Polemici 2

Editorial PAUL GHI¥IUX)

Educa]ia na]ional`, personal` [i de partid (I)

Suntem cu to]ii rezultatul educa]iei, adic`, dup` dic]ionare, al form`rii noastre. Procesul devenirii fiec`ruia este, \n sine, un proces educativ (formativ): nu contenim, pân` \n ultimul ceas, \n familie, la [coal`, pe strad`, la munc`, \ntre amici sau du[mani, s` afl`m, s` re]inem, s` urm`m, s` cerem, s` fur`m, s` accept`m, s` respingem, s` judec`m, s` ne a[ez`m \n centrul lumii. çn acest proces continuu al vie]ii noastre d`m piept cu cei care ne formeaz`, sau cu cei dup` care ne form`m: formatorii. Din imaginea lumii la un moment dat putem afla ce tip de formatori au de]inut puterea pân` atunci, adic` ce educa]ie a primat. De exemplu, situa]ia din România se datoreaz` unor formatori [i unor modele preponderent [i pe termen lung negative, distructive. Ast`zi, câteva reflexii despre educa]ia public` [i formatorii ei.

Ministrul …

De[i mult diferi]i ca orizont cultural, coeficient de inteligen]`, personalitate sau oper` anterioar`, to]i mini[tri educa]iei postdecembriste s-au manifestat, \n anumite limite, similar. Nu a fost unul care s` gândeasc` [i s` porneasc` o dezbatere na]ional` asupra acestei teme zis`, altfel, prioritate na]ional`; care s` aib` r`bdarea de a sonda personajele cu adev`rat emerite din sistem, truditorii [i nu profitorii acestuia: pedagogi recunoscu]i prin rezultate [i respectul p`rin]ilor [i elevilor (respect materializat, de exemplu, \n b`t`lia pentru a fi \n clasa „lu’ cutare“) [i \n mod special de cei din zona de pornire – educatori [i \nv`]`tori – care au mult mai multe de spus despre personalitatea copiilor [i formarea ei, decât prea specializa]ii profesori de liceu; care s` adune laolalt` filosofi, sociologi, psihologi, antropologi, teologi [i preo]i, filologi, etnologi etc. Nu a fost conceput` nici o modalitate inteligent` [i eficient` pentru consultarea p`rin]ilor [i a copiilor. Nu s-a gândit nimeni c` politica educa]ional` este o tem` care r`spunde [i la d`ruire, dragoste, \n]elepciune, nu numai la o, prea adesea, g`unoas` terminologie. Nu a avut nimeni bucuria – vobesc despre bucurie, dragoste, d`ruire tocmai pentru c` educa]ia public` este domeniul administra]iei [i politicii care se ocup` de copii [i tineri - de a-[i imagina pe cei c`rora urmau s` le fie aplicate solu]iile alese, fragile fiin]e umane la \nceput de drum, u[or deformabile de fanteziile noastre distructive. Nu [i-a propus nici unul s` se gândeasc` la cele de mai sus, s` provoace o dezbatere, s` cheme la un proiect comun [i apoi s` fac` un pact politic asupra acestuia, astfel \ncât s` avem o reform` real` care s` fie continuat` [i, doar atunci când realitatea o cere, corectat`. S`-i adune [i s` le zic`: Domnilor, uite care-i treaba: c`dem noi [i veni]i voi, vin americanii, vin europenii, vin ru[ii sau chinezii, nu conteaz`, chestia asta a[a r`mâne! Au fost \n schimb preocupa]i s` schimbe oricum, orice, dup` orice model de aiurea, sau f`r` nici un model, f`r` nici o preg`tire, f`r` s` \n]eleag`, s` schimbe doar ca s`-[i justifice func]ia, sau, [i mai r`u, pentru c` \ncuraja]i de trep`du[i lingu[itori [i incompeten]i s-au crezut \n stare s` construiasc`. Au ac]ionat, precum cei mai mul]i politicieni, x)

convin[i c` scaunul pe care l-au ocupat le-a conferit \ntreaga competen]` necesar` unei astfel de \ncerc`ri titanice [i ultrasensibile deopotriv`, uitând c` \n`l]imea scaunului nu este sursa competen]ei, responsabilit`]ii [i generozit`]ii lor. ßi, colac peste pup`z`, au legat a[azisele reforme de numele propriu [i de cel al partidelor din care f`ceau parte, astfel \ncât au n`scut un pervers [i distrug`tor obicei: cei care leau urmat au luat-o de la cap`t, cel mai adesea pierzând lucrurile bune [i sporind seria inova]iilor aiuritoare. S-au purtat ca ni[te secretari de partid comunist, convin[i de universalitatea cuno[tin]elor [i abilit`]ilor lor [i de dreptul lor de a dispune de ceilal]i. ßi faptul c` 99% dintre politicieni sunt la fel nu \nseamn` nimic; ceilal]i nu lucreaz` cu viitorul.

… profesorul, primarul, func]ionarul

Forma]i de formatori tot mai pu]in competen]i [i tot mai pu]in interesa]i de \nc`rc`tura [i efectele activit`]ii profesorale, supu[i presiunilor permanente ale propriei vie]i – de ex. salarii comuniste [i costuri capitaliste –, b`tu]i de vânturile schimb`rilor strategice aduse de \nlocuirile sezoniere de mini[tri, confrunta]i cu mizeriile celor pu[i s` \i coordoneze, h`r]ui]i \ntre amenin]`rile [i promisiunile (mincinoase) ale activi[tilor locali ai partidelor aflate la putere, victime ale derutei din lumea de azi, oameni deci [i ei, cu idealurile, handicapurile, virtu]ile [i viciile lor, profesorii stau \n fa]a copiilor no[tri ca ni[te c`r]i deschise \n care ace[tia citesc despre ceea ce \i a[teapt` [i despre cum e mai bine sau cum trebuie s` fii \n via]`. Sunt profesori pe care meseria nu i-a interesat sau care [i-au pierdut [i bruma de interes avut` vreodat`, care \[i arat` f`]i[ indiferen]a, plictisul, aversiunea. Sunt profesori care vin b`u]i la [coal`, care \njur`, care fac presiuni politice asupra elevilor [i p`rin]ilor acestora, care \[i manifest`, chiar deschis, interesul sexual fa]` de unii elevi, \i corup sau for]eaz`. Exist` profesori care, pentru a-i convinge pe elevi c` au nevoie de medita]ii, le dau note proaste (de exemplu \n primul trimestru al primului an de liceu) sau prelungesc \n [coal` mai mici sau mai extinse afaceri. Sunt profesori sensibili la pile, [pag`, care vând rezultatele examenelor sau olimpiadelor. ßi mai sunt [i profesorii – Mai mul]i? Mai pu]ini? - care \ncearc` s` men]in` nivelul profesiei lor la un nivel de excep]ie, sau m`car decent. Profesorii sunt \ns` doar o parte din ceea ce \ntâlnesc copiii \n acest mediu. Ei v`d c` [coala lor nu se repar` [i cade pe ei pentru c` aud de la profesori, p`rin]i, al]i elevi etc. - pe primari nu-i intereseaz`, nu au, sau nu mai au bani, c`ci i-au cheltuit aiurea sau i-au furat, sau pentru c` localitatea lor nu prime[te bani de la buget, primarul fiind membru al altui partid decât cel de la guvernarea ]`rii sau a jude]ului. Al]i copii v`d c` [coala lor se repar`, c` totul este \nlocuit, chiar termopanele, parchetul, tablele etc. puse cu un an sau doi \n urm` din banii p`rin]ilor, c` \n ni[te clase oricum joase se monteaz` tavan fals cu spoturi, pere]ii claselor [i holurilor, de[i \n perfect` stare, sunt \mbr`ca]i \n lemn, c` toate se fac atunci când anul [colar st` s` \nceap`, c` se lucreaz` prost, se desface [i se reface, \n risip` [i \n dispre] fa]` banii cheltui]i. Bani despre care, elevii aud, de la profesori, p`rin]i, al]i elevi etc., c` intr` \n mare parte \n buzunarul primarului [i al altor func]ionari de partid [i de stat [i atunci cu cât mai mul]i cheltui]i cu atât mai bine. Cum aud c` doar astfel se fac repara]iile, c` [coala nu are adesea nici un cuvânt \n ceea ce prive[te lucr`rile necesare, materialele sau firma executant`, c` dac` se opune risc` s` se d`râme sau e schimbat` conducerea. De aceea, probabil, dup` cum arat` studiul Institutului de ßtiin]e ale Educa]iei, nici nu vor s` se mai fac` profesori. ßi nici mini[tri.

Scriitor, publicist, senator (1996-2000), pre[edinte L.I.N.

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

1

Cuprins

POLEMICA Revist` lunar` de cultur` [i atitudine editat` de Liga pentru Identitate Na]ional`

EDITORIAL Paul Ghi]iu: Educa]ia na]ional`, personal` [i de partid

P. 1

EVENIMENT Ioan Paul al II-lea ne-a ar`tat calea – Convorbire cu Norberto Gonzalez Gaitano Radu Preda: Pontiful Bogdan Aurel Teleanu: Ioan Paul al II-lea [i rezisten]a cre[tin` anticomunist`

P. 4 P. 5 P. 7

AZI çN ROMANIA

Director: Paul Ghi]iu Redactor [ef: Cristi Pantelimon

Cristi Pantelimon: Democra]ia, corup]ia [i criza de reprezentare Institutul de [tiin]e ale Educa]iei: Motiva]ia \nv`]`rii Ovidiu M`nt`lu]`: Despre valoarea educa]iei C`lin Cotoi: Turnul Babel al limbajului politic Andrei Dimitriu: Valorile cre[tine – temelia societ`]ilor democrate

Grafic` coper]i: Ruxandra Irimia Tehnoredactare: Iuliana C`praru

P. 20

Proiecte culturale Atlasul Etnografic Român

P. 21

TIMPUL LITURGIC Teofil P`r`ian: Darurile çnvierii Ioan Gur` de Aur: Unde-]i este, iadule, biruin]a?

P. 23 P. 24

IDENTITå¥I N`ravuri vechi, metehne noi Corina Bistriceanu: Osp`]ul sau consacrarea materiei

P. 25

Primim la redac]ie Ion L`c`tu[u: Observa]ii asupra proiectului Legii privind statutul minorit`]ilor na]ionale

2

P. 18

Identitatea cet`]ii Dinu Grigorescu: Micul Paris sau Marele Bucure[ti

Redactori coordonatori: Cristina Arvatu Corina Bistriceanu Ruxandra Luca C`lin Cotoi George Roncea

P. 17

çnsemn`ri din România profund` Mihai Sin: Energii na]ionale

Redactor [ef adjunct: Andrei R`utu

P. 9 P. 12 P. 13 P. 15

P. 28 Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Cuprins

EUROPA NOASTRå Cristina Arvatu: Dimensiunea politic` a CE \n timpul r`zboiului rece

P. 30

LUMEA çN CARE TRåIM Anastasios Yannoulatos: Mondializarea [i tr`irea religioas` (II) Andrei R`utu: Reunificarea Europei cre[tine Paul Ghi]iu: Religia produselor culturale

P. 33 P. 35 P. 37

Magda Bistriceanu ßimian: S-a \ntâmplat \n Occident ßerban Cioculescu: Teoria p`cii democratice (II) Aurora Mihacea: Interzis liderilor

P. 40 P. 43 P. 46

Ilustrarea acestui num`r s-a f`cut cu imagini din „Atlasul Etnografic Român“, vol. II, „Ocupa]iile“

Civica Günter Dill: Voluntariatul, o provocare pentru România Nicoleta M`nescu: ONG-urile [i iluzia eficien]ei

P. 47 P. 51

Mediul [i noi Convorbire cu Mycle Schneider, expert interna]ional \n domeniul energiei: Energia nuclear` – un risc asumat?

P. 52

Familia, \ncotro? Corina Bistriceanu: çn numele tat`lui, sau despre identitatea familial`)

P. 55

ROMÅNII DE LÅNGå ROMÅNIA Apelul Comitetului ad-hoc româno-american: Problema Basarabiei Andrei R`utu: Drama ortodoxiei române[ti \n Ucraina

P. 58 P. 59

BIOETICå Mihaela Alina Baziliuc: Eutanasia – o problem` de etic` medical`?

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

fax +4 021 314 5925

Pentru abonamente: P. 63 P. 66 P. 69

RECENZII România [i Uniunea European` (D.A.) Valea Moldovei (Victor Popescu) Identit`]i române[ti (Corina Bistriceanu) Martirii secolului XX (Paul Ghi]iu)

telefon +4 021 314 59 25 +4 0744 530 615 +4 0724 422 373

P. 61

TRECUT ßI PREZENT Emil Tocaci: De la r`zboiul cu ungurii la r`zboiul cu Codul Muncii Andrei R`utu: De ce avem nevoie de conservatorism? Cristina Arvatu: Titu Maiorescu

Adresa redac]iei Str. B`cani nr. 1, sector 3, Bucure[ti

P. 72 P. 73 P. 74 P. 75

– Fie se pl`te[te suma corespunz`toare num`rului de luni \n contul RO12RNCB5025000029960001 deschis de Liga pentru Identitate Na]ional` la B.C.R. Doamnei [i se trimit la redac]ie copia chitan]ei [i datele abonatului; – Fie se contacteaz` direct redac]ia.

3

Eveniment

Polemica, Anul I, nr. 1, martie 2005

Convorbire cu Prof. Dr. NORBERTO GONZÁLEZ GAITANO, decanul Facult`]ii de Comunicare Social` Institu]ional` a Universit`]ii Santa Croce, Roma, Italia; Membru al prelaturii Opus Dei [i al Consiliului Pontifical pentru Comunica]ii Sociale.

Ioan Paul al II-lea ne-a ar`tat calea Bogdan A. Teleanu: Papa Ioan Paul al II-lea nu a \ncercat \n mod public s` demonizeze sistemul politic comunist; nu a v`zut \n acesta un inamic, ci o eroare, un concept gre[it. „Strategia sa de evanghelizare a comunismului“ poate fi considerat` ca un mod de rezisten]` activ` anticomunist`? Aceasta s` fie cauza revolu]iei f`r` victime din unele ]`ri comuniste din acea vreme? N.G.G.: Ioan Paul al II-lea, disp`rut dintre noi de pu]ine zile, a numit nazismul [i comunismul ideologii asupritoare [i le-a atribuit o bun` parte din responsabilit`]ile barbariilor care au marcat secolul XX, provocând un num`r mare de victime inocente [i mult` durere. El a atras aten]ia, \n egal` m`sur`, atât asupra amenin]`rilor, cât [i al relativismului moral - un alt fiu al Iluminismului -, care planeaz` asupra democra]iei, subminându-i fundamentul [i provocând noi samavolnicii asupra celor slabi, cum se vede \n problema avortului [i a eutanasiei sau \n modul \n care ]`rile bogate \[i impun propriilor condi]ii \n fa]a ]`rilor \n curs de dezvoltare. Referitor la aceast` foarte subtil` asuprire, Papa a spus: „\n fa]a acestor lucruri, ne \ntreb`m dac` nu cumva ea reprezint` o alt` form` de totalitarism care se ascunde cu viclenie sub forma democra]iei“ (Ioan Paul al II-lea, Memoria e identità, Rizzoli, Milano 2005, p. 63). Dar, nu r`ul este cel care trebuie s` aib` ultimul cuvânt. C`derea sistemului comunist sovietic [i a sateli]ilor s`i a reprezentat pentru Papa Ioan Paul al II-lea un semn cu implica]ii istorice mult mai profunde: „A fost ca [i cum Hristos a dorit s` descopere c` limita impus` r`ului, al c`rui artizan [i victim` este omul, este, \n definitiv, Milostivirea Sa Dumnezeieasc`“ (Idem, p. 70). Iat` de ce, propunerea lui Ioan Paul al II-lea dep`[e[te simpla denun]are a r`ului. Din anii domina]i de „ideologiile r`ului“ [i de lupta \mpotriva acestora – spunea Papa – trebuie s` \nv`]`m pentru a ne \nt`ri [i a \nvinge r`ul cu binele, dup` cum ne-a \nv`]at Sf. Apostol Pavel (Romani 12, 21).

4

B.A.T.: Care a fost rolul acestui Pap` \n schimb`rile politice din 1989 produse \n ]`rile majoritar cre[tin ortodoxe, cum a fost cazul României? N.G.G.: Nu-l cunosc cu precizie. Va trebui studiat \n detaliu. Pot s` avansez, \ns`, idea unui efect de domino care s-a produs mai \ntâi \n Polonia [i s-a extins, apoi, \n celelalte ]`ri dominate de imeriul sovietic. Acest efect de domino a fost, \nainte de toate, un fenomen cultural [i de comunicare, iar abia apoi unul politic.

Norberto González Gaitano B.A.T.: Instinctul literar al lui Karol Wojtyla l-a determinat s` cread` c` nu numai prin intermediul cuvântului se poate modifica ceea ce puterea politic` credea imposibil de transformat. Care este leg`tura dintre rezisten]a cultural` anticomunist` [i teoria incultur`rii a Bisericii RomanoCatolice? Papa Ioan Paul al II a valorificat aceast` teorie \n strategia sa de evanghelizare a comunismului? N.G.G.: Karol Wojtyla nu a evanghelizat „sisteme“; el a vorbit oamenilor, fiec`rei persoane \n parte, animat de o puternic` credin]` \n oameni [i con[tient de puterea binelui care poate s` r`sar` din libertatea cu care omul r`spunde voca]iei sale. Cuvântul s`u „nu v` fie team`“ i-a trezit [i i-a f`cut tari, pe oameni, dar nu numai \n ]`rile dominate de comunism, cum a fost cazul Poloniei natale, dar [i \n ]`rile cu o veche tradi]ie cre[tin`, unde cre[tinii sunt adormi]i de traiul bun sau \nsp`imânta]i de o cultur` dominant` p`gânizat` sau chiar militant anticre[tin`. Adev`rul cuvântului s`u s-a dovedit a fi o arm` mai puternic` decât diviziile de care vorbea Stalin, pentru c` „un cuvânt adev`rat cânt`re[te mai mult decât lumea \ntreag`“, dup` cum afirma Soljeni]ân.

B.A.T.: Se vorbe[te despre Papa Ioan Paul al II-lea ca despre cel mai mare comunicator al secolului. Care a fost strategia sa de comunicare? Calitatea sa de comunicator s-a datorat unei virtu]i personale sau unei imagini create de o strategie inteligent` de Public Relation? N.G.G.: Este evident, pentru mine, c` Papa nu a evitat \ntâlnirea cu massmedia, chiar atunci când aceasta era nepl`cut`, ci a optat pentru folosirea acesteia pentru o mai bun` cunoa[tere atât a lui Hristos, cât [i a misiunii sale de p`stor al Bisericii Unversale. Rela]ia sa cu massmedia s-a consumat \ntr-un mod firesc, fie \n situa]ii favorabile, cât [i \n cele nepl`cute. El a trecut dincolo de acest spa]iu mediatic pentru a ajunge direct la oameni, inclusiv la jurnali[ti. B.A.T.: Care a fost noutatea pontificatului lui Karol Wojtyla? Ce trebuie [i ce nu trebuie continuat? N.G.G.: R`spunsul lumii la moartea sa, v`zut - prin intermediul mijloacelor de informare \n mas` - ca primul eveniment din istorie cu adev`rat global, cred c` r`spunde la aceast` \ntrebare. Lumea de dup` Ioan Paul al II-lea nu va mai fi la fel. Ne-a f`cut con[tien]i de faptul c` form`m o parte din aceea[i familie uman`, familie care trebuie s` mai caute \nc` propria sa identitate moral` \n diversitatea cultural` existent`. Ioan Paul al II-lea ne-a ar`tat calea!

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Eveniment

Pontiful

x)

RADU PREDAXX)

Episcopul Romei a construit multe poduri. çntre Catolicism [i celelalte confesiuni cre[tine, \ntre Catolicism [i religgiile non-cre[tine, \ntre teologgie [i [tiin]`, \ntre teologgie [i art` sau literatur`. A fost un pontif prin excelen]`. A \n]eles ca nimeni altul c`, pentru a \[i \ndeplini misiunea, Biserica trebuie s` ias` la \ntâlnire cu societatea, s` puncteze orizontul cotidian. Este o banalitate deja: Ioan Paul II iese din schema papal` de pân` la el. Acest lucru se vede nu numai \n gesturile f`cute de-a lungul unei domnii de un sfert de secol, ci mai ales \n curentul mediatic ce a \nso]it moartea [i \nmormântarea acestuia. Uneori, frizând lipsa bunului sim] sau, mai grav, valorile cre[tine. Un ziar scria nici mai mult nici mai pu]in c` „milioane de oameni \[i plâng idolul“, altul titra pe prima pagin` c` am asistat la „\nmormântarea secolului“. Al]i jurnali[ti au inundat canalele de comunicare cu expresii dintre cele mai bizare, la intersec]ia dintre ignoran]` necamuflat` [i entuziasm de comentariu sportiv, amestecând la \ntâmplare titlurile defunctului a[a cum nu fac nici distinc]ia \ntre slujba de Te Deum [i slujba de pomenire. To]i cei care puteau sau credeau c` pot comenta evenimentul de istorie eclesial` petrecut \n urm` cu doar câteva zile au ie[it la ramp`. Cu pu]ine excep]ii, mass-media româneasc`, pentru a ne referi doar la aceasta, s’a lansat \ntr’un concurs al penibilului transcendent. Iar pentru ca valoarea real` a impactului mediatic s` fie cât mai evident`, la numai 48 de ore de la funeraliile lui Ioan Paul II de la Vatican, exact acelea[i televiziuni transmiteau, tot \n direct [i tot \ntr’un potop de comentarii, „c`s`toria secolului“ dintre prin]ul Charles [i Camilla. Rolul celor dou` sute de [efi de stat [i guvern era jucat acum de invita]ii mirilor: actori, oameni de afaceri, prieteni. Ce lec]ie involuntar` de teologie despre cât de trec`toare [i de relative sunt toate! Spectacolul mediatic prin care Ioan Paul II a ie[it din scen` a fost, prin dimensiuni, implica]ii [i semnifica]ii, o x) xx)

demonstra]ie gigantic` a faptului c`, prin acest pap`, Biserica Catolic` \n]elege s` \[i demonstreze universalitatea prin apelul la mijloacele universale de comunicare. Cu riscurile de rigoare. Mai cu seam` cu acela ca, la un moment dat, imperceptibil pentru protagoni[ti, instrumentul comunica]ional s` ia locul mesajului de comunicat. Odat` acceptat` aceast` logic`, important [i adev`rat este numai ceea ce poate fi comunicat. Adic`, ceea ce este comunicat, difuzat, este prin \ns`[i acest fapt important [i adev`rat. Dispari]ia grani]ei dintre popularitate [i populism atrage dup` sine ignorarea dimensiunii spirituale propriuzise, tainice, misterioase. \n acest mod, reduc]ionist prin mediatizare unilateral`, se trece cu vederea faptul c` mesajul Evangheliei r`mâne, totu[i, o piatr` de scandal pentru mintea crea]iei c`zute. Or, tocmai acest mesaj nu este pe placul mediatorilor. Pentru a r`mâne inofensiv din punct de vedere moral, papa era transformat cu profesionalism \ntr-un superstar mediatic. Iat` de ce, dincolo de orice imagine public`, oricât de atr`g`toare, rolul lui Ioan Paul II trebuie citit \n cheia real` [i unic` a slujirii sale apostolice, adic` din punct de vedere teologic. Episcopul Romei a construit multe poduri. çntre Catolicism [i celelalte confesiuni cre[tine, \ntre Catolicism [i religiile non-cre[tine, \ntre teologie [i [tiin]`, \ntre teologie [i art` sau literatur`. A fost un pontif prin excelen]`. A \n]eles ca nimeni altul c`, pentru a \[i \ndeplini misiunea, Biserica trebuie s` ias` la \ntâlnire cu societatea, s` puncteze orizontul cotidian. Continuând demersul

lui Paul VI, primul pap` ce a p`r`sit (de bun` voie) Italia pentru a vizita alte ]`ri [i popoare, Ioan Paul II a c`l`torit de mai multe ori \n jurul globului, a c`lcat pe teritorii pân` la el rezervate \n cel mai bun caz misionarilor [i a intrat \n institu]ii seculare, de la ONU la FAO [i de la Consiliul Europei la Parlamentul italian. Pe scurt, parohia lui a fost lumea. A pus \n slujba propov`duirii evanghelice toate mijloacele tehnice ale secolului XX, imaginea papamobilului rulând pe bulevardele [i stadioanele mapamondului, preluat` de uria[e ecrane de televiziune, fiind emblematic` pentru pontificatul lui Ioan Paul II. Nimeni dintre papii de pân` la el nu a acceptat atât de f`]i[ modernitatea [i \n acela[i timp s-a folosit de ea pentru a reformula [i relansa valorile tradi]ionale. A[a s-a n`scut paradoxul pastoral al modernismului tradi]ional pe care acest prim pap` slav l-a promovat cu atâta insisten]`. Mul]i au crezut c` polonezul ales pe tronul roman a avut doar o singur` lupt`: cea anticomunist`. çns` mai bine de jum`tate din pontificatul s`u s-a derulat \n epoca post-comunist`. A[a a devenit relativ limpede pentru cine avea ochi s` vad` [i minte s` priceap` c`, de fapt, lupta acestui om al lui Dumnezeu a fost \mpotriva

Articol ap`rut \n revista Rena[terea, nr.4/2005. Teolog, lector Facultatea de teologie ortodox`, Univ. Babe[-Bolyai – Cluj.

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

5

Eveniment

ideologiei atee din care, al`turi de alte forme, avea s` derive [i comunismul. Este motivul pentru care vocea critic` a episcopului Romei se va face auzit` [i dup` c`derea zidului Berlinului. Cu t`rie. çmpotriva puternicilor zilei [i ap`rând via]a, de la primele ei clipe [i pân` la ultimele, fa]` de to]i cei care credeau [i mai cred c` pot juca rolul Creatorului. çmpotriva capitalismului cinic. çmpotriva consumismului. çmpotriva unei Europe amnezice, f`r` suflet. A schimbat lumea dar nu (suficient) [i Biserica pe care a condus-o vreme de un sfert de secol. Motiv pentru care, dincolo de emo]iile ultimelor zile, admira]ia unora, nelimitat` [i total`, se \ntâlne[te cu rezerva altora, sus]inut` de dovezi mai pu]in mediatice [i mai mult eclesiale. Altfel spus, nici Ioan Paul II nu a fost ocolit de inconsecven]e. Amintim doar câteva: a declarat c` dore[te s` aplice hot`rârile de la Vatican II, mai ales cele referitoare la defini]ia Bisericii ca structur` comunitar`, nu piramidal`, dar a semnat un Codice al Bisericii latine (1983) \n care sinodalitatea este practic supus` autorit`]ii exclusive a papei; a sus]inut, mai departe, c` Biserica trebuie s` respire prin cei doi pl`mâni, oriental [i occidental, dar a promulgat un Codex destinat Bisericilor unite cu Roma (1990) prin care \ns`[i caracterul lor oriental este pus masiv sub semnul \ntreb`rii; tot \n contextul uniatismului post-comunist, acela[i pap` care a aprobat noul Directoriu ecumenic (1993) nu va sus]ine [i receptarea normativ` a Documentului de la Balamand, adoptat de comisia de dialog ortodoxo-catolic` \n acela[i an, prin care multe tensiuni ce mai treneaz` \nc` ar fi fost clarificate cel pu]in din punct de vedere teologic; a sus]inut mi[c`rile catolice de laici, i movimenti, dar a dispus publicarea unei Instruc]iuni (1997) prin care este limitat angajamentul acestora la nivel parohial; a invitat la dialog pe marginea exercit`rii primatului papal, \n enciclica Ut unum sint (1995), dar a aprobat [i documentul Dominus Iesus (2000); a canonizat un num`r record de persoane, trecând de multe ori peste procedurile uzuale, dar a trezit nedumeriri cum pot fi, de pild`, canoniza]i la un loc doi papi atât de diver[i, pentru a nu spune opu[i, precum Pius IX [i Ioan XXIII (2000), etc. Toate acestea, asupra c`rora ne aten]ioneaz` \n primul rând teologii catolici, arat` c` nu este suficient s` proclami deschiderea [i dorin]a de dialog.

6

Este de \n]eles, \n acest context, c` pe umerii urm`torului pap` vor sta poveri uria[e. M`car [i din cauz` c`, odat` cu Ioan Paul II, dimensiunea eclesial` a devenit iremediabil [i una mediatic`, adic` a intrat \n logica de pe urma limitelor c`reia a suferit [i cel care nu mai este. Succesorul va trebui s` reziste enormei presiuni a mass-media, s` fie la \n`l]imea simbolic` a predecesorului s`u. Apoi, urm`torul pap` va trebui s` umple cu con]inut ceea ce pân` acum s-a mi[cat mai degrab` la nivel de inten]ie sau de disponibilitate. Abia acum se va vedea c`, la rigoare, este mai u[or s` construie[ti poduri decât s` ridici cupole sub care s` ia loc na]iuni, mentalit`]i sau sensibilit`]i diverse. Un pod este o leg`tur` dar [i un spa]iu al tranzitului, al grabei superficiale. O cupol` (care poate lua [i forma unei aule universitare sau a unei s`li de conferin]`) este un spa]iu al aprofund`rii [i, de multe ori, a confrunt`rii dintre identit`]i. Prin for]a lucrurilor, urm`torul pap` va fi nevoit s` precizeze limitele dialogului [i s` \ngr`deasc` func]ia pontifical`, adic` s` arate c`, \n profunzime, un pod nu ]ine loc de fundament, c` el doar mijloce[te,

intermediaz`. Succesorul lui Ioan Paul II va fi probabil mult mai pu]in simpatic decât telegenicul recent disp`rut. Din punctul de vedere al Ortodoxiei, urm`torul pontificat va fi poate decisiv pentru dialogul dintre Orientul [i Occidentul lumii cre[tine. Tematic, dialogul teologic purtat la nivel interna]ional \ncepând din 1979 a ajuns la \ntreb`ri fundamentale care solicit` r`spunsuri pe m`sur`. Acestea depind hot`râtor de orientarea celui care, la ora la care se tip`re[te revista, este probabil deja ales ca episcop al Romei. Dac` va fi european sau nu, dac` va avea fondul aperceptiv pentru teologia r`s`ritean` sau nu, dac` va fi capabil s` \n]eleag` experien]a comunismului sau nu. çn fa]a atâtor necunoscute, cert este doar un singur lucru: necesitatea continu`rii sau, dup` caz, a inaugur`rii unui ecumenism local real, concret, \ntre cele dou` Biserici de sorginte apostolic`. Indiferent cine se va ar`ta la ferestrele palatului apostolic. Este, la urma urmei, singura modalitate ca spiritul dialogal al lui Ioan Paul II s` fie cultivat mai departe \n folosul Bisericii lui Hristos.

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Eveniment

BOGDAN AUREL TELEANUX)

Papa Ioan Paul al II-lea [i rezisten]a cre[tin` anticomunist` Contrar a[tept`rilor, Papa Ioan Paul al II-lea nu a \ncercat demonizarea public` a sistemului comunist ci, din contr`, a urm`rit recuperarea valorilor umane exploatate de acest reggim [i rectificarea erorilor ce afectau via]a oamenilor pe care i-a inclus.

Sensul evenimentelor petrecute \n anul 1989 \l reprezint` – din perspectiv` teologic` cre[tin` – interven]ia lui Dumnezeu care, printr-un act providen]ial face s` \nceteze func]ionarea unui sistem politic [i social atât ateu cât [i antiuman: „Se poate \n]elege c`, \n ceea ce prive[te drama celor \ntâmplate (evenimentele din 1989 – n.n.) a fost opera grijii materne a mâinii invizibile a Providen]ei: Uit` oare o femeie de copilul s`u? (Is. 49,15)“1. Prin urmare, din punct de vedere cre[tin, anul 1989 reprezint` un an al colabor`rii (sensul teologic al acestui cuvânt este redat prin termenul „sinergie“) harului lui Dumnezeu [i a credin]ei omului aflat \n suferin]`. De[i, aparent inexistent`, lupta de rezisten]` \mpotriva regimului comunist s-a desf`[urat nu numai \n acele momente de revolt` social` precum Carta 77 (Cehoslovacia), Solidarnosc (Polonia) sau Revolu]ia român` sau Cruciada copiilor din 1989 (România), ci a activat \n permanen]` sub forma protestelor pacifiste. Se pare c`, intuitiv, popoarele est-europene au \n]eles marea lec]ie pe care le-a oferit-o opresiunea comunist`: „Protestele morale pacifiste erau o form` de rezisten]` la care regimurile comuniste nu aveau cum s` riposteze“2. Marele merit al Papei Ioan Paul al IIlea a fost acela c` a \n]eles aceast` form` de manifestare social`. Contrar a[tept`rilor,

Papa Ioan Paul al II-lea nu a \ncercat demonizarea public` a sistemului comunist ci, din contr`, a urm`rit recuperarea valorilor umane exploatate de acest regim [i rectificarea erorilor ce afectau via]a oamenilor pe care i-a inclus. Papa vedea \n comunism, nu atât un inamic, cât mai degrab` „o lips` de \n]elegere, o eroare determinat` de o fals` concep]ie a umanit`]ii [i a lumii. Dup` haosul provocat de cel de-al doilea r`zboi mondial, comunismul se revelase ca ceva atractiv pentru persoanele dotate cu sensibilitate social` [i moral` (...) Idealurile care au des`vâr[it primii s`i ucenici erau \nc` vii. Private de distorsiunile ideologice [i totalitare, ele puteau fi din nou aplicate \n mod cre[tin“3. Prin urmare, el [ia \nsu[it conceptul de revolu]ie moral` pe care l-a sus]inut pân` la victoria din 1989, dup` opinia lui Jonathan Luxmoore [i Jolanta Babiuch: „Papa a observat de la \nceput c` violen]a nu ar fi fost o solu]ie de ripost`. Istoria demonstrase c` regimurile totalitare deveneau mai puternice când erau \nfruntate prin for]`. Ele \ns` nu aveau nici o capacitate de a riposta \n fa]a rezisten]ei morale. Astfel, el putea fi recunosc`tor c` europenii din est \nv`]aser` aceast` experien]` [i acest instinct“4. Probabil c` aceast` personalitate a lumii catolice este \n m`sur` s` judece cel mai bine felul \n care au reac]ionat cre[tinii

est-europeni la flagelul comunist dac` ar fi s` ]inem seama c` acela[i pap` avea de \nfruntat, \ntr-un alt cap`t al Terrei, o form` de rezisten]` cre[tin` agresiv` ce se ascundea \n spatele „Teologiei eliber`rii“. Astfel, \ntr-un document aprobat de papa Ioan Paul al II-lea [i redactat de Congrega]ia sacr` a Vaticanului pentru doctrina credin]ei, condus` de Josef Ratzinger (Introduzione su certi aspetti della Teologia della liberazione, 3 septembrie 1984) se afirma: „Ar fi o crim` s` se profite de harul (energia) piet`]ii religiose [i s` fie \ndrumat` \ntr-o direc]ie gre[it`, c`tre un plan de eliberare pur p`mânteasc`, care curând s-ar putea revela ca fiind nimic altceva decât o iluzie [i cauz` a unor noi forme de sclavie“5. Neacceptând violen]a ca unic` form` de câ[tigare a „drept`]ii sociale“, Carol Wojtyla a sus]inut manifestarea unei rezisten]e morale. Aceast` atitudine \n fa]a puterii totalitare \[i are r`d`cina \n convingerea religioas` c` cel care are „controlul“ sau „supravegherea“ [i conduce poporul de-a lungul propriei sale istorii este \nsu[i Dumnezeu.6 Din aceast` cauz`, Papa nu putea crede c` istoria poporului putea avansa doar datorit` condi]iilor create prin puterea economic` sau cea militar`7. Pe de alt` parte \ns`, el era convins c` „motorul istoriei“ \l constituie fenomenul cultural. Pentru a \n]elege acest tip de mentalitate

Observator religios. GIOVANNI PAOLO II, Tertio millennio adveniente (10 noimebrie 1994), nr. 27, Libreria editrice Vaticana, 2) Jonathan LUXMOORE & Jolanta BABIUCH, Il vaticano e la bandiera rossa. Storia e segreti dei rapporti tra la Chiesa Cattolica e i regimi comunisti, Newton&Compton editori, Roma, 2001, p. 294. 3) Idem, p. 295. 4) Ibidem, p. 292. 5) Ibidem, p. 278. 6) George WEIGEL, Testimone della speranza. LA vita di Giovanni Paolo II, protagonista del secolo, Oscar Mondadori, Milano, 1999, p. 368. 7) Ibidem, p. 367. x) 1)

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

7

Eveniment

adoptat de Karol Wojtyla, trebuie \n]eleas` semnifica]ia teologic` a termenului cultur` din perspectiva Bisericii Romano-Catolice: „Prin termenul general de cultur` se dore[te a se indica toate acele mijloace prin care omul perfec]ioneaz` (rafineaz`) [i expune (dezvolt`) darurile multiple ale sufletului [i corpului s`u; se str`duie[te s` st`pâneasc` \nsu[i cosmosul \ntreg prin cunoa[tere [i munc`; face s` devin` mai uman` via]a social` fie \n familie cât [i \n \ntreaga societate civil`, prin intermediul progresului privind educa]ia [i institu]iile; \n sfâr[it, odat` cu trecerea timpului, exprim`, comunic` [i conserv` \n operele sale marile experien]e [i aspira]ii spirituale pentru a servi la progresul mai multor oameni, ba chiar, la progresul \ntregii specii umane“ (Conciliul II Vatican (1965), GS 53). Aceast tip de percep]ie a fenomenului cultural l-a determinat Papa Ioan Paul al II-lea s` fie convins de faptul c` „doar o rezisten]` cultural` putea s` constituie antidotul eficace la o presupus` invincibilitate a unui stat criminal“.8 Dar de ce tocmai cultura putea \ndeplini acest rol? Comunismul, \n ciuda doctrinei sale sociale, ignor` importan]a persoanei umane. Astfel, principala sa eroare era de natur` antropologic`.9 Dorin]a de a impune [i a face func]ionabil un sistem socio-politic cu orice pre] avea s` se manifeste \n detrimentul libert`]ii umane. Papa Ioan Paul al II-lea afirma c` doar \n [i prin cultur` omul era liber [i avea capacitatea de a-[i exprima integral fiin]a sa: „Pentru a crea cultur`, era nevoie s` se considere, pân` la ultimele sale consecin]e [i \n mod integral, omul ca o valoare particular` [i autonom`, ca subiect purt`tor al transcenden]ei de care dispune ca persoan`. Trebuie afirmat omul pentru sine \nsu[i [i nu pentru alt motiv sau ra]iune: doar pentru sine \nsu[i!“ (Declara]ia Papei Ioan Paul al II-lea la UNESCO, Paris, 2 iunie 1980). Nu trebuie uitat faptul c` instinctul literar al lui Karol Wojtyla \i dicta ideea c` doar prin cuvânt se putea modifica ceea ce Puterea credea imposibil de transformat. Aceasta era concep]ia format` ca tân`r dramaturg [i membru al Teatrului rapsodic destinat s` participe la rezisten]a cultural` polonez` \mpotriva ocupa]iei naziste. Teatrul rapsodic condus de Miczyslaw Kotlarczyc f`cea parte dintr-o mi[care de

rezisten]` mai ampl`, UNIA (Uniunea, tr.n.), al c`rui membru fusese papa Ioan Paul al II-lea. Aceasta \ncerca s` aplice principiile morale cre[tine [i doctrina social` catolic` vie]ii publice \ntr-un moment \n care, pentru polonezi, nu era recunoscut` oficial nici o via]` public`10. Teatrul rapsodic se considera o nou` form` de teatru supranumit „teatrul cuvântului“. No]iunea de cuvânt va juca un rol important \n filozofia [i teologia papei Ioan Paul al IIlea, dup` cum subliniaz` [i George Weigel \ntr-o carte biografic`: „Faptele demonstreaz` c` el (Karol Wojtyla, n.n.) a optat \n mod deliberat pentru o rezisten]` prin cultur`, prin puterea cuvântului, convins c` pe cuvânt (este vorba despre concep]ia teologic` prin care prin Cuvânt se \n]elege persoana Mântuitorului Iisus Hristos, n.n) se sprijin` lumea“11. Cred c` \ntre rezisten]a cultural` [i teoria de dat` recent` inculturare exist` o leg`tur`. Punctul lor de \ntâlnire \l constituie poten]area acelor valori din cultur` care sunt compatibile cu \nv`]`tura evanghelic`. \n acest sens, merit` men]ionat faptul c` papa Ioan Paul al II-lea nu s-a manifestat ca anticomunist ci ca unul care, analizând erorile sistemului, le-a criticat punctele negative [i a inten]ionat s` sus]in` acele p`r]i care erau conforme cu \nv`]`tura cre[tin`. Pentru sus]inerea teoriei se oferea ca exemplu opera misionar` a fra]ilor Chiril [i Metodiu, proclama]i de papa „copatroni“ ai Europei \n anul 1980, \mpreun` cu Sfântul Benedict: „\n opera de evanghelizare pe care ei (Sfin]ii Chiril [i Metodiu) au \mplinit – ca pionieri \n teritoriul locuit de popoarele slave – se afla modelul a ceea ce ast`zi poart` numele de inculturare – \ncarnarea Evangheliei \n culturile autohtone – [i \mpreuna introducerea lor \n via]a Bisericii (Slavorum Apostoli 22, 1985)“. Defini]ia catolic` a incultur`rii este urm`toarea: „Procesul incultur`rii poate fi definit ca un efort al Bisericii pentru a permite p`trunderea mesajului lui Hristos \ntr-un ambient sociocultural determinând, invitându-l s` cread` dup` propriile sale valori, atâta timp cât sunt de acord (adecva]i, potrivi]i) cu Evanghelia. Termenul de inculturare include ideea de cre[tere, de \mbog`]ire recipoc` a persoanelor [i a grupurilor, \n virtutea \ntâlnirii Evangheliei cu respectivul

ambient social (CTI, 1988; Civ. Catt: 140, 1989/ 163)“. Astfel, se presupunea c` din sistemul comunist anumite elemente precum ideea „muncii“ [i „solidarit`]ii“ puteau fi poten]ate [i valorificate \n sens cre[tin. Scopul Papei nu era de a combate comunismul, ci de a corecta erorile lui. Poate c` din aceast` cauz` Mihail Gorbaciov, cel care a recunoscut rolul papei \n c`derea comunismului, l-a numit ca „cel mai de stânga lider al lumii (...) care a contribuit la \n]elegerea comunismului“12. Aceste afirma]ii ale liderului sovietic trebuie interpretate astfel: „Ioan Paul al IIlea nu a fost niciodat` un anticomunist; a condamna [i a combate comunismul nu era necesar. Ceea ce era necesar era faptul de a g`si impulsuri pozitive [i eliberatoare pentru a le opune resentimentelor negative, fermec`toare pe care guvernan]ii comuni[ti le uzau ca instrumente de putere (...) Comunismul putea fi minat doar de puterea valorilor, adic` de tipul de victorie moral` asupra urii [i fricii care la sfâr[it devenea vistorie politic`“13. Din aceast` cauz`, obiectivele rezisten]ei morale cre[tine anticmouniste enun]ate de Wojtyla, conform propriei sale „teorii a eliber`rii“ elaborate \n anii `70 erau: 1) rede[teptarea spiritului cre[tin al oric`rei na]iuni prin cultur` [i con[tiin]` istoric`; 2) a face oper` pastoral` printre marxi[ti [i 3) a identifica valorile [i ideile pe care cre[tinii [i necre[tinii comuni[ti le aveau \n comun14. Principiile Papei au fost exemplu pentru polonezi. Astfel, chiar un dizident necatolic ca Adam Michnik afirma c` Karol Wojtyla a dat o „lec]ie de demnitate“. Dar, mai mult decât atât efectul lec]iei oferite de papa Ioan Paul al II-lea a fost realizarea revolu]iei f`r` victime [i asta nu din motive tactice, ci din principiu, dup` p`rerea scriitorului Jonathan Luxmoore [i Jolanta Babiuch: „Oamenii [i femeile din Solidarnosc cuno[teau adev`rul exprimat a[a de bine, câ]iva ani dup` Adam Michnik, când spune c` cine \ncepe luând cu asalt Bastilia, termin` prin a construi la rândul s`u o alta. Revolu]ia inspirat` de Ioan Paul al II-lea a inversat modelul sângeros care sa afirmat \n politica european` din 1789 [i a sem`nat infinite temeri \ntre popoarele Europei“15.

Ibidem, p. 369, Jonathan Luxmoore & Jolanta Babiuch – idem, p. 302, 10) George Weigel – idem, p. 83, 11) Ibidem, p. 83, 12) Jonathan Luxmoore & Jolanta Babiuch, idem, p. 291, 13) Ibidem, p. 295, 14) Ibidem, p. 182, 15) Ibidem, p. 404. 8) 9)

8

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Azi \n România

CRISTI PANTELIMONX)

Dac` sistemul democratic este \n mod natural corupt, de ce ar deveni corup]ia tem` la ordinea zilei? Nu cumva aceast` presiune spre eliminarea corup]iei acoper` o criz` mai adânc` \n ordinea democratic`, anume criza de reprezentare?

Democra]ia, corup]ia [i criza de reprezentare Singurul element care mai men]ine \n ultima vreme suflul vie]ii noastre politice este lupta \mpotriva corup]iei. Acest element este atât de important, sau este f`cut s` par` atât de important, \ncât trebuie s` ne \ntreb`m: devine politica modern` doar o lupt` cu morile de vânt ale corup]iei, sau este vorba numai de o strategie abil` a actualei guvern`ri de a exploata imaginea p`tat` a PSD-ului „fost“ corupt? Insisten]a cu care se discut` azi despre aceast` tem` este de-a dreptul obositoare. Ea ascunde, \n fapt, una dintre realit`]ile cele mai pu]in pl`cute pentru „obrazul“ fin al democra]iei, anume faptul c` democra]ia este prin defini]ie un regim politic care se manifest` prin acte de corup]ie. Corup]ia este chiar mediul de existen]` al vie]ii democratice, acvariul pentru pe[tii de tot felul ai vie]ii publice democratice. N-o spunem (numai) noi. Constat`rile (amare) ale unui autor de talia lui Alexandr Zinoviev ar trebui s` ne pun` \n gard`. Vorbind despre defini]ia termenului de democra]ie, Zinoviev trage concluzia c` aceasta este greu de g`sit. Cei mai mul]i autori proiecteaz` \n acest termen un soi de ideal, imposibil de \ntâlnit \n practic`, ce se compune, \n mare, din urm`toarele elemente (preluate de la Karl Popper): „democra]ia este o societate deschis` [i pluralist`, \n care se pot exprima puncte de vedere incompatibile [i se poate lupta pentru atingerea unor scopuri opuse. Fiecare este liber, aici, s` cerceteze o situa]ie-problem` [i s` propun` propriile-i solu]ii. Fiecare este liber s` critice propunerile altora. Politica guvernului se modific` sub influen]a x)

criticii. Exist` posibilitatea de a \nl`tura oamenii de la putere \n timp util [i a-i \nlocui, f`r` violen]`, cu al]ii. Este posibil un guvern alternativ, [i \nc` prin alegeri libere. Exist` posibilitatea de a ridica nivelul de via]` al popula]iei, de a minimaliza suferin]ele [i lipsurile, de a maximiza fericirea.“ Prin urmare, un adev`rat crescendo, care are ca punct de pornire libertatea de a fi, de a vorbi [i de a face ceva \n contradic]ie cu ceilal]i, [i, la cap`t, sporirea fericirii oamenilor. Ce poate fi mai frumos decât un astfel de regim care[i \ntemeiaz` fericirea (real`) pe libertate? Exist` multe alte defini]ii ale democra]iei (Popper \nsu[i mai d` una, care se refer` la capacitatea democra]iei de a limita excesele de putere de orice fel – democra]ia gardian al libert`]ilor cet`]ene[ti), dar nici una dintre ele, constat` Zinoviev, nu se refer` la racilele de fond ale democra]iei. Iar printre acestea, sociologul rus men]ioneaz` la loc de frunte corup]ia: „Nu am \ntâlnit niciodat` vreo defini]ie a democra]iei care s` fi men]ionat, \ntre caracteristicile acesteia, \nchisorile, corup]ia, cârd`[ia din spatele culiselor, \n[elarea premeditat` a aleg`torilor, constrângerea [i alte caracteristici ale sistemului occidental de putere, care fac parte din natura ei la fel de organic, ca [i cele enumerate de obicei.“ ßi atunci, dac` sistemul democratic este \n mod natural corupt, de ce ar deveni corup]ia tem` la ordinea zilei? Nu cumva aceast` presiune spre eliminarea corup]iei acoper` o criz` mai adânc` \n ordinea democratic`, anume criza de reprezentare?

Trebuie s` ne \ntreb`m \n mod cât se poate de responsabil: politica mai are relevan]` din punctul de vedere al teoriei reprezent`rii? Dac` nu, atunci e clar c` cei care sunt la putere, indiferent cât de incoruptibili, nu mai reprezint` pe nimeni. Nu le putem repro[a nimic (sunt incoruptibili), dar nici nu ne sim]im aproape de ei. De aceea, oamenii refuz` votul. Acesta nu este refuzat neap`rat pentru un scepticism s`n`tos care ar fi urmarea con[tientiz`rii incapacit`]ii clasei politice, a politicii \n general de a rezolva problemele concrete ale oamenilor. Votul nu este refuzat din acest motiv, ci pentru c` oamenii nu se mai „recunosc“ \n clasa politic`, nu au cu cine s` se recunoasc`. Este cu totul altceva decât „ne\ncrederea“ \n clasa politic`. Aceast` ne\ncredere nici nu mai conteaz`, de fapt. Ne\ncrederea nu este o cauz` a inactivit`]ii politice a masei de oameni, ci ea \ns`[i este urmarea unei \ndep`rt`ri mai adânci \ntre „popor“ [i clasa politic`. Astfel, politica nu mai este altceva decât o activitate birocratic` de gen administrativ. Aceast` activitate birocratic` prin ea \ns`[i nu face decât s` \ndep`rteze omul de politician. Tocmai pentru c` se desf`[oar` pe acest singur plan, activitatea politic` este neinteresant` [i devine (sau poate deveni) doar o chestiune de lupt` \mpotriva corup]iei. Dac` politica este manevrarea fondurilor, corectitudinea acestei manevr`ri (incoruptibilitatea) este sinonim` cu buna guvernare. Dar politica nu este decât administra]ie? Dac` ar fi a[a, n-am \n]elege de ce oameni ca Ion Iliescu sau Traian B`sescu au reu[it s` domine cortegiul enorm de buni administratori ai

Sociolog, lector la Universitatea Spiru Haret – Bucure[ti.

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

9

Azi \n România

p`turii noastre conduc`toare, de la Mugur Is`rescu la Daniel D`ianu (lu`m ni[te exemplu aleatorii). Dac` politica n-ar fi decât gestionare de resurse, atunci gestionarii buni ar fi la putere. Totu[i, politica nu va fi niciodat` doar a[a ceva. Iar pentru a \n]elege acest fapt, e nevoie s` ajungem la bazele doctrinare ale democra]ei moderne, anume la teoria reprezent`rii. Aceasta ne va permite s` vedem mai bine care sunt, pentru democra]ia modern`, sursele autorit`]ii [i ce presupun ele. Recent, un sondaj de opinie efectuat de Institutul de Sociologie [i Opinie Public` al Funda]iei România de Mâine repune pe tapet ve[nica problem` a \ncrederii \n institu]iile fundamentale ale statului. Rezultatele nu au nimic surprinz`tor, sunt cu totul previzibile. De un deceniu [i jum`tate, la capitolul „\ncredere \n clasa politic`“ se ob]in acelea[i rezultate jalnice. Dar nimeni nu se sesizeaz`, nimeni nu se sinchise[te dintre politicieni [i nimeni nu face ceva concret pentru a \ncerca s` schimbe lucrurile. E semn c` problema se afl` \n alt` parte...Astfel, revenind la sondajul invocat, la \ntrebarea „cât` \ncredere ave]i \n....?“, cet`]enii români afi[eaz` un scepticism total când este vorba despre partidele politice [i guvern (42% dintre subiec]i au foarte pu]in`, la care se adaug` 22% care au pu]in`, pentru partide, iar la guvern, 42% au foarte pu]in`, \n timp ce 19% au pu]in`). Dac` privim pe cealalt` direc]ie a binoclului, dinspre optimism, lucrurile sunt la fel de clare: doar 2,3% dintre oameni au foarte mult` \ncredere \n partide, la care se adaug` 13% care au mult`. \n cazul guvernului, doar 4,8% au foarte mult` \ncredere, plus 25% cu mult` \ncredere. Rezultate suficient de clare pentru a pronun]a cuvântul dezastru! Cum e posibil, ne \ntreb`m, ca un sistem politic bazat pe partide s` supravie]uiasc`, \n condi]iile \n care abia 15% dintre cet`]eni au \ncredere \n aceste institu]ii? R`spunsul este unul singur: democra]ia modern` este un sistem politic ce-[i permite s` ignore propriile principii, \n numele unei func]ionalit`]i cotidiene de cele mai multe ori aflate sub zodia hazardului. Democra]ia nu are, a[a cum sus]in cu t`rie teoreticienii s`u apologe]i, capacitate autoreglatoare sau autocorectoare. Dimpotriv`: este sistemul cel mai „nesim]itor“ dintre toate, care pur [i simplu ignor` problemele care apar [i le trece sub t`cere.

10

Iar una dintre problemele majore este absen]a posibilit`]ii reprezent`rii. Ce este \ns` reprezentarea? Este, originar, una dintre preten]iile de baz` ale demora]iei. Cei care au proiectat sistemul, marii teoreticieni ai debutului democra]iei moderne, au [tiut c` ea nu este posibil` adlitteram. Puterea poporului nu se poate manifesta \n mod direct, a[a cum o cere, eventual, cuvântul, ci prin reprezentan]i. Popoarele moderne sunt mult mai numeroase decât cet`]ile antice care au cunoscut democra]ia. Rousseau \nsu[i [tia c` democra]ia direct` nu este posibil` \n vremurile moderne, când na]iunile sunt formate din milioane de oameni. Joseph de Maistre, un adversar al Revolu]iei franceze [i al Republicii care rezult` \n urma acesteia, se \ntreab` cum a fost posibil ca un popor de 24 de milioane de oameni, cât num`ra la acea vreme Fran]a, s` cread` \n posibilitatea existen]ei Republicii (sinonim pentru republica democratic`). Dou` au fost argumentele furnizate mul]imii, ne spune de Maistre: primo, este posibil s` vad` ceea ce nu s-a v`zut niciodat` (adic` o republic` de milioane de membri) [i secundo , „descoperirea sistemului reprezentativ face cu putin]` pentru noi ceea ce nu era pentru cei dinaintea noastr`.“ Primul argument nu ne intereseaz`. \l vom urm`ri pe al doilea, \mpreun` cu filosoful francez. Exist` dou` feluri de reprezent`ri, ne spune de Maistre. Unele, par]iale, care se refer` la anumi]i oameni, la anumite localit`]i, la anumite interese. çn acest caz reprezentarea este posibil` [i chiar are loc \n plan concret: este cazul Angliei: „A[adar, dac` prin cuvântul reprezentare na]ional` \n]elegem un

anumit num`r de reprezentan]i trimi[i de anumi]i oameni din anumite ora[e sau târguri \n virtutea unei vechi concesii a suveranului, nu trebuie s` ne lu`m la trânt` cu cuvintele, acest guvern exist`, este cel din Anglia.“ Aten]ie! Este vorba aici despre o reprezentare par]ial`, \ntotdeauna par]ial`, a unor interese locale. çn ideea de reprezentare acest caracter de par]ialitate devine esen]ial. El trebuie re]inut. Dimpotriv`, dac` \ncerc`m s` extindem sensul no]iunii [i s` presupunem o reprezantare global`, a \ntregului popor, no]iunea \[i pierde orice sens sociologic: „Dac` vrem ca \ntregul popor s` fie reprezentat, iar aceasta doar \n virtutea unui mandat, [i oricare cet`]ean s` poat` fi abilitat s` dea sau s` primeasc` din aceste mandate, cu câteva excep]ii inevitabile, din punct de vedere fizic [i moral; iar dac` mai pretindem s` ad`ug`m unei astfel de ordini a lucrurilor abolirea oric`rei deosebiri [i func]iuni ereditare, reprezentarea aceasta este ceva ce nu s-a v`zut niciodat` [i care nu va izbuti niciodat`.“ Joseph de Maistre este atât de categoric, \ncât aproape ne scute[te de comentarii. Niciodat` democra]ia nu va putea fi sistemul reprezentativ al \ntregului popor, ca atare. çntotdeauna reprezentarea va fi par]ial`: de aceea \n]elegem de ce „poporul“ din sondajele de opinie postdecembriste de la noi nu se simte niciodat` reprezentat \n clasa politic` (nu are \ncredere \n ea), devreme ce sondajele caut` „\ntregul“ popor [i nu p`r]ile sale reprezentate. Altfel, pe anumite p`r]i, cei care „reprezint`“ poporul, chiar o fac: de exemplu, un parlamentar poate fi reprezentantul unui anumit grup de interese

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Azi \n România

financiare dintr-un jude] (caz recent: UDMR-ul militeaz` pentru proiectul de autostrad` \n varianta Bechtel, este un exemplu concret de reprezentare punctual`, par]ial`, dar fireasc`, logic`). Dimpotriv`, dac` vom c`uta \n clasa politic` imaginea (adic` reprezentarea) poporului ca \ntreg, ne vom izbi de o oglind` spart`: nic`ieri \n Parlament, deci \n clasa politic`, nu vom vedea „poporul“, ci o serie de indivizi cu interese personale, de obicei mai bine \mbr`ca]i decât poporul, dar [i mai nep`s`tori fa]` de problemele mul]imii. A[adar, \n acest caracter per]ial al ideii de reprezentare, pe care se bazeaz` democra]ia modern`, st` cu adev`rat criza sistemului nostriu politic, [i nu numai al nostru. A[a se explic` de ce, \n ciuda nereprezentativit`]ii sale la nivel global-popular, Parlamentul continu` a-[i duce la bun sfâr[it activitatea. Am putea enun]a un paradox: tocmai datorit` nereprezentativit`]ii sale clasa politic` func]ioneaz` a[a de „silen]ios“ mai departe. Dac` ar fi cu adev`rat reprezentativ`, aceast` clas` politic` ar \ntâmpina mult mai multe rezisten]e \n calea deciziilor pe care le-ar lua. Fundamental, democra]ia modern` func]ioneaz` tocmai prin eludarea principiului pe care chipurile se bazeaz`, adic` acela al reprezent`rii. Putem acum s` aducem \n discu]ie un caz concret, pentru a ne feri de confuzii. Reprezentativitatea de care vorbim aici nu se refer` la num`rul celor care voteaz`. De obicei, când la alegeri nu se prezint` un num`r mare de cet`]eni, se spune despre candidatul care câ[tig` c` este nereprezentativ. Alegerile pentru prim`ria capitalei din 3 aprilie 2005 au adus pe fotoliul de primar pe Adriean Videanu. La alegeri nu s-au prezentat \ns` decât mai pu]in de 25% dintre bucure[tenii cu drept de vot. De aici se poate trage concluzia ([i chiar a fost tras`) c` Videanu ar fi un primar „nereprezentativ“. E adev`rat, dar nu acesta este sensul pe care-l d`m noi ideii de reprezentare. Nu ne intereseaz` aici aceast` fa]et` numeric` a reprezent`rii. Pentru noi, chiar dac` la alegerile de care am amintit s-ar fi prezentat 90% dintre aleg`tori, reprezentativitatea tot n-ar fi fost asigurat`. ßi aceasta pentru c`, a[a cum am v`zut mai sus, ideea de reprezentare global` a unei comunit`]i este o idee utopic`. Joseph de Maistre mai aduce \n discu]ie un aspect al problemei, cu ajutorul

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

unei compara]ii („gândirea politic`“ modern` fuge de compara]ii, de[i marile modele clasice, \ncepând cu Platon, au folosit-o din plin – este un semn al descre[terii capacit`]ii intuitive a omului, nu al cre[terii calit`]ii [tiin]ifice a discursului politologic). El spune c`, \n orice act de reprezentare, din ignoran]` sau rea credin]`, se consider` c` doar mandatarul este cel reprezentat. Lucrul acesta nu este adev`rat: „Se presupune destul de adesea, din rea credin]` sau din neaten]ie, c` doar mandatarul poate fi reprezentat: este o eroare. çn fiecare zi, la tribunale, copiii, nebunii [i cei absen]i sunt reprezenta]i de oameni care nu au mandat decât din partea legii; doar poporul \ntrune[te de minune aceste trei calit`]i, fiindc` este \ntotdeauna copil, \ntotdeauna nebun [i \ntotdeauna absent. De ce, a[adar, tutorii lui nu s-ar putea lipsi de aceste mandate?“ A[adar, dac` admitem cele trei caracteristici ale poporului enumerate mai sus, nu putem s` nu fim de acord cu compara]ia. Mai \ntâi, poporul este copil (\n sensul \n care maturitatea sa este \n permanen]` amânat` din cauza \nnoirii genera]iilor), \n al doilea rând este nebun (psihologia mul]imilor confirm` aceast` tez`, chiar dac` numai par]ial; aici, termenul de nebun nu trebuie luat ca atare; este vorba mai degrab` despre o lips` de coordonare a „organismului“ numit popor, un fel de anarhie organic` datorat` num`rului mare de membri, de celule ale acestui organism), \n ultimul rând, poporul

este mereu absent. Cu aceast` ultim` caracteristic` se dore[te accentuarea situa]iei de prezen]` formal` a poporului \n chestiunile de interes public: chiar dac` prezent fizic, poporul nu va fi niciodat` \n \ntregime mobilizat de problemele cet`]ii moderne. \n fapt, poporul \n \ntregime nu poate fi „prezent“ nic`ieri, indiferent cât de importante ar fi, pentru el, situa]iile \n care ar trebui s` apar`. A[adar, \ntrunind aceste calit`]i, se poate spune c` poporul poate fi „reprezentat“ „\n lips`“, adic` f`r` ca el s` delege cu ajutorul unui mandat special aceast` func]ie. Acest lucru chiar se \ntâmpl` \n realitate. Dar, \n m`sura \n care este absent de la locul propriei reprezent`ri, \nseamn` c` principiul democratic al deleg`rii voin]ei populare este o utopie. P`strând compara]ia, dac` un nebun este reprezentat \n instan]`, nu \nseamn` c` nebunul are puterea de a crea aceast` situa]ie de repezentare. El este totalmente pasiv \n acest act. La fel, poporul este pasiv \n actul politic modern, iar aceast` pasivitate se cite[te tocmai \n incapacitatea de a fi convins s` participe la propriul proces... Iat` de ce, ca s` revenim la tema noastr` mai aplicat`, toate sondajele de opinie arat` lipsa de reprezentare a poporului \n plan politic. Aceast` lips` de reprezentare este tradus` prin indiferen]`, prin neparticipare la vot, prin ne\ncredrere funciar` \n clasa politic`. Toate aceste ac]iuni negative sunt rodul incomunic`rii (nereprezent`rii) \ntre popor [i elita sa politic`.

