Consilier European Nr 1[7]_presedintia Slovena A Ue

Dezvoltare Durabilă

Consilier European Revistă de informare şi analiză privind domeniul afacerilor europene Anul IV Numărul 1[7]/martie 2008

Guvernul României Departamentul pentru Afaceri Europene ISSN 1844 - 2560

Redactori şefi:

Andreea Florina RADU (consilier pentru afaceri europene - MIRA) Cătălina CONSTANTIN (consilier pentru afaceri europene - DAE)

Colegiul de redacţie:

Diana BOTESCU, Cătălina CONSTANTIN, Codruţ CONSTANTINESCU, Andrada MINEA, Daniel NĂSTASE, Carmen PĂTRUŢ, Andreea Florina RADU, Salomeea ROMANESCU

Publicaţie a Departamentului pentru Afaceri Europene Direcţia Mass Media şi Comunicare Str. Apolodor nr. 17, Latura Nord, Sector 5, Bucureşti, România Tel. (021) 335.35.36 E-mail: [email protected] [email protected] [email protected] http://www.dae.gov.ro

© Departamentul pentru Afaceri Europene, 2008 Reproducerea integrală sau parţială a acestui material este permisă numai cu menţionarea sursei. ISSN 1844–2560

Opiniile exprimate în articole aparţin autorilor acestora şi nu reflectă, în mod necesar, poziţia oficială a Departamentului pentru Afaceri Europene

EDITORIAL

3

AGENDA PREŞEDINŢIEI ÎN EXERCIŢIU A UNIUNII EUROPENE

4

Priorităţile Preşedinţiei slovene a Uniunii Europene - Diana BOTESCU Schimbările climatice şi energia regenerabilă – preocupări majore pe agenda UE – Andreea Florina RADU Revizuirea bugetului comunitar – un pas necesar pentru adaptarea la noile provocări – Cătălina CONSTANTIN

DEZVOLTARE DURABILĂ

15

Instrumente de susţinere a dezvoltării durabile – Carmen PĂTRUŢ What are the different dimmensions to take into account in promoting sustainable developement? - Salomeea ROMANESCU

COEZIUNE ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ

22

Zona euro şi noile state membre ale Uniunii Europene. O privire de ansamblu la 10 ani de la lansarea Uniunii Economice şi Monetare - Cătălina CONSTANTIN Convergenţă economică între parteneri inegali - Andreea Florina RADU

1

PROVOCĂRI ŞI REFLECŢII PE TEME COMUNITARE

32

Funcţia publică – între tradiţie şi europenizare - Andrada MINEA The EU, an economic giant but a political dwarf. Do you agree? - Salomeea ROMANESCU How can the emergence of populism and to some extent of eurosceptiscism in some Eastern European countries since 2004 be explained? - Salomeea ROMANESCU Cum funcţionează o altfel de democraţie la sate? - Codruţ CONSTANTINESCU Asigurarea securităţii Internetului - Daniel NĂSTASE

ACTUALITATEA EUROPEANĂ

51

Calendarul evenimentelor la nivelul Consiliului Uniunii Europene Revista Presei

2

EDITORIAL Poate prima întrebare pe care şi-o pune cititorul acestei reviste este ce înseamnă „consilier european” sau de ce avem (mai) nevoie de el în contextul de azi. Publicaţii există, e drept nu dedicate exclusiv domeniului afacerilor europene. Colegii din ministere şi alte structuri ale administraţiei centrale şi locale cu siguranţă au de lucru mai mult decât şi-ar dori, uneori. Şi atunci, de ce un nou proiect? Răspunsul este foarte simplu: pentru că ni-l dorim! Pentru că este nevoie de comunicare, iar problematica afacerilor europene reprezintă o sursă generoasă de teme. De la 1 ianuarie 2007, România este membru cu drepturi depline în Uniunea Europeană. Privind înapoi în ultimii 10 ani, putem afirma fără echivoc, că nu a fost o sarcină uşoară. Dar s-a îndeplinit! Cu toate acestea, deşi dezideratul aderării a fost atins, acesta nu este sfârşitul drumului. Dimpotrivă, un nou drum este la început: acela al integrării depline. Un drum lung, cu siguranţă dificil, dar în acelaşi timp necesar. Odată obiectivul aderării atins, România trece într-o nouă etapă. Deziderate precum adoptarea monedei unice, Strategia Lisabona sau dezvoltarea durabilă nu mai sunt exclusiv ale Uniunii Europene, ele devenind, în acelaşi timp, şi deziderate ale României. În scopul realizării acestora, sunt necesare eforturi susţinute.

Iar undeva, alături de restul proiectelor ce ne pot duce spre realizarea acestor ţinte, comunicarea reprezintă un element esenţial. Aşa a apărut dorinţa de a ne reîntâlni pentru realizarea acestei reviste, care nu doreşte a trata exhaustiv problematica europeană – lucru, de altfel, imposibil de realizat -, ci doar să reprezinte un mod de realizare a schimbului de informaţii şi opinii pe teme de interes general privind Uniunea Europeană. Nu în ultimul rând, Consilier European mai are un scop şi anume acela de a aduce în prim plan discuţiile pe teme europene, care cel puţin pentru moment nu ocupă un spaţiu foarte generos. Dedicăm primul număr al revistei unei teme de fond de mare actualitate la nivel comunitar, şi anume Dezvoltarea Durabilă. Puteţi afla din rândurile Consilierului European care sunt instrumentele de susţinere a dezvoltării durabile sau ce trebuie luat în calcul când ne propunem să atingem un obiectiv de o asemenea amploare. În speranţa că veţi găsi în rândurile revistei informaţii utile şi interesante, aşteptăm opiniile, sugestiile şi observaţiile dumneavoastră pentru a ne ajuta să devenim mai buni. (E-mail: [email protected])

Cătălina CONSTANTIN Consilier pentru afaceri europene Departamentul pentru Afaceri Europene

3

AGENDA PREŞEDINŢIEI ÎN EXERCIŢIU A UNIUNII EUROPENE Priorităţile Preşedinţiei slovene a Uniunii Europene Slovenia este primul dintre noile State Membre ale UE ce au făcut parte din fostul bloc comunist, care a preluat Preşedinţia Uniunii Europene. La 1 ianuarie 2007 Slovenia a devenit cel de-al 13-lea Stat Membru care a adoptat moneda unică Euro şi, începând din 21 decembrie 2007 face parte dinntre statele care au abolit controalele la frontierele interioare ale Uniunii prin intrarea în zona Schengen1.

Slovenia împreună cu Franţa care va deţine viitoarea preşedinţie a Uniunii şi celelalte State Membre vor face paşii necesari pentru a se asigura că odată cu intrarea sa în vigoare, Tratatul de la Lisabona va fi complet aplicabil. Lansarea unui nou ciclu Lisabona Preşedinţia slovenă îşi propune ca, în cadrul Consiliului European de primăvară să lanseze cel de-al doilea ciclu al Strategiei Lisabona revizuite care se va axa pe investiţii în cercetare, cunoaştere şi inovare, dezvoltarea unui mediu de afaceri competitiv, adaptarea pieţei muncii şi soluţii la provocările demografice. Pachetul energie schimbări climatice

Sursa foto:http://www.kpv.gov.si/fileadmin/kpv.gov.si

În conformitate cu priorităţile stabilite în Programul comun cu statele care au deţinut preşedinţia Uniunii Europene anterior, respectiv Germania şi Portgalia, Slovenia şi-a propus, începând cu ianuarie 2008, cinci mari direcţii de acţiune. Acestea sunt: Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona În urma semnării Tratatului de la Lisabona la 13 decembrie 2007, este necesară concentrarea eforturilor statelor membre pentru încheierea procedurilor de ratificare. Este de dorit ca noul tratat să intre în vigoare înainte de alegerile pentru Parlamentul European din 2009.

1 http://www.ukom.gov.si/eng/slovenia/publications /slovenia-news/5640/5644/

Consiliul European din martie 2007 a definit elementele de bază ale noii politici integrate a Uniunii în domeniul energiei şi al mediului, respectiv reducerea emisiilor de CO2 cu cel puţin 20% până în 2020 (30% dacă se vor stabilii criterii globale) şi stabilirea unei ţinte obligatorii de 20% pentru utilizarea surselor regenerabile de energie. Scopul principal al acestui pachet este limitarea creşterii temperaturii medii globale la 2°C. Este de aşteptat ca Pachetul energie schimbări climatice, lansat la începutul anului 2008 să fie adoptat în cursul acestui an sau cel mai târziu la începutul anului 2009. Măsurile propuse vizeză îmbunătăţirea Schemei de comerţ cu certificate de emisii de CO2, care va acoperi mai multe tipuri de emisii şi va permite firmelor unui stat membru să cumpere certificate din alt stat membru, reducerea ţintei de emisii pentru industriile care nu sunt prevăzute în Schema de comerţ cu certificate de emisii (cladiri, transporturi, deşeuri), ţinte obligatorii pentru creşterea cotei energiei regenerabile în mixul de energie şi noi reguli pentru captarea şi depozitarea carbonului precum şi

4

în acordarea subvenţiilor pentru protecţia mediului2. Adoptatea acestui pachet ar plasa Uniunea Europeană pe o poziţie puternică în raport cu partenerii internaţionali la Conferinţa de la Copenhaga ce va avea loc în decembrie 2009.

Implicarea societăţii civile este considerată esenţială în promovarea celor mai bune practici şi în identificarea nevoilor de dialog intercultural4. Site-ul oficial al preşedinţiei slovene este: http://www.eu2008.si/enm.

O nouă abordare a relaţiilor cu Balcanii de Vest

Premierul sloven Janez Janša

Stabilitatea acestei zone este vitală pentru securitatea şi prosperitatea întregii Uniuni. Preşedinţia slovenă îşi propune reafirmarea agendei Thessaloniki, stabilită în 2003 pin completarea reţelei de Acorduri de Stabilizare şi Asociere şi prin întărirea cooperării regionale. De asemenea, se va continua procesul de negociere cu Croaţia şi Turcia. În ceea ce priveşte statutul Kosovo, Slovenia va încuraja eforturile de identificare a soluţiilor care să asigure stabilitatea pe termen lung în regiune3. Promovarea dialogului între culturi, religii şi tradiţii, în contextul Anului European al Dialogului Intercultural Preşedinţia slovenă îşi propune întărirea dialogului intercultural atât în interiorul Uniunii prin popularizarea valorilor acestuia, cât şi între cetăţenii Uniunii şi cei ai statelor din Balcanii de Vest. Un pas concret în acest sens este iniţiativa de stabilire a unei Universităţi Euro-mediteraneene în oraşul sloven Piran. Dialogul intercultural trebuie să reprezinte în viziunea preşedinţiei slovene baza unei strategii pe termen lung a Uniunii. Anul dialogului intercultural include un număr mic de proiecte la nivel european, sprijinul Uniunii pentru câte un proiect naţional în fiecare Stat Membru şi un program partener ce are ca scop mobilizarea societăţii civile.

Sursa Foto: www.sayotoglobalgovernance.blogspot.com

Box 1: Date generale Slovenia Capitala: Ljubljana Limba oficială: Slovena* Sistem politic: Republică Preşedinte: Janez Drnovšek Prim-ministru: Janez Janša Independenţă: 25 iunie 1991 Suprafaţă: Total 20.273 km² (Locul 150) Populaţie: 2.011.473 loc. (Locul 145) PIB: Total $36,82 miliarde (Locul 81); PIB per capita: $19,000 Monedă: Euro** Domeniu Internet: .si, .eu*** *Maghiara şi Italiana sunt considerate limbi oficiale în municipiile sau comunităţile cu minorităţi semnificative. **Tolar (SIT) până la 1 ianuarie 2007 ***Codul .eu aparţine Uniunii Europene, din care Slovenia face parte. Sursă: prelucrare date Wikipedia(ro.wikipedia.org/wiki/Slovenia) Diana BOTESCU Consilier pentru afaceri europene Ministerul Internelor şi Reformei Administrative

2

http://ec.europa.eu/commission_barroso/president /focus/energy-package-2008/index_en.htm 3 Slovenian Presidency Programme SI.nergy for Europe, January-June 2008

4

http://www.interculturaldialogue2008.eu/406.0.ht ml?&redirect_url=my-startpage-eyid.html

5

Schimbările climatice şi energia regenerabilă –preocupări majore pe agenda UE

I. Schimbările climatice5 – contextul actual Schimbările climatice reprezintă una dintre provocările majore ale secolului nostru şi ne afectează pe toţi atât la nivel global, cât şi la nivel naţional. Schimbările climatice sunt cauzate în mod direct sau indirect de activităţile umane. Efectele acestora sunt vizibile: creşterea temperaturii medii globale cu aproximativ 0,7 oC de la momentul iniţial al monitorizării, topirea accelerată a gheţarilor6, creşterea nivelului mărilor cu 10-20 cm, fapt ce va pune în pericol zonele de coastă de pe glob prin eroziune şi inundaţii. De asemenea, s-a intensificat frecvenţa apariţiei evenimentelor meteorologice extreme, modificarea precipitaţiilor la scară globală, ceea ce duce la inundaţii şi secete. Însăşi ecosistemele suferă modificări. Între 1990-2000, peste 800.000 de hectare din suprafaţa Europei s-au transformat în teren construit. Dacă această tendinţă va continua, suprafaţa urbană se va dubla în următorul secol. Previziunile pentru anul 2100 indică faptul că în Europa temperaturile vor înregistra creşteri între 2 şi 6,3 °C peste nivelul anilor 19907. Emisiile de gaze cu efect de seră au crescut în ultimii ani în majoritatea ţărilor europene, iar estimările nu sunt încurajatoare. Mai concret, în cazul perpetuării situaţiei curente în ceea ce priveşte abordarea schimbărilor climatice, costurile pentru economia mondială se pot ridica anual până la 20% din PIB-ul la nivel global global, în timp ce costul unor acţiuni eficiente poate fi limitat la 1%. În vederea limitării creşterii temperaturii globale cu maxim 2 oC peste nivelurile preindustriale, UE8 a propus ca ţintă reducerea cu până la 50 % a emisiilor globale de gaze cu efect de seră, până în anul 2050. Convenţia-Cadru a ONU privind schimbările climatice (UNFCCC) şi protocolul acesteia (Porotocolul de la Kyoto9) reprezintă cadrul legal pentru abordarea schimbărilor climatice, şi definesc obiectivele şi principiile de realizarea a acestora. Statele semnatare ale protocolului s-au angajat, ca în perioada 2008-2012 să reducă cu 5% emisiile de gaze cu efect de seră, raportat la

5

Efectul natural de seră reglează temperatura pământului menţinând condiţiile de viaţă. Energia solară ajunge pe pământ sub forma radiaţiilor cu lungime de undă scurtă. Unele sunt reflectate de atmosferă şi de suprafaþa terestrã. Cea mai mare parte trece prin atmosferã ºi încãlzeºte suprafaþa pãmântului care, la rândul său, emite radiaţii infraroşii, cu lungime de undă mare (căldură). Modificarea bilanţului radiativ, adică schimbarea echilibrului dintre radiaţia care intră şi cea care iese din conturul alcătuit de Pãmânt şi atmosfera sa, duce la creşterea temperaturii globale (modificare pozitivă) sau la scăderea sa (modificare negativă). Unele gaze din atmosferă absorb căldura şi, reflectând-o înapoi către suprafaţa pãmântului, încălzesc atmosfera. Acestea sunt aşa numitele gaze cu efect de seră (GES sau GHG – „greenhouse gases”) – definiţie preluată din studiul „Topirea gheţarilor – un subiect arzător?”, elaborat de Agenţia pentru Protecţia Mediului Dâmboviţa. 6 În vara anului 2003 au dispărut 10 % din gheţarii din Alpi. În ritmul actual, 3/4 din gheţarii Elveţiei se vor topi până în 2050, potrivit raportului de evaluare The European environment - State and outlook 2005 (Starea mediului în Europa şi perspectiva 2005). 7 Vulnerabilitatea şi adaptarea la schimbările climatice din Europa – Agenţia Europeană de Mediu - Briefing, martie 2005. 8 UE este responsabilă pentru 14% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră. 9 Protocolul a fost adoptat la 11 decembrie 1997 şi a intrat în vigoare la 16 februarie 2005, iar la sfârşitul lui 2007, 172 de state ratificaseră acest document.

6

nivelul anului de referinţă 1990. La sfărşitul lui 2005 emisiile din UE-15 erau în scădere cu 1,5% faţă de nivelul anului 1990, în timp ce emisiile din UE-27 erau cu 7,9% mai scăzute. Protocolul promovează cooperarea inter-statală, creşterea eficienţei energetice, reformarea sectorului energetic şi a celui de transporturi, retragerea treptată a măsurilor fiscale care nu stimulează investiţiile în aceste sectoare, limitarea emisiilor de gaz metan provenite din deşeuri şi sistemele energetice, protejarea mediului înconjurător, în principal prin stoparea exploatării neecologice a pădurilor. Protocolul Kyoto a intrat în vigoare la 16 februarie 2005, odată cu ratificarea acestuia de către Rusiei. La oră actuală 150 de guverne dintre care şi cele ale Sursa: http://unfccc.int/resource/docs/convkp/ Statelor Membre UE au adoptat acest document. Printre acestea se numără 36 de ţări puternic industrializate care şi-au asumat drept obiectiv, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră de la 5 la 8 %, pană în 2012 comparativ cu nivelul emisiilor din anul 1990. Este interesant de menţionat faptul că Statele Unite10, care sunt responsabile pentru 20% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră şi Australia nu au participat la ratificarea protocolului. Tabel 1: Ţintele prevăzute a fi atinse până în 2012, în cadrul Protocolului de la Kyoto Contribuţiile UE-15 la realizarea ţintei de 8 % reducere a emisiilor

Austria Belgia Danemarca Finlanda Franţa Germania Grecia Irlanda Italia Luxembourg Olanda Portugalia Spania Suedia Marea Britanie

-13% -7,5% -21% 0% 0% -21% +25% +13% -6,5% -28% -6% +27% +15% +4% -12,5%

Ţinte individuale de reducere a emisiilor

Bulgaria Rep. Cehă Estonia Ungaria Letonia Lituania Polonia România Rep. Slovacă Slovenia

-8% -8% -8% -6% -8% -8% -6% -8% -8% -8%

Sursa: Who’s Meeting Their Kyoto Targets?, David Suzuki Foundation, 2005

Preocupările timpurii în ceea ce priveşte necesitatea unei abordări comune în materie de energie au condus la semnarea Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului în 1952 şi a Tratatului Euratom în 1957. La originea politicii energetice se află trei aspecte majore de interes: combaterea schimbărilor climatice, reducerea dependenţei Uniunii faţă de importurile de hidrocarburi11 şi promovarea ocupării forţei de muncă şi a creşterii economice12. Uniunea este tot mai expusă la instabilitatea şi creşterea preţurilor de pe pieţele internaţionale de energie. În contextul actual13 s-a impus o reorientare a

10

La Summit-ul G8, fără să ratifice protocolul, George Bush a propus o acţiune post Kyoto pentru a reduce gazele cu efect de seră pană in anul 2050 dar, din păcate, nu a aderat la protocol. 11 Se preconizează o creştere a dependenţei UE de importurile de gaze de la 57% la 84% până în 2030 şi de la 82% la 93% în cazul importurilor de petrol. 12 Creşterea investiţiilor în sectorul energetic, în special pentru promovarea energiei regenerabile şi a eficienţei energetice, prin metode inovative în contextul unei economii bazate pe cunoaştere, va creea noi locuri de muncă – UE este lider mondial în domeniul tehnologiilor regenerabile (60% din piaţa mondială de energie eoliană este deţinută de întreprinderi din UE). 13 Cererea totala de energie in 2030 va fi cu circa 50% mai mare decat in 2003, iar pentru petrol va fi cu circa 46% mai mare. Rezervele certe cunoscute de petrol pot sustine un nivel actual de consum doar pana in 2040, iar cele de gaze naturale pana in 2070, în timp ce rezervele mondiale de huilă asigură o perioadă de peste 200 de ani chiar la o creştere a nivelului de exploatare. Previziunile indica o crestere economica, ceea ce va implica un consum sporit de resurse energetice.

7

politicilor energetice ale tuturor ţărilor şi implicit a UE, în special în ceea ce priveşte resursele regenerabile de energie şi îmbunătăţirea eficienţei energetice14. În acest sens, Comisia Europeană a prezentat propuneri care deschid calea către o politică energetică europeană comună. Obiectivele UE pentru anul 2020 în domeniul energetic sunt:
reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră;
sporirea eficienţei energetice cu 20% (odată atins acest deziderat, UE va deveni regiunea cea mai eficientă din punct de vedere energetic);
creşterea cu 20% a utilizării resurselor regenerabile de energie. II. Energia regenerabilă Energia regenerabilă se referă la forme de energie produse prin transferul energetic al energiei rezultate din procese naturale regenerabile. Astfel, energia luminii solare, a vânturilor, a apelor curgătoare, a proceselor biologice şi a căldurii geotermale pot fi captate de către oameni utilizând diferite procedee. Dintre sursele regenerabile de energie fac parte:  energia eoliană15 (vezi Tabelul 2);  energia solară16;  energia apei17;
energia hidraulică;
energia mareelor;  energia geotermică18;  energie derivată din biomasă19: biodiesel, bioetanol, biogaz. Potenţialul României în domeniul energiei verzi se prezintă astfel: • 65% biomasă; • 17% energie eoliană; • 12% energie solară – prin exploatarea la maximum a potenţialului solar din România, se poate substitui aproximativ 50% din volumul de apă caldă menajeră; • 4% microhidrocentrale; • 1% + 1% voltaic +geotermal;

14 Sectorul energetic generează 80% din emisiile de gaze cu efect de seră (GES) din UE, fiind principala cauză a schimbărilor climatice şi, în mare măsură, a poluării atmosferice. 15 Se crede că potenţialul tehnic mondial al energiei eoliene poate să asigure de cinci ori mai multă energie decât necesarul la ora actuală. Acest nivel de exploatare ar necesita ca aproximativ 15% din suprafaţă Pământului să fie acoperite de parcuri de turbine (6 turbine mari de vânt pe Km2). 16 Panourile solare produc energie electrică 9h/zi (calculul se face pe minim; iarna ziua are 9 ore). Ziua timp de 9 ore aceste panouri solare produc energie electrică şi în acelaşi timp înmagazinează energie în baterii pentru a fi folosită noaptea. 17 Energia hidraulică reprezintă capacitatea unui sistem fizic (apa) de a efectua un lucru mecanic în trecerea dintr-o stare dată în altă stare (curgere). În practică, aceasta este energia produsă în hidrocentrale cu ajutorul mişcării apei, datorată diferenţei de nivel între lacul de acumulare şi centrală. Energia mareelor este energia ce poate fi captată prin exploatarea energiei potenţiale rezultate din deplasarea pe verticală a masei de apă la diferite niveluri sau a energiei cinetice datorate curenţilor de maree. Energia mareelor rezultă din forţele gravitaţionale ale Soarelui şi Lunii, precum şi ca urmare a rotaţiei terestre. 18 Energia geotermică este o formă de energie obţinută din căldura aflată în interiorul Pamântului. Apa fierbinte şi aburii, captaţi în zonele cu activitate vulcanică şi tectonică, sunt utilizaţi pentru încălzirea locuinţelor şi pentru producerea electricităţii. 19 Biomasa este partea biodegradabilă a produselor, deşeurilor şi reziduurilor din agricultură, inclusiv substanţele vegetale şi animale, silvicultură şi industriile conexe, precum şi partea biodegradabilă a deşeurilor industriale şi urbane. (Definiţie cuprinsă în Hotărârea nr. 1844/2005 privind promovarea utilizării biocarburanţilor şi a altor carburanţi regenerabili pentru transport).

