Teza Subcapitol.docx

Secț iunea 3. Domeniile de aplicare a portretului vorbit 3.1. Noț iuni generale Aceasta metoda î ș i găseș te aplicare î n mai multe î mprejurări, cum ar fi55:    

- realizarea portretului vorbit la faț a locului; - identificarea infractorilor de către martorii oculari sau de către alte persoane; - urmărirea ș i identificarea infractorilor care se ascund, sustrăgându-se urmăririi penale; - identificarea persoanelor ș i a cadavrelor cu identitate necunoscută ș i a persoanelor dispărute. Aplicaț ii practice ale acestei metode de identificare a persoanelor se găsesc ș i î n anumite cauze civile. Semnalmentele folosesc, î n aceste cazuri, la: identificarea persoanei absente (din diferite motive); identificarea pârâtului care se sustrage de la plata unor obligaț ii (cum ar fi pensia de î ntreț inere, de exemplu) etc. Aproape că nu exista domeniu de activitate, chiar î n viaț ă de zi cu zi, î n care să nu apară necesitatea identificării unor persoane pe baza semnalmentelor. Astfel, justificarea identităț ii pe baza buletinului sau a cărț ii de identitate, obț inerea permisului de conducere, obț inerea permisului de port armă, prezentarea actului de identitate organului competent, sunt câteva din activităț ile î n care lucrătorii acestor organe sunt puș i î n situaț ia de a face o identificare folosind fotografia judiciară ș i observarea directă a semnalmentelor persoanei î n cauză.

1. Realizarea portretului vorbit la faț a locului Cu ocazia cercetării la faț a locului, î n majoritatea cazurilor, pentru identificarea făptuitorului este necesară obț inerea unor date care să ajute la formarea unei "imagini" a acestuia care, ulterior, să fie utilizată î n cercetarea penală. Realizarea "portretului vorbit" la faț a locului este rezultatul colaborării dintre martorii oculari, victime, alte persoane ș i specialistul criminalist. Uneori, la aceasta activitate, î ndeosebi î n cazul cadavrelor cu identitate necunoscută, participă ș i medicul legist. În această conlucrare este necesar să se ț ină seama de factorii care influenț ează asupra exactităț ii ș i a modului de reț inere a semnalmentelor. Fără a se produce o sugestionare, este necesar ca la obț inerea informaț iilor î n legătură cu semnalmentele exterioare ale făptuitorului, să se asigure posibilitatea unei relatări libere cu privire la trăsăturile exterioare, cât ș i î ntrebuinț area î n discuț iile cu persoana implicată a unor termeni accesibili î n vederea lămuririi anumitor detalii, sau î n redarea terminologiei de specialitate. Identificare infractorilor prin descrierea semnalmentelor acestora de către martorii oculari sau de către alte persoane Martorii oculari, victimele, cât ș i alte persoane care au luat contact cu tabloul infracț ional, pot oferi, î n cadrul cercetării penale, date preț ioase despre semnalmentele făptuitorului. Recunoaș terea acestuia pe baza trăsăturilor exterioare poate constitui un mijloc de probare a activităț ii infracț ionale.

