reprezintã un punct de interes, prin oamenii valoroºi pe care îi are. (…) Sceptici sau optimiºti, atât cetãþenii Uniunii, aºanumiþii „europeni” (deºi mi se pare puþin forþat ºi nerealist termenul), cât ºi românii privesc þara noastrã ca pe o poartã pe care e bine sã o poþi deschide când vrei. Bineînþeles cã acest lucru are un preþ, balanþa fiind îndelung analizatã de specialiºti în economie, socioculturã ºi politicã. România nu este nici pe departe ruda sãracã sau curtea din spate a Europei. Iar cei care trebuie sã lupte pentru câºtigarea unui statut decent suntem noi, cetãþenii. Sã nu confundãm demnitatea cu orgoliul ºi nici valoarea cu puterea. Adevãrul este cã þara noastrã are un rol important în conturarea unei Europe în schimbare, aºa cum Europa are un cuvânt greu de spus în schimbarea României”. Luciana ªUICà – Facultatea de Jurnalism ºi ªtiinþele Comunicãrii

31

ROMÂNIA ÎN DRUM SPRE UE

ROMÂNIA ÎN DRUM SPRE UE

Dobrý den! - Nazdar! - Dobré jitro! - Dobré odpoledne! - Goddag! - Hejsa! - Hej! - Hallo! - Godmorgen! - God eftermiddag! - Hello! „Europa, oaza civilizaþiei. Recunoscutã ca fiind printre cele mai vechi nãscãtoare de frumos, acest soclu preþios susþinãtor a tot ce e mai bun, frumoasa Europã. Asemenea unei pietre ce se modificã de-a lungul timpului, Europa inspirã, expirã, este vie, într-o continuã schimbare, un du-te vino neîncetat, noi confruntãri la fiecare pas, posibilitãþi de schimbare a direcþiei, în fiecare alegere. Destinul Europei va sta în unitate. Acolo ea va putea sã pãstreze ce-a cumulat, va putea sã-ºi degaje aroma asupra întregii lumi, ajungând s-o înmiresmeze, sã o coloreze ºi sã îi dea mantia care ar înnobila-o. Europa este sarea lumii. ªi, ca orice lucru bun, acesta se poate altera, dacã nu este pãstrat, revigorat, aerisit ºi restaurat. Poate cã toate au prins o crustã pe deasupra, iar lucrurile au devenit rigide ºi s-a pierdut specificul frumuseþii. Cãldura. Aici îºi va face apariþia amprenta României, pecetea ei inconfundabilã, resursele ei de oferit. Cordialitatea debordantã a oamenilor, frumuseþea fizicã a acestei þãri, ce, iatã, s-a rãsfrânt ºi asupra oamenilor, cunoscuþi prin capacitatea lor de a cuceri prin cãldurã ºi generozitate. România aduce cãldurã Europei, topeºte crusta anilor, surprinde prin dezinvolturã ºi candoare” Florin BÃJENARU - Facultatea de Psihologie ºi ªtiinþele Educaþiei – secþia Pedagogie „Consider cã este rolul nostru, al multiplicatorilor de informaþie europeanã ºi al reprezentanþilor ONG-urilor sã facem din Europa un subiect atractiv, o idee la care oamenii sã adere, sã contribuie, sã participe de bunãvoie; o situaþie în care ei sã se simtã egali, în care România sã devinã un partener; acesta ar trebui sã fie rolul þãrii noastre, de partener în procesul extinderii „familiei europene”. Cred cã acesta ar fi rãspunsul succint la întrebarea „care ar fi rolul României într-o Europã în schimbare”: acela de partener... o întrebare cu un rãspuns mai dificil mi s-ar pãrea însã: unde se situeazã Europa în percepþia românilor? Care ar fi rolul Uniunii Europene în viaþa lor în schimbare? Cred cã e timpul se ne întrebãm ºi ce înseamnã Europa pentru noi, nu numai ce însemnãm noi pentru comunitatea europeanã. De-a lungul istoriei România a fost consideratã punte sau zonã tampon, revendicatã la un moment dat ca zonã de influenþã de mai multe puteri ale lumii, iar „vina” noastrã a fost poate tocmai pasivitatea, faptul cã ne-am lãsat modelaþi, direcþionaþi prea des ºi ne-am extaziat la ideea de a fi ceva pentru alþii... Poate cã am privit prea mult în trecut, iar înfrângerea euroscepticismului se poate face tocmai prin încurajarea acþiunii (ºi informarea e o formã de acþiune), a întâmpinãrii, a participãrii.” Camelia-M Mãdãlina OLTEANU – masterand Facultatea de Comunicare ºi Relaþii Publice „David Ogilvy”, specializarea „Resurse Umane ºi comunicare managerialã”, anul I

32

„România în UE înseamnã continuarea luptei politice de stabilizare a zonei Balcanilor, atât de lovite de conflicte etnice ºi ideologice, a stãpânirii cronice a Rusiei încã þariste ºi ºansa de a continua tratativele cu cele mai comuniste þãri ale Europei de rãsãrit, Ucraina (pseudo-revoluþia portocalie) ºi Moldova. Este un joc strategic excelent, din care toþi avem de câºtigat. Vom deveni un pion pe masa de joc a politicii externe a Uniunii. Trebuie sã jucãm corect ºi sã ne axãm pe punctele tari ºi avantajele competitive oferite de noi: agriculturã, turism rural ecologic, poziþie geostrategicã. UE devine un colos politic, social ºi economic ºi îmi imaginez o Românie integratã, dar, în acelaºi timp, demnã ºi conºtientã de puterea sa regionalã.” Marius George DAN, Facultatea de Relaþii Economice Internaþionale - ASE Bucureºti

“Nu am primit un cec în alb, ci ne-am asumat o responsabilitate. Aceea de a nu ne mai complace în mediocritate ºi de a ne face instituþiile sã meargã. Pe viitor va trebui sã nu mai privim Uniunea Europeanã ca pe un loc unde se fuge de acasã, ci ca pe un partener egal. Cu siguranþã nu noi vom fi cei care vor construi drumurile Uniunii Europene. Însã putem deveni un membru important al Uniunii dacã nu mai suntem orgolioºi ci muncim cu ambiþia temerarului aflat la început de drum. Rolul nostru nu va fi acela de “placã turnantã”. Pentru moment va trebui sã ne strãduim sã ajungem pe picior de egalitate cu celelalte state membre”. Cezar FLOREA – Facultatea de Comunicare Socialã ºi Relaþii Publice – SNSPA

- Good morning! - Good day! - Tere! - Tervist! - Tere hommikust! - Tere päevast! - Hyvää päivää! - Terve! - Bonjour! - Salut! - Guten Tag „Acest mecanism suprastatal a dezvoltat o capacitate intrinsecã de a promova valori comune europene, susþinând în acelaºi timp dreptul statelor membre la exprimarea propriilor valori culturale specifice. Uniunea Europeanã a reliefat prin valorile europene un substrat valoric comun specific european, care a reuºit pânã acum sã depãºeascã într-o mare mãsurã vechile fragmentãri transcontinentale geografice (continental– insular), religioase (protestanþi – catolici – ortodocºi), legate de principalele civilizaþii supranaþionale din spaþiul european (slavi – latini – germani). Rolul României în cadrul Uniunii Europene este acela de a reliefa pe deplin depãºirea unei alte mari fragmentãri europene ºi anume discrepanþa est–vest. Uniunea Europeanã este „unitã în diversitate” ºi, de aceea, prin promovarea acelor valori comune subliniazã ºi mai mult individualitatea fiecãrui stat membru. Miºcarea valoricã este miºcarea evoluþiei, schimbarea europeanã care face Europa sã se debaraseze de prejudecãþile trecutului. Astfel Uniunea Europeanã schimbã statele europene, adãugând aspectului eterogenitãþii europene un model de omogenitate ce potenþeazã însãºi individualitatea statelor membre.” Ioana-EEmina DUMITRAªCU – Facultatea de ªtiinþe Politice, SNSPA

“Consider cã potenþialul de schimbare ºi adaptare din mers reprezintã atuul principal al generaþiei tinere; aºa-numitul curaj al tinereþii sau nebunia tinereþii. Cum aºa? Simplu, gândiþi-vã doar un moment, cine a fãcut marile revoluþii? ªi mai e ceva, poate chiar mai important, tinerii au o capacitate uimitoare de a se uni, de a deveni un grup atunci când interesele o cer. Putem spune cã tinerii reprezintã într-adevãr cea mai de preþ resursã a unei þãri; adolescenþi, studenþi, proaspãt angajaþi în câmpul muncii sau tineri pãrinþi; ei sunt cei care dau sensul dezvoltãrii. Toþi sunt dornici sãºi schimbe viaþa, sã ºi-o facã mai bunã, sã se poatã bucura de mai multe privilegii decât pãrinþii lor, fie cã acestea iau forma posibilitãþii unor excursii în strãinãtate, o educaþie aleasã, un loc de muncã bine plãtit, recunoaºtere sau pur ºi simplu o casã ºi o maºinã ale lor. Idealurile reprezintã combustibilul cu care funcþioneazã motoarele acestor tineri, visurile pe care le au ºi în care cred cu îndârjire, sau mai bine spus capacitatea de a-ºi fãuri vise ºi de a lupta pentru ele; un tânãr nu vede în a-ºi face planuri îndrãzneþe o pierdere de timp, nu vede lumea ºi viaþa prin prisma neîmplinirilor, eºecurilor personale.” Elena GHEBÃRÃU – Facultatea de Sociologie ºi Asistenþã Socialã, Universitatea Bucureºti

„Dar mai întâi de toate celelalte libertãþi trebuie sã aºezãm libertatea ºi dreptul de a munci. Pe aceastã libertate laborioasã vom construi ulterior toate celelalte libertãþi (a persoanelor, bunurilor, mãrfurilor ºi a capitalului). Aceasta este lecþia Uniunii Europene pentru toate statele candidate, inclusiv România. ªi de ce nu, poate un exemplu pentru toate þãrile lumii. Afirm cu convingere cã România are nevoie de rigoarea normativã ºi de arta birocraþiei Uniunii pentru a se putea elibera de prejudecãþile a 50 de ani de comunism. Avem nevoie de experienþa a zeci de ani de normare ºi perfecþionare continuã a regulilor „de trai în comunitate” pentru a ne putea fructifica cu adevãrat civilizaþia europeanã pe care o împãrtãºim. Avem nevoie de întreaga legislaþie europeanã pentru a ne canaliza dispoziþia de efort de la o þarã în „curs de dezvoltare” la o þarã dezvoltatã.” Paul-G Gabriel NICà – Facultatea de Jurnalism ºi ªtiinþele Comunicãrii

„Ce rol a jucat România în istoria Europei? Ne-am amãgi dacã am spune cã unul principal. A fost un rol secundar, câteodatã periferic, cauzat de numeroºi factori politici, economici ºi sociali, interni ºi externi, obiectivi ºi subiectivi. Încã din Evul Mediu, Þãrile Române au fost asociate cu sintagma „porþi ale creºtinãtãþii”, de atunci românii þinând la mare preþ ideea cã a fost o vreme când rãmãseserã singurii apãrãtori ai Europei creºtine în faþa pericolului otoman. Iluzie deºartã sau nu, rãmâne o problemã deschisã. Câteva secole mai târziu, la pragurile dintre veacurile XIX-XX, un avocat francez considera cã România (la acea datã în parte întregitã) se aflã la „Porþile Orientului” (adãugând cã aici totul este luat cu uºorul, afirmaþie deloc mãgulitoare, dar cât se poate de adevãratã). Din suprapunerea acestor douã viziuni asupra rolului României un element rãmâne comun. Acela de „poartã”, adicã de punte, de liant între douã zone de civilizaþie ºi culturã diferite. ªi, în ciuda numeroaselor transformãri sociale ºi politice de pe plan mondial, ºi-a pãstrat acest statut.” Iulian FIRA – Facultatea de Istorie, Filosofie, Geografie, Craiova

33

ROMÂNIA ÎN DRUM SPRE UE

ROMÂNIA ÎN DRUM SPRE UE

Dobrý den! - Nazdar! - Dobré jitro! - Dobré odpoledne! - Goddag! - Hejsa! - Hej! - Hallo! - Godmorgen! - God eftermiddag! - Hello!

Aplicarea Regulamentului 2003/2003 privind îngrãºãmintele51 Principiul liberei circulaþii a bunurilor constituie un principiu fundamental pentru buna funcþionare a pieþei interne a Uniunii Europene, fiind încurajatã competitivitatea. Prin producerea ºi comercializarea celor mai bune produse câºtigã cei mai buni jucãtori de pe piaþa europeanã, cei care produc aceste produse, dar ºi consumatorii care se bucurã de o calitate mai bunã a mãrfurilor. La nivelul statelor membre ale UE au fost înlãturate multe bariere prin armonizarea legislaþiei în domenii precum autovehicule, produse farmaceutice, chimice, produse pentru construcþii, cosmetice, echipament electric, încãlþãminte, dispozitive medicale, ambarcaþiuni pentru recreere, metrologie ºi preîmpachetare, echipamentele terminale pentru radio ºi telecomunicaþii, textile, jucãrii º.a. Odatã cu încheierea, la 1 februarie 1993, a Acordului european instituind o asociere între România, pe de o parte, ºi Comunitãþile Europene ºi statele lor membre, pe de altã parte sunt eliminate treptat barierele din calea liberei circulaþii a persoanelor, bunurilor, capitalurilor, serviciilor. Acest acord, intrat în vigoare la 1 februarie 1995, creeazã o zonã de liber schimb între România ºi statele membre, recunoaºte obiectivul României de a deveni membru al UE ºi prevede asistenþã financiarã ºi tehnicã din partea UE. Pentru produsele care nu sunt subiecte ale armonizãrii legislative în cadrul Comunitãþii, art. 28 ºi 30 al Tratatului CE interzic statelor membre ale UE sã menþinã sau sã impunã bariere pentru comerþ ul intracomunitar cu mãrfuri, cu excepþii în anumite circumstanþe. Aceste prevederi sunt, de asemenea, bazã pentru recunoaºterea reciprocã a principiilor care conduc la faptul cã în orice sector care nu este subiect al mãsurilor de armonizare la nivelul Comunitãþii sau nu este acoperit de mãsuri minimale sau opþionale, fiecare stat membru este obligat sã accepte pe teritoriul sãu produse care sunt produse în mod legal ºi vândute în alte state membre. Statul poate doar sã aplice principiile în cazurile în care sunt în pericol siguranþa publicã, sãnãtatea sau protecþia mediului. În aceste cazuri, orice mãsuri luate trebuie sã fie compatibile cu principiile necesitãþii ºi proporþionalitãþii. De la data aderãrii la UE, vom înþelege mai bine importanþa liberei circulaþii intracomunitare care ne va influenþa ºi pe noi, românii. Comerþul intracomunitar cu fertilizanþi este, la rândul lui, liber. Producãtorii români trebuie sã respecte anumite standarde de calitate, cerinþele pentru etichetare ºi ambalare. De asemenea, comercianþii trebuie sã fie la curent cu aceste standarde - sã aibã grijã, de asemenea, de modul cum respectã normele în domeniu. Þara noastrã se pregãteºte pentru integrare ºi din prisma sectorului de fertilizanþi. În acest sens, este în derulare un proiect de colaborare pentru implementarea Regulamentului 2003/2003 în care este folositã expertiza unor specialiºti din Olanda ºi Estonia. De asemenea, respectând criteriile UE, este organizatã riguros inspecþia în acest sector sensibil atât pentru sãnãtatea oamenilor, cât ºi pentru cea a plantelor ºi animalelor. Modelul de bunã practicã din Estonia impresioneazã prin seriozitate ºi profesionalism, iar cel olandez prin corectitudine. Producãtorii ºi comercianþii sunt asociaþi, iar interesele le sunt reprezentate foarte bine, existând transparenþã ºi echitate. Regulamentul (CE) nr. 2003/2003 (al Parlamentului European ºi al Consiliului UE) din 13 octombrie 2003 privind îngrãºãmintele (cod CELEX 32003R2003) a fost elaborat în conformitate cu comunicarea Comisiei cãtre Parlamentul European ºi Consiliu „Simplificarea legislaþiei privind piaþa internã” (SLPI) ºi cu planul de acþiune în favoarea pieþei unice. A fost nevoie de o 51 Îngrãºãmânt = un material a cãrui funcþie principalã este aportul de substanþe nutritive plantelor.