8

Tabel 2: Avantajele vs. dezavantajele energiei eoliene AVANTAJE

DEZAVANTAJE

 emisia zero de substanţe poluante şi gaze cu efect de seră, datorită faptului că nu se ard combustibili;  nu se produc deşeuri;  costuri reduse pe unitate de energie produsă – în ultimii aceste costuri au scăzut substanţial, prin îmbunătăţirea parametrilor tehnici ai turbinelor;  costuri reduse de scoatere din funcţiune – comparativ cu centralele nucleare, unde costurile de scoatere din funcţiune pot fi foarte mari, în cazul generatoarelor eoliene, aceste costuri sunt minime, componentele putând fi integral reciclate.

 "poluarea vizuală" şi "poluarea sonoră" – aspect inestetic şi mult zmomot cand funcţionează;  afectează ecosistemele din împrejurimi20 – unii specialişti susţin că turbinele afectează totuşi mediul, omorând păsări şi necesitând terenuri mari virane pentru instalarea lor;  variaţia în viteza vântului – ceea ce face ca puţine locaţii să fie potrivite pentru a produce destulă electricitate folosind puterea eoliană; din această cauză energia eoliană nu este viabilă în orice locaţie.

Figura 1: Producţia de energia eoliană la nivel mondial (capacitate MW), 1997-2010 (prognoză)

Sursa: WWEA World Wind Energy Association e.V.

III. Eficienţa energetică Strategia economică a unei dezvoltări durabile impune promovarea eficienţei energetice ca sursă de obţinerea a competitivităţii şi a securităţii aprovizionării. Eficienţa energetică, spre deosebire de alte elemente ale politicii energetice a UE, are efect direct şi imediat asupra cetăţenilor europeni. Acţiunile ce vizează promovarea eficienţei energetice în România contribuie la reducerea impactului negativ asupra mediului, cât şi la creşterea securităţii în alimentare, diminuând gradul de dependenţă faţă de importurile energetice.

9

La 19 octombrie 2006, Comisia Europeană a adoptat Planul de acţiune privind eficienţa energetică care cuprinde măsurile necesare îndeplinirii principalului obiectiv al UE, şi anume, reducerea consumului de energie primară cu 20% până în 202021, ceea ce presupune o economisire de 13% din totalul de energie utilizată; în termeni tehnici acest procent reprezintă 780 milioane de tone de CO2/an, echivalentul a circa 100 de miliarde Euro. Planul cuprinde următoarele măsuri cheie: - introducerea cât mai urgentă a unor autovehicule cu consum redus de carburanţi; - încurajarea utilizării transportului public de călători; - creşterea randamentului energetic al clădirilor şi impunerea unor standarde în ceea ce priveşte eficienţa energetică a noilor clădiri; - îmbunătăţirea randamentului producţiei, transportului şi distribuţiei de căldură şi electricitate IV. Pachetul legislativ energie – schimbări climatice Comisia Europeană a adoptat, la data de 23 ianuarie a.c., Pachetul legislativ referitor la schimbările climatice şi energia regenerabilă, care are ca scop păstrarea unui echilibru corespunzător între promovarea durabilităţii mediului (promovarea surselor regenerabile de energie) şi combaterea schimbărilor climatice, prin acţiuni şi măsuri concrete stabilite în vederea atingerii obiectivelor asumate de UE, ca lider mondial în lupta împotriva schimbărilor climatice şi a reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră: „Misiunea noastră, de fapt datoria noastră, este să oferim cadrul politic adecvat pentru a transforma economia europeană într-o economie cu emisii de carbon reduse şi

21 În Uniunea Europeană, aproximativ 40% din consumul energiei unei gospodării este risipit, din cauza funcţionării în gol a aparaturii electrocasnice şi a sistemelor de iluminat.

pentru a ne menţine poziţia de lideri în acţiunea internaţională de protecţie a planetei”.22

Sursa foto: http://picasaweb.google.ro/lh/searchbrowse?q=climat e+changes&uname=&psc=G&filter=1&hl=ro#24

În acest sens, au fost introduse, în Plan, următoarele măsuri: - extinderea sistemului actual de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră (ETS), pentru a permite firmelor dintr-un Stat Membru UE să achiziţioneze astfel de certificate întrun/dintr-un alt Stat Membru. Printre altele se mai urmăreşte includerea în sistem a marilor poluatorilor industriali, de tipul termocentralelor (CET); - repartizarea pe baza unei metodologii bine definite, pentru fiecare Stat Membru, a obiectivelor de reducere a emisiilor în sectorele care nu se încadrează sistemului ETS –construcţii, transporturi, agricultură, deşeuri; - stabilirea pentru fiecare Stat Membru a unui obiectiv, realist (în funcţie de potenţialul şi nevoile individuale ale fiecărui SM), de creştere a ponderii energiei regenerabile în totalul resurselor energetice; - elaborarea unui nou cadru juridic de reglementare a absorbţiei carbonului şi stocării subterane, ca măsură de încurajare a investiţiilor în acest sector.

22

Preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso.

10

Trebuie avut în vedere faptul că, atingerea obiectivelor stabilite în acest pachet de către Comisie, va implica costuri importante, iar în cazul unora dintre noile State Membre (UE10+2), printre care şi România, aceste costuri vor fi puternic resimţite de către cetăţeni. Potrivit Raportului Stern costurile sociale generate de aceste acţiuni de luptă împotriva schimbărilor climatice vor reprezenta o contribuţie de aproximativ 150 Euro/cap de locuitor până în anul 2020, însă lipsa acţiunii va implica costuri şi de până la 20% mai mari.

Bibliografie:
Kyoto Protocol to the United Nations Framework Convention On Climate Change;
www.energieregenerabila.org
ec.europa.eu/energy/energy_policy/doc/fact sheets/country/ro/renewables_ro_ro.pdf
Pachetul legislativ energie-schimb (http://www.dae.gov.ro/index.php?pag=artic ol&pid=4&sid=35)
http://www.envirolinknorthwest.co.uk/Envir olink/main.nsf/LookupUnid/D4326072BFCB3A 8980257211004B50E0?opendocument
www.eu-ets.ro/files/Sectoarele-EU-ETS.doc
www.studiidecaz.ro/pdf_format.php?cid=109

(continuarea în numărul următor) Andreea Florina RADU Consilier pentru afaceri europene Ministerul Internelor şi Reformei Administrative

Sursa foto: http://picasaweb.google.ro/lh/searchbrowse?q=clim ate+changes&uname=&psc=G&filter=1&hl=ro#17

Revizuirea bugetului comunitar – un pas necesar pentru adaptarea la noile provocări Politica bugetară a Uniunii Europene reprezintă unul dintre principalele instrumente ale deciziei la nivel comunitar. Bugetul Uniunii Europene, format, după cum se cunoaşte, din contribuţiile statelor membre prin sistemul resurselor proprii, reprezintă mijlocul de finanţare şi susţinere a tuturor celorlalte politici comunitare. Obiective precum Strategia Lisabona, energia şi schimbările climatice, migraţia sau coeziunea economică şi socială nu pot fi atinse fără susţinerea financiară necesară. Mai mult, în contextul apariţiei acestor noi provocări cărora Uniunea Europeană trebuie să le răspundă neîntârziat şi având în vedere

recentele extinderi – 2004 şi 2007 – care aproape au dublat numărul membrilor familiei europene, sunt necesare o serie de ajustări şi adaptări atât la nivel instituţional cât şi financiar. Astfel, bugetul reprezintă un instrument important pe care UE îl poate folosi în realizarea obiectivelor politice actuale, în generarea de schimbări şi în maximizarea impactului pe termen lung al acţiunilor comunitare. La nivel instituţional, Tratatul de la Lisabona

11

apare ca răspuns al statelor membre la noile provocări, şi în plus, reprezintă un pas înainte pe calea integrării depline a acestora. Se asigură astfel, o simplificare şi, pe cale de consecinţă, o eficientizare a activităţii instituţiilor europene, prin introducerea de noi reguli de reprezentativitate şi de luare a deciziilor la nivel comunitar. În acelaşi timp, la nivelul politicilor europene – Politica Agricolă Comună, Politica de Coeziune, politica bugetară – s-a lansat un amplu proces de revizuire, de reaşezare a regulilor jocului, tocmai pentru a sprijini statele membre şi Uniunea, în ansamblul ei, în eforturile de adaptare la noul context european şi global. Procesul de revizuire a bugetului comunitar vine în întâmpinarea demersurilor întreprinse la nivel comunitar în acest context. Scurt istoric al procesului de revizuire a bugetului comunitar Odată cu finalizarea negocierilor privind actuala perspectivă financiară şi semnarea Acordului Inter-Instituţional privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară din 17 mai 2006, s-a ajuns la un acord al statelor membre asupra necesităţii revizuirii bugetului comunitar. Conform acestui acord, procesul de revizuire urma să fie iniţiat de Comisia Europeană şi să cuprindă toate aspectele legate de cheltuielile Uniunii Europene (inclusiv Politica Agricolă Comună), precum şi aspectele legate de resursele proprii, inclusiv rabatul Marii Britanii. S-a menţionat cu acea ocazie faptul că Parlamentul European urma să fie implicat în toate etapele procesului de revizuire a bugetului comunitar, Comisia angajându-se să ia în considerare opiniile acestuia precum şi opiniile parlamentelor

naţionale privind reforma sistemului resurselor proprii (SRP). Ulterior încheierii Acordului interinstituţional, Parlamentul European a adoptat, la data de 29 martie 2007, „Rezoluţia privind viitorul resurselor proprii ale Uniunii Europene”, în urma proiectului prezentat de raportorul Alain Lamassoure. Documentul propunea o abordare a reformei sistemului resurselor proprii (SRP) în două etape: Prima etapă a reformei (începând cu anul 2009) propunea un sistem îmbunătăţit al contribuţiilor naţionale la finanţarea bugetului UE, respectând principiile politice fundamentale ale UE: - egalitate între statele membre - prezentare simplă pentru reprezentanţii aleşi şi cetăţeni - solidaritate şi demnitate egală între statele membre - stabilirea unei legături politice între reforma veniturilor şi revizuirea cheltuielilor, aşa cum este inclusă în mod corect în Acordul Interinsituţional. De asemenea, documentul Parlamentului se pronunţă şi asupra următoarelor aspecte: - Respingerea categorică a excluderii cheltuielilor structurale şi de coeziune din toate calculele făcute cu scopul de a stabili contribuţiile sau reducerile statelor membre. - Luarea în considerare a cotelor din venitul naţional brut (VNB) ca bază pentru contribuţia SM la resursele proprii ale Uniunii, eliminând resursa TVA şi scăzând treptat rabatul acordat Marii Britanii, astfel încât acesta să ajungă la zero în 2013; - Un acord asupra noului sistem de finanţare a UE bazat pe această propunere poate fi luat în considerare doar în cadrul unui proces de negociere globală a sistemului bugetar, care include şi cheltuielile, cu posibila extindere a principiului adiţionalităţii asupra cheltuielilor cu politicile scumpe în termeni relativi (ex: PAC).

12

A doua etapă a reformei (începând cu anul 2014) vizează un nou sistem de resurse proprii, care să respecte principii precum: - suveranitatea statelor membre, - neutralitate fiscală, - menţinerea plafonului de finanţare a bugetului UE la valoarea de 1,24% din VNBul UE, - introducere treptată a noului sistem, - şi stabilirea unei legături politice clare între reforma bugetului de venituri şi reforma bugetului de cheltuieli. În ceea ce priveşte demersurile întreprinse de Comisia Europeană, primul pas cu privire la procesul de revizuire a bugetului comunitar a constat în lansarea, în data de 12 septembrie 2007, spre consultare publică a documentului „Comunicarea Comisiei reforma bugetului pentru o Europă în schimbare”23. Documentul Comisiei îşi propune să trateze problematica bugetului comunitar în contextul noilor provocări la nivel european şi mondial şi găsirea unui mod de a răspunde acestora într-un mod cât mai eficient şi rapid.

Sursa foto: http://www.delhrv.ec.europa.eu/uploads/

Comunicarea cuprinde trei secţiuni ce tratează prezentarea evoluţiei de ansamblu a bugetului comunitar, prezentarea unor elemente cheie în modernizarea bugetului comunitar în vederea sporirii valorii adăugate

23

(SEC(2007)1188 final).

a cheltuielilor comunitare şi creşterii capacităţii de a răspunde provocărilor viitoare şi respectiv prezentarea surselor de finanţare a bugetului comunitar. Comisia propune totodată un set de întrebări pe baza cărora factorii interesaţi să îşi exprime punctele de vedere şi care să ofere informaţiile necesare pentru stabilirea măsurilor de întreprins în domeniul revizuirii bugetului comunitar.

Documentul Comisiei Europene poate fi accesat la adresa de web: http://ec.europa.eu/budget/reform/index_en.htm. Procesul de consultare publică se va derula până la data de 15 aprilie 2008, eventualele opinii şi puncte de vedere putând fi transmise la adresa: [email protected].

Importanţa şi implicaţiile procesului de revizuire a bugetului comunitar În contextul analizării provocărilor precum şi a direcţiilor de răspuns la acestea la nivel comunitar, un loc de seamă îl deţine conceptul de valoare adăugată. Dar ce înseamnă conceptul de valoare adăugată când vorbim despre bugetul comunitar? Definirea acestuia nu este o sarcină uşoară. Şi aceasta pentru că atunci când discutăm de valoarea adăugată a unei alocări la nivel comunitar trebuie să avem în vedere mai multe aspecte, printre care: În primul rând, principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii sunt esenţiale în determinarea nivelului până la care (sau de la care) se poate pune problema intervenţiei de la bugetul Uniunii Europene. Sunt relevante în acest context opiniile exprimate la nivel comunitar de o parte a statelor membre referitor la politica regională.

13

Se relevă astfel necesitatea intervenţiei la nivel comunitar doar în cazul acelor state care nu au posibilitatea finanţării din surse naţionale a politicii de dezvoltare regională (cazul majorităţii noilor state membre), pentru cazul statelor dezvoltate propunânduse autofinanţarea acestui domeniu. Cum se traduce conceptul de valoare adăugată? Un posibil răspuns la această întrebare este oferit prin conceptul de bunuri publice comunitare, întâlnit în studii efectuate la nivel comunitar. În esenţă, se consideră necesară şi utilă intervenţia la nivel comunitar în cazul acelor politici / obiective care prin efectele lor aduc beneficii la nivel comunitar, nu doar naţional. Cu toate acestea, nu se poate accepta această definire a noţiunilor fără a ne întreba următorul lucru ce se întâmplă în cazul statelor mai puţin dezvoltate, de exemplu. Să presupunem că discutăm despre un astfel de stat membru şi despre oportunitatea finanţării unui obiectiv naţional (subsumat, desigur unui obiectiv comunitar) – să zicem, de exemplu, construirea unei reţele de drumuri şi autostrăzi. Vorbind de problematica bugetului, se pune desigur problema sursei de finanţare a realizării acestui obiectiv – surse naţionale şi/sau comunitare. Este evident că odată obiectivul realizat, principalele beneficii imediate sunt resimţite la nivel naţional şi abia ulterior, prin, de exemplu, facilitarea accesului la aceste rute de transport mărfuri / persoane pentru companii din alte state membre, la nivel extra-naţional, respectiv comunitar. Prin urmare, ceea ce considerăm a fi important de subliniat aici este faptul că în condiţiile în care conceptul de valoare adăugată va sta la baza deciziei de a încadra anumite obiective de investiţii în bugetul comunitar, o atenţie deosebită trebuie acordată modului în care acest concept se va aplica şi modului de interpretare a rezultatelor analizelor efectuate.

Aceste aspecte menţionate mai sus conduc inevitabil la a treia categorie de factori pe care ar trebui să îi definim pentru aplicarea conceptului de valoare adăugată, şi anume: Care sunt criteriile de evaluare a conceptului de valoare adăugată, respectiv care sunt aspectele luate în considerare pentru a evalua dacă un anumit obiectiv trebuie să fie finanţat la nivel comunitar sau naţional? Demonstrarea existenţei unor beneficii prin implementarea unei anumite politici nu este suficientă pentru a considera că aceasta aduce valoare adăugată. O politică se consideră a avea valoare adăugată în momentul în care se demonstrează că beneficiile aduse de aceasta depăşesc costurile necesare implementării. Mai mult decât atât, beneficiul real trebuie să depăşească beneficiile utilizărilor alternative ale acelor fonduri24 - respectiv costurile de oportunitate ale utilizării acestor fonduri. Astfel, putem concluziona că valoarea adăugată este strâns legată de concepte economice precum eficienţa, alocarea eficientă a resurselor sau costurile de oportunitate.25 (continuare în numărul următor) Cătălina CONSTANTIN Consilier pentru afaceri europene Departamentul pentru Afaceri Europene Guvernul României

24 „The EU added value of agricultural expenditure – from market to multifunctionality – gathering criticism and success stories of the CAP”, Jorge Núñez Ferrer şi Eleni A. Kaditi, Centre for European Policy Studies, 2007

25

Sursa pozelor: www.bp0blogger.com, www.banknews.ro

14

DEZVOLTARE DURABILĂ

Instrumente de susţinere a dezvoltării durabile Tratatul de la Lisabona reafirmă prioritatea şi angajamentul statelor membre privind atingerea, pe termen mediu, a obiectivelor de creştere economică, competitivitate şi creare de locuri de muncă stabile, precum şi realizarea, pe termen lung, a obiectivului strategic de dezvoltare durabilă. În general, creşterea economică presupune utilizarea într-o mai mare măsură a resurselor naturale, numai că nu se poate spune că există o relaţie de interdependenţă între cantitatea de resurse naturale consumate şi creşterea economică. Astfel, conform Raportului CE/2007 privind strategia pentru dezvoltare durabilă, în Uniunea Europeană media resurselor de materii prime raportate la produsul intern brut este de cca 1 Kg/euro, sub nivelul înregistrat în SUA, dar dublu faţă de Japonia. De asemenea, deşi numărul de produse şi servicii durabile (ecologice) creşte de la an la an, se constată o diminuare a performanţelor întreprinderilor în ceea ce priveşte respectarea normelor de protecţie a mediului înconjurător.

Sursa foto: http://www.abc.net.au/reslib/20/r269.jpg

Prin urmare, prosperitatea pe termen lung a spaţiului european presupune utilizarea judicioasă a resurselor naturale, stimularea inovării economice, eficienţă ecologică, protejarea şi ameliorarea calităţii mediului înconjurător. Uniunea Europeană dispune de diverse instrumente economice de susţinere a acestor măsuri: sistemul de impozitare, comercializarea drepturilor de emisii de gaze cu efect de seră, subvenţionarea activităţii de inovare şi de cercetare- dezvoltare. În mod complementar, statele membre adoptă măsuri de transpunere a directivelorcadru europene vizând protejarea mediului (calitatea apei, aerului, solului, biodiversitate), care constau în acordarea de avantaje economice agenţilor economici, proporţional cu performanţele de mediu atinse, favorizarea achiziţiilor publice verzi, transferuri de tehnologie, cursuri de formare. Alte instrumente specifice economiei de piaţă, care sunt destinate realizării obiectivului de dezvoltare durabilă, constau în identificarea şi eliminarea progresivă a subvenţiilor cu potenţial dăunător pentru mediul înconjurător, precum şi sistemul de taxare a produselor energetice (cărbune, gaze naturale, combustibili etc.)şi a energiei electrice. Astfel, Regulamentul CE nr. 1407/2002 (normă europeană cu putere de lege, aplicabilă direct în toate statele membre) precizează condiţiile tehnice şi economice în care se pot acorda subvenţii pentru sectorul carbonifer, precum şi faptul că nivelul acestora trebuie redus anual, urmând ca economiile astfel realizate să fie alocate surselor regenerabile de energie. În ceea ce priveşte piaţa celorlalte produse energetice şi a energiei electrice, evoluţiile procesului de reglementare sunt lente, fiind determinate de interese divergente ale statelor membre şi a marilor companii de profil.

15

De exemplu, cadrul comunitar de impozitare a produselor energetice şi a energiei electrice, stabilit de Directiva 2003/96/CE se află în prezent în proces de revizuire, având în vedere faptul că aceste norme nu s-au concretizat în efecte pozitive la nivelul consumatorilor individuali. De asemenea, tot în acest scop, se află în curs de legiferare şi armonizare sistemul de impozite şi taxe pentru autoturismele particulare, precum şi sistemul de coordonare la nivel european a taxării combustibililor. Aceste măsuri demonstrează preocuparea instituţiilor europene pentru îmbunătăţirea modului de operare şi limitarea denaturării concurenţei între operatorii economici de pe piaţa energiei, care constituie factori determinanţi ai creşterii economice, dar şi cele mai importante surse de poluare a mediului. Fondurile alocate dezvoltării durabile prin intermediul Fondului European de Dezvoltare Regională şi Fondului pentru Coeziune, pentru perioada 2007-2013, însumează 45 miliarde euro şi sunt destinate combaterii efecelor schimbărilor climatice şi promovării mijloacelor de transport ecologice.