11

Azi \n România

Motiva]ia \nv`]`rii [i reu[ita social` Institutul de ßtiin]e ale Educa]iei a prezentat public, \n luna martie a acestui an, un amplu studiu cu titlul de mai sus. Surprinz`toare sau nu, concluziile acestuia sunt extrem de importante pentru c` ele vorbesc despre cum va ar`ta lumea de mâine. Considerând educa]ia de maxim` importan]`, al`turi de cultur` ale c`rei produse le utilizeaz` \n procesul de formare a viitorului membru responsabil, indiferent sau iresponsabil al societ`]ii, deschidem cu acest num`r al revistei o linie de opinii [i dezbateri pe acest subiect, prezentându-v` pentru \nceput, rezumatul studiului mai sus men]ionat. Unul dintre motivele esen]iale pentru care oamenii urmeaz` [coala, cu prec`dere dup` \ncheierea \nv`]`mântului obligatoriu este reu[ita social`: mergem la [coal` pentru a reu[i \n via]`, pentru a promova \n societate, pentru a câ[tiga un statut social superior. De aceea, coordonatele valorice (implicite sau explicite) ale modelului dominant de reu[it` social` reprezint` elemente fundamentale ale motiva]iei \nv`]`rii, influen]ând totodat` dinamica pie]ei for]ei de munc`, \nv`]area pe durata \ntregii vie]i [i din toate activit`]ile [i situa]iile de via]` (lifelong learning / lifewide learning) [i, \n ultim` instan]`, calitatea capitalului uman [i tipul societate spre care ne \ndrept`m. Chiar dac` \n ultimul timp au ap`rut o serie de studii de specialitate sau articole de pres` care au atins [i problematica educa]iei, nici unul dintre ele nu s-a referit explicit la spa]iul simbolic al valorilor [i op]iunilor tinerilor \n privin]a modelelor de via]` [i la motiva]ia \nv`]`rii, care fac obiectul lucr`rii noastre. Cercetarea realizat` de noi a c`utat s` identifice factorii care fac atractiv` pentru tineri o anumit` persoan` [i, prin aceasta, va fi util` [colii \n vederea promov`rii unor modele sociale pozitive. De asemenea, prin integrarea rezultatelor cercet`rii \n curriculum [i \n via]a [colar`, va putea fi diminuat` influen]a modelelor sociale indezirabile iar educa]ia [i, implicit, institu]ia [colar` vor deveni mai credibile \n fa]a tinerilor [i a societ`]ii \n general. Cercetarea s-a realizat pe e[antion reprezentativ, grupul ]int` fiind reprezentat de elevii din anii terminali de liceu [i [coal`

12

de arte [i meserii. Dac` avem \n vedere c`, la ora la care acest raport este disponibil, elevii fie \[i continu` studiile, fie fac deja cuno[tin]` cu pia]a for]ei de munc` din România, modelele sociale de succes identificate cap`t` valen]e opera]ionale sporite. Un element specific al acestui e[antion reprezentativ este acela c` \ntreaga activitate [colar` s-a desf`[urat \n anii de dup` 1989, caracteriza]i prin schimb`ri sociale majore dar [i printr-un grad ridicat de instabilitate, inclusiv \n privin]a legisla]iei [colare. Pe baza cercet`rilor recente ale Institutului de [tiin]e ale Educa]iei, consider`m c` aceast` instabilitate a afectat cultura [colii prin diluarea influen]ei [colii asupra elevilor [i prin diminuarea valen]elor formative ale [colii. çn special sub aspect valoric [i comportamental. Primele dou` aspecte analizate s-au referit la existen]a unor modele [i a unor contra-modele, precum [i la motiva]ia alegerii lor. Din constat`rile noastre, pe primele locuri ca modele ale popula]iei ]int` sunt: vedetele TV, membrii familiei [i sportivii. çn foarte mic` m`sur` constituie modele de succes profesorii, politicienii, colegii [i prietenii sau oamenii de cultur`. çn privin]a contra-modelelor, pe primele locuri se afl` vedetele TV [i oamenii politici, \n timp ce oamenii de afaceri, dictatorii [i sportivii au scoruri mici. Dintre criteriile \n func]ie de care sunt alese modelele, se eviden]iaz` realizarea profesional`, notorietatea [i banii, iar cele mai mici scoruri le au educa]ia, bun`tatea, altruismul [i religiozitatea. çn privin]a contra-modelelor,

motivele dominante pentru care sunt considerate ca atare sunt: comportamentele inadecvate (mai ales violen]a, arogan]a, vulgaritatea), tr`s`turile psihice negative (r`utate, prostie, impulsivitate etc.), lipsa unui rost sau unui ]el \n via]`. Important este ce anume \i determin` pe tineri s`-[i aleag` modele [i contra-modele. Pe primul loc, dintre factorii sociali, se afl` familia, urmat` de prieteni [i colegi. Factorii din zona [colii, [i anume profesorii [i consilierii [colari se afl` pe ultimele locuri \n op]iunea elevilor, fapt \ngrijor`tor \n opinia noastr`, \ntrucât e un semnal c` [coala nu-[i realizeaz` \n mod corespunz`tor func]ia de orientare spre valori [i spre modele dezirabile - func]ie considerat` ca implicit` [i realizat` de la sine. Cercetarea noastr` a mai constatat [i existen]a a dou` sub-culturi [colare – subcultura „de liceu“ [i sub-cultura „de [coal` profesional`“ care, corelate cu sexul [i cu mediul de provenien]`, determin` varia]ii semnificative \n r`spunsurile ob]inute. Ca urmare, [i interven]iile corective ar trebui s` fie diferen]iate \n func]ie de ace[ti factori. Orientarea spre modelele men]ionate este \nt`rit` [i de modul \n care elevii investiga]i \[i v`d viitorul: ei doresc, \n primul rând, s` aib` o carier` de succes – chiar dac` de multe ori „succesul“ este vag definit -, s` aib` familie dar [i siguran]` din punct de vedere material (bani, cas` [i ma[in`), ceea ce \nt`re[te orientarea pragmatic` a op]iunilor de viitor ale popula]iei investigate. çn urma analizei modului \n care elevii chestiona]i percep rolul [colii \n devenirea lor social` spre modelele exprimate a rezultat c` 33,8% dintre elevi percep [coala ca fiind util` \n preg`tirea pentru via]a sociala [i profesional`. Acest procentaj se ob]ine \ns` prin cumularea r`spunsurilor din mai multe categorii – [coala este util`, \n general, prin: preg`tirea intelectual`, educa]ia oferit`, cultur`, preg`tire pentru munc` / via]`, preg`tire pentru comunicare / rela]ionare, preg`tire psihic` [i fizic` [i educarea comportamentului. Totu[i, exist` [i elemente din via]a [colar` care-i nemul]umesc pe elevi. çn primul rând, faptul c` [coala nu ofer` modele sau nu este interesat` de modelele elevului. çn al doilea rând, elevii sunt nemul]umi]i de faptul c` [coala nu are leg`tur` cu via]a real` sau nu

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Azi \n România

ofer` informa]ii utile / concrete [i c` nu este centrat` pe elev [i pe nevoile [i interesele lui specifice (35,8%). Credem c` factorii de decizie ar trebui s` reflecteze asupra faptului c` profesorii nu sunt modele pentru elevii lor decât \n foarte mic` m`sur` [i nici nu sunt interesa]i de modelele pe care le au elevii. Aceste nemul]umiri sunt confirmate [i de r`spunsurile la itemul urm`tor care, l`rgind orizontul, se refer` la modul \n care [coala ajut` elevii s` ob]in` succes \n via]`. Principalele aspecte pentru care [coala este considerat` util` pentru succesul \n via]` sunt urm`toarele: lucrurile \nv`]ate, diploma ob]inut`, disciplinele [colare [i profesorii. Surprinde plasarea pe ultimele locuri a activit`]ilor de orientare [i consiliere (care au rolul explicit de a preg`ti pentru o carier` de succes), a conducerii [colii (care are un rol esen]ial \n dezvoltarea unei culturi organiza]ionale puternice) [i a consiliului elevilor (care se dore[te a fi o adev`rat` [coal` a democra]iei). Rezultatele ob]inute indic` mari probleme legate de desf`[urarea activit`]ilor de informare, orientare [i consiliere

Valoarea educa]iei \n România (I)

pentru carier`: aproape dou` treimi dintre subiec]ii chestiona]i nu r`spund la aceast` \ntrebare sau declar` c` nu au beneficiat de consiliere \n [coal`. Totodat`, consilierea [colar` este perceput` ca fiind un factor determinant pentru continuarea studiilor doar de c`tre 2,1% dintre cei chestiona]i \n timp ce dou` treimi declar` c` aceste activit`]i nu-i ajut` deloc sau \i ajut` doar \n mic` m`sur` s` aib` succes \n via]`. Insatisfac]ia tinerilor fa]` de oferta educa]ional` actual` este confirmat` [i de r`spunsurile care indic` rolul marginal al [colii \n succesul modelului personal. Marea majoritate a elevilor chestiona]i, care se afl` \n faza \ncheierii celui mai important segment de [colarizare - \nv`]`mântul preuniversitar – consider` fie c` [coala nu are un rol semnificativ \n succesul modelului ales, fie, pur [i simplu, nu pot aprecia influen]a [colii asupra respectivului model. Aceast` situa]ie este confirmat` [i de r`spunsurile care indic` drept factori principali care au condus la succesul persoanei model, \n ordine, tr`s`turile de personalitate, aspectul fizic, valorificarea

Românii au c`p`tat un sentiment acut c` lipsa de valori, de principii, de corectitudine a „celuilalt“ \i aduce aceluia succesul – material, social, de pozi]ionare \n ierarhia puterii. Aceast` putere, ce se percepe de reggul` ca asociat` indivizilor cu atribute neggative- incorect, necinsitit, incult sau cel pu]in mediocru - face ca majoritatea societ`]ii române[ti s` se distan]eze net de fenomenele postmoderne din restul lumii europene

Ei se pot uni ca s` mi[te din loc stânca ce le astup` izvorul. Dar, mai \ntâi, trebuie s`-[i aminteasc`, sau s` li se spun`, [i mai apoi s` cread` c` exist` o stânc` [i un izvor. Pân` atunci, vor bea, fiecare, pe ascuns, din urmele de copite [i se vor \nchina turmelor ce s-au \ntâmplat s` treac` pe câmpia lor. (Parafraz` dup` conceptul de trecere-tranzi]ie a românilor prin de[ertul românesc, f`r` Moise [i f`r` Tablele Legii, f`r` Dumnezeu [i f`r` de lege). x)

Fizician, cercet`tor [tiin]ific la Institutul de ßtiin]e ale Educa]iei.

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

unor [anse sau oportunit`]i, \naintea preg`tirii / educa]iei [i muncii. Din nou, [coala nu este perceput` ca având un rol important \n succesul modelelor personale. Un rol important \n construirea acestor modele \l are mass media, scris` [i audio vizual`. Acest lucru este vizibil \n tipologia modelelor de succes: sunt preferate vedete de televiziune [i persoanele intens mediatizate. Elevii \nva]` din ziare sau de la televiziune, \ns` procesul se desf`[oar` preponderent pe baza unor publica]ii [i emisiuni de divertisment. Lucrarea se \ncheie cu realizarea unor profile privind continuarea sau nu a studiilor dup` absolvirea liceului, respectiv a [colii de arte [i meserii. A reie[it inten]ia majorit`]ii elevilor de a-[i continua studiile [i de a lucra, \n acela[i timp. Procentul tinerilor care nu doresc s`[i continue studiile este mic, ca [i cel al nehot`râ]ilor. De asemenea, exist` diferen]e semnificative de op]iune \n func]ie de tipul de \nv`]`mânt absolvit (liceu / [coal` de arte [i meserii), nivelul de educa]ie al p`rin]ilor [i mediul de reziden]` (urban / rural).

OVIDIU M åNTåLU¥åX)

Lamentare introductiv` çn acest domeniu, al valorii [i valoriz`rii educa]iei, exist` multiple abord`ri – axiologice, economice, sociologice, politice. Comportamentul economic are \ntre componentele sale [i dimensiunea valoriz`rii acelor activit`]i care solicit` oamenilor un timp \ndelungat pentru producerea lor – [i nu cred c` exist` activitate care, \n mod implicit sau explicit, s` solicite oamenilor un timp atât de \ndelungat, aten]ie [i implicare, participare afectiv` [i angajament emo]ional precum cele din domeniul \nv`]`rii. Fie c` este vorba de activitatea [colar` timpurie, diverse etape de studii, formare profesional` [i documentare \n vederea exercit`rii profesiei, \nv`]area reprezint` o activitate dominant` a omului, fie el român sau nu, iar multiple determin`ri – pozi]ie social`, recompens` material`, succes,

13

Azi \n România

\mplinirea aspira]iilor - sunt \n aria de consecin]e a capacit`]ii de a \nv`]a. çn ultimii ani, românii au \nv`]at diverse lucruri, [i aceasta de multe ori sub imperiul necesit`]ii, al demersului costisitor \ncercare-eroare. \ntr-o societate cu muta]ii profunde, de la un regim totalitar declarat, la o succesiune de st`ri neclare, pe care nimeni nu le-a anun]at, \n care nimeni nu a fost \ntrebat [i nu a [tiut s` pun` \ntreb`rile potrivite, ci doar \n care mecanismele sociale au fost distorsionate, senza]ia românilor este de neputin]`, lips` de control intern, anomie chiar. çn dizolvarea continu` a normelor sociale, a reglement`rilor, \n deplinul \nc`lc`rilor [i neconformit`]ilor de toate tipurile, lucrul conceptelor cum ar fi „capital uman“, „capital social“, „competen]` profesional`“ nu poate opera \n afara valorilor, sau a lipsei de valori a „celuilalt“. Românii au c`p`tat un sentiment acut c` lipsa de valori, de principii, de corectitudine a „celuilalt“ \i aduce aceluia succesul – material, social, de pozi]ionare \n ierarhia puterii. Aceast` putere, ce se percepe de regul` ca asociat` indivizilor cu atribute negative - incorect, necinstit, incult sau cel pu]in mediocru - face ca majoritatea societ`]ii române[ti s` se distan]eze net de fenomenele postmoderne din restul lumii europene; partea aceasta r`mâne cantonat` \ntr-un registru „post-revolu]ionar“ al Fran]ei iacobine, \n care, dup` teroare, a venit vremea oportuni[tilor, [i orice este permis. Percep]ia public` spune c` România este un „El-Dorado“ infrac]ional al Europei, \n care fraudele bancare, delapid`rile, abuzurile majore [i traficul de persoane, de droguri [i o arie larg` de activit`]i (strict controlate \n alte regiuni) sunt fapte ce aduc profituri semnificative.

Modele ale deciziei individului privind educa]ia Mai mul]i autori (Bourdieu, Berger [i Luckmann) consider` diferen]ele de clas` social` ca fiind importante pentru existen]a [i men]inerea diferen]elor dintre rezultatele [colare ale tinerilor apar]inând unor clase sociale diferite („clas` social`“ se va citi \n acest articol „categorie socio-economic`, de statut [i putere“, \n accep]iunea weberian`, de stratificare, [i nu cea ideologizant`). Conform acestor teorii, apartenen]a la clas` influen]eaz` deciziile tinerilor [i ale familiilor \n punctele de bifurca]ie (continuarea studiilor pe diferite nivele sau abandonarea studiilor dup` examene, testari

14

sau alte modalit`]i de selectare), influen]eaz` op]iunile educa]ionale, probabilitatea succesului \n cazul diferitelor op]iuni educa]ionale, accesul la resurse [i creeaz` diferen]e \n utilizarea resurselor ce, teoretic, sunt la dispozi]ia tuturor tinerilor dintr-o colectivitate mai larg`. Ipoteza explicativ` ce ar trebui testat` \ntr-un studiu viitor este „aversiunea relativ` la risc“: riscul investi]iei \n educa]ie este perceput diferit, \n func]ie de clasa de origine.

Apartenen]a la clase sociale diferite conduce la urm`toarele presupuneri: ● inegalitatea [anselor – copiii din familii bogate au acces mai mare la resurse de toate tipurile (c`r]i, bunuri [i alimenta]ie, petrecerea timpului liber, oportunit`]i de \nv`]are suplimentar` etc.); ● inegalitatea tratamentului social – includem aici inegalit`]ile care apar \ntre mediile de reziden]` [i inegalitatea tratamentului \n cadrul institu]iei [colare [i al claselor de studiu; ● inegalitatea aspira]iilor [i a[tept`rilor – p`strarea statutului social sau realizarea mobilit`]ii sociale expectate comport` diferen]e pentru subiec]i din clase diferite. Evaluarea efectelor produse de meritul individual çntr-o m`sur` mai mare sau mai mic`, meritul individual, \n]eles \n termeni de competen]e, efort [i rezultate educa]ionale, conteaz` \n procesul selec]iei sociale [i \n mobilitatea social`. Modul clasic de evaluare a acestui efect const` \n studierea modific`rii pattern-ului mobilit`]ii de clas`, \ntre cohorte ce difer` suficient de mult temporal (10-20 de ani) sau, \n cazul României, intr` \n via]a activ` la perioade ce difer` din punct de vedere al schimb`rilor esen]iale produse \n societate. Efectele competen]elor [i al nivelului educa]ional asupra mobilit`]ii relative a individului, importan]a acestora \n medierea asocierii dintre clasa de origine [i clasa de destina]ie, constituie criteriul de compara]ie \ntre cohorte. Conform unui studiu publicat \n revista „Sociologie Româneasc`“1, de[i mobilitatea intergenera]ional` este predominant ascendent`, aceasta s-a realizat cu prec`dere \ntre categorii vecine, [i \ndeosebi la nivele inferioare ale scalei ierarhice. Exist` discrepan]e majore \ntre medii reziden]iale (rural-urban), precum [i persisten]a inegalit`]ii de [anse \n educa]ie. Cit`m, \n acest sens, câteva rezultate privind

declinul unor indicatori de analiz` relevan]i pentru caracterizarea resurselor umane din Romania: amplificarea ratei de abandon [colar care a atins cota de 23%, diminuarea capacit`]ii de promovare social` prin educa]ie - doar 5% dintre studen]i provin din unit`]i [colare din mediul rural, participarea sc`zut` a popula]iei la programele de \nv`]are permanent` – doar 1,8%. Alte studii ne spun despre emigra]ia for]ei de munc` tinere, demotivarea profesorilor [i lipsa de interes pentru educa]ie. Totodat`, \n rândul tinerilor de liceu [i de [coal` profesional` s-au creat subculturi diferite, conducând la ideea unor sisteme de valori, repere morale [i „thinking models“ diferite2. Chiar dac` subiectul valorii [i valoriz`rii educa]iei necesit` o serie de studii dedicate, unele ipoteze \ncep s` se contureze: România seam`n` mai mult cu ]`rile latino-americane decât cu cele europene, din punctul de vedere al valorii educa]iei [i al mobilit`]ii socioocupa]ionale.

çn c`utarea unei idei c`l`uzitoare Numai atunci când vom vedea \ntregul [i vom avea \n]elegerea \ntregului tablou al schimb`rilor, care s` cuprind` calendarul, actorii implica]i, atitudinile lor, credin]ele [i a[tept`rile, hot`rârile ce trebuie luate [i felul \n care vor hot`r\, când, dup` ce ne vom fi \ntrebat pe noi \n[ine [i unii pe al]ii care este informa]ia pe care trebuie s-o avem pentru a \n]elege [i pentru a schimba ce trebuie schimbat, când vom putea s` ne \mbun`t`]im \n mod constant, fiecare, via]a lui, casa lui, via]a social` [i locul \n care munce[te fiecare, vom putea s` spunem c` suntem pe calea cea bun` \ntr-o construc]ie personal` [i social` de folos, aceea a educa]iei. Am g`sit aceast` abordare pe site-ul Institutului Kaizen3, dar, \n acela[i timp, [i \n scrierile lui Michael Fullan4. Ideea \mbun`t`]irii continui [i \n \ntregul aspectelor este baza abord`rii Kaizen [i a teoriei managementului calit`]ii totale. Aceast` idee poate fi aplicat` \n orice domeniu al serviciilor publice, deci [i \n \nv`]`mânt. Dar cum pot grupurile s` satisfac` cerin]ele \mbun`t`]irii continui a capacit`]ii lor de a satisface a[tept`rile privind calitatea, costul sc`zut [i adecvarea la cerin]e? Contrariile trebuie ]inute \mpreun`, ele nu se anuleaz` reciproc ci se ]in \n tensiune, se poten]eaz` reciproc. Filosofia

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Azi \n România

Kaizen propune s` ]inem contrariile: men]inerea \n func]ie a sistemului, stabilitatea [i standardele, pe de o parte, [i inova]ia, schimbarea, \n acela[i spa]iu. O asemenea abordare ar \nsemna s` definim o matrice care s` cuprind` conducerea [i sursa politicilor centrale [i a expertizei tehnice, precum [i nivelul local \n care aceste politici [i strategii se aplic`. Silogismul pe care se bazeaz` men]inerea contrariilor \ntr-un echilibru creator nu este departe de principiul cibernetic al sistemelor cu autoreglare: ● pentru a controla, trebuie s` m`sori, ● pentru a m`sura, trebuie s` define[ti, ● pentru a defini, trebuie s` cuantifici, s` exprimi grani]ele lucrurilor.

Ce trebuie s` cuantifici? Nu orice, ci numai ceea ce adaug` valoare [i, \n cel mai fericit caz, creeaz` valoare. De aceea, trebuie s` [tii ce adaug` valoare [i s` te ocupi cu prioritate de aceasta. Altfel, vei ajuta [i tu la confuzia general` care ne face neferici]i pe mul]i. Urmând aceast` cale, am ajunge la un sistem de indicatori „construi]i social“, nu impu[i sau proveni]i din exteriorul grupului. Ideal ar fi s` se stabileasc` un consens \n comunit`]i, \n privin]a scopurilor [i a indicatorilor de succes \n atingerea acestor scopuri, precum [i asupra modalit`]ilor prin care s` m`soare ele \nsele ace[ti indicatori. De fapt, nimic nou, ci doar adeziunea la ceea ce \nseamn` standarde. Acest proces este iterativ, necesit` mult

timp, [i la fiecare repetare a ciclului ceva trebuie s` se schimbe \n bine. Altfel, ceea ce se produce este degradarea: speran]ei, coeziunii grupului, \ncrederii [i, simultan, a comunit`]ii care se define[te mai ales prin acestea enun]ate. Crearea de standarde (standard egal stindard), \nf`]i[area ideilor [i sus]inerea lor a fost \nso]it`, \ntotdeauna, de exprimarea lor public` – a[ zice de publicitatea lor – de aceea presa are un rol covâr[itor, atât \n propagarea modelelor sociale, \n structurarea nevoilor de informare, cât [i \n explicare, l`murire [i decantare. Scrierile, a[a-zis de vulgarizare sau de popularizare, au pierdut atributul de blamabil, pe care l-am sim]it \n anii din urm`, [i fac parte din ac]iunea \nnobilat` a societ`]ii civile.

Revista Sociologie Româneasc`, nr. 1, 2000; Corneliu Câr]ân` Mobilitatea social` \n România. Aspecte cantitative [i calitative la nivel na]ional [i \n profil teritorial 2) Institutul de [tiin]e ale Educa]iei, 2005; Motiva]ia \nv`]`rii [i reu[ita social` 3) http://www.kaizen-institute.com/ 4) Fullan, M.; Change forces probing the depths of educational reform; The Palmer Press, London, 1994 1)

CåLIN COTOIX)

Aflat` la r`spântie de lumi diferite, ambele \n schimbare, lipsit` deseori de intui]ie sau chiar de onestitate, clasa politic` româneasc` de multe ori are o doctrin` doar datorit` afilierii la vreo Interna]ional` oarecare.

Turnul Babel al limbajului politic Apari]ia Alian]ei politice PD-PNL, ce a pornit \n lupta electoral` sub \nsemnele Drept`]ii [i ale Adev`rului, nu a dus doar la o regrupare a for]elor politice existente ci a \ncercat s` constituie [i o alternativ` radical`, lipsit` de filia]ia stânjenitoare cu CDR-ul, la fosta guvernare PSD. Reac]ia vehement` a PSDului, ce se angajase la un moment dat „s` zdrobeasc`“ retrograda alian]`, pare s` x)

sus]in`, \n r`sp`r, aceast` interpretare. Acum, la trecerea câtorva luni de la victoria dramatic` a lui B`sescu [i de la cea, discutabil`, a Alian]ei, a sosit poate momentul unei analize ceva mai deta[ate a câtorva din semnifica]iile acestei schimb`ri electorale. O simpl` lectur` a angajamentului [i a platformei program – ce \ntemeiaz`, din punct de vedere ideologic [i al proiectului politic, aceast`

alian]` dintre un partid zis liberal [i unul social-democrat – ne arat` c` lucrurile sunt un pic mai complicate decât ar p`rea la o prim` vedere. Dac` PNL-ul \[i creionase un soi de ideologie liberal`, deseori rizibil`, dar cu o oarecare coeren]` intern`, Alian]a renun]` la orice fel de preten]ie de coeren]` doctrinar`. PNL-ul adoptase, cu multe ezit`ri e adev`rat, un liberalism agresiv, de tipul celui propus de unele

Sociolog, lector la Facultatea de Sociologie [i Asisten]` Social` a Universit`]ii Bucure[ti.

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

15

Azi \n România

think-tank-uri de la Washington, ce s-au gr`bit s` decreteze o dat` cu \ncheierea R`zboiului Rece [i sfâr[itul istoriei, \n folosul unor concepte [i identit`]i politicoculturale (democra]ie, cet`]enie, transparen]`, pia]` liber`, drepturile omului etc.) ce din p`cate intraser` deja, chiar \n Occident, \ntr-un insidios proces de dislocare [i schimbare. Dispari]ia acestui tip de liberalism nu e \ns` rezultatul unei \ndulciri social-democrate. Liberalism, welfarism, na]ionalism temperat, multiculturalism [i mai temperat, „europenism“, neocorporatism, deschidere extern` [i securizare a condi]iilor interne, toate se amestec` dezordonat \n platforma program pedistopenelist`. Lipsa de consisten]` doctrinar` nu e rezultatul vreunei incapacit`]i, lipse de cunoa[tere sau inexperien]e politice. O \ntâlnim, poate \n ceva mai mic` m`sur`, [i la PSD. Fenomene sociale mai de profunzime se reflect` \n comportamentul acestor elite politice postsocialiste, sau mai curând, pentru a folosi un termen al lui Steven Sampson, post-postsocialiste. Lupta dintre PDSR [i partidele istorice, PDSR vs. CDR ]ine de o etap` dep`[it` nu doar a sistemului politic dar [i a societ`]ii române[ti: postsocialismul. Etap` ce, din punct de vedere politic [i economic, a \nsemnat \ncercarea (reu[it`) de conversie a posturilor politice ale unor fo[ti aparatcici avantaja]i – cei ce r`spundeau de comer]ul exterior, anumite segmente ale Securit`]ii, unii dintre tehnocra]ii mai

16

bine plasa]i, cu o anumit` experien]` \n func]ionarea mecanismului economic atât socialist cat [i occidental – \n putere financiar`. Aceast` reconversie, \n mare, s-a \ncheiat. PDSR-ul i-a supravie]uit, chiar a beneficiat de ea, spre deosebire de CDR, care nu a reu[it s` foloseasc` acest mecanism, nu din vreo pudibonderie moral`, ci din lipsa de abilitate \n captarea grup`rilor sociale implicate nu doar la vârf ci [i in teritoriu \n aceast` „tranzi]ie“. Abordarea aceasta e probabil u[or cinic` [i \n mod sigur unilateral`. Ea ne permite \ns` s` \n]elegem mai bine elita politic` a etapei post-postsocialiste [i semnifica]ia apari]iei Alian]ei PD-PNL pentru politica româneasc` [i a relativului s`u succes precum [i a poten]ialului e[ec. Stabilitatea societ`]ii aflate \n acest` nou` etap` e \n afara oricarei discu]ii. Tranzi]ia s-a \ncheiat, lupta politic` [i-a schimbat radical limbajul. Anticomunismul, recuperarea cultural` [i politic` a perioadelor ocultate de regimul comunist au disp`rut din prim planul discursului public. Noua elit` politic` are acum acelea[i resurse de legitimitate, fie c` e \n opozi]ie fie c` se afl` la putere. Primul tip de legitimitate e asigurat de un discurs „europenist“ – de tipul celui folosit de ONG-urile mai r`s`rite atunci cand „acceseaz`“ fonduri europene – ce traduce, \ntr-un fel de newspeak, interesele noii clase politice autohtone \ntr-un limbaj occidental. Cine nu poate folosi acest limbaj se autodescalific` \n acest sistem,

din ce \n ce mai important, al integr`rii europene. Al doilea tip de legitimitate este cea de „uz intern“. Ea are deseori un iz populist, trebuind s` fac` fa]` succesului României Mari – aproape disp`rut` acum ca partener-competitor politic – [i s` ia \n seam`, vrând nevrând, elemente ale societ`]ii civile mai greu traductibile \n limbaj eurocrat: Biserica ortodox`, identitatea na]ional`, nostalgia tradi]iilor, securitatea tradi]ionalismului etc. Aflat` la r`spântie de lumi diferite, ambele \n schimbare, lipsit` deseori de intui]ie sau chiar de onestitate, clasa politic` româneasc` de multe ori are o doctrin` doar datorit` afilierii la vreo Interna]ional` oarecare. Peste acest amestec de limbaje cu diferite nivele de abstrac]iune conceptual`, apar]inând deseori unor sisteme axiologice divergente, limbajul politic ia forma unor scenete moralizatoare. Dreptatea (\ncarnat` probabil de B`sescu, vajnicul dar nu foarte imaculatul marinar [i carismaticul primar al Capitalei) [i Adev`rul (probabil Stolojan, ca tehnocrat pu]in implicat \n ve[nicile scandaluri de corup]ie române[ti, conjuncturalul Popescu-T`riceanu etc.), \ntr-o lupt` à la Pulcinelli cu imaginile patriarhale ale fostului pre[edinte (Tat`l \n]elept?) [i prim-ministru (Succesorul legitim?). Chiar dac` PSD-ul a pierdut b`t`lia electoral`, sceneta r`mâne nelini[titor de real`. Politica româneasc`, credem noi, intr` de abia odat` cu apari]ia Alian]ei Dreptate [i Adev`r, \n cadrele postpostsocialismului. PSD nu mai e singur, dar gramaticile politicii române[ti nu s-au schimbat. Incoeren]a ideologic` superb` a platformei program a Alian]ei e un semn al vremurilor. Lupta politic` nu se mai d` \ntre liberali [i social-democra]i, patroni [i muncitori, comuni[ti [i democra]i, ci \ntre grup`ri sociale asem`n`toare – dac` am avea tenta]ii spre exagerare le-am spune „mafii“ –, nu foarte transparente, \n care criteriul de departajare e din ce \n ce mai mult „competen]a lingvistic`“. çncercarea de transformare popular-european` de azi e gr`itoare pentru apeten]a acestor actori politici, foarte infrastructurali uneori, spre noile suprastructuri lingvistico-ideologice europene. R`mâne \nc` de v`zut cine se va descurca mai bine \n acest Turn Babel al limbajelor politice din societatea româneasc`.

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Azi \n România

ANDREI DIMITRIUX)

çntr-o societate esen]ial contaminat` de indiferen]`, eggoisme, ateism, consumism, profituri ilicite, drogguri, cultul violen]ei, pornoggrafie, superficialitate e nevoie imperativ` de edictarea principiilor [i valorilor cre[tine care s` dirijeze lumea spre adev`r, dreptate, moralitate, perenitate.

Valorile cre[tine, temelia societ`]ilor democrate çntr-o lume ve[nic \n tranzi]ie, dezorientat`, manipulat` de confuzii \ntre]inute vinovat – a[a cum e [i lumea româneasc` de astazi – absen]a reperelor valide, a principiilor [i valorilor perene, risc` s` arunce viitorul \ntr-o lung` „noapte a Walpurgiei“. Muntele Brocken, unde se adunau – cum spune legenda - vr`jitoarele [i diavolii pentru a-l pream`ri pe Satan, poate fi orice societate secularizat`, alienat`, care nu recunoa[te [i nu se dedic` decât doar inconsistentelor [i efemerelor bucurii dionisiace. çn spa]iul fost comunist, continuele campanii atee, violente au produs sute de mii de martiri [i au pervertit grav mentalit`]ile supravie]uitorilor. De multe ori, ireversibil. Democra]iile fragile din centrul [i estul Europei n-au identificat spa]iul ideologic care le poate consolida, iar aceste popoare n-au execi]iul necesar pentru a recunoa[te \n mod corect binele comun [i pe cei care-l sus]in sincer. Demagogia egalitarist`, populismul derutant, campania subtil` anticre[tina pot \nc` influen]a o mare parte a electoratului. Cu aceast` „re]et`“, vechile structuri comuniste domin` copios via]a politic`, dirijeaz` decizia economic` \n interesul oligarhiei, influen]eaz` de multe ori diversionist priorit`]ile [i politicile culturale. Produsul acestei realit`]i este o grav` polarizare social` nedreapt` [i antinomic` \ntre o p`tura \mbog`]it` fraudulos, de multe ori, imorala [i egoist`, [i o covâr[itoare majoritate timorat`, dependent`, s`r`cit`, resemnat`. O astfel de lume trebuie schimbat`. Iar acest lucru poate reu[i numai dac` impunem filozofia [i valorile cre[tine la baza moralei, educa]iei, politicii, dreptului [i, \n primul rând, \n asumarea con[tient` [i practicarea ferm` a acestora de c`tre fiecare dintre noi. Se cere un nou model politic ca moralitate, mesaj, program, lideri, aderen]i. Acest obiectiv trebuie s` [i-l propun` [i s`-l realizeze viitorul partid. Nu e nevoie de violen]`, x)

dar e nevoie de curajul, hot`rârea [i solidaritatea ferm` [i demn` a celor mul]i, „a oamenilor umanit`]ii comune“, cei care se achit` de „sarcinile comune ale marii opere elementare [i anonime a vie]ii umane“ (J. Maritain). Adic`, un partid democrat construit pe principiile [i valorile cre[tine nu poate fi un partid al capitali[tilor rapaci, al tor]ionarilor, al nomenclaturi[tilor „converti]i“ oportunist [i nici al parveni]ilor arogan]i, agresivi [i gregari. Iubirea aproapelui, peniten]a [i smerenia, respectul [i drepturile omului nu sunt compatibile cu aceste categorii sociale. [i nici respectul pentru valoarea omologat`, performan]a [i munca cinstit` nu-i impresioneaz`. Biblia este o continu` pledoarie pentru demnitatea [i libertatea omului, de aceea, regimurile totalitare se afl` \n raporturi ireconciliabile cu cre[tinismul [i valorile lui. Comuni[tii au dus o lupt` \ncrâncenat` pentru „a-l exila“ pe Dumnezeu din noi [i lumea noastr`. Dar n-au reu[it. „Democra]ia este singura expresie veritabil` a cre[tinismului“, scria J. Maritain. Acest adev`r trebuie s` guverneze lumea modern` aflat` \ntr-o perpetu` c`utare a echilibrelor [i a fericirii. çntr-o societate esen]ial contaminat` de indiferen]`, egoisme, ateism, consumism, profituri ilicite, droguri, cultul violen]ei, pornografie, superficialitate e nevoie imperativ` de edictarea principiilor [i valorilor cre[tine care s` dirijeze lumea spre adev`r, dreptate, moralitate, perenitate. Rolul eminent al Bisericii Cre[tine nu trebuie redus doar la spa]iul ecleziastic. \n agora profan`, rolul institu]iilor politice cre[tine, gândite complementar, trebuie s` fie preponderent. România ast`zi, vizibil dezechilibrat` ideologic, are nevoie de un partid democrat cre[tin autentic, care, promovând valorile Evangheliei lui Hristos, s` fie capabil s` slujeasc` pragmatic binele comun, s`-i sus]in` eficient interesele [i s`-i conserve tradi]iile [i

convingerea cre[tin` \ntr-o Europ` a na]iunilor. Partidul trebuie s` se impun` ca o nevoie organic` a unei societ`]i maturizat` care redescoper` virtu]ile cre[tinismului practicat. Când societatea româneasc` va realiza cât de important este pentru viitorul ei democrat, pentru prosperitatea [i onorabilitatea ei, ca principiile [i valorile cre[tine s` dirijeze hot`râtor via]a comunit`]ii [i a individului, \n mod indubitabil, va exista [i un puternic [i influent partid cre[tin-democrat. Momentul lans`rii acestui partid poate fi gr`bit dac` se va identifica [i sus]ine onest un lider de voca]ie, bun comunicator, charismatic, inteligent, convins [i conving`tor. çn ultimul timp, „culoarul“ cre[tin democrat e asaltat de tot felul de improviza]ii [i bovarisme politice. Prin convertiri oportuniste [i abjur`ri conjuncturale, prin mezalian]e politice, se va putea construi un partid popular, dar e greu de spus dac` va reu[i s` creeze alt model politic decât cel cunoscut, coteria politicianist`, care a compromis deja via]a public`. Esen]ial \n acest proiect este nu doar „trezirea“ electoratului, ci [i participarea, responsabilizarea majorit`]ii „t`cute“, dezam`gite, a celor de bun` credin]`, lucizi, serio[i [i cinsti]i. E necesar` o strategie construit` cu abilitate, care s` valorifice a[tept`rile [i oportunit`]ile, relansând entuziasmul [i speran]a. Un astfel de proiect – un partid democrat cre[tin autentic - necesar [i a[teptat, poate reu[i doar \n m`sura \n care va convinge protagoni[tii ce se revendic` din aceast` ideologie, s` i se al`ture devotat, necondi]ionat [i solidar. PPCD (PN´CD) nu poate fi decât un \nceput. Va trebui continuat responsabil [i rapid, deschis egal c`tre to]i candida]ii, f`r` condi]ii prealabile, preten]ii inoportune, excomunic`ri, renun]ând la orgolii, umori, idiosincrazii. Exist` aceast` [ans` [i nu trebuie ratat`.

Profesor la Universitatea Politehnic` Bucure[ti, vicepre[edinte PPCD.

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

17

Azi \n România çnsemn`ri din România profund` MIHAI SINX)

Energii na]ionale Schimbarea radical` a atitudinii fa]` de Iliescu [i al]i fo[ti comuni[ti a fost mai deggrab` o atitudine naiv`, dac` nu cumva ea a fost dirijat` de interese pe care le putem numi obscure. Acestea toate ]in \nc` de secretele [i hrubele Revolu]iei române.

Chestiunea aceasta, a „energiilor na]ionale“, a fost pus` sau doar rostit` extrem de rar [i oarecum \ntâmpl`tor de c`tre cei „responsabili“ cu destinul României dup` decembrie 1989. Dar ea \mi pare a fi de mare importan]`, poate de o importan]` hot`râtoare [i vital` pentru un popor, o na]iune [i un stat care vor s` supravie]uiasc` [i s` reziste ([i nu oricum) \ntr-un viitor care se anun]` plin de pericole, de incertitudini [i „capcane“, dar mai ales de necunoscute ce s-ar putea s` fie foarte diferite de sloganele, ideile [i principiile pe care le vântur` pe toate canalele mass-media ideologii „de serviciu“, influen]i, ai lumii contemporane. Explica]ii asupra acestei „t`ceri“ lipsite de orice tâlc ar fi mai multe, dintre care m` opresc doar asupra câtorva: \n toat` aceast` perioad`, a[a-numit` „de tranzi]ie“, n-a ap`rut sau n-a putut s` apar` acea personalitate providen]ial` care poate influen]a uneori decisiv pa[ii urm`tori, dac` nu \ntinse perioade din istoria unui popor. Am auzit, totu[i, p`reri dup` care personalitatea providen]ial` a acestei perioade ar putea s` fie considerat Ion Iliescu. Marele s`u merit ar fi, conform acestor opinii, c` a reu[it s` potoleasc` treptat haosul [i stihiile care se ab`tuser` asupra României imediat dup` eliminarea lui Ceau[escu de la putere, ba chiar c` a reu[it s` ordoneze [i s` dea un curs spre normalitate vie]ii sociale [i politice române[ti. E \nc` dificil [i hazardat s` te pronun]i asupra acestor idei, \n cazul c` le privim cu toat` seriozitatea [i nu le respingem cu acea non[alan]` mereu mânioas`, «smucit`», cu care ne-am obi[nuit [i care a \nceput parc` s` ne fie x)

18

specific`, s`rind astfel cu superficialitate [i nu de pu]ine ori iresponsabil, de la una la alta [i evitând astfel analizele temeinice. ßi totu[i, cum ar fi ar`tat lumea româneasc` dac` \n fruntea ei n-ar fi fost Ion Iliescu, ci un altul sau al]ii? S-ar putea scrie astfel o carte, de ce nu?, fascinant`, un fel de «istorie posibil`» (un «gen» agreat \n lumea anglo-saxon`, dar ca [i inexistent la noi), un exerci]iu de imagina]ie al autorului [i, cine [tie, poate mult mai mult – o «aventur`» civic` menit` s`-l ajute pe cet`]ean s` aleag` solu]ia mai bun`. \n situa]ia de fa]`, m` limitez, fire[te, la câteva observa]ii, dar le voi face f`r` nici o pl`cere intelectual`, dar [i f`r` lehamite, o «stare româneasc`» (probabil greu traductibil`) pe care am \ncercat din r`sputeri s-o evit. Despre Iliescu s-a scris enorm, exagerat de mult (dar nu e oare de \n]eles, din moment ce un \ntreg popor, pe m`sur` ce treceau zilele, [i-a v`zut legat destinul, din ce \n ce mai mult, de mut`rile politice previzibile [i imprevizibile ale acestui om, uneori poate chiar de capriciile lui), \n general \n alb sau negru, [i trebuie spus f`r` ocoli[uri c` \n marea lor majoritate aceste texte nu sunt altceva decât cantit`]i imense de gogom`nii. Viitorul pre[edinte al ]`rii era, \n momentul ’89, cu siguran]` cea mai cunoscut` personalitate politic` româneasc` din a[a-numita «opozi]ie» anti-Ceau[escu, atâta cât va fi fost ea. çn anii optzeci, de numele lui Iliescu se legau mai ales speran]ele intelectualilor, [i \n primul rând ale unor lideri de opinie oficiali [i neoficiali, cei mai mul]i dintre ei deveni]i, dup` revolu]ie, «societate civil`». Exist` numeroase m`rturii \n acest sens [i mi se pare de prisos s` le mai invoc,

aceast` situa]ie fiind \ndeob[te cunoscut`. Dar imediat dup` decembrie ’89, ace[ti lideri au f`cut o mi[care surprinz`toare, fostul lor preferat fiind respins cu vehemen]`. Se poate deschide aici, cu deta[are, un capitol vast asupra convingerilor [i con[tiin]elor unor personalit`]i politice [i intelectuale române[ti. çn ce m`sur` ace[ti oameni cuno[teau realitatea româneasc` din ceea ce am \nceput s` numim România Profund` sau doar mimau c` au habar de aceast` realitate? Erau ei anima]i de cele mai bune inten]ii sau erau domina]i de mirosul a]â]`tor al Puterii, dorit` [i urm`rit` ca pe o prad`, \ntr-un context general \n care atâ]ia neferici]i de români se considerau ap]i pentru a conduce, pentru a fi \n frunte, expunându-[i f`r` odihn` ideile, planurile [i proiectele de salvare a ]`rii, \nchipuindu-se deci «Salvatori»? O energie uria[` p`rea s` se degajeze astfel, bântuind stihinic prin România. Dar f`r` \ndoial` c` era vorba de o energie nefireasc` [i tulbure, o energie a exalt`rii alternat` cu una a disper`rii, transformat` apoi, pe nesim]ite, odat` cu curgerea lunilor [i a anilor [i a sufoc`rii speran]elor, \ntr-o energie a supravie]uirii celor \nfrân]i a doua oar` sau cine mai poate [tii a câta oar`, \n contrast cu «energia» opulen]ei [i a suficien]ei «\nving`torilor», atât de siguri pe ei [i pe poftele lor f`r` limite, \ncât orbi [i surzi la semnalele venite din partea fostelor «mase», devenite «popula]ie» [i «oameni» («oamenii vor...», «oamenii ne cer...», «oamenii a[teapt` de la noi...» – toate acestea [i altele fiind rostite de la \n`l]imea intangibil` a unor «semizei», \n orice caz a unor «nemuritori»).

Filolog, scriitor, profesor la universitatea de Art` teatral` din Tg. Mure[.

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Azi \n România

Schimbarea radical` a atitudinii fa]` de Iliescu [i al]i fo[ti comuni[ti a fost mai degrab` o atitudine naiv`, dac` nu cumva ea a fost dirijat` de interese pe care le putem numi obscure. Acestea toate ]in \nc` de secretele [i hrubele Revolu]iei române, despre care s-a scris pân` la satura]ie [i parc` dincolo de ea, f`r` s` se fi produs un câ[tig real \n \n]elegerea fenomenului [i a mecanismelor lui. Nu am nici cea mai mic` inten]ie s` m` al`tur celor ce [i-au dat cu presupusul \n fel [i chip. Dar nu m` \ndoiesc c` a fost vorba [i de acea naivitate a exalta]ilor de tot felul, evident` la unii din liderii momentului. Lumea româneasc` s-a dovedit prea complicat` [i amestecat`, prea ascuns` [i impenetrabil` pentru cei mai multi lideri. Anticomunismul lor, ap`rut brusc \n forme radicale, unele de-a dreptul ridicole, apar]inea, \n fapt, unor oameni care p`ruser` pân` de curând perfect adapta]i sistemului, sugând cu poft`, cel pu]in \n anumite perioade, la ]â]a sau ]â]ele regimului. Astfel, cel ce fusese o «speran]`» pân` de curand, Iliescu adic`, devenise, \n condi]iile \n care Revolu]ia român` evolua de la anti-ceau[ism la anticomunism, o piedic` \n calea «afirm`rii» noilor lideri, \ntre care, de altfel, s-a instalat rapid o competi]ie \n nici un caz «de idei», mai to]i vizând cel mai \nalt [i mai râvnit post, sau ceva prin preajm`. S` nu ne ferim de astfel de interpret`ri, chiar dac` ele par insuportabil de joase, pentru c` prea multe fapte [i stupidit`]i intelectuale le confirm` \n mare m`sur`. Punctul 8 al Proclama]iei de la Timi[oara s-a dovedit pân` la urm` o prostie, având un efect contrar celui scontat. Regimul comunist din România a fost, la urma urmei, nu doar un regim impus [i «implementat», ci tot o lume româneasc`, o societate ce a trebuit s` func]ioneze, mai mult r`u decât bine, e adev`rat, dar s` func]ioneze. Alt` stupiditate a fost culpabilizarea frenetic` a poporului român, aceasta mergând pân` la compara]ia cu na]iunea german`, «vinovat`» de a fi acceptat na]ional-socialismul [i de a-l fi adus pe Hitler la putere. Iar pentru ca lucrurile s` fie lipsite de orice echivoc, s-a vorbit [i s-a scris mult despre regimul Ceau[escu ca despre unul «na]ional-comunist», termen inventat adhoc, \n sprijinul unei apropieri de «na]ional-socialismul» german, dar parc` [i pentru a proteja «adev`ratul comunism», \nc` adorat de p`rin]ii [i bunicii noilor ideologi [i «filosofi». Apoi, a mai fost scoas` \n fa]` problema «atitudinii

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

morale» [i a «schimb`rii mentalit`]ilor», ca [i cum românii, \n mas`, ar fi trebuit s`[i schimbe «mentalit`]ile comuniste» [i s` dovedeasc` o «\nalt` con[tiin]`», f`r` s` aib` [i exemple \n jurul lor [i un «cadru» cât de cât adecvat, care s` le dezvolte toate acestea. Dar [irul acestor stupidit`]i este mult prea lung [i, \n cazul \n care accept`m \n continuare naivitatea ca o cauz` a lor, atunci \ntr-adev`r „lideri de opinie intelectual`“ au p`rut nu pica]i din biblioteci \n strad` (iar unii dintre ei nici nu s-au sfiit s` declare c` era momentul s` «coboare \n strad`» [i «s` cunoasc` realitatea», ca [i cum cineva i-ar fi impiedicat cumva s-o fac` pân` atunci, \n cazul c` ar fi avut voca]ie pentru a[a ceva), ci de-a dreptul din nori. Chiar dac` pe ici, pe colo, s-a mai afirmat provenien]a «implementat`» a comunismului \n România (dar cu fereal` [i cu ging`[ie, s` nu se supere nimeni), care numai crea]ie româneasc` n-a fost, tendin]a general` a sus]inut din r`sputeri «vinov`]ii» dintre cele mai bizare. Mai niciodat` nu s-a mers mai departe pe ideea c`, fiind «implementat» de bol[evici [i propagandi[ti interna]ionali, comunismul a fost acceptat \n România ca pe o fatalitate, c` societatea româneasc` trebuia cumva s` existe, c` ea n-a putut nici s` \ntoarc` spatele comunismului, nici s` se retrag` \n mun]i [i n-a avut nici o clip` dorin]a, poate spre regretul unora, de a se sinucide colectiv. Din exemplarele c`r]i scrise de fo[ti rezisten]i anti-comuni[ti autentici [i mai ales de cei ce-au luptat \n mun]i, reiese limpede c` ace[tia nu [i-au dorit s` organizeze o rezisten]` armat` organizat` [i masiv`, pentru simplul fapt c` un asemenea gen de rezisten]` ar fi dus la adev`rate masacre. Ei au dorit doar ca lupta lor s` fie pilduitoare pentru români, s` se sacrifice [i s` se jertfeasc` pentru a ar`ta lumii c` apar]in unui popor care a fost pus \n fa]a unui fapt \mplinit – comunizarea României-, dar care n-a avut afinit`]i cu o ideologie care i-a r`mas tot timpul str`in`. E interesant de remarcat c` nu pu]ini lideri de opinie intelectual`, care \n anii [aptezeci [i optzeci nu conteneau s` invoce oribila zicere cu «m`m`liga nu face explozie», ru[inându-se [i v`ic`rindu-se c` apar]in unui popor inert, mereu cu capul plecat \n istorie, dup` ’90, când au ap`rut c`r]i de memorialistic` [i alte probe incontestabile asupra unei rezisten]e anticomuniste autentice, au fost departe de a le primi cu pre]uirea cuvenit`, iar unii le-au ignorat pur [i simplu.

çn aceste condi]ii, societatea româneasc` din perioada comunist` ar fi trebuit «judecat`» dup` alte criterii (\ntre care criteriul «submin`rii economiei na]ionale», care a fost tratat cu o superficialitate stupefiant`, când, dimpotriv`, ar fi trebuit s` fie analizat temeinic, cu responsabilit`]i [i vinov`]ii care s` fie numite [i dovedite, nu doar l`sate la stadiul declara]iilor [i al generalit`]ilor; iar \nfometarea popula]iei [i agresarea ei permanent` prin frigul din locuin]e, \ntreprinderi [i \nc` multe alte umilin]e specifice regimului, ar fi trebuit s` devin` alte criterii hot`râtoare pentru \mpiedicarea accederii la func]ii [i la putere a unor anumi]i «nomenclaturi[ti» [i nu a tuturor, pentru c` numai cine n-a vrut s` vad` n-a v`zut c`, printre cei care au avut func]ii \n «epoca Ceau[escu», au fost [i destui oameni capabili [i de treab`, care sau str`duit s` mai corecteze [i s` fac` mai suportabile deciziile aberante [i paranoice ale lui Ceau[escu, iar \n vremea aceea ei erau destul de cunoscu]i). Fire[te, la asemenea argumente, s` le zicem de bun-

19

Azi \n România

sim], se poate r`spunde, \n felul non[alant[mecheresc al vremurilor noastre, c` toate astea ar fi ni[te mofturi pe lâng` «adev`ratele» urgen]e ale revolu]iei, c` «a[a-i la revolu]ie» [i c` nu era timp pentru analize temeinice, oamenii a[teptau altceva [.a.m.d. [i de ce ne-am mira c` aceste criterii, pe care, dealtfel, câteva min]i \n cuno[tin]` de cauz` le-ar fi putut formula \n doar câteva ore, n-au fost luate \n seam` de c`tre cei care ar fi putut influen]a \n bine evolu]ia societ`]ii române[ti, dac` nici acum, \n clipa de fa]`, nu exist` o analiz` cu adev`rat obiectiv`, serioas`, asupra «jafului organizat» la care a fost supus` economia româneasc` \n toat` perioada de «tranzi]ie»? De aici ar putea \ncepe [irul marilor responsabilit`]i neonorate [i vinov`]ii ale lui Ion Iliescu. Ion Iliescu a f`cut câteva mari gre[eli care au contribuit, poate decisiv, la evolu]ia atât de ezitant` a societ`]ii

române[ti \n perioada postdecembrist`. çn primul rând, acum ne apare limpede, dar cu siguran]` c` a fost limpede \nc` de la \nceput pentru mul]i români, faptul c` viitorul pre[edinte nu a avut, \n momentul angaj`rii lui revolu]ionare, o viziune clar` asupra viitorului ]`rii, iar cunoa[terea României Profunde avea destule lacune, deloc neglijabile. Iliescu r`m`sese mai degrab` la stadiul unui reformator comunist, influen]at de «Prim`vara praghez`», de ideile gorbacioviste [i de lecturi ale unor doctrine politice publicate de «Editura Politic`» \n colec]ia «Idei contemporane», nici acestea prea bine digerate. P`r`sit de o mare parte a intelighen]iei bucure[tene («Golaniada» a fost momentul desp`r]irii quasi-definitive, c`ci ce-ar putea fi «definitiv» \n politic` \n general [i \n politica dâmbovi]ean` \n special?), Ion Iliescu a fost lipsit [i de sfetnici de anvergur`, care s`-l determine s` fac` urm`torul pas decisiv, deta[ându-se astfel

DINU GRIGORESCUX)

Identitatea cet`]ii

de condi]ia de «reformator comunist». Dimpotriv`, anturajul pe care [i l-a ales sau l-a ales, pare s` fi avut o cu totul alt` influen]` asupra sa, iar aceasta a fost departe de orice doctrin` clar`, urmând doar interese clientelare [i de «cast`». ßi atunci s-a petrecut un lucru cu adev`rat uluitor: din motive pe care s-ar putea s` nu le cunoa[tem cu adev`rat niciodat`, Ion Iliescu s-a \nc`p`]ânat, aproape sfid`tor, s` nu condamne comunismul ca dictatur`, amendând doar «totalitarismul», termen mult prea vag [i prea general \n ce ne prive[te [i vizând doar «regimul Ceau[escu». çn consecin]`, fostul pre[edinte vorbea doar despre «economia de pia]`» [i nu de capitalism, calea pe care ar fi trebuit s` mearg` România era când cea japonez`, când cea suedez`, când nu mai era deloc... Iar urm`rile acestei pozi]ii asupra electoratului au fost [i ele pe m`sur`, \ntr-un anumit fel, paradoxale.

