26 Relatii Externe

RELAŢIILE EXTERNE

Bucureşti 2004

1

La elaborarea textelor acestor broşuri au contribuit: Experţi: ILEANA PASCAL MONICA VLAD ŞTEFAN DEACONU CODRU VRABIE Supervizare: ELENA SIMINA TĂNĂSESCU AUREL CIOBANU - DORDEA

În cadrul proiectului „Campanie de informare a funcţionarilor publici privind conţinutul acquis-ului comunitar“ au fost elaborate broşuri privind primele 15 capitole de negociere în anul 2002 şi pentru ultimele 15 capitole în anul 2004

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Relaţiile externe – Pipera – Dacris, 2004 ISBN 973-86951-0-4 327

© CRJ 2004

2

Lista capitolelor în care este împărţit acquis-ul comunitar, în vederea negocierilor cu statele care aderă la Uniunea Europeană Capitolul 1: Libera circulaţie a mărfurilor Capitolul 2: Libera circulaţie a persoanelor Capitolul 3: Libera circulaţie a serviciilor Capitolul 4: Libera circulaţie a capitalului Capitolul 5: Dreptul societăţilor comerciale Capitolul 6: Politica în domeniul concurenţei Capitolul 7: Agricultură Capitolul 8: Pescuitul Capitolul 9: Politica în domeniul transporturilor Capitolul 10: Impozitarea Capitolul 11: Uniune economică şi monetară Capitolul 12: Statistică Capitolul 13: Politici sociale şi ocuparea forţei de muncă Capitolul 14: Energia Capitolul 15: Politica industrială Capitolul 16: Întreprinderile mici şi mijlocii Capitolul 17: Ştiinţa şi cercetarea Capitolul 18: Educaţie, formare profesională şi tineret Capitolul 19: Telecomunicaţii şi tehnologia informaţiei Capitolul 20: Cultura şi politica în domeniul audiovizualului Capitolul 21: Politica regională şi coordonarea instrumentelor structurale Capitolul 22: Protecţia mediului înconjurător Capitolul 23: Protecţia consumatorilor şi a sănătăţii Capitolul 24: Justiţie şi afaceri interne Capitolul 25: Uniune vamală Capitolul 26: Relaţii externe Capitolul 27: Politica externă şi de securitate comună Capitolul 28: Control financiar Capitolul 29: Dispoziţii financiare şi bugetare Capitolul 30: Instituţii Capitolul 31: Diverse

3

ABREVIERI A.P.C. C.E. C.E.E. C.E.A. C.E.C.O. C.P.E. D.S.B. E.C.H.O. H.G. J.O. M.F.D. O.J. O.M.C. O.N.U. O.S.C.E. O.U.G. P.E.S.C. P. N. A. R. T.E.C. T.U.E. U.E.

4

Africa, Pacific, Caraibe Comunitatea Europeană Comunitatea Economică Europeană Comunitatea Europeană de Apărare Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului Comitetul de Politică Europeană Corp de Stingere a Disputelor Biroul European pentru Ajutoare de Urgenţă Hotărâre de Guvern Jurnal Oficial al Uniunii Europene Managementul Forestier Durabil Jurnalul Oficial al Uniunii Europene Organizaţia Mondială a Comerţului Organizaţia Naţiunilor Unite Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului Politica Externă şi de Securitate Comună Planul Naţional de Aderare a României Tariful Extern Comun Tratatul asupra Uniunii Europene Uniunea Europeană

Actele normative adoptate la nivel comunitar Tratatele constitutive (versiunile republicate, în urma modificărilor şi completărilor, ale Tratatului instituind Comunitatea Europeană şi Tratatului asupra Uniunii Europene), legislaţia în vigoare, legislaţia în pregătire, precum şi hotărârile recente pronunţate de Curţii Europeană de Justiţie se regăsesc în cadrul bazei de date cu acces gratuit EUR-Lex de pe serverul Europa (www.europa.eu.int/eur-lex). În temeiul şi în conformitate cu dispoziţiile tratatelor constitutive, instituţiile UE cu competenţe în procesul legislativ adoptă, în esenţă, următoarele acte normative: • Regulamentele sunt actele care au caracter obligatoriu de la data intrării lor în vigoare atât pentru statele membre, cât şi pentru persoanele fizice şi juridice aflate pe teritoriul acestora. Regulamentele se aplică direct pe teritoriul statelor membre, cărora le este interzis să adopte măsuri de transpunere sau orice alte măsuri care ar putea îngrădi aplicarea lor directă. Dacă în text nu este precizată data intrării în vigoare, aceasta va fi reprezentată de cea de a 20-a zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene. • Directivele sunt actele stabilesc numai obiective obligatorii pentru statele membre, lăsând la latitudinea acestora modalităţile de atingere a lor. În text este precizată data până la care statele membre trebuie să adopte măsurile de adaptare la directiva în cauză. Directivele se aplică şi ele direct pe teritoriul statelor membre, dar numai după expirarea termenului de transpunere. • Deciziile sunt actele cu caracter obligatoriu doar pentru statele membre sau persoanele juridice cărora le sunt adresate. Unele au caracter individual (având un singur destinatar sau un număr limitat de destinatar), iar altele au caracter general (sunt obligatorii pentru toate statele membre şi pentru persoanele fizice şi juridice aflate pe teritoriul acestora). • Recomandările, rezoluţiile şi avizele sunt acte fără caracter obligatoriu, jucând rolul de instrumente indirecte pentru apropierea 5

legislaţiilor şi practicilor naţionale. Acordurile şi convenţiile sunt înţelegeri în formă scrisă supuse dreptului internaţional dar încheiate fie de către Comunităţi cu state terţe, fie de către acestea şi statele membre cu state terţe, fie numai între statele membre, în conformitate cu competenţele stabilite prin tratatele constitutive. Într-o serie de domenii, în afara actelor normative mai sus arătate, instituţiile Uniunii adoptă şi alte acte cu caracter obligatoriu. Acestea vor fi arătate şi explicate în cadrul prezentării domeniilor respective. •

Baza de date EUR-Lex permite regăsirea tuturor actelor legislative în vigoare sau în pregătire prin intermediul mai multor facilităţi de căutare: 1. Indexul analitic al directorului de legislaţie (regăsirea legislaţiei în funcţie de domeniu); 2. Indexul alfabetic al directorului de legislaţie (regăsirea legislaţiei după termeni cheie ordonaţi alfabetic); 3. căutare după numărul Jurnalului Oficial în care s-a publicat actul legislativ; 4. căutare după numărul actului legislativ (cu ajutorul unui cod format automat de către facilitatea de căutare); 5. căutare după cuvinte cheie în text. Toate aceste facilităţi de căutare uşurează considerabil regăsirea unui act legislativ sau a actelor legislative încadrate la un anumit domeniu. Pentru identificarea acquis-ului comunitar pe capitole cea mai utilă facilitate este indexul analitic al directorului de legislaţie (cuprinde 20 de capitole, fiecare fiind împărţit cel puţin pe subcapitole).

6

Cuprins I. Introducere ............................................................................. 10 II. Acquis-ul comunitar în domeniul relaţiilor externe............. 10 1. Comerţul exterior .................................................................. 10 A. Scurt istoric ..................................................................... 10 B. Temeiul juridic................................................................ 11 C. Principalele instrumente.................................................. 11 a. Tariful extern comun................................................. 11 b. nstrumente comerciale de apărare............................. 12 c. Instrumente de acces pe pieţele ţărilor terţe.............. 13 d. Aranjamente preferenţiale şi negocieri multilaterale 13 Uniunea Europeană şi OMC ..................................... 13 2. Ajutoare umanitare................................................................ 14 A. Scurt istoric ..................................................................... 14 B. Temeiul legal .................................................................. 15 C. Instrumente ..................................................................... 15 a. Ajutoare de urgenţă................................................... 15 b. Ajutoare pentru hrană ............................................... 16 c. Ajutoare pentru refugiaţi........................................... 16 D. Proceduri de luare a deciziilor ........................................ 16 E. Legătura dintre asistenţă, reabilitare şi dezvoltare.......... 17 F. Relaţiile cu Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU)........... 18 Biroul European pentru Ajutoare Umanitare de Urgenţă (ECHO) ........................................................................... 18 3. Dezvoltare ............................................................................. 19 A. Scurt istoric ..................................................................... 20 B. Temeiul juridic................................................................ 20 C. Instrumente ..................................................................... 20 a. Instrumente legale..................................................... 20 b. Instrumente financiare .............................................. 21

7

D. Politica de dezvoltare...................................................... 21 E. Activităţi ale cooperării pentru dezvoltare ..................... 23 1. Activităţile universale de cooperare ......................... 23 a. Dezvoltare durabilă şi mediu .............................. 24 b. Silvicultură.......................................................... 26 c. Pescuit................................................................. 27 d. Politica rurală...................................................... 28 e. Apă...................................................................... 29 f. Siguranţa hranei .................................................. 30 g. Sănătate............................................................... 30 h. Sectorul privat..................................................... 31 i. Educaţie şi formare profesională ........................ 32 j. Societatea informaţională ................................... 33 k. Turism................................................................. 34 l. Transport............................................................. 34 m. Sprijin pentru organizaţiile neguvernamentale şi societatea civilă................................................... 34 n. Egalitatea între sexe............................................ 35 2. Activităţi de cooperare la nivel regional................... 35 a. Cooperarea cu ţările Bazinului Mediteranean .... 36 b. Relaţii cu Asia şi America Latină ....................... 36 c. Relaţii cu ţările APC (Africa, Pacific, Caraibe) . 37 Convenţiile de la Lomé................................................... 37 Acordul Cotonou ............................................................ 37 Instrumente financiare .................................................... 38 d. Relaţii cu Africa de Sud...................................... 39 e. Relaţii cu ţările şi teritoriile de peste mări.......... 41 f. Relaţii cu ţările cel mai puţin dezvoltate ............ 41 4. Drepturile omului în terţe state ............................................. 42 A. Scurt istoric..................................................................... 43 B. Temeiul juridic................................................................ 43 C. Principalii actori.............................................................. 44

8

Promovarea drepturilor omului în terţe ţări ....................... 45 Implementarea operaţiunilor referitoare la respectarea drepturilor omului .............................................................. 46 Combaterea pedepsei cu moartea....................................... 47 Combaterea torturii şi a tratamentelor degradante............. 48 Combaterea rasismului şi xenofobiei................................. 48 Asistarea şi observarea alegerilor ...................................... 49 Drepturile populaţiilor indigene......................................... 50 5. Relaţiile cu terţe ţări.............................................................. 51 A. Relaţii cu statele din Asia şi America Latină (ALA)...... 51 a. America Latină.......................................................... 52 America Centrală ...................................................... 54 Mexic ........................................................................ 55 Mercosur (Piaţa comună a Americii de sud) şi Chile56 b. Asia ........................................................................... 56 China ......................................................................... 57 B. Relaţiile cu noile state independente (NIS) .................... 58 C. Relaţiile cu statele din Sudul şi Estul Europei ................ 60 III. Transpunerea acquis-ului comunitar în România ............ 62 1. Armonizarea legislaţiei ......................................................... 62 Comerţ exterior ..................................................................... 62 Relaţiile cu OMC .................................................................. 63 Acorduri de recunoaştere reciprocă a calitatii ...................... 63 Relaţii bilaterale şi multilaterale cu terţe state...................... 64 Dezvoltare şi ajutoare umanitare .......................................... 64 Drepturile omului.................................................................. 65 2. Capacitatea administrativă .................................................... 65 3. În perspectivă ........................................................................ 66 ANEXĂ Legislaţia comunitară relevantă în domeniul relaţiilor externe .... 67

9

I. Introducere Relaţiile externe ale Uniunii Europene sunt globale şi diverse, cuprinzând politica comună externă şi de securitate, îmbinând aspecte interne pieţei comune, cum ar fi comerţul şi politica de dezvoltare, cu aspecte externe ale pieţei interne, cum ar fi concurenţa, protecţia mediului înconjurător, justiţia şi afacerile interne sau protecţia consumatorului. Dată fiind complexitatea şi amploarea capitolului, acesta va fi împărţit în mai multe subcapitole, după cum urmează: comerţ exterior, ajutor umanitar, dezvoltare, drepturile omului şi democraţie, relaţii cu terţe ţări. Menţionăm, că politica externă şi de securitate comună, face obiectul unui capitol de negociere distinct (Capitolul 27), ea fiind actualmente unul din pilonii construcţiei europene după Tratatul de la Maastricht.

II. Acquis-ul comunitar în domeniul relaţiilor externe 1. Comerţul exterior A. Scurt istoric Obiectivul Tratatului de la Roma l-a constituit crearea unei uniuni vamale între statele membre, în care să nu existe bariere comerciale şi să fie aplicat un tarif vamal extern comun importurilor din state terţe. Urmare a dezvoltării comerţului internaţional, politica comercială comună a devenit una din cele mai importante politici comunitare. În acelaşi timp, extinderea succesivă a Uniunii Europene (UE) şi consolidarea pieţei unice au întărit poziţia Comunităţii, aceasta devenind un pol de atracţie şi unul din principalii actori în negocierile pe plan internaţional, atât în cele bilaterale cu terţe state, cît şi în cele multilaterale (cu OMC). Astfel, UE şi-a constituit progresiv o reţea solidă de relaţii comerciale externe, ea devenind principalul actor al comerţului internaţional, înaintea SUA sau Japoniei. Având doar 6% din populaţia mondială, UE este implicată în 10

mai mult de o cincime din activităţile comerciale de import şi export la nivel internaţional, statele membre negociind prin intermediul Comisiei. B. Temeiul juridic Pe scena internaţională, puterea Uniunii Europene a crescut datorită abilităţii acesteia de a negocia cu partenerii ca o unică entitate reprezentativă pentru toate statele membre. Rolul de negociator unic al Comisiei este conform mandatului dat de Consiliu (art. 133 al Tratatului Comunităţii Europene1); el cuprinde orice negocieri internaţionale şi acorduri, cu excepţia celor referitoare la servicii şi la proprietatea intelectuală, acestea din urma fiind discutate în cadrul OMC. C. Principalele instrumente Pentru dezvoltarea politicii comerciale comune au fost dezvoltate o serie de instrumente, dintre care cele mai importante sunt tariful extern comun, instrumentele comerciale de apărare, instrumente de acces pe pieţele ţărilor terţe, aranjamente preferenţiale, etc.

a. Tariful extern comun Tariful extern comun (TEC) reprezintă una din caracteristicile principale ale uniunii vamale europene, prin faptul că implică aplicarea uniformă a taxei vamale la produsele importate din ţări terţe, indiferent de ţara membră destinatară. Aplicarea standardizată a tarifului extern comun a dus la protejarea statelor membre faţă de ţările terţe, creându-se astfel un sistem comunitar preferenţial (importul unui bun dintr-un al stat membru nu este supus taxei vamale, deci acestui bun i se aplică un tratament mai favorabil decât dacă bunul ar fi fost importat dintr-o ţară terţă). Au fost stabilite reguli comune privind importurile (Regulamentul nr. 3285/94) şi reguli aplicabile produselor provenite din anumite state terţe (Regulamentul nr. 519/94), introducându-se procedura administrativă de 1

Tratatul instituind Comunitatea Europeană (Tratatul de la Roma), 1957 a suferit o serie de modificări şi completări, motiv pentru care sugerăm consultarea versiunii consolidate a acestuia ce poate fi găsită pe pagina web: europa.eu.int/eur-lex, capitolul Tratate.

11

administrare a cotelor tarifare din punct de vedere cantitativ (Regulamentul nr. 520/94). În ceea ce priveşte exporturile, au fost stabilite reguli comune privind exporturile (Regulamentul nr. 2063/69), au fost introduse scheme de asigurare a exporturilor pe termen mediu şi lung (Regulamentul 98/29) şi a fost stabilit regimul comunitar aplicabil bunurilor şi tehnologiilor cu dublă utilizare (Regulamentul nr. 1334/2000). Controlul bunurilor de patrimoniu cultural a fost reglementat prin Regulamentul nr. 3911/92.

b. Instrumente comerciale de apărare Dintre instrumentele comerciale de apărare, se pot menţiona: politica anti-subvenţie, politica anti- dumping, măsuri de protecţie a pieţei interne. Politica anti-subvenţie este destinată prevenirii importurilor de bunuri ale căror preţuri sunt artificial mai scăzute datorită acordării, în ţările terţe de origine, a unor subvenţii publice pentru producerea lor (Regulamentul nr. 2026/97). Politica anti-dumping este destinată prevenirii exporturilor de bunuri ale căror preţuri sunt mai scăzute decât cele aplicate produselor similare pe piaţa internă (Regulamentul nr. 384/96). Practic, rezultatele politicilor menţionate sunt concretizate în taxe vamale aplicate temporar asupra importurilor ce fac obiectul celor două politici. Măsurile de protecţie a pieţei interne se referă în special la introducerea unor bariere comerciale prin limitarea importurilor în cazul în care se poate demonstra că importurile anumitor bunuri au crescut atât de rapid încât ar pune în pericol situaţia producătorilor de aceleaşi bunuri de pe piaţa internă.Mai mult aceste măsuri trebuie să fie nediscriminatorii, adică să fie aplicate tuturor importurilor de bunuri similare, indiferent de origine. Instrumentele comerciale de apărare fac parte din regulamentele Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) şi sunt în concordanţă cu acestea.

12

c. Instrumente de acces pe pieţele ţărilor terţe Uniunea a stabilit mecanisme care să permită identificarea barierelor comerciale întâmpinate de întreprinzătorii din UE ce exportă pe pieţele din afara Uniunii (Regulamentul nr.3286/94). Pentru eliminarea efectelor adverse ivite în urma aplicării barierelor comerciale, mecanismele sunt monitorizate în mod continuu pană la implementarea unei soluţii acceptabile în conformitate cu regulile comerţului internaţional.

d. Aranjamente preferenţiale şi negocieri multilaterale Tendinţa de a elimina obstacolele comerciale pe pieţele internaţionale include şi „relaţii speciale” cu anumite ţări sau grupuri de ţări. Practic, acest lucru înseamnă încheierea unor acorduri comerciale preferenţiale care permit acordarea unui tratament special anumitor state partenere. Tratamentul special reprezintă o excepţie la clauza naţiunii celei mai favorizate autorizată de OMC. Dintre cele mai importante acorduri se pot menţiona: Suprafaţa Economică Europeană (cu Norvegia, Islanda şi Liechtenstein); Acordurile de asociere cu ţările din centrul şi estul Europei; Acordurile cu statele mediteraneene; Convenţiile Lomé cu ţările APC (Africa, Pacific, Caraibe). Cea mai mare parte a comerţului exterior al Uniunii Europene are la bază acorduri multilaterale negociate cu OMC (Decizia nr. 94/800) prin care au fost reglementate aspecte referitoare la comercializarea bunurilor şi serviciilor şi aspecte referitoare la drepturile asupra proprietăţii intelectuale. Uniunea Europeană şi OMC OMC include în structura sa negocierile ce au loc asupra bunurilor, serviciilor şi proprietăţii intelectuale. Uniunea Europeană sprijină liberalizarea comerţului, acordând o importanţă specială funcţionării Corpului de Stingere a Disputelor (Dispute Settlement Body), care acţionează ca un arbitru în stingerea disputelor privind acordurile multilaterale.

13

De la Conferinţa Mondială a OMC de la Geneva (mai 1998) Uniunea Europeană a optat pentru o nouă rundă de negocieri globale. Runda, denumită „runda mileniului” permite progresul către liberalizarea multilaterală, are în vedere subiecte ca agricultura şi serviciile, dar doreşte definirea mai precisă a regulilor privind achiziţiile publice şi investiţiile, ca şi a legăturilor dintre comerţ, concurenţă, mediu şi standardele sociale. Se mai au în vedere şi alte domenii cum ar fi lupta împotriva bunurilor piratate sau contrafăcute, recunoaşterea reciprocă a unor standarde tehnice sau modalităţi care să permită celor mai puţin dezvoltate ţări să joace un rol mai semnificativ în comerţul internaţional. Cu toate că la Conferinţa Ministerială de la Seattle (noiembrie 1999) nu s-a reuşit lansarea noii runde, Uniunea Europeană continuă campania privind negocierile globale intenţionând implicarea societăţii civile în viitoarele negocieri. 2. Ajutoare umanitare Scopul ajutoarelor umanitare este de a ajuta populaţia din terţe state, victime ale unor dezastre naturale sau provocate de om sau ale unor crize structurale. Asistenţa este direcţionată către populaţia vulnerabilă, prioritate având ţările în curs de dezvoltare. Ajutoarele sunt concretizate în furnizarea de bunuri şi servicii (hrană, medicamente, vaccinuri, adăposturi), fiind acordate fără discriminare faţă de rasă, religie, sex, vârstă, naţionalitate sau afiliere politică. Deciziile privind acordarea ajutoarelor se iau imparţial şi numai în funcţie de nevoile şi interesele victimelor, drept pentru care nu sunt stabilite condiţii de acordare, acestea fiind nerambursabile. A. Scurt istoric Uniunea Europeană a fost implicată în operaţiile de acordare a ajutoarelor umanitare începând cu anii ’60. La începutul anilor ’80 se acordase asistenţă în mai mult de 30 de ţări, asistenţa devenind astfel un element important al prezenţei Uniunii Europene pe scena internaţională. Sfârşitul războiului rece a dus la o creştere a asistenţei acordate, însă politica de acordare a ajutoarelor umanitare era oarecum fragmentată; acest fapt a condus la ideea unei abordări mai sistematice, cel puţin în luarea

14

deciziilor. Astfel, a fost înfiinţat un centru unitar de luare a deciziilor care are ca obiectiv administrarea şi coordonarea ajutoarelor umanitare. Biroul European pentru Ajutoare Umanitare de Urgenţă (ECHO), cunoscut ca „biroul de ajutoare umanitare”, a fost înfiinţat în 1992 si finanţează operaţii în întreaga lume; în timp el a devenit principalul donator internaţional de fonduri, exprimându-şi astfel solidaritatea cu populaţiile cele mai vulnerabile. ECHO îşi desfăşoară activitatea prin organizaţii partenere (peste 200), precum si prin agenţiile ONU, Crucea Roşie şi alte organizaţii neguvernamentale. B. Temeiul legal Cu toate că în tratatele Uniunii Europene nu este menţionată în mod special acordarea de ajutoare umanitare, totuşi în baza Titlului XX al Tratatului Comunităţii Europene, a fost adoptat Regulamentul (CE) nr. 1257/96 care defineşte politica europeană de acordare a ajutoarelor umanitare. Pentru stabilirea activităţilor de acordare a ajutoarelor umanitare deciziile se iau de către Consiliu prin procedura de co-decizie cu Parlamentul European. C. Instrumente Politica în domeniul ajutoarelor umanitare are la bază trei instrumente: ajutoare de urgenţă, ajutoare pentru hrană şi ajutoare pentru refugiaţi şi persoane dislocate.

a. Ajutoare de urgenţă Ajutoarele de urgenţă, numite iniţial „ajutoare excepţionale”, au ca scop îndreptarea dificultăţilor apărute ca urmare a producerii unui dezastru, fie natural, fie provocat. Ajutoarele sunt acordate în numerar pentru furnizarea elementelor de bază, ca medicamente, hrană, adăposturi, combustibil sau pentru a finanţa anumite reparaţii. Ajutoarele de urgenţă sunt flexibile şi sunt acordate rapid. Dat fiind că aceste ajutoare se acordă în situaţii de urgenţă, pentru situaţiile care nu necesită sume considerabile, procedura constă în informarea statelor membre după acordarea ajutoarelor.