Trebuie amintit faptul că, prin natura lor, anumite servicii economice (reţele de distribuţie energie, comunicaţii, transport etc.) pot fi considerate ca fiind de interes general (SIEG), având în vedere faptul că se adresează unui segment important de consumatori. Având în vedere importanţa acestor servicii pentru realizarea coeziunii Uniunii Europene, reglementările naţionale privind sistemul de organizare şi de acces la aceste servicii trebuie să fie conforme cu legislaţia comunitară specifică. În aplicarea principiului subsidiarităţii, Tratatul de la Lisabona recunoaşte rolul esenţial şi competenţele autorităţilor naţionale, regionale şi locale în ceea ce priveşte furnizarea, funcţionarea şi organizarea SIEG, astfel încât acestea să răspundă cât mai bine nevoilor utilizatorilor, în special în ceea ce priveşte nivelul de calitate, siguranţă în aprovizionare şi accesibilitate. Tratatul reafirmă însă competenţa exclusivă a instituţiilor europene în legiferarea şi adoptarea altor acte normative obligatorii, necesare bunei funcţionări a pieţei unice. Statele membre pot elabora norme aplicabile în acest domeniu, numai dacă sunt abilitate de Uniunea Europeană, sau pentru punerea în aplicare a actelor europene. Carmen PĂTRUŢ Consilier pentru afaceri europene Ministerul Economiei şi Finanţelor

Sursa foto: http://ec.europa.eu/commission_barroso/president/im ages/focus/growth_04.jpg

16

What are the different dimensions to take into account in promoting sustainable development? We have chosen to answer this question by using Internet resources, the course and power-point presentation of Dr. Audun Ruud, from the European Online Academy. In standard economic theory, Development implies both the quantitative change (growth in Gross Domestic Product) and the qualitative change (transformation from a pre-capitalist economy based on agriculture to a capitalist industrial economy). The theory of sustainable development involves both a criticism of the quantitative GDP measure and a different view of the qualitative transformation. The goals of sustainable development include a harmonization of economic, social and environmental goals: • Social goals - a socially sustainable system must achieve fairness in distribution and opportunities, adequate provision of social services, including health and education, gender equality and political accountability and participation. In short, according to Professor Audun Ruud, power-point presentation: “principles and criteria for policies designed to: A satisfy the “essential needs” of “the world’s poor” – South and North; present and future generations.” • Economic goals - an economically sustainable system must be able to produce goods and services on a continuing basis, to maintain manageable levels of government and external debt, and avoid extreme sector imbalances that damage agriculture or industrial production. In sum, according to professor Audun Ruud same source: “Principles and criteria for policies designed to: (B) achieve stable economic performance adequate to achieve (A). • Environmental goals - an environmentally sustainable system must maintain a stable resource base, avoiding over-exploitation of renewable resources systems or environmental sink functions and depleting

non renewable resources only to the extent that investment is made through adequate substitutes: this includes maintenance of biodiversity, atmospheric stability, and other ecosystem functions, not ordinarily classed as economic resources. In conclusion according to the same source, Dr. Audun Ruud: “Principles and criteria for achieving (A) and (B) without damaging the long-term functionality (sustainability) of natural life-support systems – locally, nationally, regionally and globally.” These three elements of sustainability introduce many potential complications to the original, simple definition of economic development. These new concerns for development will create new opportunities for job creation in the area of Social and Environment. It could be a good opportunity for CEEC countries to gain jobs in these new domains. Together with sharing job opportunity and highest wages strategy will contribute to bridging the gap between Western and Eastern disparities, following the logic of balance in a chine’s way.

Sursa foto: http://www.scityvt.co.uk/assets/cycle.jpg

EU has a strategy for sustainable development and what is relevant here is the fact that EU recognizes the necessity to work together for achieving this aim, on his declaration at the World Summit for sustainable development from Johannesburg,

17

September 200226. “Economic growth along side environmental and social concern: Sustainable development demands a fundamental change in the way we live our lives. In a complete break with the past this calls for a major reorientation of public and private behaviour and thinking. The challenge is to bond economic growth with social concerns and to decouple economic development from environmental degradation. It calls for creative, long-term policy making, efficient and responsible use of resources, cost-effective environmental policy and cleaner technology. Governments, business and citizens need to work together to create the conditions in which sustainable development can happen.” We would like to discuss and exemplify key challenges in resolving these trade-offs also with reference to time and space. There is a central challenge of moving from economic governance to the governance for Sustainable Development in the EU This depends on the EPI (Environmental Policy Integration).There are also seven key challenges27: 1. Climate Change and clean energy – with targets for renewable energy and cutting greenhouse gas emissions; 2. Sustainable transport – reducing pollution and saving lives on the road 3. Sustainable consumption and production – implementing the Environmental Technologies Action Plan (ETAP) and greening products and processes; 4. Conservation and management of natural resources – halting the loss of biodiversity by 2010 and better managing air, water, land, forests and fish stocks;

5. Public health – with special focus on children; 6. Social inclusion, demography and migration – helping vulnerable groups such as older people; 7. Global poverty and sustainable development – to be a focus of all EU external policies. Global poverty and sustainable development – to be a focus of all EU external policies It is very important to find remedies to resolve trade-offs the three dimensions of sustainable development: economic concerns must be balanced with social-welfare concerns and ecological ones. So it is a necessary do exercises if both nature conservation and poverty eradication has to be promoted. It is compulsory to give priority to the essential needs of the world’s poor taking into account the ecology and the restrictions set by the carrying capacity of the earth. Just to give an example: the combination of environmental technology, energy conservation and renewable energy production may promote economic growth without jeopardizing efforts to promote sustainable development. This is also a major objective when the EU is combating climate change through the promotion of clean energy. Green innovation is a crucial challenge in the promotion of SD and to the transformation of economic governance in green governance. The core feature of the sustainable development position is to fulfil the needs of the present generation without compromising the needs of future generations. Social equity is an inherent developmental objective in sustainable development.

26

An ambitious Strategy for Sustainability, World Summit on Sustainable development, Johannesburg, 8.09.2002, p.1 27 In June 2006 the European Council agreed on a revitalised European Sustainable Development Strategy (SDS). Seven key challenges and corresponding targets, operational objectives and proposals for action are identified as crucial in revitalizing sustainable development in the EU.

18

This implies two dimensions, a time dimension and a space dimension as Lafferty and Langhelle argued. This is illustrated in table 2. of the on - line course, of Dr. Audun Ruud. There is a key challenge in resolving trade-offs among the three dimensions of sustainable development. Figure 1: Key challenging of trade-offs among the three dimensions of sustainable development Economic c oncerens

Economy-welfare tra de-offs:

Social -welfare concerns

Economy + Welfare + Ecology Outcomes for sustainable developme nt

Economy-ecol ogy trade-offs

Welfare -ecology trade-offs

Ecological conc erns

Source: From European Online Academy - online course on sustainable development of Dr. Audun Ruud

Figure 2: Space dimension

Source: From European Online Academy – online course on sustainable development of Dr. Audun Ruud

According to this perception, sustainable development has consequences for distribution and social equity along four dimensions: national equity within and between generations and global equity within and between generations. The political focus and specific efforts initiated in the wake of the Rio conference, however, have not focused equally on all four dimensions. Within the sustainable development discourse, it has been argued that social equity within our own generation and in a global perspective (option 2) received the least attention from both academics and practitioners.

19

While major efforts are currently underway in terms of poverty reduction, there was considerable ignorance during the 1990s with respect to global equity within the same generation. There is a need to keep a reference both to current and future concerns. Consequently, there is a need to keep a reference both to the temporal and spatial dimension of sustainable development as illustrated in Figure 2. Trade offs in the promotion of sustainable development, as professor ex Audun Ruud explains in his Brussels’s presentation, can be resolved through: - Decoupling Related to the content of economic growth: What to be consumed, invested, imported and exported? - Environmental policy integration (EPI) Related to coordination and steering of socioeconomic activities – To bridge the gap between the popular agenda and elitist agenda of local, national, regional and Global governance for sustainable development we need to find common values upon which a viable future can be built. We start by considering five aspects of sustainable development analyzed by UNDP: Empowerment, Cooperation, Equity, Sustainability, and Security28. Related to these aspects are nine principles, which could help political institutions to achieve sustainable development, as suggested by UNDP: Participation, Transparency, Responsiveness, Consensus orientation, Equity, Effectiveness and Efficiency, Accountability, Strategic vision29. I would prefer to choose to speak on Participation forced by the economy of the essay. True democracy is characterised by horizontal processes across a broad spectrum of relationships, in contrast with parliamentary democracies based on vertical hierarchies.

The euphoria developed over events in Eastern Europe after the fall of one party political system a decade ago has masked the irreparable inadequacies in the new capitalist democratic system. The fundamental proposition of democracy needs to focus on an ongoing process than the structure of representation. Egalitarian interaction has to be a new democratic principle in considering that development of Western democratic systems in the 19th century coincided with expansion of European Colonialism. Economic decentralisation is a more appropriate form of integrating nature and society. Sensitivity towards the human subject in economic planning shall overcome foundations laid down by modern economies. It would reduce the widespread global structural violence maintained by the political and economic elites of dominant Western powers.

Sursa foto: www.sustainability-ed.org /pillars.gif

Conclusions Europe could be a model of global human governance for human security and sustainable development, and the recent White paper on Governance and Strategy for sustainable development shows clear signals of this political will. Europe has humanistic values, material capabilities and institutions to make a difference in the World, as a feminine soft answer to the paradox of Democracy

28

Governance for Sustainable Human development: A UNDP Policy Document, http://magnet.undp.org/policy/ 29 idem

20

(spreading democracy in a very undemocratic way) and Security dilemma.

Sursa foto: http://blogs.telegraph.co.uk/ 92686/referendum.jpg

The question is how to make all these actors work together taking into account their divergent interest. The solution is to find out the values, which are common for all actors, such as sustainable human development including human markets and human security, cooperative behaviour and culture. Our continent has tradition in Christian message and this represents an important value, which will transform integration into a real win - win scenario, as peaceful conflict resolution soft model. A shift from horizontal logics of Left and Right to a vertical common logics of ecology, feminism and sustainable, equitable and democratic development is already in process at the theoretical discourse.

Development is not all about helping a few people get rich or creating a handful of pointless protected industries on which only Decoupling benefit the country’s elite, for the urban rich and leaving the rural poor in their misery. Human sustainable development is about transforming societies, improving the lives of the poor, enabling everyone to have a chance to success and access to health care and education. This sort of development won’t happen if only a few people dictate the policies that a country must follow. Making sure that democratic decisions are made, means ensuring that a broad range of economists, officials, and experts from the whole world are actively involved in the debate, in a new model of global humane governance. It also means that there must be a broad participation that goes well beyond the experts and politicians, so that the democratization of the actual geogovernance and the ESC institutionalized such a civil dialog, one that represents a great opportunity. If Globalisation has brought negative aspects, the positive aspect of Globalisation is that it has brought an active civil society, fighting for more democracy and greater sustainable social justice. Salomeea ROMANESCU Counsellor for European Affaires Ministry of Economy and Finance

21

Coeziune economică şi socială

Zona euro şi noile state membre ale Uniunii Europene. O privire de ansamblu la 10 ani de la lansarea Uniunii Economice şi Monetare Anul 2008 reprezintă un moment important în evoluţia Uniunii Economice şi Monetare (UEM). În luna mai a acestui an se împlinesc 10 ani de la decizia de trecere la cea de-a treia şi ultima etapă a UEM. În acest context, Comisia Europeană a lansat un proces de revizuire a performanţelor UEM în cei 10 ani de funcţionare. Deşi nu se poate spune ca a fost un proces uşor, trecerea la moneda unică europeană a reprezentat un pas necesar pentru îndeplinirea dezideratului de unificarea deplină a statelor europene. Dezideratul de a realiza integrarea monetară a statelor europene datează din anii 1950, după cel de-al doilea război mondial, sugestivă în acest sens fiind aserţiunea lui Jacques Rueff, „L’Europe se fera par la monnaie ou elle ne se fera pas”30, sprijinind ideea că integrarea monetară este mai mult decât un scop în sine, ea reprezentând totodată un important pas în realizarea unui deziderat mult mai ambiţios şi anume unificarea politică a statelor europene. Începuturile Uniunii Economice şi Monetare Deşi ideea de realizare a unei uniuni economice şi monetare între statele membre datează din anii `50, confirmarea acestui obiectiv a venit mult mai târziu, în data de 28 iunie 1988, în cadrul Consiliului European de la Hanovra. Cu această ocazie, a fost constituit un Comitet sub îndrumarea Preşedintelui Comisiei de la acea vreme, Jacques Delors, cu scopul de a studia şi propune paşii necesari pentru atingerea acestui obiectiv. Comitetul era compus din guvernatorii băncilor centrale naţionale ale Comunităţii Europene, Alexandre Lamfalussy, managerul general al Băncii Reglementelor Internaţionale; Niels Thygesen, profesor de economie (Danemarca) şi Miguel Boyer, preşedintele Băncii Exterioare a Spaniei. Rezultatele eforturilor depuse de acest Comitet s-au concretizat în Raportul Delors ce propunea un plan de realizare a UEM în trei etape după cum urmează: - Etapa I – Sporirea cooperării între băncile centrale naţionale în domeniul politicii monetare, înlăturarea obstacolelor în calea integrării financiare, monitorizarea politicilor economice naţionale, coordonarea politicii bugetare; - Etapa II – Etapa pregătitoare pentru faza finală de introducere a euro, înfiinţarea Sistemului European al Băncilor Centrale, transferul politicii monetare către instituţiile europene, îngustarea marjelor de fluctuaţie din cadrul mecanismului cursului de schimb31; - Etapa III – Fixarea ratelor de schimb între monedele naţionale şi înlocuirea lor cu moneda unică europeană, transferarea responsabilităţii politicii monetare către Sistemul European al Băncilor Centrale. Acest Raport a fost adoptat în data de 27 iunie 1989 în cadrul Consiliului European de la Madrid. Tot atunci, s-a decis lansarea primei etape a UEM începând cu data de 1 iulie 1990. Următorul pas important în crearea UEM a fost marcat la Consiliul European de la Strasbourg din data de 8-9 decembrie 1989, când statele membre au decis să organizeze o Conferinţă Interguvernamentală pentru pregătirea modificărilor ce urmau să fie aduse Tratatului de la Roma pentru a permite apariţia Uniunii Economice şi Monetare. Ca rezultat al acestei Conferinţe, 30 fr. “Europa se va uni prin moneda unica, sau nu se va uni deloc” - Economia Uniunii Europene , Dumitru Miron, coordonator, Editura Luceafărul, Bucureşti, 2002 31 Exchange rate mechanism (ERM)

22

în data de 7 februarie 1992 a fost semnat Tratatul de la Maastricht care a stabilit ca obiectiv crearea Uniunii Economice şi Monetare, care a intrat în vigoare la data de 1 noiembrie 1993. Data de 1 ianuarie 1993 marchează, totodată, şi începutul celei de-a doua etape a UEM, prin crearea Institutului Monetar European cu scopul de a duce la îndeplinire condiţiile necesare trecerii la etapa a treia a UEM, prin „întărirea coordonării politicilor monetare astfel încât să se asigure stabilitatea preţurilor şi să se realizeze pregătirea înfiinţării Sistemului European al Băncilor Centrale şi pentru derularea Politicii Monetare şi crearea monedei unice în faza a treia”32. Doi ani mai târziu, în cadrul Consiliului European de la Madrid, din 15/16 decembrie 1995, au fost stabilite elemente definitorii ale creării UEM printre care denumirea „euro” pentru moneda unică europeană şi data trecerii la etapa finală a UEM – 1 ianuarie 1999. A fost stabilită totodată aplicarea principiului „nici o constrângere, nici o obligaţie”, conform căruia, pe perioada de tranziţie, statele membre erau libere să deruleze tranzacţii în moneda euro dar nu erau obligate să facă acest lucru precum şi o perioadă de maximum 6 luni pentru circulaţia atât a monedei unice cât şi a monedelor naţionale înainte de retragerea din circulaţie a acestora (ulterior, această perioadă a fost redusă la 2 luni). Un pas foarte important în evoluţia Uniunii Economice şi Monetare, precum şi a Uniunii Europene în ansamblul ei, o constituie adoptarea Pactului de Stabilitate şi Creştere, în cadrul Consiliului de la Amsterdam din 16-17 iunie 1997. Acesta era menit să asigure disciplina bugetară a Statelor Membre după crearea euro. Cu această ocazie, a fost stabilit şi noul mecanism al ratelor de schimb (ERM II) pentru asigurarea stabilităţii între euro şi monedele naţionale ale statelor membre neparticipante la zona euro. Uniunea Economică şi Monetară şi noile state membre UE Unul dintre principalele obiective ale noilor state membre ale Uniunii Europene, odată ce obiectivul aderării a fost atins, îl reprezintă integrarea în Zona Euro. Mai devreme sau mai tarziu, în funcţie de coordonatele macroeconomice ce îi definesc, noii membrii ai „familiei europene” îşi exprimă dorinţa de a intra pe drumul aderării la Uniunea Economică şi Monetară (UEM), aceasta realizându-se prin intrarea, în prealabil, în Mecanismul Ratelor de Schimb (Exchange Rate Mechanism – ERM II). Intrarea în acest mecanism, aflat sub directa supraveghere şi coordonare a Băncii Centrale Europene, solicită respectarea, de către statul în cauză, a criteriilor de convergenţă de la Maastrich pe o perioadă de doi ani fără întrerupere. Aşa cum se arată şi din studiile efectuate la nivel comunitar33, gradul în care efectele ca urmare a aderării acestora la zona euro sunt resimţite la nivel naţional depind foarte mult de nivelul de dezvoltare al acestor state. Cu siguranţă, adoptarea monedei unice conduce la mai multe avantaje. În primul rând, introducerea euro duce la reducerea costurilor de preschimbare a monedelor naţionale, impulsionând schimburile comerciale intra-comunitare. Totodată, este ştiut faptul că moneda unică europeană a dus la o comparabilitate mai mare a preţurilor între statele membre, fapt ce a generat un impact pozitiv asupra economiei europene, permiţând o mai mare competiţie între producători, cu efecte pozitive pentru consumatori. De asemenea, din punct de vedere al stabilităţii macroeconomice, existenţa unei monede unice elimină posibilitatea de înregistrare a atacurilor speculative asupra monedelor naţionale, încurajate de o eventuală diferenţă

32

www.europa.eu.int “Euro area enlargement and euro adoption strategies”, Zsolt Darvas şi György Szapáry, Economic Papers 304, February 2008 33

23

între cele două monede – euro şi moneda naţională. Totodată, ca urmare a politicilor de consolidare bugetară, aplicabile în statele deja participante la UEM, dobânda pe termen scurt şi cea pe termen lung au fost reduse. Pieţele financiare, de produse şi de forţă de muncă au devenit mai flexibile, sprijinind îmbunătăţirea condiţiilor de investire. Noul val de extinderi, din 2004 şi respectiv 2007, au adus Uniunii Europene 12 noi state membre din zona Europei Centrale şi de Est, multe dintre ele cu istorii relativ recente în ce priveşte capitalismul şi economia de piaţă funcţională. Cum era şi firesc, efectele aderării acestora la UE asupra economiilor naţionale şi asupra zonei euro nu au întarziat să apară. Deşi temeri au existat încă de la început asupra efectelor pe care cea mai mare extindere din istoria Uniunii Europene – 10 state membre – le va antrena asupra pieţei interne a UE şi în special aspura pieţei muncii – rezultatele macroeconomice la nivel comunitar par să infirme aceste temeri. Criteriile de convergenţă Stabilitatea preţurilor Statele membre trebuie să menţină, pe parcursul ultimului an anterior analizei, un nivel al inflaţiei care să nu depăşească cu mai mult de 1.5 puncte procentuale nivelul mediu al inflaţiei celor mai performante trei state membre din punctul de vedere al stabilităţii preţurilor. Evoluţii fiscale Statele membre trebuie să menţină, pe parcursul anului anterior efectuării analizei, un nivel al deficitului bugetar sub 3% din PIB şi respectiv un nivel al datoriei publice sub 60% din PIB. Rata dobânzii pe termen lung Pe parcursul ultimului an anterior analizei efectuate de Banca Centrală Europeană, nivelul mediu al ratei dobânzii pe termen lung pentru statul membru ăn discuţie nu trebuie să depăşească cu mai mult de 2 puncte procentuale nivelul mediu al dobanzii celor mai performante 3 state membre după criteriul stabilităţii preţurilor. Evoluţia ratelor de schimb Statul membru supus analizei trebuie să menţină cursul de schimb al monedei naţionale în marjele de fluctuaţie stabilite în cadrul Mecanismului Ratelor de Schimb fără întrerupere pentru o perioadă de doi ani.

După cum se poate observa din datele cuprinse în Tabelul 1, aderarea celor 10 noi state europene nu a avut efecte negative la nivel macroeconomic în UE-27. Se poate observa, spre exemplu, o menţinere a ritmului de creştere a PIB cu 1,3% pentru anul 2004, precum şi o dublare a acestuia pentru anul 2005, până la nivelul de 2,5%. Totodată, în ceea ce priveşte rata şomajului, se observă o menţinere a nivelului acesteia ca procent din forţa de muncă la 9% pe perioada 2003–2005, înregistrând chiar un trend descendent în următorii trei ani. De asemenea, se remarcă faptul că datoria publică, pe ansamblul Uniunii, se menţine în jurul valorii de 60% statuată în criteriile de convergenţă pentru zona euro, din 2007 devenind inferioară acestui plafon. Tabel 1 – Evoluţia indicatorilor macroeconomici în UE-27 Situaţia macroeconomică UE-27 Modificare procentuală anuală (dacă nu se specifică altfel)

PIB Consum Investiţii totale Rata de angajare Rata şomajului** Inflaţia*** Balanţa guvernamentală (%PIB) Datoria publică (%PIB) Soldul contului curent (%PIB)

2003 1,3 1,7 1,1 0,4 9,0 2,1 -3,1 61,8 0,1

2004 1,3 1,7 1,1 0,4 9,0 2,1 -3,1 61,8 0,1

2005 2,5 2,1 3,2 0,8 9,0 2,3 -2,7 62,2 0,2

Prognoza de primăvară a Comisiei Europene* 2006 2007 2008 1,7 2,9 2,7 1,7 2,5 2,6 3,1 5,2 4,2 0,9 1,4 1,1 8,7 7,2 6,7 2,3 2,2 2,1 -2,4 -1,2 -1,0 62,9 59,9 58,3 -0,5 -0,7 -0,8

* Prognoza elaborată de Comisia Europeană se bazează pe informaţiile disponibile la data de 23 aprilie 2007 **Procent din forţa de muncă ***Indicele armonizat al preţurilor de consum (IAPC), evoluţie nominală Sursa: Prognoza economică de primăvară a Comisiei Europene 2007, http://ec.europa.eu/economy_finance

24

Zona euro a fost şi ea marcată de schimbări ca urmare a aderării la UE a acestor noi state, în prezent, UEM fiind compusă din 15 state membre. Din cele 10 state membre care au aderat la Uniunea Europeană în anul 2004, Slovenia este primul stat care a adoptat moneda europeană, devenind membră a zonei euro începând cu 1 ianuarie 2007, fiind urmată, începând cu 1 ianuarie 2008, de Malta şi Cipru. Evoluţia principalilor indicatori macroeconomici la nivelul zonei euro este prezentată în Tabelul 2.