Micul Paris sau Marele Bucure[ti

La inaugurarea Pie]ei Charles de Gaule, pre[edintele Fran]ei, dl. Jaques Chirac, prezent la ceremonie, declara scurt: „Eu nu cunosc Micul Paris ci Marele Bucure[ti“. ßi fostul primar al Parisului argumenta cu cifre: 2.800.000 de locuitorti are Parisul (erau luate \n calcul numai cele 20 de arondismente ale Ora[ului-Lumin`, f`r` banlieuri [i regiunea parizian`), 2.200.000 Bucure[tiul! Evident, exista [i o doz` mare de curtoazie prin reducerea diferen]elor numai la acest numitor demografic comun, dar semnalul era clar: Nu mai ave]i nevoie de complexe de inferioritate, asuma]i-v` destinul! x)

20

Mai exist` un Bucure[ti arhaic, plin de poezie uitat`, \n zona Mitropoliei [i a str`zilor cu nume de episcopi (sectorul 4), [i câteva str`zi din sectorul 3, inclusiv zona Centrului istoric, Curtea Veche. çn rest, \n cartiere avem o mare Moscov` dominant`, devoratoare urbanistic, pentru \nc` mul]i ani de acum \nainte. Este Bucure[tiul un Mic Paris? Evident, dar numai \n zona veche, construit` la finele secolului 19 [i \n zona interbelic` marcat` de construc]iile – ast`zi multe [ubrede – din centrul capitalei noastre care acoper` o parte din sectoarele 1, 2 [i 3. Mai exist` un Bucure[ti arhaic, plin de poezie uitat`, \n zona Mitropoliei [i a str`zilor cu nume de episcopi (sectorul 4), [i câteva str`zi din sectorul 3, inclusiv zona Centrului istoric, Curtea Veche. çn

rest, \n cartiere avem o mare Moscov` dominant`, devoratoare urbanistic, pentru \nc` mul]i ani de acum \nainte. „Micul New York“ a fost refuzat de edilii anilor 1990-2000, care nu au avut rapiditate \n gândire [i curajul de a accepta oferte venite din Manhattan, cu girul ambasadei SUA la Bucure[ti. Apoi [i proiectul mult trâmbi]at [i premiat – chiar de dl. Ion Iliescu – Bucure[ti 2000, s-a dovedit o f`c`tur` de interese, o cacialma, o fars`

Scriitor, secretar al Prim`riei Bucure[tilor \ntre 1991 [i 1999.

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Azi \n România

urbanistic` de propor]ii peste care s-a a[ternut o Dâmbovi]` a t`cerilor. Noroc cu ini]iativa privat`. Miliardarii de beton ([i de carton) [i-au luat inima \n din]i, au b`tut la por]ile Urbanismului [i cu autoriza]iile primite (dup` chinul [i a[tept`rile de rigoare) au [i \nceput s` extind` capitala spre Nord, dar [i spre celelalte puncte cardinale, opera]ii aflate \n derulare cu toat` for]a, \n ciuda lipsei re]elelor de infrastructur` edilitar`. Se scrie pe t`cute o epopee, o nou` istorie. Unificarea cu Ploie[tiul este deja o chstiune de timp nu foarte lung dup` modelul Atenei cu Pireul (nu [i din punct de vedere primarial). Exist` o istorie v`zut` [i o alta ne[tiut`. Primari mediocrii, slabi [i

primarul genial. Privind retrospectiv 160 de ani, vom constata c` ora[ul nostru a avut câ]iva mari edili ce au provocat schimb`ri urbanistice majore, al]ii nef`când decât s` continue [i al]ii... mai nimic. Re\nceperea lucr`rilor la Curtea Veche de c`tre actuala garnitur` primarial` (Videanu [i echipa lui) reprezint` unul din marile proiecte dup` care ora[ul tânje[te dup` o prea lung` somnolen]` \n acest istoric, unicat perimetru. Var[ovia n-a stat pe gânduri ca Bucure[tiul [i imediat dup` r`zboi a reconstruit Starea Miastro, o perl` a urbanisticii poloneze. Noi toler`m de ani de zile mizeria din Lipscani. Acest proiect de recuperare a Evului Mediu bucure[tean a \nceput \n anul 1968, unul din artizanii lui fiind

regretatul Vasile Dr`goiescu, fostul secretar general al prim`riei, un tehnocrat vizionar [i un om de administra]ie p`tima[. Viceprimarii de ast`zi, Orban [i Murgeanu [i primarul sectorului 3, Negoi]`, f`r` s` mai a[tepte, au demarat \nchiderea accesului \n zona istoric` [i exist` toate [ansele ca un prim mare proiect s` prind` contur de ecarisaj urbanistic cu re\nvierea fa]adelor din zon`, dup` exemplul Var[oviei [i chiar al Belgradului. çn acesta din urm` sunt conservate zone, multe mici restaurante p`streaz` la loc de cinste chipuri, semn`turi [i alte dovezi de trecere pe acolo a personalit`]ilor. Nichita St`nescu nu poate fi reperat \n localuri bucolice ale Bucure[tiului, \ns` la Belgrad exist` un mic local pitoresc unde poetul a intrat, s-a bucurat [i a fost consemnat: „Multe se pot face [i f`r` bani mul]i“. Dac` \n conducerea comisiilor de specialitate ale Consiliului Municipal, \n corpul de sf`tuitori ai edililor, s-ar semnala prezen]a neformal` a istoricilor [i arti[tilor importan]i, cu idei [i sugestii, acest lucru ar constitui o cale sigur` de reconstruire [i realizare a unor mici proiecte „promemoria“, foarte importante \n circuitul de rea[ezare a amintirilor de care orice Mic Mare Paris are atâta nevoie. Bucure[tiul merit` o privire PANORAMICå [i noi ne vom str`dui s` contribuim la ea.

Proiecte culturale

Atlasul Etnografic Român çn anul 2003 a ap`rut, la Editura Academiei Române [i la Editura Monitorul Oficial, volumul I al Atlasului Etnografic Român – Habitatul. Lucrare monumental` de interes na]ional [i interna]ional, la care au lucrat genera]ii de etnografi, \ncepând cu anii ,70, Atlasul Etnografic Român a fost elaborat prin intervievarea a peste 18000 de subiec]i, completându-se peste 6000 de chestionare. R`spunsurile au fost apoi cartografiate pe h`r]i etnografice. Al`turi de chestionarele

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

AER s-a constituit [i o arhiv` fotografic` care cuprinde peste 150000 de fotografii. H`r]ile au fost organizate tematic, iar legendele au fost traduse \n trei limbi str`ine: englez`, francez` [i german`. Dup` un efort sus]inut al colectivului de etnografie din cadrul Institutului de Etnografie [i Folclor „C. Br`iloiu“ (IEF) al Academiei Române, [i \n urma unei campanii de pres` [i a uneia de lobby politic dus` de Liga pentru Identitate Na]ional` \n anul 2002 la nivelul

Pre[edin]iei, Parlamentului [i Guvernului, a fost posibil ca primul volum, o lucrare absolut impresionant`, s` poat` vedea lumina tiparului la sfâr[itul anului 2003. Seria AER cuprinde \nc` patru volume: Ocupa]iile, Tehnica popular`, Arta popular` – Portul popular [i Obiceiuri – Mitologie. „Din punct de vedere tematic – scria \n introducerea la primul volum prof. Ion Ghinoiu, coordonatorul AER – atlasul apare ca un arbore uria[ din care se \nal]` patru mari \ncreng`turi: construirea

21

Azi \n România

[i amenajarea ad`postului uman (a[ezarea, gospod`ria, locuin]a); mijloace de câ[tigare a existen]ei (zeci de ocupa]ii, me[te[uguri [i instala]ii tehnice populare); manifest`rile artistice (portul, arta popular`) [i manifest`rile spirituale (s`rb`torile [i obiceiurile din ciclul familial [i ciclul calendaristic).“ Volumul II, Ocupa]iile este redactat, machetat, \nc` din luna decembrie 2004, [i a[teapt` tip`rirea. Tematica acestuia cuprinde 5 h`r]i introductive, 75 h`r]i la capitolul „Cultivarea p`mântului“, „Cre[terea animalelor“, 3 h`r]i „Albin`ritul“, 2 h`r]i „Sericicultura“, 12 h`r]i „Pescuitul“, 5 h`r]i „Vân`toarea“, 12 h`r]i „Transportul“, un total de 138 h`r]i etnografice \nso]ite de tot atâtea plan[e fotografice. Este o lucrare cu care România trebuie s` se prezinte pe plan mondial \n expozi]iile de carte, bibliotecile universitare [i [tiin]ifice din \ntreaga lume. çn paralel cu realizarea [i publicarea celor 5 volume ale AER, colectivul de etnografi din IEF s-a implicat \ntr-un alt proiect monumental, transcrierea, siste-

22

matizarea [i publicarea Documentelor Etnografice Române[ti (DER), din care au ap`rut, cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii [i Cultelor, 4 volume din seria S`rb`tori [i Obiceiuri (vol. I – Oltenia, vol. II – Banat, Cri[ana, Maramure[, vol. III – Transilvania, vol. IV – Moldova ), publicate la Editura Enciclopedic`. Ultimul volum din aceast` serie Dobrogea [i Muntenia, este \n curs de redactare. Seria Habitatul , cu primul

volum Oltenia, este \n curs de apari]ie la Editura Etnologic`, al doilea volum, Banat, Cri[ana, Maramure[ fiind \n curs de elaborare. AER [i DER reprezint` sinteze ale spiritualit`]ii române[ti care pot fi finalizate \n urm`torii ani. Ast`zi, când fiecare ]ar` este preocupat` de p`strarea [i promovarea zestrei culturale, identitare, România, \n cadrul disciplinei etnologice, se poate prezenta cu aceste dou` proiecte, rod al genera]iilor de etnografi care au trudit la realizarea lor, precum [i al geniului cultural românesc. Din p`cate, efortul colectivului de cercet`tori din cadrul IEF este blocat \n faza de finalizare prin lipsa fondurilor necesare tip`ririi acestor lucr`ri. Se sper` astfel \n sensibilizarea oficialit`]ilor [i a reprezentan]ilor unor firme private care s` se implice \n sprijinirea public`rii celorlalte patru volume ale AER [i un prim pas a fost f`cut chiar la festivitatea de lansare a revistei Polemica: D-na Mona Musc`, ministrul culturii a promis cu acel prilej tot sprijinul domniei sale [i a ministerului. Din p`cate, fondurile acestuia sunt extrem de s`race [i de aceea Liga pentru Identitate Na]ional` [i revista Polemica pornesc o nou` campanie pentru asigurarea fondurilor necesare atât din surse guvernamentale cât [i private. Costurile pe volum sunt evaluate la circa 50.000 euro la un tiraj de 2000 de exemplare (formatul atlasului este de 30/40 de cm). Contul Institutului este: RO94TREZ7015003XXX000062 Trezoreria sect. 1. Pentru rela]ii suplimentare poate fi contactat dr. Ion Ghinoiu, coordonatorul AER, la tel: 212 88 72.

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Timpul liturgic

Darurile çnvierii Ve[nicia – „o zi ne\nserat` de Pa[ti“ çnvierea Domnului este o s`rb`toare a trecutului, o s`rb`toare a prezentului [i o s`rb`toare a ve[niciei. S`rb`toare a trecutului, \n \n]elesul c` aducem \n actualitatea noastr` ceea ce s-a petrecut \n istorie, când Domnul nostru Iisus Hristos a \nviat din mor]i. Aducem \n actualitate evenimentul [i-l s`rb`torim dup` putere, iar cadrul de s`rb`torire ni-l d` Sfânta noastr` Biseric`, prin slujba de Pa[ti. Este o s`rb`toare a prezentului, \n \n]elesul c` tr`im \n prezent cele ce s-au petrecut \n trecut pentru ve[nicie. ßi este o s`rb`toare a viitorului [i a ve[niciei, fiindc` noi credem c` \n ve[nicie vom tr`i Sfânta çnviere a Domnului nostru Iisus Hristos [i toate evenimentele legate de lucrarea de mântuire a Domnului nostru Iisus Hristos. Este destul s` ne gândim la ceea ce este la Pa[ti [i credem c` a[a va fi \n ve[nicie, o zi ne\nserat` de Pa[ti!

xx)

Pa[ti [i zicem: Acum toate de lumin` s-au umplut [i cerul [i p`mântul [i cele de dedesubt, deci s` pr`znuiasc` toat` f`ptura çnvierea lui Hristos \ntru care s-a \nt`rit! ßi iar`[i zicem: Cerurile dup` cuviin]` s` se veseleasc` [i p`mântul s` se bucure [i s` pr`znuiasc` toat` lumea cea v`zut` [i cea nev`zut`, c` Hristos a \nviat ca Cel Atotputernic! La Pa[ti m`rturisim c` pr`znuim omorârea mor]ii, sf`râmarea iadului [i \ncep`tura altei vie]i [i c` s`ltând l`ud`m Pricinuitorul pe Domnul nostru Iisus Hristos Cel unul binecuvântat, Dumnezeul p`rin]ilor [i pream`rit!

TEOFIL P åRåIANX)

Darurile çnvierii Din mormântul d`t`tor de via]` al Mântuitorului nostru Iisus Hristos izvor`sc ni[te daruri pe care ni le d` Domnul Hristos Cel çnviat, dintre care a[ aminti mai ales cinci care se impun aten]iei noastre. ßi anume, \n Sfânta Evanghelie de la Matei, \n ultimul capitol, 28, ni se prezint` o \ntâlnire a Domnului nostru Hristos cu femeile mironosi]e, care se \ntorceau de la mormântul gol. ßi cele dintâi cuvinte rostite de mântuitorul dup` çnvierea Sa, p`strate \n Sfânta Evanghelie de la Matei, sunt: Bucura]i-v`! Cuvântul

S`rb`toarea omorârii mor]ii Ani de-a rândul am auzit – [i n`d`jduim s` auzim [i de Sfintele Pa[ti anul acesta [i apoi \n celelalte zile ale vie]ii noastre, de câte ori vom s`rb`tori: Ziua çnvierii, s` ne lumin`m popoare, Pa[tile Domnului, Pa[tile, c` din moarte la via]` [i de pe p`mânt la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-i cânt`m cântare de biruin]`! E o m`rturisire, o rev`rsare de gând. Ziua çnvierii e ziua Sfintelor Pa[ti: popoare s` ne lumin`m, s` ne lumin`m cu lumina cuno[tin]ei de Dumnezeu. Apoi pomenim Pa[tile [i zicem: Pa[tile Domnului, Pa[tile. Pa[ti \nseamn` „trecere“ [i ni se spune c` am fost trecu]i de la moarte la via]` [i de pe p`mânt la cer, noi care \i cânt`m cântare de biruin]`, care ne rev`rs`m sufletul \n cântarea de biruin]`: Hristos a \nviat din mor]i, cu moartea pre moarte c`lcând [i celor din morminte via]` d`ruindu-le! M`rturisim apoi c` toate de lumin` s-au umplut la Sfânta çnviere [i tr`im lumina çnvierii de fiecare dat` la Sfintele x)

Arhimandrit, membru al ob[tei Mân`stirii Sâmb`ta. Fragmente din cuvântul „çnvierea lui Hristos, çnvierea vie]ii noastre“ rostit de p`rintele Teofil \n fa]a studen]ilor din Ia[i.

xx)

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

23

Timpul liturgic

Bucura]i-v`, s` [ti]i c` nu e numai un simplu \ndemn la bucurie, ci este un salut pe care \l \ntrebuin]au oamenii din vremea aceea: Bucura]i-v`! Este la fel cu „Bun` ziua!“ \n acela[i timp este un \ndemn la bucurie [i noi \l re]inem [i ca salut [i ca \ndemn la bucurie: Bucura]i-v`! Femeile mironosi]e, relateaz` Sfântul Evanghelist Matei, au c`zut cu fe]ele la p`mânt lâng` picioarele Domnului nostru Iisus Hristos, s-au \nchinat Domnului Hristos, Care le-a mai spus ceva: Nu v` teme]i. Deci sunt dou` cuvinte rostite de Domnul Hristos \n leg`tur` cu femeile mironosi]e: Bucura]i-v` [i Nu v` teme]i. Avem bucuria [i curajul ca rezultat al çnvierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, al credin]ei \n çnvierea Sa. Se spune, \n Sfânta Evanghelie de la Ioan, c` Domnul le-a spus ucenicilor S`i, \nainte de Patima Sa cea mântuitoare: Acum sunte]i tri[ti pentru c` v-am spus c` m` duc [i nu m` ve]i mai vedea, dar iar`[i voi veni, iar`[i m` ve]i vedea [i se va bucura inima voastr` [i bucuria voastr` nu o va lua nimeni de la voi. çn Sfânta Evanghelie de la Luca, acolo unde se istorise[te c`l`toria Mântuitorului Hristos \mpreun` cu cei doi care mergeau spre Emaus, se spune c` Domnul i-a \ntrebat: De ce sunte]i tri[ti? Deci Hristos nu vrea triste]ea, ci vrea bucuria. De ce sunte]i tri[ti ? ßi i-au spus Mântuitorului despre cauza triste]ii lor [i

Domnul Hristos, dup` aceea, le-a dat bucurie \n loc de \ntristare; \ntristarea lor s-a pref`cut \n bucurie. Deci s-a \ntâmplat ce a zis Hristos: M` ve]i vedea [i se va bucura inima voastr` [i bucuria voastr` nimeni nu o va lua de la voi. ßi acum urmeaz` ceva deosebit de frumos, [i anume ceea ce spune Sf. Ev. Luca \n leg`tur` cu çn`l]area Domnului nostru Iisus Hristos: ucenicii, când S-a \n`l]at la cer, s-au \nchinat lui [i s-au \ntors la Ierusalim cu bucurie mare. Cum s-au \ntors? Cu bucurie ! Ce fel de bucurie? Cu bucurie mare! ßi cuvântul acesta: s-au \ntors la Ierusalim cu bucurie mare ne aduce aminte de o alt` bucurie, bucuria de la Na[terea Domnului Hristos pe care a vestit-o \ngerul binevestitor p`storilor, ciobanilor din Betleem, când le-a spus: Iat`, v` vestesc vou` bucurie mare. Deci bucurie mare la Na[terea Domnului Hristos, bucurie mare la çnviere [i çn`l]area la cer a Domnului Iisus Hristos [i bine\n]eles, bucuria de la Buna-vestire, când \ngerul binevestitor i-a spus Preasfintei Fecioare Maria: Bucur`-te cea plin` de dar, Domnul este cu tine. Binecuvântat` e[ti tu \ntre femei. Prin urmare, avem trei daruri ale çnvierii pe care le-am pomenit: bucuria, netemerea sau curajul – bucura]i-v` [i nu v` teme]i; al treilea dar, ar fi iertarea p`catelor. çn ziua \n care Domnul Hristos a \nviat din mor]i a suflat peste ucenicii S`i

[i a zis: Lua]i Duh Sfânt, c`rora ve]i ierta p`catele voastre vor fi iertate [i c`rora le ve]i ]ine, vor fi ]inute. Sunt cuvinte prin care s-a dat Apostolilor puterea dezleg`rii p`catelor [i de care depind [i bucuria [i netemerea. çn m`sura \n care avem iertarea p`catelor, avem condi]ia bucuriei [i a netemerii [i, pe lâng` aceasta, avem [i pacea. ßi, \n sfâr[it, mai avem \nc` un dar, binecuvântarea. Sf. Ev. Luca, \n relatarea despre çn`l]area la cer a Domnului Hristos, spune c` Mântuitorul, mergând cu ucenicii spre Betania, deci pe Muntele M`slinilor, [i-a ridicat mâinile [i I-a binecuvântat, [i adaug` Sf. Ev. Luca – cumva a[a ca s` nu se uite lucrul acesta – [i, pe când \i binecuvânta, S-a dep`rtat de ei [i S-a \n`l]at la cer. Deci ce a f`cut Domnul Hristos la çn`l]area Lui la cer? ßi-a ridicat mâinile [i I-a binecuvântat pe ucenici. ßi cum s-a \n`l]at? Binecuvântând! ßi pe când \i binecuvânta, S-a dep`rtat de ei [i S-a \n`l]at la cer. E al cincilea dar al çnvierii: binecuvântarea pe care o d` Dumnezeu. E foarte \ncurajator lucrul acesta, s` [tii c` Domnul nostru Iisus Hristos S-a \n`l]at la cer binecuvântând lumea. ßi binecuvântarea aceasta este temelia tuturor binecuvânt`rilor pe care le d` Biserica noastr` \n sfintele slujbe, pe care de fapt Hristos le d` \n Biserica noastr` prin mijlocire preo]easc`.

Undde-]i este, iaddule, biruin]a?? (Partea a doua a omiliei Sf. Ioan Gur` de Aur ce se cite[te \n noaptea de Pa[ti)

Masa este plin`, osp`ta]i-v` to]i. Vi]elul este mult, nimeni s` nu ias` fl`mând. Gusta]i to]i din osp`]ul credin]ei; \mp`rt`[i]i-v` to]i din bog`]ia bun`t`]ii. S` nu se plâng` nimeni de lips`, c` s-a ar`tat \mp`r`]ia cea de ob[te. Nimeni s` nu se tânguiasc` pentru p`cate, c` din mormânt iertare a r`s`rit. Nimeni s` nu se team` de moarte, c` ne-a izb`vit pe noi moartea Mântuitorului; a stins-o pe ea Cel ce a fost ]inut de ea. Pr`dat-a iadul Cel ce S-a pogorât \n iad; umplutu-l-a de am`r`ciune, fiindc` a gustat din trupul Lui. ßi aceasta mai \nainte \n]elegând-o Isaia a gr`it: Iadul, zice, s-a am`rât, \ntâmpinându-Te pe Tine jos; Am`râtu-sa, c` s-a stricat. S-a am`rât, c` a fost batjocorit;

24

S-a am`rât, c` a fost omorât; S-a am`rât, c` s-a surpat; S-a am`rât, c` a fost legat. A primit un trup [i de Dumnezeu a fost lovit. A primit p`mânt [i s-a \ntâlnit cu cerul. A primit ceea ce vedea [i a c`zut prin ceea ce nu vedea. Unde-]i este, moarte, boldul? Unde-]i este, iadule, biruin]a? çnviat-a Hristos [i tu ai fost nimicit. Sculatu-S-a Hristos [i au c`zut diavolii. çnviat-a Hristos [i se bucur` \ngerii. çnviat-a Hristos [i via]a ne st`pâne[te. çnviat-a Hristos [i nici un mort nu este \n groap`; C` Hristos, sculându-Se din mor]i, \ncep`tur` celor adormi]i S-a f`cut. Lui se cuvine slava [i st`pânirea \n vecii vecilor. Amin.

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Identit`]i N`ravuri vechi, metehne noi CORINA BISTRICEANUX)

Osp`]ul, sau consacrarea materiei Nu de pu]ine ori, se repro[eaz` românului apetitul exaggerat, mai ales la marile ospe]e s`rb`tore[ti. Dup` a[teptarea smerit`, \n post [i re]inere, urmeaz` dezl`n]uirea gurmand`; dup` o alimenta]ie excesiv de monoton`, diversitatea ostentativ` a bucatelor a[ezate pe masa de s`rb`toare.

Aten]ia maxim` \n comportamentul nostru alimentar se \ndreapt` spre igiena ambalajelor [i calculul caloriilor. Obi[nui]i ai localurilor cu meniuri frugale (fast-food), nu mai acord`m mesei decât creditul unui obicei vechi, nes`n`tos când este prea abundent, plictisitor dac` este prea auster, consumator de timp, de vreme ce exist` tot felul de bun`t`]i ce pot fi administrate rapid, la pache]ele mici, pe strad`, la [coal`, la birou, \n tramvai, oriunde. Mâncarea nu este, pentru noi, decât surs` de pl`ceri gurmande, de s`n`tate sau boal`, de frumuse]e sau dezechilibrare trupeasc`. Din punct de vedere moral, suntem deja \nv`]a]i c` nu ceea ce ne intr` \n gur` ne \ntineaz` sau ne \nal]`, ci ceea ce ne iese din gur`. Cu toate acestea, mâncarea ne reprezint`, din punct de vedere cultural, la fel de mult ca [i limba vorbit`, ca [i crea]iile cele mai rafinate ale spiritului. Este important ce mânc`m, cum mânc`m, ba chiar [i de ce mânc`m. Mâncarea nu este doar o astâmp`rare provizorie a unei nevoi biologice. Ea este, de multe ori, substan]a unui comportament ritualic. Exist` multe alimente pe care nu le consum`m pentru calit`]ile lor nutritive, ci pentru valoarea simbolic` pe care o au. Alimenta]ia, \n sine, nu este numai - [i nici \n primul rând - un comportament animalic, lipsit de sens cultural. La r`stimpuri, \n s`rb`tori, alimenta]ia devine mod de comuniune cu sacrul. çntr-un mediu de abunden]` material` [i deficit moral, devine rafinament senzual. çn lumea ultrara]ional` \n care tr`im, alimentele sunt formule x)

chimice care particip` la marea ecua]ie a vie]ii lungi [i f`r` griji.

Ritualul mesei Ini]ial, masa a fost unul din cele mai \nsemnate fapte culturale sau religioase. De când omul nu mai \nghite hulpav vânatul la locul pe care l-a prins sau fructul sub arborele din care l-a cules (dac` aceste vremuri or fi existat cândva!), masa nu mai vine \n leg`tur` direct` exclusiv cu foamea, ci cu existen]a sa social`. \nc` de la \nceputul organiz`rii familiale, domestice masa a fost un ceremonial, un ritual al acestei organiz`ri. La români, se m`nânc`, de obicei, de trei ori pe zi, iar vara, la câmp, chiar de patru ori: o dat` diminea]a, la prânzi[or; apoi, când soarele st` drept la amiaz`; \nc` o dat` „de-achindii“, pe la ora 5 dupamiaz`; [i seara, \nainte de culcare. Obiect de mobilier atent lucrat, masa marcheaz` unul dintre locurile privilegiate ale locuin]ei. Se obi[nuia s` fie a[ezat` sub icoane, la peretele dinspre r`s`rit. Pe mas` trebuia s` fie mereu pâine [i sare, \n semn de prosperitate. Nicidecum nu trebuiau s` se afle la vedere vase goale. Se spune c`, atunci când este \nc`rcat` cu de toate, masa râde; dac` se vars` din bucate pe ea, se bucur` [i zice: „las’ s` fie de unde se vars`!“ La mas`, ]`ranii se a[ezau dup` ce se sp`lau pe mâini [i \[i f`ceau cruce, \n ordinea stabilit` de ierarhia familial`. Chiar [i mor]ii puteau fi prezen]i, fie \n urma unei invita]ii (o liba]ie prin care erau invoca]i [i

li se aducea prinos), fie neinvita]i (dac` o buc`]ic` de mâncare c`dea pe jos, nu trebuia ridicat` [i mânat`, c`ci se credea c` este cerut` de mor]i). Hrana este consacrat` \n cadrul acestui ritual, adic` \nchinat`, pus` \n leg`tur` cât mai direct` cu divinitatea, prin jertfe, prinoase, ofrande, liba]ii. Ini]ial, hrana era chiar divinitate. çn formele primitive de credin]` religioas`, fructele, cerealele, plantele \n general sunt p`r]i, m`dulare ale unei divinit`]i primordiale, din substan]a c`reia ne \mp`rt`[im prin gra]ia acestei divinit`]i. De asemenea, animalele, vânate numai dup` ce protec]ia zeilorpatroni a fost cerut`, sunt darurile, ba chiar \ntruchip`rile acelor zei. Aceast` contopire \ntre carnea unui animal vânat sau sacrificat [i divinitate este evident` mai cu seam` \n cadrul credin]elor totemice. Acolo unde interdic]ia tabuului ap`r` de orice v`t`mare un animal considerat divin sau aflat sub imediata protec]ie a divinului, exist` totu[i r`stimpuri \n care acesta poate, ba chiar este imperios necesar s` fie vânat, ucis [i consumat apoi. De ce aceast` excep]ie? Pentru c`, \n aceste r`stimpuri sacre, numite s`rb`tori, oamenii trebuie s` \[i reafirme numai comuniunea orizontal`, \ntre ei, cei de un fel, ci [i – [i mai cu seam` – comuniunea vertical`, care \i \nal]`, \i face asemenea zeului din a c`rui substan]` s-au \mp`rt`[it. Ospe]ele rituale, care succed marile sacrificii, sunt modelul exemplar al meselor de zi cu zi. Cu timpul, sacrificiile au devenit ritualuri familiale obligatorii pentru fiecare familie sau gospod`rie, prin care este reluat [i reprodus \n \ntreaga

Sociolog, lector la Universitatea Spiru Haret – Bucure[ti.

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

25

Identit`]i

comunitate scenariul cosmologic ini]ial con]inut \n sacrificiul \ntemeietor, prin care substan]a divin` devenea substan]a materiei vii. Ele nu erau numai un mijloc de solicitare sau de punere \n leg`tur` direct` cu gra]ia unei divinit`]i, ci [i un mod de a lupta \mpotriva for]elor demonice. Sacrificiile [i ospe]ele care le \nso]esc sunt ceremoniale mai puternice decât simpla ofrand`, prin aceea c` moartea violent` a divinit`]ii este modul suprem de expiere a p`catului cosmic.

„Secul“ [i „dulcele“ A[adar, ca fapt cultural, masa \nseamn` comuniunea dintre sacru [i profan, reg`sirea dintre om [i divinitate. Pentru preg`tirea acestei comuniuni mitice, care st` la baza rudeniei cu divinitatea, este necesar` o preg`tire, o perioad` de restric]ii alimentare. Marile ospe]e, cele la care se servea mai cu seam` carne [i \n special carnea unor animale sacrificate ritual, \n cadrul unor ceremonii, erau precedate de posturi, atât \n cre[tinism, cât [i \n cadrul religiilor precre[tine. Traco-ge]ii ]ineau post: misienii de pe malul drept al Dun`rii se ab]ineau de la orice aliment din carne, fiind supranumi]i „cei ce se temeau de zeu“; dacii \i numeau „pleistoi“, considerându-i eminamente vegetarieni.

26

La români, sub influen]a religiei, dar mai ales a datinilor vechi, \n afara marilor s`rb`tori nu se mânca de dulce. Se postea pentru a avea noroc \n dragoste, spor \n gospod`rie, pentru a se alunga r`ul sau boala. Pentru c` am amintit deja \n treac`t de modul de via]` pastoral, este de ad`ugat aici c` ciobanii obi[nuiau s` posteasc` adesea, iar de la \njghebarea stânii (\n preajma s`rb`torii Sfântului Gheorghe) pân` la Sfântul Ilie practicau cea mai dur` abstinen]` sexual`. Toate actele magice sau ritualice, nu numai cele permise de religia oficial`, ci [i cele mo[tenite din vechile credin]e, trebuiau \nso]ite, pentru a fi eficiente, de post. Re]inerea alimentar` erau primul semn al austerit`]ii religioase dar [i al cucerniciei care p`stra sacrul \n imediata vecin`tate a existen]ei cotidiene. Dup` reglementarea postirii de c`tre Biseric`, zilele de post cuvenite erau la num`r 189, adic` jum`tate dintr-un an. Dintre acestea, \ns`, cele cu deosebire ]inute erau Postul Cr`ciunului [i mai cu seam` Postul mare, al Pa[telui. Pentru post existau reglement`ri speciale, foarte riguroase. Vasele \n care se preg`tea mâncarea erau deosebite cu grij`, cele de dulce fiind p`strate separat de cele de post. Exista chiar [i o zi special`, Mar]ea Vaselor, prima zi de mar]i din Postul Pa[telui, când se sp`lau cu le[ie vasele „de dulce“, se cl`teau cu apa p`strat` de la Boboteaz` [i se \ndep`rtau pentru intervalul de austeritate care urma. Cel mai lung [i mai greu post, cel al Pa[telui, era \ntâmpinat cu smerenie; \n ultima zi „de dulce“ dinaintea „l`satului de sec“ aveau loc petreceri cu reminiscen]e orgiastice. Oamenii se osp`tau din bel[ug, se s`rutau, pentru c` nu se [tie „cine va mai ajunge Pa[tele“. çn general, \n civiliza]ia tradi]ional`, familial` româneasc` postul are [i sensuri deosebite de cele ale postului cre[tin. çn anumite cazuri, cum ar fi s`rb`toarea Ignatului, desf`[urat` \n ultima s`pt`mân` a Postului Cr`ciunului, ab]inerea de la consumarea c`rnii se \mplete[te cu recomandarea contrar`, de a vedea [i a te atinge de sânge, de a te \mp`rt`[i din carnea animalului sacrificat. Este un paradox rar, al mântuirii [i purific`rii suflete[ti [i trupe[ti atât prin abstinen]`, cât [i prin comuniune alimentar`.

Sacrificiul animalelor P`catul consum`rii c`rnii apare din credin]a c` vitele nu i-au fost d`ruite omului pentru a-i servi drept hran`, ci pentru a-l ajuta. Ele sunt prezente \n mitologia româneasc`, intervenind ca trimi[i sau ca \nlocuitori ai unei divinit`]i. Boul, taurul sau vaca, „animale pl`cute lui Dumnezeu“, sunt zestrea dat` omului pentru a putea munci p`mântul. Boul alb este simbol solar dar reprezint` [i stihia htonian`. Particip` [i la ritualurile de \nmormântare, dar [i la cele de fertilitate, având func]ii fecundatoare, apotropaice [i augurale. ç[i are s`rb`toarea sa, la sfâr[itul prim`verii, numit` Boul \nstru]at sau \mp`nat. çn aceast` zi, un animal frumos este \mpodobit cu covoare, panglici, cununi de flori, clopote; peste frunte i se atârn` o cruce de lemn. Este plimbat prin sat [i stropit cu ap` [i, dup` ce colind` astfel tot satul, se \ntoarce la gospod`ria de care ]ine. Aici \nconjoar` de trei ori masa pe care se afl` grâu [i b`utur`, dup` care urmeaz` osp`]ul. Oaia este, al`turi de bou, unul dintre animalele \n care nu se poate preface dracul. Ca „oaie n`zdr`van`“ ea este, spunea V. Kernbach, „un simbol mitic“, transfigurat \n arhetip cultural ce a dat na[tere la mai bine de 1 000 de variante ale baladei miori]ei. Animal solar (lâna de aur), sinonim al bog`]iei sau ipostaz` a sufletelor celor mor]i, oaia este „blagoslovit`“ de Dumnezeu, agent al binelui divin, dar are [i autonomie sacr`: ea face semnul crucii cu piciorul \nainte de a se a[eza, binecuvântând astfel spa]iul, alungând duhurile rele. Din pricina cur`]eniei ei, se afl` \n conflict latent cu firea demonic` feminin`; de aceea, contactul cu acest animal, prin defini]ie fertil, pur, sfânt, atrage obliga]ia „cur`]eniei“ ciobanilor \ntre Sângiorz [i Sântilie, când \ncep nedeile. çn sfâr[it, porcul, departe de simbolistica necur`]iei la care face trimitere Noul Testament este, \n credin]a româneasc`, un substitut al soarelui. „Purcelul cu p`rul de aur“ care se nunte[te cu o fat` de \mp`rat este, \n pofida oric`ror ironice rezerve, antecesorul lui Hyperion. Leg`tura lui cu lumina atotputernic`, ce trece dincolo de hotarele lumii de aici [i poate \mpr`[tia tenebrele lumii de dincolo, este reflectat` [i \n credin]a c` „porc de dai de poman`, pe cea lume ai lumin`; el \[i duce lumân`ri, c`ci fiecare peri[or al lui e o lumân`ric`“ (Elena

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Identit`]i

Niculi]` Voronca). Animal augural, el preveste[te m`riti[ul fetelor, frigul sau c`ldura, iar \ntâlnirea cu el – real` sau \n vis – preveste[te bog`]ia [i fericirea. Toate aceste animale – [i altele pe care nu le-am pomenit, calul, p`s`rile – sunt ipostazele reale, domestice, ale vechilor divinit`]i totemice. Tocmai conform sfin]eniei lor, care le a[eaz` departe de consumul alimentar cotidian, ele devin alimentul sacru al ospe]elor [i praznicelor. ßi porcul [i oaia, cele dou` animale care asigur` cea mai mare parte a proteinelor animale din alimeta]ia românilor, sunt sacrificate la r`stimpuri sacre, s`rb`tore[ti. çn urma sacrificiului ini]ial, o inten]ie distructiv`, de ucidere a divinit`]ii zoomorfe, este transfigurat` \n solidarizarea substan]ial` dintre om [i acea divinitate, \n supravie]uirea p`r]ii divine prin asimilarea ei \n umanitate. Prin osp`]ul care urmeaz` sacrificiului, oamenii \[i \nal]` substan]a, \nt`rind-o cu cea a divinit`]ii-totem. çn acest scenariu sacru, ini]iativele moderne de „ecologizare“ sau „igienizare“ a gestului sacrificial, prin \nlocuirea vechilor datini ale jertfei cu instrumente eficiente de eutanasiere a animalelor se potrivesc ca nuca-n perete. Interven]ia brutal` a industriei m`cel`re[ti \n ritualul familial sau comunitar echivaleaz` cu profanarea credin]elor vechi [i transform` s`rb`toarea \n rutin`. A[a cum industria de panifica]ie a transformat un rutin` un alt ritual, cel al coacerii [i consum`rii pâinii.

Sacerdo]iul plugului Un caz special de sacrificiu este cel transfigurat \n prepararea [i consumarea pânii. De[i are origine vegetal`, grâul [i pâinea au conota]ii sacre la fel de puternice ca [i carnea mielului pascal sau pomana Ignatului. Dincolo de a fi simple gr`un]e hr`nitoare, proteine condensate, cultura cerealelor presupunea, \n vremurile vechi, un adev`rat cult. La români, munca p`mântului \nsemna un adev`rat sacerdo]iu: se pornea la arata primenit, preg`tit suflete[te [i trupe[te. Mai ales preg`tirea pentru \ntâia zi de arat, de contact intens cu p`mântul solicita o serie de interdic]ii alimentare [i sexuale, care se puteau prelungi pe toat` durata aratului. Spre deosebire de vremurile neolitice, când p`mântul \[i dezv`luia tainele germina]iei, fertilit`]ii [i mor]ii doar femeii, \n satul românesc b`rbatul oficia ritualurile legate

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

de p`mânt. Trecerea investiturii de la femeie c`tre b`rbat este marcat` simbolic de mitul Demetrei [i al lui Triptolem: potrivit pove[tii, Celeos, tat`l lui Triptolem, a ad`postit-o pe Demetra, zei]a grânelor, la Eleusis pe când aceasta cutreiera p`mântul \n c`utarea fiicei sale. Ca s`-l r`spl`teasc` pentru ospitalitate, zei]a a vrut s`-i ofere fiului regelui, Demofon, nemurirea. Pentru aceasta, l-a a[ezat \n vatr`, ca focul s`-l cure]e de partea sa muritoare. Din pricina spaimei mamei lui Demofon, ac]iunea a e[uat [i copilul a pierit. çn schimbul lui, zei]a i-a d`ruit celuilalt fiu, Triptolem (al c`rui nume trimite, \n etimologia propus` de antici, la tripolos, „cel ce ar` de trei ori“), un car tras de dragoni \naripa]i [i un pumn de semin]e. Triptolem a \nceput s` str`bat` lumea, \nv`]ându-i pe oameni agricultura [i mânuirea plugului. El a inaugurat s`rb`torile numite Tesmoforia, rezervate exclusiv femeilor, \n timpul c`rora se executau ritualuri ce aveau menirea de a asigura fecunditatea solului [i a femeilor [i a instituit cultul zei]ei \n Atica. Dup` aceast` trecere simbolic` de la taina feminin` a germina]iei la efortul civilizator masculin de cultivare a p`mântului, b`rbatul va fi principalul oficiant al ritualurilor agrare, pân` chiar la excluderea femeii din cadrul lor. Astfel, la români, când se porne[te prim`vara la arat, sunt binecuvânta]i boii, plugul [i s`mân]a din sac, dar femeia nu are voie s` treac` pe dinaintea boilor, c`ci „le merge lucrul greu, f`r` spori, c` ea e p`c`toas`“. çn interpret`rile actuale ale antropologilor [i etnologilor, sacralitatea \ns`mân]`rii p`mântului provine din reproducerea unei hierogamii, a nun]ii sacre dintre o divinitate

(de cele mai multe ori uranian`) substituit` de om [i p`mânt. Plugul are semnifica]ie falic`, iar p`mântul este asimilat trupului feminin, roditor, primordial. Sem`natul [i seceratul erau, de asemenea, \nso]ite de ritualuri complicate. Pe lâng` semin]ele stropite cu agheazm`, \n sac trebuiau s` se afle „sfin]ituri de Pa[ti“: pasc`, coji de ou`, sl`nin`, cu care s` astâmpere foamea p`mântului. Se spunea c`, dac` omul ar vedea câte guri stau c`scate \n p`mânt ca s` a[tepte mâncare din ceea ce el seam`n`, ar muri de spaim`; de[i nu le vede, el trebuie \ns` s` cear` road` „pentru toat` dihania [i pentru mine“, c`ci el se va s`tura dup` ce se vor fi s`turat toate celelalte vie]uitoare, vii sau moarte, oameni sau dih`nii. Responsabilitatea plugarului nu era, prin urmare, una pur economic`, ci una \ntemeietoare, civilizatoare; plugarul era conduc`torul absolut al lumii naturale care tr`ia din sporul p`mântului. Odat` cu r`spândirea culturii grâului, sfin]eniei p`mântului i s-a ad`ugat, \n religia noastr` popular`, sfin]enia grâului. Se spune c` aceast` s`mân]` a ap`rut pe p`mânt odat` cu Iisus Hristos: de aceea, pe grâul de var` este zugr`vit` fa]a Sa. „Dup` cum noi suntem f`cu]i din lut, astfel [i trupul Domnului Hristos e f`cut din grâu.“ Grâul sluje[te la alungarea bolilor, a farmecelor necurate, la aflarea ursitului, la cinste [i dragoste. Ca plant` sfânt`, este singura cu care se sluje[te \n biseric`. çntre grâu [i secar` sau porumb, ierarhia sacralit`]ii \l a[eaz` pe cel dintâi mai sus; ierarhia casnic`, \ns`, le d` cinstea cuvenit` tuturor, c`ci, se spune, afar` de p`l`mod`, care este a diavolului, toate semin]ele ne sunt date din voia lui Dumnezeu.

27

Identit`]i

Sacrificiul pâinii De[i, pân` de curând, pâinea a fost pu]in folosit` la masa cotidian`, ca hran` profan`, ea era, \ns`, centrul de greutate al ofrandelor care se aduceau divinit`]ii. Ob]inerea grâului curat se f`cea foarte greu – numai vânturatul putea dura chiar [i dou` s`pt`mâni. Pâinea se preg`tea cu ceremonie [i multe interdic]ii: femeia \[i f`cea cruce \nainte de a \ncepe s` cearn` f`ina [i invoca ajutorul divin; apoi \nchipuia o cruce pe aluatul fr`mântat. Dac` pâinea e prea mic`, se mai poate ad`uga aluat, dar niciodat` nu se poate lua din aluat. Nu este voie nici s` se numere pâinile din cuptor, c`ci altfel r`mâi f`r` ele, ba chiar mori. Odat` scoas` din cuptor, pâinea nu se mai poate pune \napoi cu nici un chip. Are calit`]i oraculare, asemenea unei divinit`]i: dac` este ars`, se spune c` cel care f`cut-o

moare; dac` o strope[ti au ap` [i o r`core[ti, vei avea parte de moarte u[oar`; dac` crap`, cineva trebuie s` fac` un drum; dac` este nes`rat`, e semn de bel[ug. Ca simbol al sporului casei, se obi[nuia, \n anumite zone, ca s` se intre \n casa nou` cu o pâine din care nu se mânca. Sfânt` fiind, ca trup al lui Iisus, ea nu se arunca niciodat` [i nici nu trebuia s` ating` p`mântul. Ca aliment ritual, pâinea se m\nca mai cu seam` la Pa[te (\n form` de pasc` sau cozonac), Cr`ciun, la nunt`, botez sau \nmormântare. Adus de la botez, copilul era a[ezat cu capul pe o pâine; ursitoarelor li se ofereau pâine sau colaci pentru a le \mbuna; deasupra mirilor se arunca grâu, iar pe capul miresei se frângea o turt`; la mort se \mpart colaci [i hrana special` a mor]ilor, f`cut` tot din grâu, coliva. Sub influen]a cre[tinismului, pâinea devine din ofrand`, dar: sub form` de anafur`, prescur`, colac sau arhanghel, \mpreun` cu vinul, ea

constituie cinstitele daruri, substan]a hristic`. Substitut al divinit`]ii, pâinea se metamorfozeaz` pentru a salva sufletul de stihiile demonice. Pentru necugetarea de a \[i fi promis copilul, mireasa sau sufletul diavolilor \n schimbul unui ajutor dat la munca p`mântului, un om trebuie s` se confrunte cu puterea malefic` a acestora. çn lupta inegal`, el prime[te un ajutor nesperat din partea pâinii preg`tite din grâul recoltei pentru care s-a sacrificat: aceasta exorcizeaz` r`ul prin pilda prorpriilor chinuri: „pe mine m-au luat spic, m-au b`tut [i m-au \mbl`tit [i-am r`bdat, rabd` [i tu. ßi m-au f`cut s`mân]` [i m-au pus \n p`mânt [i am r`bdat, rabd` [i tu. ßi iar m-au b`tut, m-au \mbl`tit [i m-au dus la moar`, m-au f`cut f`in` [i am r`bdat, rabd` [i tu. ßi m-au dat pe mâna femeilor [i m-au fr`mântat [iam r`bdat, rabd` [i tu. ßi m-au pus \n cuptor [i olecu]` am cr`pat, crap` [i tu!“.

Primim la redac]ie

Observa]ii asupra proiectului Legii privind statutul minorit`]ilor na]ionale (I) IOAN L åCåTUßUX)

A. Aspecte generale

Având \n vedere importan]a problematicii reglementate de proiectul Legii privind statutul minorit`]ilor na]ionale, consider`m necesar` organizarea unor ample dezbateri publice, cu participarea reprezentan]ilor societ`]ii civile. çn acest sens, prezent`m unele puncte de vedere referitoare la proiectul actului normativ men]ionat, cu speran]a c` [i alte segmente ale societ`]ii civile române[ti, vor participa la aceast` dezbatere care va fi finalizat` cu \mbun`t`]irea con]inutului unei legi atât de important` pentru societatea româneasc`, \n perspectiva integr`rii României \n Uniunea European`.

1. Din Expunerea de motive nu rezult` c` acest proiect a fost discutat [i cu reprezentan]ii celorlalte minorit`]i na]ionale [i astfel documentul apare ca fiind numai „opera“ reprezentan]ilor minorit`]ii maghiare; 2. çn forma actual`, acest proiect legislativ, pune foarte mult accentul pe ceea ce separ` pe minoritari de majoritari, eludându-se total ceea ce \i une[te; nu sunt preluate [i folosite concepte [i termeni precum: „respectarea integrit`]ii teritoriale“, „toleran]`“, „dialog inter-cultural“, „respect reciproc“, „\n]elegere“, „cooperare, colaborare“, „pluralism cultural“, „coeziune social`“, „respect reciproc“ [.a.

x)

28

3. Deoarece toate prevederile proiectului, \n forma lui actual`, cuprind doar drepturile persoanelor apar]inând minorit`]ilor na]ionale, apreciem c` este necesar s` se includ` [i un capitol referitor la obliga]iile acestora \n raport cu popula]ia majoritar` [i cu statul român; 4. Nu se asigur` egalitate \ntre persoanele apar]inând unei minorit`]i na]ionale [i cele apar]inând majorit`]ii, potrivit prevederilor Conven]iei–cadru pentru protec]ia minorit`]ilor na]ionale (Titlul II, art 4, alin 2), ci doar privilegii pentru minoritari, \n dauna majoritarilor; 5. Ar fi necesar ca \n expunerea de motive s` se men]ioneze dac` \n alte ]`ri europene exist` legi privind statutul minorit`]ilor, cu prevederi echivalente,

Director al Centrului europoean de studii Covasna-Harghita.

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Identit`]i

deoarece legisla]ia româneasc` trebuie s` se alinieze celei europene, inclusiv celei din acest domeniu; 6. çnaintea dezbaterii [i adopt`rii \n Parlament a proiectului legii statului minorit`]ii na]ionale propunem s` se solicite avizul conform al organismelor abilitate ale Consiliului Europei; 7. Prevederea referitoare la folosirea limbii minoritare \n raporturile cu autorit`]ile administrative \n Conven]iacadru este formulat` \ntr-o manier` foarte flexibil`, f`cându-se men]iunile „\n m`sura posibilului“ [i ]inând „seama de posibile dificult`]i de ordin financiar, administrativ, tehnic“ etc.; 8. çn acest capitol din proiectul legii statului minorit`]ilor na]ionale folosirea limbii materne nu a fost preluat` formularea din Conve]ia –cadru „…dac` aceste persoane solicit` acest lucru [i acolo unde aceast` cerere corespunde unei nevoi reale, p`r]ile (nn. Statele semnatare ale Conven]iei-cadru) se vor str`dui s` asigure, \n m`sura posibilului, condi]ii care s` permit` folosirea limbii minoritare \n raporturile dintre aceste persoane [i autorit`]ile administrative“ (Titlul II, art.10, alin 2); 9. çn acest context, consider`m c` nu toate denumirile de institu]ii, trebuiesc inscrip]ionate \n limba minorit`]ii respective ci doar cele principale, din domeniul administra]iei de stat; 10. La sec]iunea „\nv`]`mânt“, nu au fost preluate din Conven]ia–cadru, formul`ri precum: „facilitarea contactelor dintre elevi [i profesori ai diferitelor comunit`]i“, „promovarea de [anse egale de acces la educa]ia de toate nivelurile pentru persoanele apar]inând minorit`]ilor na]ionale“. Dup` prevederea potrivit c`reia se „recunoa[te dreptul persoanelor apar]inând unei minorit`]i na]ionale de a \nfiin]a [i a administra propriile institu]ii private de educa]ie [i formare“, nu se mai cuprinde [i prevederea „Exerci]iul acestui drept nu implic` nici o obliga]ie financiar` pentru p`r]i“ – nn. Statele semnatare ale Conven]iei-cadru - (Titlul II, art 13, alin 1 [i 2); 11. Nu a fost preluat` nici formularea conform c`reia asigurarea \nv`]`mântului \n limba minorit`]ilor, „nu aduce atingere \nv`]`rii limbii oficiale, ori educa]iei \n aceast` limb`….cunoa[terea limbii oficiale constituie un factor al coeziunii [i integr`rii sociale“.

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

12. Este de preferat ca \n textul legii s` fie folosit` numai no]iunea de „minoritate na]ional`“, nu [i aceea de „comunitate na]ional`“; 13. Unele formul`ri din textul proiectului, se refer` la „minorit`]ile na]ionale“ [i nu la „persoanele care apar]in acestor minorit`]i na]ionale“, reglementând, \ntr-o form` subtil`, unele drepturi colective ale acestor minorit`]i, contrar prevederilor reglement`rilor europene, \n materie; 14. De fapt, \n \ntregul s`u, proiectul actului normativ, pune un accent exagerat pe drepturile colective ale minorit`]ilor na]ionale, propunând o serie de concepte [i institu]ii precum „Autonomia cultural`“, „Consiliul Na]ional al Autonomiei Culturale“ [.a., care excede cu mult prevederile interna]ionale, \n materie. Astfel, \n capitolul „Abord`ri [i concepte fundamentale“, la Conven]ia–cadru pentru protec]ia minorit`]ilor na]ionale“, se precizeaz` f`r` echivoc: „Implementarea principiilor enun]ate \n prezenta Conven]ie-cadru se va face prin legisla]ia na]ional` [i politici guvernamentale corespunz`toare. Ea nu implic` recunoa[terea drepturilor colective: Accentul este pus pe protec]ia persoanelor apar]inând minorit`]ilor na]ionale, care \[i pot exercita drepturile \n mod individual [i \n comun cu al]ii (art. 3, paragraful 2). çn aceast` privin]`, Conven]ia-cadru urmeaz` abordarea textelor adoptate de alte organiza]ii interna]ionale“. Contrar acestor prevederi, proiectul prevede constituirea Consiliul Na]ional al Autonomiei Culturale, care „va avea un aparat propriu finan]at din bugetul de stat“, adic` va fi un „stat \n stat“; 15. Comentând art.1 din Conven]ia-cadru, care se refer` la „protec]ia minorit`]ilor na]ionale [i a drepturilor [i libert`]ilor persoanelor apar]inând acestora, legiuitorul european ]ine s` precizeze faptul c` „scopul principal al art.1 este acela de a specifica c` protec]ia minorit`]ilor na]ionale, care formez` o parte integrant` a drepturilor omului, nu intr` \n domeniul rezervat al statelor“, deci articolul se refer` la drepturile [i libert`]ile persoanelor apar]inând minorit`]ilor na]ionale [i nu minorit`]ilor ca atare. Aceast` distinc]ie [i diferen]` \n formulare „indic` \n mod clar c` nu se are \n vedere recuno[terea de drepturi colective mino-

rit`]ilor na]ionale“. ßi cu toate acestea, \ntreaga filosofie care a stat la baza elabor`rii proiectului de lege, este centrat` pe comunitate [i nu pe persoan`. 16. Potrivit comentariilor asupra prevederilor Conven]iei-cadru, faptul c` \n documentul citat este men]ionat` posibilitatea exercit`rii drepturilor [i libert`]ilor „individual sau \n comun cu al]ii…ceea ce este distinct de no]iunea de drepturi colective“. çn spiritul Conven]iei-cadru, termenul „al]ii trebuie \n]eles \n cel mai larg sens posibil, incluzând persoane apar]inând aceleia[i minorit`]i na]ionale, altei minorit`]i na]ionale ori majorit`]ii“. Contrar acestei preciz`ri, proiectul legifereaz` separatismul educa]ional, cultural, civic, contribuind la crearea unor bariere comunica]ionale \ntre minoritate [i majoritate, cu efecte distructive, pe termen mediu [i lung. 17. Proiectul pune accent pe obligativitatea consult`rii reprezentan]ilor legitimi ai persoanelor apar]inând minorit`]ilor na]ionale, \n luarea unor decizii ce privesc interesele lor identitare, dar nu prevede aceast` obligativitate [i pentru autorit`]ile publice din localit`]ile [i jude]ele unde minoritarii sunt numeric majoritari; 18. çn proiectul la care ne referim, nu sunt preluate prevederile art.20 din Conven]ia-cadru, care stipuleaz` c` „\n exercitarea drepturilor [i libert`]ilor… orice persoan` apar]inând minorit`]ilor na]ionale va respecta legisla]ia na]ional` [i drepturile celorlal]i, \n special ale persoanelor apar]inând majorit`]ii sau altor minorit`]i na]ionale“. \n aceast` privin]` „nu se face referire la situa]iile \n care persoanele apar]inând minorit`]ilor na]ionale reprezint` o minoritate la nivel na]ional, dar alc`tuiesc majoritatea \ntr-o anumit` zon` a statului“. 19. çn acest mod, prin con]inutul s`u actual, proiectul legii minorit`]ilor actuale nu asigur` m`surile de protec]ie, cu caracter normativ sau administatriv, prin care s` se realizeze garantarea p`str`rii, dezvolt`rii [i exprim`rii identit`]ii etnice, culturale, ligvistice [i religioase a persoanelor apar]inând majorit`]ii, din localit`]ile unde acestea sunt numeric minoritare“, situa]ie \n care se afl` românii din jude]ele Covasna [i Harghita.

29

Europa noastr`

CRISTINA ARVATUX)

çn 1974, Raportul Tindemans recunoscuse pentru prima dat` \n mod explicit c` o viitoare Uniune European` va fi incomplet` dac` nu va avea o politic` extern` [i de ap`rare comun`, dar, \n acest domeniu, p`rea cu mult mai dificil decât \n zona economic`, a se ajungge la un consens \ntre statele membre. Cauzele erau atât externe Comunit`]ii Europene, dar [i interne, ]inând de interesele diverggente ale membrilor Comunit`]ii.

Dimensiunea politic` a Comunit`]ii Europene \n timpul r`zboiului rece E[ecul cooper`rii politice \n anii ’70 Cauzele externe erau determinate de structura sistemului interna]ional \n perioada r`zboiului rece. Dup` cel de-al doilea r`zboi mondial societatea interna]ional` s-a divizat \n jurul celor dou` superputeri, Statele Unite ale Americii [i Uniunea Sovietic`, rezultatul fiind existen]a sistemului interna]ional bipolar. çn cadrul acestei structuri, Europa \ns`[i a fost divizat` de Cortina de fier, \n Europa occidental` (democratic`) [i Europa r`s`ritean` (comunist`). Procesul de constituire a unei structuri europene unitare a fost ini]iat \n vestul Europei, odat` cu avansarea de c`tre SUA a Planului Marshall de refacere a economiilor statelor europene afectate de distrugerile celui de-al doilea r`zboi mondial, plan la care au r`spuns favorabil [i de care au beneficiat numai ]`rile Europei occidentale. Acestea, aflate \n „sfera de influen]`“ american`, au beneficiat de sprijinul Statelor Unite ale Americii \n ap`rarea intereselor lor \n materie de securitate na]ional`. Formarea \n aprilie 1949 a Organiza]iei Tratatului Nord-Atlantic (NATO) viza \n primul rând ap`rarea statelor democratice \n fa]a pericolului extinderii comunismului \n x)

30

\ntreaga lume [i \n special \n vestul Europei. Pentru statele occidentale aceasta a constituit principala structur` militar` care putea s` asigure securitatea ]`rilor vestice. Dup` e[ecul realiz`rii Comunit`]ii Europene de Ap`rare, la \nceputul ’50, membrii Comunit`]ilor Europene \ncep s` pun` din nou problema realiz`rii unei structuri comune de securitate [i politic` extern` comune pentru statele membre abia \n anii ’70. Ceea ce mai târziu va fi numit Politica Extern` [i de Securitate Comun` (PESC) a Uniunii Europene s-a dezvoltat acum \n afara tratatelor – \n cadrul Cooper`rii politice europene comune, prin organizarea de \ntâlniri formale ale mini[trilor de externe, (formatul „Gymnich“) \ntâlniri care aveau o agend` de lucru stabilit`, dar \n cadrul c`rora nu se puteau lua decizii obligatorii pentru statele membre. Aceasta era o recunoa[tere implicit` a faptului c` integrarea european` nu poate fi complet` f`r` o dimensiune a securit`]ii [i de o cooperare politic`. Raportul Davignon din 1970 a stabilit pentru prima oar` o serie de \ntâlniri regulate (pân` acum erau ocazionale) \ntre mini[trii de externe, \ntâlniri care vor primi denumirea de Cooperarea Politic` European`. Ideea realiz`rii cooper`rii politice europene a

fost sugerat` pentru prima oar` \n 1969 de pre[edintele Fran]ei, Georges Pompidou la reuniunea de la Haga, dar atunci a fost privit` cu reticen]`, inclusiv de francezii gaulli[ti. Dup` un an \ns`, o dat` cu raportul Davignon, \ncepe s` fie subliniat` importan]a colabor`rii statelor membre \n materie de securitate [i afaceri externe, \n mai multe documente oficiale. Astfel, \n Documentul asupra identit`]ii europene, elaborat \n urma \ntâlnirii de la Copenhaga a celor nou` mini[trii de externe ai Comunit`]ii Europene a fost inserat un text care eviden]ia importan]a coordon`rii punctelor de vedere ale statelor membre \n probleme de securitate [i politic` extern` pentru realizarea unei Europe unite. çn 1974, Raportul Tindemans a recunoscut implicit faptul c` o Uniune European` va fi incomplet` f`r` o politic` comun` de ap`rare. Problema ap`r`rii va fi din nou discutat` \n cadrul \ntâlnirilor Genscher-Colombo din 1980 [i va apare \ntr-o rezolu]ie a Parlamentului European, redactat` de Altiero Spinelli adoptat` la 14 februarie 1984, rezolu]ie \n care se afirma c` importan]a includerii punctelor de vedere referitoare la securitatea european` \n orice plan ulterior privind unitatea european`. (cf. Simon Duke, („The second death, or the second coming? for the WEU“, \n Journal of Common Market Studies, vol. 34, no. 2, june 1996).