15

b. Ajutoare pentru hrană Uniunea Europeană acordă ajutoare considerabile pentru hrană regiunilor suferinde de foamete, promovând asigurarea cu hrană a populaţiei din aceste regiuni. În afara ajutoarelor considerate obişnuite mai exista şi ajutoare de hrană acordate în situaţii de urgenţă, în situaţiile în care foametea este cauzată de dezastre naturale sau provocata, sau în situaţii neprevăzute. În astfel de situaţii Comisia ia decizia de acordare a ajutoarelor ca în cazul situaţiilor de urgenţă.

c. Ajutoare pentru refugiaţi Uniunea Europeană acordă ajutoare pentru persoanele care îşi părăsesc ţara sau sunt forţate să o părăsească datorită situaţiilor de război, foamete, persecuţii sau alte condiţii, sau persoanelor care sunt dislocate din ţara lor de origine pentru aceleaşi motive. Asistenţa acordată în astfel de cazuri reprezintă un procent considerabil din totalitatea ajutoarelor umanitare acordate şi are ca obiectiv ajutorarea acelor persoane din momentul părăsirii locurilor de origine până la reinstalarea lor, fie într-o altă ţară fie prin reintegrarea în ţara de origine. D. Proceduri de luare a deciziilor Dat fiind multitudinea de ajutoare acordate, au fost stabilite trei proceduri separate de luare a deciziilor (Regulamentul nr. 1257/96): - Procedura delegării, folosită pentru situaţiile de urgenţă, prin care Comisia a delegat puterea de decidere către directorul ECHO. Procedura este folosită pentru acordarea ajutoarelor care nu depăşesc anumite limite (maxim 3 milioane de Euro şi pe o durată de maxim trei luni); - Procedura împuternicirii, prin care membrul Comisiei responsabil cu acordarea ajutoarelor umanitare este împuternicit să ia decizii referitoare la operaţiile de urgenţă de până la 30 milioane de Euro pentru o perioadă de maxim 6 luni sau pentru situaţii nu foarte urgente în care ajutoarele nu depăşesc 10 milioane de Euro. Aceste decizii fac obiectul consultării, necesitând aprobarea Comitetului pentru acordarea ajutoarelor umanitare. - Procedura scrisă, pentru toate deciziile ce nu se încadrează în 16

procedura delegării sau a împuternicirii. E. Legătura dintre asistenţă, reabilitare şi dezvoltare Dat fiind că asistenţa umanitară este acordată pe termen scurt, iar asistenţa pentru dezvoltare este acordată pe termen lung şi pentru a găsi măsurile necesare de acoperire a intervalului dintre acordarea asistenţei pe termen scurt şi a celei pe termen lung (denumită şi „zona gri”) Comisia a emis Comunicarea „Legătura dintre asistenţă, reabilitare şi dezvoltare” (COM (1996) 153) (LRRD). În timp ce asistenţa umanitară este acordată de organizaţiile neguvernamentale şi cele internaţionale în funcţie de nevoile imediate ale persoanelor, asistenţa pentru dezvoltare ia forma unor parteneriate între ţări. Concentrându-se pe interdependenţa celor două politici, Comisia a constatat că legătura dintre acestea poate fi facilitată de reabilitare. Comunicarea se referă la trei situaţii de criză, acestea fiind: - Dezastre naturale, situaţie în care ajutoarele sunt acordate prin bunăvoinţa guvernelor. Principala provocare o reprezintă pregătirea populaţiei pentru cazurile de dezastru, aceste tipuri de activităţi incluzând sisteme de avertizare şi de prevenire; - Conflictele armate şi violente, care, în perioada de tranziţie, pun probleme datorită conflictelor dintre părţile implicate, iar pe termen lung trebuie avut în vedere contextul politic, economic şi social; - Crize structurale provocate de deteriorarea condiţiilor politice, economice şi sociale. Ţările din această categorie nu au la dispoziţie instrumente adecvate de dezvoltare care să faciliteze tranziţia spre condiţii mai stabile, Comisia intervenind prin strategii tranzitorii care să îmbunătăţească structura instituţională, întărind producţia de bunuri şi comerţul. Unul din instrumentele de aplicare a Comunicării „Legătura dintre asistenţă, reabilitare şi dezvoltare” este reprezentat de Regulamentul nr. 2285/96, prin care operaţiile de reabilitare şi reconstrucţie sunt îndreptate spre restabilirea economiei şi a capacităţilor instituţionale. Domeniile

17

prioritare ale acordării asistenţei sunt: - relansarea producţiei pe baze durabile; - reabilitarea infrastructurii de bază; - reintegrarea socială, în special a refugiaţilor, a persoanelor dislocate sau a trupelor demobilizate; - restaurarea capacităţilor instituţionale. F. Relaţiile cu Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) Cu toate că Uniunea Europeană este unul din principalii donatori de fonduri acordate asistenţei umanitare, ea are statut de observator în cadrul Naţiunilor Unite, ceea ce înseamnă o influenţă redusă asupra implementării politicilor ONU în acordarea asistenţei. La ora actuală Uniunea Europeană cooperează cu Naţiunile Unite la nivelul politic şi la cel operaţional. Eforturile de întărire a cadrului de cooperare între cele două instituţii (Comunicarea COM (2001) 231) sunt îndreptate spre: - stabilirea unor instrumente de programare multianuală care să aibă drept scop creşterea vizibilităţii şi coerenţei politicii Uniunii Europene; - o mai mare flexibilitate privind finanţarea activităţilor ONU prin care se doreşte recunoaşterea procedurilor de audit şi de control a managementului proiectelor; - o reprezentare permanentă a Uniunii Europene în organismele ONU de administrare şi programare a proiectelor. Coordonarea dintre priorităţile Uniunii Europene şi capacităţile ONU se îndreaptă în special spre acordarea asistenţei umanitare şi a asistenţei pentru dezvoltare (securitatea hranei, dezvoltare rurală durabilă, comerţ şi dezvoltare) îndreptate în special spre reducerea sărăciei. Biroul European pentru Ajutoare Umanitare de Urgenţă (ECHO) Aşa cum s-a arătat Biroul European pentru Ajutoare Umanitare de Urgenţă (ECHO), cunoscut ca „biroul de ajutoare umanitare”, finanţează asistenţa umanitară prin fonduri provenite de la bugetul general al Comunităţii, ajutat şi de Fondul European de Dezvoltare. In fiecare an are loc o evaluare independentă a fondurilor utilizate şi este prezentată

18

strategia pentru anul următor. Strategia de acordare a asistenţei umanitare pentru anul 2003, cu un buget de 442 milioane de Euro, are în vedere continuarea acordării asistenţei acordate în anul 2002, şi are trei mari obiective tematice: - identificarea zonelor în care este nevoie urgentă de ajutoare umanitare şi continuarea acordării ajutoarelor în ţările vestice şi răsăritene ale Africii, din regiunea marilor lacuri ca şi în Africa de Sud şi Afganistan; - acordarea unei atenţii sporite crizelor „uitate” (crize neglijate de media sau care au primit fonduri insuficiente), inclusiv pentru situaţiile nesigure post – criză: vestul Saharei, Caucazul de Nord, Uganda şi Burma/Myanmar; - acordarea unei atenţii sporite problemelor generale în vederea acordării unor ajutoare umanitare de calitate. Strategia de acordare a asistenţei umanitare pentru anul 2004, cu un buget de 490 milioane de Euro se axează în principal pe zonele de criză, acordându-se importanţă pregătirii în vederea prevenirii dezastrelor. Apa a fost identificată ca o nouă prioritate generală, recunoscându-se importanţa vitală a apei şi a salubrităţii în salvarea vieţilor în cazul crizelor umanitare. Conform evaluării globale pentru anul 2004, acţiunile vor fi îndreptate spre acordarea asistenţei în ţările din Estul şi din Regiunea Marilor Lacuri din Africa, din Africa de vest şi cea de sud ca şi în ţările asiatice, în special în Irak şi Afganistan. 3. Dezvoltare Problema dezvoltării este mai actuală decât oricând deoarece mai mult de 40% din populaţia statelor Africii sub-sahariene şi din sudul Asiei trăiesc în condiţii de sărăcie cruntă. Uniunea Europeană îşi reafirmă solidaritatea cu ţările în curs de dezvoltare, în cadrul parteneriatelor care au la bază respectarea drepturilor omului, a statului de drept şi a principiilor democratice.

19

A. Scurt istoric Politica de dezvoltare îşi are originea în asocierea unor teritorii şi state de peste mări cu Uniunea Europeană, asociere creată în 1957. Multe din aceste teritorii şi state şi-au câştigat independenţa şi era în interesul ambelor părţi de a continua să lucreze împreună în contextul creat de cele două Convenţii Yaoundé (1963 şi 1969). Climatul internaţional de la începutul anilor ’70 a produs schimbări majore în politica de dezvoltare comunitară. Aderarea Regatului Unit al Marii Britanii din 1973 a condus la crearea unui cadru de cooperare mai eficient cu un grup mărit de parteneri. Schimbările au fost reflectate în prima Convenţie de la Lomé (1975) prin care cooperarea cu ţările magrebine a fost întărită şi extinsă către state din Asia şi America Latină. La ora actuală, Uniunea Europeană este principalul partener în domeniul dezvoltării, furnizând împreună cu statele membre mai mult de 55% din ajutoarele oficiale internaţionale de dezvoltare, acordate sub formă de asistenţă, comerţ sau investiţii directe. B. Temeiul juridic Cu toate că politica de dezvoltare comunitară datează de la semnarea Tratatului de la Roma, baza legală a fost stabilită prin Tratatul asupra Uniunii Europene (1993), în articolele 177 şi 181 ale Tratatului. C. Instrumente Cooperarea pentru dezvoltare este implementată printr-o varietate de instrumente legale şi financiare, ceea ce reflectă natura diversă a relaţiilor Uniunii Europene cu ţările respective.

a. Instrumente legale Sistemul bazat pe convenţii se referă la încheierea unor acorduri internaţionale, în special a acordurilor de asociere sau prevăzute în Art. 310 al Tratatului asupra Comunităţii Europene. Aceste acorduri sunt fie multilaterale, asociind UE cu un mare număr de parteneri (ca de exemplu Convenţiile Lomé), fie bilaterale, care se referă la relaţiile dintre Uniunea Europeană şi o singură ţară ce nu este membră a acesteia.

20

Sistemul unilateral este bazat pe: - art. 133 al Tratatului asupra Comunităţii Europene, care guvernează politica comercială comună având la bază Sistemul Preferenţial Generalizat care facilitează accesul pe piaţa comunitară a produselor provenite din ţările în curs de dezvoltare; - art. 308, care permite UE să acorde ajutoare financiare sau tehnice statelor asiatice sau din America Latină, sau să desfăşoare acţiuni în domenii tematice precum ajutoare pentru hrană, ajutoare umanitare sau lupta împotriva SIDA.

b. Instrumente financiare Principalul instrument financiar îl constituie bugetul Comunităţii. Destinaţia fondurilor este făcută pe baza a două abordări principale: - abordarea geografică axată pe trei zone prioritare (Bazinul Mediteranean, zonele asiatice şi ale Americii Latine şi zonele din sudul Africii). Ajutorul ia forma donaţiilor, acordate sub formă financiară, tehnică sau de cooperare economică; - abordarea tematică sau sectorială, în care sunt folosite capitole bugetare specifice. De aceste ajutoare pot beneficia toate statele, inclusiv cele din APC (Caraibe, Africa, şi Pacific). Ajutoarele iau forma ajutoarelor pentru hrană, a ajutoarelor umanitare sau de cooperare cu organizaţiile neguvernamentale. In afara bugetului Comunităţii, cooperarea pentru dezvoltare este finanţată şi prin alte două instrumente financiare specifice: - Fondul European de Dezvoltare, alimentat de contribuţiile statelor membre. Fiecărei convenţii îi este alocat un buget specific dezvoltat pe o perioadă de cinci ani; - Banca Europeană de Investiţii, ce acordă împrumuturi în contextul activităţilor sale externe. D. Politica de dezvoltare Politica de dezvoltare a Uniunii Europene constă în încurajarea

21

dezvoltării durabile care să ajute la eradicarea sărăciei în ţările în curs de dezvoltare şi la integrarea acestor ţări în economia globală. În afara obiectivelor sociale şi economice menţionate, UE are în vedere şi obiectivul politic care să ajute la întărirea democraţiei şi a statului de drept prin promovarea respectării drepturilor şi libertăţilor oamenilor. Politica de dezvoltare a Uniunii Europene are ca obiectiv eradicarea sărăciei si se axează pe câteva domenii prioritare: - legătura dintre comerţ şi dezvoltare, prin care politicile comerciale trebuie să fie compatibile cu obiectivele ţărilor, cu strategiile lor de dezvoltare şi cu situaţia lor economică; - integrare regională şi cooperare, prin care se are în vedere integrarea ţărilor în economia mondială şi rezolvarea conflictelor; - sprijin pentru formularea politicilor macro-economice şi promovarea accesului echitabil la servicii sociale; - transport; sistemele eficiente de transport sunt esenţiale pentru dezvoltarea economica şi sociala şi pentru accesul la servicii sociale de bază; - securitatea hranei şi dezvoltarea rurală durabilă; - dezvoltarea capacităţii instituţionale prin promovarea unei bune guvernări, combaterea corupţiei şi asigurarea funcţionării statului de drept. Cooperarea pentru dezvoltare complementează politicile statelor membre, fiind coordonată cu cea a altor donatori, fie aceştia organizaţii internaţionale (Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional) sau ţări (SUA, Japonia). Cel mai important lucru este să existe o anumită coerenţă între politica de cooperare pentru dezvoltare şi alte politici comunitare cu impact asupra ţărilor în curs de dezvoltare. In toate aspectele cooperării pentru dezvoltare trebuie incluse şi aspecte orizontale, cum ar fi promovarea drepturilor omului, egalitatea între sexe, drepturile copilului, protecţia mediului şi prevenirea conflictelor şi managementul crizei. Resursele pentru acordarea asistenţei pentru dezvoltare sunt alocate în funcţie de impactul asupra reducerii sărăciei, prioritate acordându-se

22

ţărilor cel mai puţin dezvoltate. Începând cu 2001, fondurile sunt administrate de Oficiul de cooperare (EuropeAid), responsabil de implementarea celor mai multe instrumente de acordare a ajutoarelor finanţate din bugetul UE şi de Fondul European de Dezvoltare. E. Activităţi ale cooperării pentru dezvoltare Cooperarea dintre Uniunea Europeană şi statele în curs de dezvoltare se desfăşoară sub forma activităţilor de cooperare, acestea fiind clasificate în activităţi universale de cooperare, activităţi de cooperare la nivel regional şi Parteneriatul cu Organizaţia Naţiunilor Unite. 1. Activităţile universale de cooperare Activităţile universale de cooperare pot fi abordate din punct de vedere instituţional, comercial sau tematic. Abordarea instituţională poate îmbrăca fie forma cooperării internaţionale tradiţionale, implementată prin prezenţa Comunităţii în organismele internaţionale, fie pe cea a cooperării cu organizaţiile neguvernamentale. Abordarea comercială se bazează pe aplicarea Sistemului Preferenţial Generalizat. În 1968, Conferinţa Naţiunilor Unite privind Comerţul şi Dezvoltarea (UNCTAD) a recomandat crearea Sistemului Preferenţial Generalizat prin care statele industrializate pot acorda scutiri sau reduceri de taxe vamale unor bunuri fabricate în ţările în curs de dezvoltare. Uniunea Europeană a fost prima care a aplicat începând cu 1971 sistemul preferenţial generalizat. Obiectivul aplicării sistemului preferenţial generalizat este creşterea exportului ţărilor în curs de dezvoltare, promovarea industriei acestor ţări şi accelerarea creşterii economice (Comunicarea (94) 212). Sistemul preferenţial generalizat aplicat de Uniunea Europeană se bazează pe perioade de zece ani pentru care sunt elaborate principii directoare. Actuala perioadă a început în anul 1995 şi va expira în anul 2005. Liniile directoare pentru perioada 2006 – 2015 sunt deja în curs de elaborare. În practică, sistemul este implementat prin regulamente ale Consiliului emise în perioada respectivă.

23

Regulamentul nr. 2501/ 2001, conţine prevederile privind aplicarea tarifului preferenţial generalizat pentru perioada 2002 – 2004, prin care produsele importate din statele în curs de dezvoltare sunt scutite de taxe vamale. Pentru mărfurile textile şi articolele de îmbrăcăminte se aplică o reducere de 20%, iar produsele considerate ca „sensibile” (care produc concurenţă mărfurilor produse în Comunitate) beneficiază de o reducere de 3,5% (Regulamentul nr. 2501/2001). Conform schemei se acordă o serie de stimulente ţărilor în curs de dezvoltare care introduc în legislaţia naţională măsurile adoptate în convenţiile internaţionale referitoare la protecţia angajaţilor, precum si drepturile acestora de a se organiza şi de a negocia în nume colectiv (convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii). Stimulente pot fi acordate si ţărilor care introduc în legislaţia internă măsuri referitoare la dreptul privind proprietatea intelectuală, la dezvoltarea durabilă sau la protecţia mediului. Pentru ţările cel mai puţin dezvoltate nu sunt impuse restricţii cantitative asupra produselor importate, iar pentru produse ca banane, orez şi zahăr nu se aplică taxe vamale (Regulamentul nr. 416/2001). Abordarea tematică sau sectorială ocupă o poziţie importantă în cadrul activităţilor universale datorită legăturilor care există între dezvoltare si alte domenii, precum protecţia mediului înconjurător, lupta împotriva SIDA, sprijin pentru siguranţa hranei sau pentru acordarea ajutoarelor umanitare.

a. Dezvoltare durabilă şi mediu Pentru integrarea dezvoltării durabile şi a mediului în politica de cooperare, Comisia a emis comunicarea „Integrarea dezvoltării durabile şi a mediului în politica economică şi de cooperare pentru dezvoltare” (COM (2000) 264) prin care este definită strategia care să permită ţărilor în curs de dezvoltare să-şi asume responsabilităţi pe termen lung privind mediul. Obiectivele (stabilite şi de Art. 177 ale Tratatului de la Amsterdam) se referă la: - dezvoltarea durabilă economică şi socială, prin care guvernele ţărilor în curs de dezvoltare trebuie să ţină cont de problemele de mediu atunci când întocmesc politici economice şi sociale; - campania împotriva sărăciei, prin care trebuie conştientizată 24

-

legătura ce există între reducerea sărăciei şi promovarea dezvoltării durabile şi a problemelor de mediu; integrarea ţărilor în curs de dezvoltare în economia mondială, prin intensificarea comerţului cu aceste state, dar protejând mediul.

Uniunea Europeană acordă asistenţă tehnică şi financiară ţărilor în curs de dezvoltare în cadrul unor proiecte de cooperare iniţiate de diverşi actori precum organizaţii publice, autorităţi locale, regionale sau naţionale, organizaţii neguvernamentale sau private. Regulamentul nr. 2493/2000 privind măsurile de promovare a integrării dimensiunii mediului în procesul dezvoltării stabileşte ca activităţi eligibile prioritare: - probleme globale de mediu (schimbările climatice, deşertificarea, diversitatea biologică, etc.); - probleme transfrontaliere (poluarea apei, aerului şi a solului); - impactul de mediu asupra integrării ţărilor în curs de dezvoltare în economia mondială; - probleme referitoare la pescuit şi la managementul zonelor de coastă, a estuarelor şi a mlaştinilor; - probleme urbane (deşeuri, poluarea fonică, a aerului şi a apei, etc.); - producerea şi folosirea durabilă a energiei; - producerea şi folosirea durabilă a produselor chimice; - probleme de mediu raportate la activităţile industriale; - modele durabile de producţie şi consum. Ca urmare a încheierii Convenţiei de la Rio de Janeiro, privind diversitatea biologică, Comisia a adoptat Comunicarea privind „Strategia Comunitară privind Biodiversitatea” (COM (98) 42) prin care sunt stabilite politicile şi instrumentele de punere în practică a obligaţiilor stabilite în cadrul convenţiei. Strategia dezvoltă patru teme majore: - conservarea şi folosirea durabilă a diversităţii biologice; - împărţirea beneficiilor rezultate din utilizarea resurselor genetice; - dezvoltarea cercetării şi a schimbului de informaţii; - educaţie, formare profesională şi conştientizare.