34

- Good morning! - Good day! - Tere! - Tervist! - Tere hommikust! - Tere päevast! - Hyvää päivää! - Terve! - Bonjour! - Salut! - Guten Tag simplificare ºi, în consecinþã, de un singur instrument juridic. Deoarece legislaþia privind îngrãºãmintele are un conþinut foarte tehnic, regulamentul este cel mai potrivit ca formã juridicã întrucât impune direct fabricanþilor obligaþii precise care trebuie aplicate simultan ºi unitar pe întreg teritoriul Comunitãþii. Dispoziþiile obligatorii ale regulamentului se referã în special la denumirea, definiþia ºi compoziþia anumitor îngrãºãminte (îngrãºãminte CE), precum ºi la normele comunitare privind identificarea, trasabilitatea52 ºi etichetarea lor, precum ºi închiderea ambalajelor. Controalele oficiale privind conformitatea „îngrãºãmintelor CE” cu cerinþele regulamentului privind calitatea ºi compoziþia trebuie sã fie efectuate de laboratoare autorizate de statele membre ºi care sunt notificate Comisiei. Sunt prevãzute norme speciale pentru azotatul de amoniu care constituie principala componentã pentru o serie de produse dintre care o parte sunt utilizate ca îngrãºãminte, având în vedere cerinþele care rezultã în ceea ce priveºte siguranþa publicã, sãnãtatea ºi protecþia muncii. Existã reguli privind metodele ciclurilor termice închise, chiar dacã este posibil ca aceste metode sã nu simuleze neapãrat toate condiþiile care apar în timpul transportului ºi depozitãrii. Fabricantul este responsabil de conformitatea „îngrãºãmântului CE”53 cu dispoziþiile regulamentului. Îngrãºãmintele marcate „îngrãºãmânt CE” circulã liber în Comunitate. Cu excepþiile definite la art. 15, statele membre nu pot sã interzicã, sã limiteze sau sã obstrucþioneze, din motive legate de compoziþia, identificarea, etichetarea sau ambalarea sau de alte dispoziþii din regulament, introducerea pe piaþã a îngrãºãmintelor marcate „îngrãºãmânt CE”. Existã anumite menþiuni obligatorii pentru conþinutul de azot, fosfor ºi potasiu (ex. azot, numai în forma elementarã (N); ºi fosfor ºi potasiu, numai în forma elementarã (P, K); fosfor ºi potasiu, numai ca oxizi (P2O5, K2O); simultan fosfor ºi potasiu, atât în formã elementarã, cât ºi ca oxizi) sau în cazul în care se opteazã pentru menþinerea conþinutului de fosfor ºi de potasiu sub formã de elemente, toate menþiunile din anexe la forma de oxizi se interpreteazã ca fiind în forma elementarã, iar valorile numerice se convertesc cu ajutorul anumitor factori. Statele membre pot impune menþionarea conþinutului de calciu, magneziu, sodiu ºi sulf din îngrãºãmintele cu nutrienþi secundari sub formã de oxid (CaO, MgO, Na2O, SO3); în formã elementarã (Ca, Mg, Na, S); în ambele forme. Regulamentul are cinci anexe: Anexa I - Lista tipurilor de îngrãºãminte CE, Anexa II - Toleranþe; Anexa III - Dispoziþii tehnice privind îngrãºãmintele pe bazã de azotat de amoniu cu conþinut ridicat de azot; Anexa IV – Modalitãþi de prelevare de probe ºi metode de analizã; Anexa V – A. Lista documentelor ce trebuie consultate de producãtori ºi reprezentanþii lor pentru întocmirea unui dosar tehnic pentru un nou tip de îngrãºãmânt care sã fie adãugat anexei I la prezentul regulament; B. Norme de acreditare privind laboratoarele competente sã furnizeze serviciile necesare verificãrii îngrãºãmintelor CE pentru conformitate cu prevederile regulamentului ºi anexelor. În cazul în care un stat membru are motive justificate sã considere cã un anumit îngrãºãmânt CE, chiar dacã este conform cu prevederile regulamentului, prezintã riscuri pentru siguranþa ºi sãnãtatea oamenilor, sãnãtatea animalã sau sãnãtatea plantelor sau pentru mediu, el poate interzice temporar sau poate impune condiþii speciale pentru introducerea pe piaþã a îngrãºãmântului în cauzã pe teritoriul sãu. Statul membru în cauzã informeazã de îndatã celelalte state membre ºi Comisia cu privire la acest lucru, motivându-ºi decizia. Existã dispoziþii aplicabile anumitor tipuri de îngrãºãminte. Pentru a se asigura trasabilitatea îngrãºãmintelor CE pe bazã de azotat de amoniu cu un conþinut ridicat de azot introduse pe piaþã, fabricantul pãstreazã dosarele privind denumirea ºi adresa locaþiilor în care au fost produse îngrãºãmântul în cauzã ºi principalele sale componente, precum ºi denumirea ºi adresa 52 Istoricul realizãrii, distribuþiei ºi amplasarea produsului dupã livrare. 53 Orice îngrãºãmânt care aparþ ine unuia din tipurile de îngrãºãminte menþionate în Anexa I a Regulamentului 2003/2003 ºi care îndeplineºte condiþiile prevãzute în acest act normativ.

35

ROMÂNIA ÎN DRUM SPRE UE

ROMÂNIA ÎN DRUM SPRE UE

Dobrý den! - Nazdar! - Dobré jitro! - Dobré odpoledne! - Goddag! - Hejsa! - Hej! - Hallo! - Godmorgen! - God eftermiddag! - Hello! operatorilor locaþiilor respective. Dosarele respective sunt la dispoziþia statelor membre pentru inspecþie, pe întreaga duratã de introducere pe piaþã a îngrãºãmântului ºi pentru o perioadã suplimentarã de doi ani de la data la care s-a încheiat furnizarea. Fabricantul se asigurã cã toate tipurile de îngrãºãminte CE pe bazã de azotat de amoniu cu un conþinut ridicat de azot introduse pe piaþã sunt supuse cu succes testului de rezistenþã la detonare descris în regulament. Statele membre pot sã impunã taxe care sã nu fie mai mari decât costurile testelor necesare în cadrul mãsurilor de control. Comisia publicã lista laboratoarelor autorizate în Jurnalul Oficial al CE. Statele membre stabilesc regimul de sancþiuni aplicabil pentru nerespectarea dispoziþiilor din regulament ºi iau toate mãsurile necesare pentru a asigura punerea sa în aplicare. Ca toate regulamentele UE, Regulamentul 2003/2003 este obligatoriu în toate elementele sale ºi se aplicã direct în toate statele membre.. Speranþa Liliana NEAGU Ministerul Agriculturii, Pãdurilor ºi Dezvoltãrii Rurale

România, frontierã externã a Uniunii Europene FRONTEX Statistica anului 2004 prezenta urmãtoarea realitate în Uniunea Europeanã: a fost refuzatã intrarea a 900.000 de imigranþi ilegali, 380.000 de imigranþi au fost arestaþi în situaþii “ilegale”, iar 200.000 au fost expulzaþi.

36

Eforturile depuse de autoritãþile statelor membre în vederea atingerii acestor rezultate prezentau ca necesarã oficializarea unei viitoare coordonãri a colaborãrii. O nouã agenþie europeanã lua fiinþã: FRONTEX. Agenþia Europeanã pentru Frontierele Externe (European Agency for the Management of Operational Cooperation at the External Borders), al cãrei sediu a fost stabilit în Varºovia începând cu 14 aprilie 2005, are ca scop facilitarea aplicãrii mãsurilor comunitare actuale ºi viitoare privind managementul frontierelor externe ale Uniunii Europene prin coordonarea acþiunilor statelor membre de implementare a acestor mãsuri. Înfiinþarea acestei agenþii a fost reglementatã pe 26 octombrie 2004 printr-un Regulament al Consiliului. Întrucât în acea perioadã Finlanda deþinea preºedinþia Grupului Baltic de combatere a criminalitãþii, iar autoritãþile finlandeze au lucrat îndeaproape cu cele poloneze

la programe comune (cum ar fi combaterea pornografiei cu copii ºi a criminalitãþii pe Internet), primul mandat la conducerea agenþiei a revenit Finlandei. Stabilirea sediului la Varºovia are o explicaþie în faptul cã Polonia are în Est cea mai lungã zonã de frontierã externã dupã cea a Finlandei. Agenþia are alocat un buget de 285,1 milioane euro pentru perioada 2007-2013 pentru acþiuni specifice sistemului integrat de management al frontierei externe a UE, ce vor conduce la un schimb rapid de informaþii ºi baze de date, decizii comune rapide ºi soluþii eficiente în scopul combaterii coordonate a terorismului internaþional, a traficului de fiinþe ºi a imigraþiei ilegale. Atribuþiile agenþiei constau în: ! coordonarea cooperãrii între statele membre în domeniul managementului frontierelor externe; ! alocarea de asistenþã statelor membre pentru pregãtirea poliþiilor naþionale de frontierã;

- Good morning! - Good day! - Tere! - Tervist! - Tere hommikust! - Tere päevast! - Hyvää päivää! - Terve! - Bonjour! - Salut! - Guten Tag operaþionale în domeniul controalelor vamale ºi de alte probleme de securitate referitoare la bunurile ce tranziteazã frontiera ºi sã creeze un sistem operaþional integrat de management al frontierei la nivelul întregii Europe. Din aceastã perspectivã, este de remarcat Misiunea UE de Asistenþã la Frontierã în Moldova înfiinþatã la 31 decembrie 2005 cu mandat de 2 ani.

elaborarea de analize de risc; ! utilizarea descoperirilor ºtiinþifice relevante pentru controlul ºi supravegherea frontierelor externe; ! acordarea de asistenþã statelor membre pentru situaþii care solicitã un înalt nivel al tehnicii ºi al logisticii la frontierã; ! furnizarea de sprijin în operaþiuni comune de repatriere. Aceastã nouã structurã apare în condiþiile în care un Cod al Frontierelor a fost anunþat de comisarul european pentru justiþie, libertate ºi securitate, Franco Frattini, la data de 30 iunie 2005, iar Regulamentul Consiliului privind regulile de control la frontiera externã al persoanelor ce intrã în Uniunea Europeanã adoptat la data de 21.02.2006 include reguli diferite de control pentru anumite categorii profesionale: diplomaþi, piloþi, marinari, muncitori transfrontalieri. În viitor, agenþia îºi propune sã rãspundã de coordonarea activitãþilor !

Stelele artificiale ale UE – sateliþii Galileo Uniunea Europeanã beneficiazã astãzi de un sistem eficient de control din spaþiu prin satelit, un instrument al tehnologiei de vârf care este utilizat ºi în cadrul controlului frontierelor. Încã din 1998 s-au dovedit eficiente sisteme cum ar fi IRIDIUM, LANDSAT, ERS, JERS ºi QUICKBIRD. Evoluþia continuã a constat în creºterea fidelitãþii senzorilor ºi în miniaturizare, însã monopolul acestor tehnologii continua sã fie deþinut de Statele Unite ale Americii, care acþiona ca furnizor de servicii specifice pentru statele membre ale Uniunii Europene. Aceastã situaþie s-a schimbat în anul 2005 când a început implementarea programului european GALILEO, care se va finaliza la sfârºitul anului 2007, când toþi cei 30 de sateliþi (din care 3 rezerve) vor fi pe orbite. Tehnologia utilizatã este de ultimã generaþie, în condiþiile în care, încã din 1998 sistemul QuickBird realiza fotografii ori monitoriza suprafeþe de 1 metru pãtrat, generând hãrþi de înaltã rezoluþie cu identificarea infrastructurii ºi analiza terenului. Sistemul de sateliþi GALILEO, în afarã de componentele strict comerciale sau de localizare ºi salvare SAR (Search and

Rescue Service) în cooperare cu COSPAS-SARSAT (acestea din urmã se bazeazã pe alternativa europeanã la sistemul american GPS – Global Positioning Sistem) oferã ºi o serie de servicii reglementate de autoritãþile publice la nivel trans-european: ! servicii de sprijin al activitãþii poliþieneºti, inclusiv al controlului la frontierã (EUROPOL, vamã, Oficiul European de Luptã Anti-Fraudã – OLAF); ! servicii de securitate pentru Agenþia de Securitate Maritimã; ! servicii de urgenþã pentru forþele de pãstrare a pãcii ori pentru intervenþii umanitare. Sistemul furnizeazã servicii ºi pentru autoritãþile publice de la nivelul statelor membre în poliþie, vamã ºi servicii de informaþii. Acordul Schengen ºi Curtea Europeanã de Justiþie Deciziile Curþii Europene de Justiþie constituie izvor de drept în Uniunea

37

ROMÂNIA ÎN DRUM SPRE UE

ROMÂNIA ÎN DRUM SPRE UE

Dobrý den! - Nazdar! - Dobré jitro! - Dobré odpoledne! - Goddag! - Hejsa! - Hej! - Hallo! - Godmorgen! - God eftermiddag! - Hello! Schengen aduse de prezenþa ºi comportamentul acelor cetãþeni, în baza prevederilor Directivei 64/221/CEE. Necesitatea unei evaluãri a informaþiilor complementare despre persoana ce doreºte sã intre în spaþiul Schengen este subliniatã ºi de existenþa manualului de proceduri Sirena care garanteazã furnizarea datelor personale complementare într-un termen mai mic de 12 ore pentru persoana referitor la care s-a primit de cãtre autoritãþi un rãspuns pozitiv la interogarea bazei de date SIS.

Europeanã, curtea fiind singura instituþie abilitatã sã interpreteze dispoziþiile dreptului comunitar, aducând asupra acestuia efectele benefice ale factorului actualitãþii ºi realismului. În problematica controlului frontierelor, Curtea aduce la luminã o faþetã deficitarã a sistemului Schengen hotãrând în cauza Comisia Europeanã contra Regatul Spaniei la data de 31 ianuarie 2006 cã numai simplul fapt cã o alertã a fost iniþiatã referitor la un individ în cadrul Schengen Information System (SIS) nu constituie un motiv suficient pentru un stat membru de a-i refuza intrarea ºi eliberarea vizei necesare pe teritoriul sãu. Astfel, prezenþa datelor personale în SIS aparþinând unor cetãþeni magrebieni, cãsãtoriþi cu rezidente în Irlanda, respectiv în Marea Britanie, în urma unei înregistrãri de non-admisiune (fãrã un motiv precizat) introduse de autoritãþile germane trebuia sã fie însoþitã de o analizã a riscurilor reale pentru securitatea publicã din statele spaþiului

38

Politica europeanã în domeniul migraþiei legale Statistica demograficã preconizatã pentru perioada 2010-2025 pe teritoriul statelor membre UE aratã cã populaþia va creºte ca efect al fenomenului imigraþionist, iar populaþia aptã de muncã va scãdea de la 67,2% în anul 2004 la 56,7% în anul 2050 (reprezentând o scãdere de 52 de milioane). Comunicarea Comisiei Europene din data de 21.12.2005 prezintã coordonatele unei iniþiative lãudabile în domeniul migraþiei legale a forþei de muncã. Iniþiativa legislativã ar urma sã aducã implementarea permisului dublu de muncã ºi rezidenþã pentru persoanele care lucreazã legal, o singurã datã, în momentul intrãrii în vigoare a directivei. Un alt proiect legislativ cuprinde un pachet de patru directive destinate reglementãrii sau îmbunãtãþirii situaþiei unor categorii profesionale diferite: muncitori înalt calificaþi, sezonieri, personal intra-corporatist ºi stagiari plãtiþi. Astfel, în perioada 2007-2008 va fi publicatã directiva pentru lucrãtori înalt calificaþi, iar în 2009 – directiva intracorporate ºi stagiari plãtiþi.