Istoric, cercet`tor [tiin]ific la Institutul de ßtiin]e Politice [i Rela]ii Interna]ionale al Academiei Române.

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Europa noastr`

Pe de alt` parte, \ntregul sistem al Comunit`]ilor Europene, inclusiv cooperarea politic`, s-a bazat pe reconcilierea [i cooperarea dintre Fran]a [i Germania. Semnarea unui tratat bilateral \ntre cele dou` puteri ale Europei \n 1963, care i-a avut ca artizani pe cei doi mari oameni politici ai timpului, pre[edintele Charles de Gaulles [i prim-ministrul Konrad Adenauer, va da un imbold nu doar dezvolt`rii rela]iilor bilaterale, ci [i procesului de integrare european`. „Ma[in`ria“ cooper`rii politice europene consta \n principal \n \ntâlniri regulate \ntre mini[trii de externe pentru coordonarea pozi]iilor na]ionale \ntr-o problem` particular` de afaceri interna]ionale. Ace[tia se \ntruneau de cel pu]in dou` ori pe an, \n fapt de mult mai multe ori. La nivelul imediat inferior erau prev`zute \ntâlniri trimestriale ale directorilor din Ministerele de Externe, care \n fapt se desf`[urau lunar. Aceste \ntruniri nu dispuneau de nici un secretariat pentru rezolvarea problemelor administrative. Acestea erau \ndeplinite de statul care de]inea \n momentul reuniunii pre[edin]ia Consiliului. (cf. Stephen George, Ian Bache, Politics in the European Union , New York, Oxford University Press, 2001, p. 396) CPE a reu[it s` \nregistreze unele succese cum ar fi formularea unei pozi]ii comune de c`tre Comunitatea European` \n privin]a dialogului cu statele arabe \n anii ’70, care a aculminat cu adoptarea Declara]iei Venice \n iunie 1980, care recuno[tea dreptul palestinienilor la propriul teritoriu. De asemenea, cele nou` state membre au reu[it s` aib` o pozi]ie comun` \n cadrul Conferin]ei pentru Securitate [i Cooperare \n Europa, desf`[urat` la Helsinki \n 1975, pozi]ie care era diferit` [i de cea a Statelor Unite ale Americii, ca [i mai târziu \n cadrul Conferin]elor pentru Securitate [i Cooperare \n Europa de la Belgrad, \n 1977 [i Madrid, \n 1982. O pozi]ie comun` au reu[it s` mai adopte statele membre ale Comunit`]ii Europene [i \n cadrul Organiza]iei Na]iunilor Unite, votând \mpreun` majoritatea rezolu]iilor din cadrul Adun`rii Generale. Pe de alt` parte, \n cazul altor evenimente, statele membre nu au reu[it s` ajung` la un acord de principiu asupra problemei \n cauz`, fiecare stat având o pozi]ie aparte. Este cazul invaziei Afganistanului de c`tre trupele Uniunii

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Sovietice \n 1979. Dac` Marea Britanie a adoptat o pozi]ie atât de radical`, \ncât a boicotat jocurile olimpice desf`[urate \n 1980, la Moscova, Fran]a [i Germania nu au avut o opozi]ie atât de vehement`. Interesele economice, mai cu seam` le impuneau adoptarea unei pozi]ii mai conciliante fa]` de ac]iunile Uniunii Sovietice. De asemenea, statele membre nu au reu[it \n decursul anilor ’80 s` adopte o pozi]ie comun` fa]` de problema sanc]iunilor \mpotriva Africii de Sud, datorit` intereselor na]ionale divergente. Cooperarea Politic` European` r`mâne, \n toat` aceast` perioad` o tentativ` de coordonare a politicilor externe ale statelor membre. Politica extern` este unul dintre atributele fundamentale ale statului na]ional, ale suveranit`]ii na]ionale, „nucleul dur“, a[a cum a fost numit al suveranit`]ii na]ionale, ap`rat cu vehemen]` mai cu seam` de Marea Britanie [i Fran]a, iar transferul acestei prerogative la nivel comunitar presupunea o transformare major` \n cadrul sistemului, transformare pe care statele membre nu s-au gr`bit s` o realizeze. Astfel, Cooperarea Politic` European` r`mâne un proces interguvernamental, cu o minim` implicare a Comisiei Europene [i a Parlamentului

European. (cf. Desmond Dinan, „The European Comunity, 1978-1993“, \n: The Annals of The American Academy of Political and Social Sciences, no. 531, january 1994).

Instituirea Politicii Externe [i de Securitate Comune Primele baze scrise ale Cooper`rii Politice Europene au fost date prin Actul Unic European semnat la 28 februarie 1986 [i intrat \n vigoare la 1 ianuarie 1987. Semnarea Actului Unic European a fost precedat` de numeroase \ntâlniri [i convorbiri \ntre lideri ai statelor membre pentru a se ajunge la un compromis \n privin]a substan]ei tratatului. Din punctul de vedere al politicii externe [i de securitate comune, existau dou` pozi]ii divergente \ntre statele membre. Pe de o parte Italia [i Germania, \n special, doreau prevederi mai clare referitoare la acest subiect, pe de alt` parte, Anglia, cunoscut` pentru scepticismul s`u referitor la realizarea unei Europe unite, sau Irlanda, care nu dorea o posibil` compromitere a statutului s`u de neutralitate. (cf. Stephen George, Ian Bache, Politics in the European Union , New York, Oxford University Press, 2001, p. 397).

31

Europa noastr`

Actul Unic European a stabilit prin titlul V instituirea unei politici externe [i de securitate comune ca al doilea pilon de baz` al Comunit`]ii Europene. Abordarea r`mâne \ns` prudent`. Conform documentului, semnat de Belgia, Danemarca, Republica Federal` Germania, Fran]a, Grecia, Spania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia [i Marea Britanie, „membrele Comunit`]ilor Europene se str`duiesc s` formuleze [i s` realizeze \n comun o politic` extern` european`“; „se angajeaz` s` se informeze reciproc [i s` se consulte \n orice problem` de politic` extern` având un interes general, spre a avea garan]ii c` influen]a lor combinat` se exercit` \n modalitatea cea mai eficace prin concertare, convergen]a pozi]iilor lor [i realizarea unor ac]iuni comune“; fiecare membru „\n lu`rile de pozi]ie [i \n ac]iunile sale na]ionale, ]ine pe deplin seama de pozi]iile celorlal]i parteneri [i ia \n considerare cum se cuvine interesul pe care \l prezint` adoptarea [i punerea \n aplicare a pozi]iilor europene comune“; membrii „se str`duiesc s` evite orice ac]iune sau luare de pozi]ie care d`uneaz` eficacit`]ii lor \n calitate de for]` coerent` \n rela]iile interna]ionale sau \n cadrul organiza]iilor interna]ionale“. (cf. Actul unic european, apud Charles Zorgbibe, Construc]ia european`. Trecut, prezent, viitor, traducere din limba francez` de Speran]a Dumitru, Bucure[ti: Editura TREI, 1998, p. 325). Actul Unic European stabilea [i faptul c` mini[trii de externe se

32

vor \ntâlni de cel pu]in patru ori pe an \n cadrul cooper`rii politice europene [i preconiza o implicare mai mare a Parlamentului European, pre[edintele acestuia urmând a informa „cu regularitate Parlamentul European asupra temelor de politic` extern` examinate \n cadrul lucr`rilor de cooperare politic`“. Statele semnatare se angajau prin Actul Unic European s` coopereze mai stâns [i \n materie de securitate european`, care „este de natur` s` contribuie \n mod esen]ial la dezvoltarea unei identit`]i europene \n ceea ce prive[te politica extern`“. Pre[edin]ia cooper`rii politice europene urma, dup` intrarea \n vigoare a Tratatului, s` fie exercitat` de „aceea dintre \naltele P`r]i care exercit` pre[edin]ia Consiliului Comunit`]ilor Europene“. Responsabilit`]ile pre[edin]iei erau reduse la „responsabilitate \n materie de ini]iativ`, de coordonare [i de reprezentare a statelor membre fa]` de statele ter]e \n privin]a activit`]ilor depinzând de cooperarea politic` european`“. Ea mai era responsabil` de „gestionarea cooper`rii politice [i, \n special, de fixarea calendarului reuniunilor, de convocarea lor precum [i de organizarea acestora“. Sub autoritatea pre[edintelui urma s` \[i desf`[oare activitatea [i un secretariat, al c`rui sediu era stabilit la Bruxelles, ale c`rui atribu]ii erau de a „asista pre[edin]ia \n preg`tirea [i realizarea activit`]ilor cooper`rii politice europene, precum [i \n problemele administrative“. (cf. Ibidem).

Prin instituirea acestui secretariat, un staff al politicii externe europene, procesul interguvernamental al cooper`rii politice europene lua o nou` dimensiune. Ini]iativele de politic` extern` r`mâneau desigur \n marile capitale europene, dar coordonarea activit`]ilor se desf`[ura la Bruxelles, via secretariatul Consiliului Comunit`]ii Europene. Dimensiunea cooper`rii politice europene a fost conceput` de ini]iatorii s`i ca o completare a dimensiunii economice [i nu ca un scop \n sine. Argumentele lui Jacques Delors, \n cuvântarea ]inut` \n fa]a Parlamentului European pentru sus]inerea proiectului Actului Unic au fost de matur` economic`. Politica extern` comun` se reducea \n principal la o politic` economic` extern` comun` a statelor membre. (cf. „Prezentarea Actului Unic de c`tre Jacques Delors“, \n: Charles Zorgbibe, op. cit. p. 335-336). De altfel, nu existau nici pe departe condi]iile necesare pentru realizarea unei veritabile politici externe [i de securitate comune a statelor membre ale Comunit`]ii Europene. Marea Britanie, unul dintre statele considerate eurosceptice, [i-a exprimat, la numai un an de la intrarea \n vigoare a Actului European, pozi]ia foarte clar` fa]` de acest aspect prin vocea cea mai autorizat`, prim-ministrul Margaret Thacher, \n cadrul unui discurs sus]inut la Bruges. „Cooperarea voluntar` [i activ` \ntre state suverane independente este cel mai bun mijoc pentru a construi o Comunitatea European` reu[it`“, afirma cea care a fost numit` Doamna de Fier. „Ar fi evident d`un`tor s` \ncerci s` suprimi na]ionalitatea [i s` concentrezi puterea \n centrul unui conglomerat european“, mai afirma Margaret Thacher, care nu credea c` poate s` existe un „portet-robot european“ [i considera c` cea mai bun` cale pentru realizarea integr`rii europene este „p`strarea diferitelor tradi]ii, a puterilor parlamentare [i a sentimentelor de mândrie na]ional`“. Ceea ce va schimba \ntr-o oarecare m`sur` percep]ia statelor membre ale Comunit`]ii Europene asupra unei dimensiuni a politicii externe [i de securitate comune europene va fi desigur schimbarea major` din cadrul sistemului interna]ional, odat` cu c`derea regimurilor comuniste la sfâr[itul anilor ‘80, iar mai apoi dispari]ia Uniunii Sovietice.

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Lumea \n care tr`im

ANASTASIOS YANNOULATOSX)

çnainte de a se referi la problemele imediate ale pâinii celei de toate zilele, credinciosul este chemat se se mi[te \ntr-un orizont global. Ceea ce ]ine de persoana sa [i de concret nu \l \mpiedic` s` gândeasc` global. La fiecare dumnezeiasc` Liturgghie, care este rezultatul tainei mântuirii, rugg`ciunile \ncep cu: „Pentru pacea a toat` lumea“, pentru a culmina cu aducerea Cinstitelor Daruri, care se face „din toate [i pentru toate“, „pentru lume“

Mondializarea [i tr`irea religioas` (II) Contribu]ia [i responsabilitatea ortodox` Dinamica tr`irii religioase

Universalitatea, spa]iul spiritual al Ortodoxiei

çn interven]iile corective f`cute spre vindecarea multor consecin]e negative ale mondializ`rii, contribu]ia tr`irii religioase s`n`toase este determinant` [i de ne\nlocuit, deoarece credin]a religioas` influen]eaz` adâncul con[tiin]ei [i voin]ei umane, formeaz` gândirea, ethosul, caracterele oamenilor. Indivizii egocentrici reuni]i \n diferite grup`ri arogante pot conduce lumea spre aventuri dramatice. Numai tr`irea religioas` autentic` este \n m`sur` s` anihileze microbul purt`tor de moarte al egoismului. A[adar, pentru abordarea consecin]elor negative ale mondializ`rii, este nevoie ca la toate nivelele de decizie s` se afle personalit`]i inspirate de o judecat` dreapt` [i ra]ional`, de o con[tiin]` bun`, de dorul pentru pacea lumii, cu respect fa]` de libertatea [i particularitatea fiec`rei persoane umane [i a fiec`rui popor. Cu cât mai autentic` [i mai pur` este tr`irea religioas`, cu atât mai decisiv va contribui ea, al`turi de vigilen]a [i inteligen]a combativ` a grupurilor organizate [i a popoarelor, la o ofert` pozitiv` \n procesul devenirii mondiale.

çn calitate de cre[tini, noi ortodoc[ii nu se sim]im \n impas [i nu suntem surprin[i de procesul mondializ`rii. Universalitatea a fost \ntotdeauna spa]iul nostru spiritual de la sine \n]eles. Dimensiunea universal` constituie o component` fundamental` a Ortodoxiei. De la primul capitol al Sfintei Scripturi se accentueaz` c` cerul [i p`mântul, neamul omenesc, toate au fost create de c`tre Dumnezeu; \n timp ce ultimele ei capitole (\n Apocalips`) sunt dedicate viziunii unui cer nou [i unui p`mânt nou. Prin \ntruparea Sa, Cuvântul lui Dumnezeu a asumat \ntreaga fire uman` [i cheam` la \mp`r`]ia Sa pe to]i oamenii, f`r` nici o excep]ie, f`r` discriminare rasial`, lingvistic` sau de origine. çn cele din urm`, caracterul universal al Evangheliei lui Iisus Hristos dep`[e[te chiar [i sfera umanit`]ii, se extinde asupra \ntregii crea]ii, la care omul particip` \n mod organic. çnv`]`tura cre[tin` s-a auzit pentru prima dat` \ntr-un spa]iu [i \ntr-un timp concrete, dar a avut dintru \nceput [i [i-a p`strat caracterul ei universal [i eshatologic. çn epistolele Apostolului Pavel, este accentuat \n mod deosebit caracterul universal \n corelare cu taina Bisericii.

x)

Aceast` viziune holistic` culmineaz` atunci când Pavel se refer` la voia lui Dumnezeu, la „taina voii Sale“, care este vorba s` se realizeze „spre iconomia plinirii vremilor, ca toate s` fie unite (recapitulate) \n Hristos, cele din ceruri [i cele de pe p`mânt – toate \ntru El“ (Ef. 1, 9-10). Pentru consemnarea \n scris a mesajului cre[tin \n prima faz` a r`spândirii lui \n lume, au fost utilizate limba [i cultura greac`, având ca tr`s`tur` principal` Universalitatea. Aceasta a fost aceea care a hr`nit filosofia greac`, [tiin]a, arta, precum [i limba, ceea ce a \nlesnit comunicarea multilateral` \ntre oameni [i popoare. Con[tiin]a ecumenic` a fost cultivat` cu mai mult` putere de marii \nv`]`tori ai lumii [i Ierarhi din secolul al patrulea, cei care au realizat sinteza \ntre gândirea ecumenic` clasic` greac` [i credin]a cre[tin`. Mai târziu, la \ntâlnirea sa cu popoarele din sud-estul Europei, „Imperiul Bizantin va jertfi ecumenicitattea limbii grece[ti pentru a p`stra universalitatea culturii ei“ (D. Zakyntos). çntreaga via]` liturgic` se mi[c` \n aceast` viziune universal`. Nucleul ei este alc`tuit de Rug`ciunea Domneasc`: „Vie \mp`r`]ia Ta, fac`-se voia Ta, precum \n cer a[a [i pe p`mânt“. Nu doar \n mine sau \n noi, ci „peste tot p`mântul“ (Ioan Hrisostom). çnainte de a se referi la

Teolog, profesor de istoria religiilor, Arhiepiscop al Tiranei [i a toat` Albania.

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

33

Lumea \n care tr`im

problemele imediate ale pâinii celei de toate zilele, credinciosul este chemat se se mi[te \ntr-un orizont global. Ceea ce ]ine de persoana sa [i de concret nu \l \mpiedic` s` gândeasc` global. La fiecare dumnezeiasc` Liturghie, care este rezultatul tainei mântuirii, rug`ciunile \ncep cu: „Pentru pacea a toat` lumea“, pentru a culmina cu aducerea Cinstitelor Daruri, care se face „din toate [i pentru toate“, „pentru lume“. Toate marile praznice ortodoxe deschid \n sufletul nostru orizonturi universale. De o intensitate aparte este aceast` atmosfer` \n perioada Pa[tilor [i a Cincizecimii. çn general, viziunea pancosmic` r`mâne perspectiva dinamic` a \nv`]`turii [i cultului ortodox. O abordare corect` a fenomenului mondializ`rii din partea ortodox` nu este chestiunea exclusiv` a clerului sau a unor teologi laici. Necesit` o preocupare [i o atitudine responsabile a tuturor membrilor laici ai Bisericii, un studiu atent, analize [i propuneri \n acord cu datele [tiin]ifice, politice, culturale [i economice. Va fi necesar` o gândire creatoare continu` \n toate domeniile [tiin]elor umaniste, politice [i economice.

Ce se a[teapt` de la Ortodoxie Biserica Ortodox` nu va trebui, desigur, s` se lase antrenat` \n tactica romano-catolic`, adic` s` se gr`beasc` s` se pronun]e asupra oric`rei chestiuni care se ive[te propunând solu]ii \n detaliu. Ceea ce se cere de la Biseric` este [i va r`mâne rena[terea duhovniceasc` a omului, mântuirea \n Hristos, conferirea unui sens vie]ii. Cea mai important` contribu]ie a ei este aceea de a cultiva con[tiin]e, a forma personalit`]i, care prin consecven]a vie]ii lor \nt`resc sistemul social inegal calitativ [i \l revigoreaz`. Cel mai necesar lucru pentru epoca contemporan` sunt oamenii cu caracter, viziune, tenacitate [i iubire nef`]arnic`, care sprijin` lupta \mpotriva egocentrismului individual, na]ional, rasial. Trufia, obsesia puterii [i ipocrizia nu sunt doar caracteristicile celor puternici [i ale marilor state, ci sunt prezente [i tr`iesc \n sufletele noastre, ale tuturor. Biserica nu apar]ine clubului celor puternici [i boga]i. Puterea Ortodoxiei nu s-a identificat, nici nu s-a sprijinit pe exerci]iul puterii lume[ti. Celebrul text al lui Dostoievski despre Marele Inchizitor

34

desemneaz` clar marea ispit` a puterii lume[ti cu care s-a confruntat Apusul, dar care nu a r`mas nici \n R`s`rit necunoscut`. Prezen]a Bisericii trebuie s` fie ne\ncetat profetic` [i critic` la adresa diferitelor fenomene de insensibilitate fa]` de orice form` de decaden]`. ßi aceasta, prin asceza jertfelnic` a slujirii sale, prin chemarea la o continu` [i consecvent` metanoia, printr-o participare sus]inut` la eforturile pentru dreptate [i pace. Printr-o via]` de simplitate, ascez` [i cump`tare. Fericirile, a[a cum au fost formulate de c`tre Hristos \n Predica Sa de pe Munte, definesc autenticul ei ethos ortodox. Scopul vie]ii cre[tine ortodoxe r`mâne dobândirea Duhului Sfânt. ßi acest scop \nrâure[te \n mod direct rela]iile umane la nivel local [i ecumenic. Pentru c` „roadele Duhului“ nu sunt oarecari zboruri \n spa]iul extraterestru, ci „iubirea, bucuria, pacea, bun`tatea, credin]a, blânde]ea, cump`tarea“ (Gal. 5, 22), adic` dep`[irea ostilit`]ii umane [i a ciocnirilor sociale, \mp`carea \ntre oameni [i \ntre popoare. Prin sim]ul ecumenicit`]ii pe care \l cultiv`, Biserica nu doar contribuie la apropierea dintre oameni, ci [i veste[te, \n mod simbolic [i liturgic, comuniunea mondial` de iubire. O pregust` ca a[teptare eshatologic`. Ca viziune [i praznic. Oricine vrea, poate s` participe. Nu este impus` prin metode violente. Este vestit` prin via]a credincio[ilor ei. çmp`r`]ia lui Dumnezeu „a venit [i vine“. Este vorba despre un „eveniment“ tr`it \n via]a sfin]ilor cunoscu]i [i necunoscu]i, care ne mângâie \n mod profetic \n ceea ce prive[te posibilit`]ile umanit`]ii. Ceea ce face ca Biserica s` difere de orice sistem religios este rela]ia esen]ial` cu Dumnezeul cel Viu, pe care o ofer` prin puterea [i harul comunit`]ii euharistice. „C`ci Dumnezeu este Cel ce lucreaz` \n voi [i ca voi s` voi]i [i ca s` s`vâr[i]i dup` a Lui bun`voin]`“ (Filip. 2, 13). Lumea nu este \n inimile noastre, ci \n mâinile Sale. Continu`m cu realism mersul crucificator al vie]ii noastre, cu ochii a]inti]i asupra \nvierii. „Dar noi a[tept`m, potrivit f`g`duin]ei Lui, ceruri noi [i p`mânt nou, \n care locuie[te dreptatea“ (II Petru 3, 13). Ultimele cuvinte delimiteaz` diferen]a esen]ial` a viziunii mondiale cre[tine de orice form` de mondializare. Cine crede \n mod real \n Hristos Cel care a asumat [i a \nnoit tot ceea ce este omenesc, cine particip` con[tient la actul de cult dumnezeiesc se \ntoarce \n

cotidian pentru a-[i \ndeplini datoria proprie \n cadrul local, având \n vedere mondialul.

Rezumat Mondializarea este deja un proces \n evolu]ie [i nici o putere nu pare s` poat` s` o frâneze. Ea deschide umanit`]ii posibilit`]i extraordinare [i perspective nea[teptate. çns` antreneaz` tulbur`ri [i reac]ii majore \n lan]. Dar independent de consecin]ele pozitive sau negative, ea se consum` f`r` a fi \mpiedicat` de suspinele sau exorcismele neeconomi[tilor. Din diferite direc]ii se aud proteste conform c`rora mondializarea se mi[c` \n direc]ii care nu asigur` respectarea valorilor umane fundamentale, dreptatea, respectul identit`]ii umane, pluralismul culturilor umane. Se afirm` c` noua ordine mondial`, dirijat` de factori multina]ionali, este instrumentul presiunilor \n direc]ia unei noi forme de colonialism. Credinciosul nu este surprins de acest fenomen. Universalitatea [i ecumenicitatea sunt elemente fundamentale ale credin]ei [i ale a[tept`rii sale. El este convins c` tr`irea religioas` autentic` are puterea de a contribui decisiv, prin interven]ii creatoare, pe baza principiilor eterne ale respectului fiec`rui om \n parte, ale libert`]ii, p`cii, drept`]ii [i apropierii reciproce, la a oferi un sens vie]ii umane [i a dep`[i agonia mor]ii. Ecumenicitatea este \n sângele ortodoc[ilor, care este purificat ne\ncetat de sângele lui Hristos, Izb`vitorul lumii. çn locul unei mondializ`ri care transform` oameni [i popoare \ntr-o mas` util` doar scopurilor economice ale unor oligarhii anonime, tr`irea [i viziunea ortodox` propun [i cheam` la efortul pentru o comuniune de iubire. A fi cre[tin autentic \nseamn` a crede acolo unde totul pare f`r` speran]`. Deoarece se sprijin` pe certitudinea c`, \n cele din urm`, Altcineva regleaz` evolu]ia universului, „Cel ce este [i Cel ce a fost [i Cel ce vine, Cel Atotputernic“ (Apoc. 1, 8). A fi cre[tin autentic \nseamn` a tr`i cu certitudinea c` o comuniune mondial` de iubire a persoanelor libere este idealul pentru care merit` s` te lup]i, \nseamn` a ac]iona creator \n spa]iul propriu \ntr-o perspectiv` mondial` [i a r`spunde responsabil datoriei concrete, având ca orientare [i scop al vie]ii Infinitul – pe Dumnezeul Iubirii.

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Lumea \n care tr`im

ANDREI R åUTUX)

Papa a murit. Europa [i \ntreagga lume au pierdut un Pap`, dar au câ[tiggat cu sigguran]` un Sfânt. Un Sfânt dintre aceia c`rora Biserica urmeaz` doar s` le certifice sfin]enia pe care \ntreagga comunitate cre[tin` o m`rturisea deja. R`mâne de v`zut dac` visul reunific`rii Bisericii va fi \nf`ptuit, [i este de sperat ca viitorul Pap` s` urmeze calea deschis` de Ioan Paul al II-lea, \n sensul resacraliz`rii lumii [i reunific`rii Bisericii, spre binele cre[tin`t`]ii.

Reunificarea Europei Cre[tine – Un detur prin dreapta politicii europene Papa a murit. Europa [i \ntreaga lume au pierdut un Pap`, dar au câ[tigat cu siguran]` un Sfânt. Un Sfânt dintre aceia c`rora Biserica urmeaz` doar s` le certifice sfin]enia pe care \ntreaga comunitate cre[tin` o m`rturisea deja. Am avut [ansa unei audien]e private la Sfântul P`rinte, al`turi de câteva zeci de tineri cre[tini din Europa Central` [i de Est, \n 2003, dup` ce pierdusem [ansa de a fi la Bucure[ti \n mai 1999, cu ocazia vizitei sale la Bucure[ti. Suferin]a lui fizic` era atât de vizibil`, \ncât te puteai \ntreba ce \l mai ]ine \n via]`; dar \n acela[i timp, \i sim]eai for]a spiritual` covâr[itoare, de demn urma[ al lui Petru [i prim Patriarh al Bisericii universale. çn persoana lui, Biserica era deja reunificat`, [i protestan]ii erau readu[i \n sânul Bisericii apostolice. Pe fa]a lui se citea suferin]a lui Dumnezeu \n fa]a netrebniciei \n care a ajuns Crea]ia. ßi cu siguran]`, nu \ntâmpl`tor, acest Pap` a suferit cum a suferit [i a fost atât de mediatizat, pentru ca lumea noastr` atât de desacralizat` s` priceap`, \n ceasul al doisprezecelea, c` exist` o Alt` Cale, calea cre[tin`. Pentru o clip`, am uitat de schisma de la 1054, de toate discu]iile [i problemele politice ale reunific`rii Bisericii [i am tr`it \n timpul sacru iscat de simpla prezen]` a Papei. R`mâne de v`zut x)

dac` visul reunific`rii Bisericii va fi \nf`ptuit, [i este de sperat ca viitorul Pap` s` urmeze calea deschis` de Ioan Paul al II-lea, \n sensul resacraliz`rii lumii [i reunific`rii Bisericii, spre binele cre[tin`t`]ii.

Detur \n istoria recent` a Uniunii Europene Proiectul Uniunii Europene de ast`zi, c`zut \ntre timp \n derizoriul utilitarismului, a fost cl`dit pe ideile P`rin]ilor Fondatori ai Europei, mai to]i cre[tin democra]i, dintre care câ]iva deja pe calea sanctific`rii. ßi totu[i, \n 2003, o lung` discu]ie a separat liderii politici ai Europei \n privin]a rolului [i locului pe care religia \l joac` \n societatea modern`. Conven]ia pentru Viitorul Europei, instituit` pentru a elabora un proiect de tratat constitu]ional al Uniunii Europene, discuta chestiunea introducerii referin]ei la valorile comune, de baz`, iudeo-cre[tine, ale Europei. Ca \ntotdeauna când se pun probleme cu adev`rat fundamentale, dreapta a avut o pozi]ie pro-religie, stânga o pozi]ie cu totul \mpotriv`. ßi, spre deosebire de coali]iile \n materii economice, conservatorii, cre[tin democra]ii

[i popularii europeni au fost [i sunt aici singuri contra sociali[tilor [i liberalilor. Desigur, nu putem s` nu \n]elegem argumentul stângii, cum c` religia nu are ce c`uta \ntr-un proiect constitu]ional; [i nici \ntr-o societate democratic` [i deschis`. Risc`m s` \i deranj`m \n felul acesta pe liber cuget`tori, care doresc mai mult decât orice s` tr`iasc` \ntr-o societate moral neutr`, care ar respecta prin urmare, conform p`rerii lor, drepturile omului. Un detur \n istoria ideilor politice ar putea \ns` s` ne ajute s` \n]elegem mai bine pozi]ia dreptei.

Fundamentul profund religios al conservatorismului fa]` cu „laicitatea“ stângii çn viziunea conservatorilor, societatea [i con[tiin]a sunt guvernate de o inten]ie divin`, care leag` unii de al]ii oamenii, viii [i mor]ii, printr-un lan] etern de drepturi [i obliga]ii. Egalitatea \ntre oameni este una moral`. Problemele politice sunt probleme religioase [i morale, iar politica este arta de a \n]elege [i aplica ceea ce este dincolo de natur`.

Politolog, director al Eurobusiness-Development.

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

35

Lumea \n care tr`im

Bog`]ia vie]ii tradi]ionale se opune uniformit`]ii \nguste, egalitarismului [i scopurilor utilitare ale sistemelor radicale, precum socialismul [i liberalismul. Cum putem cunoa[te gândirea [i voin]a divin`, dac` nu prin tradi]iile pe care le-au implantat \n mintea speciei umane milenii de experien]` uman` cu mijloacele [i judec`]ile divine? Scopul omului nu este s` cedeze apetiturilor sale, ci s` se supun` legilor divine. Societatea trebuie s` se schimbe, pentru c` schimbarea lent` este mijlocul conserv`rii ei, doar c` instrumentul potrivit pentru schimbare este Providen]a. Stânga opune acestor idei credin]a \n perfectibilitatea omului [i \n progresul nelimitat al societ`]ii. Or, cum po]i s` fondezi o societate just` pe valori moral neutre, spun conservatorii, când de fapt nu construc]iile institu]ionale sunt cele care asigur` bunul mers al societ`]ii, ci credin]a \n Judecata divin`, singura care poate da un fundament comportamentului responsabil al fiin]ei umane? Dac` nu exist` ordine ci doar haos, nici o sanc]iune nu este capabil` s` fac` ordine \n societatea uman` care va fi prin urmare supus` arbitrarului celor mai puternici. Orice stat este o crea]ie divin`, chiar dac` religia sa este sau nu cre[tinismul. Orice crez sincer este o recunoa[tere a scopului divin al universului, [i orice ordine terestr` depinde de reveren]a fa]` de un crez religios mo[tenit din str`mo[i. Ordinea social` durabil` este construit` pe pietate.

Ne amintim poate de afirma]iile de acum mai bine de doi ani ale Papei Ioan Paul II, care \[i anun]a atunci disponibilitatea de a renun]a la primatul papal, \n ideea de a facilita reunificarea celor dou` Biserici surori, Catolic` [i Ortodox`. Aceast` disponibilitate anun]at` mergea \n \ntâmpinarea demersurilor dreptei, care militeaz` \n mod public de ceva vreme pentru apropierea celor dou` biserici. Dreapta european` prive[te Marea Schism` de la 1054 ca pe un moment esen]ial care a decis evolu]ia social`, politic` [i institu]ional` a popoarelor Europei pe c`i diferite, ceea ce a dus \n continuare la \ndelungi [i cumplite suferin]e \n ambele p`r]i ale Europei. Reconstruc]ia societ`]ilor central [i esteuropene dup` haosul organizat comunist, [i relansarea evolu]iei institu]ionale a Europei \n Occident, privite ca procese al c`ror scop este reconstituirea Europei ca tot organic, pot fi \ntreprinse doar \n baza valorilor comune tuturor europenilor. Aceste valori nu pot fi recunoscute decât ca valori religioase, iudeo-cre[tine. Atât \n est cât [i \n vest, Biserica este semnul [i sursa reconcilierii dintre Dumnezeu [i fiecare om. Dar cum poate Biserica s` \[i \ndeplineasc` efectiv misiunea \n socie-

tatea fiec`rei na]iuni europene, atâta timp cât ea \ns`[i nu este o comunitate unit` [i reconciliat`? De aici insisten]a dreptei europene pe inserarea referin]ei la religia cre[tin` \n tratatul constitu]ional, care a relansat la nivel politic o discu]ie de mult apus` \n mai toate statele europene, anume laicitatea statului. ßi tot de aici, insisten]a ei pe revigorarea [i/sau re-constituirea fundamentului cre[tin ale Europei, astfel ca bisericile s` \[i poat` c`uta [i g`si unitatea, cu implicarea laicilor \n acest proces, al`turi de clerici. Aceasta este, \n concep]ia conservatorilor [i popularilor europeni de inspira]ie cre[tin-democrat`, calea pentru reg`sirea valorilor autentice care au fundamentat unitatea spiritual` a continentului la \nceputurile erei cre[tine, [i care sunt singurele capabile s` relanseze o nou` civiliza]ie european`. Civiliza]ie \n care, \n treac`t fie spus, laicitatea statului ar fi \n]eleas` mai degrab` \n sensul \n care bizantinii vorbeau de supunerea credincio[ilor \n fa]a suveranului \n calitatea lor de cet`]eni, [i a suveranului fat` de Patriarh, \n calitatea lui de cre[tin, [i nu ca neutralitate moral` fundamentat` pe inexisten]a unei referin]e religioase comune, ca acum.

Dreapta european`, Biserica [i Societatea Dac` analiz`m evolu]ia institu]ional` a Europei, vedem c` p`rin]ii cre[tin democra]i ai comunit`]ilor europene au fost anima]i de dorin]a de a reconcilia du[mani inseparabili la vremea respectiv`, Fran]a [i Germania, \n spiritul cre[tin al iert`rii, al comunit`]ii [i solidarit`]ii, prin instituirea unei noi forme de cooperare \ntre state [i popoare. Problemele de acum, reconcilierea [i unificarea \ntregii Europe dup` decenii de separa]ie brutal`, datorat` marxismului socialist, necesit`, \n viziunea dreptei europene, continuarea [i aprofundarea viziunii cre[tine care a permis reconcilierea \n Europa occidental`, dup` cel de al doilea r`zboi mondial.

36

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Lumea \n care tr`im

PAUL GHI¥IU

Religia produselor culturale Conform celei mai r`spândite opinii, promovat` de elitele de stânga [i asimilat` de mase, religia este urmarea rela]iei dintre om [i natur`, rela]ie \n care omul, terorizat [i cople[it de for]ele naturii, pentru a le \mbuna, le-a idolatrizat. Din aceea[i zon` de propagand` [i manipulare, religia este [i: un drog, ceva necesar pentru temperarea moral`, o evadare, o e[apare, un amortizor, o prostie. Tot mai pu]ini sunt cei care \n]eleg religia ca o cale c`tre absolut, ve[nicie, adev`rata via]`. Cuvântul religie, din rea voin]` sau din ignoran]`, nu e \ns` un cuvânt prea iubit \n zona elitelor actuale; necunoscut, dispre]uit sau negat, sperie sau e tratat cu condescenden]`, e trimis c`tre muzee [i c`r]i, apoi c`tre uitare. Poate c` alta ar fi situa]ia dac` oamenilor (mai ales celor care se feresc din ignoran]`) li s-ar explica c` o \ncercare de religie (o fals` religie, de fapt) e [i toat` construc]ia teoretic` (dogm`) [i practic` (cult) care a luat na[tere prin idolatrizarea multor zeit`]i ale zilelor noastre cum ar fi, de exemplu, profitul sau drepturile omului. Prin religie \n]elegem, \n cuprinsul acestui text, \n primul rând Cre[tinismul, c`ci el a fost religia ariei geografice la care facem referire, dar [i oricare alt` religie tradi]ional`, inclusiv cele tribale din Africa sau America de Sud. Ideologic, religia este o categorie proscris` pentru c` intr` \n coliziune cu ideologia actual` [i atunci este ocolit` cu grij`, \mpins` \n „rezerva]ii“ \n care, conform percep]iei generale \ntre]inute, se mi[c` personaje ciudate [i adesea suspecte. Dar a te face c` ceva nu exist` nu e totu[i o metod` pentru ca acel lucru s` nu existe cu adev`rat, decât dac` nu cumva inten]ionezi s` ocupi acel loc. ßi exact asta s-a \ntâmplat: religia, \mpins` \n afara centrului cercurilor sociale, a fost \nlocuit` de altceva.

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

çn sistemul occidental de prelucrare ideologgic` a oamenilor, nu este nevoie ca ideologgia s` le fie b`ggat` \n cap \n mod special, manifest [i for]at…Mult mai eficient func]ioneaz` o alt` metod`: oamenilor li se d` libertatea ideologgic`, li se creaz` iluzia absen]ei totale a câmpului ideologgic, ba chiar iluzia de haos ideologgic, diluând \n spa]iul vital al oamenilor pic`turi ideologgice a c`ror \ngghi]ire nu cere nici un fel de eforturi sau aptitudini. çn ceea ce prive[te cultura, noi sus]inem punctul de vedere conform c`ruia s-a n`scut din via]a religioas`, pentru a u[ura traducerea, asimilarea [i practicarea ei: …\ncepând cu un anumit stadiu de cultur` omul (…) g`se[te \n el \nsu[i „sfin]enia“ pe care o recunoa[te \n Cosmos – spune Mircea Eliade. Toate elementele culturii – derivat` etimologic de la cult – au ap`rut [i s-au dezvoltat \n sfera sacrului [i, \n acest sens, cultura popular` din oricare parte a lumii st` m`rturie de necontestat: arta, literatura, muzica manifestate \n tradi]ii, obiceiuri [i me[te[uguri sunt construite pe o structur` de simbolistic` magico-religioas`. Religia [i cultura ]in, \mpreun`, de sfera spiritual` a existen]ei omului, iar raportul dintre ele a marcat istoria acestuia. çn spa]iul istoric accesibil, apare o periodizare spiritual`, dup` cum una sau alta dintre ele a de]inut primatul spiritual. Astfel, g`sim o pozi]ie net dominant` a religiei \n Vechea Europ`, \n Antichitatea timpurie, care o continu`, [i \n Evul Mediu. Cultura se afirm` \n Antichitatea clasic` dar se revolt` [i se manifest` autoritar \n Epoca Modern`, odat` cu Rena[terea.

Evul Mediu din sens invers? La \nceputul secolului trecut, mai mul]i gânditori au anun]at o schimbare profund` a lumii: „un nou Ev Mediu“, i-a spus Nicolai Berdiaev, „restaura]ia oridinii va fi integral cre[tin` sau nu va fi“, a fost previziunea lui Jacques Maritain, sau „secolul al XXI-lea va fi religios sau nu va fi de loc“, cea a lui Malraux, ca s` r`mânem numai la cele mai cunoscute. Numitorul comun al tuturor a fost necesitatea, ultimativ`, a ie[irii din barbaria contemporan`, definit` prin haos,

indeterminare, dezechilibru, dizarmonie, introduse \n via]a omului de artificialitatea umanismului ateu. çn aceast` perspectiv`, ultima perioad` apare ca foarte asem`n`toare celei care a marcat n`ruirea lumii antice. Orizontul de timp \n care au situat ei necesitatea, dar [i probabilitatea acestei treceri de la ra]ionalismul timpurilor moderne la suprara]ionalismul specific timpurilor medievale era \ns`, - firesc din moment ce vedeau atât de limpede anomaliile lumii prezente [i manifest`rile celei viitoare – apropiat timpului \n care tr`iau. O vreme \ns`, istoria a p`rut a o lua mai abitir \n direc]ia opus` celei prezise, trecând prin traumele celui de-al doilea conflict global [i ale totalitarismelor ideologice, \ntre care [i cel mai antiuman (dar nu cel mai blamat de coali]ia antireligioas`) - cel comunist.

Modernitate [i post-modernitate Lumea modern` s-a n`scut, a crescut [i moare odat` cu umanismul care a pornit cu ambi]ia de a da omului conducerea universului. Pentru aceasta el a denun]at vechile leg`turi \ntre om [i divinitate, denun]are pe care a motivat-o de absen]a, sau inexisten]a uneia din cele dou` p`r]i contractante: Dumnezeu. Negarea Creatorului a dus la negarea \ntregii lumi suprareale [i la ambi]ia construirii omului areligios, adic` a ateului, activitate care explodeaz` \n liberalim [i socialism, caracterizate printr-un set de „valori“ comune: materialism, ra]ionalism, ateism. Umanismul s-a prezentat ca o manifestare a culturii care s-a dorit eliberat` din chingile Bisericii Catolice; a[a s-a n`scut Rena[terea, o perioad` de

37

Lumea \n care tr`im

magnific` \nflorire, care s-a alimentat \ns` din plin din izvoare religioase. Dar, de[i cultural \n form` [i manifest`ri, nu acesta a fost fundamentul pe care el a ac]ionat, ci sentimentul religios. Cultura, mai ales [tiin]a, au fost folosite pentru a deveni o nou` religie. Dup` cum spune Eliade, nu exist` om areligios \n stare pur` [i acolo unde religia este refuzat`, r`mân comportamentele religioase [i fascina]ia unor teologii [i mitologii mascate. Via]a omului r`mâne impregnat` de religios \n toate fazele [i detaliile ei, numai c` semnul care define[te calitativ spiritualitatea acestuia se schimb`, dup` cum se schimb` pozi]ionarea fa]` de Bine [i R`u. Lipsite de referin]a clar` a religiei, nevoile [i comportamentele o iau razna. Toate marile religii despart net cele dou` categorii [i dau omului, printre altele, \n vederea atingerii eternit`]ii, un \ndreptar clar pentru via]a material`. Sensul lui: promovarea \n orice clip` [i prin toate mijloacele a Binelui, deci unul pozitiv. Ori tocmai aici vine atacul: dereglementând vechile rela]ii religioase, umanismul dereglementeaz` [i destructureaz` tot ce ]ine de interiorul omului [i de social. çn capitalismul individualist omul sfâr[e[te prin a inventa supraomul, iar \n socialism colectivitatea suprauman`, ambele folosite pentru mascarea adev`ratei origini [i identit`]i a omului. çn capitalism cultul omului, al banului, consumerismul sau hedonismul, profitul, productivitatea, pre]ul de cost, pia]a [i peste toate banul, devin zeii zilei. çnsu[i laicismul a ajuns o religie, mai intolerant` decât oricare alta din moment ce se impune prin lege ca unicul adev`rat [i corect. Iar comunismul, ne spune Eliade, este construit pe o structur` mitologic` centrat` pe unul din marile mituri eshatologice ale lumii asiatico-mediteraneene, [i anume rolul izb`vitor al celui Drept („alesul“, „unsul“, „ne\ntinatul“, „trimisul“; \n zilele noastre „proletariatul“). La fel ca \ntotdeauna, ac]iunile, gesturile [i tr`irile zilnice sunt impregnate de religios numai c` acesta, \n loc s` fie polarizat c`tre Dumnezeu, este, cel pu]in aparent, difuz [i haotic. Negarea [i \nlocuirea Creatorului a dus [i la negarea [i \nlocuirea adev`rurilor revelate de el, deci [i a substan]ei [i formei Binelui [i R`ului, astfel \ncât cele dou` au \nceput s` se \nlocuiasc`. Spiritualitatea lumii trece de la pozitiv c`tre negativ.

38

çn ultima faz`, cea a postmodernismului, actiunea programatic` de d`râmare a tot ceea ce a mai r`mas din vechea lume, [i de finalizare a noii lumi este la apogeu. Spiritualitatea indus` este negativ`: antiuman`, antiexisten]ial`, o apologie a decreerii, a neantului, a \ntunericului. Berdiaev [i ceilal]i au avut dreptate: umanismul a ajuns la o autonegare efectiv` atât \n sociologismul extrem cât [i \n individualismul extrem. Istoric, lumea se preg`te[te s` ias` de sub totalitarismul umanismului, dar respiritualizarea, ca fundament al schimb`rii profunde a acesteia, este \n mare parte o respiritualizare de semn negativ. çn acest sens, religia a fost \nlocuit` de antireligie.

Un studiu de caz Cazul tipic este cel al SUA, ]ara occidental` cu cea mai puternic` manifestare religioas`. Aici religia este prezent` peste tot \n via]a oamenilor sub forma unui pluralism f`r` limite: peste religiile clasice, reprezentate cu toatele pe continentul nord-american, [i peste cea mai bogat` gam` de culte protestante [i neo-protestante, s-au a[ezat extrem de agresive new-age-ul, moonismul, iehovismul, mormonismul, satanismul [i multe altele asemenea, mergând de la mascarea caracterului p`gân sub o poleial` cre[tin` [i pân` la adularea f`]i[e a lui Satan, a formelor lui de manifestare, sau a mijloacelor cu care st`pâne[te lumea (banul, de exemplu) [i care fac parte din oferta adresat` consumatorului american de religie \n cadrul unui fenomen care nu mai este religios ci ideologic [i despre care vom mai vorbi.

Ie[irea diavolului la lumin`, din anecdotica basmelor \n care se refugiase pentru a ne face s` credem c` nu exist` ([i a reu[it!) ne red` \n]elesul a tot ceea ce s-a \ntâmplat cu noi \n acest umanism antiuman. Biserica lui Satan func]ioneaz` oficial, are l`ca[e de cult [i un mare num`r de adep]i situa]i pe toat` verticala social`. Investiga]iile [i rapoartele independente relev` constant groz`viile distrugerii fiin]ei umane, mergând pân` la sacrificii umane, care se practic` \n rela]iile interioare [i \n ritualurile acestui cult. Oficialit`]ile par \ns` surde [i oarbe. çn timp ce cre[tinismul este alungat din [coli pe motivul caracterului laic al \nv`]`mântului, aici intr` toate celelalte având ca vârf de lance, mai nou, vr`jitoria. C`r]ile, revistele, filmele ca Harry Potter, juc`riile, jocurile pe computer, alimentele [i hainele marcate cu noii „eroi“, reclamele show-rile Tv sau live consumate de sute de milioane de copii din lumea \ntreag`, respir`, \ntr-o form` plasat` \ntre distrac]ie [i hobby, exact atmosfera din societatea occidental`, cu prec`dere din cea american`. Dar vr`jitoria este, chiar \n forma ei de hobby amuzant, o parte a unui sistem religios care, folosind aceea[i materie ca [i cre[tinismul, construie[te pe baza unui sistem bine – r`u r`sturnat. Nu c`tre Dumnezeu, ci c`tre tot ceea ce \l neag`. Pericolul este deci ca omul s` cad` [i mai mult \n \ntuneric [i s` se piard`, iar acest Ev Mediu s` fie, de data aceasta, unul cu adev`rat \ntunecat, preg`tit tocmai de „mae[trii luminilor“. Dac` cre[tinismului, mai ales celui medieval, adversarii i-au asociat, \n ultimile sute de ani, obscurantismul [i misticismul, trebuie spus c` noua religie chiar are ata[at un misticism, \n parte mo[tenit – astrologie,

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Lumea \n care tr`im

ghicit, vr`jitorie – \n parte acumulat tocmai din utilizarea ideologic` a [tiin]ei [i tehnicii: extratere[trii, deplasarea \n timp, existen]a dup` moarte \ntr-un Univers f`r` st`pân, \n care regulile se aplic` pe zone mici [i se schimb` mereu dup` legi ne[tiute \ntr-un haos care reproduce exponen]ial haosul libert`]ii cotidiene. Prin intermediul elementelor acestuia [i a realiz`rilor tehnice, lumii reale i se substituie o lume imaginar`, multipolar`, aparent neutr`, \mp`nat` cu tenta]ii [i aventuri, cu puternice pasiuni de orice gen, orori, suspens [i agita]ie, cu fiin]e [i situa]ii supra-umane. De la mistica cre[tin` a cunoa[terii lui Dumnezeu am ajuns la un misticism al r`t`cirii prin haos.

Occidentalismul, cultura [i religia M-am referit pân` acum la spa]iul occidental pentru c`, dup` c`derea comunismului, a r`mas singurul posesor de vector ideologic, civiliza]ia militant` cea mai ofensiv`. çn sus]inerea celor de mai sus, a[ vrea s` fac apel la m`rturia unui contemporan care nu poate fi b`nuit de pro-comunism [i anti-occidentalism, de rela]ie special` cu religia, de incultur` sau lips` de inteligen]`. Este vorba de fostul dizident sovietic Alexandr Alexandrovici Zinoviev, un personaj renascentist – filosof, sociolog, cercet`tor de avangard` \n domeniul logicii, cu realiz`ri deosebite \n logica neclasic` [i polivalent`, publicist, scriitor – care a tr`it, \ntre 1978 [i 1999, \n exil \n Occident. Occidentul – çn volumul Fenomenul occidentalismului, Zinoviev afirm` c` binomul ideologie-cultur` a devenit religia occidentalismului, \ntruchipând ideea lui Saint-Simon, dar \ntr-o formul` opus`, de a se crea un cult al culturii care s` \nlocuiasc` cre[tinismul. Ideologia, [tiin]` a ideilor, teorie a teoriilor, ap`rut` din nevoia umanismului de a contrapune religiei o \n]elegere [tiin]ific` asupra cosmosului, naturii, omului, societ`]ii, cunoa[terii etc., este un produs al culturii care a n`scut-o [i a alimentat-o. A[ezarea ei \n societatea capitalist` s-a f`cut \ntr-un mod care, spre deosebire de comunism, nu este vizibil, nu se manifest` zgomotos, nu are institu]ii speciale; dar ea este risipit` peste tot \n art`, [tiin]`, literatur`, ziaristic`, rela]ii

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

sociale etc. [i apare la fel de difuz`, dar [i de omniprezent`, ca o con[tiin]`. ßi asta [i este, o con[tiin]` care a \nlocuit vechea con[tiin]` – religia. çns` odat` cu a[ezarea ei \n lume, cultura Europei Occidentale, aristocratic` [i elitist` – pentru c` nu cobora la nivelul maselor ci le ridica pe ele la un nivel intelectual, estetic [i moral mai \nalt [i era liber` [i critic` fa]` de fundamentele societ`]ii – cultur` la sânul c`reia a crescut, este \nlocuit` cu o cultur` a occidentalismului care are urm`toarele caracteristici: a p`truns \n toate sferele vie]ii omului, adesea \nlocuindu-le; se manifest` permanent [i peste tot; a invadat lumea cu produsele sale; este general accesibil` – omul de rând are acces la toate formele ei atât pentru consum cât [i ca produc`tor; masele sunt acum principalul consumator [i acestea au silit-o s` li se adapteze; este o sfer` de produc]ie comparabil` cu industria; s-a tehnologizat; domeniul culturii s-a transformat \n pia]`, loc al afacerilor; valoarea estetic` este \nlocuit` cu pre]ul pie]ei; cota creatorului, echivalentul geniului de alt`dat`, e stabilit` la burs`; ponderea creatorilor \n totalul celor implica]i, nucleul creator [i poten]ialul creator s-au redus; date fiind limitele inov`rii autentice, succesul e adesea construit nu pe aceasta, ci pe distrugerea oric`rui etalon de control, cu prec`dere a celor estetic [i moral; efectele, mijloacele formale de reprezentare a unui con]inut (intrumentele culturii) s-au transformat \n \nsu[i con]inutul, ceea ce a avut ca urmare coborârea de la un nivel intelectual ridicat la un nivel primitivemo]ional; din motive de selec]ie negativ` a elitelor, pentru c`, \n calitate de proprietari [i „creatori“, trag foloase directe, ori pentru c` nu se pot \mpotrivi sistemului, clasele superioare [i p`turile instruite au aderat la aceast` cultur`. çn calitatea ei de con[tiin]`, ideologia se ocup` cu ap`rarea acestei culturi, deci \[i exercit` controlul asupra societ`]ii [i a creatorilor. Po]i crea ce vrei dar nu po]i distribui publicului pentru c` nu po]i ajunge la tribun` decât dac` corespunzi ideologic. Nici chiar st`pân al tribunei nu ajungi sau nu r`mâi: \n sistemul occidental de prelucrare ideologic` a oamenilor, nu este nevoie ca ideologia s` le fie b`gat` \n cap \n mod special, manifest [i for]at…Mult mai eficient func]ioneaz` o alt` metod`: oamenilor li se d` libertatea ideologic`, li se creeaz` iluzia absen]ei

totale a câmpului ideologic, ba chiar iluzia de haos ideologic, diluând \n spa]iul vital al oamenilor pic`turi ideologice a c`ror \nghi]ire nu cere nici un fel de eforturi sau aptitudini. Important este s` nu li permit` altora s` introduc` \n acel haos o anume ideologie manifest` [i organizat`. Fa]` de persoanele [i ideile pe care st`pânii sferei ideologice le g`sesc inacceptabile, to]i \ncep s` ac]ioneze ca [i cum ar fi primit instruc]iuni dintr-un centru unic. Dac` cultura este religia, iar ideologia dogma ei, atunci analogul Bisericii ca institu]ie este, \n opinia lui Zinoviev, totalitatea oamenilor, institu]iilor, organiza]iilor [i \ntreprinderilor din domeniul produc]iei, conserv`rii [i distribuirii produselor religiei occidentalismului, \ntre care mass-media este un Vatican sui-generis cu tot ansamblul institu]iilor pân` la nivelul parohiilor . Media occidental` actual`, una din cele mai importante sfere ale societ`]ii, aren` a vie]ii sociale, mijlocul cel mai important de manipulare, instrument de formare a con[tiin]ei, sentimentelor [i gusturilor, produc`tor, controlor [i difuzor al informa]iei, furnizeaz` cultura la domi-

39

Lumea \n care tr`im

ciliu, \ntr-o form` rapid digerabil`, controleaz` [i orienteaz` \ntreaga activitate intelectual` [i creatoare a societ`]ii, ce persoane, idei, opere, mod` p`trund \n arena culturii, ofer` politicienilor tribuna [i arena pentru spectacolul politic, a confiscat autonomia opiniei publice [i a societ`]ii civile, concentreaz` \n interiorul s`u puterea unit`]ilor anonime din ansamblul social: spectatori, cititori, oameni de [tiin]`, arti[ti, ideologi, politicieni, sportivi [i a multor altora, \ntro putere colectiv` care se manifest` fa]` de fiecare din ei ca o putere absolut`. Nici o Biseric` nu se poate compara cu biserica occidentalismului, spune Zinoviev.

Produsele culturale Evident c` \n societatea actual`, [i mai ales \n cea european`, situa]ia este mai complex`: exist` [i ast`zi, dar extrem de \nghesuit` \n noua aren`, o cultur` ancillar`, specific` epocii teocentrice, [i produsele ei, dup` cum exist` [i vechea cultur` a Europei Occidentale, cultur` autonom`, antropocentric`, dar ele se mi[c` \n planuri \ndep`rtate, ca ni[te curiozit`]i care au sc`pat vigilen]ei sistemului, sau sunt tolerate tocmai pentru a demonstra libertatea acestuia. Iar produsele culturale nu se pot sustrage realit`]ii generale, regulilor [i cerin]elor

MAGDA BISTRICEANU ßIMIANX)

acesteia pentru c`, \n definitiv, dup` cum le arat` chiar numele, servesc, sunt ata[ate unei culturi sau alteia. Mai ingrat` este condi]ia acelor produse care sunt atât parte a noii culturii cât [i parte a media, ascenden]` care le transform` \n simple mijloace de propagand`. çn func]ie de adecvarea lor la cerin]ele ideologice ale vremii, produc`torii de cultur` au sau nu [anse de supravie]uire. Cazurile aparent inexplicabile de rezisten]` la maladiile modernit`]ii au totu[i o explica]ie: lumea este alta decât [i-o \nchipuie marii mae[trii ai interna]ionalelor [i trep`du[ii lor. [i, \n final, nu ]ine de ei.

çn timp ce to]i ochii tuturor televiziunilor [i celularele tuturor posturilor de radio sunt \ndreptate spre co[ul pe unde va ie[i inspira]ia presupus` divin` a cardinalilor \n form` de fumata bianca, nou`, muritorilor de rând, ni s-a rezervat \nfrico[`torul serial al unei persoane pe moarte, expus` la ferestrele unui castel abandonat de sentimentele cre[tine, \ncheiat cu impudica scen` final` a cadavrului unui om b`tr\n oferit unei curiozit`]i morbide [i generale.