25

Obiectivele specifice ale fiecărei teme sunt determinate şi implementate cu ajutorul planurilor de acţiune, cunoscute sub numele de Planuri de Acţiune privind Biodiversitatea şi sunt dezvoltate în domenii ca: resursele naturale, agricultură, pescuit sau cooperarea pentru dezvoltare. Planul de Acţiune privind Biodiversitatea şi Cooperarea pentru Dezvoltare (COM (2001) 162) are ca obiectiv pe termen lung reducerea la jumătate a numărului populaţiei care trăieşte în condiţii de sărăcie extremă (populaţie care trăieşte cu un venit de maxim 1 USD/zi). Acţiunile planului sunt întreprinse în baza a trei domenii interconectate: - sisteme de producţie intensive (agricultură, creşterea animalelor, acvacultură, silvicultură, etc.) acordându-se atenţie importanţei acestora ca surse de hrană, la conservarea genetică şi la speciile în curs de dispariţie şi la organismele modificate; - sisteme de producţie care nu implică specii domestice sau cultivate (păduri, faună şi floră sălbatică, etc.) axându-se pe menţinerea ecosistemelor şi a habitatelor; - zone protejate în care trebuie dezvoltate legături între activităţile de conservare a acestor zone şi strategiile de dezvoltare durabilă. Ca urmare a adoptării strategiei pentru dezvoltare durabilă şi pentru a contribui la dezvoltarea poziţiei Uniunii Europene la Summit-ul Mondial pentru Dezvoltare Durabilă de la Johannesburg (2002) a fost adoptată Comunicarea „Către un parteneriat global pentru dezvoltare durabilă” (COM (2002) 82). Comunicarea consideră globalizarea ca o forţă puternică ce contribuie la creşterea economică globală furnizând, în acelaşi timp, moduri de abordare a problemelor internaţionale cum ar fi sănătatea, educaţia şi mediul. Se recunoaşte faptul că o dezvoltare haotică provoacă forţe de piaţă care exacerbează inegalitatea şi excluderea, cauzând prejudicii ireparabile mediului. Comunicarea prezintă o serie de acţiuni ce pot contribui la dezvoltarea globală durabilă. Acestea sunt complementare strategiei europene de dezvoltare durabilă, acoperind aspectele economice, sociale, financiare şi de mediu.

b. Silvicultură Pădurile sunt un bun esenţial pentru ţările în curs de dezvoltare, oferind 26

beneficii economice, sociale şi de mediu atât comunităţilor locale, cât şi economiilor naţionale. Comunitatea internaţională a alocat resurse considerabile pentru dezvoltarea silviculturii şi păstrarea biodiversităţii. Silvicultura pentru dezvoltare are ca principal scop managementul forestier durabil (MFD), concept care acoperă o varietate de beneficii economice, sociale şi de mediu oferite de silvicultură (COM (1999) 554). Obstacolele în implementarea efectivă a managementului forestier durabil constau în lipsa criteriilor şi a indicatorilor pentru MFD, sisteme aplicabile de management şi experienţă relevantă. Obiectivul general al silviculturii pentru dezvoltare este menţinerea actualei suprafeţe silvice şi îmbunătăţirea managementului forestier în ţările în curs de dezvoltare ca o contribuţie la dezvoltarea durabilă globală. Cu ajutorul programelor de finanţare, Uniunea Europeană a identificat următoarele domenii de intervenţii: - reducerea necontrolată a defrişărilor şi a degradării pădurilor; - creşterea zonelor în care se practică un management forestier durabil; - creşterea veniturilor provenite din produsele forestiere şi o distribuţie mai echitabilă a acestor venituri; - menţinerea resurselor genetice şi a biodiversităţii; - dezvoltarea cercetării pentru îmbunătăţirea cunoştinţelor privind silvicultura. Pentru a sprijini managementul forestier durabil în ţările în curs de dezvoltare, Uniunea Europeană a adoptat Regulamentul nr. 2494/2000 prin care sunt stabilite obiectivele şi acţiunile ce pot fi promovate pentru conservarea şi managementul durabil al pădurilor tropicale. c. Pescuit Activităţile legate de pescuit şi acvacultură au o importanţă deosebită în ţările în curs de dezvoltare datorită faptului că reprezintă surse de hrană, de locuri de muncă sau obţinere de venituri. Dat fiind faptul că pescuitul poate contribui la reducerea sărăciei şi pentru că este strâns legat de politicile comunitare precum dezvoltarea şi comerţul, Uniunea Europeană

27

acordă o atenţie specială acestui domeniu. În Comunicarea „Pescuitul şi reducerea sărăciei” (COM (2000) 724), pentru ţările în curs de dezvoltare pentru care pescuitul reprezintă o prioritate a strategiei lor de dezvoltare, politica comunitară are la bază următoarele linii directoare: - sprijinirea formulării şi implementării politicilor şi programelor sectoriale de dezvoltare; - definirea rolului tuturor donatorilor; - promovarea cooperării la nivel regional, dată fiind dimensiunea regională a sectorului. d. Politica rurală Sărăcia rurală este o problemă complexă, caracterizată prin venituri reduse, consumuri reduse datorate unei productivităţi reduse, inegalităţi în drepturile de proprietate şi în accesul la bunuri de producţie, educaţie şi sănătate precară, degradarea resurselor naturale, vulnerabilitate şi puteri politice reduse. Prin politica pentru dezvoltare pe care o promovează Uniunea Europeană este implicată în reducerea sărăciei în zonele rurale, dat fiind faptul că trei sferturi din populaţia mondială care trăieşte în sărăcie extremă provine din zonele rurale, unde foametea şi sărăcia sunt problemele predominante, iar dezvoltarea rurală joacă un rol important în creşterea economică. Prin Comunicarea „Lupta împotriva sărăciei rurale – Politica europeană comunitară şi abordarea dezvoltării rurale şi a managementului durabil al resurselor naturale în ţările în curs de dezvoltare” (COM (2002) 429) se face o abordare coerentă şi integrată a dezvoltării activităţilor în domeniu. Obiectivele specifice ale politicii comunitare de luptă împotriva sărăciei sunt: - promovarea creşterii economice în zonele rurale; - asigurarea accesului echitabil la bunurile de producţie, pieţe şi servicii (terenuri, infrastructură, posibilităţi de finanţare); - sprijinirea dezvoltării umane şi sociale prin investiţii în capitalul uman şi în educaţie şi sănătate;

28

-

asigurarea unui management durabil a resurselor naturale; reducerea vulnerabilităţii; reducerea excluderii sociale prin construirea unor instituţii eficiente, participative şi descentralizate.

În mod special se propun intervenţii în sectoare cheie precum agricultura, managementul resurselor naturale, transport şi comunicaţii. e. Apă Ca urmare a „Iniţiativei Uniunii Europene privind Apa”, lansată la Summit-ul Mondial privind Dezvoltarea Durabilă de la Johannesburg (2002) şi răspunzând Scopurilor Dezvoltării Mileniului (Millennium Development Goals) de reducere la jumătate a numărului populaţiei ce nu are acces la apă potabilă de calitate şi la un minim de salubritate, a fost înfiinţat Fondul Uniunii Europene privind Apa (COM (2003) 211). Obiectivul creării acestui fond este de a ajuta populaţia statelor semnatare ale Acordului Cotonou în a avea acces la apă potabilă şi la salubritate adecvată. Fondul va acorda asistenţă financiară axându-se în principal pe: - co-finanţarea investiţiilor împreună cu autorităţile locale şi instituţiile financiare pentru furnizarea apei şi a salubrităţii; - co-finanţarea proiectelor implementate de autorităţile locale sau organizaţii neguvernamentale; - toate formele de asistenţă tehnică şi mecanismele de dezvoltare a capacităţilor pe termen lung, sprijinind activităţile de dezvoltare care să contribuie la durabilitatea instituţională, socială şi financiară a sectorului. Dat fiind faptul că în anul 2000 17% din populaţia lumii nu avea acces la surse de apă potabilă de calitate, iar 40% nu avea salubritate, Uniunea Europeană a emis comunicarea „Managementul apei în ţările în curs de dezvoltare: politici şi priorităţi pentru cooperarea pentru dezvoltare” (COM (2002) 132), având drept scop accesul la apă potabilă a populaţiei dezavantajate.

29

f. Siguranţa hranei Ajutoarele pentru hrană şi operaţiile speciale privind siguranţa hranei sunt instrumente comunitare pe termen scurt şi lung. Prin Regulamentul nr. 1292/96 sunt definite operaţiile tehnice şi financiare ce pot fi întreprinse pentru îmbunătăţirea capacităţilor ţărilor recipiente: - furnizarea de seminţe şi unelte esenţiale necesare producerii recoltelor; - scheme de furnizare de apă potabilă; - scheme de stocare a recoltelor; - măsuri de sprijin a sectorului privat. Ca semnatară a Convenţiei privind comercializarea grânelor şi a Convenţiei privind ajutoarele pentru hrană, Uniunea Europeană acordă un sprijin anual pentru hrană ţărilor în curs de dezvoltare în valoare de 990.000 tone de grâu şi un ajutor de 130 milioane euro (Decizia nr. 2000/421). g. Sănătate Este binecunoscut faptul că sănătatea reprezintă un factor determinant al creşterii economice, iar sistemele eficiente de educaţie şi sănătate sunt cerinţele esenţiale ale reducerii sărăciei. Anumite boli transmisibile precum HIV/SIDA, malaria şi tuberculoza, încetinesc dezvoltarea dat fiind faptul că peste cinci milioane de persoane mor anual datorită acestor boli şi peste 60% din cazurile de morbiditate sunt în ţările în curs de dezvoltare. Uniunea Europeană asistă peste 100 de ţări în curs de dezvoltare, contribuind cu 65% din totalul fondurilor alocate pentru programe de prevenire şi combatere a răspândirii bolilor transmisibile precum HIV/SIDA, malaria şi tuberculoza. Comunicarea COM (2000) 585 privind acţiuni accelerate de reducere a bolilor transmisibile în contextul reducerii sărăciei stabileşte cadrul de asistenţă în trei domenii majore: - optimizarea impactului asistenţei acordate în contextul cooperării pentru dezvoltare;

30

-

asigurarea accesului la medicamentele de bază; investiţii în cercetare şi în bunuri publice utilizate în lupta împotriva acestor boli.

Domeniile de intervenţie au fost suplimentate prin Comunicarea COM (2001) 96 prin care s-au adăugat unele domenii noi precum tarifele şi taxele prin care ţările în curs de dezvoltare sunt încurajate să renunţe la aceste taxe, ducând astfel la reducerea preţului medicamentelor şi încurajarea introducerii legislaţiei privind drepturile de proprietate intelectuală. Pentru punerea în practică a planului de acţiune stabilit de cele două comunicări, prin Decizia nr. 2002/36, Parlamentul European şi Consiliul au decis contribuţia alocată Fondului Global de luptă împotriva HIV/SIDA, tuberculozei şi malariei. În acelaşi an Comisia, prin Comunicarea COM (2002) 120, a făcut o propunere legislativă privind politicile şi acţiunile privind reproducerea şi sănătatea sexuală urmată de Comunicarea „Sănătate şi reducerea sărăciei în ţările în curs de dezvoltare” (COM (2002) 129). Pentru a asigura accesul la medicamentele de bază necesare combaterii bolilor transmisibile, Uniunea Europeană a adoptat Regulamentul nr. 953/2003, prin care se înfiinţează un sistem ce permite producătorilor de medicamente să-şi vândă produsele la preţuri reduse. h. Sectorul privat Sectorul privat este motorul creşterii economice şi principala sursă de creare de locuri de muncă în majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare. Sectorul suferă însă din cauza productivităţii reduse, ca şi de lipsa investiţiilor. Deoarece statele Uniunii Europene sunt implicate în activităţi comerciale şi de producţie în multe din statele în curs de dezvoltare, Comisia a propus o strategie (COM (1998) 67) „Strategia comunitară europeană pentru dezvoltarea sectorului privat în ţările ACP (Caraibe, Africa şi Pacific)”, bazată pe obiectivele fundamentale ale politicii de dezvoltare (lupta împotriva sărăciei, dezvoltare economică şi socială durabilă). Obiectivele specifice ale dezvoltării sectorului privat sunt:

31

-

asigurarea faptului că dezvoltarea durabilă a sectorului privat ajută la consolidarea democraţiei, a statului de drept şi a respectului faţă de drepturile omului; încurajarea concurenţei; întărirea rolului femeilor pe piaţa muncii; creşterea oportunităţilor de a avea acces la locuri de muncă pentru persoanele dezavantajate; asigurarea distribuirii veniturilor; asigurarea faptului că locurile de muncă îndeplinesc cerinţele minime privind sănătatea şi siguranţa muncitorilor;

În aplicarea strategiei se ţine cont de complexitatea sectorului şi de condiţiile diferite ce variază de la ţară la ţară. i. Educaţie şi formare profesională Educaţia şi formarea profesională joacă un rol esenţial în reducerea sărăciei şi în dezvoltare. La nivel internaţional au fost luate o serie de iniţiative, cum ar fi „Educaţie pentru toţi”, iniţiativă luată la Forumul de la Dakar (2000) în care s-a subliniat în special importanţa educaţiei pentru fete şi minimum de educaţie la care trebuie să aibă acces populaţia. In cadrul general de dezvoltare promovat de Uniunea Europeană s-a identificat ca prioritate promovarea accesului la servicii sociale, în special la educaţie. În Comunicarea „Educaţie şi formare profesională în contextul reducerii sărăciei în ţările în curs de dezvoltare” (COM (2002) 116), Comisia stabileşte ca prioritare următoarele domenii: - educaţie de bază, în special educaţia primară; - formarea profesională la locul de muncă; - învăţământ superior, dezvoltat la nivel regional. În afara asigurării educaţiei de bază, este importantă dezvoltarea echilibrată a învăţământului, adică îmbunătăţirea sistemelor de educaţie la toate nivelurile.

32

j. Societatea informaţională Accesul la tehnologiile informatice şi de comunicaţii în ţările în curs de dezvoltare este extrem de scăzut. Studii făcute în 1998 de OECD (Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare) arătau că numai 7,8% din populaţia ţărilor în curs de dezvoltare avea acces la reţelele de telecomunicaţii. Pentru ca ţările în curs de dezvoltare să poată avea acces la astfel de servicii este necesară o abordare globală a tuturor aspectelor legate de societatea informaţională, ţinându-se cont şi de costurile pe care aceasta le implică. Este necesară creşterea puterii de cumpărare, a întăririi capacităţilor umane, îmbunătăţirea sistemelor de furnizare a energiei electrice şi de acces la capital şi de atragere a investiţiilor. În Comunicarea „Rolul tehnologiilor informatice şi de comunicaţii în politica de dezvoltare comunitară” (COM (2001) 770), Comisia identifică domeniile principale de acţiune pentru dezvoltarea sectorului: - comerţ şi dezvoltare – prin care se acordă asistenţă tehnică pentru facilitarea participării întreprinderilor locale la dezvoltarea tehnologiilor informatice şi de comunicaţii; - cooperare şi integrare regională – prin care se sprijină crearea reţelelor regionale, dezvoltarea unor regulamente comune; - sprijinirea politicilor macroeconomice şi promovarea accesului echitabil la servicii sociale – prin care se încurajează folosirea tehnologiilor informatice în managementul finanţelor publice şi a informaţiei în serviciile sociale; - transport – dezvoltarea infrastructurilor de transport şi folosirea tehnologiilor informatice şi de comunicaţii în transportul maritim şi aerian; - securitatea hranei şi dezvoltarea rurală durabilă – prin care se pot dezvolta programe de colectare şi diseminare a datelor privind activităţile fermierilor, a resurselor naturale, a dezastrelor naturale, etc; - dezvoltarea capacităţilor instituţionale – prin sprijinirea creării unor autorităţi de reglementare pentru sectorul telecomunicaţiilor. Iniţiativele în domeniu se fac în baza strategiilor ţărilor ca şi a strategiilor

33

regionale întocmite de Comisie şi de statele şi regiunile implicate. k. Turism Turismul a devenit un sector dinamic, atât în economia mondială, cât şi în ţările în curs de dezvoltare. Dezvoltarea sectorului se face concomitent cu dezvoltarea altor sectoare cum ar fi sectorul privat sau transporturile, permiţând crearea a numeroase locuri de muncă. Dezvoltarea turismului nu trebuie însă să aducă prejudicii mediului sau dezvoltării culturale şi sociale a ţării. Prin Comunicarea „Strategia europeană comunitară de sprijinire a dezvoltării turismului durabil în ţările în curs de dezvoltare” (COM (1998) 563), Uniunea Europeană contribuie la dezvoltarea pe termen lung a sectorului. Strategia se bazează pe principii precum implicarea cât mai multor actori, încurajarea cooperării regionale şi sprijinirea turismului în funcţie de caracteristicile ţării, având ca obiective: - încurajarea dezvoltării durabile a turismului; - sprijinirea autorităţilor publice în planificarea, administrarea şi monitorizarea politicilor din domeniu; - consolidarea industriei turismului. l. Transport Accesul la mijloace de transport constituie un important factor al dezvoltării ce contribuie la dezvoltarea economică şi socială şi la reducerea sărăciei. Activităţile desfăşurate de Uniunea Europeană în dezvoltarea acestui sector datează din anii ’60, când au fost stabilite liniile directoare ale domeniului. Dezvoltarea strategiei sectorului a fost iniţiată prin Comunicarea „Promovarea unui transport durabil în cooperarea pentru dezvoltare” (COM (2000) 422) prin care se are în vedere dezvoltarea unui transport care este durabil economic, instituţional şi financiar. m. Sprijin pentru organizaţiile neguvernamentale şi societatea civilă Ca principali actori ai societăţii civile, organizaţiile neguvernamentale au un rol important în implementarea ajutoarelor în ţările în curs de

34

dezvoltare. Uniunea Europeană recunoaşte rolul acestor organizaţii, subliniind importanţa independenţei şi autonomiei acestora. Cu ajutorul organizaţiilor neguvernamentale, sunt cofinanţate trei tipuri de operaţii (Regulamentul nr. 1658/98): - operaţii pe teren – operaţii implementate în ţările în curs de dezvoltare la iniţiativa organizaţiilor neguvernamentale şi a partenerilor lor. Scopul acestor operaţii este combaterea sărăciei, dezvoltarea locală economică şi socială în zonele rurale şi urbane, dezvoltarea resurselor umane şi sprijin instituţional pentru partenerii locali; - operaţii de conştientizare a publicului asupra problemelor legate de dezvoltare, prin care se încurajează cooperarea cu organizaţiile neguvernamentale şi alţi parteneri din ţările în curs de dezvoltare; - operaţii de întărire a coordonării şi cooperării dintre organizaţiile neguvernamentale şi instituţiile comunitare – operaţii prin care se sprijină dezvoltarea schimburilor de informaţii şi crearea de reţele de comunicare. Toate operaţiile trebuie clar definite, iar obiectivele şi indicatorii de atingere a obiectivelor trebuie atent monitorizate. n. Egalitatea între sexe Inegalitatea între sexe este una din priorităţile cadrului general al politicii de dezvoltare, dat fiind faptul că există o legătură strânsă între sărăcie şi inegalitatea între sexe. Programul de acţiune pentru prioritizarea egalităţii de şanse în cooperarea pentru dezvoltare (COM (2001) 295) propune sprijinirea egalităţii de şanse în ţările în curs de dezvoltare prin: - analiza şi integrarea egalităţii de şanse în politicile comunitare; - introducerea egalităţii de şanse în proiectele şi programele dezvoltate la nivel regional şi naţional; - dezvoltarea capacităţilor pentru promovarea egalităţii de şanse. 2. Activităţi de cooperare la nivel regional După cum arată şi denumirea, activităţile de cooperare la nivel regional au loc fie prin încheierea unor acorduri bilaterale cu fiecare ţară din

35

regiune în parte, fie prin încheierea unor acorduri cu un anumit număr de ţări aflate în regiunea respectivă. Au fost identificate cooperări cu ţările Bazinului Mediteranean, cooperări cu statele asiatice şi Americii Latine, cu ţările Africii, Caraibelor şi Pacificului sau cu ţările şi teritoriile de peste mări. a. Cooperarea cu ţările Bazinului Mediteranean Relaţiile cu statele magrebine (Algeria, Maroc şi Tunisia) sau cele precum Egipt, Iordania, Liban, Siria şi Israel au fost reglementate prin acorduri bilaterale succesive încheiate cu fiecare ţară în parte. O abordare mai amplă a fost făcută odată cu Conferinţa de la Barcelona (1995) în urma căreia a fost aprobat un buget specific pentru ajutorarea acestor ţări: MEDA (măsuri de sprijinire a reformei structurilor economice şi sociale a statelor ne-membre din Bazinul Mediteranean). Cooperarea comercială se bazează pe principiul liberului acces pe piaţa comunitară a produselor industriale, cu anumite restricţii impuse produselor textile şi acces preferenţial pentru anumite produse agricole. Finanţările au fost îndreptate spre proiectele de dezvoltare cum ar fi formarea profesională sau dezvoltarea rurală. Prin crearea parteneriatului Euro-Mediteranean, în urma Conferinţei de la Barcelona, s-a promovat ideea creării unei zone libere comerciale până în anul 2010. b. Relaţii cu Asia şi America Latină Începând cu 1976, Uniunea Europeană implementează programe de asistenţă tehnică şi financiară în ţările în curs de dezvoltare din Asia şi America Latină (ţări ALA). Relaţiile cu aceste ţări iau forma unor acorduri bilaterale economice sau comerciale. Activităţile de cooperare s-au concentrat în anumite sectoare, cum ar fi dezvoltarea agriculturii, exploatarea resurselor forestiere sau infrastructură socială, în ultima perioada acordându-se atenţie cooperării regionale.