Au fost pregãtite unelte performante, cum ar fi Portalul Mobilitãþii în UE – European Job Mobility Portal – EURES, iar European Migration Network (EMN) are ca scop sã furnizeze pentru Comisia Europeanã, pentru statele membre ºi pentru public informaþii obiective, realiste ºi comparative asupra migraþiei ºi azilului. Anul 2005 a adus Agenda Comunã pentru Integrare, program ce propune cooperarea cu þara de origine în vederea pregãtirii imigranþilor, inclusiv cursuri de limbã ºi asigurarea pregãtirii profesionale. Planul de acþiune 2005-2009 mai prevede un posibil Green Card UE din 2006, mãsuri de integrare prin Fondul Social European, diverse ghiduri ºi site-uri cu exemple de bune practici de integrare pe piaþa muncii, un sistem de monitorizare ºi evaluare a transferurilor de forþã de muncã ºi înfiinþarea bazei de date cu repatriaþi, precum ºi propuneri de susþinere consistentã a migraþiei circulare (prezenþa lucrãtorului în UE urmând a

- Good morning! - Good day! - Tere! - Tervist! - Tere hommikust! - Tere päevast! - Hyvää päivää! - Terve! - Bonjour! - Salut! - Guten Tag avea un caracter ciclic, în funcþie de muncile sezoniere) ºi a migraþiei de repatriere. Teste în curs: 2006 – anul european al mobilitãþii forþei de muncã Sunt în desfãºurare programele-teste privind mobilitatea forþei de muncã în anul 2006 ºi în pregãtire pentru 2007 cel privind egalitatea de ºanse. Acestea au la bazã necesitatea obþinerii unui feedback realist privind punerea în practicã a elementelor politicii europene a migraþiei legale. Mai 2006 a constituit un moment decisiv privind aplicarea regulii 2 + 3 + 2 în menþinerea sau ridicarea restricþiilor privind libera circulaþie a forþei de muncã din noile state membre pe teritoriul vechilor state membre, þinând cont cã noile state membre doresc aplicarea regulilor pe baza principiului reciprocitãþii. Limitãri ºi bariere au apãrut ori se dezvoltã discret, fie cã este vorba de neasigurarea drepturilor de asigurãri sociale, nerecunoaºterea diplomelor ori a calificãrilor. Statistica arãta pânã în mai 2006, cã doar o medie de 1% din totalul populaþiei apte de muncã din vechile state UE provenea din noile state membre, procentul fiind mai mare în Austria (1,4%) ºi în Irlanda (3,8%). S-au pronunþat pentru menþinerea restricþiilor Austria ºi Germania, iar pentru

retragerea gradualã Belgia, Olanda, Franþa ºi Danemarca. Spania, Portugalia ºi Finlanda au optat pentru înlãturarea restricþiilor. Cazul Spaniei atrage atenþia, în sensul cã, din 43 de milioane de locuitori, 300.000 sunt români, constituind a treia comunitate ca mãrime. Pe durata anului 2006 se estimeazã un numãr de 250.000 de români plecaþi în Spania ºi doar 3.200 returnaþi, adicã 1,2%. De remarcat ºi acordul românospaniol la nivel de miniºtri de interne pentru cooperarea în domeniul luptei împotriva crimei organizate, terorismului ºi traficului de droguri ºi fiinþe umane. Rãspunsurile la teste nu au întârziat

sã aparã, dovadã fiind în aceastã perioadã polemica britanicã ºi ulterior cea irlandezã asupra forþei de muncã româneºti ºi bulgare. Pe data de 10 august, ministrul britanic al imigrãrii, Liam Byrne, a declarat cã intenþioneazã sã cearã Uniunii Europene o derogare de la regula liberei circulaþii în spaþiul comunitar, astfel încât guvernul britanic sã adopte o serie de legi care sã contracareze un eventual flux masiv de imigranþi. Noile temeri intervin dupã dovedirea inexactitãþii previziunilor privind afluxul de forþã de muncã din 8 noi state membre dupã 1 mai 2004, în final cifrele oficiale demonstrând cã 447.000 de est-europeni ºi-au cãutat un loc de munca în Marea Britanie. Efectul nu a fost în totalitate negativ, Tony Blair afirmând cã imigranþii “au fost de ajutor, nu au fost o povarã. 97% dintre ei muncesc cu normã întreagã ºi doar 3% dintre imigranþi îºi aduc ºi copiii”. Polemica de astãzi nu este nouã, ci repetã într-un alt context geografic disensiunile din Franþa asupra “instalatorului polonez”. Iulian GHERGHEVICI Prefectura Iaºi

39

PERSONALITÃÞI ALE CONSTRU

PERSONALITÃÞI ALE CONSTRUCÞIEI EUROPENE

Dobrý den! - Nazdar! - Dobré jitro! - Dobré odpoledne! - Goddag! - Hejsa! - Hej! - Hallo! - Godmorgen! - God eftermiddag! - Hello!

Alcide de Gasperi sau vocaþia întemeierilor Rãmas in istoria politicã a Italiei ca întemeietorul unuia dintre principalele partide politice ale þãrii, Alcide de Gasperi (18811954) a fost în egalã mãsurã una din personalitãþile istoriei contemporane care a marcat hotãrâtor începuturile Uniunii Europene. Deºi cursul vieþii sale s-a frânt în 1954, neputând astfel participa la semnarea Tratatului de la Roma, el este astãzi unanim recunoscut ca unul dintre “pãrinþii fondatori” ai pieþei comune, fãrã de care întemeierea ºi dezvoltarea ulterioarã a acestei organizaþii, aºa cum sunt cunoscute în prezent, nu ar fi fost posibile. A vãzut lumina zilei la 3 aprilie 1881 la Pieve Tesino, o micã aºezare cu populaþie compact italianã, pe atunci aflatã în Imperiul Austro-Ungar. Studiile universitare ºi le-a fãcut la Facultatea de Litere ºi Filosofie a Universitãþii din Viena, între anii 1900 ºi 1905, când a obþinut licenþa. Anii studenþiei au constituit o perioadã dificilã, datoritã situaþiei familiale precare, atestatã prin certificatul de pauperitate; în acelaºi timp au fost decisivi pentru formarea sa culturalã ºi politicã. Încã din acea vreme, ia parte nemijlocit la viaþa social-politicã, þinând conferinþe, scriind articole de presã ºi implicându-se puternic în miºcarea catolicã italianã. Atunci au avut loc douã evenimente definitorii pentru cel ce avea sã devinã prim-ministru al Italiei postbelice: întâlnirea la Roma, în 1902, cu Romolo Murri, fondatorul miºcãrii democrat-creºtine, care a avut o influenþã decisivã asupra orientãrilor sale viitoare, precum ºi participarea la demonstraþiile studenþeºti din 1904, generate de înfiinþarea unei facultãþi de studii juridice în limba italianã la Innsbruck, în altã locaþie decât Trieste sau Trento, dorite de minoritatea italianã. Alcide de Gasperi a fost arestat de poliþie, încarcerat ºi eliberat dupã douãzeci de zile de detenþie. Implicarea sa politicã a fost extrem de timpurie; astfel, încã de la constituirea miºcãrii, la 19 octombrie 1904, el a fãcut parte din conducerea organizaþiei Unione Politica Popolare del Trentino ºi, din 1905, din Partidul Popular din Trentino. Debutul într-o funcþie publicã al lui Alcide de Gasperi a avut loc în 1909, când a fost ales în consiliul comunal din Trento. Dieta din Tirol, ºi în mod cu totul deosebit, Parlamentul din Viena – în care a fost ales deputat la alegerile din iunie 1911, împreunã cu alþi 8 parlamentari italieni – au fost celelalte douã instituþii ale monarhiei bicefale în care de Gasperi ºi-a desfãºurat activitatea politicã în rãstimpul rãmas pânã la izbucnirea primului rãzboi mondial. Frecventele luãri de poziþie din Parlamentul vienez au prefaþat semnificativ toatã evoluþia sa politicã ulterioarã. Membru al diverselor comisii parlamentare, el s-a fãcut remarcat în anii primului rãzboi mondial prin rolul pe care l-a avut în problema refugiaþilor. Ca membru al Comitetului de sprijin pentru refugiaþi, el a vizitat în repetate rânduri taberele acestora, s-a ocupat de aprovizionare ºi de toate condiþiile de viaþã. La 12 iulie 1917 a rostit în parlament un discurs privitor la aprobarea unei legi speciale pentru reglementarea situaþiei refugiaþilor, ulterior aprobatã. De toate acestea dã seamã “Buletinul Secretariatului pentru Repatriaþi ºi Refugiaþi”, al cãrui redactor a fost Alcide de Gasperi. Nu mai puþin importantã ºi revelatoare a fost ºi activitatea sa jurnalisticã; printre altele a scris cronici pentru “Reichspost”, “Il domani d’Italia”, “Fede e Lavoro”, “Il Trentino” ºi “La Voce Cattolica”. Acestui din urmã ziar i-a fost director de la 1 septembrie 1905, dupã ce fusese deja asociat din 4 octombrie 1904. Articolele sale promovau ideile democrat-creºtine, apãrau drepturile italienilor din imperiu, susþineau introducerea sufragiului universal ºi obligatoriu, tratau raporturile dintre stat ºi bisericã. Cea mai rodnicã experienþã ziaristicã a avut-o ca editor ºi director al periodicului “Il nuovo Trentino”, publicaþie ce a apãrut începând cu 17 martie 1906. Obiectivul declarat al demersurilor sale a fost acela de a “reconstrui unitatea regiunii Trentino pe tripla temelie a religiei, a spiritului naþional pozitiv ºi a democraþiei”; el a apãrat astfel, printre altele, interesele locale de naturã economicã. În sfârºit, nu putem trece cu vederea cele trei vizite la Roma din anii neutralitãþii italiene în conflagraþia mondialã. În septembrie ºi octombrie 1914 a avut convorbiri cu ambasadorul austriac la Roma, Karl von Macchio, cu papa Benedict al XV-llea ºi cu oameni politici italieni, pentru ca în primãvara anului urmãtor sã aibã întrevederi cu ministrul de externe al Italiei din acea vreme, Sydney Sonnino. Se prefigura astfel prodigioasa sa carierã pe scena politicã italianã, ilustratã mai ales în ultimul deceniu de viaþã, 19451954.

40

UCÞIEI EUROPENE

- Good morning! - Good day! - Tere! - Tervist! - Tere hommikust! - Tere päevast! - Hyvää päivää! - Terve! - Bonjour! - Salut! - Guten Tag În perioada interbelicã, marcatã de ascensiunea la putere a fascismului, Alcide de Gasperi a fost succesiv membru fondator al Partidului Popular, condus de Luigi Sturzo, deputat în Parlamentul italian, ales la 15 mai 1921, ºeful grupului parlamentar al acestui partid ºi, din 1924, secretarul acestei formaþiuni, funcþie din care va demisiona la 14 decembrie 1925. Din cauza atitudinii sale antifasciste ºi-a pierdut mandatul de deputat la 9 noiembrie 1926 ºi a fost arestat împreunã cu soþia la Florenþa, la 11 martie 1927. Deºi condamnat în urma unui proces la doi ani ºi jumãtate de închisoare, a fost eliberat în iulie 1928 ca urmare a intervenþiei papei Pius al XI-lea. Perioada dintre 1929 ºi 1943 a fost una a unui veritabil “exil intern”; de Gasperi nu ºi-a putut asuma vreo funcþie publicã, iar relaþiile sale private au fost riguros supravegheate de poliþia mussolinianã. Sprijinit de vechiul sãu prieten, episcopul de Trento, monseniorul Celestino Endrici, el a beneficiat, din 1929, de un post de bibliotecar la Biblioteca Vaticanului. În ciuda izolãrii sale pe plan politic ºi personal, a continuat sã studieze ºi sã sprijine miºcarea catolicã, a tradus numeroase volume din limba germanã, a reluat – în condiþii speciale – activitatea jurnalisticã (“L’Illustrazione Vaticana”). Astfel, a tradus în italianã, printre altele, “Istoria papilor” de Ludwig von Pastor ºi a publicat în germanã, sub pseudonimul “V. Bianchi”, o recenzie criticã a “Istoriei Europei” de Benedetto Croce, prin care demonstra compatibilitatea dintre bisericã ºi libertatea politicã. Dupã cãderea regimului fascist la 25 iulie 1943 ºi eliberarea Italiei de cãtre forþele aliate, Alcide de Gasperi va avea un rol primordial în politica italianã. Ministru fãrã portofoliu la 18 iunie 1944, secretar al Democraþiei Creºtine din 30 iulie 1944 ºi ministru al afacerilor externe începând cu 12 decembrie 1944, el pregãteºte Italiei reintrarea pe scena relaþiilor internaþionale. Asemenea lui de Gaulle, el obþine astfel o primã însãrcinare guvernamentalã la o vârstã avansatã, 63 de ani. La 10 decembrie 1945 se constituie primul guvern italian avându-l ca prim-ministru pe Alcide de Gasperi; va mai fi, pânã în iulie 1953, prim-ministru al altor 7 guverne, reconstruind din temelii þara distrusã de rãzboi. În aceastã calitate, a introdus reforma agrarã ºi fiscalã, a eliminat din guvern pe socialiºti ºi comuniºti (mai 1947) ºi a condus Italia spre prosperitate economicã, reînscriind-o pe orbita lumii democratice. Un prim succes al sãu a fost trecerea întregului teritoriu al þãrii, aflat anterior sub administraþia militarã aliatã, în administrare italianã (12 decembrie 1945). Acest lucru s-a realizat datoritã acþiunilor sale diplomatice anterioare ca ministru de externe ºi încrederii acordate de aliaþi. În lunile urmãtoare, guvernul sãu a pregãtit organizarea referendumului prin care Italia a devenit republicã (2 iunie 1946), precum ºi a primelor alegeri prin vot universal (10 martie – 17 aprilie 1946). Dar evenimentul capital al acestei perioade a fost vizita sa în Statele Unite ale Americii din ianuarie 1947 ºi întâlnirile avute cu preºedintele Harry Truman ºi alþi oficiali americani. Era prima vizitã a unui prim-ministru italian în aceastã þarã, care a avut ca rezultat accederea Italiei la fondurile “Planului Marshall” (3,6 miliarde de dolari - 11% din total) - un “preambul” sine-qua-non al dezvoltãrii economice a Italiei. Pactul de la Bruxelles, precursor al Uniunii Europei Occidentale de astãzi, a fost încheiat de Belgia, Franþa, Luxemburg, Marea Britanie ºi Olanda la 17 martie 1947. Iniþial, Italia, prin de Gasperi, a refuzat semnarea acestui tratat deoarece, pe de o parte, acesta avea o funcþie de apãrare faþã de Germania, iar pe de altã parte, primul-ministru italian avea în vedere perspectiva generoasã a integrãrii europene. În discursul sãu din 20 noiembrie 1948 de la Bruxelles, de Gasperi afirma cã Italia este disponibilã pentru “acele autolimitãri ale suveranitãþii sale care o vor face în schimb o colaboratoare sigurã ºi demnã a unei Europe unite în libertate ºi democraþie”. Ulterior, Franþa a pus problema aderãrii Italiei la proiectata Organizaþie a Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). Dupã îndelungi consultãri între diplomaþiile francezã, englezã ºi americanã, la 8 martie 1949, Italia, prin ambasada de la Washington, a primit invitaþia de a deveni membru fondator al NATO. Cu toate cã prevederile constituþionale nu cereau acest lucru, la propunerea lui de Gasperi a avut loc o dezbatere parlamentarã care, finalmente, a dus la autorizarea guvernului de a semna tratatul. Înfiinþarea oficialã a NATO a avut loc la Washington, la 4 aprilie 1949, iar ulterior ratificãrii, presa italianã a subliniat conexiunea dintre participarea la aceastã alianþã militarã defensivã ºi ideea unitãþii europene, caracteristica principalã a politicii lui de Gasperi. În perioada imediat urmãtoare, de Gasperi va continua sã punã consecvent în practicã ideile sale privind unitatea europeanã. Graþie lui, Italia devine membru fondator al Consiliului Europei în 1949, împreunã cu alte 9 state europene. Fondarea acestei organizaþii a fost primul pas cãtre înfiinþarea, la 19 aprilie 1951, a Comunitãþii Europene a Cãrbunelui ºi Oþelului (CECO), primul “pas” cãtre crearea Uniunii Europene de astãzi. Italia, împreunã cu Republica Federalã Germania, a fost prima þarã care a aderat la iniþiativa lui Robert Schuman. Tratatul a fost ratificat de Senat ºi Camera Deputaþilor în martie-mai 1952 ºi a intrat în vigoare la 25 iulie 1952. La 28 iulie 1953 Alcide de Gasperi demisiona de la cârma ultimului guvern condus de el; nu era însã ºi ultima sa responsabilitate publicã. În semn de recunoaºtere a eforturilor sale pentru unitatea europeanã, în 1954, cu cîteva luni înainte de

41

PERSONALITÃÞI ALE CONSTRU

PERSONALITÃÞI ALE CONSTRUCÞIEI EUROPENE

Dobrý den! - Nazdar! - Dobré jitro! - Dobré odpoledne! - Goddag! - Hejsa! - Hej! - Hallo! - Godmorgen! - God eftermiddag! - Hello! moarte este ales în unanimitate preºedinte al Adunãrii Parlamentare CECO, succedându-i lui Henri Spaak. Guvernul german condus de Konrad Adenauer îi decerneazã “Marea Cruce de Onoare pentru Merit” a acestei þãri, în semn de preþuire pentru activitatea depusã în slujba reincluderii Germaniei în comunitatea naþiunilor europene. Ultima lor întâlnire de la Roma din martie 1954 este una dintre “doi oameni de aceeaºi credinþã, convinºi cã fãrã unitatea europeanã nu ar fi posibilã nici pacea ºi stabilitatea mondialã”, cum va nota ulterior însuºi de Gasperi. A trecut în nefiinþã la 19 august 1954 ºi a fost înmormântat la Roma în Biserica San Lorenzo Fuori le Mura. Printr-un gest de recunoºtinþã ºi aducere-aminte, de curând, în luna august a.c., casa sa natalã din Pieve Tesino a fost transformatã în muzeu, iar momentul a coincis cu împlinirea a 52 de ani de la moartea lui Alcide de Gasperi. Viaþa acestui mare om, desfãºuratã perpetuu în serviciul ideilor democrat-creºtine, al Italiei ºi al ideii europene, poate fi simplu rezumatã prin adagiul latin: “Boni cives non sibi, sed patriae vivunt.” 54 Cristian – Florin DÃNÃNÃU Agenþia Naþionalã pentru Întreprinderile Mici ºi Mijlocii ºi Cooperaþie