S-a \ntâmplat \n Occident Despre ce vorbesc occidentalii? Atunci când nu vorbesc despre noi (niciodat` n-am [tiut dac` e de bine sau de r`u s` nu vorbeasc` despre noi. T`cerea recilor [i expeditivelor popoare nordice e foarte diferit` de t`cerea volubilelor popoare mediterane...), atunci – deci – când nu vorbesc de noi, vorbesc de foarte multe probleme, care de care mai surprinz`toare pentru spiritul nostru molcolm [i deloc preg`tit pentru a primi avalan[a mondial` de informa]ii, cu atât mai p`rtinitoare cu cât mai impar]iale se declar`. Când scriu aceste rânduri, lumea occidental`, informat` [i informatizat` pân` \n pânzele albe, se las` zguduit` (cuvântul cel mai des folosit \n pres` este de fapt adjectivul ob]inut din „como]ie“) de agonia urmat` de \ndelung a[teptatul x)

40

final al unicului monarh de pe planet` ales prin mijloace – mai mult sau mai pu]in – democratice. çn timp ce to]i ochii tuturor televiziunilor [i celularele tuturor posturilor de radio sunt \ndreptate spre co[ul pe unde va ie[i inspira]ia presupus` divin` a cardinalilor \n form` de fumata bianca, nou`, muritorilor de rând, ni s-a rezervat \nfrico[`torul serial al unei persoane pe moarte, expus` la ferestrele unui castel abandonat de sentimentele cre[tine, \ncheiat cu impudica scen` final` a cadavrului unui om b`tr\n oferit unei curiozit`]i morbide [i generale. Nu pot evita gândul la o alt` scen` final` \n care protagoni[ti erau aceia[i ochi avizi de l`comie vizual` [i \n mod sigur la fel de incon[tien]i fa]` de gravitatea celor v`zute, scen` pe care am fost condamnat` s-o retr`iesc ani de-a rândul prin repro[ul

explicit al majorit`]ii occidentalilor: m` refer la imaginile televizate ale mor]ii unui alt personaj care \n]elesese [i se folosise [i el, de[i nu cu acela[i succes, de massmedia pentru a se men]ine undeva sus sau jos, \n raiul sau infernul Puterii, Nicolae Ceau[escu. çn acel timp, occidentalii ru[ina]i de credin]a lor voit oarb` \n „marea“ civiliza]ie rus` (\n care vrândnevrând eram b`ga]i to]i cei ce ani \n urm` fusesem abandona]i de puterile occidentale la cheremul prea-puternicilor „tovar`[i“ veni]i din stepele slave), \ncercau s` se spele pe mâini acuzându-ne – tot pe noi! – de a fi ni[te criminali f`r` lege nici ru[ine. Trecuse mult de la cel mai ru[inos r`zboi din istoria Europei, est-europenii ne resemnaser`m [i se presupunea c` fusesem pu[i cu botul pe labe \n mijlocul bel[ugului edenic al „societ`]ii socialiste multilateral

Profesor la Universitatea din Girona, Spania.

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Lumea \n care tr`im

dezvoltate“; occidentalii uitaser` – sau numai se pref`ceau – cum guvernele lor \[i \mp`r]iser` prada \n chipul cel mai primitiv posibil: o linie tras` pe undeva pe la mijloc, o linie care pecetluia soarta multor milioane de oameni pe care nimeni nu-i \ntrebase nimic, pe care nimeni niciodat` nu i-a l`murit pentru ce muriser` pe fronturile, \n lag`rele [i \ntre ruinele unui r`zboi absurd. Trecuse mult, [i fiii sau nepo]ii celor care nu mai erau ca s`-[i aminteasc`, nu cunoscuser` decât ceea ce coresponden]ii lor le transmiteau, bine instala]i \n hotelurile [i ma[inile lor moderne, despre a[a numita „realitate“ din Europa de Est. Trecuse prea mult. A[a cum mult a trecut [i de la cozile kilometrice care se formau \n fiecare zi \n Pia]a Ro[ie pentru a venera corpul aparent incorupt (câte religii, atâ]ia sfin]i \n gr`dina Domnului...) al lui Lenin. Nu se [tie exact ce s-a \ntâmplat cu acesta , dup` anii 90, oricum a avut parte de un lung moment de glorie [i expunere la comentariile turi[tilor politici sau turi[tilor pur [i simplu: „Chiar a[a de chel era?!“ sau „Mi-l \nchipuiam mai slab!“. S` sper`m c` o mân` miloas` l-a scos din vitrin` [i l-a l`sat s` se odihneasc` \ntr-un loc mai pl`cut, mai umbros [i – \n mod sigur – mai jinduit de spiritul lui revolu]ionar...

Ultimul cadavru-vedet` Acum nimeni nu-[i mai aminte[te de Ceau[escu sau de Lenin [i de corpurile lor abandonate indecent afar` din sicriele cuvenite pân` [i celor mai s`rmani ([i asta e foarte bine, istoria nu poate \nainta dac`

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

nu uit` [i iart`). çn schimb se expun nes`tulei priviri publice resturile mortuare ale unui om care nu era mult mai tân`r ca ceilal]i, care a fost cel pu]in la fel de iubit [i urât ca ceilal]i doi. Un om care a iscat polemic` [i aprinse pasiuni. Nu vreau s` intru acum \n sterila c`utare a adev`rului despre Karol Wojtyla, sunt sigur` c` presa din România, ca cea din toat` lumea, abund` zilele acestea de ipoteze [i pretinse adev`ruri absolute. Nu am inten]ia s` cânt`resc cât din Papa Ioan Paul al II-lea era polonez [i cât era italian. Nu vreau nici s` m`sor dac` pa[ii acestui om s-au \ndreptat mai mult spre capitalism sau mai mult spre socialism, mai spre social decât spre moral, mai spre religios decât spre etic... Istoria e prea nou` ca s` putem judeca o personalitate care a str`b`tut practic toate continentele, a rezistat ca timp istoric tot atât cât [i marii dictatori [i, \n via]` [i \n moarte, a vrut, a putut [i a [tiut s` se fac` ascultat de milioane de oameni. Oameni care mergeau [i merg s`l vad`, s`-l aud`, s`-l ating`, s`-l critice, s`-l laude, \ntr-un cuvânt, s`-i dea ceea ce majoritatea dintre noi n-o s` cunoa[tem niciodat`: nemurirea. Pe aici, prin \ndep`rtatul Occident, se vorbe[te de testamentul lui \n care m`rturise[te c` \n 2000 vroia s` renun]e la investitur`; se vorbe[te de faptul c` el nu a l`sat nici un bun material, \n schimb Vaticanul are \ntre zidurile lui opere de art` pentru care ar avea nevoie de trei ani ca s` fie contemplate m`car un minut fiecare; se vorbe[te de cei nou` polonezi care l-au \nso]it pân` [i \n momentele când singur nu mai putea s` explice ce vrea [i cum vrea; se vorbe[te de \ntâlnirile lui cu

evrei, cu musulmani, cu budi[ti, cu Fidel Castro, cu Bush, cu Pinochet, cu Teresa de Calcutta, cu tineri, cu criminali, cu politicieni, cu vedete...; se vorbe[te de contribu]ia lui esen]ial` la c`derea comunismului [i de pasiunea lui juvenil` pentru teatru [i pentru o actri]` polonez`; se vorbe[te de criticile lui la adresa capitalismului s`lbatic [i a s`r`cirii celei mai mari p`r]i din planet`, [i de sprijinul lui [i al bisericii conduse de el dat partidelor [i guvernelor celor mai conservatoare [i mai belicoase din Europa. ßi se vorbe[te, bine\n]eles, de Fatima, de ortodoc[ii, musulmanii [i evreii care l-au apreciat [i de catolicii care [i-au pierdut credin]a \n biseric` \n ultimii 20 de ani, de lipsa de voca]ie religioas` \n timpul unui pap` care a fabricat cei mai mul]i sfin]i din istoria cre[tin`. Bine\n]eles c` toate acestea se rostesc mai \ncet de c`tre unii [i mai tare de c`tre al]ii, unele insistent, altele ferit, aproape neauzite. Dar tot ce se spune este de fapt cople[it de potopul de imagini, arma cea mai puternic` [i eficace a secolului XXI: oameni la pând`, oameni rugându-se, oameni tri[ti, oameni indiferen]i, oameni a[teptând, oameni, oameni, oameni....Mul]i oameni la Roma, \n Polonia [i peste tot, vorbind despre Papa Ioan Paul al II-lea. Ultima mod` a celularelor din Spania e bombardamentul sistematic, masiv [i imprevizibil cu mesaje scrise: zilele acestea circul` un mesaj de genul „Convocat` adunare la catedrala X ziua Y ora W rug`ciune pentru \nvierea Papei. Trimite mai departe.“ Fiul meu (care a v`zut [i la liceul lui aceste mesaje) m-a \ntrebat dac` este ceva serios sau e o glum`. A trebuit s`-i r`spund c` nu [tiu. ßi adev`rul este c` nu [tim!

Apusul, de departe Nu mai [tim de mult ce a r`mas din credin]a primilor cre[tini \n acest Apus, \ndep`rtat din ce \n ce mai mult de tot ce \nseamn` valoare spiritual` [i nu material`. Nu [tim nici ce a mai r`mas din indignarea (credeam pe atunci, sincer`) a occidentalilor \n fa]a barbariei orientale de a expune cadavrele dictatorilor \n arena public`. Cum nu [tim [i nu \n]elegem de ce milioane de oameni accept` acum, \n anul 2005, expunerea morbid` [i artificial` la luminile canalelor de televiziune [i a

41

Lumea \n care tr`im

camerelor video turistice a celui considerat de mul]i tat`l lor spiritual, Sfântul P`rinte. Nu-mi pot \nchipui care dintre noi ar putea suporta fie [i numai gândul la tratarea similar` a propriului tat`... S` nu l`s`m \ns` triste]ea s` ne \ntunece, s` ne consol`m cu gândul c` probabil de acolo de unde este acum, Karol Wojtyla zâmbe[te [i se bucur` pentru ultima dat` de extraordinara sa capacitate de convocare a mass-media din toat` planeta. Despre ce se mai vorbe[te zilele acestea \n Occident, \n timp ce papa Ion Paul al II-lea trece prin via crucis pe care i-am preg`tit-o cre[tine[te \mpreun`? Se vorbe[te despre moartea [i via]a unui alt personaj real-fictiv, \n sensul c` a tr`it [i a f`cut pe al]ii s` tr`iasc` la limita \ntre istorie [i imaginar, \ntre o existen]` personal` ca multe altele [i o existen]` public` inventat` de mijloacele de comunica]ie. Mai precis, de Rainier de Monaco, monarh al unui minuscul stat format dintr-un singur ora[ [i dou` cazinouri, f`r` alt` importan]` decât aceea de a avea cea mai mare concentra]ie de persoane milionare pe metru p`trat (cauza fiind nu superba [i luxoasa sa buc`]ic` de litoral, cum s-ar putea crede, ci scutirea de taxe fiscale...), chipe[ reprezentant a ultimelor vestigii monarhice din mileniul al treilea, dar cunoscut mai ales \n rolul s`u de prin] al Cenu[`resei americance [i hollywood-iene Grace Kelly, cu care a ini]iat o serie lung` de mo[tenitori, aventuri, accidente [i alte dezastre socialfamiliare.

guvernului central de dreapta (Aznar) [i \nlocuirea sa cu guvernul (declarat!) cel mai socialist din aceast` parte a Europei [i cu cel mai mare procent de femei. Bilan]ul e bun sau r`u \n func]ie de cine vorbe[te: nu s-au f`cut mai multe case pentru tinerii care nu pot avea acces la \mprumuturile „oferite“ de b`nci, dar s-au aprobat legi care permit homosexualilor s` se c`s`toreasc` [i s` adopte copii; nu s-a scos religia ca materie din [colile primare, dar s-a u[urat accesul la \nv`]`m\ntul superior; nu s-a rezolvat problema intensei imigra]ii din Africa [i din estul Europei, dar s-a dat o perioad` de câteva s`pt`mâni de gra]iere pentru cei care – nu se [tie pe ce c`i – au ajuns deja aici. Noul pre[edinte spaniol, Zapatero, vorbe[te la toate forumurile mondiale de pace, armonie, toleran]` [i \n]elegere \ntre popoare, na]iuni, rase [i religii. Mul]i l-au botezat deja drept ingenuu, idealist [i...utopic. Cel mai important, dup` p`rerea mea, e c` este un om tân`r, pe care nici cei din propriul partid nu d`deau doi bani, dar care are curajul s` vorbeasc` despre lucruri utopice \n anul 2005 al unui \nceput de lume deloc idealist, deloc \n]eleg`tor cu ideali[tii. Bine\n]eles c` mai are timp s` \nve]e [i s` se obi[nuiasc` cu gustul puterii... Deocamdat` spaniolii \i dau un vot de \ncredere \n tinere]ea [i entuziasmul lui, care se lupt` din r`sputeri cu fanto[ele trecutului fascist: Spania e singurul stat din lume unde fascismul [i-a tr`it o lung` [i netulburat` agonie, iar aceasta continu`

s` se manifeste \n comportamentul pierdut [i ciudat al multor provincii spaniole sau \n fapte aparent absurde cum ar fi existen]a funda]iilor de omagiere a dictatorului Franco. Nu vreau s` \nchei \ns` aceast` misiv` pentru voi, dragi compatrio]i, f`r` o vorb` de speran]`: \n pofida alarmelor trase cu privire la românofobia spaniolilor, pe aici nu se vorbe[te de români altfel decât \nainte sau altfel decât despre ceilal]i str`ini. De[i num`rul românilor imigra]i \n Spania [i Fran]a s-a multiplicat cu trei \n ultimii trei ani, informa]iile pe care le am pe cale neoficial` (ambasadele [i consulatele române[ti par formate mai degrab` din turi[ti decât din profesioni[ti ai schimburilor culturale, sociale [i economice) sunt \mbucur`toare; se constat` o clar` \ntoarcere spre atitudinea anilor ’90, spre a considera c` românii „\nstr`ina]i“ de dou` feluri: pe de o parte ]iganii [i micii delincven]i, dar pe cealalt`, oameni serio[i, preg`ti]i [i inteligen]i. Ba chiar [i moderni, dac` nu uit`m c` „Dragostea din tei“ continu` s` fie fredonat` aici, la fel ca [i \n comunista Cuba sau \n \ndep`rtata Japonie. Tot ce se poate face pentru a ne promova limba [i pentru a se vorbi de bine de noi to]i, e bine f`cut, uneori \n pofida noastr`. Deci lumea merge [i spre bine, c`tinel-c`tinel, iar datoria noastr` a tuturor, orientali sau occidentali, e s` ]inem pasul cu ea [i s` sper`m c` nu vom r`mâne \n urm`. S-auzim de [i mai bine!

Politichia \n peninsul` Se mai vorbe[te, deasemenea (printre atâtea mor]i mai revenim cu picioarele pe p`mânt [i ne gândim la problemele de zi cu zi, la slujbe, la [coala copiilor, la ipoteca pe cas`...), de politic`. Poate marea diferen]` \ntre politica f`cut` pe str`zile Bucure[tiului [i cele ale Parisului sau Madridului popular const` \n faptul c` românii vor termina mereu discu]ia cu un „nu e nimic de f`cut cu politicienii corup]i“, iar spaniolii sau francezii vor ridica din umeri cu un „corup]i-corup]i, dar m`car de ne-ar l`sa [i pe noi s` tr`im ca ei“. Oricum ar fi, se vorbe[te – ne\ncetat – despre politic`. çn Spania se analizeaz` ([i mai ales se critic`) anul trecut de la schimbarea

42

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Lumea \n care tr`im

Teoria „p`cii democratice“ [i strategiile statului post-modern (II)

ßERBAN F. CIOCULESCUX)

·

Comunitatea democra]iilor Problema fundamental` pe care studiile de securitate trebuie s` o rezolve este \n ce fel se recunosc reciproc aceste democra]ii liberale ca fiind similare spre a evita r`zboiul1. Liberalismul de esen]` kantian` adoptat implicit sau explicit de statele democratice conduce \n mod logic la apari]ia unor „comunit`]i de securitate“ demo-liberale [i la generarea unor forme de putere specifice – structuri institu]ionale, norme democratice de interven]ie umanitar`, grupuri transna]ionale de activi[ti ai p`cii etc. De vreme ce liberalismul filosofic recunoa[te dreptul individului de a \[i urm`ri propria fericire, libertatea [i bun`starea, de a avea o sfer` privat` a vie]ii \n care autoritatea public` s` nu aib` dreptul de intruziune, se poate extinde aceast` mentalitate asupra rela]iilor interna]ionale, postulându-se c` un stat A dore[te s` \[i urm`reasc` scopurile proprii (supravie]uirea ]`rii ca entitate suveran` [i independent`, bun`starea popula]iei, men]inerea valorilor na]ionale, accesul la resurse) dar \n acela[i timp este de acord ca [i statul B s` beneficieze de acelea[i drepturi cu condi]ia ca [i B s` recunoasc` drepturi similare pentru A [i s` accepte ambele \ndatorirea aferent` de a nu interfera \n treburile celuilalt.

Comunitatea de securitate se realizeaz` pe fondul existen]ei unei anarhii „mature“ [i a unor state care \mp`rt`[esc norme, regguli, conven]ii, rela]iile reciproce fiind de \ncredere [i respect, a[adar exact fundamentul filosoficoinstitu]ional pe care Kant \l propunea pentru realizarea p`cii eterne. Libertatea de a face (urm`rirea legitim` a propriilor interese) se asociaz` cu libertatea de a nu face un anume lucru (nici un stat s` nu fie obligat s` ac]ioneze pe cale armat` sau s` fac` ac]iuni cerute imperios de alte state [i care sunt str`ine sau d`un`toare). Respectul reciproc, credin]a \n valori morale comune sunt fundamentul comunit`]ilor de securitate demo-liberale. Acestea sunt forme de asociere \ntre state similare ca regim, care nu se tem defel unele de altele [i identific` \n comun o agend` de securitate, mijloacele comune de ac]iune [i scopuri comune, con[tiente c` prin ac]iunea comun` puterea [i securitatea lor va spori, ceea ce le va avantaja individual2. Ele trec dincolo de mecanismul „dilemei securit`]ii“3, instrument de anticipa]ie a comportamentului statelor suverane specific neorealismului [i care constituia o „capcan`“ sistemic` din care actorii nu pot ie[i cât` vreme sistemul de referin]` este anarhic, bazat pe waltzianul self-help. Comunitatea de securitate se realizeaz` pe fondul existen]ei unei anarhii „mature“4 [i a unor state care \mp`rt`[esc norme, reguli, conven]ii, rela]iile reciproce fiind de \ncredere [i respect, a[adar exact

fundamentul filosofico-institu]ional pe care Kant \l propunea pentru realizarea p`cii eterne. Evident, este mai probabil ca acest scenariu al p`cii [i securit`]ii prin cooperare (co-operative security) s` fie realizat de state puternice (legitime pe plan intern, cu coeziune na]ional` [i social` sporit`) [i democratice, mai ales din regiuni geopolitice caracterizate prin stabilitate [i lipsa amenin]`rilor directe de agresiune armat`. Dilema securit`]ii r`mâne un mecanism valabil, teoretic, \n rela]iile dintre state suverane armate coexistând \ntr-un mediu anarhic, dar se admite excep]ia dat` de regimul politic [i ideile dominante. Aceast` recunoa[tere a abaterii de la norma explicativ` general` este de natur` s` pun` clar \n discu]ie valabilitatea explicativ` a neorealismului [i chiar a curentului „ra]ionalist“ (sinteza de realism [i liberalism) \n ansamblul s`u. Securitatea prin cooperare este un model func]ional de a concepe securitatea statelor ca fiind indivizibil` [i posibil de sporit doar prin efort comun, actorii preocupându-se de câ[tigurile absolute, nu de cele relative, a[a cum postula modelul dilemei securit`]ii pentru statele aflate \ntr-un „complex de securitate“.

Politolog, cercet`tor [tiin]ific la Institutul pentru Studii Politice de Ap`rare [i Istorie Militar`. Michael WILLIAMS, „The Discipline of the Democratic Peace: Kant, Liberalism and the Social Construction of Security Communities”, in European Journal of International Relations, 2001, Vol. 7(4), p. 526. 2) Vezi Emanuel ADLER, “Imagined Security Communities: Cognitive Regions in I.R.”, \n Millenium Journal of International Studies 26(2), pp. 249-277, 1997 [i Emanuel ADLER, Michael BARNETT, Security Communities, Cambridge University Press, 1998. 3) Vezi John HERZ, “The Security Dilemma in International Relations: Background and Present Problems”, in International Relations, Vol. 17 (4), pp. 411416, 2003. 4) B. Buzan define[te anarhia „matur`“ ca o ipotez` de lucru ce define[te unul dintre capetele spectrului anarhiilor, mergând de la o situa]ie pur hobbesian`, de conflict permanent [i lupt` pe via]` [i pe moarte \ntre unit`]i suverane (anarhia “imatur`”) pân` la o stare de comuniune [i respect reciproc care exclude conflictul armat. Vezi Barry BUZAN, Popoarele, statele [i frica, Ed. Cartier, Chi[in`u, 2000, pp. 180-187. x) 1)

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

43

Lumea \n care tr`im

Decupaj geopolitic [i complex de securitate Complexul de securitate este un instrument de lucru foarte util lansat de Barry Buzan la finele anilor ,80 ai secolului trecut, spre a descrie regruparea statelor pe criteriul mixt, geografic [i interac]ional, \n domeniul problematicii de securitate. Plecând de la constatarea c` securitatea este un „fenomen rela]ional“, bazat pe interdependen]ele dintre actorii de nivel similar (statele na]iune, \n acest caz), este definit` „regiunea“ drept un „subsistem distinct [i semnificativ de rela]ii de securitate... format dintr-un grup de state care au fost sortite s` se g`seasc` \n apropiere geografic` unele fa]` de altele“5. Buzan descrie apoi „complexul de securitate“ ca fiind „un grup de state ale c`rui prime preocup`ri de securitate le leag` laolalt` suficient de \ndeaproape, \ncât securitatea lor na]ional` s` nu poat` fi luat` \n considerare \n mod realist separate una de alta“6. Dincolo de proximitatea geografic` [i rangul de putere al actorilor afla]i \n compunerea unui complex de securitate (echilibrele de putere regional`), sunt luate \n calcul [i elemente imateriale, subiective, precum „modelul amici]iei [i inimici]iei dintre state – interese [i/sau valori comune, oferirea de protec]ie, ajutor, respectiv teama, suspiciunea, ura. Cele trei elemente fundamentale ale c. de s. sunt: pozi]ia unit`]ilor [i diferen]ierea existent` \ntre acestea (coincide cu structura de ansamblu a sistemului interna]ional), modelele de prietenie [i du[m`nie [i distribu]ia puterii \ntre principalele unit`]i. Prin luarea \n considerare a acestor variabile, se ob]ine o viziune dubl` asupra securit`]ii regionale – static` (structuri) [i dinamic` (proces, transformare)7. Acest model al amici]iei/inimici]iei nu este doar un derivat secundar al echilibrului de putere, ci rezultatul unor experien]e istorice care se \ntip`resc puternic \n mentalul [i psihologia colectiv` a unui grup identitar [i a liderilor acestuia, \mpiedicând normalizarea rela]iilor cu

unit`]i vecine prin m`suri de construire a \ncrederii. Se opereaz` a[adar cu aspecte legate de diacronie [i interac]iune pe care se greveaz` aspecte psiho-identitare greu de cuantificat. Disciplina securit`]ii na]ionale se vede nevoit` s` introduc` elemente str`ine paradigmei neorealiste a puterii [i supravie]uirii \n sisteme anarhice, prin recursul la elemente specifice constructivismului – ideologii, cli[ee imagistice, identit`]i, acestea suprapunându-se adesea peste no]iuni materiale specifice geopoliticii, precum grani]ele, teritoriile cu valoare strategic`. Interac]iunea actorilor din cadrul complexului de securitate se caracterizeaz` prin intensitatea sporit` a rela]iilor cu unit`]i aflate \n cadrul aceluia[i susbsistem, fa]` de rela]iile cu alte unit`]i aflate \n apropiere dar exterioare subsistemului, din amestecul de rivalitate [i interese \mp`rt`[ite, pe fondul unei interdependen]e a securit`]ii na]ionale. Buzan ajunge la concluzia c` aceste complexe de securitate „sunt un fenomen empiric, cu r`d`cini istorice [i geopolitice“8, dar legate puternic (func]ional) de anarhia ce exist` \n cadrul sistemelor interna]ionale sau regionale, compuse din state suverane. Interdependen]ele de securitate sunt la nivel maxim \ntre membrii complexului [i diminuate fa]` de unit`]ile din exterior \n rela]ie cu care exist` o anume „indiferen]`“ \n percep]ie. Complexele de securitate sunt durabile dar nu permanente dar sunt considerate rezultatul firesc [i a[teptat al sistemelor interna]ionale anarhice, iar dac` ele nu se manifest` trebuie investigat` lipsa lor. Exist` mai multe tipare rela]ionale care se subsumeaz` acestui ideal-tip sistemic: la cap`tul de jos al spectrului se afl` cazurile de conflict major \n care percep]ia unit`]ilor rivale are la baz` teama, ne\ncrederea reciproc`, jocul cu sum` nul`, apoi urmeaz` „regimurile de securitate“ \n care statele suverane, de[i se consider` \nc` reciproc drept poten]ial periculoase ajung la acorduri de securitate [i de consolidare a \ncrederii reciproce spre a evita dilema securit`]ii [i riscul de r`zboi accidental. La cap`tul superior al axei se afl` „comunit`]ile

pluraliste de securitate“ (Karl Deutsch) \n care statele [tiu c` nu se pune problema recursului la for]` \n rela]iile lor, exist` o comunitate de valori [i interese, iar procedurile de gestionare a securit`]ii sunt convenite prin negociere, \n comun9. Dac` \ntr-un sistem de tip anarhic, cu state suverane, nu exist` complexe de securitate, cauza rezid` fie \n sl`biciunea statelor respective care nu dispun de capacit`]i materiale de proiectare a puterii \n afara grani]elor, nu exist` suficiente interac]iuni cu exteriorul sau exist` puteri din afara regiunii care intervin direct \n acest complex regional [i suprim` dinamica fireasc` a securit`]ii dintre actorii locali, impunând o ordine de tip ierarhic-hegemonic10. De altfel, marile puteri [i superputerile sunt cele care definesc marile regiuni geopolitice, \n func]ie de interesele [i percep]iile lor. \n acest sens, regiunile sunt „inventate“, nu sunt elemente naturale [i obiective \n rela]ie cu un observator neutru. Exper]ii \n studii de securitate au ar`tat adesea c` \n spatele decupajelor geopolitice relevante se afl` interese militare strategice dar nu orice societate uman` a ajuns s` \[i impun` propria viziune asupra lumii, nici propria hart`11. Denumiri precum „Balcanii“ sau „Orientul Mijlociu“ au fost create la finele sec. 19 sau \nceputul sec. 20 de c`tre strategi ai marilor puteri – Germania, Austro-Ungaria, Rusia, Marea Britanie etc. Care, deloc \ntâmpl`tor se aflau \n competi]ie pentru a controla acest regiuni sau pe cele adiacente. Discursurile dominante ale securit`]ii impun harta geopolitic` a lumii iar cercet`torul \n rela]ii interna]ionale [i studii de securitate trebuie s` identifice \ntâi contextul de formare a acestor zone \n aria de interes a puterilor, apoi s` procedeze la o analiz` a interac]iunilor dintre actorii relevan]i, \n cadrul sistemului existent, spre a identifica prezen]a complexelor de securitate sau lipsa acestora. Caracterul a[a-zis „natural“ al unui decupaj geopolitic de regiune nu trebuie s` permit` confuzia cu un complex de securitate autentic, deoarece primul este un construct ideatic [i imagistic care s-a impus prin folosire repetat` (securitatea ca act de

Barry BUZAN, Popoarele, statele [i teama, Ed. Cartier, Chi[in`u, 2000, p. 194. Ibidem, p. 196. 7) Barry BUZAN, Ole WAEVER, Jaap de WILDE, Security: A New Framework for Analysis, Lynne Rienner Publishers, 1998, p. 15. 8) BUZAN, Popoarele, statele [i teama - op.cit., pp. 196-197. 9) Barry BUZAN, Ole WAEVER, Jaap de WILDE, Security: A New Framework for Analysis, Lynne Rienner Publishers, 1998, p. 12. 10) Ibidem, pp. 12-13. 11) See Pinar BILGIN, “Whose Middle East. Geopolitical Inventions and Practices of Security”, in International Relations, Vol. 18 (1), 2004, pp. 25-41. 5) 6)

44

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Lumea \n care tr`im

limbaj), iar al doilea are o valoare func]ional` cert`, chiar dac` unitatea sa structural` nu iese \n eviden]` decât pentru cei ini]ia]i. Nu este exclus ca o mare putere s` delimiteze o regiune de interes care s` decupeze artificial un complex de securitate, izolând o parte dintre membrii s`i [i cooptându-i pe ceilal]i \n sfera sa de influen]`. Adesea, agenda de securitate a unei regiuni este modelat` de percep]iile [i interesele puterilor exterioare acesteia, prin domina]ia de facto [i discursiv` asupra actorilor locali12, fapt ce duce la neglijarea intereselor statelor [i comunit`]ilor dominate [i la focalizarea aten]iei exclusiv asupra intereselor adesea divergente ale marilor puteri, a[adar o perspectiv` clar (neo)realist` \n RI. Profesorul turc Pinar Bilgin denume[te aceast` situa]ie „a top-down approach to regional security“ \n care amenin]`rile principale sunt v`zute ca venind din afar`, de la alte puteri rivale, prin mijloace militare, cum a fost cazul Orientului Mijlociu „securizat“ de americani ca o contrapondere la ac]iunile periculoase ale Uniunii Sovietice \n Lumea a Treia...

Cultura de securitate Felul \n care actorii scenei interna]ionale \[i concep propria securitate prin raportare la inten]iile celorlal]i ]ine nu doar de calculul ra]ional ci [i de a[a numita „cultur` de securitate“. Cultura de securitate este un concept introdus \n studiile de securitate de c`tre unii autori constructivi[ti [i se refer` la formarea [i asumarea identit`]ilor – cine suntem noi, cine sunt ei, \n ce fel influen]eaz` acest lucru rela]iile reciproce. Alexander Wendt descrie trei ideal-tipuri de anarhie interna]ional`: „hobbesian`“, „lockean`“ [i „kantian`“. Dup` cum sugereaz` denumirile respective, modelul hobbesian presupune state suverane izolate, tem`toare, preventiv agresive, comportament egoist iar riscul de r`zboi e omniprezent. Statele fac r`zboaie de cucerire [i \ncorporare a celor \nvin[i iar o

institu]ie care s` le garanteze supravie]uirea nu exist`. Neexistând o autoritate suprastatal` de control [i pacificare nu exist` nici idei comune [i „regularit`]i sociale“ care s` induc` previzibilitatea comportamentelor iar mecanismul de cooperare este blocat de starea de anarhie [i self-help13. ßcoala englez` a rela]iilor interna]ionale se bazeaz` pe constatarea lui Hedley Bull conform c`ruia exist` anumite forme de „societate anarhic`“ caracterizate prin modalit`]i de cooperare limitat` \ntre state, pe baza unor principii [i norme comune precum respectarea tratatelor, limitarea recursului la for]` etc14. Ideile comune nasc posibilitatea cooper`rii, atunci când exist` interes comun iar no]iunea de „societate interna]ional`“, bazat` pe amestecul de cooperare [i conflict, nu a disp`rut nici chiar \n toiul r`zboaielor mondiale. Un al doilea tip de „cultur` a anarhiei“ este denumit de Wendt modelul „lockean“ [i se caracterizeaz` prin percep]iile de rivalitate ale actorilor dar [i prin recunoa[terea dreptului fiec`ruia la existen]` [i suveranitate asupra unui teritoriu. Disputele, adesea violente, privesc delimitarea acestor zone de proprietate exlusiv` dar suveranitatea joac` rolul unei institu]ii sociale ce garanteaz` supravie]uirea [i \nl`tur` „amenin]`rile existen]iale“. Prin cadrul general al ONU, statele de azi sunt con[tiente de acest fapt, ceea ce elimin` teama aprioric` de a fi cucerite [i desfiin]ate. Trecerea de la configura]ii acut competitive, zise „hobbesiene“, c`tre unele „kantiene“ (federative-integra]ioniste) este dovada faptului c` normele care justific` existen]a „societ`]ii interna]ionale“ nu au disp`rut nicicând \n epoca statului modern15. Identitatea proprie, colectiv` \n cazul statului, se define[te prin raportarea la „cel`lalt“, acesta fiind \n modelul hobbesian, „du[manul“, cel care nu-mi recunoa[te dreptul la existen]` [i nu-[i limitez` violen]a st`rii de natur` fa]` de mine16. Dificultatea de a coopera \ntr-un cadru „hobbesian“, chiar [i pentru a evita uciderea accidental`, este dat` de „lipsa siguran]ei c` ceilal]i actori vor face

acela[i lucru“ [i de convingerea c` respectarea unilateral` a regulilor de cooperare ar duce la favorizarea adversarilor ce nu le respect`17. De aceea sunt bine-venite comunit`]ile de securitate, ca factor de stabilitate regional`. Cunoscutul politolog Charles Beitz afirma c` rela]iile interna]ionale contemporane nu cunosc o anarhie sistemic` comparabil` cu starea de natur` hobbesian` deoarece nu \ndeplinesc nici una dintre condi]iile unui paralelism valabil: actorii \n RI sunt doar statele, acestea au o putere relativ egal`, statele sunt independente [i suverane la modul absolut \n felul cum \[i gestioneaz` sfera intern`, nu exist` a[tept`ri de respect reciproc al regulilor de cooperare \n absen]a unei autorit`]i supra-na]ionale. çn realitate, actorii statali formeaz` coali]ii, exist` [i actori transna]ionali precum unele grupuri de interese [i comunit`]i academice de exper]i, exist` mari discrepan]e de putere \ntre state, statele tind s` fie tot mai interdependente \n asigurarea securit`]ii [i prosperit`]ii lor [i a popula]iilor, iar comunitatea interna]ional` dispune de mecanisme legale pentru a impune respectul normelor minimale de comportament pa[nic18. çn jurul unor norme de drept [i de principii morale se creaz` a[tept`ri de respect reciproc iar sanc]iunile aplicate celor ce violeaz` normele sunt considerate legitime de comunitatea interna]ional`, de[i dezavantajele pot fi mai mari decât beneficiile pentru acele state reunite care decid s` aplice sanc]iunile. çn concluzie, putem afirma c` domeniul rela]iilor interna]ionale ocup` un loc median \ntre anarhia total` [i ordinea total`, existând o combina]ie de cooperare [i conflict, \n doze variabile, \ns` modelele teoretice trebuie s` se plieze eviden]elor furnizate de scena global` f`r` a \[i aroga meritele predic]iei infailibile. Rela]iile interna]ionale sunt un subdomeniu al [tiin]elor sociale, a[adar lucreaz` mult cu elementul uman care este greu de cuantificat [i de anticipat, fapt ce pune \n dificultate filosofia pozitivist`.

Ibidem. Alexander WENDT, Social Theory Of International Politics, Cambridge University Press, Cambridge and New York, 1999, pp. 251-259. 14) Hedley BULL, The Anarchical Society, Columbia University Press, New York, 1977, pp. 46-51, citat de WENDT, op. cit., p. 252-253. 15) BULL, Hedley, Societatea anarhic`. Un studiu asupra ordinii \n politica mondial`, trad. de M. Petru], E. Pl`cintar, Ed. [tiin]a, Chi[in`u, 1998, pp. 38-43. 16) WENDT, op. cit., p. 260. 17) Charles R. BEITZ, Political Theory and International Relations, Princeton University Press, New Jersey, 1979, p.36. 18) Idem, vezi [i critica f`cut` de H. Bull celor ce consider` automat sistemul interna]ional ca anarhic \n felul descris de Hobbes: statele sunt foarte diferite de indivizi, lipsa unei guvern`ri mondiale nu \mpiedic` dezvoltarea industriei, comer]ului, exist` un grad minimal de via]` social` \ntre state etc., BULL, op. cit., pp. 43-48. 12) 13)

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

45

Lumea \n care tr`im

AURORA MIHACEAX)

De la Orwell am \nv`]at c` st`pânul – puterea - decide chipul lui Ieri, Azi [i Mâine. Dar cine st`pâne[te prezentul? Omul; faptele sale. Iar faptele cu impactul cel mai puternic asupra timpului uman sunt faptele politice. Ele decid faptele prezentului [i implicit pe cele trecute [i viitoare.

Interzis liderilor Condi]ia Vederii Drepte Ei da, am gre[it: am uitat (de[i [tiam [i este [i mai grav` sc`parea), condi]ia pe care trebuie s-o \ndeplineasc` Vederea Dreapt`. Vederea Dreapt` fiind capacitatea predictiv`, viziunea asupra derul`rii viitoare a evenimentelor, at\t de necesar` Liderilor no[tri pentru a decide faptele prezentului. Condi]ia ar fi s` nu uit`m niciodat` c` „ceea ce azi ni se pare un adev`r foarte evident, mâine s-ar putea s` nu mai fie deloc astfel…“ Extrem de necesar` este \ns` [i explica]ia acestei afirma]ii…O intuisem deja [i \ncerc s-o conturez acum: ea const` \n faptul c` viitorul este \n schimbare perpetu`. C` \l schimb` faptele prezentului (un fost viitor), care decurge la r\ndul s`u din faptele trecutului (un fost prezent, fost viitor!). Vederea dreapt` este \ns` condi]ionat` tocmai de [tiin]a acestui „am`nunt“. Pe care unii lideri ai lumii sau oameni r`t`cind \n furnicar, a[a ca mine, lau uitat. Uitând, am c`zut: consolarea „lumea e o iluzie“, o resping. Iluzia, eroarea, ne apar]ine. [i vine pe multe c`i - nu doar politice, culturale etc. Vine [i pe cale…spa]ial`? Fizic`? Ei bine, da! Aceast` cale „spa]ial`“ de dobândire a informa]iei (majoritar ob]inut` de oameni prin v`z, ochiul biologic privind spre exterior \ntr-o lume fizic`), ne modific` percep]ia asupra lumii omului, care esen]ial este Om prin faptele sale; iar acestea la rândul lor se petrec \n timp…Cu timpul Omul ]ese o alt` poveste decât cu lumea fizic` … Mai clar: vreau s` spun c` percep]ia spa]iului ne induce acela[i model de x)

46

percep]ie a timpului (raportat la Om), ceea ce mi se pare eronat. Iat`, s` lu`m afirma]ia: „m` extind [i ocup timp“. Vom constata c` e de-a dreptul…spa]ial`, de[i vizeaz` timpul. \ncerc s` fiu [i mai clar`: avem \ncifrat` \n noi, prin v`z, o vedere spa]ial` a timpului [i a faptelor noastre derulate \n timp. Ori, de aici porne[te eroarea.

Eroarea Dac` spa]ial exist`m \ntr-o lume ce ne este „dat`“, unde putem l`sa o form` de relief \n urm`, de exemplu un pustiu a[ezat \n nord \l dep`[esc mergând \n vest [i acolo pot face abstrac]ie de el tr`ind \ntr-o câmpie m`noas` ca [i când pustiul n-ar exista, nu acela[i lucru se \ntâmpl` [i \n plan temporal. \n plan temporal relieful e alc`tuit din faptele noastre. Tragedia e c` le privim spa]ial: consider`m c` R`ul de azi \l putem l`sa a[a ca pe un pustiu \n trecut [i ne a[tept`m ca \n viitor (privit ca „mai departe“, deci ca punct cardinal spa]ial), s` g`sim Binele (câmpia). Cred c` pe aceast` iluzie se bazeaz` [i teza „r`ului necesar“ De[art` iluzie. Pentru c` ieri [i azi [i mâine (cu faptele noastre cu tot), nu se „\ntind“ \ntre puncte cardinale, localiz`ri (s`rmane repere terestre), ci pare a fi mai degrab` un continuum. L`ca[? (Doamne, nici nu g`sesc dec\t cuvinte…spa]iale!), pus la dispozi]ia noastr` de Fiin]` pentru a ne crea propriul relief faptic, propria lume. Aici „punctele cardinale“ ar trebui s` fie cele morale pentru a nu da gre[ [i a c`p`ta astfel o certitudine [i \n plan gnoseologic (al cunoa[terii – prognostic`rii - evolu]iei

societ`]ii) [i chiar \n cel fizic (ontologic). Doar a[a am putea s` nu d`m gre[, g`sind [i „\n fa]`“ (\n viitor), pustiul l`sat \n spate (\n trecut).

L`ca[ul nespa]ial ßi iat`, avem o constatare: „ceea ce ast`zi pare un adev`r evident, mâine poate s` nu mai fie deloc a[a“. Ce exprim` ea? De la bun \nceput am putea spune c` exprim` caracterul relativ al cuno[tin]elor noastre ce se pot \mbog`]i pe parcurs \ntr-o asemenea m`sur` \ncât conceptele ini]iale pot fi schimbate. Dar nu exprim` numai atât. Mai exprim` [i mirarea noastr` venit` din ne\n]elegerea timpului uman, faptic, cel care este asemenea unui L`ca[ Nespa]ial. Timpul uman nu poate fi confundat cu timpul fizic; acesta, timpul fizic, da, este indisolubil legat de spa]iu (cel pu]in aici, \n col]ul nostru de univers) [i teoria relativit`]ii confirm` aceast` leg`tur`. Timpul uman, cel \n care se torc faptele noastre, este unul ce ar trebui s` fie perceput ca esen]ial moral, un L`ca[ Nespa]ial, care nu are „\n spate“, „\napoi“, „\n fa]`“, „\nainte“. Ieri, Acum [i Mâine sunt \ntregul L`ca[ului. Se poate deduce de aici c` faptele de acum sunt vectorii noi (noi ca trecere \n act…ca poten]ialitate sunt vechi, fiind con]inu]i \n faptele de ieri), ce se adaug` schimbând valoarea de adev`r a viitorului prognosticat. Aceast` schimbare poate fi atât de mare, \ncât ceea ce ast`zi ni se p`rea evident c` se va adeveri (viitorul prognosticat), nu va fi deloc acela[i lucru cu viitorul devenit posibil. De la Orwell am \nv`]at c` st`pânul – puterea - decide chipul lui Ieri, Azi [i

Istoric, profesor \n Târgovi[te.

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Lumea \n care tr`im

Mâine. Dar cine st`pâne[te prezentul? Omul; faptele sale. Iar faptele cu impactul cel mai puternic asupra timpului uman sunt faptele politice. Ele decid faptele prezentului [i implicit pe cele trecute [i viitoare.

Aplica]ie S` analiz`m: solda]ii americani elibereaz` Bagdadul. ßtiam despre cruzimea dictaturii lui Saddam; despre armele chimice folosite \mpotriva propriului popor; despre teroarea [i s`r`cia \n care tr`iau

GÜNTER W. DILLX)

oamenii din ]ara de deasupra bog`]iei negre. M-am bucurat pentru ei; m-am bucurat [i mi se p`rea evident c` acum lumina democra]iei va destr`ma negura unor cutume de ev mediu, c` vor avea un trai mai bun. Da… Mi se p`rea „evident“; c`zusem \n gre[eala de a prognostica un viitor uitând c` el este \n schimbare, c` decurge din faptele prezentului…Faptele prezentului s-au adunat: militarii americani sunt rup]i \n buc`]i \n plin` strad`, violen]ele se amplific` [i de o parte [i de cealalt` pân` când Abu Ghraib explodeaz`, provocând

\nfiorare, groaz` [i cea mai mare deziluzie pe care unii dintre noi am avut-o vreodat`. Sigur, [tiu: nu po]i identifica câ]iva scelera]i cu un \ntreg popor. ßtiu iar`[i c` [i \n alte \nchisori ale unor alte puteri se poate repeta chiar acum aceea[i tortur`. Dar asta nu mai poate schimba ceea ce s-a petrecut [i se petrece \nc`. Fapte grave, care din Acum au schimbat deja chipul lui Ieri [i Mâine. O interdic]ie: „Se interzice g\ndirea spa]ial` a timpului uman’’, este o interdic]ie pe care Liderii acestei lumi nu o cunosc. ßi e p`cat. Pentru c` ea le afecteaz` Vederea Dreapt`.

Civica

Voluntariatul – o provocare pentru România

„Voluntariatul – \ ntotdeauna gratis, \ns` niciodat` pe degeaba!“ „Voluntariatul – n u-l c ere]i, promova]i-l!“ „Voluntarii reprezint` o raz` de lumin` pe orizontul catastrofelor“ „Voluntariatul c orporatist = o afacere bun`“ Titluri alese la \ntâmplare, este adev`rat. Toate au \ns` ceva \n comun: ele semnaleaz` faptul c` voluntariatul joac` un rol important \n multe domenii ale politicii, economiei [i societ`]ii. Anul 2001, nu \n mod \ntâmpl`tor ales de c`tre Na]iunile Unite drept Anul Interna]ional al Voluntariatului, i-a dat acestei tendin]e \nc` un impuls suplimentar. Dac` arunc`m o privire peste grani]` observ`m c` nu numai \n Germania/Europa, dar [i \n multe ]`ri din

x)

Pe m`sur` ce voluntariatul, mul]umit` cre[terii importan]ei sale, devine din ce \n ce mai cunoscut opiniei publice – s` nu uit`m c` la nivel mondial acest sector contribuie \n medie cu aproximativ 8-14% la Produsul Social Brut – rolul voluntariatului, ca mijloc de consolidare a coeziunii societ`]ii – coeziune care se sprijin` pe re]eaua strâns` a unei multitudini de orgganiza]ii – devine [i el din ce \n ce mai evident opiniei publice. Asia, Africa [i America Latin` exist` lungi tradi]ii ale angajamentului voluntar, tradi]ii prezentând diverse particularit`]i ce ]in de specificul evolu]iei istorice din fiecare ]ar` \n parte. çn multe limbi din Europa [i din afara ei g`sim de altfel terminologii asem`n`toare. Cu siguran]` c` termenul de „Ehrenamtlichkeit“ (voluntariat) \nc` le mai treze[te nem]ilor amintiri din trecutul statului lor autoritar. Iat` de ce utilizarea acestui termen este restrâns` \n general numai la spa]iul vorbitor de limb` german`. Ideea de voluntariat o reg`sim pe plan interna]ional sub denumiri extrem

de diferite. Cu toate acestea „volunteering”, \n]eles ca „munc` voluntar`“, este cel mai r`spândit termen dintre to]i, \n majoritatea ]`rilor el \nsemnând aproape acela[i lucru ca la noi (\n Germania).

Noile tendin]e La nivel mondial se poate observa o cre[tere a presiunii, astfel \ncât \n noile condi]ii politice, economice [i sociale elementele tradi]ionale ale voluntariatului s` fie \mbog`]ite, c`p`tând noi dimensiuni.

Doctor \n [tiin]e politice, director al funda]iei Konrad Adenauer – România.

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

47

Lumea \n care tr`im

Devine de asemenea din ce \n ce mai evident faptul c` latura caritativ` a voluntariatului - mult` vreme dominant` \n ]`rile dezvoltate, anglo-saxone sau romanice - \ncepe s` lase loc, mai ales când vorbim de ]`rile \n curs de dezvoltare, ideii c` \n aceste ]`ri voluntarii ar putea contribui \n mod semnificativ la procesul lor de dezvoltare, respectiv c` voluntarii trebuie \n mod neap`rat s` preia noi roluri [i s`-[i asume noi responsabilit`]i (de exemplu: consolidarea rela]iilor interpersonale de \ntrajutorare [i solidaritate \n cadrul popula]iei din ]`rile \n curs de dezvoltare; \n acela[i timp sensibilizarea acestei popula]ii pentru constituirea unor rela]ii nord-sud). Este adev`rat \ns` c` num`rul \n cre[tere al rapoartelor de ]ar` serioase indic` faptul c` mai trebuie depus` mult` munc` de l`murire \n diversele segmente ale societ`]ii, mai ales \n ceea ce prive[te motivele, propor]iile, credibilitatea datelor astfel ob]inute [i gama de ac]iune a voluntariatului (Chiar [i \n Republica Federal` Germania cifrele privind num`rul voluntarilor variaz` destul de mult: \n timp ce studiul EUROVOL din 1993/1994, care compara situa]ia din câteva ]`ri europene, constata existen]a unui procent de 18% din \ntreaga popula]ie ca fiind implicat \n activit`]i de voluntariat, studiul din 1999, comandat de c`tre guvernul federal german,releva c` nu mai pu]in de o treime din cet`]enii Germaniei lucrau ca voluntari.). Având \n vedere num`rul mare al organiza]iilor de renume care sponsorizeaz` astfel de studii (\n Asia: USAID, Asian Development Bank, etc.) se a[teapt` \n curând rezultate interesante [i demne de \ncredere [i la nivel interna]ional. Spre deosebire de acum 20 de ani de altfel, ]inând seama de numeroasele studii comparative serioase, na]ionale [i interna]ionale, ast`zi putem pleca de la premisa c` \ntr-adev`r cunoa[tem mai bine ca oricând atât obiectul voluntariatului cât [i pe actorii s`i principali. Potrivit p robabil c elui m ai cuprinz`tor studiu realizat pân` acum, studiu care se desf`[oar` \n clipa de fa]` la universitatea american` Johns Hopkins [i care a cuprins \n analiza sa comparativ` peste 24 de ]`ri din \ntreaga lume, aceast` cre[tere masiv` a angajamentului voluntar reprezint` c aracteristica d efinitorie a ultimilor ani.

48

Transformarea [i dezvoltarea voluntariatului Toate aceste variante de voluntariat au \ns` \n comun urm`toarele tr`s`turi [i nu numai: ● o ancorare mai puternic` \n organiza]ii ● form` privat` (nu de stat) ● nu genereaz` profit ● se autoadministreaz` ● activitatea desf`[urat` este benevol`. Cauzele cre[terii [i evolu]iei, atât calitative cât [i cantitative, a angajamentului voluntar, sunt atât de numeroase \ncât \n acest punct al lucr`rii nu este posibil` decât o simpl` [i scurt` trecere \n revist` a lor. Fundalul acestor cre[teri [i schimb`ri \l constituie pe de o parte procesele critice pe care le implic`: ● problemele endogene ale dezvolt`rii \n continuare a statelor providen]`, ● lipsa de succes a modelelor de dezvoltare economic`, politic` [i social`, valabile pân` acum, ● problemele evidente privind asigurarea dezvolt`rii durabile \n domeniul mediului \nconjur`tor, ● problemele care au rezultat din pr`bu[irea socialismului. Paralel cu acestea mai trebuie luate \n calcul \ns` [i alte schimb`ri, care fac ce-i drept voluntariatul extrem de necesar, dar care \n acela[i timp pun sub semnul \ntreb`rii principiile de ac]iune urmate pân` acum: Schimbarea profund` a sistemului de valori, care s-a produs \ndeosebi \n societ`]ile din vest (termenul cheie: autorealizare), nu a \ntârziat s` afecteze [i \n]elesul acordat angajamentului voluntar. Acestui proces i se al`tur` din ce \n ce mai mult [i societ`]ile postsocialiste. çn afar` de aceasta ne vedem confrunta]i [i cu schimb`ri \n lumea muncii (mai ales \n ceea ce prive[te „munca pl`tit`“). Iat` de ce voluntariatul va juca pe viitor un rol cu mult mai important. Previziunile \ncep s` se concretizeze, ele \nsemnând pentru genera]iile viitoare un amestec \ntre munc` pl`tit`, timp liber [i activitate de voluntariat. Se discut` de asemenea din ce \n ce mai mult [i despre noul rol al statului, [i despre efectele pe care acesta le poate

avea asupra voluntariatului. Nu numai din cauza resurselor limitate diversele nivele ale statului refuz` s` mai furnizeze ele \nsele anumite servicii [i prefer` s`-[i asume doar un simplu rol de garant. Descentralizarea [i odat` cu ea delegarea de competen]e unor instan]e regionale [i locale nu vor face decât s` consolideze voluntariatul [i s` creasc` gradul de ancorare a proiectelor \n politica local`, \n procesul de planificare [i implementare local` a diverselor programe. Odat` cu sc`derea \ncrederii [i a angajamentului \n organiza]iile politice formale (b`t`tor la ochi este de exemplu poten]ialul extrem de redus de care dispun partidele germane \n materie de voluntari) voluntariatul cap`t` o importan]` tot mai mare ca mediu al angajamentului cet`]enilor la nivel local, prin angajament voluntar \n]elegându-se aici exercitarea practic` a drepturilor [i obliga]iilor democratice. Cu alte cuvinte, voluntariatul/angajamentul voluntar are menirea de a le da cet`]enilor posibilitatea s` joace un rol din ce \n ce mai important \n cadrul proceselor democratice. Pe m`sur` ce voluntariatul, mul]umit` cre[terii importan]ei sale, devine mai cunoscut opiniei publice – s` nu uit`m c` la nivel mondial acest sector contribuie \n medie cu aproximativ 8-14% la Produsul Social Brut – rolul voluntariatului, ca mijloc de consolidare a coeziunii societ`]ii – coeziune care se sprijin` pe re]eaua strâns` a unei multitudini de organiza]ii – devine [i el din ce \n ce mai evident opiniei publice. Surprinz`toare la prima vedere este [i concentrarea din ce \n ce mai intens` a activit`]ilor de voluntariat asupra domeniului cooper`rii pentru dezvoltare. Experien]a acumulat` \n ]`rile \n curs de dezvoltare deosebit de s`race a ar`tat \n fond c` mobilizarea, \n vederea desf`[ur`rii unor activit`]i de voluntariat, a cet`]enilor unei societ`]i caracterizate prin [omaj structural, printr-o s`r`cie [i o foamete persistent`, nu constituie o sarcin` u[oar`.

Motor al dezvolt`rii çn acest sens au atras aten]ia chiar recent unele afirma]ii care s-au f`cut auzite din interiorul B`ncii Mondiale, mai ales c` la simpozionul Na]iunilor Unite, ]inut \n noiembrie 2001 la Geneva cu ocazia \ncheierii Anului Interna]ional al Voluntariatului, un reprezentant al B`ncii

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Lumea \n care tr`im

Mondiale a cerut adoptarea unui nou concept [i a unei noi forme de \n]elegere a termenului de dezvoltare economic` [i social`, noua viziune datorându-se practicii voluntariatului, foloaselor [i experien]elor ob]inute de pe urma acestuia la nivel mondial. Privit din perspectiva particip`rii mai intense a cet`]eanului la via]a public` a societ`]ii acest lucru \nseamn` c` \n afar` de latura economic` [i financiar` a fenomenului dezvolt`rii mai trebuie luate \n considerare [i o \ntreag` serie de alte dimensiuni (\n primul rând cele sociale, politice, umane, morale, etice, legale [i culturale). çn acest context, „capitalul de voluntari“ devine o surs` a dezvolt`rii [i a cre[terii. Chiar [i \n aceast` perspectiv` a globaliz`rii. Dac` avem \n vedere activitatea de voluntariat – [i-a continuat argumenta]ia reprezentantul B`ncii Mondiale – explica]ia obi[nuit`, cum c`: „nu exist` dezvoltare deoarece lipsesc resursele financiare“ trebuie pus` \n mod serios sub semnul \ntreb`rii. §i aceasta deoarece pentru procesul de dezvoltare capitalul de voluntari poate juca un rol cu mult mai important decât alte forme de capital. çn ce const` contribu]ia specific` a voluntarului la procesul de dezvoltare? ● çn aportul la Produsul Social Brut (care dup` cum am spus se cifreaz` la circa 8-14%); ● \n servicii pe care pia]a, orientat` spre profit, le desconsider`; ● \n combaterea efectelor negative ale pie]ei (de exemplu: marginalizarea s`racilor, a b`trânilor, a celor f`r` cas`); ● \n punerea mai exact` \n aplicare a programelor de \ntrajutorare [i prin aceasta ● \n \mbun`t`]irea radical` a procesului de dezvoltare, mai ales \n

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

contextul actual al diminu`rii contribu]iilor la fondurile interna]ionale pentru dezvoltare. Dincolo de utilitatea sa economic` [i social` nu trebuie \ns` uitat` dimensiunea politic` a voluntariatului. Voluntarii – realitatea o demonstreaz` – ● \nt`resc democra]ia ● dau na[tere la o nou` re]ea de luare a deciziilor [i de guvernare ● sunt mai degrab` „profesori \n a da“ decât „mae[tri \n a primi“ ● joac` pân` la urm` un rol decisiv \n ceea ce prive[te \ndeplinirea obiectivelor de dezvoltare ale acestui mileniu: sc`derea cu 50% a s`r`ciei absolute pân` \n anul 2015 nu ne-o putem imagina dac` nu le permitem voluntarilor mai mult` participare. Nu f`r` motiv g`sesc c` este necesar s` abord`m \n acest context [i tema „Tinerii [i voluntariatul“. Privit dintr-o perspectiv` de ansamblu acest aspect abia dac` poate fi apreciat la \ntreaga sa valoare; din statisticile publicate reiese \n fond f`r` drept de apel faptul c`: ● peste 50% din popula]ia planetei are ast`zi sub 30 de ani, dintre ace[ti 50% peste 80% tr`ind \n ]`rile \n curs de dezvoltare. Devine deci evident` importan]a pe care o va c`p`ta voluntariatul/angajamentul voluntar pe viitor.

Corporate Volunteering [i Virtual Volunteering çns` provoc`rile descrise mai sus, lansate la adresa propriei imagini [i a

domeniilor de ac]iune ale angajamentului voluntar mai sunt influen]ate [i de alte dou` evolu]ii, care nu trebuie nici ele subestimate. ● Sub egida „Corporate Volunteering“ \ntreprinderile din \ntreaga lume se angajeaz` din ce \n ce mai mult \n proiecte derulate \n folosul comunit`]ii, implicându-i printre al]ii \n aceste activit`]i [i pe proprii angaja]i [i colaboratori (employee volunteering). Re]elele, de genul proiectului elve]ian „Schimbarea fronturilor“, ne ofer` o idee impresionant` despre experien]ele acumulate de c`tre asemenea „volunteers“. Cercet`toarea \n economie Renate Schubert, de na]ionalitate elve]ian`, a ar`tat care este câ[tigul economic al Corporate Volunteering: „Corporate Volunteering conduce la o putere de ansamblu mult m`rit` a economiei na]ionale atunci când sunt dobândite abilit`]i, deprinderi [i capacit`]i suplimentare (capital uman superior) [i atunci când regulile de joc, \n baza c`rora func]ioneaz` o societate, se \mbun`t`]esc (capital social superior). çn acest sens, Corporate Volunteering este [i durabil [i poate conduce la o stabilizare pe termen lung a economiilor na]ionale“ (accentu`rile au fost f`cute de c`tre autor) ● çns` [i procesele de dezvoltare ale tehnicilor de informare [i comunicare au de a face \ntr-un mod specific cu angajamentul voluntar. Sintagme precum „ Online Volunteering“ sau „Virtual Volunteering“ descriu aici domenii de ac]iune complet noi ale angajamentul voluntar la mari distan]e. çn acela[i timp devine clar faptul c` prin intermediul tehnologiei informa]ionale comunicarea continu` (schimbul de informa]ii [i de experien]`) a devenit posibil` ast`zi [i c` \n mod prospectiv ea va duce la formarea de adev`rate re]ele transfrontaliere de organiza]ii active \n acest domeniu al voluntariatului (organiza]ii precum Amnesty International sau Greenpeace traseaz` deja drumul \n aceast` direc]ie). §i luând \n considerare amintita schimbare a valorilor putem b`nui c` mul]i poten]iali voluntari se vor sim]i mai degrab` atra[i de asemenea re]ele, decât de asocia]iile caritabile tradi]ionale, structurate \nc` pe diverse nivele ierarhice.