36

c. Relaţii cu ţările APC (Africa, Pacific, Caraibe) Cooperarea cu ţările Africii sub-sahariene, cele din Caraibe sau Pacific datează încă de la înfiinţarea Comunităţii Europene, marea majoritate a acestor ţări fiind foste colonii ale unor state membre ale UE. Primul pas în crearea parteneriatului cu aceste ţări a fost făcut în anii ’60 prin semnarea Convenţiilor Yaounde I şi II, între statele CEE şi AAMS (Asociaţia Statelor Africane şi Malgaşe). Convenţiile de la Lomé Convenţiile de la Lomé au constituit baza structurilor şi mecanismelor de cooperare, începând cu 1975 şi dezvoltate în timp, ajungând în 1989 să fie semnate de 71 de state APC. În baza convenţiilor au fost instituite aranjamente instituţionale prin care s-au înfiinţat organisme politice comune (Consiliul de Miniştri şi Adunarea Generală) responsabile de orientarea şi monitorizarea sistemelor de cooperare. Cooperarea comercială permite intrarea bunurilor fabricate sau a produselor agricole originare din ţările APC pe piaţa europeană fără plata taxelor vamale şi fără limitarea lor cantitativă, atâta timp cât nu intră în concurenţă directă cu produsele obţinute în urma aplicării Politicii Agricole Comune. Pentru anumite produse de importanţă deosebită pentru ţările APC au fost introduse aranjamente speciile (ex. banane, orez şi zahăr). Cooperarea tehnică şi financiară este efectuată prin Banca Europeană de Investiţii şi Fondul European de Dezvoltare prin care sunt finanţate proiecte şi programe de investiţii publice (drumuri, spitale) ca şi activităţi de cooperare tehnică (asistenţă tehnică, studii) referitoare la investiţii sau de natură mai generală. În cadrul convenţiilor au fost adăugate succesiv alte domenii de cooperare cum ar fi cultura şi protejarea drepturilor omului sau mediul şi drepturile femeilor. Acordul Cotonou Legăturile de cooperare dintre Uniunea Europeană şi partenerii din ţările în curs de dezvoltare din APC trebuie privite în contextul globalizării relaţiilor economice internaţionale, relaţii create şi bazate pe un 37

parteneriat economic, social şi politic real. Noul acord semnat în anul 2000 (Acordul Cotonou) are la bază: - dezvoltarea continuă a dialogului politic – ce are ca scop anticiparea crizelor; - implicarea societăţii civile – prin care se încurajează implicarea organizaţiilor neguvernamentale în implementarea proiectelor de dezvoltare; reducerea sărăciei – prin care se are în vedere o abordare integrată a dezvoltării care să asigure complementaritatea între dimensiunile economice, sociale, culturale şi instituţionale; - un nou cadru comercial – prin care, începând cu 2008, se va face liberalizarea comerţului între Uniunea Europeană şi ţările APC; - o reformă a cooperării financiare, bazată pe raţionalizarea şi simplificarea instrumentelor de finanţare. Prin crearea Uniunii Africane (2002) şi prin lansarea Noului Parteneriat de Dezvoltare a Africii (NEPAD) din 1991, Uniunea Europeană încearcă extinderea cooperării spre noi domenii precum reguli de achiziţie aplicabile proiectelor finanţate de Uniune sau programarea asistenţei. Comunicarea „Dialogul UE – Africa” (COM (2003) 316) priveşte toate statele africane, dialogul fiind organizat în jurul a opt teme prioritare: - drepturile omului, democraţie şi bună guvernare; - prevenirea şi stabilizarea conflictelor; - securitatea hranei; - prevenirea şi combaterea HIV/SIDA şi a altor boli transmisibile; - mediu; - integrarea regională şi comerţul; - datoria externă; - returnarea bunurilor de patrimoniu cultural exportate ilicit. Comunicarea analizează fiecare temă în parte şi decide asupra acţiunilor care ar trebui dezvoltate. Instrumente financiare Fondul Uniunii Europene pentru Apă a fost înfiinţat pentru a ajuta

38

populaţia statelor APC în a avea acces la apă potabilă şi la salubritate (COM (2003) 211). Fondul are o valoare de 1 miliard de Euro, fiind destinat ţărilor care au o politică sănătoasă a apelor sau intenţionează să instituie astfel de politici, bazate pe principiile bunei guvernări. Fondul European de Dezvoltare (FED) a fost înfiinţat în 1959 si reprezintă principalul instrument comunitar de cooperare pentru dezvoltare în ţările APC şi în OTC (ţările şi teritoriile de peste mări). Fondul a fost folosit pentru implementarea convenţiilor cu statele APC (Yaoundé şi Lomé), iar cel de-al 9-lea fond, ce însoţeşte Acordul Cotonou (2000), va fi dezvoltat pe o perioadă de cinci ani şi are o valoare de 13,5 miliarde de Euro. Acordarea de asistenţă tehnică şi financiară temporară furnizorilor tradiţionali de banane, care să permită acestora să se adapteze la noile condiţii ale pieţii şi să sprijine producătorii din sector (Regulamentul nr. 856/1999). Uniunea Europeană sprijină acele state furnizoare tradiţionale de banane prin furnizarea de asistenţă tehnică şi financiară pentru dezvoltarea unor măsuri care: - cresc productivitatea şi îmbunătăţesc calitatea produselor; - adaptează producţia, distribuţia şi metodele de marketing conform standardelor definite de regulament; - înfiinţează organizaţii ale producătorilor care au ca obiectiv creşterea productivităţii şi dezvoltarea unor sisteme de certificare a produselor; - dezvoltă strategii de producţie şi de marketing care răspund cerinţelor pieţii. Acordarea de asistenţă excepţională statelor APC puternic îndatorate (Decizia nr. 1/1999). Decizia a fost luată ca urmare a iniţiativei internaţionale de scutire de rambursare a datoriilor acumulate de ţările sărace puternic îndatorate (iniţiativa HIPC) aprobată de Summit-ul G7 de la Koln din 1999. d. Relaţii cu Africa de Sud Primele măsuri adoptate de Uniunea Europeană a fost întocmirea unui

39

Cod de Conduită pentru firmele europene ce operau în Africa de Sud în care se specificau liniile directoare de operare a afacerilor într-o ţară în care domina apartheid-ul. Codul introducea măsuri de plată egală a salariaţilor, acces la educaţie, măsuri nediscriminatorii la locul de muncă şi recunoaşterea sindicatelor. Înrăutăţirea situaţiei din Africa de Sud a dus la adoptarea unui set de măsuri ce instituiau embargo-ul asupra comerţului cu arme, asupra noilor investiţii, dar şi măsuri pozitive precum ajutoare financiare acordate victimelor apartheid-ului. Introducerea sistemului multi-partitist din 1990 a condus la ridicarea treptată a sancţiunilor, relaţiile cu Africa de Sud fiind incorporate în cadrul acţiunilor comune întreprinse în cadrul politicii externe şi de securitate a UE (stabilite prin Tratatul de la Maastricht). Urmare a primelor alegeri democratice din 1994 din Africa de Sud, Uniunea Europeană a adoptat măsuri urgente privind comerţul şi dezvoltarea. Începând cu 1995, Comisia a implementat un program de dezvoltare „Programul European pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare a Africii de Sud” (EPRD), program multianual cu o valoare anuală de 127,5 milioane de Euro, program bazat pe reducerea sărăciei şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a grupurilor dezavantajate (Regulamentul nr. 1726/2000). Cu toate că este membră a Convenţiei de la Lomé şi semnatară a Acordului Cotonou, Africa de Sud nu beneficiază în totalitate de beneficiile oferite de această convenţie (fiind exclusă de la aranjamentele speciale privind comerţul şi de la ajutoarele financiare oferite de Fondul European de Dezvoltare) dat fiind faptul că ţara are o economie dezvoltată şi nu poate fi inclusă în cadrul ţărilor în curs de dezvoltare. Relaţiile comerciale dintre Uniunea Europeană şi Africa de Sud sunt stabilite pe cale bilaterală. Astfel, în 1999 a fost semnat Acordul privind Comerţul, Dezvoltarea şi Cooperarea (TDCA) prin care ajutoarele de dezvoltare sunt finanţate prin Programul European pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare a Africii de Sud (EPRD). În vederea promovării progresului tehnic şi ştiinţific a fost semnat Acordul privind cooperarea tehnică şi ştiinţifică (Decizia nr. 97/763), precum şi alte acorduri comerciale de promovare a produselor Africii de

40

Sud pe piaţa europeană, cum ar fi cel referitor la comercializarea vinului (Decizia nr. 2002/55) sau cel referitor la băuturile spirtoase (Decizia nr. 2002/52). e. Relaţii cu ţările şi teritoriile de peste mări Ţările şi teritoriile de peste mări (OCT – Overseas Countries and Territories) sunt state care au o relaţie specială cu unele din statele membre ale Uniunii Europene. Prin Tratatul de înfiinţare a Comunităţii Europene din 1957 (Tratatul de la Roma) acestor state şi teritorii le-a fost acordat statutul de stat asociat, statut ce stă la baza politicii de dezvoltare promovate de UE. Ţările OCT nu fac parte din teritoriul Uniunii Europene, cu excepţia teritoriilor franceze (DOM – Départements outre mer), iar locuitorii au naţionalitatea statelor membre cu care au legătură, cu toate că în anumite cazuri locuitorii nu beneficiază deplin de cetăţenia acestor state membre. Fiind constituţional legate de statele membre (Danemarca, Franţa Olanda şi Regatul Unit al Marii Britanii) statele OCT nu sunt independente. Deciziile privind aceste ţări sunt luate în baza acordurilor de asociere (Decizia nr. 2001/822), ţările beneficiind de asistenţa acordată de Fondul European de Dezvoltare şi de ajutoare provenite de la Banca Europeană de Investiţii. f. Relaţii cu ţările cel mai puţin dezvoltate La ora actuală există 49 de state considerate ca făcând parte din ţările cel mai puţin dezvoltate, 39 din acestea fiind state africane. Populaţia lor este de aproximativ 610 milioane persoane, reprezentând 10,5% din populaţia mondială. Ţările sunt caracterizate ca având un grad extrem de sărăcie ducând lipsă de resurse economice, umane şi instituţionale. Intervenţiile Uniunii Europene se fac în special în cadrul acţiunilor internaţionale mai larg concertate. Pentru ameliorarea situaţiei acestor ţări, la Conferinţa Naţiunilor Unite de la Paris din 1990, a fost stabilit un Program de acţiune având ca obiectiv accelerarea dezvoltării acestor state. Una din cele mai importante iniţiative este scutirea de plata datoriei externe a ţărilor sărace puternic îndatorate (iniţiativa HIPC) aprobată de

41

Summit-ul G7 de la Koln din 1999, datorie estimată la aproximativ 34 miliarde USD. În cadrul iniţiativei, Uniunea Europeană participă cu o sumă de 1 miliard USD, prin Fondul European de Dezvoltare (COM (1999 518). La Conferinţa Naţiunilor Unite privind ţările cel mai puţin dezvoltate de la Bruxelles din 2001, a fost întocmit un program de acţiune pentru perioada 2001 – 2010 având drept scop reducerea la jumătate a sărăciei până în anul 2015, identificându-se domenii prioritare de acţiune precum: promovarea bunei guvernări, construirea capacităţilor umane şi instituţionale, întărirea capacităţilor productive, reducerea vulnerabilităţii şi protejarea mediului, sporirea rolului comerţului în dezvoltare, mobilizarea resurselor financiare, securitatea hranei şi reducerea malnutriţiei. Dintre iniţiativele Uniunii Europene se pot menţiona Decizia nr. 1/1999 prin care se pot acorda ajutoare excepţionale statelor ACP ce intră în categoria ţărilor cel mai puţin dezvoltate şi sau iniţiativa „Orice, dar nu arme” adoptată în 2001 prin care nu se impun nici un fel de restricţii la intrarea pe piaţa europeană a produselor originare din ţările cel mai puţin dezvoltate. 4. Drepturile omului în terţe state Uniunea Europeană a fost fondată pe baza principiilor libertăţii, democraţiei, respectului faţă de drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi ale statului de drept. Respectarea acestor principii este o condiţie esenţială pentru dezvoltarea oricărei societăţi. Drepturile omului şi valorile democratice sunt introduse în toate aspectele activităţilor desfăşurate de Uniunea Europeană, ele devenind piatra de temelie a politicii externe. Pe plan intern, protejarea drepturilor omului reprezintă o obligaţie a Comunităţii europene. Pe plan extern, pot fi introduse clauze cerând ţărilor terţe să respecte drepturile omului (denumite adesea „clauze pentru respectarea drepturilor omului”), clauze ce au fost incluse în cazul Acordului Cotonou în cazul politicii pentru dezvoltare. Chiar dacă se pot face deosebiri între acţiunile întreprinse pe cele două planuri, totuşi acestea se întrepătrund, completându-se unele cu celelalte, date

42

fiind implicaţiile ce le creează (politica de azil şi de imigrare, politica comercială, politica de extindere a Uniunii Europene, etc.). A. Scurt istoric Respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, a principiului democraţiei şi statului de drept au stat la baza înfiinţării Uniunii Europene. Dată fiind latura economică a cooperării dintre statele membre din anii ‘50 – ’60, la vremea respectivă nu a fost acordată prea multă atenţie aspectelor referitoare la protecţia drepturilor omului, abia în 1969, Curtea de Justiţie, recunoaste drepturile fundamentale ca principii generale ale legislaţiei comunitare. Respectarea drepturilor omului, a democraţiei şi a statului de drept sunt introduse în toate aspectele activităţilor întreprinse de Uniunea Europeană, devenind piatra de temelie a politicii externe. B. Temeiul juridic Activităţile Uniunii Europene sunt guvernate de Convenţiile şi Declaraţiile privind respectarea şi promovarea principiilor universale prevăzute în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi în Convenţia Europeană pentru Protecţia Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Tratatul asupra Uniunii Europene adoptat la Maastricht (prin art. 6 şi 7) stabileşte principiile ce stau la baza Uniunii, aplicabile legislaţiei comunitare şi prevăzând sancţiuni împotriva statelor membre care încalcă aceste principii. Articolul 11 stabileşte obiectivele politicii externe şi de securitate, unul din acestea fiind dezvoltarea şi consolidarea democraţiei şi a statului de drept şi respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Articolul 49 stabileşte „criteriile politice” ce trebuie îndeplinite de statele în curs de aderare la Uniunea Europeană. Tratatul de înfiinţare a Comunităţii Europene (art. 13) se referă la combaterea tuturor formelor de discriminare, iar art. 177 stabileşte obiectivele cooperării pentru dezvoltare referitoare la drepturile omului. Relaţiile externe ale Uniunii au la bază Carta Drepturilor Fundamentale, proclamată la Conferinţa Interguvernamentală de la Nisa (2000) prin care

43

se promovează coerenţa între acţiunile interne şi externe ale Uniunii Europene, coerenţă ce a dus la creşterea vizibilităţii eforturilor întreprinse în respectarea drepturilor omului. În ceea ce priveşte relaţiile externe, Tratatul instituind o Constituţie pentru Europa (2003) prevede că acţiunile Uniunii Europene pe scena internaţională au la bază principiile ce au dus la crearea Uniunii: democraţia, statul de drept, universalitatea şi indivizibilitatea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respect pentru demnitatea umană, egalitate şi solidaritate (art. III – 193) C. Principalii actori Responsabilitatea planificării şi monitorizării acţiunilor referitoare la drepturile omului în terţe state cade în sarcina instituţiilor europene, în timp ce implementarea acestor activităţi revine organizaţiilor neguvernamentale şi societăţii civile. Comisia Europeană, prin Direcţia Generală de Relaţii Externe, joacă un rol important în definirea şi coordonarea politicii privind drepturile omului, fiind responsabilă de asigurarea coerenţei cu alte politici cum ar fi prevenirea conflictelor, dezvoltarea sau politica externă şi de securitate. Prin programul Iniţiativa Europeană pentru Democraţie şi Drepturile Omului (EIDHR) sunt sprijinite activităţi ce au drept scop promovarea democraţiei şi a drepturilor omului. Parlamentul European acordă o prioritate deosebită politicii drepturilor omului, prezentând numeroase iniţiative prin Comitetul Afacerilor Externe, Drepturile Omului şi de Politică Externă şi de Securitate. Printre cele mai importante iniţiative sunt rapoartele anuale privind drepturile omului ca şi acordarea Premiului Saharov persoanelor ce au adus o contribuţie importantă la respectarea drepturilor omului. Membrii Parlamentului European întreprind numeroase acţiuni în ţările în curs de dezvoltare, participând ca observatori la alegerile ce au loc în aceste ţări. Consiliul Uniunii Europene influenţează politica drepturilor omului prin adoptarea legislaţiei în domeniu. Consiliul a cooperat îndeaproape cu Curtea Internaţională de Justiţie în adoptarea liniilor directoare referitoare la pedeapsa cu moartea. Curtea de Justiţie are un rol indirect în cadrul relaţiilor externe ale 44

Uniunii, dar a contribuit esenţial la dezvoltarea drepturilor omului în Comunitate prin recunoaşterea principiilor stabilite de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Organizaţiile neguvernamentale se bucură de toată stima Comisiei datorită experienţei şi rezultatelor obţinute în implementarea politicii drepturilor omului. Organizaţiile sunt considerate un factor vital al dezvoltării pe termen lung a societăţii civile şi la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a populaţiei din statele în curs de dezvoltare. Pentru dezvoltarea unui dialog structurat privind implementarea acţiunilor Uniunii Europene, începând cu 1998, organizaţiile neguvernamentale se întâlnesc anual în Forumul pentru Drepturile Omului, implicând instituţii ale Uniunii, reprezentanţi ai instituţiilor academice ca şi ai societăţii civile. Promovarea drepturilor omului în terţe ţări Promovarea drepturilor omului, a democraţiei pluraliste, consolidarea statului de drept şi combaterea sunt obiectivele fundamentale ale Uniunii Europene, ele devenind prioritare în cazul relaţiilor externe. Pentru a stabili politica externă a Uniunii privind drepturile omului şi democraţia, Comisia a emis Comunicarea „Rolul Uniunii Europene în promovarea drepturilor omului şi a democraţiei” (COM(2001) 252) având ca obiective: - întărirea democraţiei, a bunei guvernări şi a statului de drept; - abolirea pedepsei cu moartea; - combaterea torturii; - combaterea rasismului şi a discriminării. Implementarea operaţiunilor pentru atingerea acestor obiective este făcută de Iniţiativa Europeană pentru Democraţie şi Drepturile Omului (EIDHR). Pentru a clarifica rolul democraţiei, a drepturilor omului şi a unei bune guvernări şi pentru a încuraja dialogul cu statele APC (Africa, Pacific, Caraibe), Comisia a emis Comunicarea „Democraţie, stat de drept, respect pentru drepturile omului şi bună guvernare: provocări pentru parteneriatul dintre Uniunea Europeană şi statele APC” (COM(98) 146).