Etienne Hirsch ºi Paul Reuter – colaboratori la elaborarea Planului Schuman „Pot spune doar cã, fãrã Hirsch ºi fãrã Reuter, nu ar fi fost realizatã din prima încercare forma elaboratã care face din el (Planul Schuman) un veritabil act de naºtere a Comunitãþii. Vedeam clar obiectivul, dar ei mi-au furnizat mijloacele de a ajunge la el, prin intermediul economiei ºi al instituþiilor pentru care ei au imaginat imediat forme noi, pe dimensiunea Europei.” (Jean Monnet – Mémoires, Editura Fayards, 1976, pg. 349) Etienne HIRSCH (24 ianuarie 1901–mai 1994) Etienne Hirsch55 a avut o carierã de aproape 15 ani în industria chimicã. În 1940, se angajeazã în Forþele franceze libere, la Londra, devenind director adjunct al Armamentului. Etienne Hirsch este cel care a dezvoltat proiectul francobelgian de uniune regionalã de state (premisele pentru crearea Benelux-ului). În iulie 1943, se întâlneºte cu Jean Monnet, la Alger, în cadrul Comitetului francez de eliberare naþionalã. În “Memoriile” sale, Jean Monnet spune despre Hirsch cã „avea reputaþia de a domina ºi simplifica problemele cele mai complexe”, trãsãturi ce decurgeau din formaþia sa de inginer. Monnet vorbeºte, de asemenea, despre „forþa sa moralã, calmul sãu legendar”, care îl ajutau pe Hirsch sã rezolve problemele complicate. O datã cu revenirea pãcii în Europa, dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, Monnet îi cere lui Hirsch (în anul 1945) sã facã 54 “Cetãþenii cinstiþi nu trãiesc pentru ei înºiºi, ci pentru þarã.” 55 http://www.annales.org/archives/x/hirsch.html 56 idem 55

42

parte din echipa sa de creare a Planului de Modernizare ºi Echipare (Plan de Modernisation et d’Equipement). Comisar în cadrul Planului (1952), apoi preºedinte (1959) al Comisiei Europene a Euratom, Etienne Hirsch nu a încetat niciodatã sã lupte pentru construcþia Europei (a fost preºedinte al Uniunii Federaliºtilor Europeni ºi preºedinte al Asociaþiei Jean Monnet). În aprilie 1950, Hirsch participã la redactarea Planului Schuman, care anunþa una dintre „primele etape concrete ale unei federaþii europene, indispensabile pentru menþinerea pãcii” (Planul Schuman). La sugestia lui Hirsch, Înalta Autoritate prevãzutã de Planul Schuman este conceputã expres ca o primã etapã cãtre o Federaþie Europeanã, adicã spre o societate nouã, în care antagonismele trecutului deveneau de neconceput, în care orice hegemonie naþionalã era exclusã. În 1959, Etienne Hrisch este numit preºedinte al Euratom. Etienne Hirsch se stinge din viaþã în mai 1994. Iatã câteva cuvinte ale lui Etienne Hirsch despre „naºterea Europei”56: „Dintre toate aventurile la care soarta m-a fãcut pãrtaº, cea mai entuziastã a fost ºi continuã sã fie aceea a construcþiei Europei. La vârsta de 18 ani, am scris aceastã frazã din

UCÞIEI EUROPENE

- Good morning! - Good day! - Tere! - Tervist! - Tere hommikust! - Tere päevast! - Hyvää päivää! - Terve! - Bonjour! - Salut! - Guten Tag Anatole France: <>57 Este vorba despre realizarea unui vis secular, cel mai frumos vis care poate fi propus umanitãþii: reconcilierea popoarelor care s-au înfruntat de-a lungul istoriei (...), reunirea lor într-o singurã naþiune, pãstrând în acelaºi timp diversitatea lor, care reprezintã o adevãratã comoarã nepreþuitã; realizarea acestei uniuni nu prin forþã sau constrângere, ci prin consimþãmânt reciproc, propunerea unui model tuturor popoarelor ºi îndreptarea lor cãtre o ordine mondialã (...) în scopul depãºirii pericolelor mortale care le ameninþã. (…) Era evident cã, pentru a edifica o operã durabilã, Franþa trebuia, fãrã totuºi sã uite de suferinþele ºi martirii sãi, sã întindã o mânã Germaniei ºi sã accepte sã o facã partener la aceastã operã pe picior de egalitate (...) Trebuia sã o invitãm la o întreprindere comunã, suficient de realistã ºi delimitatã pentru a fi rapid dusã la bun sfârºit, dar susceptibilã de a fi extinsã ºi care, asigurând o transformare radicalã a relaþiilor între state, sã fie promiþãtoare pe viitor. Cu aceste idei a început lucrul Jean Monnet, împreunã cu Pierre Uri58 ºi cu mine.”

Conferinþã pe tema Planului Schuman, 20.06.1950. De la C la dreapta, la prezidiu: E. Hirsch, J. Monnet, R. stânga Schuman. Sursa: Editions de la Fondation Jean MONNET pour l'Europe, Centre de recherches européennes (Lausanne, 1988)

57 58 59 60

Paul REUTER (12 februarie 1911 – 30 aprilie 1990)

Aºa cum menþionam anterior, Jean Monnet a fost ajutat în elaborarea Declaraþiei Schuman de doi colaboratori indispensabili: Etienne Hirsch, absolvent al Ecole Polytechnique ºi al Ecole des Mines (universitate tehnicã de elitã ºi, respectiv, de inginerie din Paris), cu care Monnet a început sã lucreze de la întoarcerea sa din Algeria, în 1943, ºi Paul Reuter, un tânãr professor de drept la Universitatea Aix-en-Provence, care lucra ca jurisconsult la Quai d’Orsay (Departamentul de Relaþii Externe). În aprilie 1950, lui Reuter i se cere redactarea unui proiect care sã rezolve problema franco – germanã. Reuter a dat formã acestui proiect59: era vorba despre fuzionarea resurselor germane ºi franceze „pentru a le înlãtura prestigiul malefic ºi a le transforma, în schimb, într-un gaj al pãcii”, spune Reuter în „Memoriile” sale. Paul Reuter este, aºadar, unul dintre cei nouã care ºtiau de existenþa Planului Schuman pentru crearea unei Comunitãþi Europene a Cãrbunelui ºi Oþelului, alãturi de: Jean Monnet, Robert Schuman, Bernard Clappier, René Pleven, René Mayer, Pierre Uri, Étienne Hirsch ºi Robert Marjolin. Etienne Hirsch scria despre Paul Reuter în „Memoriile” sale60: „Pentru varianta finalã a Planului Schuman, am fãcut apel la sfaturile lui Paul REUTER, expert în drept internaþional. Au fost reþinute urmãtoarele idei fundamentale: ! salvgardarea pãcii cere eliminarea opoziþiei seculare dintre Franþa ºi Germania; ! Europa nu se va face dintr-o datã ºi nici printr-o construcþie de ansamblu, ci prin realizãri concrete, creând în primul rând o solidaritate de fapt; ! crearea unei Înalte Autoritãþi, ale cãrei decizii vor lega statele membre, va constitui prima etapã a unei federaþii europene; ! suprimarea imediatã a drepturilor de vamã ºi a tuturor obstacolelor în calea schimburilor de cãrbune ºi oþel;

„Lentement mais toujours l’humanité réalise les rêves des sages.” (Anatole France) Pierre Uri a fost membru al delegaþiei franceze pentru negocierea Planului Schuman. http://www.canalacademie.com/index.php3?useFrame=1&nop=1158570071420&r=%2Farticle93.html http://www.annales.org/archives/x/hirsch.html

43

PERSONALITÃÞI ALE CONSTRU

PERSONALITÃÞI ALE CONSTRUCÞIEI EUROPENE

Dobrý den! - Nazdar! - Dobré jitro! - Dobré odpoledne! - Goddag! - Hejsa! - Hej! - Hallo! - Godmorgen! - God eftermiddag! - Hello! crearea unui fond de reconversie, care sã faciliteze raþionalizarea structurilor industriale ºi care sã ducã la evitarea situaþiilor în care muncitorii devin victime.” !

În „Memoriile”61 sale, Monnet nota: “Paul Reuter un om al Estului, calm, ferm, a cãrui dialecticã strãlucitoare ataca probleme concrete de drept ºi politicã ºi care le încadra pe fiecare la locul sãu. Preda teoria la Aix ºi venea la Paris pentru a rezolva probleme dificile la Quai d’Orsay, unde era unul dintre cei trei consilieri juridici. Am observat mai ales cã raporturile dintre Franþa ºi Germania erau pentru el în acelaºi timp o preocupare personalã ºi profesionalã: putea dreptul internaþional face sã disparã conflictele ale cãror victime cele mai constante erau locuitorii frontierelor?”

Surse: ! www.wikipedia.com; ! http://www.iue.it/ ! http://www.annales.org/archives/ ! Articol de Catherine Previti Allaire, publicat în „Historiens de l’Europe contemporaine” (vol. 11, nr. 1-4,1996); ! Jean Monnet – Mémoires, Paris, Fayard, 1976; ! http://www.canalacademie.com/

Mihaela Augustina DUMITRAªCU Ministerul Afacerilor Externe

Denis de Rougemont: destinul unui european convins

Denis de Rougemont s-a nãscut la Couvet, o micã localitate din cantonul elveþian Neuchatel la 8 septembrie 1906. A frecventat ºcoala primarã din Couvet între 1912-1918. În perioada 1918-1925 a studiat la Colegiul latin ºi apoi la gimnaziul din Neuchatel. Primul articol i-a fost publicat la numai 17 ani în ziarul Sãptãmâna literarã a Genevei fiind intitulat Montherant ºi morala fotbalului. 61 p. 355-356.

44

Între 1925-1927 a urmat cursurile Facultãþii de Litere din cadrul Universitãþii din Neuchatel, asistând ºi la cursurile de psihologie susþinute de Jean Piaget. A obþinut licenþa în 1930. În acelaºi an a plecat la Paris unde a fost numit directorul editurii Je sers. S-a implicat în curentul personalist publicând numeroase articole în revistele L’Esprit ºi l’Ordre Nouveau. În 1933 s-a cãsãtorit cu Simone Vion de care a divorþat în 1951. În 1933 editura Je sers a dat faliment, iar Denis de Rougemont a ales sã se exileze timp de doi ani pe insula Ré, în casa de vacanþã a unui prieten. Din aceastã perioadã provine cartea Journal d’un intelectuel en chomage, apãrutã în 1937. Dupã aceastã perioadã de izolare, Denis de Rougemont a acceptat postul de lector la catedra de literaturã francezã a Universitãþii din Frankfurt,

îndeplinindu-ºi dorinþa ascunsã de a studia la faþa locului unul din regimurile represive ale Europei din acea perioadã. Începând din martie 1938 a început elaborarea celei mai importante cãrþi a operei sale, L’amour en Occident. În luna octombrie a aceluiaºi an a publicat Le Journal d’Allemagne. În septembrie 1939 a fost mobilizat în armata elveþianã. Intrarea germanilor în Paris l-a determinat sã publice articolul A cette heure ou Paris. Acest articol vãdit anti-german i-a atras o condamnare de 11 zile de carcerã, pedeapsã pe care însã nu a executat-o niciodatã. Motivul era evident, un ofiþer al unei armate neutre precum era cea elveþianã nu avea dreptul sã-ºi exprime cu atâta francheþe opþiunile. Ca rãspuns la dominaþia incontestabilã a Europei de cãtre Germania nazistã, Denis de Rougemont

UCÞIEI EUROPENE

- Good morning! - Good day! - Tere! - Tervist! - Tere hommikust! - Tere päevast! - Hyvää päivää! - Terve! - Bonjour! - Salut! - Guten Tag a fondat în iunie 1940, împreunã cu profesorul Theophil Spoerri Liga de la Gothard, un grup de rezistenþã faþã de posibila invazie a Elveþiei de cãtre Germania. Devenind destul de incomod pentru autoritãþile de la Berna, Denis de Rougemont a fost trimis în Statele Unite ale Americii, într-un exil care a durat pânã în aprilie 1946. De-a lungul acestei perioade scriitorul s-a angajat deschis ºi fãrã rezerve de partea Aliaþilor. A devenit profesor la Ecole Libre des Hautes Etudes, unde i-a întâlnit pe Saint-Exupery, A. Breton, M. Ernst, R. Niebuhr, D. Mac Donald sau contele Coudenhove- Kalegi. Dupã întoarcerea sa în Europa, Denis de Rougemont a publicat la 8 septembrie 1946 primul articol referitor la o posibilã unire a Europei. La sfârºitul lunii august 1947 a pronunþat discursul inaugural în cadrul Congresului Uniunii Europene a federaliºtilor, iar în 1950 a luat parte la Berlin la manifestãrile care au dus la întemeierea Congresului pentru Libertatea Culturii, organizaþie pe care a prezidat-o de-a lungul perioadei 19521966. La 12 octombrie 1959 a inaugurat la Geneva Centrul Cultural European care s-a transformat ulterior în Institutul European din cadrul Universitãþii Geneva. A murit în decembrie 1985 la Geneva. Cãrþi reprezentative Apãrutã în 1939, în ajunul declanºãrii celei de-a doua conflagraþii mondiale, tradusã în mai multe limbi ºi reeditatã de alte câteva ori, cartea L’Amour et l’Occident reprezintã cea mai importantã carte scrisã de Denis de Rougemont. Plecând de la Tristan ºi Isolda, autorul analizeazã mitul dragostei pasionale ºi afirmã cã dragostea aºa cum o cunoaºtem noi, provine de la trubadurii provensali din secolele al XIIlea ºi al XIII-lea, contemporanii uneia

dintre cele mai importante erezii creºtine din Evul Mediu occidental, catharismul. În cartea L’Aventure occidental de l’homme apãrutã în 1957, Denis de Rougemont a revenit asupra implicaþiilor filozofice ºi credinþelor culturale din Occident. În acelaºi timp scriitorul analizeazã dimensiunile fundamentale ale civilizaþiei occidentale plecând de la perioada în care s-a definit omul occidental, începând cu conciliile ecumenice. Cãutarea progresului a condus omul occidental la abandonarea treptatã a spiritualitãþii, fapt pe care Rougemont l-a condamnat nu numai în aceastã carte, dar ºi în ansamblul operei sale. Principiului destructiv al Statuluinaþiune el îi opune principiul federalist, bazat pe comune ºi regiuni autonome dupã modelul elveþian. Europa regiunilor nu ar putea sã se nascã decât în urma conºtientizãrii pericolelor ecologice cu care este ameninþatã Planeta. Din acest punct de vedere Rougemont a fost unul din primii teoreticieni ai ecologismului,

curent politic care a explodat în anii ‘70 în Vestul Europei. Volumul La Suisse ou l’histoire d’un peuple heureux a fost publicat în anul 1965 ºi a fost comandat scriitorului de cãtre un editor francez pentru publicul din Franþa care cunoºtea prea puþine despre Elveþia. Acest volum este interesant pentru cã prezintã istoria unei þãri prea puþin cunoscutã în spaþiul cultural românesc, având o imagine alcãtuitã mai ales din cliºee. Rougemont a gãsit ºi explicaþia unei societãþi care funcþioneazã, explicaþie la care poate cã ar trebui sã meditãm ºi noi, românii: “Elveþia nu se mãsoarã în kilometrii pãtraþi, în tone de grâu sau de minerale, în divizii mobilizate: ea se bazeazã pe eficacitatea ºi fecunditatea unei formule de organizare, a unei metode de articulare a grupurilor umane indiferent de natura ºi de activitãþile lor.”62 Denis de Rougemont ºi-a încheiat cartea despre þara sa natalã, Elveþia, cu o pledoarie fãrã echivoc pentru o Europã helvetizatã, caracterizatã prin toleranþã lingvisticã, politicã, confesionalã, printr-un mare grad de autonomie ºi, mai ales, egalitate în drepturi ºi obligaþii. Dupã cum într-o confederaþie de 25 de cantoane nici unul nu a putut sã-ºi impunã supremaþia sa asupra celorlalte cantoane. Rougmeont credea cã acelaºi principiu s-ar putea aplica ºi în cazul unei uniuni de state europene, fapt ce de altfel s-a ºi realizat. Volumul scris de Denis de Rougemont îºi pãstreazã prospeþimea ºi o mare dozã de actualitate. Ar merita pe deplin sã fie cunoscut de publicul român ºi, în consecinþã, tradus în limba românã pentru a evita pe cât posibil ignoranþa care existã atunci când diverºi experþi sau angajaþi români ai unor celebre firme multinaþionale cu sediul de regulã pe la Geneva pornesc la drum spre a-ºi trãi