Tabel 2 – Evoluţia indicatorilor macroeconomici în Zona Euro Situaţia macroeconomică UE-15 Modificare procentuală anuală (dacă nu se specifică altfel)

PIB Consum Investiţii totale Rata de angajare Rata şomajului** Inflaţia*** Balanţa guvernamentală (%PIB) Datoria publică (%PIB) Soldul contului curent (%PIB)

2003 0,8 1,2 1,1 0,4 8,7 2,1 -3,0 69,2 0,5

2004 2,0 1,5 2,2 0,8 8,8 2,1 -2,8 69,7 0,8

2005 1,4 1,5 2,5 0,8 8,6 2,2 -2,5 70,5 0,0

Prognoza de primăvară a Comisiei Europene* 2006 2007 2008 2,7 2,6 2,5 1,8 2,1 2,4 4,7 4,4 6,3 1,4 1,4 1,2 7,9 7,3 6,9 2,2 1,9 1,9 -1,6 -1,0 -0,8 69,0 66,9 65,0 0,0 0,2 0,1

* Prognoza elaborată de Comisia Europeană se bazează pe informaţiile disponibile la data de 23 aprilie 2007 **Procent din forţa de muncă ***Indicele armonizat al preţurilor de consum (IAPC), evoluţie nominală Sursa: Prognoza economică de primăvară a Comisiei Europene 2007, http://ec.europa.eu/economy_finance

După cum se poate observa, zona euro a înregistrat evoluţii pozitive la nivelul majorităţii indicatorilor macroeconomici, în condiţiile în care structura – statele membre componente – a rămas, pe parcursul celei mai mari părţi a intervalului analizat, a rămas neschimbată. Dacă analizăm, de exemplu, rata şomajului – indicator care sintetizează informaţii cu privire la evoluţia pieţei muncii, aspect ce a reprezentat un intens subiect de dezbatere în perioada anterioară extinderilor Uniunii Europene – se poate observa că aceasta a înregistrat doar un uşor trend ascendent (de la 8,7% la 8.8%), începând cu anul 2005 înregistrând o evoluţie pozitivă şi ajungând - conform prognozei de primăvară a CE – ca pentru 2008 să se estimeze un nivel de 6,9%. Figura 1:

Evoluţia Produsului Intern Brut 2003-2008

3 2,5 2 1,5 1 0,5 0 2003

2004

2005 UE

2006

2007

2008

Zona Euro

25

Se poate observa din graficul prezentat mai jos trendul ascendent al PIB în perioada ulterioară aderării noilor state membre. Este drept însă, că începând cu 2007 se poate observa o uşoară descreştere a PIB faţă de anul anterior însă aceasta se datorează, cu siguranţă, şi turbulenţelor înregistrate în ultima perioadă la nivelul pieţelor financiare globale (ex. SUA). Este drept însă, că începând cu 2007 se poate observa o uşoară descreştere a PIB faţă de anul anterior însă aceasta se datorează, cu siguranţă, şi turbulenţelor înregistrate în ultima perioadă la nivelul pieţelor financiare globale (ex. SUA). Din analizele efectuate la nivel comunitar, evoluţiile recente de pe pieţele financiare internaţionale nu au întârziat să producă efecte şi la nivel comunitar. Stabilitatea financiară, cu importante repercursiuni asupra stabilităţii macroeconomice de ansamblu, reprezintă una din principalele priorităţi la nivel comunitar pentru perioada imediat următoare, subiectul figurând pe agenda dezbaterilor Consiliului Afaceri Economice şi Financiare (ECOFIN) şi respectiv Consiliul European. Concluzii La zece ani de la trecerea la ultima etapă a Uniunii Economice şi Monetare, statele membre sunt mai decise ca niciodată să se dedice acestui proiect. Desigur că pentru a realiza aceste obiective, este neceasar ca noile state membre să depună eforturi importante de ajustare a politicilor structurale şi de menţinere sub control a tututor agregatelor macroeconomice astfel încât criteriile de la Maastricht să fie îndeplinite. În acest context, este foarte important ca noile state membre să se concentreze cu precădere pe îndeplinirea acestor criterii decât pe grăbirea aderării la euro. Această recomandare îşi are fundamentul în asigurarea sustenabilităţii stabilităţii macroeconomice ce este atinsă prin respectarea criteriilor de convergenţă cerute de ERM II. Mai mult decât atât, adoptarea monedei unice nu ar trebui să fie nici pe de departe un scop în sine. Ea reprezintă, în opinia mea, un mijloc esenţial de a atinge nivelul maxim de integrare şi astfel de a beneficia de toate avantajele ce decurg din statutul de membru al Uniunii Europene.

Cătălina CONSTANTIN Consilier pentru afaceri europene Departamentul pentru Afaceri Europene Guvernul României

Sursă poze: http://www.seebiz.eu/en/macro/slovenia/umar-inflation-decrease-from-march-2008,3531.html www.inthenews.co.uk/news/finance/uk-and-euroz

26

Convergenţă economică parteneri inegali

între

I. Instrumente pentru realizarea convergenţei şi coeziunii în Uniunea Europeană Politica de coeziune34, unul din pilonii construcţiei europene reprezintă instrumentul principal prin care Uniunea Europeană abordează explicit inegalităţile economice şi sociale. La nivel european, istoria dezvoltării s-a conturat în jurul conceptului de coeziune economică şi socială. Coeziunea economică şi socială se referă la reducerea disparităţilor în ceea ce priveşte nivelul de dezvoltare al regiunilor şi ajustarea acelor regiuni rămase în urmă, în scopul recuperării decalajului ce le separă de cele mai dezvoltate regiuni din Uniunea Europeană. Uniunea cu 27 de membri prezintă provocări fără precedent în ceea ce priveşte competitivitatea şi coeziunea internă35. Extinderea fără precedent a UE a determinat o adâncire a diferenţelor de dezvoltare economică, o împărţire geografică a disparităţilor spre est şi o situaţie mai dificilă în ceea ce priveşte situaţia ocupării forţei de muncă. Obiectivele de intervenţie şi sumele propuse a fi alocate pentru perioada 2007-2013 (Total sumă alocată = 336,1 Miliarde Euro) sunt următoarele:  Convergenţă (PIB pe cap de locuitor sub 75% din media UE): 78%, adică 262,15 mld. Euro;

34

Politica de coeziune economică şi socială a UE este una din politicile fundamentale ale UE şi ca atare are alocată aproximativ 1/3 din bugetul UE. 35 Date statistice privind disparităţile regionale în UE-25: 12 SM au PIB peste media UE 25, în timp ce 4 SM – Polonia şi cele 3 ţări baltice au sub 50% din medie; 26% (123 milioane de locuitori) din populaţia UE25 se află în regiuni cu PIB sub 75% din media UE din 2001; 11% din populaţia UE-25 în regiuni cu PIB sub 50% din media comunitară, toate în NSM; 18% din populaţia UE în regiuni cu PIB per capita peste 125% din medie. 4 milioane de noi locuri de muncă trebuie create pentru ca nivelul mediu al şomajului în cele 10 noi state membre să atingă media europeană.

 Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă (regiunile care nu sunt eligibile pentru obiectivul Convergenţă) : 18%, adică 60,5 Miliarde Euro;  Cooperare teritorială europeană (regiuni, judeţe şi zone transnaţionale) : 4%, adică 13,4 Miliarde Euro. a) Convergenţa Obiectivul convergenţă vizează Statele Membre mai puţin dezvoltate şi regiunile care, conform Tratatului sunt priorităţile cheie pentru Politica de coeziune. Tratatul, în articolul 158, propune reducerea disparităţilor dintre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni, ale regiunilor cele mai defavorizate sau a insulelor, incluzând zonele rurale. Acest obiectiv, vizează, în primul rând, acele regiuni al căror PIB este mai mic de 75 % din media comunitară. Comisia, a admis, de asemenea, posibilitatea acordării unui sprijin temporar acelor regiuni care au un PIB pe cap de locuitor mai mic de 75% din media UE-15 (aşa numitul efect statistic al lărgirii). Programele vor fi susţinute prin resurse financiare 36 ale Fondului European pentru Dezvoltare Regională 37 (FEDR), Fondului Social European38 (FSE) şi Fondului de Coeziune 39, în concordanţă cu principiile enunţate de Tratat. Fondul de Coeziune se va aplica Statelor Membre cu un PIB sub 90% din media comunitară.

36

Regulamentul Consiliului nr. 1083/2006 din 11 iulie 2006 conţine prevederile generale aplicabile Fondului European pentru Dezvoltare Regională, Fondului Social European şi Fondului de Coeziune şi abrogă Regulamentul nr. 1260/1999. 37 Regulamentul nr. 1080/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului, din 5 iulie 2006, conţine prevederile referitoare la Fondul European pentru Dezvoltare Regională şi abrogă Regulamentul 1783/1999. 38 Regulamentul nr. 1081/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului, din 5 iulie 2006, conţine prevederile referitoare la Fondul Social European (FSE) şi abrogă Regulamentul nr. 1784/1999. 39 Regulamentul Consiliului nr. 1084/2006 din 11 iulie 2006 defineşte condiţiile de înfiinţare şi functionare ale Fondului de Coeziune şi abrogă Regulamentul nr. 1164/94.

27

În concordanţă cu priorităţile enunţate de noua perspectivă financiară, Fondul de Coeziune îşi va întări contribuţia la dezvoltarea durabilă. În această direcţie,

reţelele de transport tras-europene, proiectele de interes european şi infrastructură de mediu vor rămâne priorităţi centrale. Sursa foto: http://www.creditportal.ro/pozearticol64.jpg

a) Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă Pentru politica de coeziune din afara statelor membre şi a regiunilor mai puţin dezvoltate, Comisia propunere o abordare pe două nivele:  În primul rând, prin intermediul programelor finanţate prin FEDR, politica de coeziune va susţine autorităţile regionale să anticipeze şi să promoveze schimbările economice din zonele industriale şi rurale prin întărirea atractivităţii şi competitivităţii lor.  În al doilea rând, prin programele finanţate din FSE, se vor susţine indivizii, pentru a anticipa şi a se adapta la schimbările economice. Sub noile programe regionale finanţate prin FEDR, Comisia propune concentrarea şi intervenţia strictă asupra a 3 priorităţi: inovaţie şi economia bazată pe cunoaştere, mediu şi prevenirea riscului, accesibilitatea şi servicii de interes public. Singura sursă de finanţare pentru noile programe va fi FEDR. Din puctul de vedere al alocării resurselor se disting 2 grupuri de regiuni: - Regiunile actuale eligibile pentru Obiectivul 1, care vor primi sprijin pentru creşterea potenţialului economic, adaptare structurală şi menţinerea locurilor de muncă durabileaceste regiuni vor beneficia de suport pe bază trasnaţională; - Toate celelalte regiuni care nu sunt acoperite nici de programele de convergenţă, nici de suportul menţionat anterior. Cât priveşte programele operaţionale finanţate prin FSE, acestea se vor axa pe obiectivele stipulate în Strategia europeană de ocupare a forţei de muncă. b) Cooperare teritorială europeană Construit pe experienţa iniţiativei comunitare INTERREG, Comisia a propus crearea unui nou obiectiv dedicat unei mai bune integrări a teritoriului Uniunii Europene prin susţinerea cooperării între diferitele sale componente: transfrontalier, transnaţional şi interregional. Acţiunile vor fi finanţate prin FEDR şi se vor axa pe programe integrate administrate de o singură autoritate. Toate regiunile de-a lungul graniţelor interne, cât şi a graniţelor externe vor fi eligibile pentru cooperarea transfrontalieră. Scopul acestor acţiuni va fi promovarea unor soluţii comune la probleme comune între autorităţile vecine. Gruparea Europeană pentru Cooperare Teritorială40 (EGTC) are ca scop facilitarea cooperării trans-frontaliere, trans-naţionale şi inter-regionale între regiuni şi autorităţi locale. Această formă de cooperare este o „premieră”, facilitând existenţa unei grupări între colectivităţile din diferite State Membre fără semnarea prealabilă a unui acord internaţional ratificat de către parlamentele naţionale. Astfel, autorităţile locale dobândesc personalitate juridică în scopul implementării programelor de cooperare teritorială, în baza unei convenţii încheiate între autorităţile publice participante de la nivel naţional, regional, local sau alte autorităţi publice.

40

Regulamentul nr. 1082/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului, din 5 iulie 2006, constituie baza legală a infiinţării unei Grupări Europene pentru Cooperare Teritoriala (EGTC).

28

Este de menţionat faptul că, prin noul Tratat de la Lisabona coeziunea teritorială face parte din obiectivele Uniunii Europene, alături de coeziunea economică şi socială, ceea ce presupune că obiectivul coeziunii sociale va deveni un adevărat criteriu în propunerile legislative ale Comisiei. T ab el 1 : Ob iectiv e, elig ibilita te, pr io rită ţi ş i aloc ăr i P R OG R AME ŞI ELE GIBILIT AT E INS TR U ME NT E O biec tiv "C onv er geţa" 7 8,54 % (inclus iv Pr o gra m ul s pe cia l RUPs) (26 4.00 0 M€ ) P rogr ame Regiuni cu PIB per R eg io na le şi c apita n aţion ale <7 5% din m edia EU 25 Efect sta tistic: FE DER Regiuni cu PIB per FS E c apita <7 5% din m edia EU 15 si >7 5 % din EU2 5 Fo nd ul de co ez iune State M em bre Inclus iv phasing -out PNB per ca pita <9 0% Din media UE 2 5 O biec tivu l 1 7,22 %

PR IO RIT ĂŢI

P RIO RIT ĂŢI

• inova re; • m ediu/ prevenirea

6 7 ,3 4 % = 1 7 7 .8 0 0 M €

riscului; a cesibilita te; infrastruct ura ; resurse um ane; c apa cita te a dm inistra tiva
tra nsport durabil; • m ediu; • energie regenerabila

8 ,3 8 % = 2 2 .1 4 0 M €

• • • •

Co mp etitivitate

r egion a la

2 3 ,8 6 % = 6 2 .9 9 0 M € si

o cup are

(57 .9 00 M €) P rogr am me reg io na le (FEDR ) si pr ogr am m e n ation ale (FS E)

O biec tivu l 3 ,9 4% (13 .2 00 M €) P O T r an sfron talie r, si inter reg ional (F EDR )

Sta tele M em bre pro pun o lista de regiuni (NUTS I sau II)

• • •

"Pha sing -in" R eg iuni ac operite de o biectiv 1 intre 20 0 006 si nea coperite de obiec tivul co nvergenta C oope rare

•

Reg iuni (trans )fronta liere, s tabilite de UE Sta tele M em bre

•

Inova re M ediu/ prev enirea riscului; A cesibilitat e; S tra t Europ ea nă d e O cupa re

terito riala

• •

Inova re M ediu/ prev enire risc; A cesib. -C ultura , educ atie.

8 3 ,4 4 % = 4 8 .3 1 0 M €

1 6 ,5 6 % = 9 .5 8 0 M €

eu r opean a

3 6 % tr ansfr o nta lier a 12 % v ecin./ ISPA 4 8 % na ţional 4 % re t ele

T O T AL B U GET 3 36 .1 00 M € (0,41 % din PIB-ul U E) Sursa : http:// w ww.a drvest.ro

Provocările politicii de coeziune  coeziune sporită în cadrul UE Argument: în urma extinderii UE, s-a ajuns la o accentuare a decalajelor economice. Ca urmare, creşterea economică în UE în ultimii ani a încetinit.  stabilirea şi îndeplinirea priorităţilor Uniunii Argument: strategia concepută la Lisabona cu scopul de a transforma Europa în cea mai competitivă economie bazată pe cunoaştere până în 2010.  cresterea calităţii în vederea promovării unei dezvoltări echilibrate şi durabile Argument: discrepanţele în ceea ce priveşte producţia, productivitatea şi accesul la piaţa muncii persistă între ţări şi regiuni şi provine din deficienţele structurale dintre factorii

29

cheie ai competitivităţii – dotarea inadecvată cu capital fizic şi uman, insuficienţa capacităţii de inovare şi guvernare regională şi un nivel scăzut de protejare a mediului. coeziune prin parteneriat –parteneriat pentru coeziune Argument: co-ordonarea între parteneri (sistemul de guvernare, mediul privat, ONG-uri) în vederea creşterii eficienţei, transparenţei şi responsabilităţii politice.  o mai bună orientare a intervenţiilor Argument: pentru programul regional, Comisia propune o listă de bază, ce constă dintr-un număr limitat de teme cheie: inovarea şi economia bazată pe cunoaştere, mediul ambiant şi prevenirea riscului, accesibilitate şi servicii de interes economic general. Pentru programele de ocupare profesională, accentul se Sursa foto : http://www.cadral.ro pune pe implementarea reformelor necesare pentru creşterea ratei de ocupare, creşterea calităţii şi a productivităţii în muncă, promovarea integrării sociale şi a coeziunii. COEZIUNEA ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ ESTE GENERATOARE DE VALOARE ADĂUGATĂ

 Rezultate cantitative:
convergenţă semnificativă a ţărilor eligibile sub coeziune;
evoluţie generală pozitivă a regiunilor Obiectivului 1;
creşterea PIB-ului;
grad de ocupare şi productivitate peste media comunitară;
efect de propagare: orientare a investiţiilor naţionale către domeniile unde pot avea cel mai

mare impact şi valoare-adăugată (adiţionalitatea şi regulile cofinanţării);  Rezultate calitative – o mai bună guvernanţă:
dezvoltarea capacităţilor instituţionale pentru elaborarea şi implementarea politicilor, modernizarea structurilor economice şi a metodelor de management: evaluare, transparenţă;
cooperare accentuată între regiunile UE şi schimb de bune practici;
favorizarea parteneriatului public-privat. II. Tendinţe economice, sociale şi teritoriale în cadrul Uniunii Europene – considerente Pe parcursul diferitelor valuri de extindere a UE, suprafaţa geografică a crescut de peste trei ori şi populaţia s-a dublat. Omogenitatea iniţială (în termeni de nivel de dezvoltare socio-economică şi de distribuţie teritorială) s-a diluat, iar coeziunea socială, economică şi teritorială s-a diminuat în urma aderării unor state, în general, mai puţin bogate. Figura 1: “Poligonul” - cele mai Ca rezultat al mai multor factori şi datorită prospere zone din cadrul UE „moştenirii istorice”, a apărut un pentagon de creştere economică cuprinzând Londra, Hamburg, München, Milano şi Paris, care s-a impus ca un pol de dezvoltare, ce concentrează 20% din suprafaţa UE-15, 40% din populaţia totală şi generează 50% din bogăţia UE. Această coloană vertebrală, numită adesea „poligonul” (vezi Figura 1), reprezintă majoritatea puterii de decizie europeane, iar oraşele din interior cuprind peste 85% din interconexiunile de transport. În vreme ce puterea economică a ţărilor care au aderat în 2004, respectiv 2007, nu depăşeşte 5% din Sursa: “European Spatial Planning”, A.Faludi puterea economică totală a UE, suprafaţa teritoriului european a crescut în medie cu 30%. În noul context,„poligonul” singur nu mai este suficient pentru a „trage după sine” regiunile periferice, de aceea este nevoie de o modificare şi stimulare a “peisajului european”, printr-o creştere progresivă a

30

influenţei unor zone cu mare potenţial, precum Copenhaga-Malmö, Dublin, Madrid, Viena-Bratislava, dar şi a altor regiuni urbane şi zone metropolitane din întreaga Europă. Concentrarea excesivă a activităţilor economice către “centru”41 (regiunile dezvoltate) are indiscutabil efecte pozitive asupra creşterii economice a regiuniii respective, însă această aglomerare este contrară principiului dezvoltării durabile sub toate aspectele sale, în timp, acest lucru riscând să pericliteze printre altele: mediul înconjurător42, potenţialul de dezvoltare al zonelor “periferice şi depopularea acestora. Prin urmare, exodul riscă să accelereze declinul acestor teritorii. Plecând de la modelul american “policentrist” (vezi harta), specialiştii au subliniat necesitatea atingerii unui nivel ridicat al coeziunii economice şi sociale în cadrul UE, având ca punct de plecare coeziunea teritorială43, prin crearea mai multor poli de dezvoltare, uniform răspândiţi pe întreg teritoriul european, care să reprezinte adevărate motoare de propulsare a zonelor adiacente. Conceptul coeziunii teritoriale completează noţiunea de coeziune economică şi socială. Această coeziune teritorială nu se va putea realiza decât printr-o ameliorare a infrastructurilor de transport, energie, telecomunicaţii, care pe termen mediu rezultă într-un randament ridicat din punct de vedere al competitivităţii întreprinderilor şi al mobilităţii forţei de muncă. De asemenea, în contextul ultimelor două Figura 2: Cele mai dezvoltate zone din SUA extinderi ale UE, cele 12 noi State Membre au nevoie să profite din plin de avantajele oferite de Piaţa Internă, îndeosebi de intensificarea schimburilor comerciale, pentru ca, în timp, să reducă decalajele de dezvoltare faţă de vechile State Membre44. Un prim pas spre realizarea acestui deziderat este conectarea infrastructurilor ce leagă vechile şi noile State Membre. Există o serie de factori ce determină creşterea competivităţii unei regiuni şi prin urmare o creştere economică sănătoasă şi un nivel ridicat de ocupare. Politicile macroeconomice şi structurale sănătoase, stabilitatea preţurilor, un echilibru bugetar, toate acestea pot stimula investiţiile şi Sursa: idem acumularea de capital, ceea ce se traduce printr-o creştere a productivităţii şi a gradului de ocupare, deci implicit prin creşterea puterii de cumpărare. Motivele eşecului parţial al Strategiei Lisabona trebuie analizate prin prisma creşterii economice, şomajului/ratei de ocupare în rândul populaţiei, gradului de incluziune socială, nivelului tehnologic, protecţiei mediului, sectorului de afaceri şi al dezvoltării infrastructurii. (continuare în următorul număr) Andreea Florina RADU Consilier pentru afaceri europene Ministerul Internelor şi Reformei Administrative Bibliografie • Simion Eugen - Probleme ale integrării României în UE: cerinţe şi evaluări, Academia Română, Bucureşti, 2002. • Prisecaru Petre - Teoria integrării economice europene, Editura Sylvi, Bucureşti, 2001 • Irimia Alexandru - Dimensiunea politico-economică a integrării României în Uniunea Europeană, Academia de Studii Economice, Bucureşti, 2000. • Studiul “European Spatial Planning”, A.Faludi, 2002.

41 Politica structurală a UE a fost construită pe premisa existenţei unei „periferii“ sărace (Scoţia, Irlanda, Portugalia, centrul şi sudul Spaniei, Corsica, sudul Italiei, Grecia, după 90, Germania de Est) şi a unui „centru“ bogat (sudul Marii Britanii, nord-estul Franţei, ţările din centrul Europei, nord-vestul Germaniei şi nordul Italiei). 42 Acordul de la Bristol din 7 decembrie 2005. 43 Art. 25 din Regulamentul (EC) 1083/2006. 44 Prin vechile State Membre se înţelege, în lucrarea de faţă, UE-15.

31

PROVOCĂRI ŞI REFLECŢII PE TEME COMUNITARE

Funcţia publică între tradiţie şi “europenizare” Abstract Cu toate că funcţia publică are un caracter predominant naţional, actele normative care o reglementează prezintă aspecte comune. Pe de o parte, globalizarea şi-a manifestat influenţa la nivel naţional, întâi în cadrul societăţilor multinaţionale, apoi acţionând şi la nivelul administraţiilor publice. Pe de altă parte, organizaţiile internaţionale cu caracter social – Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM), confederaţiile internaţionale şi europene ale sindicatelor – au avut un rol din ce în ce mai important în stabilirea unor criterii minime privind activitatea desfăşurată de către angajaţi. Ratificarea Convenţiilor OIM, adoptarea unor statute specifice pentru angajaţii din diverse domenii de activitate şi alte acţiuni cu obiectiv asemănător au avut influenţă şi în reglementările naţionale privind funcţia publică. În acelaşi timp s-a constatat şi efectul pe care normele naţionale cu caracter favorabil pentru angajaţi au influenţat documentele redactate la nivel internaţional. Studiul unor prevederi la nivel naţional, comunitar şi internaţional a evidenţiat similitudini, dar şi diferenţe în ceea ce priveşte funcţia publică. Pe parcursul a câteva numere, vom prezenta o analiză privind diverse reglementări ale unor aspecte specifice privind funcţia publică, atât la nivel naţional, cât şi la nivel comunitar şi internaţional. Prezentul număr tratează aspecte privind funcţia publică reglementate la nivel naţional atât în state membre ale Uniunii Europene, cât şi în state aflate în sfera de influenţă a spaţiului european.