45

În Comunicare se propune dezvoltarea unui plan de acţiune care are drept componente: - dezvoltarea permanentă a dialogului cu statele APC; - sprijinirea reformelor instituţionale şi administrative; - sprijinirea educaţiei în domeniul drepturilor omului; - întărirea societăţii civile şi a rolului femeilor; - combaterea fraudei şi a corupţiei; Pentru crearea unui mediu democratic stabil în Bazinul Mediteranean, Comisia a emis Comunicarea „Revigorarea acţiunilor Uniunii Europene privind drepturile omului şi democraţia cu partenerii mediteraneeni” (COM (2003) 294). În comunicare se prevede includerea sistematică a drepturilor omului şi a democraţiei în dialogurile bilaterale cu partenerii mediteraneeni, promovarea drepturilor omului şi a democraţiei în regiune, cooperarea cu societatea civilă din aceste ţări şi întărirea rolului acesteia şi independenţa sistemului juridic. Implementarea operaţiunilor referitoare la respectarea drepturilor omului Pentru stabilirea procedurilor de implementare a operaţiilor comunitare care contribuie la dezvoltarea şi consolidarea democraţiei şi a statului de drept şi la respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale au fost adoptate regulamentele nr. 975/1999 şi 976/1999. Primul se referă la cooperarea cu ţările în curs de dezvoltare, iar al doilea la cooperarea cu state terţe. Ambele conţin prevederi referitoare la acţiunile întreprinse în cadrul unor programe precum PHARE, TACIS, MEDA, etc. Acţiunile ce pot fi implementate în cadrul celor două regulamente trebuie să aibă drept scop atingerea următoarelor obiective: - promovarea şi apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; - sprijinirea procesului de democratizare; - sprijinirea măsurilor de promovare a respectului faţă de drepturile omului şi democraţie prin prevenirea conflictelor. Asistenţa financiară în cazul ambelor regulamente este acordată sub

46

formă de grant-uri. Pentru perioada 1999 – 2004 asistenţa financiară este de 250 milioane Euro, respectiv 150 milioane de Euro. Iniţiativa Europeană pentru Democraţie şi Drepturile Omului (EIDHR) a fost creată în 1994 la iniţiativa Parlamentului European, având drept scop promovarea drepturilor omului şi prevenirea conflictelor, politici care în general trebuie implementate în parteneriat cu organizaţiile neguvernamentale şi organizaţiile internaţionale. Ca urmare a Comunicării „Rolul Uniunii Europene în promovarea drepturilor omului şi a democraţiei în terţe state” (COM (2001) 252), EIDHR a identificat priorităţile tematice pe perioada 2002 – 2004 în care trebuie îndreptată asistenţa: - sprijin pentru întărirea democraţiei, a bunei guvernări şi a statului de drept; acţiunile ce pot fi finanţate în cadrul acestei priorităţi sunt sprijinirea societăţii civile, alegeri democratice, promovarea unei media independente, libertatea de expresie, prevenirea conflictelor, independenţa justiţiei, separarea puterilor, pluralism sau un management adecvat al afacerilor publice; - sprijin pentru abolirea pedepsei cu moartea; - sprijin pentru lupta împotriva torturii şi a impunităţii, prin care se alocă fonduri pentru reabilitarea centrelor în care au existat victime ale torturii; - lupta împotriva rasismului, a xenofobiei şi a discriminării împotriva minorităţilor şi a populaţiei indigene Fondurile sunt alocate pentru promovarea şi apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ca şi pentru promovarea egalităţii între sexe şi a drepturilor copilului. Pentru implementarea proiectelor desfăşurate în perioada 2002 – 2004, EIDHR are un buget anual de 110 milioane de Euro. Combaterea pedepsei cu moartea Începând cu anul 1998 statele membre ale Uniunii Europene şi-au întărit activităţile privind abolirea pedepsei cu moartea. Toate statele Uniunii au

47

ratificat Protocolul privind Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind Abolirea Pedepsei cu Moartea, la ora actuală abolirea pedepsei cu moartea constituind una din condiţiile de a fi membru al Uniunii Europene. Pe plan internaţional, Uniunea a cerut statelor în care există încă pedeapsa cu moartea să reducă gradual numărul acestor pedepse şi să stabilească un moratoriu asupra acestor pedepse. Uniunea colaborează cu numeroase organizaţii neguvernamentale internaţionale şi în Liniile Directoare ale politicii Uniunii Europene faţă de terţe state referitoare la pedeapsa cu moartea (Luxemburg 1998) militează pentru abolirea universală a pedepsei cu moartea şi cere reducerea folosirii pedepsei capitale în statele în care încă există şi insistând ca atunci când sunt aplicate astfel de pedepse, acestea să se facă cu maxim de transparenţă şi prin respectarea unor standarde minime. Combaterea torturii şi a tratamentelor degradante Respectarea drepturilor omului este una din priorităţile principale ale relaţiilor externe ale Uniunii Europene, iar combaterea torturii şi a altor pedepse şi tratamente inumane şi degradante face parte din preocupările Uniunii de interzicere a acestor tipuri de violare a demnităţii omeneşti şi de combatere a impunităţii celor vinovaţi. Consiliul General al Afacerilor pune la dispoziţia UE un instrument operaţional „Liniile directoare ale politicii Uniunii Europene faţă de terţe state privind tortura şi alte pedepse şi tratamente crude, inumane şi degradante” prin care sunt încurajate o serie de măsuri ale UE şi ale statelor terţe de limitare şi de combatere a fenomenelor. Combaterea rasismului şi xenofobiei Lupta împotriva rasismului, a discriminării rasiale şi a xenofobiei, reprezintă o altă prioritate a relaţiilor externe europene. În Comunicarea ”Contribuţia la Conferinţa Mondială2 împotriva Rasismului, Discriminării Rasiale, Xenofobiei şi a altor Intoleranţe conexe” (COM (2001) 291) Comisia prezintă măsurile luate referitoare la tratamentul egal al 2

Conferinţa a avut loc în Africa de Sud, Durban, în septembrie 2001.

48

persoanelor indiferent de originea lor etnică, la imigrare şi azil, la reunirea familiilor şi protecţia persoanelor dislocate, precum şi referitor la domeniile conexe, cum ar fi politica de ocupare a forţei de muncă. Dintre programele prin care se acordă asistenţă financiară pentru combaterea rasismului se pot menţiona: - programul de acţiune pentru combaterea discriminării, cu un buget de 100 milioane de Euro pentru perioada 2001 – 2005; - iniţiativa comunitară EQUAL destinată combaterii discriminării pe piaţa muncii, cu un buget de 3 miliarde de Euro pe perioada 2000 – 2006; - Fondul European pentru Refugiaţi ce acordă sprijin pentru primirea, integrarea şi repatrierea voluntară a refugiaţilor (Decizia nr. 2000/596); - alte programe precum cele finanţate de EIDHR. La întâlnirea Consiliului European de la Koln din iunie 1999, Comisia a emis Comunicarea „Combaterea rasismului, xenofobiei şi antiSemitismului în ţările candidate” (COM (99) 256) prin care ţările candidate sunt sprijinite să îndeplinească criteriile de la Copenhaga (stabilitatea instituţiilor care să garanteze democraţia, statul de drept, drepturile omului şi respectarea şi protecţia minorităţilor). Acţiunile sunt îndreptate în special spre integrarea şi protecţia minorităţilor şi sunt sprijinite de programul PHARE (pentru statele Est-Europene) şi prin programul MEDA pentru Turcia. Statele sunt implicate în programele comunitare, activităţile şi acţiunile de combatere a rasismului, în implementarea prevederilor Tratatului de la Amsterdam privind nediscriminarea, în programe educaţionale şi de formare profesională ca şi în programe de întărire a societăţii civile. Asistarea şi observarea alegerilor Principiul consfinţit în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, conform căruia fiecare poate participa la guvernare, necesită existenţa unui cadru legislativ adecvat şi sistem electorale care să fie transparent şi corect administrate, monitorizate independent şi care să asigure respectarea statului de drept. Criteriile stabilite de Declaraţia Universală a

49

Drepturilor Omului pentru validarea observării alegerilor sunt internaţional acceptate. Alegerile trebuie să fie libere, corecte, autentice, ţinute periodic şi prin buletine de vot secrete. Observarea internaţională a alegerilor are ca scop consolidarea democraţiei, legitimizarea procesului electoral, creşterea încrederii populaţiei, descurajarea fraudelor şi întărirea respectului pentru drepturile omului. Observarea internaţională a alegerilor are la bază principiul acoperirii globale, imparţialitate, transparenţă şi profesionalism. Prin Comunicarea „Asistenţa şi observarea electorală acordată de Uniunea Europeană” (COM (2000) 191), Comisia propune o strategie în domeniu care: - să permită luarea deciziilor de la caz la caz; - să promoveze dezvoltarea unor structuri naţionale durabile; - să promoveze pluralismul la nivel politic şi la nivelul societăţii civile; - să încurajeze parteneriatul cu organizaţiile neguvernamentale locale şi europene şi cu observatorii locali. Drepturile populaţiilor indigene Participarea activă a populaţiei indigene în politicile, programele şi proiectele Uniunii Europene adresate statelor în curs de dezvoltare (în special cele din APC) joacă un rol important promovarea drepturilor omului, permiţând acestor populaţii care adesea sunt dezavantajate şi vulnerabile, să-şi modeleze propria dezvoltare. În Comunicarea „Progresul privind implicarea populaţiei indigene” (COM (2002) 291), Comisia identifică trei domenii prin care se pot întări drepturile populaţiilor indigene: - integrarea populaţiei indigene în toate politicile, programele şi proiectele Uniunii; - consultarea populaţiei indigene privind politicile şi acţiunile ce le afectează; - furnizarea sprijinului în zonele tematice prioritare.

50

5. Relaţiile cu terţe ţări Parte din relaţiile desfăşurate în statele Africii, Caraibelor şi Pacificului, în Africa de Sud sau în ţările şi teritoriile de peste mări au fost prezentate în cadrul politicii de dezvoltare a Uniunii Europene. În cele ce urmează, vor fi prezentate relaţiile Uniunii Europene cu ţările în curs de dezvoltare din Asia şi America Latină, noile state independente succesoare a fostei Uniuni Sovietice şi statele din Sudul şi Estul Europei. A. Relaţii cu statele din Asia şi America Latină (ALA) Cooperarea cu statele din Asia şi America Latina (ALA) include cooperarea economică şi acordarea asistenţei tehnice şi financiare pentru promovarea drepturilor omului şi a democraţiei, a unei bune guvernări, a protecţiei mediului şi a liberalizării comerţului. Cooperarea economică se face în special cu acele state, care au un nivel de dezvoltare relativ avansat, aceasta incluzând: - creşterea potenţialului tehnologic şi ştiinţific a ţărilor recipiente prin scheme de formare şi transfer de know-how; - sprijin instituţional, la nivel naţional şi regional, care să conducă la dezvoltarea economică, administrativă şi socială a acestor ţări; - sprijin acordat întreprinzătorilor şi partenerilor economici prin programe de formare sau prin măsuri de promovare a tehnologiilor şi comerţului. Asistenţa financiară şi tehnică este îndreptată către zonele şi statele sărace (Regulamentul nr. 443/92), incluzând: - dezvoltarea rurală şi îmbunătăţirea nivelului de securitate a hranei; - îmbunătăţirea mediului economic şi social; - protecţia mediului şi a resurselor naturale, în special a pădurilor tropicale; - acordarea de atenţie pentru dimensiunile culturale şi umane de dezvoltare (educaţie, sănătate, servicii sociale, promovarea drepturilor omului, democraţie, protecţia copilului, protecţia şi respectarea culturilor specifice a minorităţilor etnice, etc. );

51

-

acordarea de atenţie pentru dimensiunea structurală a dezvoltării (sprijin pentru autorităţile naţionale, regionale şi locale, întărirea capacităţilor administrative şi a bunei guvernări); cooperarea regională; prevenirea dezastrelor naturale.

Toate statele ALA sunt eligibile pentru asistenţă tehnică şi financiară. În funcţie de scopul proiectelor, asistenţa poate fi acordată nu numai statelor sau regiunilor, ci şi autorităţilor descentralizate, organizaţiilor regionale, institutelor şi operatorilor privaţi şi organizaţiilor neguvernamentale: a. America Latină Analizând relaţiile cu statele din America Latină, Comisia a ajuns la concluzia că regiunea a devenit una din cele mai dinamice pieţe ale exporturilor europene. Mai mult, regiunea are un climat politic favorabil (prin consolidarea statului de drept şi a democraţiei), ceea ce creează condiţii favorabile pentru dezvoltare şi creştere economică. Ca partener privilegiat al Americii Latine, Uniunea trebuie să-şi întărească legăturile cu această regiune, ajutând-o să: - consolideze statul de drept; - să reducă sărăcia şi dezechilibrele sociale; - să desăvârşească reformele şi să crească competitivitatea. Pentru întărirea acestor legături, Comisia a emis Comunicarea ”Uniunea Europeană şi America Latină – situaţia prezentă şi perspectivele unui parteneriat mai strâns 1996 – 2000” (COM (95) 495) în care se arată că, în relaţiile cu America Latină, Uniunea intenţionează să dezvolte o abordare regională şi specifică cu fiecare sub-regiune, cum ar fi Mercosur, Grupul Anzilor şi America Centrală, cu Mexic, Chile şi Cuba. În comunicare, Comisia sugerează o strategie de întărire a relaţiilor UE – America Latină la nivel politic şi la nivel economic, care să ţină seama de diversitatea şi eterogenitatea continentului Sud-American. La nivel politic se are în vedere întărirea dialogului politic la nivel subcontinental (cu Grupul Rio), regional (Mercosur, America Centrală şi Pactul Anzilor) şi la nivel bilateral, dialog care să acopere următoarele

52

subiecte: - menţinerea păcii şi stabilităţii regionale; - acordarea de sprijin comunitar pentru procesele democratice; - apărarea şi promovarea drepturilor omului. La nivel economic, cooperarea se va concentra spre trei priorităţi specifice: - sprijin instituţional şi consolidarea proceselor democratice; - combaterea sărăciei şi a excluderii sociale; - sprijinirea reformelor economice şi creşterea competitivităţii pe plan internaţional. Aceste priorităţi sunt însoţite de trei teme orizontale de interes reciproc: - sprijinirea cooperării regionale; - educaţie şi formare, în special a educaţiei primare, alfabetizare, educarea adulţilor, formare profesională şi tehnică; - managementul interdependenţelor nord-sud, prin implementarea unor măsuri privind mediul, energia şi drogurile. O atenţie deosebită este acordată proceselor de cooperare bilaterală şi regională. Unul din principalele obiective ale Summit-ului de la Rio dintre America Latină, Caraibe şi Uniunea Europeană (1999) a fost înfiinţarea unui parteneriat strategic între UE şi statele Americii Latine şi Caraibelor, bazat pe trei dimensiuni: - un pronunţat dialog politic; - relaţii economice şi financiare bazate pe liberalizarea comerţului şi a fluxurilor de capital; - cooperare dinamică în domeniul educaţiei, social şi cultural şi în dezvoltarea tehnologică şi ştiinţifică. În urma Summit-ului a fost stabilit un plan de acţiune care prevedea priorităţile acestor trei dimensiuni. Planul de acţiune a fost propus de Comisie prin Comunicarea „Urmarea primului Summit dintre America Latină, Caraibe şi Uniunea Europeană” (COM (2000) 670), prin care se 53

propun următoarele măsuri: La nivel politic se propun: - promovarea şi respectarea drepturilor omului, implicând instituţii independente ca ombudsman-ul, organizaţii locale, organizaţii neguvernamentale, dialogul dintre guverne şi societatea civilă; - sprijinirea sistemelor politice democratice, în special prin sprijinirea libertăţii presei şi a media; - promovarea şi protecţia drepturilor economice şi sociale prin asistarea organizaţiilor responsabile cu apărarea drepturilor muncitorilor şi apărarea drepturilor populaţiei vulnerabile. Comisia propune crearea unui forum de discuţie pentru promovarea şi protecţia drepturilor omului compus din reprezentanţi ai ţărilor din ambele regiuni. La nivel economic, Comisia propune o măsură specifică de promovare a societăţii informaţionale, programul ALIS (Alianţă pentru Societatea Informaţională), prin care se vor promova beneficiile folosirii societăţii informaţionale. În domeniul cooperării, sprijinul va fi îndreptat spre sectoarele cele mai vulnerabile ale societăţii, ajutând la reducerea dezechilibrelor sociale. Sprijinul este acordat în cadrul programului ţărilor sărace puternic îndatorate. Comisia propune şi crearea unei iniţiative sociale în care să se dezbată practicile de reducere a dezechilibrelor sociale şi de asistare a grupurilor vulnerabile. America Centrală În urma Uraganului Mitch, ce a afectat unele state ale Americii Centrale (Honduras, Nicaragua, El Salvador şi Guatemala) în 1998, Comisia a făcut o evaluare a dezastrului în care a fost afectată 23% din populaţie şi s-au constatat pierderi materiale de peste 5 miliarde USD. În afara ajutoarelor de urgenţă acordate (36 milioane Euro), Comisia, prin Grupul Consultativ pentru America Centrală, a definit strategiile de reconstrucţie pentru regiune, confirmând finanţarea angajamentelor şi coordonarea mecanismelor de ajutorare.

54

În Comunicarea „Planul de Reconstrucţie pentru America Centrală” (COM (1999) 201), Comisia prezintă Programul regional de reconstrucţie a Americii Centrale, program conceput la nivel regional, acordându-se atenţie specificităţilor fiecărei ţări şi ţinând cont de priorităţile naţionale. Programul se concentrază pe sprijinirea politicilor sociale, incluzând o secţiune adresată sprijinirii societăţii civile şi vizează următoarele măsuri: - reabilitarea şi îmbunătăţirea infrastructurii în sectoarele sociale; - întărirea sistemelor de educaţie şi de sănătate publică; - promovarea şi implementarea planurilor de dezvoltare la nivel local prin participarea cetăţenilor; - pregătirea şi introducerea cadrului legislativ de prevenire a riscurilor şi de reducere a dezastrelor naturale. Mexic Mexicul reprezintă o putere importantă la nivel regional, fiind membru fondator a NAFTA (Acordul Nord American al Liberului Schimb), jucând un rol important în sistemele multilaterale, cum ar fi aderarea la GATT (Acordul General privind Tarifele şi Comerţul), admiterea sa în OECD (Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare), participarea activă în APEC (Cooperarea Economică Asia Pacific) sau în ACS (Asociaţia Statelor Caraibiene). Analizând dezvoltarea recentă economică şi politică a ţării, Comisia propune o strategie de strângere a relaţiilor cu Mexicul, strategie bazată pe parteneriatul economic existent între UE şi Mexic (COM (95) 3). Strategia are în vedere trei dimensiuni: politică, economică şi de cooperare. Politica de coordonare, ce are la bază respectarea drepturilor omului şi a principiilor democratice, a bunei guvernări şi a statului de drept. Relaţiile economice şi comerciale, prin care se încearcă încheierea unui acord privind liberalizarea graduală şi reciprocă a comerţului şi se prevede libera circulaţie a serviciilor şi a capitalului. Cooperarea are în vedere programe care să ducă la creşterea competitivităţii în domenii, precum industria, cultura, cercetarea,

55

telecomunicaţiile sau tehnologia informaţiei. Mercosur (Piaţa comună a Americii de sud) şi Chile Mercosur este o piaţă comună, înfiinţată în 1991, prin semnarea Tratatului de la Asuncion de către Argentina, Brazilia, Paraguay şi Uruguay, care are ca obiectiv creşterea competitivităţii membrilor prin crearea unei uniuni vamale, ce a fost înfiinţată în 1995. Piaţa comună acoperă şi alte domenii precum politicile fiscale şi monetare, politica agricolă şi industrială, dovedindu-se a fi de un mare interes pentru alte state Latino-Americane. Comisia are în vedere strângerea relaţiilor cu Mercosur, Comunicarea „Comunitatea Europeană şi Mercosur” (COM (94) 428) prin care se propune o strategie dinamică împărţită în două faze. În primă fază se are în vedere încheierea unui acord cadru interregional de cooperare economică şi comerţ, iar în a doua fază se prevede crearea unei asociaţii interregionale dintre UE şi Mercosur. În septembrie 2002, Comisia a adoptat programul indicativ regional de cooperare UE – Mercosur pe perioada 2002 – 2006, în valoare de 48 milioane de Euro. Priorităţile sunt consolidarea pieţei interne a Mercosur, creşterea procesului de integrare regională a Mercosur şi sprijin acordat societăţii civile. b. Asia După revederea variatelor instrumente folosite de Uniunea Europeană în relaţiile cu Asia, Comisia propune întărirea prezenţei Uniunii Europene în Asia, contribuind la stabilitatea continentului, promovarea dezvoltării economice a statelor şi regiunilor mai puţin prospere şi să contribuie la dezvoltarea respectului drepturilor omului şi consolidarea democraţiei. Comunicarea Comisiei „Către o nouă strategie a Asiei” (COM (94) 314), acordă prioritate anumitor domenii cum ar fi: controlul şi neproliferarea armelor, drepturile omului şi drogurile. Pentru promovarea comerţului şi a investiţiilor europene, în Asia, se va acorda sprijin şi consiliere pentru anumite state pentru a-şi schimba legislaţia în domeniul comerţului şi a investiţiilor directe, iar pentru state

56

ca Mongolia, Vietnam, Laos şi China, se va acorda ajutor pentru integrarea acestora în sistemul comercial mondial. Promovarea cooperării industriale se va face prin sprijinirea înfiinţării asociaţiilor oamenilor de afaceri ca şi sprijin în domenii precum ştiinţa, tehnologia, cercetarea şi mediul. Cooperarea în domeniul reducerii sărăciei se va face prin creşterea asistenţei pentru dezvoltare, acordate statelor mai puţin prospere. Pentru întărirea parteneriatului dintre UE şi Asia şi pentru dezvoltarea unui cadru coerent şi echilibrat al relaţiilor în următoarea decadă, Comisia a emis Comunicarea „Europa şi Asia: Un cadru strategic de eficientizare a parteneriatelor” (COM (2001) 469). Noua strategie propusă de Comisie are în vedere: - întărirea angajamentelor luate în domeniul politic şi de securitate; - întărirea comerţului reciproc şi a fluxului de investiţii în regiune; - reducerea sărăciei; - promovarea drepturilor omului, a democraţiei, a bunei guvernări şi a statului de drept; - construirea alianţelor globale cu partenerii asiatici. Comunicarea stabileşte măsuri specifice privind iniţiativele UE în diverse părţi ale Asiei (Asia de Sud, Sud-Estul Asiei, Nord-Estul Asiei şi Australasia). Comisia adoptă o abordare pragmatică, bazată pe analize specifice a relaţiilor cu fiecare ţară sau grup de ţări. În ultimii ani, la nivel instituţional, relaţiile cu Asia s-au dezvoltat considerabil. În 1991, a avut loc primul summit bilateral cu Japonia, urmat de altele similare organizate cu India, China sau statele Asiei de Est în cadrul procesului ASEM (Întâlnirea Asia-Europa). La nivel ministerial, dialogul UE cu Asociaţia Naţiunilor din Sudul şi Estul Asiei (ASEAN) ca şi cu Australia şi Noua Zeelandă, progresează. China Relaţiile Uniunii Europene cu China au la bază comunicarea din 1998 intitulată „Construirea unui parteneriat cuprinzător cu China”, completată de strategia propusă de Comisie „Strategia Uniunii Europene faţă de