62 Pg. 277

45

PERSONALITÃÞI ALE CONSTR

PERSONALITÃÞI ALE CONSTRUCÞIEI EUROPENE

Dobrý den! - Nazdar! - Dobré jitro! - Dobré odpoledne! - Goddag! - Hejsa! - Hej! - Hallo! - Godmorgen! - God eftermiddag! - Hello! „aventura elveþianã”. De regulã sunt foarte dezamãgiþi atunci când descoperã cã Elveþia nu se rezumã doar la stereotipuri precum peisajele din reclamele cu Milka, ceasuri, ciocolate sofisticate ºi descoperã o societate foarte dinamicã ºi poliglotã, în care trebuie neapãrat sã stãpâneºti cel puþin douã limbi de circulaþie internaþionalã pentru a comunica, în care lumea este rece dar politicoasã în exces, care munceºte cu seriozitate, perseverenþã ºi aplicaþie ºi care ne fait jamais semblable! Europa în concepþia lui Denis de Rougemont Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, mediul politic ºi intelectual din vestul Europei a început sã-ºi punã problema rezolvãrii antagonismelor funciare existente în Europa care generaserã cele douã rãzboaie mondiale. Denis de Rougemont s-a angajat puternic în susþinerea miºcãrii federaliste europene, unul din curentele majore de gândire al unui posibil viitor

46

pacific ºi prosper al continentului. Europa, în viziunea acestui curent susþinut ºi de W. Churchill, urma sã se bazeze pe regiuni federalizate. Astfel s-ar fi respins centralismul ºi unificarea mecanicã a regiunilor în state naþionale. “Trebuie sã realizãm o Europã a popoarelor ºi nu o Europa a statelor, o Europa deschisã, nici mai mult, nici mai puþin, acesta este remediul tuturor bolilor noastre”, declara Denis de Rougemont. El avea ºi exemplul þãrii lui de origine, Elveþia, o confederaþie de cantoane cu structuri autonome care se situa mai aproape de nevoile cetãþenilor. Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial el declara cã Europa viitorului va fi Elveþia prezentului. ªi nu s-a înºelat prea mult, poate cu excepþia P.I.B. care continuã sã fie mult superior faþã de media comunitarã. Într-o scrisoare deschisã adresatã europenilor el scria: “Europa unitã nu este doar un concept economic sau politic, ci mai mult, un ideal împãrtãºit de o mie de ani de cele mai strãlucite spirite, cele care au avut curajul sã priveascã departe. Prima vocaþie a Europei este aceea de a uni popoarele care o locuiesc în funcþie de propria lor înzestrare. Fiind caracterizatã prin diversitate chiar în condiþiile vitrege ale secolului al XX-lea, prin comuniune în vederea deschiderii unui drum cãtre o lume a libertãþilor organizate, Europa trebuie sã-ºi reinventeze capacitatea de a se organiza pentru a apãra ºi ilustra drepturile ºi obligaþiile fiinþei umane faþã de care Europa, în ciuda tuturor infidelitãþilor ei, rãmâne în ochii lumii cel mai însemnat martor.” Personalitate complexã ºi puternic implicatã în lumea în care a trãit ºi scris, Denis de Rougemont poate fi un model intelectual nu numai prin performanþele sale intelectuale, (pânã la urmã, atât de greu de evaluat) dar ºi prin constanþa cu care a apãrat ideea de libertate în

Institutul European al Universitãþii din Geneva, înfiinþat de Denis de Rougemont în anul 1963 oferã posibilitatea urmãrii unor programe de Master sau D.E.A. concentrându-se asupra studierii atât a culturii ºi civilizaþiei europene cât ºi a construcþiei europene. (http://www.unige.ch/ieug/) Europa într-un secol rãvãºit tocmai de lipsa ei. Denis de Rougemont scria despre acest subiect “În secolul al XIX-lea nu numai libertatea fizicã a omului a fost ameninþatã, dar chiar propria lui identitate, dreptul fiecãrei persoane de aºi pãstra propriul suflet nealterat cãci tirania secolului al XX-lea posedã mijloacele de a modifica gândirea, judecata ºi chiar sensul adevãrului. Transformarea în sclavi a unei însemnate pãrþi a umanitãþii devenea o realitate, nu mai era doar o utopie”. Codruþ CONSTANTINESCU Prefectura Prahova

SISTEMUL NORMATIV AL UE

SISTEMUL NORMATIV AL UE

- Good morning! - Good day! - Tere! - Tervist! - Tere hommikust! - Tere päevast! - Hyvää päivää! - Terve! - Bonjour! - Salut! - Guten Tag

Implicaþiile jurisprudenþei Curþii Europene de Justiþie asupra liberei circulaþii a studenþilor în Uniunea Europeanã Cooperarea europeanã în domeniul educaþiei a demarat târziu, primul program de acþiune în domeniu fiind lansat în februarie 1976. În absenþa referirilor la educaþie în Tratatul de la Roma, cooperarea s-a materializat în parteneriate de dimensiuni reduse ºi reþele de informare privind practicile naþionale – de exemplu, Eurydice. Cazul Gravier avea sã contribuie decisiv la definirea poziþiei europene în ceea ce priveºte accesul unui student dintr-un stat membru la sistemul de învãþãmânt superior din alt stat membru. În anul 1983, Françoise Gravier, de naþionalitate francezã, studentã la Academia Regalã de Arte Frumoase din Liege (Belgia), s-a adresat Tribunalului de Primã Instanþã din Liege, dupã ce înscrierea în anul universitar 1983/1984 i-a fost refuzatã pe motivul neplãþii taxelor de studiu impuse studenþilor strãini. Aceste taxe de studiu aplicate studenþilor “care nu au naþionalitate belgianã, dar care urmeazã cursurile instituþiilor de învãþãmânt public belgian” fuseserã introduse în iunie 1983 de cãtre Ministerul Educaþiei din Belgia pentru echilibrarea bugetului, numãrul studenþilor strãini care studiau în Belgia depãºind net numãrul studenþilor belgieni care studiau în strãinãtate. Françoise Gravier a reclamat discriminarea pe bazã de naþionalitate, contrarã articolului 7 al Tratatului de la Roma. Considerând cã se aflã în faþa unei probleme de interpretare a Tratatului Comunitãþilor Europene, TPI Liege s-a adresat Curþii Europene de Justiþie. Cazul a prezentat interes ºi pentru terþi: guvernul Danemarcei ºi Marii Britanii ºi-au exprimat îngrijorarea privind problemele de principiu ºi implicaþiile lor. Poziþia comunã a celor douã state a fost de încurajare a discriminãrii pozitive: “articolul 7 al Tratatului nu împiedicã un stat membru sã îºi favorizeze cetãþenii în domeniul educaþiei, în particular în ceea ce priveºte accesul la educaþie, bursele ºi granturile, alte facilitãþi sociale oferite studenþilor ºi contribuþia studenþilor la costurile educaþiei. În aceste domenii, fiecare stat membru are responsabilitãþi faþã de propriii cetãþeni”. Judecata Curþii a avut la bazã considerentul cã “orice

formã de educaþie care oferã pregãtirea sau aptitudinile necesare exercitãrii unei anumite profesii, meserii sau angajãrii la un loc de muncã specific, indiferent de vârsta sau de nivelul de formare al elevilor sau studenþilor ºi chiar ºi atunci când programul de formare include elemente de educaþie generalã” constituie formare profesionalã (conform Deciziei nr. 266/1963). Includerea cursurilor lui Françoise

Gravier în categoria “formare profesionalã” i-a conferit Curþii competenþe jurisdicþionale sporite, întrucât formarea profesionalã se regãsea în Tratatul de la Roma (articolul 128), o politicã comunã în domeniu fiind “în curs de creare”. Decizia Curþii Europene de Justiþie în cazul Gravier (cazul nr. 293/1983), pronunþatã în 13 februarie 1985, a fost cã “a impune studenþilor care sunt cetãþeni ai unui alt stat membru o taxã drept condiþie de acces la formarea profesionalã, atunci când aceeaºi taxã nu este impusã studenþilor care sunt cetãþeni ai respectivului stat membru, constituie discriminare pe motiv de naþionalitate, contrarã articolului 7 din Tratatul de la Roma”. Prin includerea învãþãmântului superior în categoria mai largã a formãrii profesionale, cazul Gravier a constituit un punct de referinþã în construcþia europeanã în domeniul educaþiei. Proiectul european privind “Europa cetãþenilor”, lansat tot în anul 1985, urmat de semnarea Actului Unic European, în februarie 1986, vor consolida poziþia

47

SISTEMUL NORMATIV AL UE

SISTEMUL NORMATIV AL UE

Dobrý den! - Nazdar! - Dobré jitro! - Dobré odpoledne! - Goddag! - Hejsa! - Hej! - Hallo! - Godmorgen! - God eftermiddag! - Hello! universitãþii ca factor al dezvoltãrii cercetãrii, tehnologiei ºi capitalului uman, condiþii ale realizãrii Pieþei Unice Europene. În plus, Comisia Europeanã, prin Comisarul pentru Educaþie Peter Sutherland, va încuraja renaºterea “bunei tradiþii medievale privind mobilitatea studenþilor între centrele de învãþare”. Programul Erasmus, lansat în 1987, va fi expresia acestui angajament european pentru susþinerea mobilitãþii în învãþãmântul superior. Tratatul de la Maastricht va include explicit educaþia ca domeniu de acþiune comunitar. Articolul 126 (149 în Tratatul de la Amsterdam) precizeazã: “Comunitatea contribuie la dezvoltarea unei educaþii de calitate încurajând cooperarea dintre statele membre ºi, dacã este necesar, sprijinind ºi completând acþiunea lor, cu respectarea deplinã a responsabilitãþii statelor membre pentru conþinutul învãþãmântului ºi organizarea sistemului educativ ca ºi a diversitãþii lor culturale ºi lingvistice”. În anul 1998, cazul Marie Nathalie D’Hoop ajunge în faþa Curþii Europene de Justiþie, dupã ce statul belgian îi refuzase lui Marie Nathalie D’Hoop dreptul la alocaþia de ºomaj, deºi aceasta era cetãþean belgian care absolvise cursuri de învãþãmânt superior în Belgia. Statul belgian îºi motivase refuzul prin aplicarea unei prevederi naþionale, conform cãreia aplicantul trebuia sã demonstreze cã a urmat cursurile de învãþãmânt secundar în Belgia, iar Marie Nathalie D’Hoop absolvise învãþãmântul secundar în Franþa. Cazul prezintã importanþã din cel puþin douã considerente: pe de o parte, completeazã definirea conceptului de discriminare pe bazã de naþionalitate ºi verificã existenþa discriminãrii din perspectivã educaþionalã, iar pe de altã parte, recunoaºte rolul mobilitãþii în scopul educaþiei ca

48

exercitare a dreptului la libera circulaþie în cadrul Uniunii Europene. Interpretarea dreptului la ne-discriminare pe bazã de naþionalitate în cadrul UE, garantat prin articolul 6 al Tratatului UE, este urmãtoarea “cetãþenia Uniunii are scopul de a fi statutul fundamental al cetãþenilor statelor membre, oferindu-le celor care se aflã în situaþii identice acelaºi tratament legal indiferent de naþionalitatea lor, în cadrul scope ratione materiae al Tratatului”. Cu toate acestea, ne-discriminarea nu presupune absenþa inegalitãþilor, acestea fiind justificate atunci când “se bazeazã pe consideraþii obiective, independente de naþionalitatea persoanelor implicate ºi sunt propor þionale cu scopul legitim al prevederilor naþionale” (definiþie din jurisprudenþa CEJ, cazul C-274/96 Bickel and Franz, paragraf 27). Curtea condamnã prevederea belgianã care “introduce o diferenþã de tratament între cetãþenii belgieni care au absolvit învãþãmântul secundar în Belgia ºi cei care, exercitând dreptul la libera circulaþie, au obþinut diploma de absolvire a învãþãmântului secundar în alt stat membru”. În 2003, cazul Dany Bidar stabileºte un alt precedent important, conform cãreia “acoperirea, de cãtre un stat membru, a costurilor de întreþinere ale studenþilor provenind dintr-un alt stat membru ºi rezidând legal, face obiectul acþiunii Tratatelor”. Dupã analizarea obiectivitãþii, independenþei ºi proporþionalitãþii cu scopul legitim al prevederilor britanice, Curtea a decis, în 15 martie 2005, cã, în baza articolului 12, legislaþia naþionalã nu trebuie sã îi refuze dreptul la asistenþã financiarã, prin intermediul grantului sau împrumutului, “unui student din alt stat membru care rezidã în mod legal, ºi-a desfãºurat o parte importantã a educaþiei secundare în statul gazdã ºi care a stabilit legãturi cu acel stat”. Acþiunea Comisiei Europene contra Austriei, începutã în 2003, punea în cauzã discriminarea pe motive de naþionalitate la admiterea în învãþãmântul superior austriac. În timp ce elevilor care absolviserã învãþãmântul secundar în Austria li se acorda automat dreptul de acces la învãþãmântul universitar austriac, elevilor (austrieci sau de altã naþionalitate) care absolviserã învãþãmântul secundar în alt stat li se solicita îndeplinirea tuturor condiþiilor pentru accesul la învãþãmântul superior din statul respectiv, în vederea accesului la cursurile universitare din Austria. În sprijinul acestei decizii, Austria a invocat problemele structurale, de personal ºi financiare cu

- Good morning! - Good day! - Tere! - Tervist! - Tere hommikust! - Tere päevast! - Hyvää päivää! - Terve! - Bonjour! - Salut! - Guten Tag

care sistemul naþional de învãþãmânt superior ar fi confruntat dat fiind afluxul mare de studenþi care au absolvit învãþãmântul secundar în alte state. În absenþa oricãror estimãri ale dimensiunilor problemelor invocate, Curtea a judecat, în 7 iulie 2005, cã speþa se referã la o discriminare indirectã, care, deºi mascatã de criterii aparent neutre (tratamentul egal aplicat elevilor austrieci ºi celor de alte naþionalitãþi care au absolvit în alt stat decât Austria), conduce la aceleaºi efecte ca discriminarea pe bazã de naþionalitate. Acest caz a reconfirmat importanþa liberei circulaþii în scopul studiului: “oportunitãþile oferite de Tratate în vederea exercitãrii dreptului la libera circulaþie nu vor fi efective dacã persoanele sunt penalizate doar pentru cã beneficiazã de aceste drepturi”. Cele douã decenii care s-au scurs de la judecata Gravier au adus, indiscutabil, progrese în exercitarea dreptului la liberã circulaþie în scopuri educaþionale. Curtea Europeanã de Justiþie ºi-a confirmat vocaþia de “creatoare de drept” ºi a contribuit la consolidarea politicii europene în domeniul educaþiei. Jurisprudenþa CEJ va fi un garant al respectãrii principiului nediscriminãrii pe motive de naþionalitate în accesul ºi participarea la cursuri universitare în alte state membre, în spiritul tratatelor comunitare. Tot jurisprudenþa CEJ a stabilit limitele acestui principiu, definind criteriile pe care tratamentul diferenþiat trebuie sã le satisfacã pentru a nu fi considerat discriminatoriu pe motive de naþionalitate: “sã se bazeze pe consideraþii obiective, independente de naþionalitatea

persoanelor implicate ºi sã fie propor þionale cu scopul legitim al prevederilor naþionale”. Alte justificãri ale tratamentului diferenþiat pot decurge numai din situaþiile excepþionale prevãzute de Tratate. Clarificarea normelor juridice ºi cristalizarea unor principii, produse ale unei activitãþi de duratã la nivelul Curþii, nu implicã automat simplificarea misiunii acesteia în viitor. Dezbaterile curente privind accesul la sistemul de învãþãmânt superior din alt stat membru sunt generate de faptul cã, pentru anumite filiere de studiu din domeniul medicinã, la universitãþile austriece, numãrul studenþilor germani îl depãºeºte pe cel al studenþilor austrieci, iar la universitãþile belgiene, numãrul studenþilor francezi îl depãºeºte pe cel al studenþilor belgieni, iar statele în cauzã au recurs, în acest an, la mãsuri de limitare a proporþiei studenþilor strãini la aceste discipline de studiu considerate costisitoare ºi “sensibile” pentru echilibrul pieþei muncii. Austria a decis cã 75% din locurile disponibile pentru aceste filiere de studiu vor fi alocate pentru cei care au absolvit învãþãmântul secundar superior în Austria, o decizie similarã fiind luatã în Belgia. Curtea Europeanã de Justiþie va fi cea care va hotãrî dacã sistemul “pe cote” implementat începând cu anul universitar 2006/2007 în Belgia este în conformitate cu principiile de nediscriminare ºi de încurajare a liberei circulaþii a studenþilor, chiar ºi în cazul în care libertatea de circulaþie se referã la statele vecine ºi având aceeaºi limbã. Prudent, sistemul “pe cote” a fost introdus doar în Belgia Flamandã ºi doar pentru opt filiere de studiu, iar Ministerul Educaþiei a lansat un program de încurajare a specialiºtilor sã profeseze în Belgia, datã fiind penuria de personal calificat care ar urma revenirii absolvenþilor în þara de origine. Jurisprudenþa Curþii Europene de Justiþie s-a dovedit a fi, în acest caz, nu doar creatoare de drept comunitar, dar ºi inspiraþie pentru politicile naþionale. Diana IVAN Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii

49

SISTEMUL NORMATIV AL UE

SISTEMUL NORMATIV AL UE

Dobrý den! - Nazdar! - Dobré jitro! - Dobré odpoledne! - Goddag! - Hejsa! - Hej! - Hallo! - Godmorgen! - God eftermiddag! - Hello!