În procesul ascultării se va căuta sa se obț ină toate caracteristicile stocate î n memoria celui ascultat, cu precizarea cât mai detaliata a acestora, pentru a se forma o imagine cât mai apropiata despre persoana care urmează sa fie identificată. Persoana ascultată este lăsată să descrie liber semnalmentele făptuitorului, cu terminologia sa proprie, fără a o obliga să se î ncadreze î n termenii “portretului vorbit”56. Identificarea făptuitorului după semnalmentele exterioare se va realiza î n cadrul prezentării pentru recunoaș tere, activitate ce se desfăș oară după anumite reguli tactice obligatorii, pentru a se asigura obiectivitatea rezultatelor. Persoana care urmează a fi recunoscută este prezentată î mpreună cu alte persoane (cel puț in trei), care nu au legătură cu cauza cercetată ș i care prezintă unele trăsături de ansamblu comune cu persoana î n cauză, ca sex, vârstă, î nălț ime, culoare părului etc. Activitatea de recunoaș tere se va desfăș ura î n prezenț a a doi martori asistenț i, care vor atesta obiectivitatea î ntregii acț iuni, prin semnarea procesului verbal. Când recunoaș terea cuprinde ș i elemente dinamice, persoanele din grup vor fi solicitate să execute pe rând miș cările cerute (mers, vorbire etc.). 3.4. Urmărirea ș i identificarea infractorilor care se ascund urmăririi penale Această activitate se poate realiza î n funcț ie de situaț ia concretă. Astfel, când nu se dispune de fotografia persoanei urmărite, se pot transmite numai semnalmentele acestuia. Activitatea î nsă este relativ uș urată ș i se desfăș oară cu succes atunci când se dispune atât de semnalmente cât ș i de fotografia de identificare a persoanei. Politia Română a reuș it, î ndeosebi după 1990, cooperând cu organele de presa ș i televiziune57, să descopere ș i să reț ină o serie de infractori periculoș i, autori de omoruri, furturi, escrocherii etc. Tot prin această modalitate s-a clarificat situaț ia unor persoane dispărute de la domiciliu. 3.5. Identificarea persoanelor ș i a cadavrelor cu identitate necunoscuta ș i a persoanelor dispărute De regulă, această activitate se desfăș oară prin intermediul cartotecii constituită î n acest scop. Cartoteca cuprinde fiș ele tip ale persoanelor dispărute, ale persoanelor cu identitate necunoscută ș i ale cadavrelor cu identitate necunoscută. Aceste cartoteci oferă numeroase cazuri soluț ionate, până î n prezent de organele de poliț ie. Deș i metodele criminalistice de identificare a persoanelor după semnalmentele exterioare pot fi utile ș i î n cazul identificării cadavrelor necunoscute, aplicabilitatea lor este limitată de transformările fireș ti prin care trece corpul uman datorită acţ iunii distructive a diverș ilor factori. Astfel, pot apărea transformări datorită procesului de putrefacț ie, sau modificări determinate de intervenț ia autorului unui omor, care caută să distrugă ori sa facă de nerecunoscut victima.

Toate aceste situaț ii reclamă folosirea de metode specifice a căror elaborare este rodul unei strânse cooperări dintre Criminalistică ș i Medicina legală. Metodele criminalistice de identificare a cadavrelor cu identitate necunoscută, utilizate mai frecvent î n practica de specialitate, sunt: - metoda supraproiectiei; - reconstituirea fizionomiei după craniu; - identificarea după resturile osoase; - identificarea după sistemul dentar ș i lucrările stomatologice; - identificarea prin expertiza fotografiei de portret. În anumite situaț ii î n cadrul activităț ii criminalistice se ajunge, de multe ori, î n situaț ia î n care este necesară determinarea î nfăț iș ării de dinaintea decesului a unor victime. Analiza craniului victimei este una din metodele de determinare a î nfăț iș ării sale, prin reconstrucț ia trăsăturilor sale faciale bazata pe relaț iile care exista intre aceste trăsături ș i caracteristicile craniului. Reconstrucț ia facială î n sine nu este o metodă de identificare sigură; mulajele obţ inute sunt făcute publice cu scopul de a ajuta la găsirea altor indicii care sa ducă, î n cele din urma, la identificarea certă a victimei. Metodele obiș nuite de estimare a î nfăț iș ării unui individ pornind de la craniu sunt extrem de laborioase. De cele mai multe ori se obț ine o singura varianta reconstruită. Datorita imposibilităț ii determinării procentului de grăsimi din ț esuturile victimei, precum ș i a imposibilităț ii reconstruirii cu precizie a configuraț iei nasului, buzelor ș i ochilor victimei, această unică variantă nu este î ntotdeauna de folos î n procesul de identificare. De fapt, procentul de identificări certe care au la baza reconstrucț ia craniofaciala este de aproximativ 50%. Reconstrucț ia facială dă î nsă mai multe rezultate î n cazul î n care aceasta este făcută cu ajutorul programelor de calculator special create î n acest scop. Un astfel de program care permite reconstrucț ia craniofaciala tridimensionala pornind de la imaginea craniului este deosebit de util î n procesul de identificare. Un astfel de program permite o reconstrucț ie mult mai rapidă ș i mult mai puț in laborioasă, fiind posibilă ș i obț inerea mai multor variante de reconstrucț ie. Aceste variante diferă, simulând ț esuturi cu diferite procente de grăsimi ș i cu diverse variante de ochi, nasuri sau buze, caracteristici care sunt dificil de reconstruit pornind doar de la aspectul craniului victimei.