57

China: Implementarea Comunicării din 1998 şi paşii viitori ai unei politici UE mai eficiente” (COM ( 2001) 265), având următoarele obiective: - angajarea Chinei în comunitatea internaţională prin actualizarea dialogului politic; - sprijinirea tranziţiei Chinei spre o societate deschisă bazată pe statul de drept şi respectarea drepturilor omului şi a democraţiei; - integrarea Chinei în economia mondială, prin aducerea ei în sistemul mondial al comerţului şi prin sprijinirea proceselor de reformă economică şi socială; - folosirea mai eficientă a asistenţei financiare europene; - creşterea profilului UE în China. Dialogul politic cu China a fost legalizat prin schimburi de scrisori la nivel ministerial, ce stabilesc cadrul unor întâlniri regulate privind aspectele politice şi tehnice. Dialogul referitor la situaţia drepturilor omului este acceptabil doar în contextul transpunerii lui în acţiuni concrete, fiind înfiinţată o reţea inter-universitară UE-China care să asiste la ratificarea şi aplicarea convenţiilor ONU asupra drepturilor omului. Odată cu aderarea Chinei la Organizaţia Mondială a Comerţului (2001), Comisia a monitorizat îndeaproape conformarea Chinei la angajamentele asumate, UE sprijinind procesul printr-un program de cooperare totalizând 15 milioane de Euro. Au fost purtate dialoguri privind mediul, energia şi societatea informaţională şi a fost semnat, în 2002, un acord referitor la transportul maritim. În 2003, Comisia a primit mandat să încheie un acord de implicare a Chinei în programul Galileo. De asemenea, în 2002, a fost adoptată strategia de cooperare cu China pe perioada 2002 – 2006, programul Naţional Indicativ pe perioada 2002 – 2004, având un buget total de 150 milioane de Euro, folosit în reforma economică şi socială, în dezvoltarea durabilă şi în bună guvernare. B. Relaţiile cu noile state independente (NIS) Relaţiile cu noile state independente succesoare a fostei Uniuni Sovietice

58

(Armenia, Azebaidjan, Belarus, Georgia, Kazahstan, Kirghistan, Moldova, Mongolia, Federaţia Rusă, Tadjikistan. Turkmenistan, Ucraina şi Uzbekistan) au ca obiectiv promovarea tranziţiei spre o economie de piaţă şi întărirea democraţiei şi a statului de drept. În acest scop, a fost adoptat Regulamentul nr. 99/2000, ce conţine prevederi referitoare la asistarea statelor partenere NIS (Programul TACIS). Acţiunile de cooperare sunt îndreptate spre: - asistenţă pentru reforma instituţională, legislativă şi administrativă; - sprijinirea sectorului privat şi asistenţă pentru dezvoltarea economică; - asistenţă adresată consecinţelor sociale ale perioadei de tranziţie; - dezvoltarea reţelei de infrastructură; - protecţia mediului şi managementul resurselor umane; - dezvoltarea economiei rurale În cadrul programului se acordă asistenţă şi pentru siguranţa nucleară, asistenţa îndreptându-se spre: - sprijin pentru promovarea unei culturi referitoare la eficienţa siguranţei nucleare; - dezvoltarea strategiilor de management a deşeurilor nucleare; - participarea la iniţiative internaţionale. Asistenţa financiară este acordată sub formă de fonduri nerambursabile, având un buget total pentru perioada 2000 – 2006 de 3,1 miliarde de Euro. Comisia a avut o valoroasă contribuţie în îmbunătăţirea siguranţei nucleare în aceste state. În Comunicarea „Sprijinul Comisiei acordat siguranţei nucleare în Noile State Independente şi în ţările din Centrul şi Estul Europei” (COM (2000) 493), Comisia analizează situaţia existentă în Noile State Independente şi în ţările din Centrul şi Estul Europei şi subliniază faptul că siguranţa nucleară rămâne o prioritate în zonă. Programul de cooperare cu Federaţia Rusă privind mediul (COM (2001) 772) „Cooperarea UE – Rusia privind mediul” are la bază Parteneriatul şi

59

Acordul de cooperare UE – Rusia şi Strategia comună a UE privind Rusia (1999). În programul de cooperare, dialogul trebuie să se axeze pe următoarele domenii: - folosirea durabilă a resurselor energetice şi combaterea schimbărilor climatice, în special prin implementarea protocolului de la Kyoto; - îmbunătăţirea sistemelor publice de sănătate, în special a reţelelor de distribuţie a apei; - folosirea eficientă a resurselor; - înfiinţarea inspecţiilor de mediu; - conştientizarea şi informarea publicului; - cooperarea internaţională şi implementarea acordurilor multilaterale privind mediul. C. Relaţiile cu statele din Sudul şi Estul Europei Relaţiile cu statele din Sudul şi Estul Europei (Bosnia şi Herzegovina, Croaţia, Republica Federală Iugoslavia, Fosta Republică Iugoslavă Macedonia şi Albania) se desfăşoară sub forma acordurilor de stabilizare şi asociere. În Comunicarea COM (1999) 235, privind „Procesul de asociere şi stabilizare pentru ţările din Sudul şi Estul Europei”, Comisia face o abordare regională a obiectivelor de creare a stabilităţii politice şi a prosperităţii economice prin: - stabilirea şi menţinerea democraţiei şi a statului de drept; - asigurarea respectului faţă de minorităţi şi drepturile omului; - revigorarea activităţii economice. Comunicarea include o analiză a fiecărei ţări la conformarea la criteriile ce guvernează procesul de asociere şi de stabilizare. Annual, se face o evaluare a proceselor de asociere şi stabilizare, în raportul pe anul 2003 „Procesul de Asociere şi Stabilizare în Sud Estul Europei – Al Doilea Raport Anual” (COM (2003) 139), Comisia prezentând provocările pentru anul următor: - întărirea democraţiei şi funcţionarea corespunzătoare a statului;

60

-

implementarea efectivă a procesului de asociere şi stabilizare; dezvoltarea economică şi socială; respectarea drepturilor refugiaţilor şi a persoanelor dislocate; abordarea problemei crimei organizate şi a corupţiei.

Integrarea statelor din Sudul şi Estul Europei în Uniunea Europeană, a devenit o prioritate a UE. Prin Comunicarea „Balcanii de Vest şi integrarea europeană” (COM (2003) 285), Comisia stabileşte un set de măsuri menite să întărească procesul de asociere şi stabilizare dintre care menţionăm constituirea de parteneriate, dezvoltarea instituţională, cooperarea în domeniul justiţiei şi afacerilor interne, dezvoltarea economică, cooperarea parlamentară, cooperarea regională şi cooperarea politică. Prin programul CARDS (asistenţă comunitară acordată statelor din Sudul şi Estul Europei pentru reconstrucţie şi dezvoltare – Regulamentul nr. 2666/2000) se acordă asistenţă financiară acestor state pentru: - reconstrucţie; - stabilizarea regiunii; - ajutoare pentru refugiaţi şi pentru persoanele dislocate; - sprijin pentru democraţie, statul de drept, drepturile omului şi ale minorităţilor, societatea civilă, media independentă şi lupta împotriva crimei organizate; - dezvoltarea unei economii orientate spre piaţă; - reducerea sărăciei, introducerea egalităţii între sexe, educaţie şi formare profesională, reabilitarea mediului; - cooperare regională, transnaţională, internaţională şi interregională între statele beneficiare şi Uniune şi alte state din regiune. Bugetul alocat programului pentru perioada 2000 – 2006 este de 4,65 miliarde de Euro. Implementarea asistenţei comunitare pentru Iugoslavia şi pentru Macedonia este făcută de Agenţia Europeană pentru Reconstrucţie (Regulamentul nr. 2667/2000). Agenţia are sediul în Grecia şi operează

61

prin centrele sale din Pristina, Podgorica, Belgrad şi Skopije. Agenţia implementează programe de reconstrucţie, programe destinate refugiaţilor şi de restaurare a societăţii civile şi a statului de drept. Agenţia acordă sprijin Misiunii Interimare a Naţiunilor Unite în Kosovo (UNMIK) şi cooperează cu Banca Mondială, Banca Europeană de Investiţii şi alte instituţii financiare. Pentru statele din această zonă au fost luate măsuri excepţionale referitoare la comerţ (Regulamentul nr. 2007/2000), stabilindu-se condiţiile de acordare a aranjamentelor preferenţiale şi de suspendare a cotelor tarifare.

III. Transpunerea acquis-ului comunitar în România România a deschis negocierile privind Capitolul 26 – „Relaţii externe” în anul 2000, când documentul de poziţie aferent a fost comunicat oficial Uniunii Europene. Conform prevederilor documentului de poziţie, România acceptă în întregime acquis-ul comunitar privind „Relaţiile externe”, luând măsurile necesare pentru implementarea efectivă a acestuia până la data aderării, nesolicitând perioade de tranziţie, Negocierile asupra acestui capitol au fost închise provizoriu în 2000, în cadrul Conferinţei de Aderare România – UE. 1. Armonizarea legislaţiei Comerţ exterior România este asociată politicii comerciale comune a Uniunii Europene prin Acordul European de Asociere. România a continuat alinierea acquis-lui privind politica comercială în cadrul procesului de negociere a aderării la Uniunea Europeană, ca şi în cadrul negocierilor cu OMC. În ceea ce priveşte relaţiile comerciale, Uniunea Europeană este principalul partener comercial al României, acoperind în anul 2001, 63% din comerţul exterior al României. Începând cu anul 2002, au fost eliminate taxele vamale la importul de produse industriale originare din Uniunea Europeană, realizându-se astfel

62

o zonă de comerţ liber pentru aceste produse şi continuându-se procesul de liberalizare a comerţului cu produse agricole. În ceea ce priveşte măsurile comerciale, în urma consultărilor cu Uniunea Europeană, au fost eliminate o serie de acte normative ce afectau importurile şi exporturile anumitor produse (floarea soarelui, grâu, masă brută lemnoasă). Prin Legea nr. 293/2000 au fost eliminate prevederile OUG nr. 93/2001, care introduceau taxe asupra valorii încasate din exportul unor mărfuri (fier vechi, deşeuri de metale neferoase, buşteni, etc.), iar prin HG nr. 403/2002, a fost eliminat tratamentul discriminatoriu aplicat importatorilor şi comercianţilor autohtoni de produse folosite. Reglementările naţionale în vigoare privind comerţul cu bunuri cu dublă utilizare sunt în conformitate cu cele ale Uniunii Europene. Compatibilitatea deplină dintre legislaţia naţională şi acquis-ul comunitar în domeniu se va face până la data aderării. Relaţiile cu OMC România este membră fondatoare a OMC şi aplică, de la 1 ianuarie 1995, prevederile Acordului de la Marrakech. România a fost membră a GATT (Acordul general pentru Tarife şi Comerţ) din anul 1971. Aderarea României la Uniunea Europeană nu va aduce schimbări majore în privinţa obligaţiilor asumate de România în cadrul OMC. Din 1979, România este parte la Acordul privind comerţul cu aeronave civile, negociat în cadrul GATT: Acorduri de recunoaştere reciprocă a calitatii În anul 2001, a fost aprobată Legea nr. 608/200,1 privind evaluarea conformităţii produselor, urmată de Hotărârea 71/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice, privind stabilirea procedurilor ce se utilizează în procesul de evaluare a conformităţii produselor şi de Hotărârea nr. 487/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind desemnarea şi notificarea naţională a laboratoarelor de încercări, precum şi a organismelor de certificare şi de inspecţie care realizează evaluarea conformităţii produselor. Prin armonizarea legislaţiei în acest domeniu, România doreşte să 63

participe înainte de aderare la negocierea Acordului European de Evaluare a Conformităţii. Relaţii bilaterale şi multilaterale cu terţe state În ceea ce priveşte acordurile bilaterale cu terţe state, România, ca semnatară a „Memorandum-ului de Înţelegere privind liberalizarea şi facilitarea comerţului”, din cadrul Pactului de Stabilitate şi membră a CEFTA, a încheiat acorduri de comerţ liber bilaterale cu Albania, Macedonia şi Bosnia şi Herţegovina. Acordul cu Serbia – Muntenegru a fost negociat în 2003, iar contacte iniţiale au fost făcute pentru semnarea unor acorduri similare cu Egipt şi Maroc. România şi-a declarat intenţia de a renegociere a acordurilor bilaterale privind investiţiile în vederea alinierii la acquis-ul comunitar. Au fost luate măsuri pentru consolidarea relaţiilor bilaterale cu statele cu care România are relaţii tradiţionale, precum: - dezvoltarea cooperării economice cu China, în condiţiile create de aderarea Chinei la OMC; - consolidarea relaţiilor cu statele din spaţiul Orientului Mijlociu Extins, inclusiv partenerii mediteraneeni; - aprofundarea relaţiilor cu statele din Caucazul de Sud în perspectiva intereselor comune pentru asigurarea stabilităţii; - dezvoltarea relaţiilor cu statele cu care România are o cooperare tradiţională în domeniul economic, al resurselor energetice şi al schimburilor universitare şi culturale (Africa, Orientul Mijlociu şi Asia); - intensificarea relaţiilor cu ţările din Asia Centrală în vederea consolidării stabilităţii regionale; - relansarea raporturilor cu state din America Latină şi din zona Asia-Pacific. Dezvoltare şi ajutoare umanitare Cu toate că România nu este un donator internaţional şi nu are o politică de dezvoltare, Ministerul Afacerilor Externe, a înfiinţat un Birou pentru dezvoltare, ce are ca obiectiv coordonarea resurselor acordate de România politicii de dezvoltare a Uniunii Europene. România a contribuit

64

în mod continuu la fondurile şi programele de dezvoltare ale ONU, fiind un furnizor important de asistenţă umanitară. În ultima perioadă majoritatea acestor ajutoare au fost îndreptate spre Afganistan şi Irak. Drepturile omului În relaţiile cu ţările terţe, România aplică aceleaşi principii ca şi Uniunea Europeană. În relaţiile şi tratatele bilaterale ale României, de regulă, sunt menţionate ca principii de bază libertatea, democraţia, respectul faţă de drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi faţă de statul de drept. Ca viitoare frontieră a Uniunii Europene România a depus eforturi continue şi va continua să procedeze astfel şi după momentul aderării pentru a adopta şi pune în practică în mod efectiv regulile juridice stabilite de Uniunea Europeană în materie de politică de azil şi imigrare, politică comercială, politică de extindere, etc. Chiar dacă nu are o politică activă de furnizare de asistenţă financiară în acest domeniu, România este un participant activ la promovarea respectării drepturilor omului la nivel internaţional. De asemenea, România trebuie să ofere certitudinea că politicile ei

naţionale sunt conforme cu poziţiile comune ale Uniunii Europene şi să apere aceste poziţii comune în forurile internaţionale. 2. Capacitatea administrativă Legislaţia României în domeniul relaţiilor externe este, în mare măsură în concordanţă cu legislaţia comunitară. Armonizarea acquis-ului nu presupune înfiinţarea unor instituţii şi structuri administrative noi., dar presupune ca activitatea Ministerului de Externe al României să fie concordantă cu standardele Uniunii Europene. Activităţile privind comerţul exterior cad în responsabilitatea Departamentului de Comerţ Exterior, transferat în cursul anului 2004, în cadrul Ministerului Economiei şi Comerţului. Aşa cum a fost arătat mai sus, Biroul pentru dezvoltare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, are ca obiectiv coordonarea asistenţei umanitare şi a ajutoarelor pentru dezvoltare acordată de România.

65

3. În perspectivă Conform Raportului anual privind progresele României de pregătire pentru aderarea la UE, publicat în 2003 de Comisia Europeană, România îşi îndeplineşte obligaţiile în ceea ce priveşte transpunerea acquis-ului comunitar. România va acţiona pentru ca, la momentul aderării, politica sa comercială să fie transferată sub responsabilitatea deplină a Uniunii Europene.

66

ANEXĂ Legislaţia comunitară relevantă în domeniul relaţiilor externe Legenda: 32003G1205

Regulation/Directive/Decision... Regulamentul/Decizia/Directiva... Publicaţia

Conţinut: Xxxxxxxxxx

Keywords

Cuvinte cheie

Codul alocat actului normativ, sub care acesta poate fi căutat în original, în limbile oficiale ale U.E. în bazele de date legislative Celex şi Eur-Lex Denumirea actului normativ în limba engleză Denumirea actului normativ în limba română Publicaţia oficială a U.E. în care actul normativ a fost publicat iniţial şi eventualele modificări şi completări ale formei inţiale Prezentarea pe scurt a conţinutului actului normativ (rezumatul are valoare strict orientativă) Cuvinte-cheie în limba engleză cu care pot fi operate cercetări tematice în bazele de date legislative Celex şi Eur-Lex Cuvinte cheie în limba română cu care pot fi operate cercetări tematice în baza de date legislative a Centrului de Informare al Comisiei Europene la Bucureşti, www.infoeuropa.ro

67

11. – Relaţii externe 11.10 – Generalităţi 31994R2728 Council Regulation (EC, Euratom) No 2728/94 of 31 October 1994 establishing a Guarantee Fund for external actions Regulamentul nr. 2728/94 (CE, Euratom) al Consiliului din 31 octombrie 1994 stabilind un Fond de garantare pentru acţiuni externe Publicaţie: OJ L 293 12.11.1994 p.1 Amendată de 31999R1149 (OJ L 139 02.06.1999 p.1) Conţinut: Regulamentul stabileşte un fond de garantare pentru acţiuni externe ale cărui resurse pot fi folosite pentru rambursarea creditorilor, în situaţia neplăţii de către un beneficiar a unui împrumut acordat sau garantat de Comunitate. Sunt precizate limitele fondului şi modalitatea de constituire a acestuia. Prin regulament se stabileşte că administrarea fondului va fi efectuată de Banca Europeană de Investiţii. În anexă se precizează aranjamentele pentru plăţi în funcţie de operaţiunile de rambursare sau contractare a împrumuturilor. Keywords: credit guarantee; financial management; third country; Community loan; EC fund; EIB Cuvinte cheie: garantare a creditului; gestiune financiară; ţară terţă; împrumut comunitar; fond CE; BEI 11.20 – Politica europeană de cooperare 31999R0976 Council Regulation (EC) No 976/1999 of 29 April 1999 laying down the requirements for the implementation of Community operations, other than those of development cooperation, which, within the framework of Community cooperation policy, contribute to the

68

general objective of developing and consolidating democracy and the rule of law and to that of respecting human rights and fundamental freedoms in third countries Regulamentul nr. 976/1999 (CE) al Consiliului din 29 aprilie 1999, stabilind cerinţele pentru implementarea operaţiilor comunitare, altele decât cele privind cooperarea pentru dezvoltare, care, în cadrul politicii de cooperare comunitară, contribuie la obiectivul general de dezvoltare şi consolidare a democraţiei şi a statului de drept şi la respectarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale în ţări terţe Publicaţia: OJ L 120 08.05.1999 p.8 Amendată de 32003R0807 (OJ L 122 16.05.2003 p.36) Conţinut: Regulamentul are drept scop stabilirea procedurilor pentru implementarea operaţiilor comunitare, altele decât cele referitoare la cooperarea pentru dezvoltare. Procedurile se aplică programelor referitoare la cooperarea cu terţe state precum PHARE, TACIS sau MEDA. Sunt precizate tipurile de operaţiuni ce pot fi finanţate, cum ar fi: promovarea şi apărarea drepturilor omului, asistarea procesului de democratizare şi promovarea bunei guvernări, promovarea şi protejarea drepturilor ecomice, sociale şi culturale. Regulamentul stabileşte procedurile de implementare a asistenţei şi de implementare a operaţiilor, stabilind şi obligaţiile ce revin Comisiei şi statelor beneficiare. Keywords: cooperation policy; democracy; rule of law; human rights; rights of the individual ; third country Cuvinte cheie: politică de cooperare; democraţie; stat de drept; drepturile omului; drepturile individului; ţară terţă 11.30 – Relaţii multilaterale 11.30.10 - Relaţii în contextul Acordului General pentru Tarife şi Comerţ (GATT) 31994D0800 94/800/EC: Council Decision (of 22 December 1994) concerning the conclusion on behalf of the European Community, as regards

69

matters within its competence, of the agreements reached in the Uruguay Round multilateral negotiations (1986-1994) Decizia nr.94/800/CE a Consiliului din 22 decembrie 1994, privind încheierea în numele Comunităţii Europene, în concordanţă cu competenţele sale, a acordurilor încheiate în cadrul negocierilor multilaterale ale rundei Uruguay (1986-1994) Publicaţie: OJ L 336 23/12/1994 P. 0001 Conţinut: Decizia hotărăşte aprobarea Acordului multilateral semnat cu Organizaţia Mondială a Comerţului, ca şi a deciziilor privind implicaţiile financiare ce decurg aprobarea Acordului. Prin decizie, se mai aprobă şi Acordul privind carnea de vită încheiat cu Uruguay. În anexe sunt prezentate textele şi anexele celor două acorduri. Keywords: trade agreement; international agreement; international organisation; Community competence; Uruguay; beef Cuvinte cheie: acord commercial, acord internaţional, organizaţie internaţională, competenţă comunitară, Uruguay, bovină 11.40 – Acorduri bilaterale cu statele ne-membre 11.40.30 – Grupul de state din Africa, Caraibe şi Pacific (ACP) 32002D0055 2002/55/EC: Council Decision of 21 January 2002 on the conclusion of an Agreement in the form of an Exchange of Letters between the European Community and the Republic of South Africa on trade in wine Decizia nr.2002/55/CE a Consiliului din 21 ianuarie 2002, privind încheierea unui Acord sub forma unui Schimb de Scrisori între Comunitatea Europeană şi Republica Africa de Sud, cu privire la comerţul cu vin. Publicaţia: OJ L 028 30/01/2002 P. 0133 Conţinut: Decizia hotărăşte aprobarea Acordului sub forma

