Studiul 13 Instructori Majori - Misiunea

Studiul 13

20-26 iunie

Misiunea Pentru studiul din această săptămână, citeşte: Marcu 16,15.16; Luca 24,46.47; Ioan 14,6; Efes. 4,11-15; 2 Petru 2,1-3; Apoc. 14,6-12. Sabat după-amiază Text de memorizat: „Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândeţe şi teamă.” (1 Petru 3,15) Cuvântul misiune nu este deloc un cuvânt demodat, care să te trimită cu gândul la pălăriile speciale purtate de exploratorii de la Tropice sau la perioade lungi petrecute în locuri izolate din lume. Termenul misiune face referire la un aspect esenţial al vieţii creştine. „Cuvintele misiune şi misionar provin din latină şi înseamnă a trimite şi cel trimis. … Biblia în limba engleză foloseşte de regulă substantivul apostol, care în greceşte înseamnă cel trimis. … Evanghelia lui Ioan spune de treizeci şi nouă de ori că Isus a fost trimis de Dumnezeu. Astfel, în această carte, Isus este numit misionar sau apostol de treizeci şi nouă de ori.” – Jon L. Dybdahl, „Missionary God – Missionary Church” în Erich W. Baumgartner, ed., Re-Visioning Adventist Mission in Europe [O nouă viziune asupra misiunii adventiste în Europa] (Berrien Springs, Mich.: Andrews University Press, 1998), pag. 8 Ca urmaşi ai lui Hristos, noi suntem misionari ca şi El. După cum El a fost trimis în lume, şi noi suntem trimişi să Îl reprezentăm şi să predicăm soliile celor trei îngeri la fiecare om. Însă, cu cât stăm mai mult aici, cu atâta este mai mare riscul de a ne concentra atenţia asupra noastră, de a căuta să ne menţinem structurile şi instituţiile în detrimentul chemării noastre, şi anume aceea de a predica lumii solia adevărului prezent, pe care ne-a încredinţat-o Dumnezeu.

Pentru studiul Bibliei la rând: Psalmi 36 – 71

151

Studiul 13

Scurtă prezentare a studiului: Misiunea este inima bisericii. În joc se află destinul oamenilor de pretutindeni. Misiunea nu este una dintre multele activităţi ale bisericii noastre. Ea este chiar raţiunea pentru care aceasta există. Fiecare creştin este chemat să fie misionar.

Duminică, 21 iunie

Oamenii vor pieri, dacă…

De-a lungul secolelor, teologii au încercat să răspundă la întrebarea dacă Dumnezeu îi va mântui în cele din urmă pe toţi oamenii. Unii spun că dragostea lui Dumnezeu garantează că, în final, nimeni nu va fi pierdut. Alţii spun că oamenii care nu au auzit niciodată de Hristos vor ajunge să creadă în El după moarte. Alţii susţin alte teorii. Problema este însă că, uneori, aceste teorii încearcă să explice totul, când în realitate trebuie să ne mulţumim doar cu ceea ce ne-a descoperit Dumnezeu. Există anumite întrebări la care nu avem răspuns. Totuşi ştim că El este drept în tot ce face şi că, totodată, are o dragoste nemărginită. De asemenea, El a arătat clar că oamenii au libertatea de a alege şi că este posibil ca unii să fie pierduţi. În final, va exista o deosebire între cei mântuiţi şi cei care vor avea parte de moartea veşnică. Mai ştim şi că Evanghelia trebuie predicată cât mai repede posibil la cât mai mulţi oameni.

1. Ce ne spun textele de mai jos despre importanţa predicării Evangheliei în toată lumea? Ioan 14,6 ______________________________________________________ ______________________________________________________________ Fapte 4,12______________________________________________________ ______________________________________________________________ 1 Ioan 5,11.12 ___________________________________________________ ______________________________________________________________

Studiul 13

Ioan 3,16 este unul dintre cele mai cunoscute texte din Biblie: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” Textul ne vorbeşte despre dragostea lui Dumnezeu, care a fost exprimată prin trimiterea Fiului Său pe pământ. El este o făgăduinţă a vieţii veşnice pentru fiecare om care crede în El. Însă textul arată evident şi spre cealaltă alternativă: Cei care nu ascultă chemarea Evangheliei şi refuză să-L accepte pe Hristos vor pieri. Decizia de a-i mântui pe unii şi de a-i lăsa pe alţii să piară nu ne aparţine. Probabil că am fi surprinşi dacă am vedea lista celor mântuiţi. Dumnezeu va face tot posibilul să reducă numărul celor pierduţi, fără să desconsidere alegerea omului. Ceea ce ne uimeşte este faptul că El, în înţelepciunea Lui, ne-a oferit un rol în acest proces. Care este rolul tău în misiunea bisericii? Iei în serios chemarea de a le prezenta altora Evanghelia? Ce ai putea să faci mai mult?