Sursa foto: http://cairsweb.llgc.org.uk/images/ilw1/ilw1859.gif

I. Introducere Administraţia publică a unui stat este un sistem format pe baza tradiţiilor istorice, culturale ale statului respectiv, pe specificul geografic, social al teritoriului acestuia. Toţi aceşti factori se reflectă în structura administraţiei publice naţionale. Pentru a descrie dimensiunea funcţiilor publice specifice unui stat se impune raportarea la bazele legale referitoare la funcţia publică şi la limitele pe care acestea le impun funcţiilor publice. Necesitatea reformării administraţiilor publice naţionale s-a accentuat în urma apariţiei de noi concepte privind rolul şi atribuţiile, dimensiunea pe care ar trebui să o aibă, dar şi ca urmare a schimbărilor politice produse în anumite state (cum este cazul fostelor state comuniste), a construcţiei europene şi, nu în ultimul rând, ca rezultat al schimbărilor în mentalitatea cetăţenilor. S-a accentuat rolul statului în ceea ce priveşte oferirea condiţiilor şi garanţiilor de egalitate a cetăţenilor în faţa legii, de respectare şi aplicare a drepturilor fundamentale ale acestora. O altă evoluţie, impusă de existenţa economiei de piaţă, s-a concretizat în necesitatea de a oferi un mediu predictibil şi stabil pentru sectorul economic.

32

În acelaşi timp însă, rolul Statului în calitatea sa de producător de servicii şi-a diminuat importanţa, ajungând să se limiteze, în anumite ţări, doar la respectarea unor standarde de calitate. Acest schimbări au produs şi continuă să producă modificări şi la nivelul funcţiei publice ca “element esenţial al activităţii statale”45. Teoretic, absenţa “acquis”-ului comunitar specific pentru funcţia publică nu ar fi impus statelor membre necesitatea unui proces de armonizare. Cu toate acestea, procesul de integrare europeană a solicitat, indirect, şi o “compatibilizare” a valorilor şi a principiilor care guvernează funcţia publică. Delegarea anumitor competenţe statale specifice către instituţiile şi structurile Uniunii Europene nu s-a referit şi la delegarea competenţelor administrative, iar tratatele constitutive ale Uniunii Europene nu conţin prevederi referitoare la o uniformizare totală a administraţiilor din statele membre. În acest context şi având în vedere importanţa funcţiei publice se pune întrebarea cât se va mai păstra din caracterul naţional, tradiţional, în administraţiile publice naţionale şi care va fi dimensiunea “europenizării” acestora, în contextul în care relaţiile cu instituţiile şi structurile europene, precum şi implementarea politicilor publice comunitare implică existenţa unor structuri similare în plan naţional. Accesarea bazei de date a Organizaţiei Internaţionale a Muncii – NATLEX oferă o imagine asupra anvergurii şi importanţei pe care o are funcţia publică. Numai în perioada 1990-2001, în baza de date se găsesc peste 500 de acte normative care reglementează fie funcţia publică, fie amendează prevederile legale existente referitoare la aceasta, în contextul proceselor de reformă a administraţiei publice. În această perioadă, reglementări noi privind funcţia publică şi funcţionarii publici fuseseră adoptate în următoarele state europene: Albania, Austria, Bielorusia, Croaţia, Cipru, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Ungaria,

45

Ionescu, C. – Funcţia publică comunitară, suport de curs, Master “Spaţiul public european”, anul I, p. 7.

Islanda, Italia, Letonia, Lichtenstein, Lituania, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, România, Republica Slovacă, Slovenia, Spania, Suedia, Elveţia, Ucraina46. Sunt numeroase motivele care îndeamnă decidentul politic să adopte acte normative referitoare la funcţia publică. Printre acestea se regăsesc: • Introducerea, prin lege, a noilor politici naţionale; • Crearea unui serviciu public mai orientat către clienţi; • Respectarea noilor valori constituţionale, rezultate din democratizarea unor foste regimuri; • Realizarea unui echilibru între drepturi şi responsabilităţi, ca urmare a schimbării contextului extern; • Facilitarea procesului de privatizare; • Codificarea diverselor texte, astfel evitându-se abundenţa de trimiteri şi amendamente etc. În prima parte a lucrării vor fi enumerate câteva aspecte referitoare la sistemul funcţiei publice, cu accentuarea unor aspecte în state din Europa Centrală şi de Est, care au devenit recent membre ale Uniunii Europene şi în statele candidate. A doua parte a lucrării tratează aspecte legate de interpretarea dată articolului 39.4 din Tratatul privind Comunităţile Europene, versiunea consolidată, care sugerează evoluţia viitoare a funcţiei publice într-o Europă extinsă.

Sursa foto: http://ensmp.net/981020/mvc-001f.jpg

46 Hodges Aeberhard, J. – Studiu comparativ al textelor din statutele referitoare la funcţia publică, Biroul OIM Geneva, 2001, p. 11

33

II. Reglementări legale referitoare funcţia publică în state europene

la

Principii generale referitoare la funcţia publică sunt incluse în majoritatea Constituţiilor naţionale. Diferenţele apar în ceea ce priveşte reglementarea mai detaliată sau nu a acestui sector. În acest sens, există două categorii. În prima categorie, se înscriu Constituţiile care conferă Parlamentului naţional dreptul exclusiv de reglementare ulterioară a funcţiei publice. A doua categorie cuprinde Constituţiile care prevăd partajarea atribuţiilor de reglementare ulterioară între Parlament şi Guvern. Astfel, în general, reglementarea detaliată a funcţiei publice se realizează ulterior prin acte ale Parlamentului, ale Guvernului sau prin contracte colective, rezultate în urma negocierilor. În cazul acordurilor colective, importanţa pe care o au sindicatele funcţionarilor publici în cadrul procesului de negociere a acestora este reflectată în special în statele cu tradiţie în funcţia publică. Studii ale SIGMA au arătat că în fostele state din Europa centrală şi de est sindicatele funcţionarilor publici nu exercită asupra guvernelor o influenţă la fel de puternică cum este cea exercitată, de exemplu, de sindicatele franceze. În urma unor ample mişcări de protest, sindicaliştii francezi au reuşit să blocheze procesul de reformă al administraţiei publice, în urma căruia urma să se reducă numărul de funcţionari publici din sistem. Rolul sindicatelor funcţionarilor publici în procesul de negociere este foarte important în Franţa, Spania, Portugalia, Grecia, Irlanda, Olanda, Belgia şi Suedia. Dealtfel, în Suedia, legea referitoare la funcţia publică reglementează numai drepturile, atribuţiile specifice, măsurile disciplinare, iar legislaţia muncii şi acordurile colective stabilesc celelalte condiţii de angajare. Din punct de vedere al structurii sistemelor funcţiei publice, în ciuda diferenţelor date de specificul naţional, se disting două mari tipuri de sisteme ale funcţiei publice: sistemul funcţiei publice de carieră, tradiţional,

structurat pe modelul clasic weberian de administraţie şi sistemul cu caracteristici structurale diverse, care preia şi adaptează elemente ale noului tip de management public47. Din punct de vedere al reglementărilor legale privind funcţia publică, Marea Britanie are o situaţie specială deoarece funcţionarii publici sunt supuşi unor reglementări specifice care le conferă acest statut, dar această categorie nu face obiectul unei legi generale privind funcţia publică. De asemenea, formal, nu există legislaţie specifică prin care să se reglementeze formarea profesională. Cu toate acestea, formarea profesională ocupă, tradiţional, un loc important în administraţia britanică. Nici sancţiunile disciplinare nu sunt reglementate prin lege, ci printr-un cod în care sunt incluse prevederi referitoare la etică şi la semnalarea ilegalităţilor48. În Franţa, funcţia publică este structurată pe trei categorii: funcţia publică a statului, funcţia publică teritorială şi funcţia publică spitalicească. Fiecare dintre aceste categorii se află sub incidenţa unui statut specific. Recent, aceste legi au fost grupate într-un statut special care, pe lângă reglementările specifice fiecărei categorii, cuprinde şi drepturile şi obligaţiile cu caracter general49. Astfel, principalele drepturi ale celor trei categorii de funcţionari publici constau în: - libertatea de opinie politică, sindicală, filosofică sau religioasă; - dreptul la grevă; - dreptul de a se organiza în sindicate; - dreptul la formare permanentă; - dreptul de participare; - remunenare conform serviciului efectuat; - dreptul la protecţie. Obligaţiile generale ale tuturor categoriilor de funcţionari publici francezi se referă la: - respectarea secretului profesional; - discreţia profesională;

47 Bossaert, D., Demmke, C., Nomden, K., Polet, R. - Funcţia publică în Europa celor cincisprezece. Noi tendinţe şi evoluţii, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag. 199-201 48 Civil Service Management Code 49 www.fonction-publique.gouv.fr/rubrique139.html

34

- informarea publicului; - realizarea sarcinilor atribuite; - respectare ierarhică; - rezervă (neutralitate); - interzicerea cumulului de funcţii şi de salarii. Legislaţia privind procesul de formare obligă Guvernul francez să elaboreze o politică de formare profesională. În conformitate cu prevederile legale naţionale, contractele colective reglementează în detaliu aspectele referitoare la formarea continuă. Formarea profesională se realizează în institute specializate cum este Şcoala Naţională de Administraţie (ENA), institutele regionale de administraţie publică. Încercarea de schimbare a sistemului de valori privind formarea profesională a fost întâmpinată cu reticenţă la nivelul societăţii. În Spania şi Italia sistemele de formare profesională sunt structurate după modelul francez. În cursul anilor ’90, Italia a demarat un proces de privatizare a funcţiei publice, prin care, practic, s-a realizat privatizarea relaţiilor de muncă. Conform prevederilor noii legislaţii, sectorul public este reglementat de legislaţia muncii, cu excepţia unor categorii care fac obiectul unor statute speciale. În Germania, există o distincţie tipică între funcţionarii publici (în jur de 40% din angajaţii publici) şi ceilalţi angajaţi din sectorul public. Angajaţii publici se află sub incidenţa legislaţiei muncii şi a convenţiilor colective specifice. Distincţia între funcţionarii publici şi ceilalţi angajaţi din sectorul public se face în funcţie de capacitatea de a exercita funcţii de autoritate publică. Funcţia publică din Austria şi Luxemburg se aseamănă cu modelul german50. În Elveţia, reforma funcţiei publice a eliminat statutul funcţionarului public. Noua lege privind personalul confederal, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2001, a adus următoarele modificări: 50

Cardona, F. - Dimensiunea funcţiei publice în ţările europene. Tendinţe şi progrese, Seminar la IEAP Maastricht, 13-14 nov. 2000, p. 3

- statutul funcţionarului public a fost înlocuit cu contractele de drept public şi convenţiile colective în relaţia dintre funcţionarii publici şi stat. Confederaţia a dispărut ca decident al numirilor pe post; - funcţionarul public nu mai este numit pe o perioadă de patru ani; - se încurajează mobilitatea profesională şi profesionalismul în activitate; - în ceea ce priveşte protecţia împotriva concedierilor, noua lege prevede condiţii de concediere numai pentru situaţii foarte grave. În cazul pierderii locului de muncă, din motive neimputabile funcţionarului confederal, se prevede realocarea unui loc de muncă sau formare profesională suplimentară; - referitor la salarizarea, legea introduce reflectarea în remuneraţie a evaluării periodice şi au dispărut indexările automate ale salariilor.

Sursa foto: http://www.armenianow.com/ archive/december06/news/fairpay/002.jpg

O altă tendinţă este aceea de mutare a responsabilităţilor secundare ale statului prin privatizarea sau sub-contractarea administraţiilor locale, prin descentralizare. Acest fenomen se remarcă în Suedia, Olanda, Danemarca, Italia, Spania, Marea Britanie, Irlanda şi Franţa. Aceeaşi tendinţă se poate constata şi în statele est-europene în care procesele de privatizare şi de descentralizare au fost prioritare. Este cazul Poloniei, al Cehiei şi al Slovaciei. Pe de altă parte, în Norvegia, a cărei structură administrativă a urmat modelul suedez (împărţirea administrativ-teritorială) şi danez (în cadrul ministerelor), s-a

35

constatat51, comparativ cu alte state, o reacţie mai lentă a funcţiei publice faţă de încercările de reformă a acesteia. Motivele de reticenţă în faţa reformei sunt de ordin structural şi cultural. O explicaţie ar fi aceea că sistemul norvegian se caracterizează prin omogenitate, continuitate şi egalitate. Aceste caracteristici sunt evidente în special la nivelul sistemului de recrutare şi carieră. Astfel, funcţionarii publici nu sunt recrutaţi obligatoriu dintre absolvenţii unei şcoli administrative, ei nu sunt structuraţi în diverse clase şi grupe (sistemul clasic) similar sistemului suedez şi este relativ uşor să aibă o carieră pe termen lung, cu promoţii graduale la un nivel superior. Pe de altă parte, sistemul de salarizare se bazează pe conceptul unui salariu identic pentru atribuţii şi competenţe similare, iar diferenţele între funcţiile de la bază şi cele de la nivele superioare sunt relativ mici. Procesul de identificare a principalelor atribuţii ale statului nu a avut un impact semnificativ în statele membre, ci acest proces a influenţat mai mult reglementarea funcţiei publice în statele din Europa centrală şi de est. În Ungaria, un număr redus de angajaţi publici se consideră că face parte din categoria funcţionarilor publici, conform legislaţiei specifice. Potrivit legii din 1992, funcţionari publici sunt acei oficiali care exercită funcţii manageriale, de luare a deciziilor legislative sau de implementare a acestora, sau sunt investiţi cu atribuţii importante în instituţiile administraţiei publice. Conform informaţiilor statistice, în Ungaria doar 12% din toţi angajaţii publici sunt funcţionari publici. (continuare în următorul număr al revistei) Andrada MINEA Expert principal Ministerul Internelor şi Reformei Administrative

Bibliografie 1. Ionescu, C. – Funcţia publică comunitară, suport de curs, Master “Spaţiul public european”, anul I 2. Bossaert, D., Demmke, C., Nomden, K., Polet, R. - Funcţia publică în Europa celor cincisprezece. Noi tendinţe şi evoluţii, Editura Economică, Bucureşti, 2002 3. Christensen, T. – The development and current features of the Norwegian civil service system, document prezentat la seminarul “Civil Service Systems in Comparative Perspective”, aprilie 1997, Universitatea Indiana. 4. Hodges Aeberhard, J. – Studiu comparativ al textelor din statutele referitoare la funcţia publică, Biroul OIM Geneva, 2001. 5. OECD SIGMA – Profile de ţară în sistemele de formare profesională în funcţia publică, SIGMA Paper no. 12, Paris, 1997. 6. OECD SIGMA– Sisteme de formare ale funcţionarilor publici în statele membre ale OECD, SIGMA Paper no. 16, Paris, nedatat 7. Parrado Díez, S. - Spanish Civil Service: A Career System Without Career Perspectives, Université de Picardie, Amiens, iunie 2001. 8. Cardona, F. - Dimensiunea funcţiei publice în ţările europene. Tendinţe şi progrese, Seminar la IEAP Maastricht, 13-14 nov. 2000 9. www.fonction-publique.gouv.fr ∗ Legea nr. 188/ 1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în M.O. nr. 251/ 22.03.2004. ∗ Legea nr. 7/ 2004 privind Codul de conduită a funcţionarilor publici, publicată în M.O. nr. 157/ 23.02.2004. ∗ Legea privind prefectul şi instituţia prefectului nr. 340/ 2004, actualizată, publicată în M.O. 658/ 21.07.2004. ∗ Legea nr. 161/ 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei publicată în M.O. 279/ 21.04.2003 ∗ Legea nr. 67 din 27 iulie 1999 privind funcţionarul public, cu modificările şi completările ulterioare, Bulgaria.

51

Christensen, T. – The development and current features of the Norwegian civil service system, document prezentat la seminarul “Civil Service Systems in Comparative Perspective”, aprilie 1997, Universitatea Indiana

36

The European Union -an economic giant but a political dwarf. Do you agree? I can’t say I agree or not with the statement from the title without arguments. In order to demonstrate this, the first section of the article will analyze the factors influencing the evolution of European integration in order to demonstrate that European Union is a political dwarf. Second section will describe the reasons why European Union become an economic giant at the surface structure and at the deeper structure. The third one will present two case studies relevant for explaining the reason for which European Union has choosed to be an economic giant. The fourth section will draw conclusions and it will discuss future possible scenarious and developments according to Social Platform.

Sursa foto: http://www.chinaeuroservices.com/ images/eu-currency.jpg

Which are the factors that influence the development of the European Entity? According to professor Marhold’s cours52: “internal factors play an important role in explaining the advancements, achievements and shortcomings, but external factors (emergence of the Superpowers, national sovereignty) must also be taken into account”.

52

Hartmut Marhold, History of European integration,p.4 - (http://cife.iliasnet.de/ilias.php?Base Class=ilLMPresentationGUI&ref_id=298).

Firstly, European Union is a political dwarf because of the resistance of nation states and the wait of superpowers53: "in its first generation - from the end of the war to the 70s - led to the establishment of the European Communities, and led to supranational political power and legislation, but only in very few (however decisive) policy areas… The step forward to a European Federation, as hoped and announced soon after the war, was not possible, because of the resistance of Nation states and the weight of the superpowers". The first attempt to achieve a political federation was the treaty of a European Defence Community (ECD), followed by a treaty establishing a European Political Union (EPU), in 1952/54. This second attempt to achieve a European political federation also failed, in 1954. Secondly, because the Political union has been indefinitely postponed. The “Single European Act” making official a cooperation framework for foreign policy (European Political Cooperation EPC), the Treaties of Maastricht, Amsterdam, and Nice 2001, which postponed the political Union. Even the ratification of Constitutional Treaty which could be a first step for a political Union has been postponed. Thirdly, because EMU failed to pave the way to an eventually federal political union. EMU, in fact, became an equally important centrepiece of the social democratic project. For transnational social-democratic forces under the leadership of Delors, EMU was seen as serving the double function of regaining some democratic control over the global financial markets54, as well as paving the way to a eventually federal political union that could then further advance the cause of ”organising European space”. The hope that EMU might restore democratic control over policy making continues to be contradicted by the reality of a monetarist consensus among the European elite. 53

Ibidem, p.4 S.Holland, Squaring the Circle, European Labour Forum, Summer, 15, 1995, pp.12- 23 54

37

Fourtelly, because politics became less important in economic and social affairs, since regulation was largely suppressed. The weak social chapter didn’t succeed in incorporating European social democracy and the trade unions into the New Europe and it will not succeed till Europe will not become a political union. The social democratic interpretation of Maastricht has largely failed to materialize. The social chapter has not gone much beyond mere symbolic politics, thanks in large part to the lobbying efforts of big business55.

become the most competitive economy from the world based on a knowledge society.

Sursa foto: http://www.teamholiday.co.uk/img/ articles/1167374636-sita.jpg

Why is Europe an economic giant? b. At the deeper structure a. At the surface structure Firstly, because a new approach came from the United States: as professor Marhold explains in his course: "High technology and neo-liberalism allowed for a new industrial revolution after the 70s - intermediate era, with internal structural crisis and external shocks. The “30Glorious years” with growth rates of 5% came to an end. Unemployment and inflation spread across Europe. New integration initiatives were launched, but mostly failed. "56 Historical dynamics shifted from politics to micro-economics, to the action of companies and businesses as professor Marhold explains in his course57. In conclusion Europe decided to go the same way, economic growth had become a priority and global competition on free and deregulated markets began in order to avoid falling behind in world-wide competition: the renewal of the Common Market project provided for more economic unity. Because new competitors rise, as China and India, India, 2000 Lisbon Agenda left again political project behind stating that Europe will

The principal change at the deeper structure is: "the shift from state, as a unit of analysis, to relationship, as unit of analysis of International Politics, it is the important change in International Relations."58 It appears a new type of emergent cooperative relationship between western great powers and transnational capitalist actors. The shift from Keynesianism to monetarism it was other important shift at the deeper structure.59 So, in this case "geopolitical axis will certainly shift from political field (statist field, balance of power, stability, selfdefense, spheres of influence and alliances) to global market concerns (with competitiveness, financial flows, capital sources, trade expansion, coordinating mechanism of labour market.)"60 c. Case studies The Maastricht compromise reflects the gradual rise of what can be called an”embedded neo-liberalism”. This is neoliberal view as it emphasizes the primacy of global market forces and the freedom of the movement of the transnational capital. In one side, one may read “embedded neo-

55

M., Rhodes, The future of the Social Dimension: Labour Market regulation in Post-1992 Europe, Journal of Common Market Studies, 1992, pp.23-51 56 Harmut Marhold, History of European Integration, p.5 http://cife.iliasnet.de/ilias.php?baseClass=PresentationGUI &ref_id=298 57 Ibidem, p.5

58

Salomeea Romanescu, Perspectives on the challenges and opportunities of the future EU enlargement. Towards CEEC, Editor Lumen, Iasi, Mai 2006, p. 59 Salomeea Romanescu, op cit., p.85 60 Ibidem, p.