70

schimbului de scrisori între Comunitatea Europeană şi Republica Africa de Sud referitor la comerţul cu vin. Keywords: EC trade agreement; South Africa; bottled wine; import; tariff quota Cuvinte cheie: acord comercial CE; Africa de Sud; vin îmbuteliat; cotă tarifară 32002D0054 2002/54/EC: Council Decision of 21 January 2002 concerning the provisional application of the Agreement between the European Community and the Republic of South Africa on trade in spirits Decizia nr.2002/54/CE a Consiliului din 21 Ianuarie 2002, privind aplicarea temporară a acordului dintre Comunitatea Europeană şi Republica Africa de Sud cu privire la comerţul cu spirt Publicaţia: OJ L 028 30/01/2002 P. 0131 Conţinut: Decizia hotărăşte aprobarea Acordului sub forma schimbului de scrisori între Comunitatea Europeană şi Republica Africa de Sud, referitor la comerţul cu băuturi spirtoase. Keywords: EC trade agreement; South Africa; alcoholic beverage Cuvinte cheie: acord comercial CE; Africa de Sud; băutură alcoolică 31997D0763 97/763/EC: Council Decision of 10 November 1997 concluding the Agreement on scientific and technological cooperation between the European Community and the Republic of South Africa Decizia nr.97/763/CE a Consiliului din 10 noiembrie 1997 referitoare la încheierea Acordului privind cooperarea ştiinţifică şi tehnologică între Comunitatea Europeană şi Republica Africa de Sud Publicaţie: OJ L 313 15/11/1997 p. 0025 Conţinut: Decizia hotărăşte aprobarea Acordului privind cooperarea ştiinţifică şi tehnologică între

71

Comunitatea Europeană şi Republica Africa de Sud. scientific cooperation; technical cooperation; EC cooperation agreement; South Africa Cuvinte cheie: cooperare ştiinţifică; cooperare tehnică; acord de cooperare CE; Africa de Sud Keywords:

11.50 – Acţiuni în favoarea ţărilor în tranziţie 11.50.20 – Asistenţă financiară şi economică 32000R2667 Council Regulation (EC) No 2667/2000 of 5 December 2000 on the European Agency for Reconstruction Regulamentul nr. 2667/2000 (CE) al Consiliului din 5 decembrie 2000, privind Agenţia Europeană pentru Reconstrucţie Publicaţie: OJ L 306 07.12.2000 p.7 Amendată de 32001R2415 (OJ L 327 12.12.2001 p.3) Amendată de 32003R1646 (OJ L 245 29.09.2003 p.16) Conţinut: Scopul regulamentului îl reprezintă înfiinţarea Agenţiei Europene pentru Reconstrucţie, care are ca principal obiectiv implementarea asistenţei comunitare şi implementarea unor programe de reconstrucţie co-finanţate de alţi donatori. Agenţia acordă sprijin Misiunii Interimare a Naţiunilor Unite în Kosovo (UNMIK). Prin regulament se stabilesc sarcinile care trebuie îndeplinite de agenţie, structura acesteia, forma de organizare juridică a agenţiei, responsabilităţile, modul de adoptare a deciziilor; sarcinile care revin comitetului de conducere, modul de alegere a conducerii executive şi procedura bugetară. Keywords: cooperation policy; economic reconstruction; operation of the Institutions; peacekeeping; Eastern Europe; Cuvinte cheie: politică de cooperare; reconstrucţie economică;

72

funcţionarea instituţiilor; menţinerea păcii; Europa de Est; 32000R2666 Council Regulation (EC) No 2666/2000 of 5 December 2000 on assistance for Albania, Bosnia and Herzegovina, Croatia, the Federal Republic of Yugoslavia and the Former Yugoslav Republic of Macedonia, repealing Regulation (EC) No 1628/96 and amending Regulations (EEC) No 3906/89 and (EEC) No 1360/90 and Decisions 97/256/EC and 1999/311/EC Regulamentul nr. 2666/2000 (CE) al Consiliului din 5 decembrie 2000, privind asistenţa Albaniei, Bosniei-Herţegovinei, Croaţiei, Republicii Federale Iugoslavia şi Fostei Republici Yugoslave Macedonia, abrogând Regulamentul nr. 1628/96 (CE) şi amendând Regulamentele nr. 3906/89 (CEE) şi nr. 1360/90 (CEE) şi deciziile nr. 97/256/CE şi 1999/311/CE Publicaţia: OJ L 306 07.12.2000 p.1 Amendată de 32001R2415 (OJ L 327 12.12.2001 p.3) Conţinut: Scopul regulamentului îl reprezintă stabilirea condiţiilor de acordare de asistenţă Albaniei, BosnieiHerţegovinei, Croaţiei, Republicii Federale Yugoslavia şi Macedoniei (CARDS). Prin regulament, se stabilesc categoriile eligibile pentru participarea la program, autorităţile abilitate în selecţia participanţilor, fondurile financiare alocate şi destinaţia acestora. Asistenţa financiară este acordată sub formă de împrumuturi nerambursabile. În anexă sunt prezentate procedurile de licitaţie, achiziţii şi financiare. Keywords: aid system; cooperation policy; higher education; nonrefundable aid; Community programme; Eastern Europe Cuvinte cheie: sistem de asistenţă; politică de cooperare: învăţământ superior; asistenţă nerambursabilă; program comunitar; Europa de Est

73

31996R1488 Council Regulation (EC) No 1488/96 of 23 July 1996 on financial and technical measures to accompany (MEDA) the reform of economic and social structures in the framework of the Euro-Mediterranean partnership Regulamentul nr. 1488/96 (CE) al Consiliului din 23 iulie 1996, cu privire la măsurile tehnice şi financiare care să însoţească reforma structurilor economice şi sociale (MEDA) în cadrul parteneriatului EuroMediteranean Publicaţie: OJ L 189 30.07.1996 p.1 Amendată de 32000R2698 (OJ L 311 12.12.2000 p.1) Amendată de 31998R0780 (OJ L 113 15.04.1998 p.3) Conţinut: Regulamentul are drept scop stabilirea măsurilor tehnice şi financiare, care să însoţească reforma structurilor economice şi sociale în cadrul parteneriatului Euro-Mediteranean. Prin regulament se stabilesc: beneficiarii măsurilor de sprijin, şi volumul asistenţei financiare acordată, criteriile de eligibilitate, formele de asistenţă şi modalităţile de acordare a asistenţei financiare. Sunt stabilite responsabilităţile şi obligaţiile ce revin Comisiei şi Curţii de Audit în implementarea programului. Anexele prevăd teritoriile şi ţările ne-membre partenere în cadrul programului şi obiectivele şi regulile care trebuie respectate pentru atingerea stabilităţii în regiune. Keywords: economic reform; financial cooperation; financing of aid; social change; technical cooperation; third countries in the Mediterranean Cuvinte cheie: reformă economică; cooperare financiară; finanţarea ajutoarelor; schimbare socială; cooperare tehnică; ţări terţe mediteraneene

74

11.50.30 – Acţiuni specifice de asistenţă 32000R0099 Council Regulation (EC, Euratom) No 99/2000 of 29 December 1999 concerning the provision of assistance to the partner States in Eastern Europe and Central Asia Regulamentul nr. 99/2000 (CE; Euratom) al Consiliului din 29 decembrie 1999, privind acordarea asistenţei statelor partenere din Estul Europei şi Asia Centrală Publicaţia: OJ L 012 18.01.2000 p.1 Conţinut: Regulamentul are drept obiectiv stabilirea condiţiilor de acordare de asistenţă statelor partenere din Estul Europei de Est şi Asia Centrală, în perioada 2000 2006. Programul se bazează pe principiile şi obiectivele Acordurilor de Cooperare şi Parteneriat şi Acordurilor de Cooperare Economică şi Comerţ. Regulamentul stabileşte acţiunile şi măsurile ce pot fi finanţate în cadrul programului, sunt reglementate prevederile financiare, forma şi volumul asistenţei financiare acordate. Anexele prevăd statele beneficiare a asistenţei, lista domeniilor de cooperare, criteriile de finanţare a investiţiilor şi principiile care guvernează acordarea contractelor. Keywords: cooperation policy; financial aid; Central Asia; Community aid; Eastern Europe Cuvinte cheie: politică de cooperare; asistenţă financiară; Asia Centrală; asistenţă comunitară; Europa de Est 11.60 – Politica comercală 11.60.10 – Generalităţi 31994R3286

75

Council Regulation (EC) No 3286/94 of 22 December 1994 laying down Community procedures in the field of the common commercial policy in order to ensure the exercise of the Community's rights under international trade rules, in particular those established under the auspices of the World Trade Organization Regulamentul nr. 3286/94 (CE) al Consiliului din 22 decembrie 1994, stabilind procedurile comunitare în domeniul politicii comerciale comune pentru asigurarea exercitării drepturilor comunitare în cadrul regulilor comerţului internaţional, în particular cele stabilite sub auspiciul Organizaţiei Modiale a Comerţului Publicaţie: OJ L 349 31.12.1994 p.71 Amendată de 31995R0356 (OJ L 041 23.02.1995 p.3) Conţinut: Regulamentul stabileşte procedurile comunitare în domeniul politicii comerciale comune necesară exercitării drepturilor comunitare în cadrul regulilor comerţului internaţional, în particular cele stabilite sub auspiciul Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Sunt stabilite procedura de efectuare a plângerilor, procedura de consultare, procedura de examinare, procedura de suspendare şi de terminare a procesului şi procedura de luare a deciziilor. Keywords: common commercial policy; World Trade Organization; international law; Community law; national implementation of Community law; EC advisory committee Cuvinte cheie: politica comercială comună; Organizaţia Mondială a Comerţului; lege internaţională; lege comunitară; implementarea legii comunitare la nivel naţional; comitet consultativ CE 11.60.30 – Aranjamente comerciale 31994R0520

76

Council Regulation (EC) No 520/94 of 7 March 1994 establishing a Community procedure for administering quantitative quotas Regulamentul nr. 520/94 (CE) al Consiliului din 7 martie 1994, stabilind o procedură comunitară pentru administrarea cotelor cantitative Publicaţia: OJ L 066 10.03.1994 p.1 Implementată de 31994R0738 (OJ L 087 31.03.1994 p.47) Implementată de 31995R0657 (OJ L 069 29.03.1995 p.13) Amendată de 31996R0138 (OJ L 021 27.01.1996 p.6) Amendată de 32003R0806 (OJ L 122 16.05.2003 p.1) Conţinut: Regulamentul stabileşte regulile care guvernează administrarea cotelor cantitative de import şi export. Sunt stabilite regulile specifice aplicabile fiecărei metode administrative (metoda fluxului comercial tradiţional, metoda cererii, metoda alocării cotelor în funcţie de cantitate sau a alocării cantităţilor prin redistribuire). Regulamentul stabileşte şi regulile referitoare la obţinerea licenţelor de import şi de export şi perioada de validitate a acestor licenţe. Keywords: common commercial policy; customs document; management; quantitative restriction; information transfer Cuvinte cheie: politica comercială comună; document vamal; management; restricţie cantitativă; transfer de informaţii 11.60.30.10 – Aranjamente preferenţiale 32001R2501 Council Regulation (EC) No 2501/2001 of 10 December 2001 applying a scheme of generalised tariff preferences for the period from 1 January 2002 to 31 December 2004 - Statements on a Council Regulation applying a scheme of generalised tariff preferences for

77

the period from 1 January 2002 to 31 December 2004 Regulamentul nr. 2501/2001 (CE), al Consiliului din 10 decembrie 2001, stabilind o schemă generală de tarife preferenţiale pentru perioada 1 ianuarie 2002 - 31 decembrie 2004 - Declaraţii cu privire la regulamentul consiliului stabilind o schemă generală de tarife preferenţiale pentru perioada 1 ianuarie 2002-31 decembrie 2004 Publicaţie: OJ L 346 31.12.2001 p.1 Amendată de 32003R0814 (OJ L 116 13.05.2003 p.1) Implementată de 32003R0815 (OJ L 116 13.05.2003 p.3) Amendată de 32003R1686 (OJ L 240 26.09.2003 p.8) Amendată de 103T Amendată de 32003R2211 (OJ L 332 19.12.2003 p.1) Implementată de 32003R2331 (OJ L 346 31.12.2003 p.3) Conţinut: Regulamentul stabileşte o schemă generală de tarife preferenţiale pentru anii 2002, 2003 şi 2004. Schema tarifelor preferenţiale cuprinde aranjamente generale privind tarifele, aranjamente speciale de stimulare a protecţiei drepturilor muncii, aranjamente speciale de stimulare a protecţiei mediului, aranjamente speciale pentru ţările cel mai puţin dezvoltate, aranjamente speciale pentru combaterea producţiei şi traficului de droguri. Anexele prevăd statele şi teritoriile beneficiare ale schemei tarifelor preferenţiale, modul de calcul a indexului de dezvoltare şi lista produselor ce fac obiectul regulamentului. Keywords: generalised preferences; originating product; third country; drug addiction; labour law; environmental protection Cuvinte cheie: preferinţe generalizate; produs originar; ţară terţă; dependenţă de droguri, lege a muncii, protecţia mediului

78

32000R2007 Council Regulation (EC) No 2007/2000 of 18 September 2000 introducing exceptional trade measures for countries and territories participating in or linked to the European Union's Stabilisation and Association process, amending Regulation (EC) No 2820/98, and repealing Regulations (EC) No 1763/1999 and (EC) No 6/2000 Regulamentul nr. 2007/2000 (CE) al Consiliului din 18 septembrie 2000 introducând măsuri exceptionale de comerţ pentru ţările şi teritoriile participante sau legate de Procesul Uniunii Europene de Stabilizare şi Asociere, amendând Regulamentul nr. 2820/98 (CE) al Consiliului şi abrogând regulamentele nr. 1763/1999 (CE) şi nr. 6/2000 Publicaţia: OJ L 240 23.09.2000 p.1 Aplicare extinsă de. 32000R2563 (OJ L 295 23.11.2000 p.1) Amendată de 32001R2487 (OJ L 335 19.12.2001 p.9) Amendată de 32003R0607 (OJ L 086 03.04.2003 p.18) Parţial suspendată de 32003R1343 (OJ L 189 29.07.2003 p.30) Conţinut: Regulamentul stabileşte o serie de aranjamente preferenţiale pentru produsele originare din Albania, Bosnia şi Herţegovina, Croaţia şi Kosovo. Se precizează condiţiile de acordare a aranjamentelor preferenţiale, precizându-se unele limite la concesiile acordate produselor textile, cotele tarifare aplicabile produselor agricole şi din aluminiu. Sunt stabilite responsabilităţile privind administrarea cotelor şi prevederi referitoare la accesul la cotele tarifare. Keywords: agricultural product; import; industrial product; originating product; territories of the former Yugoslavia; textile product Cuvinte cheie: produs agricol; import; produs industrial; produs originar; teritoriile fostei Yugoslavii, produs textil 11.60.30.20 – Aranjamente comune de import

79

31994R3285 Council Regulation (EC) No 3285/94 of 22 December 1994 on the common rules for imports and repealing Regulation (EC) No 518/94 Regulamentul nr. 3285/94 (CE) al Consiliului din 22 decembrie 1994, privind regulile comune pentru importuri şi abrogând Regulamentul nr. 518/94 (CE) Publicaţia: OJ L 349 31.12.1994 p.53 Amendată de 32000R2474 (OJ L 286 11.11.2000 p.1) Amendată de 31996R0139 (OJ L 021 27.01.1996 p.7) Amendată de 31996R2315 (OJ L 314 04.12.1996 p.1) Conţinut: Scopul regulamentului îl reprezintă stabilirea regulilor comune pentru importul produselor originare din ţări terţe. Regulamentul stabileşte procedura de informare şi consultare a Comisiei şi a statelor membre, procedura comunitară de investigare şi de supraveghere a importurilor produselor ce pot provoca distorsiuni pe piaţa comunitară. Anexele precizează conţinutul documentului de supraveghere şi lista produselor textile exceptate de la aplicarea prezentului regulament. Keywords: agricultural product; import; import policy; market protection; third country; import restriction Cuvinte cheie: produs agricol; import; politică de import; protejarea pieţei; ţară terţă; restricţionarea importului 31994R0519 Council Regulation (EC) No 519/94 of 7 March 1994 on common rules for imports from certain third countries and repealing Regulations (EEC) Nos 1765/82, 1766/82 and 3420/83 Regulamentul nr. 519/94 (CE) al Consiliului din 7 martie 1994 privind regulile comune pentru importuri din anumite ţări terţe şi abrogând Regulamentele nr. 1765/82 (CEE), 1766/82, 3420/83 Publicaţia: OJ L 067 10.03.1994 p.89

80

Amendată de 31995R0839 (OJ L 085 19.04.1995 p.9) Amendată de 31996R0139 (OJ L 021 27.01.1996 p.7) Amendată de 31996R0168 (OJ L 025 01.02.1996 p.2) Amendată de 31998R1138 (OJ L 159 03.06.1998 p.1) Amendată de 32003R0427 (OJ L 065 08.03.2003 p.1) Conţinut: Scopul regulamentului îl reprezintă stabilirea regulilor comune pentru importurile din anumite ţări terţe, cu excepţia produselor textile. Regulamentul stabileşte principiile generale aplicabile importurilor de produse, iar pentru protejarea pieţei comunitare se instituie procedura de informare şi consultare, procedura de investigare, procedura de supraveghere şi de monitorizare. Anexele prevăd lista statelor din care se efectuează importurile, lista produselor ce pot fi importate din aceste state şi din China şi conţinutul documentului de supraveghere. Keywords: import; quantitative restriction; third country; market protection; import licence; information transfer Cuvinte cheie: import; restricţie cantitativă; ţară terţă; protejarea pieţii; licenţă de import; transfer de informaţii 11.60.30.30 – Aranjamente comune de export 31992R3911 Council Regulation (EEC) No 3911/92 of 9 December 1992 on the export of cultural goods Regulamentul nr. 3911/92 (CE) al Consiliului din 9 decembrie 1992 privind exportul bunurilor culturale Publicaţia: OJ L 395 31.12.1992 p.1 Amendată de 32001R0974 (OJ L 137 19.05.2001 p.10) Implementată de 31993R0752 (OJ L 077 31.03.1993 p.24) Amendată de 31996R2469 (OJ L 335 24.12.1996 p.9)

81

Amendată de 32003R0806 (OJ L 122 16.05.2003 p.1) Regulamentul stabileşte condiţiile în care bunurile culturale pot fi exportate în afara Comunităţii. Este stabilită procedura de obţinere a licenţei de export şi sunt prevăzute măsurile de cooperare administrativă. Anexa regulamentului prevede categoriile de obiecte de patrimoniu cultural ce fac obiectul regulamentului Keywords: cultural object; administrative cooperation; export; export licence; heritage protection; cultural relations Cuvinte cheie: obiect cultural; cooperare administrativă; export; licenţă de export; protecţia patrimoniului; relaţii culturale Conţinut:

31969R2603 Regulation (EEC) No 2603/69 of the Council of 20 December 1969 establishing common rules for exports Regulamentul nr. 2603/69 (CE) al Consiliului din 20 decembrie 1969 stabilind reguli comune privind exporturile Publicaţia: OJ L 324 27.12.1969 p.25 SE SER1 I p.0590 Derogare în 172B Consolidată de 31975Y1215(02) (OJ C 287 15.12.1975 p.50) Amendată de 31991R3918 (OJ L 372 31.12.1991 p.31) Conţinut: Scopul regulamentului îl reprezintă stabilirea unor reguli comune aplicabile exporturilor comunitare. Regulamentul se bazează pe princiliul libertăţii comerţului, fără impunerea unor restricţii cantitative. Regulamentul stabileşte procedura comunitară de informare şi consultare a Comisiei şi a statelor membre în cazul constatării unor distorsiuni ale pieţii (lipsa unor produse esenţiale) şi măsurile de protecţie ce pot fi luate când sunt constatate astfel de distorsiuni. Keywords: disclosure of information; EC committee; export customs

82

procedure; Community export; protective clause Cuvinte cheie: divulgare de informaţii; comitet CE; procedură vamală de export; export comunitar; clauză de protecţie 11.60.40 – Protejarea comerţului 11.60.40.10 – Taxe de compensare 31997R2026 Council Regulation (EC) No 2026/97 of 6 October 1997 on protection against subsidized imports from countries not members of the European Community Regulamentul nr. 2026/97 (CE) al Consiliului din 6 octombrie 1997 privind protecţia împotriva importurilor subvenţionate din state care nu sunt membre ale Comunităţii Europene Publicaţia: OJ L 288 21.10.1997 p.1 Amendată de 32002R1973 (OJ L 305 07.11.2002 p.4) Amendată de 32004R0461 (OJ L 077 13.03.2004 p.12) Conţinut: Scopul regulamentului îl reprezintă stabilirea de măsuri pentru protecţia pieţei comunitare împotriva importurilor subvenţionate din state care nu sunt membre ale Comunităţii Europene.Regulamentul are la bază principiul potrivit căruia atunci când există o subvenţie pentru produsele importate din ţări terţe, produsele trebuie să suporte o taxă complementară de compensare care să permită competitivitatea produselor comunitare cu cele importate. Regulamentul stabileşte subvenţiile ce nu trebuie să suporte taxe de compensare, modul de calcul a taxei de compensare şi a beneficiului ca şi tipurile de importuri care pot prejudicia industria comunitară. Sunt stabilite procedurile de monitorizare, de investigare în cazul constatării unor prejudicii, procedura de impunere a taxelor definitive,

