Sursa Esecurilor Financiare

Sursa esecurilor financiare - diagnostic (un articol informativ de luat aminte) In aceste timpuri de criza ne punem intrebarea daca managerii romani sunt pregatiti sa dea un diagnostic afacerii lor pentru a putea lua masuri din timp, pentru a evita gaura neagra a economiei. Fie ca vorbim despre falimentul unei firme corporatiste sau al pravaliei din colt, singura diferenta intre cele doua este cea rezultata din amplitudinea undei de soc care urmeaza caderii. Cu cat este mai mare entitatea care da faliment cu atat mai multe intreprinderi sunt atrase in vartejul prabusirii acesteia. Desi efectele falimentelor sunt direct proportionale cu dimensiunea companiilor, cauzele care conduc catre esec sunt de cele mai multe ori aceleasi. Mediul actual de afaceri il putem asemana cu o mare petrecere, unde totul este permis, dar care se poate termina rau, spun unii analisti. Sursa esecurilor financiare se poate rezuma in cateva cuvinte care nu sunt straine nimanui: lacomie, iresponsabilitate, management precar, slaba capitalizare, vulnerabilitate crescuta la socurile financiare de tipul celor existente in prezent, lipsa prognozelor, educatia asociatilor firmelor etc. Managerii pot utiliza o serie de indicatori care pot fi semnale de alarma pentru aparitia riscului de faliment al firmei. Mangerul poate incepe aceasta analiza cu evaluarea indicatorilor de lichiditate care masoara capacitatea societatii de a-si onora obligatiile pe termen scurt, pentru realizarea calculelor fiind utilizate activele circulante (cele mai lichide; cash in banca si casa, creante, stocuri) si datoriile cu o scadenta mai mica de un an, datele necesare se regasesc in bilantul contabil; a.Lichiditatea generala/curenta (Current Ratio)=Active circulante/Datorii curente (<1 an); acest indicator trebuie sa aiba valori mai mari de 1, adica lichiditatile generate de cash-ul din conturi si casa, de recuperarea creantelor si de valorificarea 1

stocurilor sa acopere datoriile curente. b.Ciclul de conversie a numerarului ( CCC-cash conversion cycle). Se calculeaza dupa formula durata de rotatie a stocurilor + durata de recuperare a creantelor durata de plata a furnizorilor . Evident, orice companie tinde catre un ciclu de conversie a numerarului cat mai mic, idealul fiind ca banii catre furnizori sa fie platiti chiar in ziua in care clientii isi platesc la randul lor datoriile (CCC=0). Un ciclu de conversie mai mic are ca rezultat o nevoie mai mica de finantare a cheltuielilor curente prin intermediul creditelor bancare, iar de aici cheltuieli mai mici cu dobanzile si o stabilitate mai mare a afacerii. Insa un ciclu de conversie a numerarului mare, rezultat dintr-o rotatie greoaie a stocurilor (stocaj mare rezultat a scaderii vanzarilor), o perioada mare de incasare a creantelor de la clienti si o perioada redusa in care furnizorii devin scadenti la plata), poate avea ca si consecinta lipsa de lichiditati si intrarea in incapacitate de plata. c. Fondul de rulment mai este denumit si capitalul de lucru net (Net Working Capital = NWC), acesta reprezentand sursa permanenta de finantare a intreprinderii. Pe baza bilantului, fondul de rulment se poate determina ca diferenta dintre activele circulante si datoriile pe termen scurt. Din punct de vedere al gestiunii financiare, fondul de rulment defineste, pe de o parte, marja de securitate sau de siguranta privind finantarea activelor circulante, iar pe de alta parte, cota de autonomie financiara Atunci cand FR < 0, fondul de rulment negativ se traduce prin faptul ca o parte a datoriilor pe termen scurt au fost utilizate pentru procurarea de active imobilizate; aceasta stare defineste o abatere de la echilibrul financiar. Indicatorii de risc/datorii prin determinarea Solvabilitattii patrimoniale care este reversul insolvabilitatii si reprezinta aptitudinea agentului economic de-a invinge riscul de faliment, adica de a-si onora obligatiile la timp, orice perturbare a platilor putand determina prejudicii. De aceea, mentinerea solvabilitatii pe termen lung reprezinta o conditie esentiala a existentei agentului economic. Indicatorul se determina prin raportul capitalurilor proprii la total pasiv, o valoare de sub 15% a capitalurilor proprii in total pasiv este periculoasa pentru aparitia riscului de falimet .

2

Gradul de indatorare (Datorii totale/ Active totale)x 100, evidentiaza limita pana la care societatea isi finanteaza activitatea din alte surse decat cele proprii (credite, datorii la stat si furnizori). Indicatorul este inversul solvabilitatii patrimoniale, suma rezultatelor celor doi indicatori trebuind sa fie 100%. In conditii normale de activitate gradul de indatorare trebuie sa se situeze in jur de 50%. O limita sub 30% indica o rezerva in apelarea la credite si imprumuturi iar peste 80% o dependenta de credite, situatie alarmanta. Indicatorii de activitate (de gestiune) sunt indicatorii care releva eficienta cu care o societate isi utilizeaza activele, prin determinarea rotatiei stocurilor, a clientilor, furnizorilor si a activelor imobilizate prin cifra de afaceri. Indicatorii de profitabilitate ofera informatii despre eficienta cu care o societate isi utilizeaza resursele pentru a genera profit. Obtinerea de profit pe termen lung este vitala atat pentru supravietuirea companiei, cat si pentru beneficiile aduse actionarilor sau asociatilor. Specialistii mai spun ca rentabilitatea financiara, in opinia multor economisti este cel mai important indicator de masurare a performantelor unei companii reprezentand rentabilitatea capitalurilor proprii - ROE - return on equity. Indicatorul este calculat ca raport intre profitul net obtinut de companie si capitalurile proprii, acestea din urma reprezentand practic contributia actionarilor la finantarea afacerii. O rentabilitate mare a capitalurilor proprii inseamna ca o investitie materiala mica a actionarilor a fost transformata intr-un profit mare, iar asta este cel mai important pentru o afacere: sa maximizeze rezultatele resimtite de actionari ca urmare a investitiei pe care au facut-o.

3