38

liberalism” as the outcome of the transnational struggle between the three projects of neo-liberalism, neo-mercantilism and supranational social democracy. This was a struggle in which the neo-liberal became dominant but still had to accommodate the concern both of the former neo-mercantilist and of the social democrats. The neo-liberal project incorporated these rival concerns in such a manner that they were subordinated to the interests of globalizing capital (neglecting the social democratic concerns in this compromise). In the other side, “embedded neo-liberalism” can also be interpreted as the emerging hegemonic project of Europe's transnational capitalist class. This class has become dominated by- the leadership of a “globalist” fraction both in terms of financial firms and global industrial TNCs.61 This process of assimilation is an extremely attractive and powerful project, which became the basis for expansion towards Central and Eastern Europe. The ERT62 case study of my essay, reflects what constituted the central axis of intracapitalist struggle in the Europe of the 1980s. At that time the ERT became dominated by representatives of the Europeanist fraction and thus its strategic orientation in the 1980s tendency towards a “protective regionalism”, at the heart of which was the promotion of a big European home market, in which Europe's regional TNC’s could grow to resist and challenge the rising global competition. The Internal Market was thus seen by a majority of the ERT members, in neo-mercantilist terms, as the creation of a home market that would enable European industry to reach the all necessary to resist pressure from nonEuropean competitors.63

61 Van Apeldoon, B., Transnationalism and the restructuring of Europe’s Socio-Economic Order, in International Journal of Political Economy, pp.12-35 1998. 62 ERT, European Round Table of Industrialists, is a group of some forty European industrial leaders - one of the most influential pressure groups around, www.ert.be 63 ERT, Foundation for the Future of European Industry, Memorandum to EC Comission, Davignon, mimec.1983

The ERT’s campaign for a European home market has significantly contributed to the successful launching of the integration process through Europe 1992. The internal Market that was created on the basis of the Commission’s White Paper did not turn out to be the kind of home market that any of the early ERT members of the Europeanist fraction had revised in several respects: a relatively protected home market in which Euro-champion could prosper in order to confront global competition. The more directly protectionist measures met resistance on neo-liberal governments (e.g., Germany, the UK, and the Netherlands) and this reflected in part the dominance of the globalist action of European capital in those countries.64 For this reason, the regionalization of the European economy went hand in hand with a further globalization of the European region. This struggle had also been present within the positions of Europe’s transnational capitalist class in which the Europeanist fraction gradually abandoned its own earlier neo-mercantilist perspective. This neo-liberal raise on the part of Europe's capitalist elite was also reflected in the lancing strategic orientation of the ERT at the end of the 1980s and to the 1990s, when a major change in the balance of power of its membership between the Globalist and Europeanist fractions took place, as van Apeldoon points out65. From 1988 onwards, we can notice a change in the composition of ERT’s membership that made the Globalist the dominant group within the ERT. Not only many globalist companies, such as Shell, Unilever, ICI, BP, La Roche, BT and Rover, did rejoin the ERT, older ERT companies, formerly producing primarily for the European market and became more global themselves66.

64

B., Hanon, What Happened to Fortress Europe? External Trade Policy, Liberalisation in the European Union, International Organisation, 1998, pp.55-85 65 Van Apeldoon, B., Transnationalism and the restructuring of Europe’s Socio-Economic Order, in International Journal of Political Economy, 1998, pp.12-35 66 B., Van Apeldoon, 1998, idem

39

These structural changes overcame the earlier opposition between Europeanists and Globalists. The shift in the ideological and strategic orientation of the ERT did not come about without internal struggles, essential element of neo-Gramscian theory, which was in fact a probably necessary phase that preceded the emergence of a new consensus. In 1991 - when the ERT in the context of the Maastricht negotiations published its report, Reshaping Europe67 - this new consensus was an unstable compromise between the two competing perspectives of protective regionalism and neo-liberal globalism. The socio-economic content of Maastricht is the reflection of the transnational configuration of social and political forces within the European political economy at the beginning of the 1990s. The ERT here represented important sections of the ruling elite on the political bargaining.

Sursa foto: http://www.davidson.edu/academic.gif

Conclusions and perspectives In sum, “embedded neo-liberalism” is here interpreted as a potentially hegemonic project unifying Europe's “transnational capitalist class” and expressing its collective interests and identities. The discourse and strategy of the ERT continued to play an important role in the evolving regime of European socio-economic governance into the 1990s.

67

ERT, Reshaping Europe, A report from The European Round Table of Industrialists, Brussels, 1991

Europe has followed the „American approach to globalization, despite a rather different social model, which is characterized by a collective responsibility for the main risks in life. It seems that there may be a contradiction between ongoing globalization and preserving the European social model.”68 Professor Marhold’ question is: “will this contradiction lead to a new, third era of European integration – with social policy project and a new approach to globalisation as central elements?”69 To cite Perry Anderson 70”one might say that, by definition, TINA only acquires full force once an alternative regime demonstrates that there truly are no alternative policies”. An exception was the temporal opposition represented by Oskar LaFontaine and likeminded people in 1998 and early 199971. In conclusion because the European Union is an economic giant but a political dwarf: „who will articulate and defend the public interest against the global reach of private financial and commercial interests, when the latter will go too far?” Only a political giant Europe might be defend the public interest when the interests of the economic giant will go too far. Let's see what are the future perspectives from the a three-point action plan to reinforce the social dimension of the EU of the Social Platform. How? “Firstly, the Treaties already provide many social competences for the EU, yet not many are taken fully on board by member states. To help assess the implementation of EU social legislation, they launched the idea to establish a 'social policy scoreboard'.

68

Harmut Marhold, op.cit, p.7 idem 70 P. Anderson, Renewals, New Jan-Feb, 2000, pp.5-24 71 K. van der Pijl, What Happened option for Eastern Europe?, in A.D.Morton Social forces in the Europe, 2001, pp.161-185 69

Left Review, 1 to the European (eds) A.Bieler, Making of new

40

Secondly, the EU Treaties clearly put social and economic objectives on an equal footing, but the practice so far has been to subordinate social policies to internalmarket rules. They asked that social policy objectives be mainstreamed throughout the EU's policymaking, to redress this imbalance. Thirdly, the EU should adopt new strategic goals within a new Treaty that respond to the concerns of all people in Europe: we need a truly social and sustainable development strategy.”72 Not only civil society considers social aspects a priority but also the political society.

According with Angela Merkel EU president from Germany ”The European Union needs to put more emphasis on welfare state safeguards alongside free-market economics if it wants to win back public support”74. German Foreign Minister Frank-Walter Steinmeier told to the European Parliament: "Europe stands for a social model based on economic competition but reconciling that competition with social and ecological responsibility."75 Salomeea ROMANESCU Counsellor for European Affairs Ministry of Economy and Finance

How can you explain the emergence of populism and to some extent of eurosceptiscism in some Eastern European countries since 2004? Definition of concepts of extremism and euro scepticism

populism,

Abraham Lincoln could not have summed up the populist ideology better when, in his famous Gettysburg Address, he advocated"... government of the people, by the people, for the people."(in the sense of "I will govern for the people”). Populism ” is a political ideology that holds that the common person is oppressed by an elite in society, which exists only to serve its own interests, and therefore, the instruments of the State need to be grasped from this self-serving elite and instead used for the benefit and advancement of the oppressed masses as a whole.”73 Euro scepticism “(from European and scepticism) has become a general term for opposition to the process of European integration. It originated in the United Kingdom, and at first referred to those within the Labour Party and Conservative

within the Labour Party and Conservative Party who were sceptical of their parties' official support for UK membership of the then European Economic Community. Since then, the meaning has expanded, to cover most opposition to the European Union, to its policies, to the introduction of the Euro, and to any future panEuropean entity in the form of a super state, a federation, or a confederation.” 76

Sursa foto: www.bbc.co.uk/blogs/thereporters/ solana_getty_203.jpg

74

72

http://www.euractiv.com/fr/avenir-europe/whatare-we-celebrating-anne-sophie-parent-social-platformpresident/article-162733. 73 According to Wikepedia definition

Speech of Foreign Minister Frank-Walter Steinmeier at the European Parliament, Euractive.com, newsletter, March 25, 2007. 75 ibidem 76 ibidem

41

The aim of the essay and the main questions After defining the principal concepts my essay would like to argue at the deeper and surface structures, which are the principal reasons for the emergence of populism and to some extent to euro scepticism in some eastern European countries since 2004. The main questions of the essay are: • How to explain the current tide of populist movements in the region? • How can one explain Euroscepticism over New Europe after 2004? These questions imply several others: • Who are the Euroskeptics and Populists? • What are the connections between Euroskepticism/populism and the democratic deficit? To answer to the principal question let’s analyze at the surface structure. In the region there are certain common features and trends after joining the EU with important implications for the state of democracy and the future of European integration even there is a great diversity of situations and political contexts. I will try to identify the common features with different forms on different Visegrad countries after 2004 after identifying who are the populist/euroskeptical groups in New Europe. • Who are the Euroskeptics, but Populists? The various populist/eurosceptical parties and politicians found in the “New Europe” are difficult to classify as left-wing or rightwing Bluebirds and Tories for Euro scepticism - The Czech Civic democrats (called Bluebirds because of the logo of the party) decided to launch the "Eurosceptic" faction in the European parliament. They are facing some problems however. Not lack of Euro scepticism but weak position in their countries forced them to postpone the real start of the faction after three years. Some populists/eurosceptical come from the peasantry and claim to defend their interests against the “cultural pollution” coming from

the West and from the market forces that threaten to overwhelm “the people.” Others such as Tymoshenko are self-made business people who decide it is time to directly market themselves and their ideas. In either case, they exist in virtually every country in Central and Eastern Europe. Just a simple lesson: If you are loser you are Euro-skeptic or Populist. Let’s sum the four principal features-reasons of populism/euroskepticism in the studied region of Visegrad, according to Jacques Rupnik77. Some reasons are common for the rise of Populism and Euroskepticism in the region, after 2004. The first feature is political instability and the low level of predictability of political actors in the region while elections have just taken place in all the Visegrad countries over the past year. These features are common with the globalization features so are general in a Globalized world and for this reason common to all countries from the region. More worryingly in this Visegrad region is the erosion of trust in democratic institutions. Both populism and euroskepticism are linked with democratic deficit because of the utopian expectations from European Integration, seeing on EU the most positive features of Capitalism, Democracy and Communism: full employment, high standards of leaving, prosperity and productivity, freedom and low level of crime. Democratic institutions weren’t able to provide all this exaggerate expectations and they perceived a lot of threats. Slovakia felt the most threatened with various domestic and external threats (Russia, USA and immigrants). According to Gallup International poll East-Central Europeans appear as the most skeptical concerning the state of democracy (only about one-third has trust in the democratic process). 77

Jacques Rupnik, Populism in East-Central Europe, http://www.kontakt.erstebankgroup.net/report/storie s/Issue01_07_Populismus+in+Osteuropa_dt+en/en,p.1

42

By difference to a majority of West Europeans the East Europeans do not judge “their elections free and fair. To the question “Do you think your voice matters?” some 22% give a positive reply.”78

Sursa foto: http://dictionary.laborlawtalk.com/ prev_wiki/images/thumb/a/a0/300px-UE_Nie.JPG

The lack of trust that citizens of the “New Europe” have in their democratic institutions is reflected also in low voter turnout for recent elections.79 For example, “only 21 percent of eligible voters in Poland and 16 percent in Slovakia turned out for the June 2004 European Parliamentary elections.”80 It is no by coincidence that the same countries that saw low voter turnout for these elections also experienced a rise in populist success at the ballot box. Polish populist Andrezej Lepper and his SelfDefense Party did extremely well in these elections. This was also the case in Slovakia where populists Vladimir Meciar (Movement for a Democratic Slovakia [HZDS]) and Roberto Fico (Social Alternative for Slovakia [SMER] or Direction Party) captured 35 percent of the vote between them. In conclusion democracy today has no rivals but is losing supporters. Populist movements to some extent express that ambivalence and dissatisfaction. They are not anti-democratic (indeed they claim to be the “true voice of the people” and keep demanding new elections or referenda) but anti-liberal.

I agree with Jacques Rupnik that if democracy means popular legitimacy and constitutionalism then the populists reject the idea that “constitutional norms and representative democracy have primacy over values and “legitimate” popular 81 grievances.” He argues that “the “politics of values” Polish style is based on the assumption that “moral order” based on religion should prevail over the freedoms guaranteed by permissive liberalism on issues such as abortion, gays or the death penalty.” In Slovakia the anti-liberal reaction is reflected also to the treatment of national minorities: Jan Slota, the leader of the Slovak National Party, was reported saying that “he envies the Czechs for having expelled the Germans and that he would not mind sending Bugar, the leader of the Hungarian minority, to Mars “without a 82 return ticket.” So legitimation of xenophobia is a main feature of the offensive on political liberalism.

Sursa foto: http://www.atlasofeuropeanvalues.com

The conclusion of our author Jaques Rupnik is that the common prototype in all the Visegrad countries is one of acute polarization. This was embedded on communist political culture: “you do not face a political opponent with whom you argue or

78

Idem,p.2 Ibidem 80 Ibidem 79

81

82

Ibidem, p.2

Ibidem

43

negotiate, but an enemy, which you must destroy”83. Another aspect of the anti-liberal behavior concerns economics. After fifteen years of unabashed free-market policies the populists in Warsaw, Bratislava or Budapest want to put on the table again the social question and bring back the state. The losers of the transition cannot really get excited about the merits of capitalism, see new Tigers from Tatra. The populists have destroyed the myth of liberal “new Europe”, because of the economic deterioration. The third feature of the East European populist drive is its onslaught on the elite consensus that has prevailed since 1990 according to the same source. I agree with our author that despite the fluctuation of Governments they have followed very similar market-oriented policies at home and NATO/EU-oriented foreign policy. In Poland we find an interesting combination of the anticorruption and de-communization with the denunciation of the “original sin” of the 1989 compromise between moderate dissident elites and moderate communist elites which led to a non-violent exit from communism. This moral and political fault has converted political power of excommunists into economic power and led to the widespread corruption related to the privatization process. (See “anti-corruption and de-communization, which is a leitmotiv of Kaczynski twins, Orban, and, to some extent of the right-wing (ODS) party now in office in Prague.”84). The fourth feature of the recent populist tide in East-Central Europe is an unwillingness or clear opposition to European integration. The pro-European coalitions have been fatigued and disintegrated in the immediate aftermath of joining the EU inform as Jacques Rupnik. Significantly, the Polish, Czech and Hungarian Prime Ministers resigned within days or weeks after fulfilling the “historic” task of “returning to Europe”. The

83 84

ibidem Ibidem

nationalist populist Kaczynski pretend that he is the only defenders of national identity and national sovereignty against “external threats”. The EU is the wonderful target since as a liberal, elitist, supranational project it represents a combination of most of the above mentioned grievances. I also agree with his conclusion that “the assumption that joining the EU is stabilizing the political system of the new democracies seems to work most effectively in the preaccession phase.” After joining the EU the “now we can show them who we really are” is a general satisfaction in joining Europe in order to oppose those who for half a century built it without taking into account the Eastern part. The populist nationalists seem to reveal the nature of Europe they have in mind (a “Europe of sovereign nation-states”, a “Christian Europe” opposed to the materialist, decadent, permissive, supranational one85). This last feature of Populism is linked with Euroskepticism. However Euroskepticism is not a well-defined ideology, and eurosceptics differ on both their vision of Europe and on the manner in which Europe is perceived to fail. Thus, “some seek a different form of European 'Union' (with perhaps a new name), some seek reversal of the process of European integration, some seek withdrawal of their own country from the EU, whilst others seek the complete dissolution of the EU.”86 In conclusion, Populism can be present among any group of ordinary people in any democratic country which is being subjected to stressful forces and where there is a failure of elite politicians running the country. As a result of such stress, this group of people may identify itself with a leader who they believe can provide them with more material support and hope for the future than the old elite. Supporting populism relies on the fact that some group of ordinary citizens does not view the

85 86

Ibidem, p.3 Ibidem, p.3

44

government as legitimately and properly representing their interests and are willing to bypass these institutions when necessary through recourse to direct political action, by legal form of using referendums to bypass national institutions. What is the reason for the rise of Populism at the deeper structure? The neglect of the social protection and the denying of the existence of genuine unemployment by the standard model that economists had used for generations could be one explanation; the only reason that unemployment existed was that the wages were too high, suggesting the simple remedy: lower wages.87 They argued that markets worked perfectly and outworn presumption that markets, by themselves, lead to efficient outcomes and this failed to allow the desirable intervention of the government in the market for the guidance of economic growth and make everyone better off. There is a huge rate of unemployment, hidden unemployment and exploitation of human being by the low level of minimum salary that can’t provide a decent standard of life for employed people in the majority of Eastern European Countries.

Conclusions and perspectives Populism and Euroskepticism was generated by economic concerns in all countries or the region, by conceptions of identity (in Poland), by general political distrust (in all Visegrad countries), and by specific EU policies (Poland -Common Agricultural Policy). Euroskepticism is a function of ills that afflict new democracies, such as political apathy (yang people from all Visegrad countries), distrust in political institutions (the majority of citizens), declining voter turnout (in all Visegrad countries), unconventional protest (Poland), economic insecurity (in all Visegrad countries) and cultural threat (peasants in Poland). There are distinctive types of Populism/Euroskepticism – political, economic, cultural, individual vs. organized. Euroskepticism could be primarily elitedriven like in Hungary or public-driven like in Poland. Populists or euroskepticals could be: citizens, political parties, social movements, and interest groups, like agricultural one. In all Visegrad countries Euroskepticism was often associated with support for the nationstate and for national sovereignty, and was typically motivated by fears that the "ever closer union" enshrined in the preamble of the Treaty of Rome will erode that sovereignty. How could Populism create new security challenges in Europe?88 It is interesting to know Steve C Ropp’s description of this process and stages: where bursts of populist turbulence to occur in this region on a large scale, they would have the potential to undermine the democratic core upon which most of contemporary U.S. security policy is based. Phase 1: Major global and/or regional changes undermine institutions in representative democracies.

Sursa foto: http://europe.las.uu.nl/img/l_e_f.jpg 88 87 Salomeea Romanescu, Perspectives on the challenges and opportunities of the future EU enlargement. Towards CEEC, Editor Lumen, Iasi, Mai 2006, p.37

Steve C Ropp, The strategic implications of the rise of Populism in Europe and South America, phttp://66.102.9.104/search?q=cache:Uy4aItVNk90J:w ww.au.af.mil/au/awc/awcgate/ssi/populism_eur_lata m.pdf+How+Populism+Could+Create+New+Security+Cha llenges+in+Europe&hl=fr&ct=clnk&cd=3&gl=be, p.23

45

Phase 2: Populist leaders emerge to reflect the stresses and uncertainties shared by “the people” in these democracies. Phase 3: New regional “clusters” of populistled countries form around common interests or even new ideologies. Phase 4: Bursts of populist turbulence occur in and among these countries. Phase 5: New security challenges quickly appear for the United States. Cirtautas89 shows that ”nationalism is gaining in strength throughout CEE and may rival neoliberal transformation” ( see annex ).

Sursa foto: http://www.segmenter.com/image/768.jpg

Annex From the anterior period of Accession, in Poland, similar to the Austrian FPO, potential project of “nationalist resistance could be led by the ROP, which wants to defend Polish interests against foreign exploitation. It may be supported by the PSL, especially if the negotiation settlement in agriculture is unsatisfactory, and important parts of the AWS, which, contains strong elements of clerical nationalism. The rightwing SPR-RSC may lead resistance in the Czech Republic around a nationalist anti-EU movement. Its overall chance of success, however, looks on considering that it failed to re-enter parliament in the 1998 elections”.90 In Hungary, the “right-wing MIEP could develop nationalist resistance. The positions

89 A.M.Cirtautas, In Pursuit of the Democratic Inters, The Institutionalization of Parties and Interest in Eastern Europe, in C.G.A. Bryand and E. Mokrzycki (ds) The New Great Transformation? Change and Continuity in East Central Europe, London/New York, Routledge, 1994, pp.36-57. 90 The Economist, 27 June 1999.

of the ISCM in the Czech Republic and the MP in Hungary are still unclear and it is yet to be seen which type of rejection their programme will take, once the negotiations have been completed and the referenda come closer.”91 In conclusion the attitudes toward integration of these groups may be negative or positive, and further and deeper study should examine their situation. Potential resistance to membership was small in all three countries, because the communist systems in CEEC are fully discredited and it has, therefore, been much easier for neo-liberalism to triumph in comparison with Austria and Sweden, where the post-war Keynesian welfare state didn’t lose complete credibility. “Rural solidarity was swept up by anti-government protests in early 1999. The Agricultural lobby led by Andrzej Lepper, an extremely vocal leader of that faction, which blocked roads and organized manifestations in Warsaw. He considers integration a danger and not an opportunity and apparently sides with potential losers.”92 After Accession the situation has changed as we already understood from our essay. For the moment we can’t predict which will be the future of Populism and Euroskepticism in Europe. We hope that it will not degenerate in extremism very soon but at longer term bursts of populist turbulence could occur in and among these CEE countries, as Steve C Ropp predicted. In this way new security challenges quickly will appear for the United States, which could undermine the democratic core upon which most of contemporary U.S. security policy is based. Salomeea ROMANESCU Counsellor for European Affaires Ministry of Economy and Finance

91

A.Bieler. D.A. Morton, idem, p.163. chapter 8,Poland, European Institute Lodz, in H.Tang,idem, p.185. 92

46

Cum funcţionează o altfel de democraţie la sate? Satul românesc se află în plin proces de transformare, fie că vorbim despre exodul populaţiei mai tinere în căutarea unor locuri de muncă mai bine plătite la oraş sau, mai ales, în Italia şi Spania fie că ne gândim la spiritul capitalist care, încet încet, a revenit pe uliţele comunale. Aderarea la Uniunea Europeană ar trebui să accelereze acest proces, ne aruncăm o privire în urmă şi descoperim numeroase precedente: de la fermierii irlandezi şi francezi până la cei polonezi, toţi au beneficiat de generoasele subvenţii comunitare.