Consecinþele activãrii clauzei pasarelã I. Definiþie Noþiunea de pasarelã, reglementatã în articolul 42 TUE (Tratatul privind Uniunea Europeanã), desemneazã procedura care constã în trecerea anumitor domenii din titlul VI al TUE sub regimul titlului IV al Tratatului instituind Comunitatea Europeanã (TCE). Prin aplicarea acestei proceduri, modul interguvernamental de luare a deciziilor – specific domeniului cooperãrii poliþieneºti ºi judiciare în materie penalã (titlul VI TUE – pilonul III) va fi înlocuit cu regimul comunitar al titlului IV TCE aflat în pilonul I. II. Procedura de activare a clauzei pasarelã Conform art. 42 TUE, la iniþiativa Comisiei sau a unui stat membru ºi dupã consultarea Parlamentului European, clauza pasarelã poate fi activatã prin votul unanim al Consiliului de Miniºtri. În plus, Consiliul va recomanda statelor membre sã adopte decizia conform dispoziþiilor constituþionale naþionale. III. Context În urma evaluãrii progreselor fãcute în implementarea Programului de la Haga Comisia Europeanã a constatat faptul cã Uniunea se confruntã cu dificultãþi în atingerea obiectivelor prevãzute, datoritã ritmului foarte lent sau chiar a blocajelor mecanismului de adoptare a deciziilor în domeniul cooperãrii poliþieneºti ºi judiciare în materie penalã. Procedura de vot cu unanimitate prevãzutã pentru pilonul III determinã frecvent întârzieri sau intrarea în vigoare de acte normative cu obiective ºi mijloace de aducere la îndeplinire mai puþin ambiþioase decât propunerea iniþialã, concesii necesare pentru atingerea unei soluþii de compromis. Exemplul cel mai frapant este acela al acordului obþinut în numai 3 luni în privinþa unei propuneri de directivã privind conservarea datelor (pilonul I), în vreme ce o iniþiativã similarã pentru adoptarea unei decizii-cadru (pilonul III) s-a soldat cu blocarea totalã a discuþiilor. În plus, Comisia împarte puterea de iniþiativã cu statele membre, iar Parlamentul European are un rol limitat, consultativ, punându-se problema legitimitãþii mãsurilor adoptate. Totodatã, amânarea intrãrii în vigoare a Tratatului instituind o Constituþie pentru Europa, care prevede desfiinþarea celor 3 piloni (Comunitãþile Europene, PESC, CPJP) ºi generalizarea modalitãþilor comunitare de adoptare a deciziilor (cel mai frecvent, vot prin majoritate calificatã ºi co-decizie), a determinat Comisia Europeanã sã caute alte soluþii care ar putea permite întãrirea cooperãrii poliþieneºti ºi judiciare în materie penalã. În acest context, soluþia propusã pentru eficientizarea procedurii de luare a deciziilor o reprezintã activarea clauzei pasarelã. Reacþii la nivelul lunii iulie 2006: ! Finlanda a reacþionat pozitiv, incluzând propunerea pe agenda întâlnirii de la Tampere. ! Günter Gloser, ministrul german pentru afaceri europene, a respins propunerea preºedintelui Comisiei Europene ca statele membre sã renunþe la dreptul lor de veto în vederea facilitãrii luãrii deciziilor în domeniul justiþiei ºi afacerilor interne, argumentând

50

- Good morning! - Good day! - Tere! - Tervist! - Tere hommikust! - Tere päevast! - Hyvää päivää! - Terve! - Bonjour! - Salut! - Guten Tag cã aceastã sugestie ar presupune o alegere selectivã („cherry picking”) a anumitor pãrþi din proiectul de Constituþie Europeanã pe care Germania doreºte sã îl repunã în discuþie odatã cu preluarea preºedinþiei UE în 2008. O altã obiecþie formulatã de Germania se referã la conflictul ce ar putea surveni datoritã activãrii clauzei pasarelã în raport cu prevederile constituþiei naþionale care acordã competenþe majore Landurilor în domeniul justiþiei. În replicã, comisarul Frattini a declarat cã este gata sã ia în considerare soluþia „frânei de urgenþã” („emergency brake”) prevãzutã în proiectul Constituþiei Europene63. ! Preºedintele Comisiei Europene a încercat sã accentueze faptul cã propunerea sa nu reprezintã o modalitate de sporire a puterilor Comisiei, spunând cã este conºtient de „sensibilitãþile politice ºi situaþiile specifice ale anumitor þãri”, dar cã „nu putem continua sã justificãm lipsa transparenþei ºi folosirea unanimitãþii”. El a insistat cã propunerea nu ar trebui vãzutã ca o anticipare sau o selectare a anumitor pãrþi din Constituþie”, ci ca una dintre cele mai indicate modalitãþi de a folosi tratatele existente în vederea îmbunãtãþirii mecanismului de luare a deciziilor la nivel european în domeniul cooperãrii în materie penalã. ! Conform www.euractiv.com, Suedia, Olanda, Danemarca ºi Irlanda au temeri în ceea ce priveºte propunerea, în timp ce Marea Britanie este mai deschisã discuþiei datoritã atentatelor de la Londra din iulie 2005. ! Liderul grupului socialist din PE, Martin Shulz, a salutat propunerea Comisiei spunând: „voturile naþionale sunt depãºite, ele reprezintã o barierã în calea aducerii în faþa justiþiei a teroriºtilor ºi a infractorilor internaþionali”. ! Liderul Alianþei Liberalilor ºi Democraþilor pentru Europa, Graham Watson, a declarat: „Ca o primã evaluare a Programului Haga, aceasta reprezintã un reproº adresat atât Consiliului cât ºi statelor membre care sunt cei mai responsabili pentru blocarea adoptãrii ºi implementãrii actelor normative din domeniul cooperãrii poliþieneºti ºi judiciare”. În urma reuniunii de la Tampere din 20-22 septembrie 2006, mai multe state membre s-au pronunþat în favoarea Tratatului constituþional ºi deci împotriva activãrii clauzei pasarelã, însã propunerea rãmâne în continuare pe agenda de discuþii a consiliilor urmãtoare în domeniul JAI (Justiþie ºi Afaceri Interne). IV. Consecinþele activãrii clauzei pasarelã A) Consecinþe legislative Pe plan legislativ, consecinþa activãrii clauzei pasarelã va consta în faptul cã domeniul cooperãrii în materie penalã va fi reglementat prin acte normative specifice pilonului I. Înainte de activarea clauzei pasarelã, în acest domeniu se adoptau acte normative (poziþii comune, decizii-cadru, decizii sau convenþii) care nu se bucurau de efect direct în dreptul naþional al statelor membre ºi nu erau considerate ca fãcând parte din dreptul comunitar. Prin trecerea acestui domeniu în pilonul I, actele normative obligatorii ce vor fi adoptate (regulamente64, directive65, decizii) vor avea, în principiu, efect imediat – se vor integra în ordinea juridicã internã a statelor membre fãrã a fi necesarã adoptarea unei mãsuri naþionale de transpunere66 ºi efect direct (vor putea fi invocate de cãtre particulari în faþa instanþelor naþionale; în cazul directivelor – doar în anumite condiþii). 63 Acest mecanism permite posibilitatea blocãrii deciziei adoptate cu majoritate calificatã ºi trimiterea sa cãtre Consiliul European, care trebuie sã se pronunþe într-un interval de 4 luni, în caz contrar statele care sunt favorabile deciziei putând stabili, automat, o cooperare consolidatã în domeniul respectiv (art. III-270 al. 3 ºi 4). 64 Regulamentul are o aplicabilitate generalã, este obligatoriu în toate elementele lui ºi se aplicã direct în fiecare stat membru. Chiar ºi în ipoteza în care anumite dispoziþii nu au efect direct, legislaþia naþionalã trebuie interpretatã în conformitate cu obiectivele regulamentului. 65 Directiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins, lãsând autoritãþilor naþionale competenþa în ceea ce priveºte forma ºi mijloacele. Atunci când dispoziþiile unei directive apar, din punctul de vedere al conþinutului lor, ca fiind necondiþionate ºi suficient de precise, aceste dispoziþii pot fi invocate, în absenþa unor mãsuri de transpunere în termenul stabilit, împotriva oricãrei dispoziþii de drept intern neconforme cu directiva sau dacã sunt de naturã sã defineascã drepturi pe care particularii pot sã le invoce împotriva statului. În conformitate cu jurisprudenþa Curþii, pentru ca prevederile unei directive sã aibã efect direct, în plus faþã de cele menþionate mai sus mai sunt necesare douã condiþii: 1. perioada prevãzutã pentru implementarea directivei sã fi expirat; 2. persoana poate invoca prevederile relevante doar împotriva statului. 66 C 106/77, Simmenthal

51

SISTEMUL NORMATIV AL UE

SISTEMUL NORMATIV AL UE

Dobrý den! - Nazdar! - Dobré jitro! - Dobré odpoledne! - Goddag! - Hejsa! - Hej! - Hallo! - Godmorgen! - God eftermiddag! - Hello! Caracterul prioritar faþã de dreptul intern al actelor normative adoptate în acest domeniu rãmâne neschimbat în urma activãrii clauzei pasarelã. Acesta implicã abrogarea, pe de o parte, a actelor normative naþionale existente contrare dreptului comunitar ºi imposibilitatea adoptãrii, pe de altã parte, a unor reguli de drept naþional contrare. Spre deosebire de pilonul III, unde numai statele membre aveau competenþa de a încheia acorduri externe, sub pilonul I, titlul IV, Comunitãþile europene pot încheia astfel de acorduri. Tratatul CE nu conferã Comunitãþii competenþe externe exprese, însã Curtea de Justiþie a elaborat teoria competenþelor implicite potrivit cãreia ori de câte ori dreptul comunitar prevede pentru instituþiile Comunitãþii competenþe în sistemul ei intern pentru atingerea unui obiectiv, Comunitatea are autoritatea de a încheia acordurile externe necesare pentru atingerea acelui obiectiv, chiar în absenþa unei prevederi exprese67. Acestea au efect imediat, sunt prioritare, însã pentru a le fi recunoscut efectul direct trebuie îndeplinite 2 condiþii: tratatul, privit în ansamblul sãu, este capabil sã aibã efect direct ºi dispoziþia specificã invocatã sã fie clarã, precisã ºi necondiþionatã68. B) Schimbãri cu privire la instituþiile comunitare 1. Consiliul de Miniºtri Consiliul de Miniºtri hotãrãºte, în momentul activãrii clauzei pasarelã, ºi asupra modalitãþii de vot ce se va aplica în domeniul transferat din pilonul III în pilonul I. Dar, având în vedere cã raþiunea principalã a activãrii clauzei este aceea de a eficientiza adoptarea actelor normative, Consiliul va propune modalitatea de vot bazatã pe majoritatea calificatã (din 2004, 232 de voturi din 321 (72.27%), cel puþin 13 state membre; un stat membru poate cere verificarea dacã majoritatea calificatã reprezintã 62% din populaþia Uniunii, în caz contrar decizia nu va fi adoptatã). Practic, statele pierd astfel dreptul de veto. deciziei În plus, Consiliul poate hotãrî adoptarea actelor prin procedura co-d (Consiliul nu va mai putea adopta actul normativ aflat în dezbatere dacã Parlamentul European se opune). 2. Comisia Europeanã Comisia va dobândi monopolul în ceea ce priveºte iniþiativa legislativã. În cadrul pilonului III aceasta împãrþea dreptul de iniþiativã cu statele membre. Comisia, în calitate de „gardian al tratatelor”, va putea iniþia procedura acþiunii pentru încãlcarea dreptului comunitar de cãtre un stat membru (art. 226 TCE), spre deosebire de pilonul III, unde nu dispunea de acest drept. 3. Parlamentul European Potrivit art. 42 TUE, Consiliul poate opta pentru una dintre procedurile urmãtoare: consultare, cooperare, aviz conform sau co-decizie. decizie, Parlamentul European va avea un Dacã se va aplica procedura de co-d rol sporit: va dispune de dreptul de a respinge definitiv un proiect de act normativ, faþã de simplul rol consultativ pe care îl deþinea în pilonul III. 67 Avizul 1/76 al CJCE. 68 C 12/86, Demirel

52

- Good morning! - Good day! - Tere! - Tervist! - Tere hommikust! - Tere päevast! - Hyvää päivää! - Terve! - Bonjour! - Salut! - Guten Tag O altã prerogativã pe care PE o dobândeºte ca urmare a activãrii clauzei pasarelã este competenþa de a constitui comisii de anchetã în vederea verificãrii încãlcãrii sau aplicãrii greºite a dreptului comunitar de cãtre statele membre. 4. Curtea de Justiþie a Comunitãþilor Europene CJCE va beneficia de competenþe sporite ºi va dobândi competenþe noi. Dacã sub pilonul III Curtea era competentã numai în materiile expres prevãzute în articolul 35 TUE, sub pilonul I aceasta are competenþã deplinã, adicã poate cunoaºte toate tipurile de acþiuni comunitare, însã în condiþiile stabilite de articolul 68, titlu IV, TCE. Competenþe extinse ale Curþii: a) Competenþa Curþii în materia hotãrârilor preliminare (= hotãrâri prin care CJCE interpreteazã sau analizeazã validitatea dreptului comunitar la cererea judecãtorului naþional) devine o competenþã obligatorie prin activarea clauzei pasarelã. În cadrul pilonului III competenþa Curþii era facultativã ºi variabilã. În plus, Comisia a înaintat recent o propunere de decizie a Consiliului69 în care se prevede înlãturarea limitãrilor la care este supusã competenþa obligatorie a Curþii în cadrul titlului IV TCE70 ºi aplicarea în consecinþã a regimului general privind hotãrârile preliminare prevãzut de art. 234 TCE71. b) Competenþa Curþii în materia acþiunii în anulare va fi extinsã în ceea ce priveºte sfera persoanelor/instituþiilor care au calitate procesualã activã, dar ºi actelor supuse controlului. Astfel, în pilonul III, Parlamentul European nu putea introduce o astfel de cerere, deoarece doar Comisia ºi statele membre aveau acest drept. Vor fi supuse controlului Curþii toate actele adoptate în domeniul cooperãrii în materie penalã, potrivit regimului general al acþiunii în anulare72. Competenþe noi ale Curþii: Curtea va fi competentã sã judece: ! Acþiunea pentru încãlcarea dreptului comunitar Curtea va avea competenþã în ceea ce priveºte acþiunile introduse de cãtre Comisie sau de cãtre un stat membru împotriva unui alt stat membru, acþiuni care vizeazã constatarea neîndeplinirii de cãtre statul în cauzã a obligaþiilor ce îi revin conform dreptului comunitar (infringement). Se vor putea astfel aplica sancþiuni (inclusiv pecuniare) acelor state care nesocotesc (printr-o acþiune – adoptarea unei legi contrare dreptului comunitar sau printr-o inacþiune – netranspunerea unei directive) actele normative adoptate în domeniul cooperãrii în materie penalã. ! Acþiunea relativã la abþinerea instituþiilor comunitare de a acþiona (failure to act, recours en carrence, art. 232 TCE) ! Acþiunea în rãspundere (în daune) (art. 288 TCE).

69 Draft Council Decision adapting the provisions concerning the Court of Justice in fields covered by Title IV of Part Three of the Treaty establishing the European Community, Brussels, 28.6.2006, COM(2006) 346 final 70 Potrivit art. 68 TCE, numai instanþele naþionale ale cãror hotãrâri nu pot fi atacate prin nici o cale de atac internã pot adresa o întrebare preliminarã Curþii; instanþele naþionale ale cãror hotãrâri pot fi atacate nu dispun de aceastã posibilitate. 71 Aplicarea art. 234 TCE va însemna aplicarea ºi interpretarea uniformã a dreptului comunitar prin eliminarea prevederilor speciale care derogau de la dreptul comunitar comun. Astfel, orice instanþã poate cere o hotãrâre preliminarã a CJCE dupã cum urmeazã: ! În cazul în care apreciazã cã o decizie în aceastã privinþã este necesarã pentru a pronunþa o hotãrâre (opþiune facultativã menþionatã de art. 234); ! Într-o cauzã pendinte în faþa unei instanþe judecãtoreºti naþionale ale cãrei hotãrâri nu sunt supuse vreunei cãi de atac în dreptul intern, aceastã instanþã judecãtoreascã este obligatã sã sesizeze Curtea de Justiþie (prevedere obligatorie pentru instanþa naþionalã în cauzã – art. 234). 72 Conform art. 230 TCE.