49

Lumea \n care tr`im

Progres [i regres Dup` aceast`, recunosc, superficial` privire de ansamblu asupra provoc`rilor structurale [i de con]inut, ap`rute la adresa voluntariatului din ziua de ast`zi, apare drept legitim` \ntrebarea ce a adus nou Anul Interna]ional al Voluntariatului, anul 2001? çn ce a constat câ[tigul pentru mi[carea mondial` a voluntariatului? Ini]iativa ONU a f`cut oricum ca 123 de comitete na]ionale, precum [i 10 comitete din ora[e cu milioane de locuitori s` intre \n contact unele cu altele – un bilan] impresionant. Pe pagina de Internet (www.iyv2001.org) s-au \nregistrat mii de grupuri [i de organiza]ii. Dincolo de multitudinea de domenii de ac]iune ale angajamentului voluntar, \n toate prezent`rile f`cute s-au subliniat cu prec`dere urm`toarele laturi ale acestuia: democratic`, u manitar`, s ocial`, d e promovare a procesului de dezvoltare, educativ`, economic`. Dar [i mai important` decât nenum`ratele apeluri [i manifeste care au fost lansate pe parcursul acestui an este \ntrebarea, ce pa[i practici s-au parcurs pe calea \mbun`t`]irii condi]iilor cadru de desf`[urare a activit`]ii de voluntariat? Pu]ine ]`ri au organizat campanii a[a de intense pentru sprijinirea voluntariatului, cum a f`cut-o Marea Britanie. Nu mai pu]in important a fost faptul c` \n multe ]`ri \n curs de transformare ([i \n România), \n Asia, Africa [i America Latin` au fost emise legi [i ordonan]e, mai mult sau mai pu]in cuprinz`toare, care pe de o parte au simplificat procedura de constituire a organiza]iilor neguvernamentale, pe de alt` parte au f`cut posibil statutul organiza]iilor de \ntrajutoarare [i al funda]iilor str`ine, iar \n acela[i timp le-au acordat organiza]iilor neguvernamentale protec]ia legii \mpotriva arbitrariului statului. Toate acestea constituie deja un progres remarcabil, dac` ne gândim la particularit`]ile activit`]ii de voluntariat. çns` toate [tirile despre succese repurtate pe plan interna]ional, despre \mbun`t`]irea vizibil` a condi]iilor cadru, asigurarea protec]iei juridice [i acordarea de sprijin financiar activit`]ilor de voluntariat nu trebuie s` ne \n[ele [i s` ne fac` s` uit`m c` \n anumite ]`ri exist` [i tendin]e contrarii , care \ngreuneaz` considerabil, dac` nu chiar \ngr`desc

50

puternic activitatea organiza]iilor neguvernamentale \n general, [i pe cea a organiza]iilor de voluntariat \n special. Un exemplu negativ \l reprezint` decretul nr. 8 emis de c`tre pre[edintele Bielorusiei \n luna martie 2001, care prevede instituirea unui control mai riguros asupra ONGurilor. Regrese de acest gen au de a face pân` la urm` [i cu ceea ce Lester Salamon, coordonatorul proiectului de cercetare amintit mai sus [i derulat la universitatea Johns-Hopkins din SUA, a numit “mitul disfunc]ional al voluntariatului”, anume ipoteza r`spândit`, dar gre[it`, c` organiza]iile de voluntariat din Europa sau din Statele Unite –care tr`iesc cu preponderen]` din dona]ii – pot s` ac]ioneze independent de controlul statului. Din p`cate trebuie spus faptul c` \n unele ]`ri activitatea de voluntariat a c`zut \n disgra]ie din cauza ilegalit`]ilor comise de c`tre anumite organiza]ii (fraude fiscale, dumping salarial etc.), care tocmai prin ac]iunile lor au determinat interven]ia [i instaurarea controlului statului.

Câteva sfaturi Ce r`mâne de f`cut, acum la \ncheierea Anului Interna]ional al Voluntariatului? Buna conjunctur` actual` a activit`]ii de voluntariat nu face câtu[i de pu]in de prisos continua motivare a tuturor actorilor de pe aceast` scen`, sau a celor dispu[i s` intre \n joc. Dimpotriv`: cel pu]in aceste câteva reguli ar trebui s` fie respectate: p ermanent s copul ● Explica]i angajamentului: altminteri voluntarii se vor sim]i repede nesiguri, ne[tiind dac` mai este sau nu nevoie de ei. Se fac din ce \n ce mai tare auzite vocile celor care se manifest` sceptic, dac` nu cumva voluntariatul este utilizat drept substitut de c`tre institu]iile statului, care acum \ncepe s` se retrag` din acest domeniu al furniz`rii de servicii publice. Având \ns` \n vedere experien]a acumulat` la nivel interna]ional, ar fi gre[it s` plec`m de la premisa c` voluntariatului \i revine doar un simplu rol de completare. Faptul c` voluntarii au reu[it de unii singuri, \n mod inovativ [i f`r` vreo \ns`rcinare public`, s` se implice \n noi domenii de activitate, o demonstreaz` mi[carea de asisten]` medical` spitaliceasc` [i ini]iativele lor anti-SIDA.

De altfel voluntarilor le este util [i un sector public s`n`tos: nu substituirea furniz`rii de servicii publice prin cele oferite de c`tre voluntari, ci complementaritatea este tr`s`tura esen]ial` aici. Aceasta deschide [i posibilit`]i considerabile \n ceea ce prive[te constituirea unor parteneriate \ntre domeniul public [i cel privat (\n domeniul social, \n sistemul de s`n`tate, \n prevenirea criminalit`]ii, \n serviciile de urgen]` etc.). ● Ar`ta]i-v` \ntreg sprijinul pentru munca depus` de c`tre voluntari. ● Nu-i supraaglomera]i pe voluntari: risca]i s` provoca]i apari]ia sindromului „burn-out“ (consumat). ● Mai mult` claritate \n ceea ce prive[te r olurile a sumate; r espectarea compatibilit`]ii \ntre interese [i activitate: altminteri amenin]a]i s` v` confrunta]i cât de curând cu sentimentul de frustrare. ● Lua]i \n serios „incompeten]a“: Trebuie neap`rat s` ave]i grij` s` evita]i un efect contraproductiv \n ceea ce prive[te a[tept`rile fa]` de voluntari. Mai ales \n prestarea unor servicii care pân` acum erau publice. \n cazul \n care pe parcursul acestui proces prestatorii de servicii sunt profesionaliza]i, exist` tendin]a de a se renun]a la voluntari [i de a se apela la speciali[ti pl`ti]i. Exist` suficiente repere \n acest sens. ● Asigura]i continua comunicare [i informare de specialitate: nu \n ultimul rând pentru a-i ]ine la curent pe voluntari cu nout`]ile. ● Rezolva]i problemele organizatorice prin colaborare, mai ales \n domeniile structurate \n mod ierarhic. Pentru c` atâta lucru trebuie s` le fie limpede tuturor celor implica]i: „Voluntariatul este o component` important` a unei dezvolt`ri sociale de succes. El poate \nsemna cre[terea resurselor, poate rezolva probleme complexe [i \mbun`t`]i calitatea vie]ii tuturor. Printrun rol pro-activ de protejare a acestora, guvernele pot influen]a \n mod pozitiv nivelul de participare al voluntarilor \n societ`]ile lor. Dar \n m`sura \n care voluntariatul nu este luat \n considerare \n formularea [i \n implementarea politicilor lor sociale, guvernele risc` s` scape din vedere un bun na]ional extraordinar, subminând astfel tocmai acele tradi]ii sociale care presupun angajament cet`]enesc [i care \i leag` pe oamenii afla]i \n urm`rirea unor ]eluri comune“ (punctul 20 din raportul prezentat \n Den Haag \n noiembrie 2000 cu ocazia unei mese rotunde dedicate voluntarilor).

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Lumea \n care tr`im

NICOLETA MåNESCUX)

Orgganiza]iile negguvernamentale se constituie nu acolo unde sunt problemele mai mari, ci acolo unde sunt surse de finan]are mai puternice.

ONG-urile [i iluzia eficien]ei ONG-urile – o gref` artificial` pe corpul comunit`]ii Organiza]iile nonguvernamentale au devenit \n ultimii ani o prezen]` vizibil` [i \n peisajul institu]ional românesc. De[i mai pu]in numeroase decât \n alte ]`ri, aceste organiza]ii reu[esc s` atrag` suficiente fonduri pentru a-[i asigura existen]a [i sunt destul de puternice [i de influente pentru a se face cunoscute opiniei publice. Organiza]iile nonguvernamentale sunt considerate expresia societ`]ii civile [i a problemelor sociale cu care aceasta se confrunt`. \n mod ideal, o astfel de organiza]ie ia na[tere atunci când \n comunitatea respectiv` apare o problem` social`, iar respectiva comunitate se organizeaz` \ntr-o form` institu]ional`, \n scopul rezolv`rii problemei respective. Numai c` de multe ori este greu de f`cut o leg`tur` \ntre organiza]iile neguvernamentale [i comunitatea pe care o reprezint` [i asta \n principal datorit` vulnerabilit`]ii acestor organiza]ii. Pentru un ONG nu este suficient` nici recunoa[terea \n comunitatea local`, nici finan]area prin programe ale comunit`]ii locale. O organiza]ie nonguvernamental` nu \[i poate asigura existen]a pe termen lung f`r` a g`si surse de finan]are cât mai puternice [i f`r` a se face cunoscut`, ba chiar de indispensabil` publicului larg.

necesite interven]ia institu]iilor societ`]ii civile. Sunt cel pu]in doi factori care influen]eaz` \n prezent definirea unei probleme sociale ca prioritar` pentru societatea civil`. Unul \l reprezint` mass media, \n special televiziunea, care are un impact puternic la nivel emo]ional asupra publicului. Au fost create astfel campanii mediatice pentru probleme, e drept grave, dar care nu sunt reprezentative la nivelul \ntregii societ`]i. Din p`cate, unul dintre efectele negative ale acestui tip de campanii mediatice \l reprezint` tenta]ia de a elabora solu]ii la fel de „emo]ionale“ pentru aceste probleme. \n acest fel, e preferabil de exemplu pentru o organiza]ie care se ocup` de copiii orfani s` le ofere acestora spectacole muzicale [i cadouri de s`rb`tori decât s` ini]ieze programe de educa]ie care s`-i ajute \n alegerea unei viitoare meserii. Nu e nimic r`u \n a oferi un spectacol acestor copii, numai c` orice organiza]ie va alege solu]ia care \i asigur` cea mai mare mediatizare, pentru c` asta se traduce \n posibilitatea de a atrage fonduri pentru programele sale. Un alt factor care influen]eaz` decizia sectorului neguvernamental de a se ocupa de o problem` social` sau alta \l constituie influen]a pe care o au institu]iile occidentale, guvernamentale sau neguvernamentale, fie prin programele de finan]are pe care le ofer`, fie prin condi]iile pe care le pun \n vederea ader`rii la Uniunea European`.

Dictatura mass media

Ale cui sunt ONG-urile?

Probleme apar \nc` de la identificarea unei probleme sociale care s`

Multe dintre organiza]iile neguvernamentale române[ti depind \ntr-o mare

x)

m`sur` de finan]`ri prin programe europene. De aceea este de preferat pentru acestea s` se ocupe de probleme pentru care organiza]iile din alte ]`ri ofer` finan]are, mai degrab` decât de probleme identificate de respectiva organiza]ie ca fiind prioritare. Apare astfel o categorie de probleme sociale „nerentabile“, cum ar fi: persoanele f`r` un loc de munc`, accesul tot mai dificil al copiilor din mediul rural la \nv`]`mânt etc probleme necunoscute societ`]ii occidentale [i, prin urmare, neluate \n calcul \n cadrul programelor de finan]are. A[a se face c` apar organiza]ii care se ocup` de probleme nu atât de specifice societ`]ii române[ti, dar care sunt de mare actualitate \n Europa de vest, iar solu]iile oferite sunt la fel de nespecifice. çn plus, se creeaz` imagini deformate cu privire la anumite probleme, gravitatea lor este exagerat`, iar efectul este unul de bumerang. Nu este de mirare faptul c`, dintre cele 5 173 asocia]ii [i funda]ii \nregistrate \n Anuarul Asocia]iilor [i Funda]iilor din 1999, 1025 au sediul \n Bucure[ti. Pe locurile urm`toare, din punct de vedere al num`rului acestor organiza]ii, se situeaz` jude]e cu resurse mari: Cluj - 486 organiza]ii, Maramure[ - 236, Harghita - 223, Timi[ 202. Zonele s`race ale ]`rii, care ar avea nevoie de mai mult sprijin din partea societ`]ii civile, sunt cel mai slab reprezentate la acest capitol - \n Giurgiu sunt \nregistrate 14 ONG-uri, \n Br`ila 16, iar \n Olt 19. Aceste cifre ne \ndrept`]esc s` spunem c` organiza]iile neguvernamentale se constituie nu acolo unde sunt problemele mai mari, ci acolo unde sunt surse de finan]are mai puternice. Chiar dac` putem

Sociolog, activist civic.

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

51

Lumea \n care tr`im

presupune c` exist` cel pu]in o organiza]ie cu sediul \n Bucure[ti [i care deruleaz` programe de asisten]` social` \n Giurgiu, e mai greu s` vorbim despre implicarea comunit`]ii.

ONG sau ajutor direct? çn ceea ce prive[te condi]iile impuse României cu privire la rezolvarea problemei copiilor institu]ionaliza]i, se poate ajunge la „solu]ii“ care se \ntorc \mpotriva beneficiarilor, cum ar fi de exemplu planul ambi]ios al Autorit`]ii Na]ionale pentru Protec]ia Copilului [i Adop]ie de a reduce num`rul copiilor institu]ionaliza]i cu 34 000

\n urm`torii cinci ani, dar [i de reducere a cheltuielilor cu 25% \n acela[i interval de timp. Este greu de crezut c` pot fi g`site c`mine pentru un num`r atât de mare de copii, iar solu]ia cea mai la \ndemân` este reintegrarea for]at` a acestor copii \n familie. Ca o concluzie putem spune c`, \n România, organiza]iile nonguvernamentale au o structur` mai asem`n`toare companiilor pentru profit (personal calificat, mijloace moderne de comunicare, structur` organizatoric` bine definit`, departamente specializate). Aceasta se explic` pe de o parte prin faptul c` aceast` „specializare“ este o condi]ie important` a câ[tig`rii

credibilit`]ii [i, deci, a ob]inerii de fonduri, iar pe de alt` parte pentru c` societatea româneasc` nu este \nc` foarte obi[nuit` cu oferirea de ajutor institu]ionalizat. De asemenea, \n România ajutorul individualizat, direct, de la cel care poate s`-l ofere c`tre cel care are nevoie este mai des practicat decât ajutorul prin intermediul unei institu]ii. Nu este de mirare c` românii boga]i se implic` prea pu]in \n finan]area unor programe decât \n oferirea de ajutor direct celui care \l solicit`. Chiar cei care solicit` ajutorul sunt tenta]i mai degrab` s` apeleze direct la cineva despre care [tiu c` are posibilit`]i materiale, decât la o organiza]ie.

Mediul [i noi

Energia nuclear` – un risc necesar? Mycle Schneider. Consilier \n cadrul Parlamentului European (din 1998); Consultant al Ministerului Mediului din Germania (din 2000); Lector la Ecole Polytechnique Paris, Freie Universität Berlin, Ecole Supérieure du Commerce Rouen, Ecole des Mines Nantes; Director Executiv al World Information Service on Energy (WISE)Paris (1983-2003); Consilier al Secretarului de Stat pentru Energie [i Dezvoltare Durabil` (Belgia: 2000-2003); Consilier al Ministrului Mediului (Fran]a: 1998-2002); etc., etc. Un german stabilit \n Fran]a. Azi \l po]i \ntâlni \ntr-o central` nuclear` din Japonia, mâine la Bruxelles, \n Parlamentul Europei, poimâine \ntr-un amfiteatru de curs, la Berlin. Când nu este la Londra sau New York poate fi g`sit \n Ucraina sau Lituania. Activ, implicat, prezent oriunde exist` o miz` \n b`t`lia pentru energie. Numele s`u este sinonim cu echilibrul, competen]a, rigoarea [i concizia. çntr-o lume a luptei f`r` scrupule pentru bani [i putere, Mycle Schneider \nvinge prin convingere. Prin informa]ie, prin calitatea argumenta]iei, prin deschidere [i respect fa]` de interlocutor. Dar poate tocmai de aceea Mycle Schneider este considerat o persoan` incomod`, pe care pu]ini nucleari[ti [i oameni politici se \ncumet` s`-l \nfrunte pe teren deschis. La fel s-a \ntâmplat [i la Bucure[ti, la Conferin]a interna]ional` pe tema sprijinirii implement`rii \n România a politicii Uniunii Europene privind schimb`rile climatice. Unii speciali[ti români au preferat chiar s` p`r`seasc` discret sala decât s` r`spund` invita]iei sale la dialog. Mai presus \ns` de a fi om de [tiin]`, Mycle Schneider este o con[tiin]` treaz`. Care vegheaz` la viitorul nostru [i la s`n`tatea acestei planete \n vremuri când unii cred c` \[i pot permite orice iar cei mai mul]i nu [tiu cum s` se apere.

CRISTIAN GRECU

52

C.G.: Dle Schneider, cartea dvs. de vizit` este impresionant`. De mai bine de 20 de ani v` ocupa]i intens de politicile \n domeniul energetic, mai precis \n cel al energeticii nucleare. De ce? M.S.: Energia este un element absolut esen]ial ce influen]eaz` calitatea vie]ii umane. Utilizarea energiei are impact asupra tuturor fiin]elor vii de pe P`mânt. Pentru a tr`i decent, omul trebuie s` apeleze, \n diverse moduri, la energie. Nimeni \ns` nu are nevoie de energie ca atare. Nu po]i mânca kilowa]i-or` sau s` conduci megajouli! Cele mai importante necesit`]i energetice sunt c`ldura [i frigul, lumina, mobilitatea, utilit`]ile de natur` mecanic`. Iar energia nuclear` este doar una dintre tehnologiile capabile s` furnizeze o palet` – [i ea limitat` - de servicii energetice, mai precis cele bazate pe electricitate. C.G.: Se afirm` c` energia nuclear` este atât ieftin` cât [i prietenoas` fa]` de mediul \nconjur`tor. Este \ns` [i suficient de sigur`? M.S.: Promovarea energiei nucleare s-a fundamentat pe rezul-

tatul unei ecua]ii tehnologice: s-a \nmul]it impactul foarte ridicat al unui accident nuclear cu o probabilitate foarte sc`zut` ca un astfel de accident s` aib` loc [i astfel s-a ob]inut un risc acceptabil. Oricum, catastrofele de la Cernobâl [i Kystym, din fosta Uniune Sovietic`, precum [i o lung` serie de incidente „la limit`“ survenite \n centralele nucleare de pe \ntregul glob, au demonstrat c` evaluarea probabilistic` a riscului este doar un exerci]iu de calcul statistic. O probabilitate teoretic` foarte redus` nu \nseamn` \ns` c` un dezastru nu se poate produce chiar mâine diminea]`. Mai grav, dup` 11 septembrie 2001 omenirea se g`se[te sub amenin]area constant` a unui atac terorist asupra facilit`]ilor nucleare, cu un poten]ial de efecte devastatoare net superior unor accidente precum cel de la Cernobâl. Venind vorba de Cernobâl, s` men]ionez [i c` semnifica]ia acelui dezastru este \nc` foarte slab perceput` de opinia public`. Kofi Annan, secretarul general al ONU, afirma: „Cel pu]in 3 milioane de copii din Belarus, Ucraina [i Federa]ia Rus` necesit` \n prezent tratament medical. Abia \n 2016, cel

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Lumea \n care tr`im

mai devreme, vom cunoa[te cu oarecare exactitate num`rul real al persoanelor a c`ror s`n`tate a fost afectat`“. Ca s` nu mai men]ion`m experien]ele traumatizante ale celor peste 400.000 de oameni obliga]i s`-[i abandoneze c`minele. Câ]i cunoa[tem \ns` c` \n Marea Britanie a anului 2004 un num`r de 382 de ferme, cu peste 226.000 de oi [i mai mult de 80.000 de hectare, erau sub inciden]a ordinelor de restric]ie? Aceasta \nseamn` c` mieii crescu]i pe p`[uni contaminate, \nainte de a fi sacrifica]i, trebuie transfera]i pe p`[uni „curate“ timp de câteva luni, pân` când concentra]ia de Cesiu radioactiv din carnea destinat` consumului uman se \ncadreaz` \n limite legale. ßi aceasta se \ntâmpl` la 19 ani dup` accident, \n Marea Britanie, adic` la 2.500 km de locul dezastrului! Reactorul 4 de la Cernobâl a produs electricitate timp de 2 ani, 4 luni [i 4 zile. Cine oare poate sus]ine c` a meritat riscul!? C.G.: çn România func]ioneaz` un sigur reactor, de tip CANDU, la Cernavod`. Fran]a, bun`oar`, opereaz` cu 59 reactoare nucleare. Sunt voci care afirm` c` trebuie s` reducem decalajul, mai ales c` ]ara noastr` vizeaz` accederea \n Uniunea European`. M.S.: Nu este nimic de recuperat! Energia nuclear` are o pondere nesemnificativ` \n contextul energetic global. Furnizeaz` 6% din energia primar` comercial` [i circa 2-3% din energia final` comercial`. Aceast` ultim` cifr` reprezint` energia efectiv` care ajunge la consumator, dup` sc`derea tuturor pierderilor de transformare [i transport. çn prezent 31 de ]`ri ale lumii, deci una din [apte, produc electricitate folosindu-se de reactoare nucleare. Dintre ele, numai cei 6 „mari“ – adic` Statele Unite, Fran]a, Japonia, Germania, Rusia [i Coreea de Sud – produc 75% din total. Iar Fran]a reprezint` o excep]ie absolut`: aproape jum`tate din electricitatea nuclear` produs` \n \ntreaga Uniune European` este generat` pe teritoriul francez. C.G.: çn fond, care este tendin]a energeticii nucleare \n Statele Unite? Dar \n Uniunea European`? M.S.: SUA este cel mai mare produc`tor de energie nuclear` pe plan mondial. Un sfert din electricitatea nuclear` produs` \n lume este furnizat` de cele 104

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

C.G.: çn general subiectele legate de politicile energetice sunt inaccesibile marelui public din România. M` refer \ndeosebi la luarea deciziilor [i la dezbaterile publice. Ce se poate face, \n opinia dvs., pentru a stimula con[tientizarea [i implicarea cet`]eanului \n acest proces?

Mycle Schneider unit`]i americane. Oricum, nu a mai existat o comand` pentru construirea unui nou reactor – [i care s` nu fi fost \ntre timp anulat` - din octombrie 1973! Sunt multe dezbateri \n interiorul dar [i \n afara Statelor Unite ori de câte ori apar semnale despre o eventual` „resuscitare“ a industriei nucleare din SUA. çns`, dup` cum comenta recent New York Times, operatorii nucleari „nu au specificat ce anume inten]ioneaz` s` construiasc` [i unde. De fapt ei nu [i-au afirmat nici m`car inten]ia neechivoc` de a construi“. Industria american` de resort se str`duie[te totu[i din r`sputeri s` fac` planuri de viitor. Pe de alt` parte, \n Uniunea European` nu a mai fost lansat vreun proiect nou de reactor nuclear din 1991 \ncoace. ßi, cu excep]ia Fran]ei, nu a mai fost emis` vreo comand` din 1980. De curând s-a demarat \ns` un proiect \n Finlanda. Oricum, cazul Finlandei este atipic. ¥ara a \nregistrat mul]i ani la rând cea mai \nalt` rat` de cre[tere a consumului energetic din Uniunea European`. Dac` \n Finlanda consumul per capita ar cobor\ la nivelul celui din Germania - [i acesta mai ridicat decât consumul mediu \n UE [i de câteva ori mai ridicat decât consumul per capita \n România – statul ar economisi de 3 ori mai mult` energie decât se preconizeaz` s` produc` noua unitate \n construc]ie. Componentele de baz` precum vasul principal [i generatorul de abur pentru aceast` central` au fost contractate \n Japonia, ceea ce este ciudat având \n vedere c` este vorba despre Reactorul European cu Ap` Presurizat` (European Pressurized Water Reactor – EPR) [i c` a fost prezentat drept un prototip pentru o serie de centrale.

M.S.: çn primul rând trebuie s` \n]elegem c` politica energetic` este o chestiune de decizie politic` [i nu una de fatalit`]i ambientale. çn al doilea rând, cet`]enii nu constituie, \n mod necesar [i exclusiv, ]inta politicilor guvernului central, deoarece ei pot influen]a modul \n care serviciile energetice le sunt furnizate. Bun`oar`, pentru a ob]ine o foarte confortabil` temperatur` de 20 ºC \n sufragerie po]i s` consumi o anumit` cantitate de carburant sau po]i s` consumi jum`tate din aceast` cantitate sau chiar mai pu]in dac` \]i izolezi mediul de locuit \n mod corespunz`tor – [i la pre]uri sc`zute! Iar dac` locuie[ti la bloc, iat` [i o bun` ocazie de a te implica \n luarea deciziilor la nivelul comunit`]ii. Deocamdat` electricitatea \n România este mai ieftin` decât oriunde \n UE. Se preconizeaz` ca aceast` diferen]` s` dispar` pân` la aderarea ]`rii la UE, \n 2007. Iar 2007 \nseamn` practic mâine! Orice economie \n privin]a combustibililor consuma]i va \nsemna o sum` consistent` r`mas` \n buzunarul cet`]eanului român \n viitor. C.G.: Cernavod`-2 [i Belene sunt urm`toarele obiective pe agenda energeticii nucleare din România [i Bulgaria. Ambele proiecte au probleme cu respectarea standardelor procedurale din UE, [i men]ion`m aici doar lacunele documenta]iei tehnice [i modul de desf`[urare a dezbaterilor publice. çn aparen]` ONG-urile [i simplii cet`]eni pot face destul de pu]ine pentru a schimba aceast` stare de lucuri. Ar trebui oare s` ne baz`m mai mult pe exper]ii din spa]iul UE? M.S.: Sunt dou` aspecte aici. Pe de o parte exist` problema definirii [i aplic`rii principiilor [i metodelor de luare a deciziei \n societ`]ile pluraliste [i democratice. Pe de alt` parte exist` problema expertizei independente. çn ambele direc]ii, România se confrunt` cu un deficit semnificativ. Dar pe ambele direc]ii România este departe de a fi singur`! Unele din reglement`rile comunitare europene, precum Directiva de

53

Lumea \n care tr`im

Evaluare a Impactului asupra Mediului (Directive on Environmental Impact Assessment-EIA), ofer` o baz` excelent` pentru investiga]ii [i analize cuprinz`toare. [i totu[i, este nevoie de exper]i din toate sectoarele – mediu, tehnic, economic, social [i juridic – pentru a putea \ndeplini criteriile. Din p`cate, \n România, ca [i \n Fran]a dealtfel, persist` o lips` cronic` de exper]i independen]i, adic` acei oameni care s` nu depind` de interesele corporatiste sau guvernamentale. Este responsabilitatea societ`]ii civile, incluzând aici mediul universitar, ONG-urile [i mass-media, pentru a produce o schimbare. C.G.: Unii activi[ti de mediu se tem de apari]ia unei insidioase forme de „neocolonialism“, prin migra]ia industriilor de mare risc (inclusiv proiecte nucleare) din ]`rile occidentale puternic dezvoltate \n cele central [i est-europene, mai pu]in dezvoltate economic, de unde energia va putea fi ulterior importat`. Cu alte cuvinte, occidentalii vor importa beneficiile [i \[i vor exporta costurile [i riscurile de poluare. M.S.: Nu este doar o preocupare a activi[tilor de mediu. Este deja o problem` cât se poate de real`. Industriile poluante [i de mare risc, care au supravie]uit puternicei crize economice de la \nceputul anilor ’90, [i-au m`rit semnificativ produc]ia \n ace[ti 15 ani. Exemple gr`itoare sunt industriile axate pe extragerea [i \mbog`]irea uraniului din Rusia [i Kazahstan. Totodat`, ]`rile esteuropene export` \n Europa Occidental` electricitate „murdar`“. România a devenit un mare exportator de electricitate \n ultimii ani. Mai mult de jum`tate din energia nuclear` produs` la Cernavod`-1 este exportat`. Aceasta nu se \ntâmpl` \ns` pentru c` ]`rile \nvecinate duc lips` de energie ci pentru c` România, asemenea Fran]ei, practic` pre]uri de dumping. ¥`rile membre UE [i cele non-membre din Europa de Est au supracapacit`]i imense de produc]ie energetic`. Oricine dore[te s` vând` energie trebuie s` reduc` pre]urile pân` la limita cea mai de jos. Reactorul Cernavod`-1 reprezint` 3% din capacitatea instalat` a României [i produce mai pu]in de 10% din energia electric` la nivel na]ional. România nu depinde de energia nuclear`. C.G.: To]i suntem contribuabili la bugetul de stat. Ce sume ar putea fi economisite dac` am decide s` suspend`m

54

proiectele nucleare [i unde ar putea fi aceste economii direc]ionate? Ce alternative viabile avem \n domeniul energetic? M.S.: çntre 1991 [i 2001, peste 42 de miliarde de dolari - reprezentând jum`tate din bugetul total alocat cercet`rii energetice la nivelul ]`rilor OECD – au fost cheltuite cu cercetarea \n domeniul nuclear, inclusiv pe tema fuziunii nucleare. Suma total` preluat` de la contribuabilii români [i investit` pân` acum \n reactorul Cernavod`-1 este necunoscut`, cel pu]in pentru mine. Ordinul de m`rime este \ns` cel al miliardelor de Euro. Ca \ntotdeauna, sunt ve[ti rele [i ve[ti bune. Ve[tile rele spun c` România are o foarte ridicat` intensitate energetic`, respectiv consumul de energie pe unitate de Produs Intern Brut. çnseamn` c` România folose[te cantit`]i de energie neobi[nuit de mari pentru a produce bunuri [i servicii. Deasemenea, declinul economic a determinat sc`derea consumului energetic cu aproape 40% din 1990 \ncoace. Ve[tile bune spun, [i poate p`rea surprinz`tor, c` România este mai degrab` \ntr-o postur` confortabil` [i stabil` din punct de vedere energetic. ¥ara este bogat` \n resurse energetice iar consumul per capita este sc`zut. Este alegerea voastr`: fie România va urma ineficientul model finlandez de cre[tere ne\ntrerupt` a consumului sau se va angaja pe calea unei politici energetice inteligente, care presupune cre[terea semnificativ` a calit`]ii serviciilor energetice, men]inând \n acela[i timp un nivel

redus al consumului. Cu alte cuvinte, pentru a regla temperatura din cas` ave]i de ales \ntre deschiderea geamului [i montarea unei valve-termostat la calorifer. C.G.: A]i vizitat de mai multe ori ]ara noastr` [i a]i participat la dezbateri al`turi de speciali[tii din domeniul nuclear [i de activi[tii de mediu. Ce impresii v-au l`sat aceste dezbateri? M.S.: Am fost \ncântat s` v`d c` \n România este posibil` organizarea unor \ntâlniri cu to]i cei implica]i \n problematica domeniului energetic [i nuclear. Pe de alt` parte, m-a frapat absen]a expertizei interna]ionale [i independente de la aceste dezbateri. Informa]ia disponibil` pare a fi limitat`, la fel [i capacitatea reprezentan]ilor guvernamentali, ai industriei de profil [i ai ONG-urilor de a elabora analize de sistem riguroase [i de a le armoniza \n contextul global. Interna]ionalizarea dezbaterilor este util` iar abordarea interdisciplinar` este absolut fundamental`. Nu exist` nici o justificare ca fizicienii [i inginerii s` ia decizii asupra acceptabilit`]ii riscului f`r` a implica \n procesul de decizie oameni de [tiin]` din domeniul social [i reprezentan]i ai societ`]ii civile. C.G.: A]i urm`rit diverse situa]ii evoluând, producând consecin]e imediate sau de durat`. Confruntarea cu problema energiei nu este deloc un joc simplu. Ne pute]i oferi un ultim sfat?

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Lumea \n care tr`im

M.S.: çncepe]i s` aborda]i problema energiei – care nu este nicidecum un joc! din perspectiva serviciilor necesare. De curând am participat la primul Congres Interna]ional al Ora[elor Solare, \n Coreea de Sud. Un arhitect suedez [i-a descris acolo experien]a sa de 20 de ani \n domeniul a[aziselor „locuin]e de energie zero“. Aceste locuin]e nu sunt utilate cu nici un alt sistem de \nc`lzire \n afar` de o pomp` de c`ldur` care converte[te aerul rece \n aer cald [i invers. Sistemul respectiv a fost aplicat \n Suedia, \ncepând cu 1984, la case construite cu bugete reduse. Cum bine se [tie, Suedia nu este tocmai o ]ar` unde necesit`]ile de c`ldur` \n timpul iernii s` fie modeste, temperaturile coborând frecvent sub – 20

ºC. Ei bine, serviciul necesar este c`ldura iar arhitectura casei o pune la dispozi]ia consumatorului printr-o izola]ie eficient` [i printr-un consum energetic apropiat de zero. Chestiunea energiei trebuie abordat` pe toate planurile. Oamenii pot lua decizii inteligente [i \n cuno[tin]` de cauz` atunci când este vorba de alegerea diverselor aparate sau echipamente ce consum` energie. Consiliile Locale pot concepe planuri urbanistice care s` mic[oreze distan]ele \ntre locurile de munc`, [coli, zonele comerciale [i domiciliile cet`]enilor, \n loc s` construiasc` birourile \ntr-un cap`t al localit`]ii [i apartamentele \n cel`lalt cap`t. La nivel regional pot fi concepute planuri de eficien]` energetic` \n m`sur` nu

doar s` furnizeze asisten]` pentru industrie, localit`]i [i cet`]eni dar [i s` configureze propria strategie de dezvoltare energetic` zonal`. Guvernul poate impune standarde tehnice care s` promoveze utilizarea pe scar` larg` a materialelor energo-eficiente [i care s` asigure un mediu concuren]ial echitabil pentru toate variantele de servicii energetice, de la cele axate pe economisirea energiei pân` la cele ce prev`d construirea de noi capacit`]i energetice de diverse tipuri. \n secolul 21 energia nu mai este \n primul rând o problem` de natur` tehnologic`. Ea este mai degrab` o problem` ce ]ine de voin]a politic`, la toate nivelele. [i mai ]ine de inteligen]`. Solu]ii exist`, mai trebuie doar s` vrem s` le punem \n practic`.

Familia, \ncotro?

çn numele tat`lui, sau despre identitatea familial` çn m`sura \n care numele, ca semn identitar central, mai poate p`stra ceva din sentimentul greggar al neamului, el furnizeaz` securitate [i afirm` sentimentul nostratic. Dac`, dimpotriv`, devine o marc` identitar` de context, supus` modelor, ce poate fi schimbat` la ini]iativa individualui, el poate genera insecuritate [i „criz` identitar`“. Func]iile familiei, pe lâng` cele care presupun na[terea, educarea [i \nzestrarea material` a copiilor, are [i o finalitate care prive[te definirea, coagularea personalit`]ii sociale a acestora. Identitatea social` este dat` de precizarea unor forme de identificare individual` care al`tur` persoana uman` unor modele comunitare [i comunionale. Prima form` de fixare a identit`]ii individuale este oferirea unui patronim, mo[tenit, \n majoritatea societ`]ilor europene, pe linie patern`. Statutul social al familiei [i identitatea familial` constituie rampa de pe care se lanseaz` identitatea de status a individului. Locul ocupat de orice persoan` \n societate era, \n societ`]ile tradi]ionale, determinat de originea sa, de

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

apartenen]a sa exclusiv` la o comunitate familial`. \n vremurile mai noi, acest loc este rezultatul eforturilor personale, traduse \n competen]e educative sau profesionale, statut material [i alte tr`s`turi „achizi]ionate“. Jos Ortega y Gasset identifica trei momente care, reluate ciclic \n decursul istoriei omene[ti, sus]in diferen]a fundamental` \ntre om [i animal: \n primul moment, \n care omul se „treze[te“, singur, r`t`cit, pierdut printre lucruri care \i sunt exterioare, are loc perturbarea; \n al doilea moment, omul se extrage [i se retrage, cu un efort magnific, dinspre exterioritatea lucrurilor, spre intimitatea fiin]ei, deci a ra]iunii sale, pentru a le putea \n]elege, deci recrea [i domina

CORINA BISTRICEANU

ra]ional [i moral pe acestea: este momentul interioriz`rii, acea vita contemplativa a latinilor, sau theoretiks bos , theora a grecilor; \n final, omul se sustrage interiorit`]ii sale pentru a se rea[eza \ntre lucruri [i pentru a le manevra, conform unor planuri prestabilite: acesta este momentul ac]iunii, a vie]ii practice, praxis. Acest traseu care penduleaz` \ntre interior [i exterior aduce cu sine cel mai mare pericol pentru ceea ce \nseamn` ras`, deci identitate uman`, anume dezumanizarea. A[a cum spune Ortega y Gasset, „individualitatea noastr` personal` este un personaj care nu se realizeaz` niciodat` pe de-a-ntregul, o utopie incitant`, o legend` secret` pe care fiecare o p`streaz` \n cel mai secret ungher al cugetului s`u“. Se \n]elege, a[adar, de ce etica eroic` a anticilor era rezumat` de numeroasele \ndemnuri la interioritate: imperativul lui Pindar, s` devii cel ce e[ti, filosofia lui Heraclit, m-am c`utat pe mine \nsumi, \ndemnul profetic al Phytiei, cunoa[te-te pe tine \nsu]i, filosofia interiorit`]ii a lui Socrate, opera C`tre sine a lui Marcus Aurelius [i de ce \ndemnurile lor au fost preluate de filosofia modern`, de la

55

Lumea \n care tr`im

Descartes la Husserl [i Heidegger. A p`stra umanitatea, a nu te risipi \n exterioritate pur` este tot una cu a descoperi [i proteja identitatea. Prin identitatea personal`, rela]ia dual` [i conflictual` dintre Eu [i Cel`lalt este rezolvat` \n unitatea lui NOI, unitatea nostratic`, imposibil` \n afara umanit`]ii. Noi define[te identitatea de fiin]`, comuniunea substan]ial` sau, \n termenii \n care am definit grupul familial, orice form` de \nrudire. Familia furnizeaz`, a[adar, pe de o parte, sentimentul altruismului prin identificarea cu cei de un fel, cu semenii, [i, pe de alt` parte, legitimarea alterit`]ii \n fa]a celorlal]i, \n exterior. Aceasta se traduce prin identitatea familial`, a c`rei reprezentare este psihologic`, social`, filosofic` [i religioas` deodat`.

Patronimul numele \ntemeietor Unul dintre cele mai semnificative simboluri care definesc tipul familial [i, \n continuitate (nu spre diferen]iere) cu acesta, tipul personal al fiec`rui membru este numele. Originar, numele a fost unul din \nsemnele distinctive ale celor mai importante organiz`ri familiale ale antichit`]ii, marile grupuri de rudenie denumite gentes (la romani) sau gnos (\n Grecia antic`). Numele consacra o rudenie ce o dep`[ea pe cea natural`, c`ci el se putea acorda nu numai fiilor legitimi sau adoptivi, dar [i sclavilor [i liber]ilor unui neam. Era refuzat, \ns`, bastarzilor, celor care trebuiau s` ]in` de o alt` gint`, de un alt tat`, de un alt nume. Din câte se pare, institu]ia gintei (gentes ), definit`, \n principal, prin identitatea de nume a membrilor, a fost universal` pentru toate popoarele vechi. Fiecare asemenea organizare de rudenie avea un cult special, religia fiind una din principalele garan]ii ale unit`]ii sale. \n Grecia, membrii unei aceleia[i genos se cuno[teau dup` faptul c` s`vâr[eau sacrificiile \n comun. Plutarh men]ioneaz` locul sacrificiilor celor din ginta Lycomezilor, iar Eschine pomene[te despre altarul gin]ii Butazilor. La Roma, de asemenea, fiecare gint` \[i avea locurile, datele [i riturile de oficiere religioase stabilite de religia sa particular`. Dup` cum fiecare gentes \[i avea

56

zeii, cultul [i s`rb`torile sale proprii, \[i avea [i mormântul s`u. Fiecare gint` \[i \ngroap` mor]ii \n locul s`u sacru; orice intruziune a unui str`in ar pâng`ri memoria str`mo[ilor, ar fi o impietate. Membrii unui asemenea grup erau, a[adar, lega]i \ntre ei ca nimeni al]ii. Ei se ajutau reciproc [i, chiar dac` \ntre ei puteau ap`rea conflicte, \n fa]a instan]elor exterioare se sus]ineau necondi]ionat. Soliditatea acestei organiz`ri nu a fost explicat` unitar de cercet`tori: unii au afirmat c` gentes nu este decât o similitudine de nume; al]ii spun c` este grupul care reune[te o familie-patroan` cu familiile-cliente. \n orice caz, este evident faptul c` solidaritatea special` a gin]ilor are sus]inere cultual`. O cercetare atent` va eviden]ia faptul c` religia fiec`rei gin]i este constituit` \n jurul unui str`bun divinizat. La Atena, Eumolpizii \i venereaz` pe Eupolmos, \ntemeietorul neamului lor; Phytalizii \l ador` pe Phytalos, Butazii pe Butes, Buselizii pe Buselos, Lakiazii pe Lakios. La Roma, cei din neamul Claudius descind dintr-un Clausus; ginta Caecilius \l venereaz` pe Caeculus, Calpurnius pe Calpus, neamul Cloelius pe Cloelus, iar ginta Iulius onoreaz` un Iulius. La baza acestor organiz`ri st` filia]ia, tradus` prin comunitatea de nume. Este adev`rat c`, \n timp, o gint` va ajunge s` includ` mai multe familii cu nume diferite: cu toate au avut totu[i, ini]ial, acela[i nume sau aceea[i porecl`. Astfel, de exemplu, cei din neamul Claudius r`mân uni]i \ntr-o singur` familie, foarte numeroas`, timp de [apte genera]ii, purtând to]i porecla de Sabinus sau Regillensis, semn al originii lor. çn timpul primului r`zboi punic, ei se vor separa \n trei ramuri ce adopt` trei porecle ce devin ereditare: Claudius Pulcher vor rezista dou` secole; Claudius Centho se vor stinge curând; Claudius Nero se vor perpetua pân` \n timpul Imperiului. Obiceiul de a fi numit dup` numele tat`lui (sau identitatea patronimic`) dateaz` din aceast` epoc`. Originar, patronimul era numele comun tuturor membrilor unei gens, numele str`mo[ului mitic, \ntemeietor al neamului. La romani, exista obiceiul ca fiecare patrician s` poarte trei nume: dac` cineva se numea, de pild`, Publius Cornelius Scipio, i se putea construi deja un portret social: Publius era un pro-nomen, un nume pus \nainte;

adev`ratul nume era Cornelius, cel al gin]ii din care f`cea parte, numele sacru, care trebuia s` dureze tot atâta timp cât [i familia [i zeii s`i; \n fine, ultimul era un cog-nomen, de cele mai multe ori o porecl` ce viza tr`s`turile personale ale individului respectiv, individualitatea sa. \n Grecia, cei care apar]ineau unei familii vechi aveau, de asemenea, trei nume: unul era propriu, altul era numele tat`lui, iar cel de-al treilea era numele gin]ii. Primele dou` alternau, astfel c` nepotul se numea la fel cu bunicul, obicei p`strat pân` ast`zi. Se spunea, astfel, Miltiade, fiul lui Cimon, Lakiade, iar, \n genera]ia urm`toare, Cimon, fiul lui Miltiade, Lakiade.

Identit`]ile totemice ale Evului Mediu A[adar, la antici, civiliza]ii vechi, statornice, primul [i cel mai important nume a fost cel al neamului, al \ntemeietorului, patronimul. Individul nu era decât un membru inseparabil al gin]ii, al grupului de rudenie, iar identitatea sa era definit` \n primul rând de acesta. Numele – [i, odat` cu ele, concep]ia asupra identit`]ii – au cunoscut o evolu]ie cu totul diferit` odat` cu epoca medieval`. çn Evul Mediu, pân` \n secolul al XII-lea, adev`ratul nume era numele de botez sau numele individual. Numele patronimice au ap`rut destul de târziu, dup` aceast` dat`, ca nume legate de posesiuni (de feud` sau domeniu) sau ca porecle. Pentru noua religie, cre[tinismul, [i pentru noile culturi vest-europene, aflate sub influen]a civiliza]iei semibarbare a triburilor germanice, individul avea o via]` proprie, libertate personal` [i putea fi considerat separat de neam. El era reintegrat unui plan familial superior, precum cel al marii familii – Biserica – sau al organiz`rilor politicomilitare – nobilimea, confreriile cavalere[ti, vasalitatea, etc. çn cre[tinism, numele de botez devine cel mai important semn identitar. Sacramentul botezului are drept consecin]` individualizarea religiei, recunoa[terea independen]ei personale, a voin]ei [i responsabilit`]ii proprii. Botezul apare ca un rit de separare de lumea dinainte, „profan`“ sau impur`, contagiat` de p`catul originar, de z`mislirea \ntru trup, [i de integrare \n noua lume, purificat`, prin z`mislirea \ntru duh.

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Lumea \n care tr`im

Numirea copilului echivaleaz` cu „lumirea“ lui, cu introducerea \n lumea cre[tin`, a Bisericii, cu ajutorul p`rin]ilor spirituali, na[ii sau preo]ii. Numele de botez este cel care \l identific` \n aceast` lume, nu \n aceea a familiei dup` trup. çn acela[i timp, \ns`, copilul, conform imperativelor educa]iei \n spiritul lupt`tor, militar al epocii, era integrat unui alt tip de rudenie mitic`, p`gân` – asemenea rudeniilor totemice ale triburilor primitive - cu reprezent`ri ale naturii. Dup` a doua jum`tate a secolului al V-lea, aristocra]ii galo-romani [i francii \ncep a renun]a la sistemul de numire cu trei nume, luându-[i un singur nume. Pentru a atrage asupra copiilor \nsu[irile vreunei s`lb`ticiuni invidiate pentru ferocitatea, for]a sau curajul ei, li se d`deau nume compuse din dou` r`d`cini, care \l identificau pe viitorul adult cu animalul: Bern-hard \nsemna „urs puternic“ (devine, \n francez`, Bernard); Bert-chramn era „corbul str`lucitor“ (Bertrand, ast`zi); Wolf-gang \l denumea pe „cel ce umbl` precum lupul“. ßi nobilimea r`zboinic` germanic` ajunge s` poate nume de fiare: astfel, ducele Lupus avea un frate Magnulfus (magnus wolf, lupul cel mare) [i doi fii Ioan [i Romulfus. çn perioada f`râmi]`rii neamurilor mari (\ntre secolele al XIII-lea [i al XVlea) au reap`rut numele de familie, \n form` \nc` rudimentar`. Neamurile cu genealogie bine-cunoscut` s-au lipsit mult` vreme de acest supranume de identificare. çncepând cu secolul al XVIIlea s-a instaurat obiceiul de a ad`uga numelui unic o porecl` sau un al doilea

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

prenume. Cu timpul acesta a devenit ereditar (patronimic), din ra]iuni civice, sus]in istoricii. Conform lui Marc Bloch, numele de familie avea s` fie, \n Europa, „crea]ia nu a spiritului de neam, ci a institu]iei funciar potrivnice acestui spirit: statul suveran.“ Noi am identifica o alt` posibil` cauz` pentru aceast` rea[ezare a importan]ei numelui ereditar, patronimic, anume stabilirea eredit`]ii p`mânturilor: numele de neam cap`t` importan]` odat` cu definirea domeniului familial [i sl`be[te \n importan]`, \n favoarea poreclelor individuale, odat` cu dispari]ia acestui suport teritorial al familiei [i cu afirmarea statusurilor „achizi]ionate“ prin merite proprii, individuale. Cum societatea medieval` timpurie era una r`zboinic`, deci meritocratic`, identitatea era construit` individual. çntr-o societate sedentar`, aristocratic`, cum erau societ`]ile antice despre care am vorbit, identitatea era legat` de prestigiul neamului [i al numelui de neam.

Numele tainice Numele se schimb`, deci, \n raport cu momentul existen]ei, cu experien]ele sau cu vârsta individului. çn societ`]ile arhaice s-a trecut de la denumirile vagi ale indivizilor la o denumire personal` secret`, cu trimitere spre riturile totemice, apoi la o denumire de clan sau de familie. Riturile de acordare a numelui sunt asimilate riturilor de integrare, asimilate, \n cre[tinism, botezului. La români, exista o distinc]ie clar` \ntre numele dat copilului \nainte de botez [i cel primit la botez.

Primul era un nume care definea copilul \n raport cu spa]iul [i timpul c`rora le apar]inea, cu alte categorii generice (se indica dac` este b`iat sau fat`, primul, al doilea sau al [aptelea copil al familiei); el r`mânea adesea secret, uneori necunoscut nici chiar de c`tre mam`. Copilului i se putea spune, dup` ziua \n care se n`[tea, Lunil`, Marin, Mercurel, Joian, Veril`, Sâmbotin, Duman sau Mar]olea. I se putea conferi statutul de str`in – Turc, Turcule] – sau putea fi chemat generic – Coca, Bebe – pentru a p`c`li aten]ia duhurilor care \ncercau s` \l fure sau s`-l sminteasc`. Apoi, \ns`, odat` cu botezul, el era numit conform canoanelor de c`tre na[ii s`i, cu care avea s` p`streze rela]ii privilegiate de-a lungul \ntregii vie]i. Dac` se n`[tea sub o zodie mai nefast` (\n familii \n care mor]ile infantile fuseser` numeroase), copilul putea primi numele unei s`lb`ticiuni care s` \i \mprumute for]a ei \n lupta \mpotriva sor]ii rele: Lup, Lupa[cu, Ursea, Ursache, Martin, etc.

Individualizarea numelui Actual, numele de familie, ca [i cel individual, nu mai reprezint` decât o propor]ie variabil` din identitatea social` a indivizilor. Neamul nu mai furnizeaz` individului nici un statut cristalizat, capabil de a-i asigura identificarea familial` sau social`. \n familia modern`, rolurile [i statutele tradi]ionale ce ]in de sex, vârst`, rang, religie, se descompun sau se inverseaz` potrivit \mprejur`rilor. Prioritate are statutul economic [i profesional. Recomandarea social` se face, a[adar, ]inând cont mai ales de aceste criterii, \n subsidiar considerându-se [i „formalitatea“ recomand`rii numelui. Cu toate acestea, numele \[i p`streaz` capacitatea unic` de definire integral`, unitar`, omogen` a persoanei. çn func]ie de aceast` definire, se construie[te personalitatea altruist`, nostratic` sau, dimpotriv`, cea izolat`, alienat`. çn m`sura \n care numele, ca semn identitar central, mai poate p`stra ceva din sentimentul gregar al neamului, el furnizeaz` securitate [i afirm` sentimentul nostratic. Dac`, dimpotriv`, devine o marc` identitar` de context, supus` modelor, ce poate fi schimbat` la ini]iativa individualui, el poate genera insecuritate [i „criz` identitar`“.

57

Românii de lâng` România

PROBLEMA BASARABIEI Basarabia reprezint` o ran` etnic` [i teritorial` deschis` a României pe care nici un român nu o poate ignora. Dac` genera]ia de români de azi renun]` la Basarabia, nimic nu va \mpiedica genera]ia de mâine s` renun]e la Transilvania ori la alte provincii române[ti. Este datoria noastr`, a tuturor românilor, s` milit`m pentru un stat na]ional românesc, democrat, tolerant [i \ntregit cu Basarabia. Fosta Republic` Sovietic` Moldova este un stat creat artificial, f`r` identitate proprie, f`r` na]iune, f`r` istorie, f`r` resurse, [i f`r` viitor. „Moldova de r`s`rit“ exist` doar ca s` fac` jocul Moscovei \ntre România [i Ucraina [i s` \ncurce treburile Europei. çn aceast` lumin`, românii [i conduc`torii ]`rii au obliga]ia s` g`seasc` curajul necesar enun]`rii adev`rului [i remedierii imfamului pact Ribbentrop-Molotov. Pentru pacea [i siguran]a Europei, singurul loc natural al Moldovei dintre Prut [i Nistru este \mpreun` cu România. Acordurile de la Helsinki interzic modificarea frontierelor prin mijloace violente, dar nu [i prin negocieri. çn acest sens, guvernul român ar trebui s` abordeze aceast` problem` cu toate marile capitale ale lumii. De aceea, un grup de români-americani din Washington a luat ini]iativa de a informa forurile de resort cerând schimbarea atitudinii Statelor Unite \n aceast` important` problem`. çn cursul

Stimate Domnule Pre[edinte, Ne adres`m dvs. \n calitate de cet`]eni americani de origine român` preocupa]i de soarta ]`rii de ba[tin` [i a Românilor de pretutindeni. Consider`m c` a[a cum România respect` drepturile minorit`]ilor etnice din ]ar`, ]`rile vecine trebuie s` respecte [i ele drepturile minorit`]ilor române[ti de pe teritoriile lor. O problem` unic` o reprezint` Basarabia, provincie româneasc` de la Traian [i Decebal, [i de la Basarabi [i Mu[atini, pân` la regii României moderne. Nici un român nu poate uita or ignora soarta Basarabiei [i a confra]ilor de dincolo de Prut [i Nistru. Aceasta este convingerea ferm` a Comitetului nostru [i a celor circa dou` milioane de români-americani care ne sprijin` \n aceast` problem`. Comitetul nostru urm`re[te repararea injusti]iei istorice comise \mpotriva României de pactul Ribbentrop-Molotov, [i reafirm` dreptul ]`rii asupra teritoriului dintre Prut [i Nistru. Basarabia ne une[te pe to]i \n gânduri [i sim]iri. çn acest scop, am \nceput s` contact`m [i s` inform`m atât autorit`]ile Americane cât [i opinia public` din Statele

58

importantei sale vizite la Washington din martie 2005, pre[edintele României, Traian B`sescu, a abordat chestiunea Basarabiei atât la \ntâlnirea oficial` cu pre[edintele George W. Bush, cât [i \n \ntrunirile publice. Domnia sa a reac]ionat deasemenea favorabil la scurta discu]ie avut` cu membrii grupului pro-Basarabia. Modul \n care noul pre[edinte a abordat subiectul este „diplomatic“, dar D-sa a spus clar: „ ...parte din poporul român este \n Moldova. Suntem un popor \n dou` state“. Este un pas \nainte fa]` de modul \n care pre[edin]ii anteriori ai României au tratat, ori mai bine zis au neglijat, problema Basarabiei. çn aceea[i idee, discu]iile avute de grupul ad-hoc pentru Basarabia cu ambasadorul Sorin Ducaru au fost [i ele informative [i utile. Românii dispersa]i \n lume trebuie s` se pun` de acord cu cei din ]ar` [i din Basarabia [i \mpreun` cu autorit`]ile de la Bucure[ti s`-[i sus]in` ferm [i demn drepturile. Basarabia ne une[te pe to]i indiferent de pozi]ie social`, orientare politic`, na]ionalitate, crez sau religie. Pentru români [i România, Basarabia este mai mult decât un ideal nobil, este o cauz` na]ional`. A sosit timpul s` ne unim \n acest scop [i s` trecem la ac]iune. Red`m \ncontinuare scrisoarea \nmânat` personal pre[edintelui Traian B`sescu cu prilejul recentei sale vizite laWashington.

Unite despre situa]ia Basarabiei. çn vederea consolid`rii cooper`rii româno-americane \n aceast` problem`, suntem gata s` colabor`m cu dvs. [i cu guvernul pe care \l conduce]i. Pentru a fi eficace \n ac]iunile noastre, v` cerem \ns` ca dvs., \n numele României, s` aminti]i permanent partenerilor Americani c` Basarabia este un p`mânt românesc. çn lumina celor de mai sus, obiectivele urm`rite de grupul nostru de ac]iune sunt: – Reafirmarea drepturilor României asupra Basarabiei [i men]inerea vie a acestei idei \n opinia public` din Statelor Unite ale Americii, – Informarea [i angajarea liderilor politici Americani \n sus]inerea cauzei române[ti privind Basarabia, – Promovarea pe plan interna]ional a drepturilor române[ti asupra provinciei cu scopul final de a se ob]ine reunirea Basarabiei cu România. COMITETUL AD-HOC ROMÅNO-AMERICAN PENTRU BASARABIA Grupul de Ini]iativ` din Washington, DC, 10 Martie 2005

Semneaz`: Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa; Lider spiritual parohul Bisericii Ortodoxe Române „Sfânta Cruce“ din Virginia, fost de]inut politic timp de 20 de ani \n România. Dr. Nicholas Dima; Politolog, fost profesor la ßcoala Special` a For]elor Terestre Americane, „JF Kennedy“, US Army, Fort Bragg, NC, [i la ßcoala Naval` de R`zboi, US Naval War College, Newport, RI, fost redactor la Vocea Americii. Valentin ¥epordei: Inginer geolog, cercet`tor principal la U.S. Geological Survey, n`scut la Chi[incu, fiul Pr. Vasile ]epordei, profesor [i ziarist, deportat politic \ntre 1948 [i 1956 \n Gulagul Sovietic la Vorkuta. Dr. Silviu Ziscovici; „Medicul Românilor“ din zona Washington, D.C., cunoscut sus]in`tor al cauzelor române[ti.

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Românii de lâng` România

Comitetul Ad-hoc din Washington lanseaz` tuturor românilor o chemare la ac]iune pentru readucerea Basarabiei \n sânul familiei române[ti. Dac` unirea r`mâne un scop de lung` durat`, alte obiective se cer rezolate urgent. \ntre acestea se numar`: - Retragerea armatei a 14-a a Rusiei din Transnistria, promis` de Rusia \n repetate rânduri Consiliului Europei dar ne\nf`ptuit` pân` \n prezent, [i care ar aduce reintegrarea regiunii dizidente. - Renun]area definitiv` la planurile de federalizare a Republicii Moldova. - Securizarea frontierelor estice ale Republicii Moldova [i eliminarea surselor de fabricare [i comercializare a armamentului ilegal din Transnistria care alimenteaz` organiza]ii teroriste din toat` lumea. - Sprijinirea eforturilor de apropiere a Republicii Moldova

de Comunitatea Nord Atlantic` [i Uniunea European`. - Respectarea dreptului basarabenilor la educa]ie \n limba matern` astfel \ncât genera]ia de mâine s`-[i poat` decide singur` soarta [i identitatea. Comitetul ad-hoc recomand` românilor de pretutindeni s` intervin` pe lâng` forurile importante din \ntreaga lume [i s` sus]in` cauza basarabean` [i obiectivele men]ionate. Comitetul propune totodat` organizarea prin alegeri democratice a unui forum românesc interna]ional \n acest scop. \n acel moment, comitetul adhoc se va dizolva ori va r`mâne sa coordoneze activit`]ile din capitala Americii. Washington, Martie 2005

Asupra românilor ortodoc[i din Bucovina se exercit` acela[i tip de presiuni dezna]ionalizatoare atât din partea Patriarhiei de la Moscova, pentru a-i men]ine sub tutel` ruseasc`, cât [i a autorit`]ilor ecleziastice de la Kiev, care- \i vor sub jurisdic]ia ucrainean`.