152

Comentarii pentru instructori

Obiectivele instructorului în legătură cu membrii grupei: La nivelul cunoştinţelor: Să arate că lucrarea misionară este inima bisericii noastre. La nivelul sentimentelor: Să sublinieze nevoia urgentă de a răspândi Evanghelia. La nivel practic: Să îi îndemne să depună eforturi comune pentru a fi misionari activi.

SCHIŢA STUDIULUI: I. Importanţa lucrării misionare (Marcu 16,15.16) A. „Marea trimitere” este o prioritate pentru creştini. Mântuirea multor oameni depinde de capacitatea noastră de a răspândi vestea harului lui Dumnezeu (v. 16). Cum putem să fim misionari? B. Ca biserică, în ce mod putem să îmbunătăţim lucrarea misionară?

II. Nevoia de misionari (Ioan 3,16) A. Biserica Adventistă are în atenţie „fereastra 10/40”, adică zona aceea de pe glob în care majoritatea oamenilor nu au auzit despre Isus. Dar este important să Îl facem cunoscut pe Isus şi oamenilor din localităţile în care trăim. Ne lăsăm uneori pradă zelului de a duce Evanghelia până la marginile pământului şi uităm să dăm mărturie în localitatea în care trăim? B. Ce putem să facem, pentru a schimba această mentalitate?

III. Rolul tău în lucrarea misionară (1 Cor. 12,28)

Rezumat: Avem responsabilitatea de a participa la lucrarea de răspândire a Evangheliei. Dedică-te acestei lucrări!

153

Studiul 13

În ultimii ani, s-a folosit chestionarul pentru identificarea darurilor spirituale, astfel încât fiecare membru să-şi descopere darurile şi să poată fi implementată o anumită strategie misionară, în funcţie de darurile cu care este înzestrată comunitatea locală. Isus a făcut acelaşi lucru, oferindu-le ucenicilor sarcini care să le dezvolte capacităţile şi prin care putea fi răspândită Evanghelia. Identifică modalităţile concrete în care poţi să-şi foloseşti darurile pentru a contribui la progresul lucrării bisericii.

Luni, 22 iunie

„Marea trimitere”

Porunca de a duce Evanghelia în toată lumea se găseşte în toate cele patru evanghelii, dar şi în cartea Faptele apostolilor. Pasajele sunt foarte asemănătoare, dar există şi câteva deosebiri semnificative. Este necesar să le citim pe toate, ca să ne formăm o imagine completă despre „Marea trimitere”.

2. Citeşte pasajele de mai jos şi observă cum se completează unul pe celălalt. Ce detaliu cu privire la „marea trimitere” oferă fiecare? Mat. 28,19.20 ___________________________________________________ Marcu 16,15.16__________________________________________________ Luca 24,46.47 ___________________________________________________ Ioan 20,21______________________________________________________

Studiul 13

Fapte 1,8 ______________________________________________________ Evanghelia trebuie predicată „tuturor neamurilor”. Potrivit cu statisticile Conferinţei Generale, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea proclamă în prezent mesajul Evangheliei în peste 200 de ţări. Aceasta înseamnă că au mai rămas doar câteva state în care biserica noastră nu are o prezenţă oficială. Iată câteva state mari: Coreea de Nord, Arabia Saudită, Siria şi Yemen; altele sunt mai mici, cu mai puţin de un milion de locuitori. Aşadar, am putea fi înclinaţi să credem că Biserica Adventistă aproape şi-a încheiat lucrarea. Dar acest lucru nu este adevărat. Trebuie să-I mulţumim Domnului pentru că biserica noastră creşte rapid în multe zone ale lumii şi pentru că se lucrează în tot mai multe zone albe, însă provocarea rămâne la fel de mare. Când vorbeşte despre „neamuri”, Noul Testament foloseşte un cuvânt care ar trebui tradus mai degrabă cu „grupuri de oameni” sau „comunităţi etnice”. Prin urmare, lucrarea noastră nu este gata până când nu am ajuns la toate comunităţile de oameni. În prezent, se discută despre câte astfel de comunităţi există. Numărul avansat de specialişti variază între douăsprezece mii şi peste douăzeci de mii, în funcţie de definiţia de la care se porneşte. Indiferent de definiţia folosită, există câteva mii de astfel de comunităţi în care nu s-a intrat până acum. Gândeşte-te câţi oameni din localitatea în care trăieşti nu au auzit încă Evanghelia. Este importantă prezenţa ta în mijlocul lor? Se vede lucrul acesta? Ce îţi spune răspunsul la această întrebare cu privire la rolul tău în îndeplinirea misiunii bisericii?