53

SISTEMUL NORMATIV AL UE

SISTEMUL NORMATIV AL UE

Dobrý den! - Nazdar! - Dobré jitro! - Dobré odpoledne! - Goddag! - Hejsa! - Hej! - Hallo! - Godmorgen! - God eftermiddag! - Hello! V. Consecinþe pentru România Clauza pasarelã reprezintã o modalitate simplificatã de revizuire a tratatelor constitutive ale UE, în sensul ca revizuirea nu se face conform procedurii generale de revizuire prevãzutã de art. 48 TUE. Totuºi, activarea clauzei pasarelã implicã, potrivit art. 42 TUE, ºi adoptarea deciziei de cãtre statele membre conform dispoziþiilor constituþionale naþionale. Astfel, decizia va trebui ratificatã. În cazul României, ratificarea deciziei Consiliului privind activarea clauzei pasarelã se va face conform articolului 148 (1) din Constituþia României ºi a Legii 157/2005 privind ratificarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeanã, respectiv pe calea unei legi adoptate în ºedinþã comunã a Camerei Deputaþilor ºi Senatului, cu o majoritate de douã treimi din numãrul deputaþilor ºi senatorilor. Aplicarea acestei proceduri este justificatã de faptul cã potrivit art. 148 (3) din Constituþia României „Prevederile alineatelor (1) ºi (2) se aplicã, în mod corespunzãtor, ºi pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene”. În cazul în care actul de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, care presupune un transfer de atribuþii ale României cãtre instituþiile comunitare, conþine dispoziþii contrare Constituþiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupã revizuirea Constituþiei (art. 11 alin. 3 din Constituþia României). Activarea clauzei pasarelã presupune un transfer de competenþe din partea statului român în anumite domenii legate de cooperarea în materie penalã datoritã comunitarizãrii acestor domenii. Astfel, în aceste domenii, dreptul suveran al statului român de a legifera ºi de a încheia acorduri externe nu se va mai exercita pe deplin. Prin acest transfer de competenþã, Comunitatea va avea o competenþã concurentã cu statul român (= România îºi menþine competenþele atâta timp cât Comunitatea nu intervine). Statul român va putea fi acþionat în judecatã de cãtre Comisie sau de cãtre un alt stat membru prin acþiunea privind încãlcarea dreptului comunitar (infringement, recours en manquement). În eventualitatea aplicãrii art. 68 TCE (privind competenþa CJCE în materia hotãrârilor preliminare pentru titlul IV TCE), doar instanþele române ale cãror hotãrâri nu pot fi atacate prin nici o cale de atac internã pot adresa o întrebare preliminarã Curþii. Dacã se va adopta propunerea de decizie a Consiliului referitoare la generalizarea aplicãrii art. 234 TCE (care reglementeazã regimul general al hotãrârilor preliminare), atunci instanþele române ale cãror hotãrâri nu pot fi atacate vor avea obligaþia de a sesiza CJCE printr-o întrebare preliminarã, iar instanþele române ale cãror hotãrâri pot fi atacate, vor avea dreptul de a formula o astfel de întrebare preliminarã, fãrã a fi însã obligate în acest sens. Gabriel BLAJ Cãtãlina-A Alexandra DIMA Ministerul Justiþiei

54

- Good morning! - Good day! - Tere! - Tervist! - Tere hommikust! - Tere päevast! - Hyvää päivää! - Terve! - Bonjour! - Salut! - Guten Tag

Valoarea ºi autoritatea hotãrârilor instanþei de la Luxemburg (partea a II-a a) (continuare din nr. 4/2006) Judecãtorul european este un „creator de drept”73 Orice observator al Curþii de Justiþie este frapat de activitatea normativã a acesteia, dacã înþelegem prin aceasta crearea de norme, aplicabile fie instituþiilor comunitare, fie statelor membre, fie particularilor, pe care simpla lecturã a textelor TCE nu permite a le identifica. Este neîndoielnic faptul cã sistemul comunitar se prezintã într-o manierã originalã. Sistemul comunitar de drept vizeazã mai puþin sã guverneze o societate deja existentã, ci mai degrabã sã creeze o colectivitate nouã. Obiectivul imediat este dat de crearea ºi dezvoltarea unei integrãri de tip economic – piaþa comunã. CJCE este o instituþie comunitarã pe picior de egalitate cu Consiliul, Comisia sau Parlamentul European, este o jurisdicþie care nu ocupã nici vârful, nici

centrul unei organizãri jurisdicþionale diversificate. Judecãtor administrativ, dar, în acelaºi timp, constituþional, Curtea nu trebuie doar sã vegheze la menþinerea unui echilibru instituþional, a cãrui componentã este ºi ea însãºi, ºi sã controleze legalitatea deciziilor unei administraþii a cãrei misiune, esenþialmente economicã, presupune o marjã mare de discreþionar. Curtea trebuie, de asemenea, sã ofere dreptului comunitar singura interpretare care este cu adevãrat autenticã. Dotatã cu mijloace foarte puternice ºi cu competenþe extinse, Curtea ºi-a impus o disciplinã remarcabilã care, fãrã a neglija nici una dintre posibilitãþile oferite de a contribui la edificarea unei noi ordini juridice, a menþinut-o permanent în limitele unui exerciþiu riguros al funcþiei jurisdicþionale, indiferent dacã este vorba despre acoperirea lacunelor, de autoritatea lucrului judecat sau de problema rolului pretorian al judecãtorului cu privire la propriile instrumente de control. În ceea ce priveºte lacunele, dreptul comunitar este un drept care a apãrut la început ca un drept sectorial ce s-a dezvoltat ulterior. Nu putem, astfel, ignora numãrul apreciabil de reglementãri insuficiente, uneori intenþionate, de cele mai multe ori inevitabile, aproape totdeauna utile evoluþiei, perfecþionãrii sale, integrãrii în dreptul diverselor state membre (este cazul mai ales al

numeroaselor noþiuni economice din textele normative, care nu le oferã nici cea mai micã definiþie). Puterea creatoare a judecãtorului poate gãsi într-o asemenea situaþie un câmp de acþiune dintre cele mai extinse. Judecãtorul are o putere pretorianã importantã, chiar dacã, atunci când nu creeazã, Curtea se „inspirã”, alege. Numeroase hotãrâri ºi analize ale avocaþilor generali ilustreazã existenþa acestei puteri, care este caracterizatã de o anumitã marjã de discreþionar. În alegerea sa, Curtea ia în considerare mai puþin natura comunã a unui principiu sau a unei reguli74, ci mai degrabã aptitudinea lor de a intra în ordinea juridicã comunitarã ºi capacitatea

73 Jean Bouluois – A propos de la fonction normative de la jurisprudence. Remarques sur l’oeuvre jurisprudentielle de la Cour de Justice des Communautés Européennes, pg. 352 ºi urm. 74 A se vedea concluziile lui K. Roemer în cauza CJCE 5/71, 02.12.1971.

55

SISTEMUL NORMATIV AL UE

SISTEMUL NORMATIV AL UE

Dobrý den! - Nazdar! - Dobré jitro! - Dobré odpoledne! - Goddag! - Hejsa! - Hej! - Hallo! - Godmorgen! - God eftermiddag! - Hello!

acestuia din urmã de a le primi75. În ceea ce priveºte autoritatea „lucrului interpretat”, mecanismul, guvernat de art. 234 TCE (recursul/cererea prealabil/ã), are obiectivul nu atât de a risipi eventualele obscuritãþi ale dreptului comunitar, ci de a oferi o interpretare unicã, capabilã sã confere aplicãri uniforme de cãtre jurisdicþiile naþionale, integrându-se, astfel, într-un proces de cooperare ºi nu într-o structurã ierarhicã. De asemenea, rolul CJCE nu este de a aplica dreptul, ci doar de a preciza interpretarea obiectivã, independentã de orice aspect legat de speþa în cauzã. De altfel, Curtea a afirmat întotdeauna cã nu ea trebuie sã

cunoascã faptele speþei care a generat recursul prealabil ºi nici sã aplice dreptul în speþa respectivã. Este, însã, adevãrat, în acelaºi timp, cã frontiera între aplicare ºi interpretare este, uneori, greu de stabilit. În realitate, o lecturã atentã a hotãrârilor CJCE aratã cã este perfect informatã asupra faptelor ºi nu ezitã sã le utilizeze pentru a preciza cadrul în care îºi situeazã interpretarea. Mergând mai departe decât simpla autoritate „moralã” a hotãrârilor sale prealabile, Curtea a ºtiut sã defineascã, printr-o construcþie juridicã originalã ºi independentã, mecanisme de cooperare, în cadrul cãrora, respectând autonomia judecãtorului naþional76, cãruia îi rezervã puterea de a decide cu privire la autoritatea interpretãrilor date de ea, Curtea pãstreazã, în acelaºi timp, controlul procesului de integrare, inerent menþinerii unitãþii jurisprudenþiale. Relaþia dintre judecãtorul de la Luxemburg ºi legiuitorul european77 Importanþa activitãþii normative ºi, de aici, a CJCE ridicã problema raporturilor sale cu legiuitorul european, fie cã este vorba de legiuitorul secundar, reprezentat astãzi de trio-ul Consiliu – Parlament – Comisie, fie de legiuitorul primar constituit de statele membre. Pe ansamblu, reacþia legiuitorului european cu privire la activitatea judecãtorului european a fost pozitivã, chiar dacã, în cazuri izolate s-a

întâmplat sã fie ºi negativã. Judecãtorul european este, în mod evident, conºtient de activitatea sa normativã ºi de faptul cã i se impun anumite limite în numele fie al securitãþii juridice a justiþiabililor, fie al prudenþei politice, fie din cauza cantitãþii muncii aflate în sarcina sa. Cel mai bun indice tehnic al conºtientizãrii de cãtre judecãtorul european cu privire la faptul cã a atins frontierele funcþiei sale este dat de decizia pe care Curtea a luat-o în anumite cazuri de a limita pe viitor efectele hotãrârii judecãtoreºti adoptate. Cauza Defrenne II78 privind egalitatea între bãrbaþi ºi femei în materie de remuneraþie, cauza Blaizot 79 privind libera circulaþie a studenþilor sau Bosman 80 referitoare la transferul jucãtorilor de fotbal sunt exemple în sensul precizat. În ansamblu, reacþiile legiuitorului comunitar la interpretãrile TCE fãcute de Curte au fost pozitive. Jurisprudenþa creatoare de drept a Curþii a fost de cele mai multe ori acceptatã, consacratã sau chiar amplificatã pe teren legislativ. Observaþia aceasta este valabilã mai ales pentru libera circulaþie, de care beneficiazã întreprinderile ºi cetãþeanul, ºi pentru jurisprudenþa referitoare la respectarea dreptului, element inerent oricãrui regim democratic.

75 A se vedea concluziile lui K. Roemer în cauza CJCE 14/68, din 25.02.1969, cu privire la principiul non bis in idem, precum ºi hotãrârea 26/27 din 11.07.1968 în legãturã cu „îmbogãþirea fãrã justã cauzã” ºi hotãrârile CJCE 90 ºi 91/63, din 13.11.1964, cu privire la principiul reciprocitãþii în dreptul internaþional. 76 Hotãrârea din 12.05.1972 a Curþii de Apel din Milano: „fiind conºtienþi cã jurisdicþia naþionalã poate, în orice moment, sã sesizeze din nou Curtea de Justiþie cu aceeaºi întrebare ºi cã decizia acesteia poate fi modificatã, jurisdicþia internã sesizatã cu o a doua cauzã este cea care poate conferi forþã obligatorie deciziei precedente, introducând în noua cauzã principiul interpretãrii deja stabilite.”, Dir. Scambi int., 1972, p. 279. Hotãrârea din 12.05.1972 a Curþii de Apel din Milano: „fiind conºtienþi cã jurisdicþia naþionalã poate, în orice moment, sã sesizeze din nou Curtea de Justiþie cu aceeaºi întrebare ºi cã decizia acesteia poate fi modificatã, jurisdicþia internã sesizatã cu o a doua cauzã este cea care poate conferi forþã obligatorie deciziei precedente, introducând în noua cauzã principiul interpretãrii deja stabilite.”, Dir. Scambi int., 1972, p. 279. 77 Le juge et le jugement dans les traditions juridiques européennes, sous la direction de Robert Jacob, LGDJ, 1996 - Le juge et le jugement dans l’Europe d’aujourd’hui: la CJCE, Paul Demaret, pg. 367 – 372. 78 CJCE, 18.04.1976, 43/75. 79 CJCE, 02.02.1988, 24/86. 80 CJCE, 15.12.1995, 415/93.

56

- Good morning! - Good day! - Tere! - Tervist! - Tere hommikust! - Tere päevast! - Hyvää päivää! - Terve! - Bonjour! - Salut! - Guten Tag Autoritatea lucrului interpretat În cadrul sistemului juridic comunitar, Curtea de Justiþie a avut întotdeauna vocaþia de a asigura „respectarea dreptului în interpretarea ºi aplicarea tratatelor” (art. 220 TCE, art. 136 Euratom). Recursul prealabil, prevãzut de art. 234 TCE ºi art. 150 Euratom, precum ºi de cele douã Protocoale semnate la Luxemburg81 privind Convenþia de la Bruxelles din 29.02.1968 referitoare la recunoaºterea reciprocã a societãþilor ºi Convenþia de la Bruxelles din 27.09.1968 referitoare la competenþa judiciarã ºi executarea deciziilor în materie civilã ºi comercialã82, se înscrie perfect în aceastã perspectivã83. El a permis, de altfel, aducerea „unei contribuþii esenþiale la edificarea ordinii juridice a Comunitãþii ºi la eficacitatea dreptului comunitar”84. Importanþa acestui tip de recurs rezervat exclusiv Curþii, chemate sã „îºi concentreze activitatea pe sarcina sa esenþialã, care este de a asigura o interpretare uniformã a dreptului comunitar”85, nu mai trebuie demonstratã. Ea este recunoscutã de toate guvernele statelor membre.86 CJCE ºi TPI nu au competenþã cu privire la aplicarea dreptului comunitar în litigiile dintre particulari sau între particulari ºi statul membru. Rezultã, aºadar, cã, în cadrul ordinii juridice comunitare, judecãtorul de drept comun este judecãtorul naþional. Totuºi, atunci când apare o chestiune referitoare la

interpretarea dreptului comunitar cu ocazia judecãrii unui litigiu cu care sunt sesizate, instanþele naþionale pot, iar, dacã hotãrãsc în ultimã instanþã, trebuie sã introducã un recurs prealabil în interpretare.

Procedura recursului prealabil este destinatã, în primul rând, asigurãrii uniformitãþii interpretãrii dreptului comunitar în toate statele membre. Recursul constituie, astfel, un instrument de realizare a pieþei comune/interne. Recursurile prealabile au permis Curþii sã defineascã aplicabilitatea dreptului comunitar în ceea ce priveºte libera circulaþie a mãrfurilor, a serviciilor, a persoanelor, a capitalurilor, regulile concurenþei, fiscalitatea, agricultura sau securitatea socialã, egalitatea între

bãrbaþi ºi femei ori acordurile încheiate cu statele terþe. De asemenea, prin rãspunsul dat întrebãrilor prealabile, Curtea a construit ordinea juridicã comunitarã (prioritate, efect direct, rãspunderea civilã a statului etc.). Majoritatea „marilor hotãrâri” ale Curþii au fost date în urma recursurilor prealabile. Art. 234 TCE nu conferã CJCE decât sarcina de a interpreta dreptul comunitar ºi nu de a se pronunþa cu privire la compatibilitatea sau incompatibilitatea unei norme naþionale cu dreptul comunitar. Curtea reaminteºte mereu acest lucru instanþelor care adreseazã întrebãri directe privind compatibilitatea unei norme naþionale cu dispoziþiile Tratatului. Pe de altã parte, precizarea fãcutã de Curte a devenit formalã, în sensul cã, de multe ori, rãspunsul Curþii echivaleazã, practic, cu o declaraþie de compatibilitate sau nu a normei naþionale cu dreptul comunitar.87 Judecãtorul european este, de asemenea, de multe ori pus în situaþia de a interpreta dreptul comunitar în lumina unui context faptic precis al litigiului din faþa instanþei naþionale. În acelaºi timp, rãspunsurile CJCE nu lasã prea multã marjã de manevrã judecãtorului naþional în ceea ce priveºte aplicarea dreptului comunitar la litigiul cu care este sesizat. Mai mult, interpretarea dreptului comunitar datã de Curtea de Justiþie ca rãspuns la o întrebare prealabilã a unui judecãtor naþional leagã toate instanþele statelor

81 03.06.1971. 82 JOCE nr. L204, 02.08.1975. 83 Jean Bouluois – A propos de la fonction normative de la jurisprudence. Remarques sur l’oeuvre jurisprudentielle de la Cour de Justice des Communautés Européennes, pg. 5. 84 Robert Kovar – L’Evolution de l’article 177 du Traité CE, dans la reforme du système juridictionnel communautaire, Editions de L’Université de Bruxelles, 1994, p. 35. 85 Deciziile 88/591 din 24.10.1988 instituind TPI (JOCE nr. L319, 25.11.1988, p. 1) ºi 93/350 din 08.06.1993 (JOCE nr. L144, 16.06.1993, p. 21). 86 Jean – Louis Clergerie, Le renvoi prejudiciel, Ed. Ellipses, Collection „Le droit en questions”, Paris, 2004. 87 Se poate întâmpla ca o instanþã naþionalã sã punã o întrebare în ce priveºte compatibilitatea cu dreptul comunitar a dreptului unui al stat membru (Rau, CJCE, 21 mai 1987, 133/85 – o instanþã germanã întreabã Curtea cu privire la o mãsurã belgianã ce împiedica importurile de margarinã provenite din Germania; Delhaize (Rioja), CJCE, 9 iunie 1992, 47/90 – un tribunal belgian întreabã Curtea în legãturã cu o mãsurã spaniolã ce împiedica exporturile de vinuri de Rioja în vrac; în cele douã cazuri, apare problema imposibilitãþii de executare a unei pãrþi la un contract din cauza unei mãsuri luate de un stat membru).