83

procedura de retroactivitate şi de returnare a taxelor de compensare. Anexele cuprind lista subvenţiilor de export, linii directoare privind consumul de materii prime în procesul de producţie, liniile directoare referitoare la determinarea modalităţilor de rambursare a taxelor pentru materiile prime importate care se regăsesc în produse finale exportate şi enumerarea caracteristicilor, care stau la baza determinării scutirilor de taxe Keywords: countervailing charge; export subsidy; import policy; import restriction; third country; World Trade Organisation Cuvinte cheie: taxă de compensare: subvenţie de export; politică de import; restricţie de import; ţară terţă; Organizaţia Mondială a Comerţului 11.60.40.20 – Măsuri anti-dumping 31996R0384 Council Regulation (EC) No 384/96 of 22 December 1995 on protection against dumped imports from countries not members of the European Community Regulamentul nr. 384/96 (CE) al Consiliului din 22 decembrie 1995, privind protejarea împotriva importurilor dumping din ţările care nu sunt membre ale Comunităţii Europene Publicaţia: OJ L 056 06.03.1996 p.1 Amendată de 32000R2238 (OJ L 257 11.10.2000 p.2) Amendată de 31996R2331 (OJ L 317 06.12.1996 p.1) Amendată de 31998R0905 (OJ L 128 30.04.1998 p.18) Amendată de 32002R1972 (OJ L 305 07.11.2002 p.1) Amendată de 32004R0461 (OJ L 077 13.03.2004 p.12) Conţinut: Scopul regulamentului îl reprezintă stabilirea de măsuri pentru protejarea împotriva importurilor

84

dumping din ţările care nu sunt membre ale Comunităţii Europene. Regulamentul stabileşte modul de determinare a valorii de dumping ţinând cont de valoarea normală, preţul de export, comparaţia cu preţul de export, limita de dumping. Regulamentul stabileşte criteriile de încadrare a unei acţiuni în categoria de dumping, procedura de iniţiere a măsurilor anti-dumping, procedura de investigare, procedura de impunere a taxei definitive, de retroactivitate şi de rambursare a taxei. Keywords: anti-dumping duty; anti-dumping legislation; common commercial policy; dumping; import; third country Cuvinte cheie: taxă anti-dumping; legislaţie anti-dumping; politică comercială comună; dumping; import; ţară terţă 11.70 – Politica de dezvoltare 11.70.10 - Generalităţi 32003R0953 Council Regulation (EC) No 953/2003 of 26 May 2003 to avoid trade diversion into the European Union of certain key medicines Regulamentul nr. 953/2003 (CE) al Consiliului din 26 mai 2003 pentru evitarea devierii în Uniunea Europeană a anumitor medicamente cheie Publicaţie: OJ L 135 03.06.2003 p.5 Conţinut: Regulamentul stabileşte criteriile ce trebuie îndeplinite de produsele farmaceutice necesare prevenirii şi combaterii bolilor transmisibile, condiţiile în care autorităţile vamale trebuie să acţioneze în situaţia încălcării prevederilor legale şi măsurile care trebuie luate de autorităţile competente din fiecare stat membru pentru evitarea devierii medicamentelor în Uniunea Europeană. Regulamentul nu este aplicabil bunurilor de natură

85

ne-comercială aflate în bagajul personal. Anexele stabilesc lista ţărilor destinatare şi modul de calcul al preţului produsului. Keywords: medicament; discriminatory price; EC customs territory; export restriction; customs regulations Cuvinte cheie: medicament; preţ discriminatoriu; teritoriu vamal CE; restricţie de export; regulamente vamale 32002D0036 Decision No 36/2002/EC of the European Parliament and of the Council of 19 December 2001 concerning the Community contribution to the Global Fund to fight HIV/AIDS, tuberculosis and malaria Decizia nr.36/2002/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 decembrie 2001, privind contribuţia Comunităţii la Fondul Global de luptă împotriva HIV/SIDA, tuberculozei şi malariei Publicaţia: OJ L 007 11.01.2002 p.1 Conţinut: Decizia stabileşte alocarea sumei de 60 milioane de EURO, pentru anul 2001, pentru Fondul Global de combatere a HIV/SIDA, tuberculozei şi malariei pe baza unei înţelegeri încheiate între Comisie şi administratorul fondului global. Keywords: the Community's international role; financial aid; AIDS; contagious disease; international organization; developing countries Cuvinte cheie: rolul internaţional al Comunităţii; ajutor financiar; SIDA; boală contagioasă; organizaţie internaţională; ţări în curs de dezvoltare 31999R0975 Council Regulation (EC) No 975/1999 of 29 April 1999 laying down the requirements for the implementation of development cooperation operations which contribute to the general objective of developing

86

and consolidating democracy and the rule of law and to that of respecting human rights and fundamental freedoms Regulamentul nr. 975/1999 (CE) din 29 aprilie 1999, stabilind cerinţele pentru implementarea operaţiunilor de cooperare pentru dezvoltare, care contribuie la obiectivul general de dezvoltare şi consolidare a democraţiei şi a statului de drept şi la respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale Publicaţia: OJ L 120 08.05.1999 p.1 Amendată de 32003R1882 (OJ L 284 31.10.2003 p.1) Conţinut: Regulamentul stabileşte procedurile de implementare a operaţiunilor comunitare, care, în cadrul politicii comunitare de cooperare pentru dezvoltare contribuie la obiectivul general de dezvoltare şi consolidare a democraţiei şi a statului de drept şi la respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Operaţiunile sunt adresate ţărilor în curs de dezvoltare, stabilindu-se criteriile de eligibilitate. Este stabilită procedura de implementare a ajutoarelor, ca cea de implementare a operaţiilor, pecizându-se limita fondurilor bugetare pentru perioada 1999-2004. Comisia va fi asistată de un Comitet pentru drepturile omului şi democraţie, care împreună cu aceasta poate lua decizia finanţării şi unor situaţii de urgenţă în limita sumei de 2 milioane euro. Keywords: cooperation policy; development policy; democracy; rule of law; human rights; rights of the individual Cuvinte cheie: politică de cooperare; politică de dezvoltare; democraţie; spiritul legilor; drepturile omului; drepturile individului 11.70.10 - General 11.70.20 – Asistenţa ţărilor în curs de dezvoltare

87

32003R1568 Regulation (EC) No 1568/2003 of the European Parliament and of the Council of 15 July 2003 on aid to fight poverty diseases (HIV/AIDS, tuberculosis and malaria) in developing countries Regulamentul nr. 1568/2003 (CE) al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 iulie 2003, privind ajutorul pentru lupta împotriva bolilor sărăciei (HIV/SIDA, tuberculoză, malarie) în ţările în curs de dezvoltare Publicaţia: OJ L 224 06.09.2003 p.7 Conţinut: Regulamentul stabileşte un program de asistenţă financiară pentru combaterea celor mai importante trei boli transmisibile cauzate de sărăcie: HIV/SIDA, tuberculoză, malarie. Activităţile desfăşurate prezentului regulament au drept scop: optimizarea impactului intervenţiilor existente şi serviciilor îndreptate spre prevenirea şi lupta împotriva principalelor boli afectând populaţia săracă, creşterea capacităţii de cumpărare medicamente, creşterea capacităţilor de dezvoltare şi cercetare. Regulamentul stabileşte operaţiunile ce pot fi finanţate, forma asistenţei financiare, procedura de implementare a ajutoarelor acordate, partenerii eligibili şi procedurile financiare şi de luare a deciziilor.. Keywords: disease prevention; developing countries; AIDS; contagious disease; Community aid; health policy Cuvinte cheie: prevenirea bolilor; ţări în curs de dezvoltare; SIDA; boli contagioase; asistenţă comunitară; politică de sănătate 32000R2493 Regulation (EC) No 2493/2000 of the European Parliament and of the Council of 7 November 2000 on measures to promote the full integration of the environmental dimension in the development process of developing countries Regulamentul nr. 2493/2000 (CE) al Parlamentului European şi al Consiliului din 7 noiembrie 2000, privind măsurile de promovare a integrării depline a dimensiunii mediului în procesul de dezvoltare al

88

ţărilor în curs de dezvoltare Publicaţia: OJ L 288 15.11.2000 p.1 Conţinut: Pentru sprijinirea ţărilor în curs de dezvoltare să se integreze dimensiunea mediului în procesele lor de dezvoltare, Uniunea Europeană acordă asistenţă financiară şi expertiză acestor state. Scopul regulamentului este de a stabili măsuri de acordare a asistenţei privind conceperea şi promovarea implementării politicilor, strategiilor, instrumentelor şi tehnologiilor pentru susţinerea dezvoltării durabile. Regulamentul stabileşte acţiunile eligibile, contribuţiile partenerilor şi volumul asistenţei acordate în perioada 2000 – 2006. Comisiei, îi revine responsabilitatea verificării îndeplinirii condiţiilor impuse de regulament, ca şi obligativitatea raportării anuale către Comisie, cu privire la folosirea fondurilor. Keywords: developing countries; environmental policy; environmental protection; financial aid sustainable development; Community aid Cuvinte cheie: ţări în curs de dezvoltare; politică de mediu; protecţia mediului; asistenţă financiară; dezvoltare durabilă; asistenţă comunitară 32000R1726 Regulation (EC) No 1726/2000 of the European Parliament and of the Council of 29 June 2000 on development cooperation with South Africa Regulamentul nr. 1726/2000 (CE) al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 iunie 2000, privind cooperarea pentru dezvoltare cu Africa de Sud Publicaţia: OJ L 198 04.08.2000 p.1 Conţinut: Pentru sprijinirea reformelor ce au loc în Africa de Sud, Uniunea implementează un program de

89

cooperare “Programul European pentru Reconstrucţia şi dezvoltarea Africii de Sud” (EPRD), program ce va contribui la dezvoltarea economică şi socială armonioasă şi durabilă a ţării. Sunt stabilite domeniile de cooperare, partenerii eligibili, aranjamentele financiare, procedura de programare şi procedura de administrare a programului. Keywords: cooperation policy; development aid; economic reconstruction; financial cooperation; technical cooperation; South Africa Cuvinte cheie: politică de cooperare; ajutor de dezvoltare; reconstrucţie economică; cooperare financiară; cooperare tehnică; Africa de Sud 31999R0856 Council Regulation (EC) No 856/1999 of 22 April 1999 establishing a special framework of assistance for traditional ACP suppliers of bananas Regulamentul nr. 856/1999 (CE) din 22 aprilie 1999, stabilind un cadru special de asistenţă pentru furnizorii tradiţionali de banane din ACP (Africa, Caraibe, Pacific) Publicaţia: OJ L 108 27.04.1999 p.2 Implementată de 31999R1609 (OJ L 190 23.07.1999 p.14) Amendată de 32003R1882 (OJ L 284 31.10.2003 p.1) Conţinut: Regulamentul stabileşte cadrul special de asistenţă financiară şi tehnică pentru a ajutoa furnizorii tradiţionali de banane să se adapteze la noile condiţii ale pieţei. Sunt stabilite activităţile eligibile şi modul de determinare a sumei cuvenite fiecărui furnizor. Anexa precizează statele care cad sub incidenţa regulamentului. Keywords: aid system; ACP countries; import; tropical fruit; technical cooperation; financial aid

90

Cuvinte cheie: sistem de ajutorare; ţări ACP; import; fruct tropical; cooperare tehnică; asistenţă financiară 31998R1658 Council Regulation (EC) No 1658/98 of 17 July 1998 on co-financing operations with European non-governmental development organisations (NGOs) in fields of interest to the developing countries. Regulamentul nr. 1658/98 (CE) din 17 iulie 1998, privind co-finanţarea operaţiunilor, împreună cu organizaţii neguvernamentale europene de dezvoltare în domenii de interes pentru ţările în curs de dezvoltare Publicaţia: OJ L 213 30.07.1998 p.1 Amendată de 32003R1882 (OJ L 284 31.10.2003 p.1) Conţinut: Regulamentul precizează condiţiile de co-finanţare, în colaborare cu organizaţii neguvernamentale pentru acoperirea nevoilor primare ale persoanelor dezavantajate din ţările în curs de dezvoltare. Sunt precizate operaţiile ce pot fi co-finanţate, condiţiile ce trebuie îndeplinite de organizaţiile neguvernamentale pentru a fi partenere, forma asistenţei financiare, contribuţiile financiare ale Uniunii şi ale organizaţiilor neguvernamentale. Keywords: co-financing; developing countries; development aid; development policy; non-governmental organization Cuvinte cheie: co-finanţare; ţări în curs de dezvoltare; ajutor de dezvoltare; politică de dezvoltare; organizaţie neguvernamentală 31996R2258 Council Regulation (EC) No 2258/96 of 22 November 1996 on rehabilitation and reconstruction operations in developing countries Regulamentul nr. 2258/96 (CE) din 22 noiembrie 1996, privind operaţiunile de reconstrucţie şi reabilitare în ţările în curs de dezvoltare Publicaţia: OJ L 306 28.11.1996 p.1 Amendată de 32003R1882 (OJ L 284 31.10.2003 p.1) Conţinut: Uniunea Europeană desfăşoară operaţiuni de

91

reconstrucţie şi reabilitare în ţările în curs de dezvoltare, care suferă de pe urma războaielor sau dezastrelor naturale. Regulamentul stabileşte tipurile de operaţiuni ce pot fi finanţate, pertenerii eligibili, instrumentele ce sunt folosite în cursul operaţiunilor, forma asistenţei financiare acordate finanţării operaţiunilor şi obligaţiile ce revin Comisiei în implementarea regulamentului. Keywords: aid system; cooperation policy; developing countries; development aid; economic development; Community aid Cuvinte cheie: sistem de asistenţă; politică de cooperare; ţări în curs de dezvoltare; ajutor de dezvoltare; ajutor comunitar 31996R1257 Council Regulation (EC) No 1257/96 of 20 June 1996 concerning humanitarian aid Regulamentul nr. 1257/96 (CE) din 20 iunie 1996, privind ajutorul umanitar Publicaţia: OJ L 163 02.07.1996 p.1 Amendată de 32003R1882 (OJ L 284 31.10.2003 p.1) Conţinut: Regulamentul stabileşte obiectivele şi principiile, care stau la baza acordării ajutoarelor umanitare, activităţile ce pot fi finanţate, procedura de implementare a ajutoarelor umanitare, organizaţiile neguvernamentale eligibile şi procedura de implementare a operaţiilor umanitare. Keywords: aid policy; aid system; fourth Lomé Convention; humanitarian aid; Community aid; Cuvinte cheie: politică de ajutorare; sistem de ajutorare; a patra convenţie Lome; ajutor umanitar; ajutor comunitar 11.70.20.10 – Asistenţă sub formă de hrană

92

32000D0421 2000/421/EC: Council Decision of 13 June 2000 on the conclusion, on behalf of the European Community, of the Food Aid Convention 1999 Decizia nr.2000/421/CE, a Consiliului din 13 iunie 2000, privind încheierea, în numele Comunităţii Europene, a Convenţiei de Ajutor sub formă de hrană (1999) Publicaţia: OJ L 163 04.07.2000 p.37 Conţinut: Prin Decizie, se aprobă Convenţia de Ajutor sub formă de hrană 1999. Keywords: food aid; signature of an agreement; European convention; Cuvinte cheie: ajutor sub formă de hrană; semnarea unui acord; convenţie europeană; 31996R1292 Council Regulation (EC) No 1292/96 of 27 June 1996 on food-aid policy and food-aid management and special operations in support of food security Regulamentul nr. 1292/96 (CE) din 27 iunie 1996, privind politica de ajutorare sub formă de hrană şi managementul ajutoarelor sub formă de hrană şi operaţiuni speciale operaţiuni de sprijin a siguranţei hranei Publicaţia: OJ L 166 05.07.1996 p.1 Amendată de 32001R1726 (OJ L 234 01.09.2001 p.10) Amendată de 32003R1882 (OJ L 284 31.10.2003 p.1) Conţinut: Regulamentul stabileşte obiectivele şi liniile directoare de acordare a ajutoarelor sub formă de hrană şi a operaţiilor de sprijinire a siguranţei hranei, operaţiile ce pot fi finanţate, procedurile de implementare a acordării ajutoarelor şi forma asistenţei financiare. Keywords: aid system; cooperation policy; developing countries;

93

food aid; security of supply; storage Cuvinte cheie: sistem de ajutorare; politică de cooperare; ţări în curs de dezvoltare; ajutor sub formă de hrană; siguranţa furnizării; depozitare 11.70.20.30 – Asistenţă către ţările din Asia şi America Latină 31992R0443 Council Regulation (EEC) No 443/92 of 25 February 1992 on financial and technical assistance to, and economic cooperation with, the developing countries in Asia and Latin America. Regulamentul nr. 443/92 (CEE) din 25 februarie 1992, privind asistenţa tehnică şi financiară către, şi cooperarea economică cu ţări în curs de dezvoltare din Asia şi America Latină Publicaţia: OJ L 052 27.02.1992 p.1 Amendată de 32003R0807 (OJ L 122 16.05.2003 p.36) Conţinut: Regulamentul stabileşte condiţiile de acordare de asistenţă tehnică şi financiară şi cooperarea economică ţărilor în curs de dezvoltare din Asia şi America Latină (ţările ALA). Regulamentul stabileşte statele eligibile, priorităţile de acordare a asistenţei, sectoarele în care are loc cooperarea economică ca şi forma şi volumul asistenţei financiare acordate. Keywords: economic cooperation; financial cooperation; technical cooperation; developing countries; Latin America; Asia Cuvinte cheie: cooperare economică; cooperare financiară; cooperare tehnică; ţări în curs de dezvoltare; America Latină; Asia 11.70.40.10 – Ţări şi teritorii de peste mări (PTOM) 32001D0822

94

2001/822/EC: Council Decision of 27 November 2001 on the association of the overseas countries and territories with the European Community ("Overseas Association Decision") Decizia nr.2001/822/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2001, privind asocierea ţărilor şi teritoriilor de peste mări cu Uniunea Europeană (“Decizia Asociaţiei Transoceanice”) Publicaţia: OJ L 314 30.11.2001 p.1 Derogare în 32001D0936 (OJ L 345 29.12.2001 p.91) Derogare în 32002D0644 (OJ L 211 07.08.2002 p.16) Derogare în 32003D0673 (OJ L 243 27.09.2003 p.106) Conţinut: Scopul regulamentului îl reprezintă stabilirea condiţiilor asocierii ţărilor şi teritoriilor transoceanice cu Uniunea Europeană (“Decizia Asociaţiei Transoceanice”). Sunt stabilite elementele de bază ale asocierii, principiile şi procedurile parteneriatului şi domeniile cooperării (comercial, social, cultural, mediu, regional). Sunt precizate instrumentele cooperării şi sunt stabilite formele de asistenţă, condiţiile de eligibilitate precum şi formele cooperării în domeniul economic şi al comerţului. Anexele enumeră ţările şi teritoriile care cad sub incidenţa prezentului regulament, statele considerate ca fiind cel mai puţin dezvoltate, asistenţa financiară comunitară acordată în cadrul celui de-al nouălea Fond European de Dezvoltare, asistenţa financiară comunitară acordată pentru investiţii sau pentru participarea în programele comunitare. Tot în anexe se defineşte conceptul de „produs originar” şi metodele de cooperare administrativă. Keywords: EC association agreement; overseas countries and territories Cuvinte cheie: acord de asociere CE; ţări şi teritorii de peste mări 15 – Mediu, consumatori şi protecţia sănătăţii

95

15.10.30.20 – Conservarea faunei sălbatice şi florei 32000R2494 Regulation (EC) No 2494/2000 of the European Parliament and of the Council of 7 November 2000 on measures to promote the conservation and sustainable management of tropical forests and other forests in developing countries Regulamentul nr. 2494/2000 (CE) al Parlamentului European şi al Consiliului din 7 noiembrie 2000, privind măsurile de promovare a conservării şi managementului durabil al pădurilor tropicale şi al altor păduri, în ţările în curs de dezvoltare Publicaţia: OJ L 288 15.11.2000 p.6 Conţinut: Scopul regulamentului, îl reprezintă acordarea de asistenţă financiară pentru promovarea conservării şi managementului durabil al pădurilor tropicale şi al altor păduri în ţările în curs de dezvoltare. Regulamentul stabileşte acţiunile ce pot fi finanţate, partenerii eligibili, forma şi volumul asistenţei financiare. Keywords: developing countries; financial aid; forestry policy; sustainable development; tropical forest; Community aid Cuvinte cheie: ţări în curs de dezvoltare; asistenţă financiară; politica pădurilor; dezvoltare durabilă; pădure tropicală; asistenţă comunitară

18- Politica externă şi de securitate comună 32000R1334 Council Regulation (EC) No 1334/2000 of 22 June 2000 setting up a Community regime for the control of exports of dual-use items and technology

96

Regulamentul nr. 1334/2000 (CE) al Consiliului din 22 iunie 2000, stabilind un regim comunitar pentru controlul exporturilor de mărfuri şi tehnologie cu dublă utilizare Publicaţia: OJ L 159 30.06.2000 p.1 Amendată de 32000R2889 (OJ L 336 30.12.2000 p.14) Amendată de 32001R0458 (OJ L 065 07.03.2001 p.19) Amendată de 32001R2432 (OJ L 338 20.12.2001 p.1) Amendată de 32002R0880 (OJ L 139 29.05.2002 p.7) Amendată de 32003R0149 (OJ L 030 05.02.2003 p.1) Conţinut: Regulamentul stabileşte sistemul de control al exporturilor de articole cu dublă utilizare, adică mărfuri şi tehnologie folosite atât în scopuri civile cât şi militare. Exportul acestor bunuri se va face pe baza unei autorizaţii a cărei procedură de obţinere este stabilită de regulament. Sunt stabilite obligaţiile exportatorilor, procedura de publicare a autorizaţiilor emise, procedurile vamale aplicabile ca şi măsurile de control. Anexele prevăd lista articolelor ce fac obiectul regulamentului şi formatul autorizaţiei de export. Keywords: customs regulations; dual-use good; information transfer; member country; monitoring of exports; technology transfer Cuvinte cheie: regulamente vamale; bun cu dublă utilizare; transfer de informaţii; ţară membră; monitorizarea exporturilor; transfer tehnologic

97