154

Comentarii pentru instructori

PAŞII ÎNVĂŢĂRII 1. MOTIVEAZĂ! Ideea centrală pentru creşterea spirituală: Dumnezeu i-a invitat pe membrii poporului Său să primească vestea bună a mântuirii şi să o împărtăşească altora. Viaţa trebuie să aibă un scop, ca să avem sentimentul că merită trăită. Nimeni nu şi-ar dori ca pe mormântul lui să scrie: A FĂCUT UMBRĂ PĂMÂNTULUI DEGEABA. Cu cât ne bucurăm de o viaţă mai lungă, cu atât simţim o nevoie mai mare de a trăi pentru alţii. Probabil că strălucitul om politic şi ilustrul pedagog Horace Mann a surprins cel mai bine această năzuinţă, în cuvintele: „Să-ţi fie frică să mori până nu ai reuşit să câştigi o biruinţă în favoarea omenirii.” Oamenii au fost înzestraţi de Creator cu dorinţa de a lucra pentru ceilalţi, cu chemarea de a-i ajuta pe semenii lor nefericiţi să-şi trăiască viaţa în lumina veştii bune a mântuirii şi să aibă speranţă în viitor. Când îndeplinim această misiune, ne bucurăm de o pace sufletească profundă, cu Dumnezeu şi cu noi înşine. De discutat: Invită-i pe câţiva dintre cei prezenţi să povestească despre cea mai frumoasă faptă bună pe care a făcut-o cineva pentru ei, iar altcineva să spună pe scurt de la cine şi cum a auzit pentru prima dată vestea bună a Evangheliei. Comentariu biblic I. Isus este viaţa (Citiţi, în cadrul grupei, Ioan 14,6; Fapte 4,12; 1 Ioan 5,11.12.) Biblia arată că există o singură cale spre mântuire. „Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”, a spus Isus (Ioan 14,6); mântuirea nu este „în nimeni altul” (Fapte 4,12); ştim dacă avem viaţă veşnică sau nu, fiindcă ea se găseşte „în Fiul Său” şi „cine are pe Fiul are viaţa” (1 Ioan 5,11.12). Să observăm că, în 1 Ioan 5,11.12, Dumnezeu nu ne cere să câştigăm prin străduinţele noastre viaţa veşnică. El le-a oferit-o tuturor celor care îşi pun încrederea în Isus ca Mântuitor personal. Dumnezeu are o singură cale spre viaţa veşnică – o cale pe care ne-a oferit-o deja, punându-ne totodată la dispoziţie şi mijlocul de a ajunge la ea. Aşadar, alegerea de a-L primi pe Isus ca Mântuitor şi Domn este cea mai importantă decizie pe care o putem lua în viaţă.

155

Studiul 13

2. APROFUNDEAZĂ!

Marţi, 23 iunie

O biserică misionară

3. Ce solie specială trebuie să proclame poporul lui Dumnezeu în vremea sfârşitului? Apoc. 14,6-12. Cum înţelegi tu această solie? Redă-o în cuvintele tale. ______________________________________________________________ ______________________________________________________________ ______________________________________________________________ Pasajul în care se găsesc soliile celor trei îngeri se află într-un context care vorbeşte clar despre vremea sfârşitului. El este precedat de tabloul „celui dintâi rod” (v. 4) dintre cei răscumpăraţi şi este urmat de tabloul „secerişului” (v. 15) celor mântuiţi. Este important de ştiut care este semnificaţia acestor solii, dar trebuie să înţelegem mai întâi cine sunt aceşti trei „îngeri” care duc „o Evanghelie veşnică” (v. 6). În profeţie, cuvântul înger este simbolul mesagerilor umani, al conducătorilor şi membrilor bisericii, după cum subliniază şi Ellen G. White: „Ei sunt reprezentaţi zburând prin mijlocul cerului, proclamând o solie de avertizare pentru lume şi având o misiune specială pentru oamenii care trăiesc în ultimele zile ale istoriei acestui pământ. Nimeni nu aude glasul acestor îngeri, deoarece ei sunt un simbol al poporului lui Dumnezeu, care lucrează în armonie cu cerul. Bărbaţi şi femei, iluminaţi de Duhul lui Dumnezeu, sunt sfinţiţi prin adevăr şi proclamă cele trei solii în ordinea lor.” – Schiţe din viaţa mea, pag. 429 La fel ca şi în „marea trimitere”, la începutul acestor trei solii îngereşti descoperim că este readusă în prim-plan provocarea de a duce Evanghelia la orice om de pe pământ. Însă, marea primejdie cu care ne confruntăm, îndeosebi pe măsură ce timpul pe care îl petrecem aici se lungeşte, este trecerea de la misiune la menţinere. Este uşor să pierdem din vedere misiunea de a da mărturie lumii şi să ajungem să ne concentrăm atenţia mai mult asupra protejării şi susţinerii instituţiilor noastre. Dacă ni se întâmplă astfel individual sau la nivel de biserică sau instituţii, atunci am uitat care este raţiunea pentru care existăm.