57

SISTEMUL NORMATIV AL UE

SISTEMUL NORMATIV AL UE

Dobrý den! - Nazdar! - Dobré jitro! - Dobré odpoledne! - Goddag! - Hejsa! - Hej! - Hallo! - Godmorgen! - God eftermiddag! - Hello!

membre care în viitor ar putea fi sesizate cu o astfel de problemã, cu excepþia cazului când aleg sã mai întrebe o datã Curtea88. În acest context, confuzia apãrutã între interpretarea ºi aplicarea dreptului comunitar a fost inevitabilã. Aceasta mai ales pentru cã o interpretare prea abstractã faþã de faptele speþei, adicã un rãspuns mai puþin precis al Curþii, nu este foarte utilã judecãtorului naþional. Mai mult, ea nu ar contribui la asigurarea aplicãrii uniforme a dreptului comunitar în toate statele membre89. “Prima funcþie a recursului prealabil este, deci, de a asigura interpretarea uniformã a dreptului comunitar în toate statele membre. Recursurile prealabile au un interes dincolo de litigiul particular care le-a dat naºtere, aspect confirmat de posibilitatea oferitã de Statutul Cur þii de

Justiþie statelor membre, Comisiei ºi, în anumite condiþii, Consiliului de a depune observaþii scrise, oportunitate deseori utilizatã90. În general, Curtea s-a arãtat foarte deschisã cererilor adresate de instanþele naþionale ºi nu a pus în discuþie admisibilitatea lor. Deschiderea unui acces larg recursului prealabil contribuie la dezvoltarea dreptului comunitar ºi asigurã difuzarea acestuia, servind nevoii de uniformitate, necesarã procesului continuu de integrare”91. „Recursul prealabil a avut pentru procesul de integrare europeanã o importanþã pe care nu trebuie sã o subestimãm. O procedurã eficientã care funcþioneazã bine, permiþând Cur þii sã vegheze la coerenþa juridicã ºi sã contribuie la dezvoltarea dreptului comunitar, ea este indispensabilã ºi pe viitor, þinând cont mai ales de provocãrile

cu care sunt confruntate în prezent statele membre.(…) Pericolele care ameninþã eficienþa procedurii prealabile sunt mari, dar nu insurmontabile. Doar ºi ideea cã instanþa de la Luxemburg ºi judecãtorul naþional coopereazã în cadrul unui sistem coerent de protecþie jurisdicþionalã care cuprinde Uniunea Europeanã pare sã fie cheia soluþiei pentru problemele existente. O autolimitare pe care trebuie sã o respecte Curtea ºi judecãtorul naþional poate conduce la o contribuþie optimã la protecþia jurisdicþionalã comunã. Pe de o parte, Curtea se poate consacra salvgardãrii coerenþei juridice ºi evoluþiei ulterioare a dreptului comunitar. Pe de altã parte, judecãtorul naþional se vede constrâns sã ia din ce în ce mai serios sarcina sa de „judecãtor de drept comun” al dreptului comunitar. Europa ºi cetãþeanul european vor fi beneficiarii celor douã roluri precizate mai sus.”92 Mihaela Augustina DUMITRAªCU Ministerul Afacerilor Externe

88 A se vedea cauza Cilfit, CJCE, 6 octombrie 1982, 283/81. 89 S-a întâmplat acest lucru cu privire la interpretarea art. 30 TCE ºi la deschiderea magazinelor duminica; dupã ce Curtea a dat o interpretare care lãsa o marjã de apreciere instanþelor naþionale, a fost nevoitã, rãspunzând unei întrebãri adresate de Camera Lorzilor, sã tranºeze chiar ea chestiunea cu scopul asigurãrii interpretãrii uniforme a art. 30 (actualul 28) în toate statele membre. 90 De exemplu, cauzele Meng, CJCE, 17.11.1993, 2/91 ºi Ohra, CJCE, 17.11.1993, 245/91. 91 Le juge et le jugement dans les traditions juridiques européennes, sous la direction de Robert Jacob, LGDJ, 1996 - Le juge et le jugement dans l’Europe d’aujourd’hui: la CJCE, Paul Demaret, pg. 328. 92 W. E. Haak, Preºedinte al Hoge Raad der Nederlanden, La distribution des rôles entre la Cour et les juridictions nationales.

58

- Good morning! - Good day! - Tere! - Tervist! - Tere hommikust! - Tere päevast! - Hyvää päivää! - Terve! - Bonjour! - Salut! - Guten Tag

Carta Europeanã pentru Întreprinderile Mici Consiliul European de la Lisabona din 23-24 martie 2000 a stabilit ca pânã în anul 2010 Uniunea Europeanã sã aibã cea mai competitivã ºi dinamicã economie din lume, bazatã pe cunoaºtere, cu o creºtere economicã sustenabilã, capabilã sã asigure locuri de muncã mai multe ºi mai bune, precum ºi o mai mare coeziune socialã. Pentru atingerea acestui obiectiv, întreprinderile mici ºi mijlocii au un rol esenþial în cadrul economiei statelor europene. Ele sunt o sursã de noi locuri de muncã, contribuie nemijlocit la crearea unui mediu prielnic pentru afaceri ºi constituie un “motor” pentru dezvoltarea puternicã a spiritului antreprenorial. În acest fel, datoritã rolului lor economic considerabil, întreprinderile mici ºi mijlocii au fost subiectul unor politici ºi iniþiative specifice ale Uniunii Europene având ca scop îmbunãtãþirea mediului de afaceri ºi dezvoltarea IMM-urilor. “Pilonul” esenþial al politicii în domeniu este Carta Europeanã pentru Întreprinderile Mici (CEIM), care este în primul rând un instrument politic, de încurajare a dezvoltãrii sectorului ºi urmãrire a progreselor înregistrate. Ca urmare a Consiliului European de la Lisabona, CEIM a fost adoptatã la nivelul Uniunii Europene de Consiliul pentru Afaceri Generale de la Lisabona din 13 iunie 2000 ºi

acceptatã ulterior de cãtre Consiliul European de la Feira din 19-20 iunie, acelaºi an. Norvegia a acceptat invitaþia de participe la procesul de monitorizare a implementãrii CEIM.

Doi ani mai târziu, statele candidate la aderare la acea vreme (Slovenia, Letonia, Bulgaria, Lituania, Cipru, Malta, Republica Cehã, Polonia, Estonia, România, Ungaria, Slovacia) împreunã cu Turcia au adoptat la rândul lor Carta în urma reuniunii de la Maribor din aprilie 2002. Ca urmare, România a acceptat la rândul ei acest document prin Hotãrârea Guvernului nr. 656/2002. Recunoaºterea cartei ca document politic major a continuat ulterior prin adoptarea ei de cãtre statele din Balcanii de Vest (Albania, Bosnia-Herþegovina, Croaþia, Macedonia, Serbia ºi Muntenegru) în urma reuniunii de la Salonic din 21 iunie 2003. De asemenea, la începutul anului 2004, Republica Moldova s-a angajat sã participe la procesul de îndeplinire a obiectivelor CEIM. În textul CEIM se recunoaºte nemijlocit faptul cã situaþia întreprinderilor mici se poate îmbunãtãþi prin acþiuni de stimulare a spiritului antreprenorial, de evaluare a mãsurilor existente ºi modificare a acestora în favoarea întreprinderilor mici ºi de impulsionare a factorilor politici de decizie. În acest scop, documentul stabileºte zece direcþii de acþiune: 1. Educaþia ºi instruirea întreprinzãtorilor; 2. Iniþierea mai puþin costisitoare ºi mai rapidã a afacerilor; 3. Legislaþie ºi reglementãri mai bune; 4. Asigurarea calificãrii necesare; 5. Îmbunãtãþirea accesului on-line; 6. Consolidarea pieþei interne; 7. Sistemul fiscal ºi aspectele financiare; 8. Consolidarea capacitãþii tehnologice a întreprinderilor mici; 9. Utilizarea modelelor e-business de succes ºi asigurarea unui sprijin optim pentru întreprinderile mici; 10. Dezvoltarea unei reprezentãri mai puternice ºi mai eficiente a intereselor întreprinderilor mici pe plan naþional ºi la nivelul comunitar. Cristian-FFlorin DÃNÃNÃU Agenþia Naþionalã pentru Întreprinderile Mici ºi Mijlocii

59

DICÞIONAR COMUNITAR

DICÞIONAR COMUNITAR

Dobrý den! - Nazdar! - Dobré jitro! - Dobré odpoledne! - Goddag! - Hejsa! - Hej! - Hallo! - Godmorgen! - God eftermiddag! - Hello!

SOLVIT SOLVIT reprezintã un mod informal de soluþionare a problemelor care apar pe piaþa internã a Uniunii Europene. Dupã cum se ºtie, mecanismul clasic în caz de încãlcare de cãtre un stat membru a obligaþiilor sale ce decurg din aplicarea dreptului comunitar este recursul prevãzut de art. 226 (fost 169) din Tratatul CE (cunoscut sub numele de „recours en manquement” sau „infringement”). Aceastã procedurã este însã extrem de lungã ºi nu întotdeauna eficientã (dacã un stat condamnat nu se conformeazã deciziei Curþii de Justiþie, Comisia va fi nevoitã sã introducã un nou recurs, în care sã cearã stabilirea unei amenzi în sarcina statului respectiv). Pentru a se evita temporizarea problemelor ºi pentru a se asigura o soluþionare a acestora nu doar mai rapidã ci ºi mai puþin costisitoare, a fost creat sistemul SOLVIT, un mecanism alternativ procedurii contencioase. Aceasta nu înseamnã câtuºi de puþin abandonarea de cãtre Comisie a rolului sãu de „gardian al Tratatului”, calea recursului în justiþie rãmânându-i deschisã atunci când o rezolvare amiabilã nu va fi posibilã. Înseamnã însã o redefinire a modului de interacþiune între actorii pieþei interne ºi o ameliorare a funcþionãrii acesteia. Cadrul legal La data de 27 noiembrie 2001, Comisia Europeanã a publicat o Comunicare privind sistemul SOLVIT. Acesta a fost creat pe fundamentul unei reþele constituite în 1997 ºi care era formatã din centre de coordonare având rolul de a ajuta cetãþenii ºi întreprinderile în cazul unor probleme rezultate din aplicarea regulilor pieþei interne de cãtre autoritãþile publice din statele membre. Apreciind ca nesatisfãcãtoare activitatea acestei reþele, Comunicarea propune patru mãsuri de remediere a situaþiei: crearea unei baze de date on line care sã acopere întregul teritoriu al Uniunii Europene, elaborarea unor principii clare pentru instrumentarea cazurilor în reþeaua SOLVIT, informarea publicului despre reþea, desfãºurarea unor acþiuni preventive prin care sã se înlãture cauzele problemelor ce apar în mod repetat. Principiile de funcþionare a sistemului SOLVIT au fost elaborate ulterior de cãtre Comisia Europeanã, iar la data de 1 martie 2002 Consiliul de miniºtri a invitat statele membre sã ia mãsurile necesare pentru buna funcþionare a sistemului ºi Comisia sã realizeze informãri periodice asupra progreselor înregistrate. Modul de funcþionare Pentru ca un dosar sã poatã fi analizat de SOLVIT, trebuie întrunite douã condiþii: sã fie vorba despre un caz transfrontalier ºi sã nu existe deja o acþiune în justiþie pentru soluþionarea sa. Caracterul transfrontalier nu presupune ca petentul sã se afle în

60

alt stat membru decât cel unde a apãrut problema. Este suficient sã existe un element de extraneitate care sã poatã face aplicabile prevederile dreptului comunitar. Cererea se înregistreazã la centrul de coordonare „de origine”, adicã centrul din statul membru cu care petentul prezintã o legãturã administrativã. Acesta are obligaþia de a verifica urmãtoarele: temeinicia cazului, dacã problema nu ar putea fi rezolvatã mai eficient într-un alt mod ºi dacã o acþiune în justiþie ar fi potrivitã. Centrul de coordonare „de origine” transmite apoi dosarul centrului de coordonare „ºef de filã”, adicã centrul din statul membru unde a apãrut problema. Acesta trebuie sã confirme acceptarea dosarului, în termen de 7 zile de la primirea sa, ºi sã îl trimitã organului administrativ care are competenþã în domeniul respectiv. În cazul în care nu acceptã dosarul, centrul de coordonare „ºef de filã” trebuie sã-ºi motiveze refuzul, care va fi înscris în mod automat în baza de date. Centrul de coordonare „de origine” va informa petentul despre acest refuz. Dupã confirmarea acceptãrii dosarului, în baza de date va fi înscris termenul de soluþionare, care nu trebuie sã depãºeascã zece sãptãmâni. În mod excepþional, centrele de coordonare pot decide prelungirea termenului cu maximum patru sãptãmâni, dacã apreciazã cã în acest interval este posibilã soluþionarea cazului. Centrul de coordonare „de origine” informeazã petentul despre procedurile care vor fi urmate ºi despre termenele alocate. De asemenea, petentului i se aduce la cunoºtinþã faptul cã existã ºi alte modalitãþi de soluþionare a cazului sãu, atât la nivel naþional, cât ºi la nivel comunitar ºi cã nu are obligaþia de a accepta soluþiile propuse de SOLVIT. Dacã petentul iniþiazã o altã procedurã, dosarul va fi retras din reþeaua SOLVIT. Soluþiile propuse de sistemul SOLVIT trebuie sã fie în conformitate cu legislaþia comunitarã. În caz contrar, Comisia Europeanã îºi rezervã dreptul de a se îndrepta cu o acþiune formalã împotriva statelor membre. Atunci când un dosar este soluþionat, centrele de coordonare introduc aceastã informaþie în baza de date. Dacã soluþia îi este favorabilã petentului, acesta va fi informat despre cãile pe care trebuie sã le urmeze pentru a beneficia de ea. Dacã centrul de coordonare „ºef de filã” ajunge la concluzia cã administraþia naþionalã a respectat prevederile dreptului comunitar ºi cã cererea petentului este neîntemeiatã, aceastã soluþie va fi înscrisã în baza de date SOLVIT. Sursa: www.mie.ro

LINKURI UTILE Ministerul Integrãrii Europene - www.mie.ro Ministerul Afacerilor Externe - www.mae.ro Misiunea României pe lângã UE - www.ue.mae.ro Centru Român de Informare de la Bruxelles - www.roinfocentre.be Institutul European din România - www.ier.ro Delegaþia Comisiei Europene în România - www.infoeuropa.ro Consiliul Europei, Biroul de Informare Bucureºti - http://www.coe.ro Situl Uniunii Europene - www.europa.eu Instituþii europene Parlamentul European - www.europarl.europa.eu Consiliul Uniunii Europene - http://www.consilium.europa.eu Preºedinþia finlandezã a Consiliului UE - www.eu2006.fi Comisia Europeanã - http://ec.europa.eu Curtea Europeanã de Justiþie ºi Tribunalul de Primã Instanþã - http://curia.europa.eu Curtea Europeanã de Conturi - http://www.eca.europa.eu Mediatorul European - http://www.ombudsman.europa.eu Alte situri dedicate problematicii europene: www.euractiv.com www.euractiv.ro www.europeana.ro www.euobserver.com http://www.pontweb.ro http://europe.org.ro/euroatlantic_club http://www.ClubE.ro www.15-25.ro www.9mai.ro www.euromoneda.ro

Publicaþie editatã de Ministerul Integrãrii Europene Direcþia Mass Media ºi Comunicare Str. Apolodor nr. 17, Sector 5 Bucureºti, ROMÂNIA Tel. 021-301.15.14, Fax 021-301.15.13 E-mail. [email protected] http://www.mie.ro Tipar: S.C. Magic Print S.R.L. - Oneºti, Tel./fax: 0234-319.810