Drama ortodoxiei române[ti din Ucraina Dup` terminarea celui de-al doilea r`zboi mondial, Mitropolia Bucovinei, aflat` \n componen]a Bisericii Ortodoxe Române (BOR), a fost desfiin]at` de autorit`]ile sovietice, iar \n locul ei a r`mas o simpl` eparhie \n cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, depinzând de Patriarhia Moscovei. De atunci [i pân` la schimb`rile politice din Estul Europei, asupra popula]iei române[ti s-a aplicat o politic` sistematic` de desacralizare prin eliminarea treptat` a spiritualit`]ii ortodoxe ca reper identitar al coreligionarilor români din Ucraina. Ne-am a[teptat ca aceast` politic` de prigoan` antiortodox` [i antiidentitar`, tipic` dictaturilor comuniste sovietice s` se estompeze, mai ales acum, dup` alegerile generale [i preziden]iale din statul vecin, când noul pre[edinte ucrainean rezultat al „revolu]iei portocalii“ de la Kiev, s-a pronun]at pentru orientarea ]`rii sale c`tre democra]iile occidentale [i NATO.

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

ANDREI R åUTU

Problemele cu care se confrunt` \ns` comunitatea româneasc` din Ucraina pe linia p`str`rii spiritualit`]ii ortodoxe str`mo[e[ti ne oblig` \ns` s` ne punem \ntreb`ri cel pu]in referitor la inten]iile declarative ale autorit`]ilor ecleziastice ucrainene cu privire la respectarea drepturilor fundamentale ale omului [i comunit`]ilor etnice. Pentru situa]ia dramatic` a românilor din Transcarpatia (cealalt` jum`tate a ]`rii Maramure[ului) afla]i \n pericol de a-[i pierde spiritualitatea ortodox`, trebuie f`cut responsabil regimul na]ionalist-comunist al lui Kucima, care a sprijinit [i \ncurajat \n mod perfid, \n special \n ultimii ani, proliferarea denomina]iunilor protestante (Martorii lui Iehova, penticostalii, bapti[tii, adventi[tii etc.) folosite \n rolul de cal troian \mpotriva ortodoxiei române. Astfel, s-a ajuns ca \n localit`]ile române[ti din zon` (precum Slatina – Solotvenco; Ap[a de Jos – Dibrova; Ap[a

59

Românii de lâng` România

de Mijloc; Strâmtura; Biserica Alb` - Bila Terkva; Tete[ [i Pl`iu]), num`rul de case de rug`ciuni, temple [i adep]i ai cultelor neoprotestante s` fie superior bisericilor [i cre[tinilor ortodoc[i. çn Maramure[ul istoric de dincolo de Tisa, ortodoxia moare. O component` esen]ial` a con[tiin]ei de neam nu mai reprezint` un reper identitar decât pentru o minoritate restrâns`, mai mic` chiar decât cea a românilor greco-catolici care se confrunt` cu acelea[i probleme. çn Bucovina de Nord, ]inut cu peste 140 de parohii ortodoxe române[ti, subordonate canonic, \n marea lor majoritate, mitropoliei ucrainene de la Cern`u]i (aflat` sub jurisdic]ia Patriarhiei Ruse), preo]ii români sunt umili]i [i teroriza]i, fiind obliga]i s` oficieze ceremoniile ortodoxe române \n limba ucrainean`, \n mediul urban. La sate, unde credin]a este mai adânc \nr`d`cinat` [i mai aproape de sufletul omului decât la ora[, s-a acordat „concesia“ celebr`rii \n dou` limbi, \ntâi ucrainean` [i apoi român`. Mitropolitul Onufrie al Cern`u]iului ucrainean refuz` cu obstina]ie cererile clericilor [i asocia]iilor române[ti din Bucovina de Nord de constituire a unui

60

Vicariat Ortodox Român, motivând, \n b`taie de joc, c` aceast` dorin]` spiritual` ar duce la schisma Bisericii Ucrainene. Ba mai mult, ar veni \n \ntâmpinarea intereselor revizioniste ale României. La a[a regim, a[a pontif. „Schismaticul ro[u“ de la Cern`u]i a interzis preo]ilor [i enoria[ilor români s` mai primeasc` ve[minte, publica]ii, c`r]i religioase [i de cult, materiale pentru biserici sau orice alt sprijin din ]ara noastr`, amenin]ându-i cu sanc]iuni canonice [i administrative pe cei care nu se vor conforma acestei hot`râri. S-a ajuns pân` la caterisirea clericilor care ap`r` spiritualitatea ortodox` româneasc`. P`rintele Mihai Ivasiuc (pre[edintele Societ`]ii Cre[tin-Ortodoxe „Mitropolitul Silvestru Morariu“) a fost excomunicat de domnul Onufrie pentru c` a \ndr`znit s` afirme c` ortodoxia din Bucovina de Nord trebuie s`-[i reia leg`turile fire[ti cu Patria mam`, a s`vâr[it slujbele \n limba neamului s`u [i a renovat simbolic „Capela Mitropoli]ilor“ din Cimitirul Central Cern`u]i, monument istoric [i de cult, ridicat la 1881, \n care sunt \nmormânta]i sfin]i ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române.

Kucima a asmu]it, \mpotriva preo]ilor [i românilor ortodoc[i care s-au \ntors cu fa]a c`tre Bucure[ti, \ntregul arsenal al presei ro[ii, n`r`vit` la ateism: publica]iile „Ceas“, „Tzerkalo Tejdnia“, „Doba“ [i „Curierul de Cern`u]i“ au \nceput un r`zboi demn de perioada stalinist`. Ortodoxia româneasc` a fost \nvinuit` succesiv de planuri expansioniste \n Bucovina, de „românizare for]at`“ (N.B.: a unui teritoriu românesc) [i chiar de imixtiune \n spa]iul canonic ortodox slav. çn regiunea Odessa, acelea[i deta[amente, educate la [coala panslavist` a lui Alexei, au dezl`n]uit teroarea asupra preo]ilor [i enoria[ilor români, recunoscu]i prin voin]` european` ca apar]inând Mitropoliei Basarabiei. Locuin]a epitropului Vasile Iord`chescu [i biserica p`rintelui Anatol Cristea din localitatea Camisovca, raionul Ismail, au fost incendiate, l`ca[ul de cult chiar de dou` ori, \n noiembrie 2003 [i martie 2004. ßi a[a putem \n]elege c` Malaini]a nu este o inova]ie pur sârbeasc`! Pân` [i la s`rb`toarea \nvierii Fiului Domnului, din anul de gra]ie 2004, din mileniul III, autorit`]ile ucrainene au desf`[urat trupe pentru a supraveghea Pa[tele ortodox al latinilor din marea slav` a lui Alexei. Dup` recenta „revolu]ie portocalie“, Biserica Ortodox` Ucrainean`, care declarativ l-a admis pe „schismaticul Iu[cenko“, insist` pentru „unificarea urgent` a ortodoxiei din Ucraina“. Cum [i \mpotriva cui, vom vedea. Având deja experien]a apartenen]ei impuse la Biserica Ortodox` Rus` (ocupa]ia sovietic`), preo]ii români consider` c` „trecerea de bun`voie \n subordinea Patriarhiei de la Kiev“, \n aceea[i caden]` desacralizant`, va anula definitiv readucerea ortodoc[ilor români la sânul credin]ei str`mo[e[ti. çn numele [i pentru ap`rarea sistemului de valori la care a aderat ireversibil, regimul de la Bucure[ti trebuie s` ia act c` asupra românilor ortodoc[i din Bucovina se exercit` acela[i tip de presiuni dezna]ionalizatoare atât din partea Patriarhiei de la Moscova, pentru a-i men]ine sub tutel` ruseasc`, cât [i a autorit`]ilor ecleziastice de la Kiev, care-i vor sub jurisdic]ia ucrainean`. Dac` accept`m sau nu o nou` crucificare, r`mâne de v`zut.

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Bioetic`

MIHAELA ALINA BAZILIUCX)

Ar fi simplu s` credem c` leggiferarea vie]ii [i a mor]ii ne va pune la ad`post de dezastrele produse de noi \n[ine. ßi chiar dac` acest lucru ar fi posibil, punerea \n discu]ie a dreptului la via]` [i la moarte nu va l`sa omenirea mai \mp`cat` cu ea \ns`[i, la fel cum \ntreagga civiliza]ie prezent` [i viitoare se va vedea tulburat` de r`sturnarea miturilor, credin]elor, culturii [i obiceiurilor pe care le credea ap`rate cu pre]ul vie]ii de-a lunggul mileniilor.

Eutanasia - o problem` de etic` medical`?xx) Via]a pe care un om nu o poate da nu trebuie s` fie luat` de c`tre om, nici chiar dac` ar fi vorba de propria via]`. A[a consider` biserica noastr` cre[tin` c` e bine [i aceasta este calea pe care o propov`duie[te. çntr-o astfel de abordare, pozi]ia contra eutanasiei pare evident`: societatea condamn` luarea vie]ii unei alte persoane. Chiar mai mult, studii de etologie au ar`tat c` inten]ia de a ucide este \nn`scut` la oameni, ca [i la animale: \ntr-o confruntare direct`, cel care \ncearc` s`-[i ucid` adversarul este automat inhibat. De unde a ap`rut \ns` aceast` problem` a eutanasiei \n lumea noastr` (care totu[i are la baz` tradi]ia cre[tin`)? Eutanasia pune \n discu]ie definirea vie]ii [i a mor]ii, a rolului medicului, a familiei, a suferin]ei [i a drepturilor pacientului, pentru a enumera doar câteva ramifica]ii posibile ale temei. çn condi]iile dezvolt`rii medicinei actuale, distinc]ia \ntre via]` [i moarte nu mai este atât de clar`. Putem afirma c` un organism \n care toate organele \[i \ndeplinesc func]ia lor este viu [i cu aceea[i certitudine c` un organism \n care nici un organ nu-[i \ndepline[te func]iile este mort. çntre aceste situa]ii exist` multe posibilit`]i intermediare, când \n cadrul aceluia[i organism unele organe sunt moarte \n timp ce altele continu` s` func]ioneze. Cuno[tin]ele medicale permit men]inerea pe termen lung a unei astfel de situa]ii intermediare. S-a considerat drept o conven]ie acceptabil` s` se considere mort x) xx)

un om al c`rui creier nu mai func]ioneaz`, chiar dac` toate celelalte organe \[i \ndeplinesc func]ia, atât timp cât putem asocia existen]a noastr` cu existen]a con[tien]ei noastre. Dac` lipsa activit`]ii cerebrale semnific` dispari]ia con[tien]ei, este medicul \ndrept`]it s` opreasc` aparatele ce men]in artificial o stare \ntre via]` [i moarte? çn cazul unui pacient care sufer` de o boal` incurabil`, chinuitoare [i cu evolu]ie inevitabil fatal`, medicul are dou` alternative: s`-l trateze, ceea ce include prelungirea suferin]ei, sau s`-i curme durerea [i via]a. Ambele decizii sunt imperfecte din punct de vedere moral. Medicul nu are voie nici s` determine suferin]e \ndelungate [i nici s` aduc` moartea. Eutanasia nu este un proces natural c`ci ea implic` o alegere. Chiar dac`, netratat, pacientul ar muri, decizia de \ntrerupere a tratamentului ]ine de op]iunea unui om. Tratamentul nu se opre[te de la sine. Dac` am putea avea certitudinea datei când pacientul va muri, problema ar fi mai pu]in dificil`. Limita \ntre via]` [i moarte este neclar`, via]a [i moartea au nevoie de defini]ii conven]ionale pentru a le delimita. Consider c` este moral ca medicul s`-[i trateze pacien]ii pentru a-i \ndrepta spre s`n`tate [i via]`. Consider de asemenea c` medicul are obliga]ia de a face posibilul spre a salva via]a pacientului. Mi se pare firesc c` un om nu are nici un drept s` dispun` de via]a altui om. Cât despre eutanasie, mi-e greu s`-mi stabilesc o

pozi]ie, [i ca atare s` iau o decizie de acest fel, c`ci mi-e greu s` stabilesc dincolo de conven]ii morale sau religioase, care este grani]a dintre via]` [i moarte. Nu sunt \ns` de acord cu aplicarea eutanasiei deoarece pentru mine via]a este sacr` [i cred c` numai Dumnezeu poate hot`r\ cand ne na[tem [i când murim. Având un caracter anticre[tin, care contravine poruncii dumnezeie[ti „S` nu ucizi“, eutanasia nu este admis` de c`tre Biseric` deoarece ea \nseamn` ucidere. De fapt, eutanasia \nseamn` „o execu]ie“ de comun acord cu un pacient care nu mai suporta durerile. Medicul vine [i \l ucide \n condi]iile stabilite de bolnav, la ora fixat` de el. Prin eutanasie, care \n grece[te \nseamn` „moarte frumoas`“ sau „u[oar`“, se \n]elege ajutorul medicului \n curmarea vie]ii pacientului ce sufer` de o boal` incurabil`. Pentru prima dat` \n istoria omenirii eutanasia a fost legiferat` \n anul 1906 \n statul Ohio, S.U.A. A fost practicat` [i \n Germania hitlerist`, unde erau omorâ]i copiii nou-n`scu]i cu neajunsuri fizice, bolnavii incurabili [i invalizii. Mai târziu, \n unele state, eutanasia a devenit ceva normal. Numai \n anul 1995, \n Olanda au murit prin eutanasie 3% din cei deceda]i. Cei care militeaz` pentru legiferarea eutanasiei consider` c` ea face parte din drepturile omului [i transfer` „puterea medicului \n mâinile pacientului, pentru a[i decide soarta“. De fapt, medicul nu-l

Student` anul III, Universitatea de Medicin` [i Farmacie „Gh.T.Popa“ Ia[i. Text publicat \n Revista Român` de Bioetic`, vol. II, nr. 1, ianuarie-martie 2004

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

61

Bioetic`

elibereaz` numai pe pacient de suferin]`, elibereaz` familia [i societatea de cel care a devenit o povar` inutil`, evident dac` nu cumva \n spatele eutanasiei nu se ascund [i interese meschine, cum ar fi mo[tenirea. Unii consider` c` oprirea sau neadministrarea hidrat`rii parenterale poate fi considerat` o op]iune moral` doar când pacientul este \ntr-o stare de com` ireversibil`, sau când el este con[tient, de[i se afl` evident \n ultimele faze ale procesului mor]ii [i cere repetat ca hrana [i lichidul s` fie oprite. Aceast` situa]ie nu constituie eutanasie activ` sau sinucidere. Aici se accept` mai curând realitatea mor]ii iminente l`sându-se ca boala sau trauma trupeasc` s`-[i urmeze cursul natural, acolo unde \ngrijirea medical` nu mai poate reda s`n`tatea. Dreptul la via]` [i la moarte nu este o tem` popular`. Mai mult jenant` [i incomod` pentru indivizi, aceast` problem` care a \nceput s` preocupe Occidentul ar putea duce la o reformulare a bazelor societ`]ii umane, asumarea unei asemenea reform`ri nefiind o sarcina u[oar`. O \ntrebare printre multe altele ar fi de ce guvernele \[i impun asemenea probleme, ce a determinat mobilizarea unor resurse juridice, medicale, religioase \n abordarea lor. Se poate vorbi deja despre o presiune din partea societ`]ii, confruntat` cu dilemele vie]ii [i ale mor]ii \n a[a m`sur` \ncât institu]iile create de ea s` sesizeze [i s` porneasc` la analiza [i la legiferarea ac]iunilor care privesc terminarea vie]ii. Dezvoltarea [tiin]ei a ajuns la un asemenea nivel \ncât pune la \ndemâna omului mijloace revolu]ionare de interven]ie pe parcursul vie]ii: atât de declan[are artificial` cât [i de prelungire a existen]ei. Odat` l`sate libere \n societate \ns`, asemenea mijloace risc` s` fie folosite de indivizi, organiza]ii sau state nu doar \n scopuri terapeutice sau umaniste ci [i ca arme de distrugere. S` nu uit`m c` legiferarea activit`]ilor legate de exploatarea energiei nucleare nu a adus \nc` la o armonie planetar` asupra problemei, ba dimpotriv`, proliferarea poten]ialelor amenin]`ri \[i continu` mersul. Ad`ugarea unor noi probleme la cele deja nerezolvate nu va duce oare la o amplificare a pericolelor care planeaz` asupra lumii de azi [i de mâine? Se [tie c` rezolvarea unora duce inevitabil la crearea altora, dar este evident c` pericolul unor asemenea probleme cre[te odat` cu avansul [tiin]ei [i tehnologiei.

62

Este capabil omul s` mânuiasc` aceste mijloace astfel \ncât s` previn` propria-i distrugere? Credin]a triumfalist` \n m`re]ia [i atotputernicia omului nu evit` cumva viziunea deloc glorioas` a tendin]ei lui spre autodistrugere? Oare ce lege din lume va \mpiedica vreodat` crimele \n mas` sau distrugerea mediului? Ar fi simplu s` credem c` legiferarea vie]ii [i a mor]ii ne va pune la ad`post de dezastrele produse de noi \n[ine. ßi chiar dac` acest lucru ar fi posibil, punerea \n discu]ie a dreptului la via]` [i la moarte nu va l`sa omenirea mai \mp`cat` cu ea \ns`[i, la fel cum \ntreaga civiliza]ie prezent` [i viitoare se va vedea tulburat` de r`sturnarea miturilor, credin]elor, culturii [i obiceiurilor pe care le credea ap`rate cu pre]ul vie]ii de-a lungul mileniilor. Dac` problema liberaliz`rii avortului pare deja rezolvat`, nu \nseamn` c` implica]iile \n plan personal sau social au creat o societate mai uman` odat` cu legiferarea lui. Alte exemple pentru care diferite guverne din alte ]`ri \ncearc` s` ia pulsul societ`]ii \n materie de eutanasie sunt cazurile deja celebre ajunse cu promptitudine \n paginile ziarelor [i \n s`lile de judecat`. Rude ale unor pacien]i incurabili lovi]i de suferin]e atroce le-au administrat acestora tratamentul funest pentru a-i scuti de o via]` vegetativ`, dureroas`. çn realitate, cazurile de eutanasie sunt cu mult mai numeroase decât cele ap`rute \n mass media, secretul lor fiind greu de dezv`luit. De multe ori ele au loc \n spitale cu complicitatea personalului medical [i a familiei bolnavului, \nc` \nainte ca durerile agoniei s` se fi instalat. Din punct de vedere juridic, eutanasia r`mâne o crim` pedepsit` de codul penal, dar acest lucru este departe de a face unanimitatea societ`]ii. O legisla]ie care ar \mp`ca pe toat` lumea nu va putea ie[i la lumin` prea u[or, chiar \n cazul Comunit`]ii Europene, o armonizare a legisla]iilor ]`rilor membre este la fel de greu de atins \n viitorul apropiat. Pe de alt` parte, cazurile unor pacien]i ie[i]i din com` dup` lungi perioade de timp, vor deveni piese importante la dosar. Biserica Catolic`, dar [i alte religii importante, [i-au exprimat deja punctul de vedere \n total` opozi]ie cu adep]ii liberaliz`rii eutanasiei. ßi pentru c` vorbim de partizani, pe alocuri este posibil ca ace[tia s` nu aib` cu to]ii acelea[i motiva]ii

umanitare, eutanasia fiind pentru unii solu]ia reducerii cheltuielilor de s`n`tate ale societ`]ii. De asemenea firmele de asigur`ri \[i vor exprima la rândul lor pozi]iile care vor fi acelea ale unei firme private \n c`utarea minimiz`rii pierderilor. Dar dac` eutanasia este moartea frumoas` oferit` celor \n suferin]`, de ce alte categorii de oameni afla]i \n crizele existen]iale nu ar avea dreptul s` fie trata]i, la cererea lor, \n acela[i fel? Este suferin]a psihic` neglijabil` \n compara]ie cu aceea a muribunzilor? Atât timp cât sinuciderea nu este condamnat` de lege, de ce oamenii cu discern`mânt total nu [i-ar alege [i momentul mor]ii, simplu, invocând un drept al lor? çn ce fel un doctor, preot sau judec`tor vor m`sura exact gradul de suferin]` limit` pe care \l poate suporta un om? Va exista \ntotdeauna ceva care va sc`pa acestor \ngeri p`zitori [i chiar celui aflat pe patul de moarte. Extinderea legal` a dreptului la moarte asistat` a oric`rui individ care [i-o dore[te poate p`rea o utopie, dar odat` cutia Pandorei deschis`, din ea vor ie[i nu doar duhurile bune. Frica de suferin]` poate face omenirea liber` s` \[i aleag` dispari]ia, individual sau \n grup (uneori moartea devine... „contagioas`“), \n modul cel mai legal [i decent cu putin]`. Eutanasia v`zut` ca un drept al omului \[i va face f`ga[ la \nceput timid, apoi pe m`sur` ce o opinie public` va fi format`, ne putem a[tepta la o intrare a ei \n legalitate. çn realitate, la unele niveluri profesionale, discu]iile au \nceput de mult` vreme, dar o punere de acord cu legisla]ia nu a avut loc \nc`. Deocamdat` doar Belgia, Olanda [i Elve]ia au legi care reglementeaz` eutanasia. Dac` suferin]a te face mai bun [i e necesar` ca un combustibil al purific`rii, r`mâne o chestiune individual` [i din fericire neclar`. Nu acela[i lucru se poate afirma despre suferin]ele unei comunit`]i sau societ`]i: mizerie, boli, foamete, nefericiri care ar putea fi mai u[or [i rapid rezolvate de c`tre oamenii \ns`[i cu mijloacele de care dispunem ast`zi. „La ora când se intensific` aceste apeluri la crima din mil`, este potrivit s` amintim c` asemenea op]iuni con]in \n ele dezastrul sau binefacerea. Ele ne fac s` \ntrevedem c`, din momentul \n care vom legaliza atentatul la via]a aproapelui nostru, chiar din motive umanitare, va fi extrem de dificil s` facem deosebirea \ntre ceea ce este cu siguran]` legal [i ceea ce nu este.“

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Trecut [i prezent

EMIL TOCACIX)

O na]iune f`r` suficiente elite, sau care – din cauza unor grave defec]iuni – nu-[i ierarhizeaz` corect valorile, este o na]iune decapitat`, o na]iune condamnat` la mizerie [i acoperit` de dispre]ul general.

De la r`zboiul cu ungurii la r`zboiul cu Codul Muncii Unul dintre dezacordurile care opun doctrinele politice considerate de dreapta celor care sunt numite de stânga este cel referitor la rolurile pe care elitele [i masele le joac` \n evolu]ia [i organizarea societ`]ii, \n destinul fiec`rei na]iuni. Faptul c` elitele au fost [i sunt locomotivele evolu]iei, factorii de decizie [i pilonii de sus]inere ai oric`rei societ`]i este incontestabil. Orice form` de organizare presupune o ierarhie, care – dac` este corect structurat` – are, \n zonele sale superioare, persoane de o autentic` valoare intelectual`, profesional` [i moral`. Este \ns` de net`g`duit c` probabilitatea de a se ajunge la o astfel de ierarhie, care s` respecte scara unor valori umane existente \ntr-o propor]ie suficient`, este cu atât mai mare cu cât calitatea masei – la a c`rei organizare ne referim – este mai bun`. O na]iune f`r` suficiente elite, sau care – din cauza unor grave defec]iuni – nu[i ierarhizeaz` corect valorile, este o na]iune decapitat`, o na]iune condamnat` la mizerie [i acoperit` de dispre]ul general. Toate aceste afirma]ii – adev`ruri de altfel binecunoscute [i cvasiunanim recunoscute – sunt sugestiv exemplificate de dou` momente de importan]` major` din istoria României. Cel dintâi este intervalul imediat urm`tor primului r`zboi mondial. Cel de-al doilea este chiar acesta pe care \l travers`m acum.

Benefica elit` Dup` ce, \n noiembrie 1918, armele au t`cut, \n Europa – r`v`[it`, sleit` [i x)

traumatizat` de marele m`cel – au avut loc convulsii sociale fire[ti, dar [i atitudini mai pu]in fire[ti – s-ar putea spune chiar bizare – ale unor influente centre de putere. Dup` cum se [tie, România luptase al`turi de Antanta \nving`toare. Aportul s`u la victoria alia]ilor a fost de net`g`duit, pentru c` a modificat, \n favoarea anglofrancezilor, echilibrul militar ce caracterizase marea \ncle[tare, \naintea interven]iei române. Acest adev`r evident nu a fost contestat de nimeni, \n ciuda faptului c` armata român` a fost \nvins` de Puterile Centrale \n prima parte a campaniei, \n principal prin efortul german. Este sugestiv` – \n acest sens – declara]ia lui Ludendorff: „ Noi am b`tut armata român`, dar nu am reu[it s` o distrugem. çn pofida acestei victorii am devenit mai slabi \n ansamblul general al r`zboiului“. Aceast` realitate, exprimat` atât de simplu, de corect [i de complet de marele comandant de o[ti german, a conferit României dreptul – cvasiunanim recunoscut – de a se situa \n tab`ra \nving`torilor, chiar dac` gloria sa a fost u[or umbrit` de pacea separat` \ncheiat` cu Puterile Centrale \n prima parte a anului 1918, dar niciodat` ratificat`. Cum aceast` stare de lucruri se asocia cu principiile wilsoniene referitoare la dreptul de autodeterminare a na]iunilor, iar Basarabia, Bucovina [i Transilvania \[i exprimaser` ferm dorin]a de unire cu Regatul României, se p`rea c` visul re\tregirii se va \mplini cu u[urin]`, c` România Mare se va impune ca o imediat` consecin]` a conjucturii militare [i politice. çn cele din urm` a[a s-a [i \ntâmplat, dar nu a fost deloc u[or. Nu a lipsit mult ca

România s` piard` pacea, de[i a fost \n tab`ra celor care au câ[tigat r`zboiul. Mai mult decât atât: pentru a se impune, România a fost nevoit` s` mai poarte un r`zboi. Atât dificult`]ile cât [i ostilit`]ile c`rora românii au fost obliga]i s` le fac` fa]` \n cadrul lucr`rilor Conferin]ei de Pace de la Paris, precum [i r`zboiul românomaghiar din 1919, sunt foarte slab reprezentate \n istoriografie, nefiind relatate \n mod riguros [i complet, decât \n unele lucr`ri de strict` specialitate, \n tiraje reduse – aproape confiden]iale – [i cu o circula]ie cu totul limitat`. Ca urmare, intelectualii care nu sunt specializa]i \n istorie [tiu foarte pu]in despre r`ceala \mpins` pân` la adversitate cu care a fost tratat` delega]ia român` la Conferin]a de Pace de c`tre marii s`i alia]i, precum [i despre cauzele [i modul \n care s-a desf`[urat conflictul militar dintre Ungaria [i România anului 1919. Comuni[tii – [i nu doar ei – expediau acest episod prin afirma]ia, simplist`, incomplet` [i – prin aceasta – fals`, potrivit c`reia armata român` ar fi fost mandatat` de statele capitaliste occidentale s` suprime regimul bol[evic instaurat \n Ungaria sub conducerea lui Bela Kun. Istoriografia din România abordeaz` evenimentele din anii 1919 si 1920 fie cu un anumit gen de discre]ie, fie cu prezent`ri [i analize incomplete, sumare, care conduc la o imagine distorsionat` a acelui interval de timp. ßi tocmai acel interval este cel \n care, ca niciodat`, o elit` româneasc` de excep]ie, a reu[it – prin fermitate, inteligen]` [i comportare demn` – s` realizeze visul unit`]ii na]ionale, \nfrângând atât rezisten]a inamicilor, cât [i

Profesor universitar, senator (1990-2000), director politic al L.I.N.

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

63

Trecut [i prezent

atitudinea neprietenoas` a unor alia]i care \[i urm`reau diferite interese evidente sau voalate. De asemenea, \n anul 1919, România a purtat unicul r`zboi serios din istoria sa modern` \n care a fost singur` \n fa]a inamicului, nu doar parte component` a unei alian]e. Scurta [i modesta campanie din Bulgaria – din 1913 – nu cred c` poate fi privit` la fel ca impactul militar românomaghiar la care m` refer. Cele cinci mari puteri \nving`toare \n prima conflagra]ie mondial` - Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Fran]a, Italia [i Japonia – erau \n m`sur` de a impune clauzele Tratatelor de Pace, iar alia]ii mai mici – numi]i eufemistic puteri cu interese limitate – ca România [i Serbia, precum [i statele nou \nfiin]ate ori re\nfiin]ate, ca Cehoslovacia [i Polonia, s-au aflat \n postura de parteneri secundari cu un acces limitat la marile decizii. çn aceast` ambian]`, fire[te c` aveau prioritate interesele marilor puteri. Dup` dezmembrarea Imperiului Habsburgic, Republica Ungar` – condus` de guvernul Karoly Mihaly – care \[i proclamase independen]a, a \ncercat s`-[i men]in` configura]ia teritorial` cât mai aproape posibil de cea a Ungariei Mari, cea a Ungariei Milenare, aducând argumente de ordin istoric [i economic. Aceea[i atitudine a avut-o diploma]ia maghiar` [i dup` bol[evizarea ]`rii prin venirea la putere a regimului communist condus de Bela Kun. O astfel de atitudine nu era deloc surprinz`toare. Este, dimpotriv`, perfect explicabil`, chiar dac`, din punctul de vedere al românilor, slovacilor, precum [i al tuturor celorlal]i nemaghiari ce urmau s` fie – \n continuare – \ngloba]i \n Ungaria Milenar`, r`mânea inacceptabil`. La fel de explicabil` [i la fel de \nc`rcat` de amenin]`ri r`mâne [i atitudinea de vie ostilitate fa]` de România, pe care o avea Rusia Sovietic` care nu se putea \mp`ca, sub nici o form`, cu pierderea Basarabiei [i, totodat`, avea tot interesul s` sprijine regimul bol[evic de la Budapesta. Doar dificult`]ile interne – precum cele provocate de generalul ucrainian anticommunist Petliura – au oprit o ac]iune militar` a Moscovei \ndreptat` \mpotriva României. Mai pu]in explicabil` – la o prim` [i superficial` analiz` – au fost \ns` ezit`rile [i ambiguit`]ile Marilor Puteri \nving`toare, \nclinate s` dea o par]ial` satisfac]ie preten]iilor maghiare, sub imperiul unor interese de perspectiv` mai mult sau mai pu]in apropiat`.

64

Dar elita politic` a na]iunii române, format` din b`rba]i de stat atât din exteriorul cât [i din interiorul arcului carpatic, ca Ion I. C. Br`tianu, mare[alul Constantin Prezan, Iuliu Maniu , Alexandru Vaida-Voevod [i mul]i al]ii, a reac]ionat cu fermitatea pe care le-o impunea incontestabila lor valoare intelectual` [i moral`. Pentru a da un exemplu sugestiv, menit s` ilustreze aceast` afirma]ie, citez un paragraf din scrisoarea adresat` de VaidaVoevod lui Iuliu Maniu, la data de 9 septembrie 1919, din Paris: „Vai [i amar de noi când, de frica ofensivei de depe[i a celor cinci – este vorba de cele cinci mari puteri – ne vom abandona pozi]ia, trecând \n defensiv` , supunându-ne tuturor tic`lo[ilor din lume care vor ridica jalba \n contra noastr` in fa]a tribunalului lumii“. De asemenea, este edificator [i r`spunsul pe care Br`tianu l-a dat pre[edintelui american Wilson, conform stenogramei celei de-a opta [edin]e plenare a Conferin]ei de Pace: „çnalta personalitate a pre[edintelui Wilson ofer` cuvintelor sale o aur` deosebit` de autoritate. \mi permit, \n numele marilor principii, pe care \nsu[i pre[edintele le-a proclamat, de a-i atrage prietene[te aten]ia asupra pericolului ca, anumite puneri \n practic` ale acestor principii, s` conduc` la rezultate contrare scopului declarat“. çntr-adev`r, \n ciuda principiului autodetermin`rii na]iunilor, \n pofida proclama]iei de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918, de[i f`cea parte din tab`ra celor \nvin[i, Ungaria refuza s`-[i retrag` trupele din Transilvania , prevalându-se de clauzele armisti]iului \ncheiat la Belgrad \n 3 noiembrie 1918. çn aceast` situa]ie, pentru a proteja popula]ia româneasc`, precum [i pentru a se impune prin politica faptului \mplinit \n fa]a unor puternice centre de influen]` din Statele Unite si Marea Britanie – care sus]ineau cauza maghiar` – armata român` a p`truns \n Transilvania, sub comanda mare[alului Prezan. A[a a \nceput r`zboiul românoungar din anul 1919. For]ele militare ungare au fost spulberate, iar românii s-au oprit pe râul Tisa, din proprie ini]iativ`, nedorind s` p`trund` \n pusta maghiar`. Aceast` ac]iune s-a \ntreprins f`r` acordul alia]ilor. Mai mult decât atât, ea a fost dezavuat` de cercurile promaghiare suficient de puternice pentru a influen]a deciziile Conferin]ei de Pace. Diploma]ia româ-

neasc` a fost nevoit` s` resping` presiunile celor care doreau ca România s` fie declarat` ]ar` rebel` [i, prin aceasta, s` i se retrag` sprijinul acordat cobeligeran]ilor \nving`tori. çn plus, a mai trebuit s` fie contracarate preten]iile absurde ale Serbiei, care reclama \ntregul Banat. Fermitatea elitelor politice ale \ntregii na]iuni române, precum [i ajutorul unor comandan]i de vârf ai armatei franceze – ca generalii Foch [i Berthelot – au dat \ns` un meritat câ[tig de cauz` României. Dar r`zboiul româno-ungar nu s-a rezumat la atât. For]ele armate maghiare sau regrupat, s-au reorganizat [i au atacat noul Stat Cehoslovac, \nvingându-l cu u[urin]` [i recucerind un important teritoriu din Slovacia. Aceast` agresiune, \n corelare cu excesele pline de cruzime ale regimului Bela Kun, au avut drept consecin]` diminuarea, pân` la dispari]ie, a simpatiilor de care se bucura Ungaria. Ca urmare, alia]ii [i-au pus problema unei ac]iuni militare \mpotriva bol[evismului maghiar. Au constatat \ns`, cu jen`, c` nu au trupe pentru o astfel de campanie militar`. Sârbii au oferit o singur` divizie, francezii – care duseser` greul r`zboiului [i apoi controlau teritorii vaste cu trupele lor de ocupa]ie – au oferit doar dou` divizii, iar ceilal]i nu au putut sau nu au vrut s` mai participe la un nou r`zboi. çn consecin]`, preconizata campanie antibol[evic` nu a mai avut loc. çn]elegând situa]ia [i deci considerând c` momentul este favorabil, ungurii [i-au retras armatele din Slovacia – pentru a nu-[i disipa for]ele – [i au atacat, cu toate efectivele, pozi]iile române[ti de pe Tisa. Ofensiva s-a declan[at la data de 20 iulie 1919. Timp de patru zile s-au purtat lupte extrem de dure, \n urma c`rora maghiarii au izbutit s` avanseze, pe axa principal` a ofensivei – care s-a aflat \n apropierea localit`]ii Szolnok – aproximativ cincizeci de kilometri, dar \n diminea]a zilei de 24 iulie 1919 armata român` a \nceput contraofensiva, reu[ind s` recâ[tige terenul pierdut, dup` aproximativ o s`pt`mân` de ample [i dificile opera]iuni militare. Armata ro[ie ungar` a fost zdrobit` [i la data de 4 august 1919, românii au ocupat Budapesta. Regimul bol[evic al lui Bela Kun s-a pr`bu[it. Aceast` a doua faz` a r`zboiului româno-ungar din 1919 – \nceput` la 20 iulie [i \ncheiat` la 4 august – a fost provocat` exclusiv de atacul armatei ro[ii ungare. Ea nu a fost nici m`car sugerat` ,

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Trecut [i prezent

deci cu atât mai mult nu a fost impus` de alia]ii occidentali, dar – spre deosebire de prima faz` – a fost acceptat` de ace[tia. Imediat \ns` dup` ocuparea Budapestei, au \nceput ac]iunile diplomatice concertate asupra guvernului român pentru a-[i retrage trupele de pe teritoriul ungar, ac]iuni care au fost ini]iate de cvasitotalitatea celor implica]i \n marea politic` european`. Cu toate acestea, românii nu s-au gr`bit s` p`r`seasc` Ungaria, pân` \n momentul \n care au ob]inut certitudinea c` marile lor deziderate au devenit o realitate. A fost posibil` o astfel de comportare demn` [i curajoas`, pentru c` atunci România era condus` de o elit`, care a dorit [i a realizat re\ntregirea ]`rii. Apoi, dup` trecerea anilor, situa]ia s-a deteriorat, clasa politic` s-a alterat, \nc` \nainte de momentul tragic \n care a fost impus României regimul comunist, al c`rui efect distructiv este prea cunoscut pentru a mai fi analizat aici. Iar acum, când comunismul a intrat \n istorie [i a r`mas doar o amintire, România se confrunt` cu dificult`]i numeroase [i majore, de[i cei peste cincisprezece ani, scur[i de la eliberarea de sub dictatura ro[ie, ar fi trebuit s` fie suficien]i pentru cicatrizarea r`nilor provocate de aceasta. Dar acum ne lipse[te acea elit` pe care am evocat-o mai sus; acum suntem condu[i nu de o elit`, ci de o oligarhie ale c`rei deziderate se rezum` la men]inerea pozi]iilor de frunte \n ierarhia social` [i – mai ales – la sporirea cât mai rapid` [i cât mai accentuat` a veniturilor, prin orice mijloace. Iar cele necinstite sunt

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

[i cele mai facile, deci [i cele mai frecvente. Interesul general al societ`]ii – ridicol de frecvent invocat \n mod demagogic – este \n fond tratat cu un dispre] total. No]iunile de demnitate na]ional` – [i chiar de demnitate personal` – pot provoca doar un zâmbet ironic.

Malefica oligarhie Bine\n]eles c` prezen]a ]`rii \n N.A.T.O. – cea mai puternic` alian]` politico-militar` a momentului - este cu totul salutar` [i ne garanteaz` siguran]a na]ional` \ntr-o m`sur` pe care Romania nu a cunoscut-o niciodat`. Dar pentru a realiza acest obiectiv major nu era necesar ca, \n Tratatul cu Ucraina, s` ced`m [i Insula ßerpilor, care a fost \ntotdeauna sub pavilion românesc, inclusiv dup` cel de-al doilea r`zboi mondial, \n care am facut parte din tab`ra celor \nvin[i. Dar la tratativele cu ucrainenii, Br`tianu, Maniu, Prezan [i Vaida-Voevod nu ne mai puteau ajuta, decât – cel mult – cu exemplul demnit`]ii [i valorii lor. Acest exemplu \ns` nu i-a interesat pe cei preocupa]i doar de a intra umili \n gra]iile cancelariilor str`ine. Suntem pe punctul de a fi accepta]i \n Uniunea European`. Este firesc. Acolo ne este locul. çns` care va fi condi]ia milioanelor de salaria]i din România, mai ales \n cazul \n care Codul Muncii va fi schimbat cu cel propus de actualul guvern de la Bucure[ti [i salutat cu entuziasm de patroni? De acei patroni care – nu \n totalitate, dar \n marea lor majoritate – nu ar

putea s` precizeze provenien]a averilor lor, f`r` a risca s` cad` sub inciden]a Codului Penal. çn mod normal [i onest – oricât talent managerial ar avea cineva – nu este posibil s` realizeze \n doi sau trei ani, o avere imens`, care, \n ]`rile civilizate [i bine organizate se ob]ine prin activitatea mai multor genera]ii ale unei familii de oameni de afaceri. La noi asemenea imperii financiare au ap`rut, dup` evenimentele din decembrie 1989, ca ciupercile dup` ploaie, fiind asociate cu privatiz`ri frauduloase, deturn`ri de bani publici, a[a zise inginerii financiare, diferite fraude semnalate de pres`, cunoscute de toata lumea [i nesanc]ionate de cei care aveau datoria s` apere societatea, dar au fost prea corup]i pentru a face a[a ceva. Iar acum se \ncearc` amplificarea averilor acestor patroni prin suprimarea drepturilor [i diminuarea lefurilor - [i a[a mizere – ale celor obliga]i s` lucreze pentru ei. Cum? Simplu: dispare no]iunea de salariu minimal, num`rul de ore de munc` pe s`pt`mân` poate ajunge pân` la [aizeci – ceea ce \nseamn` c`, \n mod cert va fi atins` permanent aceast` limit` – adic` se va lucra s`pt`mânal timp de [ase zile, câte zece ore, iar patronii pot concedia pe oricine [i oricând, f`r` nici o justificare. Orice revendicare, oricât de justificat` – privind condi]iile de lucru sau salarizarea – va antrena, evident, concedierea imediat`. Mai sunt [i multe astfel de prevederi \n acest proiect de Cod al Muncii, toate demonstrând tupeul oligarhiei ce \[i afi[eaz` arogan]a f`r` urm` de jen`. Dar ar mai putea fi [i altceva. \n cvazitotalitatea ]`rilor europene, \n primul rând cele din Uniunea European` , s-a ajuns la o autentic` pace social` – \ntrerupt` rareori de dispute nesemnificative – printro echitabil` reglementare a raporturilor dintre angaja]i [i angajatori. Daca cineva, suficient de influent, ar fi interesat s` strice aceast` armonie, realizarea unei bre[e, a unui precedent ap`rut \ntr-una din ]`rile b`trânului continent, i-ar fi de o evident` utilitate. ßi România – cu sl`biciunile ei, cu clasa politic` format` \n principal din parveni]ii imbog`]i]i rapid \n interminabila tranzi]ie – este foarte potrivit` pentru a[a ceva. Argumentul principal al celor ce sus]in acest periculos proiect al noului Cod al Muncii este unul profund ridicol: realizarea simetriei \ntre drepturile [i

65

Trecut [i prezent

posibilit`]ile de ac]iune ale angaja]ilor [i cele ale angajatorilor. Stupiditatea este total`, pentru c`, oriunde [i oricând, o asemenea lege este gândit` pentru a limita puterea angajatorilor, care, \n orice situa]ie – inclusiv \n cazurile unor reglement`ri corecte, cum sunt cele din lumea civilizat` – de]in pozi]iile de for]`. Astfel de m`suri sunt luate nu doar din motive umanitare, ci [i pentru buna func]ionare a societ`]ii \n general [i a activit`]ii economice \n special. Aceast` ultim` afirma]ie se poate sus]ine – printre altele – prin compara]ia \ntre ]`rile

din Europa [i unele state din America Latin`. Iar buna func]ionare a societ`]ii este \n favoarea atât a salaria]ilor cât [i a patronilor one[ti, a c`ror avere este produsul capacit`]ii de organizare [i al priceperii \n domeniul lor de activitate, nu rezultatul fraudelor. Iar dac` cineva va aprecia c` punctul de vedere ce se desprinde din rândurile de mai sus este al unui om de stânga, atunci acel cineva este fie ignorant, fie r`u inten]ionat. Respectând elitele [i exprimându-

„Conservatorismul nu este un corpus fix [i imuabil de doggme, iar conservatorii mo[tenesc de la Edmund Burke talentul de a-[i re-exprima convinggerile astfel \ncât s` fie adecvate vremii.“ (Russel Kirk)

mi convingerea c` o na]iune trebuie condus` de acestea, atunci când mul]imile [tiu s` le aleag`, s` le reprezinte [i s` le urmeze, m` plasez pe o pozi]ie politic` de dreapta. Acesta este motivul pentru care am evocat aportul major pe care l-a avut elita acestei ]`ri la \nf`ptuirea României Mari. ßi \n virtutea aceleia[i ra]iuni am atacat oligarhia care domin` acum politica româneasc`. çntre elita din trecut [i oligarhia din prezent este o diferen]` mare. Foarte mare. Prea mare.

ANDREI R åUTU

De ce avem nevoie de conservatorism? çn ultima vreme, s-a tot discutat despre necesitatea existen]ei unui partid popular \n România. Chiar [i PRM a f`cut o \ncercare, la fel de nereu[it` ca [i cea de anul trecut, de a se repozi]iona pe scena politic` intern` [i mai ales european`, arogându-[i, prin noua denumire, o revendicare de la conservatorismul european. Un candidat la recentele alegeri pentru Prim`ria General` a revendicat chiar sprijinul PPE, f`r` nici o acoperire \ns`. Problemele prin care trece PPCD(PN¥CD) deschid, desigur, fie [i ipotetic, problema succesiunii, [i mul]i \ncearc` s` fie s` profite, fie s` \ngroape poate, \n derizoriu, r`m`[itele unei partid istoric. Ne putem \ntreba pân` unde merge impostura. ßi totu[i, de ce avem nevoie de un conservatorism autentic, iar nu de o spoial` mai mult sau mai pu]in na]ionalist`? A existat a[a ceva \n România? Mergând \napoi \n timp, vom vedea c` a existat conservatorism \n România, conservatorism care era expresia local` a curentului european. Dup` sugestia regretatului profesor Alexandru Du]u, orice discu]ie asupra conservatorismului românesc impune o revizuire a cli[eelor

66

comuniste asupra reac]ionarismului conservator. C`ci conservatorismul se situeaz` la antipodul oric`rei mi[c`ri extremiste, \n toate sensurile cuvântului. Dar ce \nseamn` conservatorismul? ßi mai ales, care este rela]ia \ntre „conservatorism“, „tradi]ionalism“ [i „reformism“?

Tradi]ionalism [i conservatorism Dup` Karl Mannheim („Conservative Thought“, in Essays on Sociology London: and Social Psychology , Routledge & Kegan Paul Ltd., 1953), putem distinge „conservatorismul natural“ (mai mult sau mai pu]in universal), numit [i „tradi]ionalism“ \n tradi]ia lui Max Weber, de „conservatorismul modern“, produs al unor circumstan]e istorice [i sociale, cu propria sa tradi]ie, form` [i structur`. Tradi]ionalismul este o „tendin]` de a se ag`]a de tipare vegetative“, de moduri de via]` vechi ce pot fi considerate omniprezente [i universale. E vorba de o reac]ie organic` la tendin]ele reformiste, legat` la origin` de elemente magice existente \n con[tiin]`. Acest tradi]io-

nalism exist` [i \n zilele noastre, [i nu trebuie confundat cu conservatorismul politic, deoarece chiar persoane „progresiste“ pot ac]iona uneori \ntr-o manier` „tradi]ionalist`“. Acest tradi]ionalism este o caracteristic` psihologic` formal` a oric`rui individ. Dimpotriv`, ac]iunea „conservatoare“ este dependent` de o serie concret` de circumstan]e. Prin urmare nu este posibil s` cunoa[tem dinainte care ar fi forma unei ac]iuni conservatoare politice, pe când putem deduce cu aproxima]ie forma unei ac]iuni „tradi]ionaliste“. Putem defini conservatorismul politic ca „structur` mental` obiectiv`“ opus` „subiectivit`]ii“ individuale. Nu se pot face deduc]ii a priori din „principiile“ conservatoare. C`ci conservatorismul nu exist` \n afara indivizilor care \l realizeaz` \n practica ac]iunilor lor. Dar el este obiectiv \n compara]ie cu experien]a individual` de tip aici [i acum. Comportamentul tradi]ionalist este pur [i simplu reactiv, \n vreme ce comportamentul conservator este plin de sens \n rela]ie cu circumstan]ele care se schimb` de la o epoc` la alta. De fapt, conservatorismul ia o form` istoric`

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Trecut [i prezent

particular` de tradi]ionalism pe care \l dezvolt` pân` la ultimele concluzii logice. Dac` tradi]ionalismul este o tendin]` latent`, conservatorismul este con[tient [i ap`rut din cel dintâi, c`ci r`sare ca o contra-mi[care \n opozi]ie con[tient` cu mi[carea organizat`, coerent` [i sistematic` „progresist`“.

Reformismul, inten]ie de baz` a gândirii conservatoare Reformismul conservator \nlocuie[te unii factori individuali cu al]i factori individuali („amelior`ri“), reformând astfel detalii, \n vreme ce reformismul progresist \nl`tur` faptele indezirabile prin prefacerea \ntregului sistem. Conservatorul gânde[te \n termeni de sistem doar ca reac]ie, \n momentul \n care este fie for]at s` elaboreze un sistem propriu pentru a-l opune progresi[tilor, fie obligat s` se retrag` pentru a recâ[tiga influen]`. E vorba de dou` maniere diferite de a vedea realitatea: una „abstract`“ [i una „concret`“. Putem \n]elege particularitatea gândirii conservatoare examinând câteva concepte: proprietatea, libertatea, timpul [i progresul.

Proprietatea Conceptul de „proprietate“ al conservatorilor este diferit de conceptul burghez de proprietate. çn termenii lui Justus Möser (Sämtliche Werke, vol. 4, Berlin: ed. B. R. Abeken, 1842-43, pp. 158ss), rela]ia originar` proprietarproprietate era „reciproc`“ [i „vital`“. Proprietarul \ndeplinea func]ia de ap`rare a propriet`]ii [i a oamenilor care o locuiau, iar proprietatea \i aducea \n schimb anumite privilegii (de exemplu, politice). Privilegiile erau legate de onoarea personal` a proprietarului, [i prin urmare nu puteau fi transferate noului proprietar eventual. Proprietarul originar p`stra privilegiile. çn acest sens era proprietatea inalienabil` . Exista o rela]ie total netransferabil` [i reciproc` \ntre o anumit` proprietate [i un anumit proprietar.

Libertatea Liberalismul revolu]ionar \n]elege libertatea economic` ca eliberare a individului de leg`turile cu statul [i cu corpora]ia (breasla), iar libertatea politic`

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

ca drept al individului de a face ce vrea [i cum crede de cuviin]`. Dup` conservatori, „constrângerea era foarte adese ori [i un fel de disciplinare, care evita foarte mari pericole. Pericolele acestea au pândit de acum \nainte pe oricine. Dar, pe lâng` aceast` disciplinare supt raport material, era, \n organisarea de bresle sau «jurande», [i cea parte moral` care s-a pierdut pe urm`. Oamenii st`teau \mpreun`, s` zicem c` erau \nchi[i \mpreun`. Dar mul]i veniau de bun` voie la aceast` \nchisoare [i atâ]ia n’ar fi voit cu niciun pre] s` scape din ea. Pentru dân[ii ea era o asigurare, [i \ntre elementele care formeaz` fericirea, este [i asigurarea. Breslele represintau ni[te asocia]ii morale. Fiecare era o familie: me[terul, cu calfele [i cu ucenicii, o formau. Li se d`dea, acestora, o cre[tere, pentru care era r`spunz`tor me[terul…. cum copilul era \ncredin]at de p`rin]i unui anumit me[ter fiindc` ei erau siguri c` acolo el va fi p`strat s`n`tos [i moral. …dac` Dumineca nu se lucra, nu era trimis ucenicul s` umble pe strad`, ci se ducea cu me[terul la slujba bisericeasc`“. (Nicolae Iorga, Evolu]ia ideii de libertate. Lec]ii la Universitatea din Bucure[ti, Bucure[ti, 1928, pp. 278-279). çn liberalism, limitele nu exist` decât atunci când individul deranjeaz` libertatea altor cet`]eni. Egalitatea este astfel corolarul acestei libert`]i. Conservatorii au r`spuns cu conceptul de „libertate calitativ`“, care nu atac` ideea de libertate, ci pe cea de egalitate. Oamenii sunt fundamental inegali pân` \n profunzimea fiin]ei lor. A[adar libertatea nu poate fi decât abilitatea fiec`ruia de a se dezvolta f`r` opreli[ti, \n acord cu legea [i principiul propriei sale personalit`]i. Libertatea este deci subiectiv`. Ordinea exterioar` individului este obiectiv`. Ciocnirea celor dou` sfere este evitat` prin «armonia prestabilit` garantat` fie de Dumnezeu, fie de for]ele naturale ale societ`]ii [i prin na]iune. çn fond, „legea [i principiul personalit`]ii“ eului cel mai profund nu e numai o individualitate (ca \n viziunea liberal`), ci [i o esen]` moral` proprie umanit`]ii.

semnifica]ia unui lucru prin ceea ce este \n spate, \n trecutul s`u temporal sau, mai precis, \n germenele s`u evolutiv. Progresistul tr`ie[te prezentul ca \nceput al viitorului, \n vreme ce conservatorul consider` prezentul ca fiind ultimul punct atins de trecut. çn cuvintele lui Eminescu, „viitorul \ns` e continuarea, \n cazul cel mai bun rectificarea trecutului“. (Scrieri politice. Edi]ie comentat` de D. Mur`ra[u, Craiova: Scrisul românesc, f.d., p. 33). Prezentul [i trecutul sunt concomitente, \n coexisten]` iar nu \n succesiune. Istoria este „spa]ial`“ iar nu „temporal`“ [i linear` ca \n liberalism. De exemplu, pentru A. Müller ( Elemente der Staatskunst, I, pp. 145ss), na]iunea este „comunitatea sublim` a unei succesiuni ne\ntrerupte de genera]ii trecute, prezente [i viitoare… ale c`rei aspecte vizibile sunt limba comun`, obiceiurile [i legile comune [i o \ntreag` pletor` de institu]ii cu rol benefic… familii cu o tradi]ie \ndelungat`…“. Exist` dou` interpret`ri nonindividualiste ale istoriei, „proletar`“ [i conservatoare. Dar ele difer` prin aceea c` interpretarea conservatoare are drept

Timpul Pentru progresi[ti, semnifica]ia rezult` \n ultim` instan]` din ceva de deasupra sau de dincolo, dintr-o utopie viitoare sau din rela]ia cu o norm` transcendent`. Conservatorii \n]eleg

67

Trecut [i prezent

fundament unit`]ile organice (al c`ror prototip este familia), pe când interpretarea „proletar`“ consider` unit`]i colective de tip aglomerativ (clasele sociale) drept motor al istoriei. S` tr`ie[ti ca un conservator presupune s` tr`ie[ti experien]a evenimentelor \n termenii unei atitudini derivate din circumstan]e sociale [i situa]ii ancorate \n trecut. Conservatorismul a devenit con[tient [i reflexiv \n momentul \n care au ap`rut noi moduri de a tr`i, \mpotriva c`rora este obligat s` \nceap` lupta ideologic`. Dar autentica experien]` conservatoare tinde s` dispar` atunci când structurile sociale moderne nu mai coexist` cu cele vechi, ci au reu[it s` le transforme. Este problema, [i experien]a, cu care de fapt ne confrunt`m la \nceputul mileniului al treilea.

Progresul Am putea ad`uga la aceast` analiz` discu]ia asupra unui alt concept: progresul. Conservatorii nu se pronun]` \mpotriva progresului, ci \mpotriva falsific`rii progresului. Dup` Constantin R`dulescuMotru («Concep]ia conservatoare [i progresul », \n Scrieri politice, Bucure[ti: Nemira, 1998, p. 329), „a \mprumuta tiparul extern al vie]ii Statelor constitu]ionale, f`r` a \mprumuta [i sufletul acestor State; a avea pe hârtie alegeri libere pentru parlament [i \n fapt a fura urnele chiar prin mijlocirea jandarmilor care trebuiau s` le p`zeasc`; a \nfiin]a mii de slujba[i [i apoi a constata c` exactitatea acestora la serviciu este dependent` de culesul viilor [i de l`sarea secului; a vota legile cele mai liberale din lume \n care sunt \nscrise toate drepturile pentru cet`]eni, [i \n fapt s` se tolereze absoluta iresponsabilitate a puterii executive, acestea toate nu constituie un progres, ci o falsificare a progresului“. Este din p`cate nu numai situa]ia din vremea lui R`dulescu-Motru, ci o etern` experien]` legislativ` [i administrativ` a României, chiar [i acum, \n prag de integrare european`. Care \n termeni comunitari, se va traduce poate prin amânarea cu un an a ader`rii ]`rii noastre la Uniunea European`, pentru c` implementarea acquisului comunitar e o scaden]` de care nu avem cum s` sc`p`m. „… Este arta tuturor revolu]ionarilor de profesie de a face s` apar` organizarea social` dorit` de ei ca o fatalitate istoric`“ (p. 330), spunea R`dulescu-Motru. çn cazul nostru, \n preajma lui 2007, „revolu]ionarii“ \n cauz`

68

nici m`car nu mai urm`resc o revolu]ie, ci mai degrab` participarea la beneficii redistribuite la nivel european, pentru care \ns` societatea trebuie „transformat`“. Transformarea pe care o parte din ei nici m`car nu [i-o doresc, dar care, dac` tot se \ntâmpl`, trebuie s` le aduc` [i lor ceva. Conservatorii doresc un progres real. O falsificare a progresului este tot ceea ce contrazice morala [i nevoile spirituale ale poporului: „… Omul târ`[te tehnica, sau tehnica pe om? Concep]ia conservatoare r`spunde: \ntotdeauna omul târ`[te tehnica. O \nlesnire a tehnicii economice cu pre]ul \njosirii omului, iat` ce nu voiesc conservatorii. Ei nu voiesc pe muncitori transforma]i \n marf` de cump`rat, cu toate frumoasele argument`ri aduse de liberali c` numai a[a prosper` capitalismul, [i cu capitalismul civiliza]ia; ei nu voiesc \nvr`jm`[irea claselor sociale a[a cum vor sociali[tii care pretind c` a[a cere succesul luptei politice, c`ci pentru conservatori nu exist` succes acolo unde con[tiin]a omului serve[te drept instrument de lupt`; ei nu \nchid ochii la \mbog`]irea prin ori[ice mijloace, fiindc` simplul fapt al \mbog`]irii nu este pentru ei cum este pentru burghezii liberali, un factor al prosperit`]ii [i civiliza]iei. Numai prin p`zirea legii morale este \mbog`]irea pentru conservatori un semnal al prosperit`]ii [i civiliza]iei“ (p. 331). Conservatorismul aprob` progresul material numai \n m`sura \n care este \nso]it de progresul moral. Singura „revolu]ie“ pe care un conservator ar putea s` o accepte este aceea \n]eleas` ca lupt` contra dezordinii pentru a reinstaura ordinea; \n caz contrar, dac` revolu]ia este \n]eleas` ca r`sturnare a ordinii sociale experimentate pentru a face loc unei ordini sociale planificate dup` o ideologie neexperimentat`, conservatorismul este contra-revolu]ionar : „Are [i concep]ia conservatoare spiritul s`u revolu]ionar. El nu se vede, fiindc` focul lui nu distruge casele [i bunurile de pe p`mânt, ci cur`]` \n taina sufleteasc` deprinderile [i pornirile oamenilor“ (p. 332).