Sursa foto: http://cache.viewimages.com/xc85636.jpg

Celebrele fonduri europene vor schimba mai devreme sau mai târziu faţa satului românesc, cu condiţia ca şi acesta să vrea să se schimbe. În aşteptarea acestor bani care vor putea fi accesaţi anul viitor ce pot face autorităţile locale din mediul rural ? Cel mai înţelept lucru la care ar putea să se gândească un primar ar fi să stabilească o strategie de dezvoltare locală, una dintre cele mai democratice proceduri de încurajare a parteneriatul în rândul diferiţilor actori de pe plan local, între administraţia publică locală, comunitatea locală, sectorul privat şi reprezentanţii societăţii civile, în cazul în care aceasta există. Scopul acestei strategii este acela de a analiza împreună problemele legate de dezvoltare, de imaginea creată faţă de viitorul comunităţii, de mobilizarea resurselor, de elaborarea proiectelor, precum

şi de implementarea, monitorizarea şi evaluarea acestora. Dar care sunt etapele elaborării acestei strategii? Un prim pas: cetăţenii din comună sunt informaţi despre iniţiativă prin pliante. În cadrul unui sondaj de opinie, aceştia sunt întrebaţi ce investiţii cred că ar fi cele mai potrivite în comună, în ce ordine şi care concetăţeni ar putea fi desemnaţi drept lideri de opinie, urmând a participa la discuţiile privind întocmirea strategiei, întrun cadru mai restrâns, în interiorul unui Forum Local, pentru întocmirea propriu-zisă a Strategiei Locale de Dezvoltare. Însă şi cetăţenii interesaţi pot participa la dezbaterea finală a documentului realizat. Ultima etapă constă în prezentarea în şedinţa Consiliului Local pentru dezbatere şi adoptare. Evident, este de preferat ca această strategie să nu fie schimbată în cazul alegerii altui primar. O minimă continuitate este vitală. Consultarea cetăţenilor comunei este necesară pentru a afla răspunsuri la următoarele întrebări de interes strict local: care sunt urgenţele/ priorităţile colectivităţii locale? ce drumuri trebuie reparate? Ce podeţe sau poduri trebuie de urgenţă refăcute? În ce sat (sate) este nevoie de alimentarea cu apă? Dar sisteme de canalizare? Ce investiţii sunt necesare pentru stoparea alunecărilor de teren? Se consolidează biserica sau cimitirul? Ce investiţii se fac în şcoli? Se reabilitează caminele culturale? Se amenajează o bază sportivă (teren de fotbal) pentru copii?Dezvoltarea turismului ar avantaja comunitatea? În ce ordine se fac investiţiile propuse de primar şi de consiliul local? Pentru a accesa banii comunitari, Planul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR), prin intermediul căruia vor fi disponibili banii Uniunii Europene, încurajează, chiar dacă nu obligă, autorităţile locale să recurgă la această modalitate democratică şi

47

transparentă de stabilire a necesităţilor comunităţilor rurale acordând puncte în plus pentru proiectele depuse de comunele care au o astfel de strategie. În mod special în cadrul axei 4 a PNDR care reglementează programul LEADER prin care sau înfiinţat Grupurile pentru Acţiune Locală (GAL) şi căreia îi sunt alocate 188 milioane de euro este necesară existenţa acestor strategii locale de la care se pleacă în a

constitui strategia Grupului pentru Actiunea Locala (câteva comune reunite în jurul unor interese comune). Multe comune din România deja au început să iniţieze redactarea unor astfel de documente. Poate că nu ar fi o idee rea impunerea legală ca fiecare comună să aibă o strategie locală de dezvoltare care să îmbine democraţia directă, responsabilizarea comunitară şi prioritizarea... Codruţ CONSTANTINESCU Consilier pentru afaceri europene Instituţia Prefectului Jud. Prahova

Asigurarea securităţii Internetului Securitatea în universul online este esenţială pentru ca Internet-ul să îşi atingă potenţialul economic – dar experţii sunt de acord că nu există o soluţie simplă la o problemă cu dimensiuni multiple, precum cea tehnologică, societală, economică sau psihologică. Reţelele de comunicaţii şi sistemele informatice au devenit facilităţi omniprezente şi securitatea acestora este un subiect ce prezintă din ce în ce mai mult interes pentru societate. Pentru a putea garanta siguranţă maximă pentru utilizatori, Uniunea Europeană a înfiinţat Agenţia Europeană pentru Securitatea Reţelelor şi a Informaţiilor (European Network and Information Security Agency – ENISA)93 ce are ca sarcini avizarea şi coordonarea măsurilor luate de către Comisie şi statele membre pentru securizarea reţelelor şi sistemelor informatice. Numărul în continuă creştere al atacurilor informatice a generat deja pagube financiare considerabile, a subminat încrederea

93 Regulamentul (EC) nr. 460/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 10 martie 2004 privind înfiinţarea ENISA.

utilizatorilor finali şi a dăunat dezvoltării comerţului electronic. Un atac asupra sistemelor informatice cheie ar putea avea efecte importante în ceea ce priveşte oferirea serviciilor esenţiale cu impact asupra bunăstării cetăţenilor UE. Cerinţele de securitate devin şi mai presante în viitorul apropiat, odată cu proliferarea conexiunilor la Internet şi creşterea în amploarea a reţelelor. Indivizii, administraţiile publice şi mediul de afaceri au reacţionat prin dezvoltarea tehnologiilor de securitate şi a procedurilor de management al securităţii. Cu toate acestea, cu excepţia unor reţele administrative, nu există o cooperare sistematică transfrontalieră în acest domeniu între statele membre. Obiectivul ENISA este de a creşte capacitatea Comunităţii, a statelor membre şi a mediului de afaceri de a preveni, de a se confrunta şi de a răspunde ameninţărilor la adresa securităţii reţelelor şi a sistemelor informatice. Ea are, de asemenea, un rol consultativ pentru Comisie şi statele membre. Agenţia mai facilitează şi susţine cooperarea între diferiţii actori care operează în sectorul public şi cel privat, pentru a se putea atinge

48

un nivel satisfăcător de securitate în statele membre. Agenţia ENISA clasifică ameninţările la adresa Internetului, în funcţie de momentul în care experţii consideră că acestea se vor manifesta, în riscuri 'curente', 'emergente' şi 'viitoare'. Riscurile curente sunt relevante pentru anul care urmează. În vara anului 2007, au fost identificate următoarele: • Spam, grupuri de computere controlate prin intermediul unui program software de la distanţă (botnets), phishing, furtul de identitate, deturnările de adrese, mesageria instantanee, sistemele peer-topeer, programele malware pe telefoanele celulare, vulnerabilităţile programelor software, si lipsa de protecţie (d.ex. antivirus) la unele dispozitive. Riscurile emergente şi viitoare, conform ENISA, este posibil să apară din omniprezenţa sistemelor IT şi din faptul că ne bazăm în mod nelimitat pe acestea. Se pot include aici automatizarea în creştere a locuinţelor, posibilitatea de a controla utilităţile de la domiciliu de la distanţă, precum încălzirea sau aerul condiţionat prin intermediul Internetului şi chiar posibilitatea de a utiliza vulnerabilităţile aparaturii electrocasnice pentru a ataca infrastructurile publice (d.ex. un atac multiplu de blocare a accesului la reţelele de electricitate prin intermediul încălzirii sau a aerului condiţionat, controlate prin Internet).

Uniunii Europene, şi creşterea în amploare a conţinutului cu potenţial dăunător, în special pentru copii, şi a conţinutului ilegal, a fost adoptat programul Safer Internet Plus94 pentru a promova utilizarea în siguranţă a Internetului şi pentru a proteja utilizatorul final de conţinutul nedorit. Există patru Programului:

direcţii

de

acţiune

ale

Lupta împotriva conţinutului ilegal Au fost înfiinţate hotline-uri pentru ca publicul să poată raporta existenţa conţinutului ilegal. Aceste hotline sunt interfaţa între public şi autorităţile competente – un Internet Service Provider (ISP) sau poliţia, de exemplu) care iau măsuri. I.

Combaterea conţinutului nedorit sau dăunător Programul oferă fonduri pentru măsuri tehnologice care să permită utilizatorilor să limiteze cantitatea de conţinut nedorit sau dăunător, şi să gestioneze corespondenţa de tip spam primită. Printre aceste măsuri se regăsesc: evaluarea eficienţei tehnologiilor de filtrare existente, facilitarea şi coordonarea schimburilor de informaţii şi bune practici, încurajarea adoptării de evaluare a conţinutului şi de etichetare a calităţii site-urilor, creşterea accesibilităţii tehnologiilor de filtrare. II.

Promovarea unui mediu mai sigur Un sistem deplin funcţional de autoreglementare este un element esenţial în limitarea fluxului de conţinut nedorit, dăunător sau ilegal. Autoreglementarea implică un număr de componente: consultarea şi reprezentarea părţilor implicate, coduri de conduită, organisme naţionale pentru facilitarea cooperării la III.

Sursa foto: http://newsimg.bbc.co.uk/media/images/ 41368000/jpg/_436836_police_computer203apbody.jpg

Un alt instrument prin care Uniunea intervine pentru întărirea siguranţei pe Internet este Programul “Internet mai sigur” (Safer Internet Programme) 2005-2008 (Safer Internet Plus). Având în vedere penetrarea Internetului tot mai puternică în statele

94

Decizia nr 854/2005/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2005 privind înfiinţarea unui Program Comunitar multianual pentru promovarea utilizării în siguranţă a Internetului şi a noilor tehnologii online.

49

nivel comunitar, evaluarea cadrului de autoreglementare

naţională

a Bibliografie: http://europa.eu/scadplus/leg/en/l2453.htm#KEY http://europa.eu/scadplus/leg/en/lvb/l24190b.htm http://europa.eu/scadplus/leg/en/lvb/l24153a.htm http://europa.eu/scadplus/leg/en/lvb/l24120.htm http://europa.eu/scadplus/leg/en/lvb/l33193b.htm http://www.euractiv.com/en/infosociety/europeconfronted-digital-crime/article-166507 http://www.euractiv.com/en/infosociety/internetsecurity/article-162834

Sursa foto: http://images.jupiterimages.com/ common/detail/23/29/22252923.jpg IV.

Creşterea conştientizării

Sunt avute în vedere măsuri ce vizează diferitele categorii de conţinut ilegal, nedorit sau dăunător, ce ţin cont de diferite subiecte sensibile precum protecţia consumatorului, protecţia datelor personale şi siguranţa informaţiilor şi reţelelor (viruşi, spam, etc.). Programul oferă sprijin organismelor adecvate ce pot acţiona ca centre naţionale de creştere a conştientizării în statele membre. Programul are alocat un buget de 45 milioane Euro pentru perioada 2005-2008. Aproximativ jumătate din buget este alocat măsurilor de creştere a conştientizării. În anul 2006 Comisia a emis o Comunicare pentru o societate informaţională sigură95, prin care încearcă să facă faţă ameninţărilor la adresa siguranţei pe Internet printr-o abordare trilaterală: • Măsuri specifice pentru asigurarea securităţii reţelelor şi informaţiilor; • Cadrul de reglementare a comunicaţiilor electronice – în special prin Directiva protecţiei datelor personale în comunicaţiile electronice; • Lupta împotriva ciber-criminalităţii. Daniel NĂSTASE Consilier pentru afaceri europene Ministerul Internelor şi Reformei Administrative

95

Comunicare a Comisiei din 31 mai 2006: O strategie pentru o societate informaţională sigură - "Dialog, parteneriat şi consolidare" [COM(2006) 251 final

50

ACTUALITATEA EUROPEANĂ

Calendarul evenimentelor la nivelul Consiliului Uniunii Europene Preşedinţia Slovenă a Consiliului Uniunii Europene Data 1 2 3

Martie

5

Coreper I, II (poss.) PSC

6

Coreper II

7 8

Coreper I

12

13

Iunie Eurogroup (Lux.) ECOFIN (Lux.) Coreper I PSC Coreper I, II Coreper I

Eurogroup MEDIU ECOFIN PSC

11

Mai

Coreper I, II

4

9 10

Aprilie

Reuniune Ministerială Informală – Afaceri Economice şi Financiare (ECOFIN (SI) Coreper I Reuniune Ministerială Informală – Afaceri Economice şi Financiare (ECOFIN (SI)

TTE (Transport) (Lux.) TTE (Transport) (Lux.) Coreper I, II

GAERC PSC (poss.) GAERC Conferinţă Ministerială privind Managementul Frontierelor Externe (SI) PSC Conferinţă Ministerială privind Managementul Frontierelor Externe (SI) Coreper I, II (poss.) CONSILIUL EUROPEAN

Reuniune Ministerială Informală - Transport (SI)

JAI (Lux.) MEDIU (Lux.)

PSC Reuniune Ministerială Informală - Transport (SI) Coreper I, II Mini EP Plenary PSC (poss.) ZIUA EUROPEI

JAI (Lux.) TTE (Energie) (Lux.) PSC

Reuniune Ministerială Informală Mediu (SISLO) Coreper I PSC Reuniune Ministerială Informală Mediu (SISLO)

EPSCO (Lux.) EPSCO (Lux.) PSC Coreper I, II (poss.) PSC

TTE (Telecomunicaţii) (Lux.) Coreper II Eurogroup

TTE (Transport) (Lux.)

51

14

CONSILIUL EUROPEAN

15

16

Reuniune Ministerială Informală – Sport (SI)

17

Agri&Fish Reuniune Ministerială Informală – Sport (SI) Agri&Fish PSC

18

19 20 21

22

Coreper I, II

Agri&Fish (Lux.) Reuniune Ministerială Informală Competitivitate (SI) Agri&Fish (Lux.) Reuniune Ministerială Informală Competitivitate (SI) PSC Reuniune Ministerială Informală Competitivitate (SI) Coreper I, II JHA (Lux.) Reuniune Ministerială Informală Sănătate (SI) JHA (Lux.) Reuniune Ministerială Informală Sănătate (SI) Coreper I PSC

–

ECOFIN Coreper I PSC Coreper II

– –

Coreper I PSC

GAERC (Lux.) PSC (poss.) GAERC (Lux.) Coreper I PSC Coreper I (poss.), II (poss.)

– –

Agri&Fish Agri&Fish PSC EYC Coreper II (poss.) PSC EP Plen EYC Coreper II EP Plen

23 24 25

Reuniune Ministerială Informală – Agricultură (SI)

52

European Council European Council

Agri&Fish (Lux.) Agri&Fish (Lux.) PSC ZIUA NAŢIONALĂ A SLOVENIEI Coreper I (poss.), II

26

Coreper II (poss.) PSC (poss.)

27

Reuniune Ministerială Informală – Afaceri Externe (SI) Coreper I (poss.)

28 29 30

GAERC (Lux.) Reuniune Ministerială Informală – Afaceri Externe (SI)

GAERC + Apărare + Dezvoltare GCC Reuniune Ministerială Informală – Agricultură (SI) PSC (poss.) GAERC+ Defence + Development Reuniune Ministerială Informală – Agricultură (SI) PSC (sau 28.5.) Coreper I, II Competitivitate Competitivitate PSC

31 Sursa informaţiilor: http://www.eu2008.si/en/The_Council_Presidency/Main_events/index.html

53

PSC (poss.)

Coreper I

REUNIUNI INFORMALE 11.03.2008 - 12.03.2008: External Borders Conference 16.03.2008 - 17.03.2008: Informal Meeting of Ministers for Sport 28.03.2008 - 29.03.2008: Informal Meeting of Foreign Ministers ("Gymnich") 04.04.2008 - 05.04.2008: Informal Ministerial Meeting on Economic and Financial Affairs (ECOFIN) 11.04.2008 - 12.04.2008: Informal Meeting of Environment Ministers 14.04.2008 - 16.04.2008: Informal Ministerial Meeting on Competitiveness 17.04.2008 - 18.04.2008: Informal Meeting of Ministers for Health 05.05.2008 - 06.05.2008: Informal Meeting of Ministers for Transport 25.05.2008 - 27.05.2008: Informal Meeting of Agriculture Ministers and Meeting of the Special Committee on Agriculture (SCA)

REVISTA PRESEI PE TEME EUROPENE

Start către milioanele de euro pentru dezvoltare rurală EurActiv, 04.03.2008

Întreprinzătorii şi autorităţile locale pot solicita, începand cu 3 martie, finanţare europeană pentru trei categorii de proiecte, prin intermediul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală. Banii europeni urmăresc creşterea productivităţii şi modernizarea satelor. 460 milioane euro pentru prima "tranşă" de proiecte în mediul rural. Cele trei componente şi sumele disponibile în aceasta primă licitaţie de proiecte sunt:  creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere, circa 323 milioane de euro;  modernizarea exploataţiilor agricole, circa 57 milioane de euro;  renovarea şi dezvoltarea satelor, circa 103 milioane de euro. 8 miliarde de euro trebuie folosiţi in urmatorii cinci ani, mai ales pentru modernizarea fermelor, creşterea productivităţii şi modernizarea satelor. Suma maximă cu care poate fi sprijinit un proiect este de 2 milioane de euro, dar beneficiarul trebuie să dispună de o sumă echivalentă, astfel încât banii europeni să reprezinte doar jumatate din costuri. Ministrul Agriculturii Dacian Ciolos a anunţat unele înlesniri de ordin financiar: “Proiectul este depus la agenţie fără ca să existe, obligatoriu, o scrisoare de garanţie din partea băncii privind asigurarea cofinanţării”. “Beneficiarul poate sa-şi contracteze cofinanţarea şi după aprobarea proiectului, dar la semnarea contractului beneficiarului poate să solicite un avans de 20% din grant, sau altfel spus până la 10% din valoarea totală eligibilă a proiectului”, spune ministrul Agriculturii. În plus, mai spune Dacian Ciolos, ministerul oferă şi posibilitatea garantării creditelor luate de fermieri, ceea ce îi scuteşte pe aceştia să mai depună terenul sau locuinţa drept gaj. “Posibilitatea de garantare a creditelor, de data aceasta până la 100%, inclusiv posibilitatea de a folosi investiţia, utilajele pentru acoperirea garanţiei”. Vasile Puşcas, fost negociator-şef al României cu Uniunea Europeană,

54

apreciază ca fiind un eveniment pozitiv lansarea documentului care stă la baza finanţării proiectelor dedicate mediului rural şi agriculturii. "Păcat că nu a venit mai devreme, astfel încât fondurile pentru dezvoltare agricolă să poată fi accesate înca din anul 2007”. Secretarul Comisiei pentru Afaceri Europene a Parlamentului a mai spus că se aşteaptă din partea autorităţilor responsabile ca acestea să realizeze o intensă informare şi consultanţă a potenţialilor beneficiari şi să dea dovadă de „transparenţă, corectitudine şi o atentă monitorizare a implementării” acestui program.

Asigurări la nivel comunitar Ziarul Adevarul, 03.03.2008 România va susţine constituirea unui fond sau a unui mecanism de asigurare la nivel comunitar în cadrul Pilonului I. Acesta va acoperi două tipuri de riscuri: cele de piaţă datorate preţurilor şi de producţie, datorate condiţiilor climatice şi sanitare. Propunerea Ministerului Agriculturii va fi inclusă în cadrul unui memorandum ce va fi prezentat guvernului săptămâna aceasta şi urmează să reprezinte poziţia Românie în cadrul discuţiilor pentru reforma Politicii Agricole Comune. Din acest fond ar urma să fie finanţate primele de asigurare pentru fermieri. Sursele de alimentare ale fondului sunt însă în discuţii şi se au în vedere două variante, integral din bugetul UE sau cu unele contriubuţii de la bugetele naţionale. (George Bănciulea)

De ce nu ar trebui Europa de Est să introducă euro Matthew Lynn, Bloomberg News, 03.03.2008 Dacă Slovacia aderă la moneda unică europeană, ar putea să fie şi ultima din fostele naţiuni comuniste care face asta, pentru mult timp. Până la sfârşitul anului viitor, dacă totul merge conform planului, Slovacia va trece la euro. Ar fi a doua din fostele ţări est-europene care au aderat la moneda unică, după ce Slovenia a făcut-o în 2007. La Bruxelles, această trecere ar putea fi considerată mult prea lentă. În definitiv, euro era menit să fie lipiciul pentru Uniunea Europeană. şi totuşi în realitate este prea rapidă. De ce? Deoarece cămaşa de forţă impusă de trecerea la euro este complet greşită pentru economiile emergente, aflate în creştere accelerată. şi pentru că euro este încă un sistem monetar potenţial foarte instabil, iar ultimul lucru de care oricare dintre ţările est-europene are nevoie este mai multă instabilitate. Vechi argumente pro În teorie, toate ţările est-europene care s-au integrat în Uniunea Europeană trebuie să se pregătească, de asemenea, să devină membre ale zonei euro. Ţări ca Marea Britanie şi Danemarca au negociat o derogare. Nicio altă ţară nu a făcut asta. Dacă eşti în UE, trebuie să fii şi în euro. şi totuşi trecerea la euro este împinsă spre viitorul foarte îndepărtat. În ţări ca Polonia, Ungaria şi Republica Cehă, politicienii de frunte şi bancherii centrali au spus că nu se grăbesc să-şi pregătească economiile pentru euro. Lituania, care a muncit din greu pentru a îndeplini criteriile de aderare la euro, a fost întoarsă din drum. În realitate, majoritatea ţărilor Europei de Est ar fi mai câştigate dacă urmează exemplul Marii Britanii, decât pe cel al Franţei sau Germaniei. Mulţi ani la rând politicienii şi pieţele monetare au gândit altfel. Ei au văzut calitatea de membru al zonei euro ca pe o forţă de stabilitate în ţări care se luptau încă să îndepărteze moştenirea unor decenii de planificare a statului. Investitorii aşteptau cu nerăbdare trecerea la euro din trei motive: restricţiile asupra împrumuturilor publice cerute de UE ar opri guvernele să acumuleze mari datorii; ar obliga rămânerea în UE; şi ar însemna ca activele să fie apreciate într-o monedă stabilă, globală - nu în mai multe monede mici pe care mulţi au dificultăţi să le numească. Pe scurt, ar fi o forţă de stabilizare pentru ţări care în urmă cu mai puţin de douăzeci de ani făceau încă parte din imperiul sovietic. Problema este că argumentele împotriva trecerii la euro se înmulţesc tot timpul.

55

Noi argumente contra Ţările care se dezvoltă repede nu-şi pot permite genul de reduceri ale cheltuielilor publice pe care le cere trecerea la euro. Ele au nevoie de drumuri noi, şcoli, spitale şi case. Aceste ţări sunt construite din improvizaţii, astfel încât sunt nevoite să împrumute bani. Pieţele de capital sunt de acord să le dea bani. Ultimul lucru de care au nevoie acum sunt reduceri mari ale cheltuielilor legate de infrastructură. Mai departe, politicile deflaţioniste ale Băncii Centrale Europene (BCE) nu sunt prea încurajatoare. De exemplu, Republica Cehă şi-a menţinut rata dobânzii constant sub pragul stabilit de BCE pentru a stimula creşterea. Noile state ale UE au nevoie de flexibilitate pentru a-şi stabili propriile rate ale dobânzii cu scopul de a face faţă obstacolelor pe drumul spre modernizare. În ultimul rând, euro nu este neapărat o forţă a stabilităţii. Sistemul trebuie încă testat în cazul izbucnirii unei crize financiare reale. Deja presiunea pentru a ieşi din zona euro creşte în Italia. Să nu fiţi surprinşi dacă vor începe să fie auzite asemenea apeluri şi dinspre Spania, care trece printro serioasă scădere a încinsei pieţe a proprietăţilor. Dacă euro începe să se deşire la cusături, atunci cei mai noi şi cei mai fragili membri ai sistemului vor suferi cel mai mult. În realitate, euro a fost gândit ca o forţă de stabilizare şi expansiune. şi totuşi creşterea economică fără vitalitate nu este un stimulent pentru ţările care cântăresc beneficiile integrării în spaţiul monedei comune europene. Nu există nici semne de stabilitate. Cu siguranţă, ar fi mult mai bine pentru fiecare ţară să anunţe acum că nu intenţionează să treacă la euro în viitorul apropiat. Noile state UE pot continua să-şi construiască economiile, iar ţările cu euro se pot concentra pe propriile lor probleme.

România, ţară de tranzit pentru droguri de R. L. , Ziarul România Liberă, 3.03.2008 România rămâne ţară de tranzit pentru droguri, în timp ce consumul local creşte, se arată în Raportul Departamentului de Stat american pe 2007 privind strategia internaţională pentru controlul narcoticelor. Potrivit documentului dat publicităţii în acest weekend, în debutul capitolului dedicat României, se arată că, deşi nu este o sursă majoră de droguri ilicite, ea serveşte drept ţară de tranzit pentru droguri, pe ruta nord-balcanică a derivatelor de opiu, morfină şi heroină dinspre Afganistan către Europa Centrală şi de Vest. Este, de asemenea, ruta de tranzit pentru drogurile sintetice dinspre Europa Occidentală şi de Nord către Est. Raportul mai arată că România a început să producă o cantitate mică de amfetamine şi este folosită drept punct de tranzit pentru cocaina sud-americană destinată Europei Occidentale, în special prin portul Constanţa.

