Viziuni premature de Klara Lucia Losonczy | 15 Septembrie 2008 S-ar fi g sit o cale pentru neutralitate, Dar totul s-a f cut doar prin durere. Indiferen a ucide ghea a uit rii, A lini tii, a p cii, a speran ei, i nimeni nu mai poate plânge! Spre suferin totul se îndreapt , Nimicul îmi apare ca o oaz . Dar o oaz a ghe ii, a t cerii. Balsamul dulce al inexisten ei, Al aspira iilor frânte infantil! Cuvinte nu exist , doar t cere. Speran e, vise –doar realitate, Realitatea fiind dezam gire. Prietenia nu se poate g si deloc. Doar ne prefacem a o avea! Vedem lumea subiectiv, impus, Vedem doar ceea ce dorim, L sând deoparte spiritul, Sufletul i tot ceea ce profer m. Profer m pentru a ne autoconvinge! Uneori doream iubirea, atingerea, Alteori moartea se z rea iubit , i-acum, acum doar ciobul Nimicului, plec rii, întoarcerii i-a cercului neobosit îndurat! Vorbesc de art. E inutil, extenuant. Extazul nu exist . Doar c derea: Agonioas , înceat , gradat – Pr bu irea etern a Edenului! Nimic nu se mai poate face… Se întrev d la orizont noi dureri, Ipotetice, neutre, dar crud inutile… Rostul lumii îmi apare îndoielnic, La fel ca cel al vie ii imposibile Pe care credem c o tr im…
Metalul implantat în vertebre Fermenteaz , interschimbându-se Cu nucleele sporilor frân i de viitor i ganglionii decep iilor trecute. Lacrimile trebuie ve nic în bu ite! Topic: Poezii | Editare | F r Comentarii »