Substan]a teoretic` a gândirii conservatoare Conservatorismul dezvolt` un contra-sistem de gândire la sistemul burghez-revolu]ionar (sau sistemul legii naturale. Dup` Leo Strauss, este vorba de sistemul dreptului natural modern -Droit naturel et histoire , Paris, Champs Flammarion, 1986). Nu este atât vorba de a gândi altceva, cât de a gândi diferit.

Con]inutul gândirii moderne asupra legii naturale este urm`torul : doctrinele st`rii naturale, ale contractului social, ale suveranit`]ii populare, ale drepturilor inalienabile ale omului, cu caracteristicile lor metodologice : ra]ionalismul care rezolv` problemele, procedura deductiv`, preten]ia de validitate universal` a individului, aplicarea universal` a tuturor legilor la toate unit`]ile sociale [i istorice, atomismul [i mecanicismul (unit`]ile colective sunt construite din indivizi sau factori izola]i), gândirea static` (ra]iunea just` este o sfer` autonom` pe care istoria nu afecteaz`). Conservatorii atac` \ntr-o manier` metodologic` con]inutul gândirii legii naturale. Ei \nlocuiesc Ra]iunea prin Istorie, Via]`, Na]iune. Tendin]ei deductive \i opun ira]ionalitatea realit`]ii. Aplic`rii universale a inova]iilor politice [i sociale, ei \i opun conceptul de organism social. Construc]iei de unit`]i colective pornind de la indivizi [i factori izola]i, ei \i opun conceptul de ansamblu care nu este suma p`r]ilor sale componente ; conservatorii gândesc \n termeni de „Noi“ acolo unde liberalii gândesc \n termeni de „Eu“; liberalii izoleaz` Lege, Guvern`mânt, Economie, \n vreme ce conservatorii caut` o „viziune sinoptic` [i sintetic`“. Arma logic` cea mai eficace contra gândirii moderne a legii naturale este « concep]ia dinamic` a ra]iunii ». Conservatorii au dezvoltat o ra]iune ale c`rei norme se schimb` \n func]ie de timp [i de loc. Dup` Russel Kirk, „orice conservator bine informat va evita s` rezume sistemele profunde [i complexe \n câteva fraze preten]ioase; \i va l`sa pe radicali s` o fac` cu entuziasmul ce-i caracterizeaz`“. „Conservatorismul nu este un corpus fix [i imuabil de dogme, iar conservatorii mo[tenesc de la Edmund Burke talentul de a-[i re-exprima convingerile astfel \ncât s` fie adecvate vremii“ (The Conservative Mind. From Burke to Santayana , Chicago: Henry Regnery Company, 1953, p. 7). Iat` de ce este necesar \n România un partid de orientare cu adev`rat conservatoare, un partid care s` r`spund` cu adev`rat problemelor cet`]enilor României din anul 2005, dup` modelul unui bun gospodar care face ordine la el \n curte [i care are grij` ca gospod`ria s` nu se d`râme, s` arate str`lucitoare [i s` prospere. Dac` \n viitor, vor exista politicieni care s` \[i aminteasc` de drepturile lui Dumnezeu fa]` de Crea]ia Sa, r`mâne \ns` de v`zut.

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Trecut [i prezent

Omul politic Titu Maiorescu “La noi, când se schimb` mini[trii, se schimb` majoritatea Camerei [i a Senatului, se schimb` prefec]ii, se schimb` [i majoritatea consiliilor comunale, se schimb` [i majoritatea consiliilor jude]ene, se schimb` casierii [i to]i func]ionarii administrativi...“, afirma Maiorescu \ntr-un discurs parlamentar. El considera aceste procedee ca nedemocratice [i le punea pe seama clientelismului politic. Cei care veneau la putere aveau o \ntreagg` clientel` \n jurul lor, care trebuia satisf`cut`, f`r` vreun criteriu valoric, de calitate uman` sau profesional`. Istoria culturii române nu poate fi scris` f`r` Titu Maiorescu. Mentorul „Junimii“ - care a reunit o \ntreag` elit` cultural` a epocii moderne – a dezvoltat o adev`rat` „[coal`“ cultural`, cum nu mai cunoscuse România pân` atunci. çn afara lucr`rilor lui de teorie sau critic` literar`, Maiorescu a descoperit [i a cultivat talentele române[ti, \n varii domenii, a[a cum nu o mai f`cuse nimeni pân` la el. Ca marea majoritate a oamenilor de cultur` ai epocii, Titu Maiorescu nu s-a mul]umit doar s`-[i exprime opiniile fa]` de politica româneasc`, ci s-a implicat activ \n via]a politic` a ]`rii. Dar, cu toate c` a ajuns s` de]in` func]iile cele mai \nalte \n politica guvernamental`, ca prim-ministru [i \n politica de partid, ca pre[edinte al Partidului Conservator, el nu a atins culmile la care s-a \n`l]at ca om de cultur`. A reu[it \ns` s` s`deasc` idei despre cum ar trebui s` arate scena politic` româneasc`, despre politicile cele mai bune, \n opinia sa, pentru dezvoltarea economic`, social`, educa]ional` a ]`rii [i desigur, despre necesitatea unor politici culturale coerente, care s` constituie fundamentul oric`rei dezvolt`ri durabile [i armonioase a na]iunii române. ßi desigur a \ncercat [i o transpunere a teoriei „formelor f`r` fond“ \n via]a politic`.

Cine era Titu Maiorescu Spre deosebire de al]i lideri conservatori, Titu Maiorescu nu s-a n`scut \ntr-o familie boiereasc`. Tat`l s`u era profesor [i inspector [colar (activa la

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Craiova, \n 1840, când s-a n`scut Titu), fiu de ]`rani, \nrudit cu Petru Maior, unul dintre membrii fondatori ai [colii Ardelene. Acesta a putut \ns` s`-i asigure fiului s`u cea mai bun` educa]ie. Dup` terminarea studiilor primare la Craiova [i Bra[ov, tân`rul Maiorescu este trimis la Academia Theresian` din Viena, ale c`rei cursuri le termin`, la vârsta de 18 ani, ca [ef de promo]ie. çn acela[i an se \nscrie la Universitatea din Berlin, dar se mut` la Universitatea din Giessen, unde \[i ia doctoratul cu magna cum laude. Pleac` apoi la Paris, unde mai ob]ine o diplom` \n litere [i drept. Se \ntoarce \n ]ar` \n 1861 [i lucreaz` \n magistratur` [i ca profesor. Se implic` tot mai mult \n via]a cultural` a ]`rii, mai cu seam` c`, la numai doi ani de la finalizarea studiilor este numit rector al Universit`]ii din Ia[i. çn acela[i an \nfiin]eaz` societatea literar` „Junimea“, \mpreun` cu bunii s`i amici Petre P. Carp, Iacob Negru]i, Vasile Pogor, T. Rosetti. Particip` [i la fondarea Societ`]ii Academice \n 1867, din care demisioneaz` \n 1869, datorit` opiniilor divergente pe care le avea fa]` de majoritatea celorlal]i membri vizavi de orientarea lor latinizant`. Va reveni, dup` câ]iva ani, \n rândurile membrilor Academiei Române [i va de]ine de dou` ori func]ia de vicepre[edinte al \naltului for de cultur` al României. Coordoneaz` revista „Convorbiri literare“, ap`rut` \n anul 1867 [i timp de câteva luni conduce [i ziarul conservator „Timpul“ (ianuarie-aprilie 1877).

CRISTINA ARVATU çn paralel cu activitatea cultural` [i pedagogic`, Titu Maiorescu se al`tur` grup`rilor politice conservatoare, ca bun amic al lui Petre P. Carp, pe care l-a secondat \n activitatea politic` mai multe decenii. çn 1871 este ales pentru prima dat` deputat \n Parlament, an \n care, din motive politice, este exclus din \nv`]`mânt de ministrul Cultelor [i Instruc]iunii Publice, Christian Tell, timp de 13 ani Maiorescu activând cu succes ca avocat.

Cariera politic` Ideile [i prieteniile sale, l-au plasat pe Titu Maiorescu aproape de grup`rile conservatoare, care activau \n Vechiul Regat, \n anii ’70 ai secolului al XIX-lea. De pe banca parlamentar`, el este cooptat rapid \n guvernele conservatoare ca ministru al Cultelor [i Instruc]iunii Publice (7 aprilie 1874–30 ianuarie 1876), pentru ca apoi s` fie numit agent diplomatic al României la Berlin (1 mai–1 iulie 1876). Ca ministru al Cultelor [i Instruc]iunii Publice s-a remarcat prin ini]iativele pe

69

Trecut [i prezent

care le-a avut: reorganizarea \nv`]`mântului rural, subven]ionarea [colilor române[ti din Bra[ov, publicarea Arhivei Hurmuzachi. Timpul scurt cât a de]inut aceast` func]ie nu i-a permis \ns` s` finalizeze unele din ini]iativele sale [i nici s` aplice alte idei pe care le sus]inea vizavi de organizarea culturii [i a instruc]iunii publice. çn politica de partid, Maiorescu particip` la ac]iunile care au condus la constituirea Partidului Conservator, \n anul 1880, dar un an mai târziu se retrage din Comitetul Clubului Conservator, pentru a se al`tura grup`rii junimiste. çn mai toate ac]iunile din aceast` perioad`, Maiorescu l-a urmat [i sus]inut pe Petre P. Carp [i programul „Era Nou`“. \i este al`turi când se retrage din Partidul Conservator [i formeaz` Partidul Constitu]ional (\n anul 1891; revine abia \n 1907 \n Partidul Conservator), \n tratativele pe care le poart` cu liberalii pentru constituirea unor formule guvernamentale. De altfel, pentru Titu Maiorescu fiecare dintre cele dou` partide (liberal [i conservator) avea rolul s`u pe scena politic` româneasc`, societatea româneasc` avea trebuin]` de cele dou` orient`ri politice, care erau \ntr-un fel complementare, deoarece ambele sufereau de anumite caren]e: „Conservatorismul \n conducerea afacerilor statului devine periculos atunci când, \n cercul oligarhic la vederilor sale, pesist` a restrânge participarea la misiunile statului chiar atunci [i chiar acolo unde mul]imea a ajuns efectiv \n starea de a fi capabil` pentru aceast` participare“. Atunci intr` \n scen` liberalismul „[i \[i \ndepline[te rolul s`u specific de a l`rgi drepturile mul]imii“. Pe de alt` parte, liberalismul este periculos atunci când „l`rge[te participarea mul]imii peste putin]a de a \ndeplini efectiv misiunile care i s-au atribuit“. Caz \n care este rolul conservatorismului s` intervin` [i s` restabileasc` „propor]ia just` \ntre drepturi [i \ndeplinirea datoriilor corespunz`toare“. (Cf. Titu Maiorescu, Precedente constitu]ionale [i partide politice, Bucure[ti, Stabilimentul Grafic Socec [i Teclu, 1886). çn anii ’80 [i ’90 ai secolului al XIX-lea, Titu Maiorescu a mai de]inut [i alte func]ii ministeriale: din nou ministrul Cultelor [i Instruc]iunii Publice ( 22 martie 1888–26 martie 1889), \n dou` guverne conduse de Theodor Rosetti; [i \ntre 16 noiembrie 1890 [i 21 mai 1891, \n

70

guvernul condus de Gheorghe Manu; ministru ad-interim la Ministerul Lucrãrilor Publice (16 noiembrie 1890–21 februarie 1891), \n acela[i guvern Gheorghe Manu [i ministru al Justi]iei, \ntre 7 iulie 1900 [i 13 februarie 1901, \n guvernul condus P. P. Carp. Din 1895, Maiorescu a fost ales senator \n Parlamentul României. Apogeul carierei sale politice, Maiorescu \l atinge \ntr-o conjunctur` politic` intern` [i extern`, \n care, regele Carol I avea nevoie de un om politic maleabil. Dup` ce este desemnat ministru de Externe \n guvernul Petre P. Carp (29 decembrie 1910–28 martie 1912), la 28 martie 1912, Titu Maiorescu este desemnat prim-ministru al României, func]ie pe care avea s` o \ndeplineasc` pân` la 31 decembrie 1913 (\n Cabinetul s`u \ndeplinind [i func]ia de ministru de Externe). Intransigentul Petre P. Carp \[i prezentase demisia din func]ia de pre[edinte al Consiliului de Mini[tri, sperând s` provoace o criz` politic`. Numai c`, a[a cum sus]ine el, a fost „tr`dat“ de cel mai bun amic politic al s`u. Titu Maiorescu, pe de alt` parte, dorea men]inerea la putere a Partidului Conservator [i accept` propunerea regelui Carol I

de a forma un nou guvern conservator, pentru ca regele s` nu fie nevoit s` organizeze alte alegeri parlamentare, al c`ror rezultat ar fi putut da câ[tig de cauz` Partidului Liberal. çn contextul crizei politice din sud-estul Europei, culminat` cu izbucnirea celor dou` r`zboiaie balcanice, Carol I dorea \n fruntea Cabinetului un om politic apropiat vederilor sale politice, care putea fi mai u[or controlat decât P. P. Carp. (Cf. Ion Bulei, Sistemul politic al României moderne. Partidul Conservator, Bucure[ti, Editura Politic`, 1987). Pe de alt` parte, liderul liberalilor Ion I. C. Br`tianu nu era un apropiat al lui Carol I, a[a c` acesta nu \l dorea \n asemenea momente \n fruntea Cabinetului. Dup` \ndelungi negocieri cu diferite frac]iuni din Partidul Conservator, Titu Maiorescu ob]ine sprijinul lui Take Ionescu pentru o nou` formul` guvernamental` [i astfel, orgoliul lui Maiorescu este satisf`cut. Este binecunoscut finalul crizei balcanice, când România a ob]inut, f`r` a participa de fapt la r`zboi, sudul Dobrogei – Cadrilaterul. Ac]iunea politic` a fost aplaudat`, dar [i criticat` de unii oameni politic români, cel mai intransigent, din acest punct de vedere

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Trecut [i prezent

fiind Nicolae Iorga, care a avut lu`ri de pozi]ie foarte dure vizavi de politica extern` româneasc` \n anii crizei balcanice. Edificiul teritorial creat \n urma r`zboaielor balcanice va fi de altfel efemer, izbucnirea primului r`zboi mondial distrugând grani]ele tuturor imperiilor [i statelor din Europa. Dar, \n acel moment, al P`cii de la Bucure[ti, prim-ministrul Titu Maiorescu a preferat s` fie omul politic al unei ]`ri mici [i nu profetul istoriei europene. (cf. Ion Bulei, Atunci când veacul se n`[tea, Bucure[ti, Editura Eminescu, 1990, p. 244). Titu Maiorescu va ajunge [i pre[edinte al Partidului Conservator, la 14 noiembrie 1913, \ntr-un alt moment de criz` al partidului, când el va fi solu]ia de compromis pentru to]i conservatorii, func]ie pe care o exercit` \ns` numai câteva luni, pân` la 28 februarie 1914. çn timpul primului r`zboi mondial, Titu Maiorescu s-a pronun]at pentru neutralitatea României, dar \nclinând spre o neutralitate binevoitoare fa]` de Puterile Centrale. De altfel, el nu va urma autorit`]ile române \n „refugiul“ din Moldova, ci, \[i va petrece ultimii ani din via]` \n Bucure[ti, dar nu va accepta nici un fel de colaborare cu armata german` ocupant`. Titu Maiorescu a \ncetat din via]` la 18 iunie 1917, \n Capital`, f`r` a se mai bucura de realizarea visului a genera]ii \ntregi de români, \nf`ptuirea României Mari.

Idei politice maioresciene

Omul politic Titu Maiorescu a ac]ionat dup` ideile omului de cultur` Titu Maiorescu. Teoria „formelor f`r` fond“, enun]at` de el pentru prima dat` \n eseul \n contra direc]iei de ast`zi \n cultura româneasc` [i dezvoltat` apoi \n numeroase alte articole, [i-a g`sit [i o component` politic`. Direc]iile unei politici cultural` române[ti erau sus]inute de Maiorescu de câte ori avea prilejul de la tribuna Parlamentului. Iat` ce spunea \ntrunul dintre acestea: „... la un lucru ne gândim cu to]ii: la unitatea noastr` de cultur`, de dezvoltare [tiin]ific` [i literar`; avem o limb` comun` tuturor acelora care vorbesc limba noastr`; [i dac` n-am putut p`stra, \n dezvoltarea istoric`, unitatea teritorial` \ntreag`, [i, dac` trebuie s` recunoa[tem, [i recunoa[tem, faptele \ndeplinite, aceasta cel pu]in nu ni se poate lua, ca s` avem idealul nostru comun \ntrucât se refer` la obiectele curat ideale,

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

precum este [tiin]a, arta, literatura. \n aceast` unitate ideal` ne sim]im noi, când zicem cuvântul România, [i \n acest mod pa[nic, conlucr`m cu to]ii, dup` puterile noastre, spre realizarea cuget`rii na]ionale de român“. Pe de alt` parte, Maiorescu ]intea la schimbarea fundamentelor culturii politice române[ti. Cum to]i politicienii de vaz` ai României studiaser` \n Occident, ace[tia \ncercau, \n opinia lui Maiorescu, s` impun` [i la noi forme politice, care nu erau \n concordan]` cu tradi]ia [i nevoile societ`]ii române[ti. \ntr-un discurs ]inut \n Parlamentul României, Maiorescu argumenta cu convingere teoria sa. Cultura primit` de tineri, acum maturi oameni politici, \n universit`]ile apusene ne-a deprins „cu ni[te formule de cultur` care sunt esen]iale atmosferei ambiante ale ]`rii unde am studiat, dar care sunt deseori cu totul nepotrivite \n aplicare cu starea actual` [i uneori chiar cu natura poporului român... Mo[tenirea l`sat` \n formule abstracte [i pove]ele trimise prin telegraf de la Paris trebuie primite sub beneficiu de inventar“. Maiorescu milita pentru conturarea unei genera]ii de oameni politici de valoare „care [tiu s` adapteze principiile la via]a real` a poporului \n care lucreaz`“. Adept convins al sistemului constitu]ional, Maiorescu a dezavuat anumite practici, care se constat` chiar [i \n România de ast`zi. Politizarea societ`]ii române[ti era valabil` [i acum mai bine de un secol, cu toate c` avea dimensiuni mult reduse fa]` de cele actuale, schimbarea unui guvern antrenând schimb`ri la nivelul cel mai de jos al administra]iei: „La noi, când se schimb` mini[trii, se schimb` majoritatea Camerei [i a Senatului, se schimb` prefec]ii, se schimb` [i majoritatea consiliilor comunale, se schimb` [i majoritatea consiliilor jude]ene, se schimb` casierii [i to]i func]ionarii administrativi...“, afirma Maiorescu \ntrun discurs parlamentar. El considera aceste procedee ca nedemocratice [i le punea pe seama clientelismului politic. Cei care veneau la putere aveau o \ntreag` clientel` \n jurul lor, care trebuia satisf`cut`, f`r` vreun criteriu valoric, de calitate uman` sau profesional`. Ideile Lui Maiorescu nu au ocolit nici politica extern` a României, mai cu seam` c` apogeul carierei sale l-a atins \ntr-un anumit context interna]ional, iar func]ia de ministru de Externe a de]inut-o

de dou` ori. El a pledat [i a ac]ionat (spre deosebire de al]i politicieni) dup` principiul conform c`ruia nu exist` politic` extern` de partid, ci o singur` politic` extern`, cea a României: „\n fa]a str`in`t`]ii, avem un guvern na]ional, [i de câte ori va fi vorba de onoarea [i de drepturile na]ionale, trebuie s` se [tie c` acest guvern va avea toat` na]iunea \nd`r`tul ei“, afirma Maiorescu \n fa]a Parlamentului României. Complexitatea personalit`]ii lui Titu Maiorescu este [i ast`zi cople[itoare. Ca om de cultur` el fascineaz` de genera]ii \ntregi; ca om politic numele s`u a r`mas legat de criza balcanic` [i de al`turarea la România a Cadrilaterului. Nu a reu[it s` fie [i \n via]a politic` un reper, poate pentru c` s-a implicat \n prea multe sfere ale vie]ii publice române[ti, care l-au consumat cu toate de-o potriv`, poate pentru c` politica este un alt aluat, unde orgoliile sunt mult mai numeroase [i greu de satisf`cut, [i care reclam` calit`]i rare, inclusiv pentru oamenii politici. Ne-au r`mas de la el mai cu seam` ideile, \n sfera c`rora excela, ideia c`ror actualitate s-a p`strat de-a lungul secolelor istoriei române[ti.

71

Recenzii

România – Uniunea European`, un parteneriat de durat` Exist` \n societatea româneasc` de ast`zi ideea c` procesul integr`rii europene se deruleaz` dup` c`derea regimurilor comuniste din Europa Central` [i de SudEst, iar România [i structurile europene \ntruchipate de Uniunea European` au stabilit rela]ii numai dup` c`derea regimului ceau[ist, \n decembrie 1989. Se uit` adesea cu prea mare u[urin]` c` integrarea european` este un proces care a cunoscut numeroase etape, \ncepând cu prima sa extindere din ianuarie 1973, când Marea Britanie, Irlanda [i Danemarca devin membre ale Comunit`]ii. Pe de alt` parte, sunt prea pu]in cunoscute rela]iile pe care R. S. România [i Comunit`]ile le-au promovat \nainte de 1989. Ceea ce este cert, este faptul c` nu \n 1990 au avut loc primele contacte ale României cu Comunitatea European`, ci acestea s-au \ncadrat \ntr-un proces istoric, derulat pe parcursul mai multor decenii. România [i Uniunea European`. Cronologie istoric` este o lucrare care vine \n \ntâmpinarea suplinirii lipsei de informa]ie referitoare la rela]iile României cu structurile comunitare. Lucrarea, ap`rut` la Editura Institutului de ßtiin]e Politice [i Rela]ii Interna]ionale, la sfâr[itul anului trecut, este rodul activit`]ii unui grup de tineri cercet`tori ai Institutului de [tiin]e Politice [i Rela]ii Interna]ionale al Academiei Române: Cristina Arvatu, Sanda Cinc`, Ruxandra Luca, Daniela Ionescu, Ioan Codru] Lucinescu [i C`lin Câmpean. Lucrarea se deschide cu un Cuvânt \nainte, semnat de profesorul Ion Bulei, care \ncadreaz` istoria rela]iilor României cu Uniunea European` \n istoria general` a Europei: „Drumul apropierii dintre România [i Uniunea European` a fost acela impus de istoria continentului european [i al lumii dup` al doilea r`zboi mondial“ (p. 5). Bazele constituirii Comunit`]ilor Europene au fost date de interesele economice ale statelor fondatoare, ale

72

c`ror economii au fost distruse de cel de-al doilea r`zboi mondial. çn mod implicit [i rela]iile pe care structurile comunitare leau stabilit cu alte state au fost de natur` economic`. Este [i cazul României. La doi ani de la venirea la putere a lui Nicolae Ceau[escu, \n 1967, „\ncep primele negocieri \ntre R.S. România [i Comisia Comunit`]ilor Europene (CEE) \n vederea \ncheierii unor aranjamente tehnicocomerciale de comer], privind produsele agro-alimentare“ (p. 9). \n anii ’70 [i ’80 ai secolului trecut R. S. România semneaz` mai multe astfel de aranjamente cu CEE, beneficiaz` de includerea pe lista statelor care beneficiaz` de sistemul de preferin]e vamale generalizate din partea Comunit`]ii. Abia la sfâr[itul anilor ’80 rela]iile R. S. României cu Comunitatea European` \ncep s` se deterioreze, \n condi]iile \n care efectele dictaturii comuniste erau resim]ite tot mai acut de popula]ie. Dup` c`derea regimului comunist, \n anii ’90 sunt reluate rela]iile dintre România [i Comunitatea/Uniunea Euro-

pean`. Acum iese \n eviden]`, pe lâng` componenta economic` [i caracterul politic al acestor rela]ii, manifestat prin lu`rile de pozi]ii ale Bruxellesului fa]` de toate fenomenele negative ce s-au manifestat \n ace[ti ani \n România: mineriadele, fenomenul Pia]a Universit`]ii sau prin decizia deschiderii negocierilor de aderare, \n condi]iile \n care condi]iile economice nu erau \nc` \ndeplinite de România. Intensificarea acestor rela]ii este evident` dup` deschiderea negocierilor de aderare ale României la UE \n cadrul Conferin]ei Interguvernamentale pentru Aderare desf`[urat` la Bruxelles, la 15 februarie 2000. România [i Uniunea European`. Cronologie istoric` con]ine [i dou` anexe, menite a integra rela]iile României cu Uniunea European` \n sfera larg` a politicii externe române[ti: o cronologie a rela]iilor diplomatice ale României \ncepând cu anul recunoa[terii independen]ei de stat pe plan interna]ional (1878), care trece \n revist` momentele stabilirii rela]iilor diplomatice de c`tre România cu alte state, \ntreruperea lor (când a fost cazul) [i reluarea acestora dup` rezolvarea diferendelor ap`rute sau schimbarea regimurilor politice. Cea de-a doua anex` prezint` organiza]iile interna]ionale, cu voca]ie universal` la care România este parte, momentul \nfiin]`rii acestor organiza]ii [i data la care România a devenit membru cu drepturi depline al institu]iilor respective. çn contextul \n care România este pe cale a deveni membru al Uniunii Europene, ideea public`rii acestei lucr`ri este una salutar`. Ea are menirea de a contribui la o mai bun` cunoa[tere a leg`turilor pe care statul român le-a avut, de-a lungul timpului, cu structurile comunitare [i se constituie \ntr-un instrument de util necesar oric`rei cercet`ri a acestei largi problematici. (D.A.)

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Recenzii

Valea Moldovei „Primul lucru care te izbe[te când str`ba]i regiunea este frumuse]ea spa]iului verde \n care p`[unile [i p`durile alterneaz` [i se \nl`n]uie organic; clima caracteristic` acestei p`r]i a ]`rii \[i are rostul ei, dar f`r` \ndoial` c` grija s`tenilor, buni gospodari, trebuie amintit` \n primul rând. Construc]iile sunt aproape toate din lemn; rar, printre cele mai noi, se vede c`r`mida, cimentul, tabla, ]igla. Casele, ca [i acareturile, au adesea dimensiuni mari, expresie a bog`]iei lemnului pân` spre mijlocul secolului al XX-lea“. Frazele citate ar putea face parte la fel de bine dintr-un roman ori dintr-un reportaj de c`l`torie. çn fapt, avem de a face cu un volum de etnografie, care spune [i el, \n felul s`u, o poveste: aceea a ]`ranilor din zonele montane ale nordului Moldovei. O poveste a Oamenilor [i caselor de pe Valea Moldovei, developat` cu rigurozitate [tiin]ific` de c`tre Paul H. Stahl [i Paul Petrescu, autori ce sistematizeaz` [i revalorific` o parte din cercet`rile monografice realizate de [coala lui Gusti \n perioada interbelic`, publicând pentru prima oar` planuri de case, fotografii [i m`rturii inedite ale ]`ranilor bucovineni dinaintea colectiviz`rii. Cartea re\nnoad` un proiect mai vechi de publicare a 16 volume dedicate arhitecturii române[ti tradi]ionale. ßirul acestora a fost \ns` oprit de „comitetul central“ dup` primele cinci volume, deoarece „cuprindea prea multe cocioabe [i prea multe cruci“ (p. 7). Volumul de fa]`, dedicat \n principal arhitecturii ]`r`ne[ti, cuprinde date culese de autori \n 1953 \n cercet`rile de pe Valea Moldovei, dar [i materiale inedite r`mase \n urma investiga]iilor organizate de c`tre Dimitrie Gusti la Fundu Moldovei \n 1928, cele din urm` fiind ascunse, din momentul interzicerii sociologiei, \n podurile caselor de la Muzeul Satului. Scopul principal al c`r]ii Oameni [i case de pe Valea Moldovei este de a surprinde ultimele r`m`[i]e ale unor mentalit`]i arhaice care se \nr`d`cineaz` chiar \n „evul mediu românesc“. De[i descrierile se opresc mai cu seam` asupra aspectelor arhitectonice din x)

x)

nordul Moldovei (tehnici [i materialele de construc]ie, compartimentarea caselor, organizarea acareturilor etc.), este limpede c` nu po]i s` vorbe[te despre gospod`rie („unitate material` [i spiritual`“) f`r` s` pomene[ti câte ceva [i despre rela]iile economice ori despre credin]ele [i ritualurile ]`ranilor din Bucovina, c`ci „o gospod`rie s`teasc` reune[te mai multe elemente: un grup uman, un habitat (casa, curtea), o proprietate \n p`mânturi, un buget, o via]` \n comun [i o via]` spiritual` care precede sau coincide cu c`s`toria“ (p. 26). \ntemeierea casei poate fi un bun` ilustrare a acestei observa]ii. Mai \ntâi, actul \ntemeierii este o m`rturie important` pentru via]a economic` rural`, mai precis pentru regimul propriet`]ii. Pân` la \nceputul secolului XX (când \ncepe s` fie introdus cadastrul), p`mântul [i p`durea neocupate din preajma satelor risipite nu au proprietari „cu acte“. Ele sunt propriet`]i dev`lma[e, din care oamenii ocup` continuu culturi sau fâne]e pe care le ata[eaz` propriet`]ii legate de gospod`rie. Acela[i teren poate deveni [i loc de \ntemeiere a unei noi case. „çnainte vreme – poveste[te un ]`ran din Boto[ – veneau oameni str`ini de se a[ezau \n aceste locuri pustii, luau o femeie [i cur`]au din p`dure loc de cas` [i deveneau statornici proprietari“. Latura economic` [i, fire[te, cea arhitectural` a \ntemeierii unei case nu epuizeaz` \ns` bog`]ia de semnifica]ii a acestui act fondator. Pentru a ridica o cas`, era nevoie, arat` Paul Stahl [i Paul Petrescu, nu doar de un teren bine plasat, dar [i de consim]`mântul familiei patriarhale, pentru care, de regul`, b`ie]ii sunt cei ce au dreptul s` mo[teneasc` p`mântul p`rin]ilor. „La feciori – poveste[te [tefan Li]u, intervievat de Traian Herseni – li se face cas`, li se d` vite [i p`mânt. Fiec`rei fete i se face o lad` de zestre de cu vreme. Aceast` lad` se d` cu c`m`[i, catrin]e, tulpane de cap, brâie, brâne]e, pânze [i [tergare. Apoi se mai dau l`icere, ploc`zi, cergi, covoare, ]oluri, câte 2 vaci, 2 boi, 10-15 oi, g`ini, porci, p`mânt. Doi gospodari \l fac pe al treilea

gospodar; doi calici \l fac pe al treilea mai calic“ (p. 39). \n sfâr[it, dup` ce noua cas` va fi fost ridicat`, se mai cere un ultim ritual. C`ci, la ce bun o gospod`rie \nc`lzit` de soare [i binecuvântat` de b`trâni, dac` ea nu este protejat` de relele nev`zute? O „cas` \n lege“ va fi doar aceea purificat` prin sfe[tania preotului, dar [i prin ritualuri p`gâne: \n col]urile casei se pun bani de argint, t`mâie ori lân` de oaie „ca s` fie de s`n`tate [i de spor [i s` fereasc` de rele“, iar la zidirea cuptorului se sacrific` un mâ] sau un coco[ pentru a alunga din acea cas` spectrul mor]ii. Revenind la arhitectura tradi]ional` specific` regiunii din nordul Moldovei, re]inem un fapt care contrariaz` ast`zi nevoia noastr` de „privat“ [i intimitate. Este [tiut c` cea mai r`spândit` compartimentare a caselor de munte din trecut cuprindea dou` \nc`peri: o tind` [i o odaie locuit`, \n care se doarme, se preg`te[te masa [i se poftesc oaspe]ii. Exista [i o prisp` din pietre [i p`mânt, dublat` uneori de o alt` prisp` aflat` \n spatele casei. Pere]ii erau din lemn, spa]iile goale fiind umplute cu mu[chi ce p`strau c`ldura. Uneori, acela[i acoperi[ ad`postea atât casa, cât [i grajdul. çn plus, fiind vorba de zone de munte, gospod`ria principal` din vale este \nso]it` \ndeob[te de o a doua locuin]` (o stân`) aflat` mai sus, la munte.

Paul H. Stahl, Paul Petrescu, Oameni [i case de pe Valea Moldovei (Colec]ia de studii [i eseuri – antropologie), Editura Paideia, Bucure[ti, 2004, 283 p

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

73

Recenzii

çncepând cu secolul XX, odat` cu renun]area la economia tradi]ional` cvasi\nchis`, noile schimburi comerciale vor aduce schimb`ri importante \n stilul arhitectonic, incluzând aici [i materialele de construc]ie. „Când ne-am trezit noi – poveste[te Toader Tonigar –, nu erau casele a[a cum sunt amu, cu chioturi (bârne rotunde \ncheiate la capete). Ferestrele erau cu bârd`z`u (stomac de vit` \n loc de sticl`), se ardea naft, nu erau ]âbricuri (chibrituri). Pe munte era o colib` de scânduri [i co[ari pentru oi, f`cute cu târ[. Erau \n vremuri vechi p`mânturi multe, vite tare multe [i oameni pu]ini, nu ca amu, [i era o bog`]ie mai mare [i nevoile omului mai repede \mplinite“ (p. 16). Treptat, casa va câ[tiga o camer` suplimentar`: cea din stânga va fi locuit` \n cea mai mare parte a anului, iar cea din dreapta va fi „odaia curat`“, \n care este poftit preotul la zi de s`rb`toare [i \n care sunt celebrate nun]ile. O dat` cu sosirea evreilor [i germanilor, vor ap`rea [i casele mansardate sau cu etaj, cu bârne \mbinate \n \ncheieturi drepte („nem]e[ti“), care cer o mai fin`

prelucrarea a lemnului. Influen]e legate de stilurile arhitectonice tradi]ionale provin \ns` [i din partea slavilor, a[a cum se \ntâmpl`, de exemplu, cu acoperi[ul scund [i plat, zis „iepure“, provenit din zona de silvo-step`. Paul Stahl [i Paul Petrescu nu ocolesc, iat`, datele relevante din via]a spiritual` a „vecinilor“ românilor, dedicând, dealtfel, un spa]iu larg hu]ulilor din Breaza [i Moldova Suli]a, dar [i rusinilor de pe Valea Ruscovei (Maramure[). Aceste puneri \n oglind` nu vor, \n cele din urm`, decât s` demonstreze c` stilul arhitectonic de pe Valea Moldovei nu este specific doar pentru regiunea moldoveneasc`, ci poate fi reg`sit la fel de bine \n Ucraina transcarpatic`, \n Mun]ii Tatra [i chiar \n cazul construc]iilor alpine italiene, elve]iene ori austriece. Apreciind interesantele apropieri \ntre tradi]iile montane europene, credem totu[i c` meritul principal al c`r]ii dedicate Oamenilor [i caselor de pe Valea Moldovei provine mai cu seam` din demonstrarea faptului c` o gospod`rie \nseamn` mai mult decât un plan

arhitectural plus un set de munci [i produse economice. C`ci, \n satul românesc, datina [i credin]ele, cre[tine ori p`gâne, conteaz` la fel de mult pentru casa omului, a[a cum reiese [i din evocarea u[or paseist` a moa[ei Zdrob: „Eu de când am citit la Scriptur` nu mai port coc, nici [tergare sticlitoare, nici fir prin pri[toare (fot`). C` a[a scrie acolo, s` nu por]i decât alb sau negru [i p`rul mi-l fac codi]e. Mai \nainte vreme noi st`team acas` [i b`team m`t`nii, nu cum merg azi copii la crâ[m` cu mama de mân`. Fl`c`ii pleac` noaptea [i p`rin]ii nu [tiu de s-au omorât sau s-au b`tut, cum s-a \ntâmplat azi-diminea]` cu ni[te oameni be]i care erau s` se omoare. C` parc` a dat dracul \n ei. ßi s-a mai \ntâmplat o b`taie la o nunt`, unde unul a murit. ßi preotul a zis «c` numai unul s` se fi rugat la Dumnezeu [i s` fi dat cu credin]`, nu s-ar fi \ntâmplat treaba aceea». Amu nu-i ru[ine. Fetele alt`dat` umblau cu o cârp` pe cap [i fugeau pe deal departe jeluind de p`]eau vreo ru[ine. Acum s-au g`tit toate. Amu se duc ele la b`rba]i“. pescu) (Victtor Pop

Identit`]i române[ti Identitatea româneasc` este ast`zi supus` dezbaterilor [i contest`rilor. Pentru mul]i dintre cei care cred \ntr-o mântuire general` a popoarelor sub zodia Uniunii Europene, ea ]ine de o pozi]ie dep`[it`. Totu[i, mai exist` crucia]i ce redescoper`, ba chiar \mbog`]esc defini]ia identit`]ii române[ti. Printre ace[tia, tân`rul etnolog Emil ´\rcomnicu, care devine din ce \n ce mai prezent, din ce \n ce mai autoritar – din punct de vedere [tiin]ific – \n chestiunile privind românitatea noastr` colateral` ([i la propriu [i la figurat). Dup` volumele Românii de la sud de Dun`re. Macedoromânii (2003) [i Meglenoromânii. Destin istoric [i cultural (2004), el deschide anul 2005 cu o nou` apari]ie, o contribu]ie la colec]ia „Românii de la sud de Dun`re“ a Editurii Etnologica: ultimul s`u volum, \n continuarea fireasc` a celor precedente, se nume[te Identitate ro-

74

mâneasc` sud-dun`rean`. Aromânii din Dobrogea. De[i polemicile sunt aprinse \n ceea ce prive[te apropierile [i deosebirile culturale, popula]iile macedo-român`, megleno-român` sau aromân` ]in, conform argumentelor istorice, lingvstice sau etnografice, de poporul român. Termenul de apartenen]` identitar` poate induce supozi]ia unei egalit`]i de esen]` \ntre modelele culturale dominante, dar nu acesta este neap`rat sensul s`u principal. Aromânii nu ne sunt identici, ba chiar se deosebesc de media popula]iei române[ti, se remarc` drept o comunitate special`; ei sunt \ns` o ipostaz` fundamental` a românit`]ii, sunt ceea ce românii ar fi putut s` fie \n alte condi]ii istorice. Tentativa autorului se remarc` prin temeritate, mai ales fa]` de abord`rile excesiv de precaute ale politicilor corecte

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Recenzii

fa]` de prescrip]iile unionale europene, dar mai pu]in corecte cu istoria social` româneasc`. Emil ¥\rcomnicu abordeaz` comunit`]ile române[ti balcanice unitar, ca pe membrii unei familii, \ndep`rta]i unii de al]ii, dar p`strându-[i vechile fotografii – icoana unit`]ii ini]iale – aproape de suflet. Departe de a fi o pledoarie sentimentalpatriotic` (dar f`r` a lipsi cu totul demersul [tiin]ific de puterea de convingere a propriilor credin]e [i sentimente), autorul \[i sus]ine proiectul cu argumente sociologice, istorice [i etnografice riguroase. Volumul de fa]` focalizeaz` cercetarea asupra comunit`]ilor aromâne[ti din interiorul grani]ei formale a României. Autorul apreciaz` c` situa]ia aromânilor din România este sensibil diferit` de a românilor sud-dun`reni care tr`iesc \n afara grani]elor. Ace[tia din urm`, minoritari – \nc` – ai unor state fa]` de care manifest` loialitate deplin`, sunt pe cale de a renun]a la identitatea specific`. çncetând s` mai revendice un statut deosebit de al majorit`]ilor etnice, ei parcurg ultimele etape ale traseului desna]ionaliz`rii, asimil`rii culturale. Revendicarea unui statut identitar românesc nu mai ofer` un avantaj \n lipsa oric`rei angaj`ri la nivel politic a unor negocieri prin care s` le fie oferit, din partea statului român, m`car un sprijin

simbolic. Dincoace de grani]ele politicoadministrative actuale, aromânii au o situa]ie pe care Emil ¥\rcomnicu o compar` cu a sa[ilor \ntor[i \n Germania, a evreilor \ntor[i \n Israel, a bulgarilor din Dobrogea de Nord str`muta]i \n Bulgaria (\n 1940). De[i statutul de etnie minoritar` ar putea fi folositor prin specularea unei disponibilit`]i de favorizare a etniilor \n raport cu majoritatea, datele culturale [i istorice demonstreaz` lipsa oric`ror premise de diferen]iere etnic` \ntre majoritatea româneasc` [i minoritatea aromâneasc`. „çn spa]iul dobrogean macedoromânii reprezint` o comunitate lingvistic` [i cultural`, fiind români suddun`reni care, datorit` \mprejur`rilor istorice nefavorabile, s-au str`mutat \n acest spa]iu. Familiile lor au luptat pentru limb`, [coal` [i biseric` na]ional` \n spa]iul balcanic, au emigrat apoi pentru faptul c` sim]eau [i gândeau române[te (…) P`strându-[i elemente de etnologie sud-dun`rean`, macedoromânii se [i dacoromânizeaz`, putem spune, nu la presiunea autorit`]ilor, ci din \nse[i tendin]ele normale ale \mp`rt`[irii unui destin comun românesc \n cadrul statului român.“ O asemenea re\ntoarcere la culturamatc` este o \ncercare ini]iatic` pentru o comunitate desprins` din trunchiul etnic [i format` \ntr-un spa]iu tot mai diferit de

orizontul cultural românesc. Evolu]ia comunit`]ilor aromâne[ti a avut loc \n cadrul unei civiliza]ii pastorale \n care tr`s`turile arhaice s-au p`strat mai bine decât \n orizontul na]ional românesc. (De altfel, istoricii [i sociologii asociaz` modul de via]` pastoral cu o mai mare autonomie a societ`]ii respective, deci cu o putere mai mare de p`strare a manifest`rilor culturale originare.) Aromânii veni]i \n România de ast`zi au adus cu ei tr`s`turile unei civiliza]ii paleoromâne[ti. Confruntarea dintre prezentul societ`]ii gazd` [i trecutul reprezentat de „minoritatea“ aromâneasc` nu este u[or de solu]ionat, ba chiar nu cere o solu]ie \n sensul stabilirii unei uniformit`]i istorice. Dimpotriv`, din cartea lui Emil ¥\rcomnicu reiese acela[i devotament pe care aromânii \l p`streaz` – mai mult decât fa]` de institu]iile politice formale – pentru modul de via]` tradi]ional. Având familia ca institu]ie central`, ei se coaguleaz` pe baza rudeniei, nu a cet`]eniei. Citind volumul – care \mprumut` din farmecul pitoresc al descrierilor etnografice – r`mânem cu impresia c` avem, \n aromâni, m`sura vechimii noastre. Ne \ntoarcem spre ei nu numai cu respect istoric, ci [i cu senza]ia reflect`rii noastre \n oglinda unui destin paralel.

(Corina Bisttriceanu)

Martirii secolului XX Ne-am obi[nuit – cei care mai [tim – s` ne ducem cu gândul, atunci când auzim vorbindu-se despre martiri la \nceputurile cre[tinismului, eventual la ocupa]ia arab` \n vest [i cea turceasc` \n est, mult \ndep`rtate [i ele \n timp, [i oricum mai pu]in anticre[tine cât pur [i simplu cotropitoare. Martirii ne par personaje de legend`, mai concrete ca zugr`veli de icoan` decât ca persoane care au vie]uit cândva. ßi totu[i martirii sunt al`turi de noi, printre noi, ne-au \nso]it mai mul]i ca nicicând \n acest ultim secol [i doar desp`r]irea de Dumnezeu, for]at` pentru cei din Est, voluntar` a celor din Vest, ne-a \mpiedicat [i ne \mpiedic` s`-i vedem, s`-i auzim s`-i recunoa[tem.

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

A trebuit s` vin` acest mare prieten al celor \n nevoie [i suferin]`, papa Ioan Paul al II-lea s` spun` c` „…experien]a mea sacerdotal`, chiar de la \nceputuri, s-a \nscris \n dimensiunea marelui sacrificiu al atâtor b`rba]i [i femei din genera]ia mea“, s` afirme cu convingere \n documentul preg`titor al Marelui Jubileu din 2000, Tertio Millennio Aveniente: „La sfâr[itul celui de-al doilea mileniu, Biserica a devenit din nou o biseric` a martirilor“ [i s` lanseze ideea recuper`rii memoriei cre[tinilor c`zu]i \n secolul XX: „Pe cât este posibil, Biserica nu trebuie s` piard` m`rturiile lor…“. La cererea lui, m`rturiile au curs c`tre Roma, fiind citite, studiate [i catalogate de c`tre Comisia pentru Noii

75

Contents

Martiri. çn scurt timp au fost catalogate peste dou`sprezece mii de relat`ri ale unor episoade care m`rturisesc despre sacrificiul de credin]` al cre[tinilor \n secolul XX, texte sosite de la Conferin]e Episcopale, dioceze, congrega]ii religioase din toate col]urile lumii [i con]inând de la simple liste la reconstituiri istorice. Drumul nu este \ns` decât la \nceput pentru c` nu toate institu]iile ecleziastice au r`spuns exhaustiv, iar unele nu au r`spuns de loc. Se vorbe[te de milioane, dar numai victimele bol[evismului trec, la o evaluare extrem de sever`, de un milion. ßi cum s` faci evaluarea când multe din zecile de milioane de victime ale comunismului sovietic au pierit cu rude [i urme cu tot. çn arhivele acestei Comisii le-a g`sit [i Andrea Riccardi care, aproape ne\ncrez`tor, descoper` c` nu este vorba despre destinul unuor cre[tini curajo[i ci de istoria unui martiriu \n mas` al unei adev`rate lumi, o „lume blând` [i nonviolent`, dar puternic`... «Lumea de martiri», cu o dinamic` proprie, repune \n mi[care Bisericile prin intermediul memoriei“. Din \ntâlnirea cu aceste

documente a ap`rut o carte: SECOLUL MARTIRIULUI- Cre[tinii \n veacul XX (tradus` la noi \n Editura Enciclopedic`) care, dup` cum spune chiar autorul, „nu \[i propune s` fie o alt` istorie a Bisericii secolului XX; este \ns` opera unui istoric care s-a pus \n slujba memoriei atâtor b`rba]i [i femei mor]i \n veacul trecut pentru simpla vin` de a fi cre[tini“. Secolul martiriului \ncepe cu genocidul armenilor [i cu excesele turcilor \mpotriva altor popoare cre[tine ocupate, \nainte [i \n timpul primului r`zboi mondial, trece prin perioada nazist` [i ajunge la apogeu \n teroarea f`r` egal a comunismului, atât \n Europa, cât [i \n Asia, Africa [i America Latin` continu` cu r`zboaiele de independen]` [i se sfâr[e[te cu cele etnice. Multe persecu]ii sunt \nc` cauzate de ideologiile atee, anticlericale. Autorul str`bate Imperiul Otoman, Uniunea Sovietic`, Europa central` [i de est \n vâltoarea fascismului [i na]ionalismului [i mai ales \n teribilul co[mar al comunismului, intr` \n lumea arabo-islamic`, \ntâlne[te persecu]iile religioase din Mexic, anticlericalismul spaniol, str`bate \n timp [i spa]iu

continentul african [i \[i \ncheie cartea cu ni[te categorii speciale de martiri: cei ai carit`]ii, drept`]ii, mafiei [i terorismului, se \ntoarce la episcopii martiri din America Latin` [i \ncheie cu „Femeile victime ale violen]ei fizice“. Andrea Riccardi preia extinderea conceptului de martiriu din viziunea papei Ioan Paul al II-lea, „de la cel clasic de martiraj, cauzat de ura fa]` de credin]`“ la „acela care sucomb` \n lupta activ` purtat` pentru afirmarea exigen]elor convingerilor sale cre[tine“. Caritatea a fost adesea o activitate extrem de periculoas` [i un prilej pentru m`rturii \n`l]`toare de solidaritate, curaj [i iubire. Secera acestui secol nu a ales: a lovit pe cel f`r` putere dar [i pe cei importan]i. „Episcopii au ajuns din nou s` moar` \n secolul XX la fel cu cei din primele secole ale istoriei cre[tine.“ 300 au fost asasina]i numai \n Rusia sovietic`. Au pierit patriarhul etiopian ucis de regimul lui Mengistu, catholicos- ul armean asasinat de sovietici, arhiepiscopul anglican al Ugandei [i numero[i al]i episcopi africani, episcopii latinoamericani. Autorul declar`, \n introducere, c` nu dore[te, prin cartea sa, s` judece situa]iile [i persoanele ci doar s` nareze istorii ale martiriului [i s` conserve memoria victimnelor acestui popor aflat \n opozi]ie cu toate. Reu[e[te \ns` mult mai mult: cele 600 de pagini ale c`r]ii sale se constituie \ntr-o m`rturie \mpotriva tuturor ideologiilor, politicilor [i strategiilor care dorind s` f`ureasc` „con[tiin]e libere [i puternice“ „se unesc \n \ndemnuri anticlericale [i antireligioase, ori \n simple manifest`ri de violen]` [i banditism“, \mpotriva ideologiilor atee care duc la exterminare [i genocid [i \n general \mpotriva a orice se manifest` \n lume ca generator de suferin]`, moarte [i distrugere. Pentru c` dup` cum scria André Jarlan, un preot ucis \n Chile, \n 1984, cei ce fac posibil` via]a sunt aceia care \[i ofer` via]a lor, nu cei care o iau altora.

(Paul Ghi]iu)

76

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Contents

Magazine illustration with photos from „The Romanian Ethnographic Atlas“, vol. II, „The traditional crafts“ EDITORIAL Paul Ghi]iu: The party, personal and national education

P. 1

EVENTS John Paul II showed us the way – Professor NORBERTO GONZÁLEZ GAITANO, dean of the Institutional Social Communication Faculty in the University of Santa Croce, Rome, Italy. Interview by B. A. Teleanu.

P. 4

Radu Preda: The Pontiff

P. 5

The Episcope of Rome built many bridges: between Catholicism and other Christian cults, between Catholicism and non-Christian religions, between theology and science, between theology, arts or literature. He was the Pontiff par excellence. Like no one else before him, he realized that in order to accomplish mission the Church must meet society and have dialogue with daily life

Bogdan Aurel Teleanu: John Paul II and Christian anti-Communist resistance

P. 7

„Despite expectances, Pope John Paul II did not try public demonization of the Communist system. On the contrary, he was after recuperating the human values exploited by this regime and correcting the mistakes affecting the life of those people under the regime.

ROMANIA TODAY Cristi Pantelimon: Democracy, corruption and the crisis of representation

P. 9

„Since the democratic system is by its nature corrupted, why would corruption be today’s topic? Isn’t this pressure to eliminate corruption covering a deeper crisis of the democratic order, that is the representation in crisis?

Motivation of education – the Institute of Education Sciences

P. 12

„Mass-media plays a main role in building these models. It is visible in the typology of successful models: TV stars and other persons under intense publicity are on the top. Students learn from newspapers or television, but the process is mainly based on entertainment programs and publications.

Ovidiu M`nt`l]`: On the value of education

P. 13

„Romanians have got into the habit of thinking that „the other’s „ lack of value, principles and fairness provides the latter with financial and social success, as well as with power. This power is usually associated to individuals under negative attributes: unfair, dishonest, uncultivated or at least plain. This makes most Romanian society take firm distance from postmodern phenomena in the rest of the European world.

C`lin Cotoi: The Babel of political language

P. 15

„The Romanian political class is at the crossroads where different worlds meet and often lacks intuition or even honesty. The Romanian political class has many a time got a doctrine only due to affiliation to some International.

Andrei Dimitriu: Christian values: foundation of democratic societies Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

P. 17 77

Contents

Notes from profound Romania Mihai Sin: National energies

P. 18

„The radical change of attitude towards Iliescu and other former communists was more of a naive attitude, in case it was not directed by interests we can describe as obscure. All these are still related to the secrets and dungeons of the Romanian revolution.“

City’s identity Dinu Grigorescu: The Little Paris or the Great Bucharest

P. 20

„There still exists an archaic, poetical Bucharest. It is to be found in the Mitropoly area, with streets called after episcopates (in sector 4). There are also such streets in sectors 3 and in the historical city center, the Ancient Court. As for the rest, districts are dominated by some Moscow that devours urbanism and will continue to for some years.“

Cultural Projects The Romanian Ethnographic Atlas

P. 21

The League for National Identity and „Polemica“ magazine initiate a new campaign to provide from governmental and private funds as well the finance needed for printing volumes II-V of the atlas. Every volume is evaluated to cost about 50,000 Euro, 2,000 copies included. (Atlas format is 30/40 centimeters).

TIME FOR LITURGY Teofil Paraian: Resurrection’s gifts

P. 23

Therefore we were given three Resurrection gifts: joy, fearlessness or courage _ be merry and do not be afraid - and sin forgiving as third gift. To the extent to which we have got the latter, we have condition for joy and fearlessness and besides, we have peace... And there is one more gift: the blessing.

John Chrisostom: Where is your victory, hell? Homily

P. 24

IDENTITIES New and old habits Corina Bistriceanu: Feasting or the acknowledgement of matter

P. 25

Romanians have many a time been rebuked for their exaggerated appetite, seen especially at grand celebrating feasts. After humble waiting and fasting, there comes the gourmand frenzy; after very plain food comes the ostentatious diversity of holiday courses.

From our readers Ion L`c`tu[u: Notes on the law project on the status of national minorities

P. 28

OUR EUROPE Cristina Arvatu: The political dimension of the EU during the cold war

P. 30

In 1974, the Tindemans Report had for the first time acknowledged in an explicit manner that a future European Union would not be complete unless it had common foreign affairs policy and defense, But in this field this seemed much more difficult than in the economy field, as far as the consensus of member states were concerned. There were reasons external to the European Community, as well as internal, regarding the diverging interests of Community members.

78

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

Contents

The WORLD WE LIVE IN Anastasios Yannoulatos: Mondialization and religious feeling (II)

P. 33

Before taking up the real difficulties related to our daily bread, the believer is asked to live against a global background. What is related to his/ her being and to the matter does not prevent him/her from thinking in global terms. Every godly Liturgy, effect of the redemption secret, prayers begin with „For the peace of everyone“

Andrei Rautu: The Reunification of Christian Europe

P. 353

The Pope died. Europe and the whole world lost a Pope, but got a Saint instead. One of those Saints whose holiness is to be certified by the Church, as the entire Christian community had already confessed it. It is to be seen if the dream to reunify the Church will come true it is to be hoped that the future Pope will continue the way opened by John Paul II, to make the world sacred again and reunify the Church, to Christian’s good.

Paul Ghi]iu: The religion of cultural products

P. 37

The Western system to ideologically educate people has it that there is need for ideology to be poured in one’s brains by voluntary, special means or by force. There is one much more efficient method: people are given ideological liberty, as well as the illusion that the ideology field is completely absent. Or people are even given the illusion of ideological chaos, which pour drops of ideology in people’s vital space. And there is need for no effort or skill to swallow such drops.

Magda Bistriceanu ßimian: It happened in the West

P. 40

All television stations and radio posts are focussing on the chimney supposed to show the fumata bianca, the allegedly divine inspiration of cardinals. As for us, common mortals, they have saves for us the series of a dying person to be seen at the window of a castle abandoned by Christian feelings and ending with the vulgar scene showing an old man’s corpse to the general, morbid curiosity.

ßerban Cioculescu: The theory of democratic peace (II)

P. 43

Security community is achieved when there is „mature“ anarchy, accompanied by some states that share norms, rules and conventions and have got mutual relations of trust and respect. Hence the philosophical-institutional foundation which Kant set to the achievement of eternal peace.

Aurora Mihalcea: Forbidden to leaders

P. 46

It is Orwell who taught me that the master - that is power- decides the face of yesterday, today and tomorrow. But who masters the present? Man and his deeds. And the deeds having the most powerful impact on human time are political deeds. They decide on the deeds of the present and therefore of the past and future.

Civic Günter Dill: Volunteering as a challenge to Romania

P. 47

As it is growing in importance volunteering is gets more and more popular for public opinion. But let’s remember that, as far as the international level is concerned, this sector has got average contribution of 8-14% to the Raw Social Product. This is about the role of volunteering as means to consolidate society cohesion. The latter relies on the tight network of a multitude of organizations. The role of volunteering is also becoming more and more obvious to public opinion.

Nicoleta M`nescu: NGOs and the illusion of efficiency

P. 51

Non-governmental organizations are founded not where there are great problems, but where there are more substantial sources of finance.

Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005

79

Editor

The environment and us Nuclear energy - a risk taken? Dialogue with Mycle Schneider, international expert in energy

P. 52

What is the family heading? Corina Bistriceanu: In the name of the father or on family identity

A name provides security and affirms the Nostratic feeling, to the extent to which it can preserve something from the gregarious feeling of family relation, as the name is central mark of identity. But if it turns into a central mark of context, subject to fashion and change at individual initiative, it can generate insecurity and „identity crisis“.

P. 55

ROMANIANS NEXT TO ROMANIA The Basarabia issue - Appeal from the Instant Romanian-American - Committee

P. 58

Andrei Rautu: The dramatic state of Romanian Orthodoxy in Ukraine

P. 59

Orthodox Romanians in Basarabia are still under pressure meant to undermine the nation. Pressure comes from the Moscow Patriarchy and wants to keep them under Russian rule. It also comes from Kiev Ecclesiastic authorities that want these Romanians under Ukrainian jurisdiction.

MORALS AND BIOETHICS Mihaela Alina Baziliuc: Euthanasia - a matter of medical ethics?

It would be simple to believe that laws on life and death would protect us of the disasters we ourselves cause. Even if it were possible, debate on the right to life and death would not make mankind more serene. The entire past and present civilization will be tormented because of the overturning myths, believes, culture and customs, although along centuries the former considered the latter to be devices at the cost of life.

P. 61

PAST AND PRESENT Emil Tocaci: From the war with the hungarians to the war with the Labour Code

P. 63

Andrei Rautu: Why do we need conservatism?

P. 66

Cristina Arvatu: Titu Maiorescu the politician

P. 69

A nation that lacks enough elites or fair hierarchy of values, caused by severe malfunction, is a beheaded nation, a nation doomed to dirtiness and generally disdained.

„Conservatorism is not a set, unchanging corpus of dogmas. The Conservatories have inherited from Edmund Burke the talent to express again their believes so that they would be in keeping with the times.“ (Russel Kirk)

„When new ministers come to power in Romania, most of the Chamber and Senate get changed, just as prefects, most of village and district councils, cashiers and clerks.“ This is what Titu Maiorescu was writing in a parliamentary speech. He thought these procedures were undemocratic and he thought they were the effects of client -based relations in politics. Those who came to power had all their clients around and had to satisfy them, with no criteria such as value, human or professional quality.

BOOK APPRAISALS Romania and the European Union (D.A.) Moldavia’s Valley (Victor Popescu) Romanian identities (Corina Bistriceanu) 20th century martyrs (Paul Ghitiu) 80

P. 72 P. 73 P. 74 P. 75 Polemica, Anul I, nr. 2, mai 2005