Începe recensământul poluării din România Ziarului “Cotidianul”, ediţia din 3.032008 În prezent nu este cunoscută amploarea poluării istorice a solului. România are nevoie de 20 de ani pentru decontaminarea siturilor poluate, a declarat ministrul Mediului, Korodi Attila, citat de NewsIn. Korodi admite însă că încă nu există un inventar al acestor situri. „Vorbim de poluări istorice acumulate în sol şi subsol al căror inventar nu s-a făcut niciodată in România. Anul acesta şi anul viitor se va face acest inventar şi, in 2009, vom putea şti ceva concret. Fiecare companie şi autoritate locală vor avea o autorizaţie cu responsabilităţi pe depoluare”, a spus Korodi. Potrivit ministrului, costurile pentru decontaminare ar trebui asigurate fie de compania de care aparţin respectivele situri, fie din fonduri publice, în cazul în care acestea au trecut în proprietatea statului. Excepţie vor face cazurile în care contractele de privatizare prevăd ca aceste costuri sa rămâna la stat. Cel mai notabil exemplu în acest sens este privatizarea Petrom. Pe de altă parte, o parte din bani vor proveni şi din fonduri UE.

56

55 de milioane de euro pentru securizarea Internetului Simona Diaconu, Ziarul Curentul 4.03.2008 Copiii sunt cei mai vulnerabili în faţa noilor mijloace de comunicare şi a mesajelor transmise prin intermediul acestora. Noile reglementări propuse de Bruxelles vin să crească gradul de securitate din acest punct de vedere. Comisia Europeană pune la bătaie 55 de milioane de euro pentru finanţarea unui program prin care conţinuturile de pe Internet să poată fi mai bine controlate. Motivul este simplu: dincolo de monitor, copilul poate intra în contact aproape cu oricine, dar nu toată lumea are intenţii bune. Ce vrea Comisia? Să simplifice procedura de semnalare a conţinutului ilegal şi a comportamentelor dăunătoare, mai ales în ceea ce priveşte materialele care prezintă abuzuri la adresa copiilor şi ademenirea frauduloasă a copiilor în scopuri ilicite, cum este pornografia infantilă, care a explodat în ultimii ani în spaţiul cibernetic. Prin programul finanţat, UE intenţionează să-i facă pe tineri să devină membri ai unor grupuri de reflecţie, care să ofere soluţii de securitate pe Internet. Pentru ca părinţii, profesorii şi copiii să devină mai conştienţi cu privire la pericolul pe care îl reprezintă anumite conţinuturi de pe Internet, vor fi îmbunătăţite sursele de consiliere şi de informare cu privire la cele mai bune practici. Nu în ultimul rând, vor fi cooptaţi şi specialişti în domeniul calculatoarelor.

Proiectele ecologice urcă veniturile operatorilor economici Simona Diaconu, Ziarul Curentul 4.03.2008 Creşterea economică, având la bază protecţia mediului, se prezintă ca prioritatea zero a Uniunii Europene. Pentru a atinge acest scop, UE pune la bătaie fonduri importante destinate dezvoltării sistemelor ecologice. Pentru a marca produsele şi serviciile "prietenoase" cu natura, operatorii economici din spaţiul comunitar pot dobândi "floarea europeană ecologică". Din 2005, există un program de finanţare pentru acoperirea costurilor necesare obţinerii etichetei ecologice, respectiv programul "Creşterea competitivităţii produselor industriale". Finanţarea se realizează în sistem de rambursare. Pentru IMM, finanţarea publică este de 65%. Pentru obţinerea sprijinului financiar, posibilii beneficiari vor depune la registratura Ministerului Economiei şi Finanţelor dosarul de finanţare. Dar de ce să-ţi etichetezi astfel produsele? Pentru că vei vinde mai mult. Eticheta ecologică a UE (Floarea Europeană) este o schemă unică de certificare pentru a ajuta consumatorii să distingă produsele şi serviciile "verzi" de cele care afectează mediul. Asocierea la acest proiect este voluntară, iar scopul introducerii etichetei ecologice este de a promova produsele care au un impact redus asupra mediului, pe parcursul întregului lor ciclu de viaţă. Solicitantul va suporta tariful pentru solicitarea acordării etichetei, costurile pentru testarea sau verificarea produselor în procesul de evaluare a performanţelor acestora, în conformitate cu criteriile specifice de acordare a etichetei ecologice. Sistemul de etichetare ecologică nu include produsele alimentare, băuturile, produsele farmaceutice şi aparatura medicală. Însă, putem găsi aceste mărci pe detergenţii de uz casnic, becuri, computere personale, hârtie pentru tipărire, mobilă sau la seviciile de cazare turistică. Îngerul albastru vine de la nemţi, lebăda de la suedezi Acest sistem de etichetare ecologică include 80 de categorii de produse. Peste 4000 de produse şi servicii de la aproximativ 710 utilizatori de etichete din Germania şi străinătate sunt comercializate sub acest simbol. Lebăda Nordică este eticheta ecologică nordică oficială, sistemul fiind comun pentru Suedia, Finlanda, Norvegia şi Islanda. Simbolul verde este valabil pentru aproximativ 44 de grupuri de produse, reprezentând peste 1.100 de produse. Pentru a primi dreptul să-ţi marchezi produsul cu acest simbol trebuie să demonstrezi că şi produsul nu dăunează mediului pe parcursul întregului ciclu de viaţă. Nu doar în spaţiul european găsim asemenea etichete ci şi în state de pe continentul american, Asia sau Africa.

57

950 milioane de euro pentru Erasmus Simona Diaconu, Ziarul Curentul 4.03.2008 Studenţii care au participat la Programul de Burse Erasmus Mundus, finanţat de UE, vor putea să îmbunătăţească prevederile legislative în baza cărora se derulează acest program. Peste 100 de studenţi sau absolvenţi ai programului Erasmus s-au aflat la Bruxelles la acest sfârşit de săptămână, unde au discutat, în cadrul unor seminarii, cu comisarul european pentru Educaţie, J‡n Figel. Concluziile acestor discuţii vor sta la baza modificărilor pe care Comisia le va opera cu privire la acet sistem. În luna iulie a acestui an, forul european a propus modificarea programului pentru perioada 2009-2013, pentru care a alocat peste 950 milioane de euro. De la lansarea programului, peste 4.000 de studenţi au beneficiat de burse, iar din toamna lui 2008 vor fi lansate 23 de noi sub-programe de masterat.

CE vrea libertate de mişcare pentru pensionarii europeni Simona Diaconu, Ziarul Curentul 4.03.2008 Criza forţei de muncă afectează economia Uniunii Europene. Statele membre se confruntă şi cu îmbătrânirea populaţiei, fapt care va apăsa din ce în ce mai greu asupra sistemelor de asigurări sociale şi pensii de stat. Totuşi, prevederile legale valabile la nivel comunitar împiedică libera circulaţie a forţei de muncă, deci şi performanţele operatorilor europeni. În aceste condiţii, Comisia Europeană a adoptat un amendament prin care propune reducerea obstacolelor pe care le întâmpină salariaţii din statele membre atunci când vor să-şi schimbe locul de muncă, ţara sau domeniul în care lucrează, pentru că, la ieşirea la pensie, se pot trezi cu venituri diminuate. Salariaţii trebuie să se bucure de aceleaşi drepturi, indiferent dacă ţara în care au lucrat nu este şi ţara de reşedinţă şi trebuie să aibă acces la informaţii în timp real. Setul de măsuri vine să rupă barierele "care frânează mobilitatea forţei de muncă pe teritoriul UE", apreciază comisarul european pentru ocuparea forţei de muncă, probleme sociale şi egalitate de şanse, Vladimír Špidla. Directiva privind schemele de pensii suplimentare, adică pensiile private, care urmează să fie elaborată de Comisie nu va cere introducerea unor sisteme de pensii private în ţările în care acestea nu au fost implementate. Însă statelor membre le revine obligaţia de a implementa şi organiza aceste sisteme. Totodată, noile prevederi nu se vor aplica în situaţia în care avem de a face cu anumite sisteme de protecţie privind cazurile de insolvenţă, schemele şi aranjamentele de compensaţie sau fondurile naţionale de rezervă. Comisia va simplifica şi descrierea condiţiilor în care aranjamentele individuale de pensii ar trebui considerate ca scheme suplimentare în acceptul prezentei Directive. Astfel, contractele încheiate în baza rapoartelor dintre angajat şi angajator pot fi considerate ca şi contracte de pensie suplimentară. Plăţile pe care le face angajatorul în momentul în care angajatul iese din câmpul muncii nu pot fi considerate ca venituri suplimentare de pensie. Totodată, perioada dintre momentul angajării şi cel în care angajatul poate primi acţiuni emise de companie în cadrul unei scheme de fidelizare a salariaţilor nu poate fi mai mare de un an pentru cei care au sub 25 de ani, iar în cazul celor care au depăşit această vârstă nu se pot impune limite temporale de acest tip. În cazul în care este stipulată o vârstă minimă la care un membru activ al unei scheme de pensii poate achita primele contribuţii către un sistem suplimentar de pensii, această vârstă nu poate fi sub 21 de ani.

România în top 10 la inflaţie Gabi Moroianu, Ziarul Ziua, 3.03.3008 România se află pe poziţia a şaptea în Uniunea Europeană în functie de mărimea inflaţiei anuale, care a atins un nivel de 7,3%, în ianuarie, după cel de 6,7% raportat în decembrie 2007, potrivit Oficiului pentru Statistică al Comunităţii Europene EUROSTAT. Cele mai ridicate valori au fost consemnate în ţările baltice, Bulgaria, Cehia şi Ungaria.

58

Datele publicate ieri de Biroul European de Statistică arată, pentru luna ianuarie, o creştere a preţurilor de consum în România de 0,9%, comparativ cu luna precedentă. Potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică (INS), preţurile de consum ale populaţiei au avut, în ianuarie, o creştere de 0,86%, iar rata inflaţiei din ultimele 12 luni a urcat la 7,26%, reprezentând nivelul maxim al ultimului an şi jumătate. Creşterea medie a preţurilor pe total în ultimele 12 luni (februarie 2007 - ianuarie 2008) faţă de precedentele 12 luni (februarie 2006 ianuarie 2007) determinată pe baza Indicelui Preţurilor de Consum a fost de 5,1%, iar cea determinată pe baza indicelui armonizat al preţurilor de consum (IAPC) este de 5,2%. În luna ianuarie 2008, faţă de luna anterioară, preţurile mărfurilor alimentare au crescut cu 0,8%, cele ale mărfurilor nealimentare cu 0,4%, iar tarifele serviciilor cu 2,1%. La nivelul UE, cea mai ridicată inflaţie anuală a fost consemnată în Letonia - 15,6%, urmată de Bulgaria -11,7%, Estonia - 11,3%, Lituania - 10%, Cehia - 7,9% şi Ungaria - 7,4%. Cel mai redus nivel al inflaţiei anuale, respectiv de 1,8%, a fost înregistrat de Olanda, iar pe poziţia secundă se plasează Marea Britanie, cu 2,2%, urmată de Germania şi Portugalia, ambele cu 2,9%.

Cresc standardele pentru competenţele profesionale Site-ul Comisiei Europene, rubrica Cultură, educaţie şi tineret - Formare profesională, 27.02.2008 Pentru extinderea pieţei locurilor de muncă este nevoie de forţă de muncă mai calificată, concluzionează un raport al UE. În condiţiile în care se preconizează că economia europeană va crea încă aproximativ 13 milioane de locuri de muncă în următorii 8 ani - majoritatea dintre ele bazate pe cunoaştere – se va simţi din ce în ce mai mult nevoia de o forţă de muncă mai calificată. Aceasta este principala concluzie a previziunilor europene privind nevoia de competenţe profesionale, publicate pentru prima dată de Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale. Centrul a dorit să identifice care sunt competenţele şi calificările de care vor avea nevoie lucrătorii europeni pentru a rămâne competitivi. Studiul confirmă faptul că economiile ţărilor europene se îndepărtează tot mai mult de agricultură şi producţia industrială şi se orientează către sectoarele bazate pe cunoaştere. Se estimează că până în 2015, circa 30% din locurile de muncă vor necesita calificări aşa-zise „superioare”, ca de exemplu o diplomă de licenţă. Cerinţele vor creşte chiar şi pentru locurile de muncă care, în mod normal, necesită forţă de muncă cu un grad scăzut de calificare. Încă de pe acum, circa 80 de milioane de lucrători ocupă locuri de muncă care cer calificare superioară şi nu necesită muncă manuală – ceea ce reprezintă aproximativ 38% din populaţia activă a Europei, care numără 210 milioane de persoane. Angajaţii vor trebui să urmeze constant cursuri de formare pentru a rămâne la zi - strategiile de învăţare de-a lungul vieţii vor avea un rol esenţial. „Economia mondială este în continuă schimbare, la fel ca şi competenţele profesionale necesare pe piaţa muncii”, explică Ján Figel’, comisarul european pentru educaţie. Studiul formulează o idee mai precisă cu privire la competenţele de care am putea duce lipsă în viitor. De asemenea, oferă informaţii ce ar putea fi de folos atât tinerilor, cât şi persoanelor în vârstă, în încercarea de a-şi identifica propriile necesităţi de formare şi educaţie pentru a se bucura de o carieră reuşită pe viitor.

Regiunile, în centrul atenţiei Site-ul Comisie Europene, rubrica Regiuni şi dezvoltare locală - Politica regională - Regiuni UE Dezvoltare regională europeană, 25.02.2008 Regiunile europene fac schimb de bune practici pentru a promova dezvoltarea durabilă şi competitivitatea cu ajutorul instrumentelor de politică regională europeană În perioada 25-26 februarie, la Bruxelles, a avut loc conferinţa „Regiunile, actori ai schimbării economice”, la care participă peste 600 de reprezentanţi ai regiunilor. Organizată de Comisia

59

Europeană şi Comitetul Regiunilor, această conferinţă este o ocazie pentru regiunile europene de a-şi împărtăşi bunele practici. Ediţia din acest an este consacrată competitivităţii şi dezvoltării durabile. Cu această ocazie, actorii regionali vor putea participa la numeroase seminarii pe teme diverse, cum ar fi grupările de întreprinderi sau iniţiativa CIVITAS, al cărei obiectiv este promovarea mijloacelor de transport durabile. Regiunile Uniunii Europene se confruntă cu aceleaşi probleme: îmbătrânirea populaţiei, adaptarea la globalizare, aprovizionarea cu energie durabilă etc. Prin schimburi de idei, regiunile vor putea să demareze acţiuni comune şi să lucreze împreună pentru îmbunătăţirea politicilor regionale. Pentru perioada 2007-2013, va fi alocată suma de 375 milioane de euro pentru activităţi de creare de reţele şi de formare. Conferinţa care se va desfăşura în această săptămână le va permite autorităţilor responsabile cu gestionarea fondurilor structurale să-şi prezinte strategiile, experienţele şi proiectele. Unul dintre seminarii va aborda mijloacele de care dispun industriile tradiţionale şi lucrătorii din cadrul acestora pentru a se adapta la globalizare. Decernarea premiilor RegioStars, în premieră, şi prezentarea premiului RegioStars 2009 de către Danuta Hübner, comisarul european pentru politică regională, se numără printre momentele marcante ale conferinţei. Acest premiu recompensează proiectele cele mai inovatoare din domeniul dezvoltării regionale.

Piaţa Unică ajunge la viteza de croazieră Site-ul Comisie Europene, rubrica Afaceri comerciale - Piaţa internă, 15.02.2008 Ţările Uniunii Europene adoptă, în timp record, normele europene privind Piaţa Unică. Efectele pieţei unice europene s-au materializat în preţuri mai mici, o ofertă mai variată şi o calitate mai mare a bunurilor şi serviciilor disponibile în Europa. Acest lucru nu s-ar fi putut realiza niciodată în absenţa unor norme comune stabilite la nivelul UE şi transpuse în legislaţie de către ţările membre. În recentul raport privind progresele înregistrate în ultimele şase luni (cunoscut sub numele de „tabloul de bord al pieţei interne”), se arată că, în medie, doar 1,2% din normele privind piaţa internă nu au putut fi transpuse în legislaţia naţională în termenul prevăzut. În iunie 2007, media era de 1,6%. Prin urmare, în prezent, suntem cu mult sub limita provizorie de 1,5% stabilită de liderii UE în 2001. „Este un rezultat excelent”, a declarat dl McCreevy, comisarul pentru piaţa internă. „Aplicarea corectă şi la timp a normelor privind piaţa unică este condiţia pentru o bună funcţionare a acesteia. Progresele trebuie continuate ca să putem atinge noul obiectiv de 1%. Pentru prima dată, toate cele 27 de state membre ale Uniunii Europene figurează în tabloul de bord. Bulgaria şi România au adoptat foarte rapid normele privind piaţa internă, cu un deficit mediu de 0,8%. Slovacia este în top, lipsindu-i numai 9 norme pentru a atinge deficitul zero. Urmează Danemarca, Letonia şi Lituania, cu doar 10 directive în întârziere. Ţările care nu vor respecta termenele prevăzute pentru adoptarea directivelor vor fi sancţionate pentru încălcarea dreptului comunitar. Cele mai multe sancţiuni vizează Italia, deşi în ultimele şase luni aceasta a reuşit să reducă cu 19 numărul procedurilor formulate împotriva sa. Majoritatea măsurilor luate la adresa ţărilor care nu sunt încă la zi la acest capitol se referă în special la directivele neadoptate în domeniul mediului, urmate de fiscalitate şi uniunea vamală, energie şi transport şi ocuparea forţei de muncă.

Gestionarea frontierelor într-o lume globalizată Site-ul Comisie Europene, rubrica Justiţie şi drepturile cetăţenilor - Frontiere şi controlul la frontieră - cooperarea vamală, 13.02.2008 Noul pachet de măsuri încearcă să rezolve problema presiunii migraţiei şi a traficului de persoane, păstrând, în acelaşi timp, o procedură simplă pentru călătorii legitimi.

60

Odată cu extinderea de anul trecut a zonei fără frontiere Schengen şi cu eliminarea sistematică a controalelor la graniţele interne, UE trebuie, mai mult ca niciodată, să-şi administreze frontierele externe în mod coerent. Pentru a realiza acest lucru, fără a complica procedurile pentru călătorii legitimi, Comisia a înaintat în cursul acestei săptămâni un pachet de măsuri. În primul rând, un nou sistem european de supraveghere a frontierelor ar urma să reducă numărul de imigranţi care trec neobservaţi graniţele externe ale UE. Se doreşte, de asemenea, ca acest sistem să îmbunătăţească securitatea în interiorul UE, prin prevenirea fenomenelor de infracţiune transfrontalieră precum terorismul, traficul de persoane, traficul de droguri şi comerţul ilegal cu arme. Alte măsuri reflectă hotărârea UE de a reduce numărul tragic al deceselor înregistrate în rândul imigranţilor ilegali, prin salvarea mai multor vieţi pe mare. Odată cu demararea activităţilor agenţiei europene de cooperare la frontiere, Frontex, statele membre vor participa la mai multe operaţiuni comune, care includ patrularea pe mare şi formarea poliţiştilor naţionali de frontieră. De asemenea, se află în discuţie crearea unui sistem european permanent de poliţişti de frontieră. Un cuvânt de spus vor avea şi noile tehnologii: un sistem de înregistrare a intrărilor şi ieşirilor cetăţenilor din afara UE, un sistem electronic de autorizare a călătoriilor, precum şi alte instrumente de gestionare a frontierelor. „Se va folosi tehnologia cea mai avansată, pentru a atinge cel mai înalt nivel de siguranţă”, a explicat Franco Frattini, comisarul european pentru justiţie, libertate şi securitate.

Potrivit unui raport intermediar, ritmul de creştere a economiei europene este în scădere Site-ul Comisie Europene, rubrica Economie, finanţe şi impozite - Perspective financiare – 21.02.2008 În contextul tulburărilor care se înregistrează pe pieţele financiare mondiale, pentru anul acesta se prevede o creştere economică de 2%, în scădere cu 0,4 puncte procentuale. La început de an, perspectivele economice globale pentru 2008 sunt neobişnuit de incerte. Economiile ţărilor europene au făcut faţă destul de bine dificultăţilor survenite, dar, potrivit ultimelor previziuni economice, ne putem aştepta la o încetinire a creșterii economice şi la o creștere a ratei inflaţiei. În opinia comisarului pentru afaceri economice şi monetare, Joaquín Almunia, cea mai bună soluție pentru Europa este „să menţină ritmul reformelor structurale, să continue aplicarea unor politici macroeconomice solide şi stabile şi să ia rapid măsurile care se impun în faţa crizei financiare, aşa cum s-a convenit”. În cazul celor mai mari şapte economii ale UE (Franţa, Germania, Italia, Polonia, Regatul Unit, Spania şi Ţările de Jos), tendinţa de scădere va fi de scurtă durată, cu condiţia ca economia americană să se redreseze rapid. Se aşteaptă ca tendinţa de creştere să revină în cea de-a doua parte a anului 2008. Creşterea preţurilor la alimente şi energie au condus la creşterea recentă a ratei inflaţiei – de la 2,3% în 2007, la 3,2% în ianuarie 2008. Până la sfârşitul acestui an, rata inflaţiei ar trebui să revină la aproximativ 2,5%, dacă aceste preţuri ating din nou pragul normal. În căutarea unei surse de creştere economică, Uniunea Europeană consideră că provocarea lansată de acţiunile de reducere a emisiilor de CO2 ar putea crea noi oportunităţi de afaceri. Ediţia din acest an a summitului european de afaceri va fi o ocazie pentru preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, de a se alătura întreprinderilor, liderilor politici, ONG-urilor şi reprezentanţilor mass-mediei şi ai mediului universitar pentru a-şi împărtăşi viziunile şi soluţiile cu privire la schimbările climatice, la problematica energiei şi la eco-inovare.

61

LINKURI UTILE Ministerul Afacerilor Externe – www.mae.ro Institutul European din România – www.ier.ro Site-ul Uniunii Europene – www.europa.eu

Instituţii Europene Parlamentul European – www.europarl.europa.eu Consiliul Uniunii Europene – http://www.consilium.europa.eu Preşedinţia slovenă a Consiliului UE – www.eu2008.si/en Comisia Europeană: http://ec.europa.eu Curtea Europeană de Justiţie şi Tribunalul de Primă Instanţă – http://curia.europa.eu Mediatorul European: http://www.ombudsman.europa.eu

Alte site-uri dedicate problematicii europene: www.euractiv.com www.euractiv.ro www.europeana.ro www.euobserver.com http://www.pontweb.ro http://europe.org.ro/euroatlantic_club http://www.ClubE.ro http://www.europeanaffairs.org/ http://www.iiea.com http://www.cafebabel.com

Publicaţie a Departamentului pentru Afaceri Europene Direcţia Mass Media şi Comunicare Str. Apolodor nr. 17, Latura Nord, Sector 5, Bucureşti, România Tel. (021) 335.35.36 E-mail: [email protected] [email protected] [email protected] http://www.dae.gov.ro

© Departamentul pentru Afaceri Europene, 2008 Reproducerea integrală sau parţială a acestui material este permisă numai cu menţionarea sursei.