Studiul 13

Gândeşte-te la pericolul de a ajunge să ne concentrăm atenţia asupra autoconservării, şi nu asupra misiunii. Cum se ajunge aici? De unde ştim când am ajuns în starea aceasta şi ce putem face pentru a o evita?

156

Comentarii pentru instructori De discutat: Şi alte credinţe religioase pretind că sunt calea aleasă de Dumnezeu. Ce argumente poţi folosi pentru a arăta că religia noastră este singura cale spre mântuire? II. „Marea trimitere” (Matei 28,19.20; Marcu 16,15.16; Luca 24,46.47; Ioan 20,21; Fapte 1,8) Pasajele din Noul Testament şi din Faptele apostolilor care conţin „marea trimitere” ne înfăţişează un Dumnezeu care îşi pregăteşte trupele pentru luptă, asemenea unui comandant al armatei. În Matei 28,18-20, Isus îi înzestrează pe ucenici cu putere (v. 20); le dă autoritatea de a folosi puterea Sa în câteva moduri precise (v. 19.20); le făgăduieşte că îi va susţine la vreme de nevoie (v. 19); îi pregăteşte înainte de a-i trimite în lume (v. 20). Putem să dăm greş, din moment ce avem un astfel de Comandant? De discutat: Dacă Isus poate să facă toate aceste lucruri singur, de ce vrea să ne ofere şi nouă şansa de a participa? Care este rolul nostru în lucrarea Sa?

IV. Mărturie personală (Citiţi 1 Petru 3,15, 1 Corinteni 12,11-28, Matei 10.) În planul Său amplu pentru răspândirea Evangheliei, Dumnezeu a inclus o strategie care este atât colectivă, cât şi personală (1 Cor. 12,11-28). Este un singur trup, dar acest trup este alcătuit din mai mulţi membri, care lucrează în armonie pentru a împlini scopul de a răspândi vestea bună a mântuirii unei lumi care piere.

157

Studiul 13

III. O biserică misionară (Citiţi, în cadrul grupei, Apocalipsa 14,6-12.) Soliile celor trei îngeri din Apocalipsa 14,6-12 sunt mesajele cele mai pline de speranţă transmise vreodată de Dumnezeu neamului omenesc. Uneori, din dorinţa de a împărtăşi adevărul prezent, trecem cu vederea speranţa pe care o conţin aceste solii. Ellen White notează: „Vremea judecăţilor nimicitoare ale lui Dumnezeu reprezintă vremea îndurării faţă de cei care nu au nicio oportunitate de a afla adevărul. Domnul va avea grijă de ei cu blândeţe. … Vor veni numeroşi oameni care vor auzi pentru prima dată adevărul în aceste zile din urmă.” – Ellen G. White, Advent Review and Sabbath Herald, 5 iulie 1906, pag. 9 De discutat: Citeşte Matei 5. Cum a reuşit Isus să le transmită oamenilor pierduţi din vremea Sa adevărul prezent cu atâta eficienţă?

Miercuri, 24 iunie

Mărturia personală

Nu este atât de greu să fim de acord cu afirmaţia că biserica trebuie să fie axată pe misiune. Dar ce este biserica? Biserica nu înseamnă în primul rând o organizaţie, ci mai degrabă un grup de oameni care sunt chemaţi, fără excepţie, să dea mărturie.

4. De ce ar trebui să avem deplină încredere că putem da mărturie despre credinţa noastră? 1 Cor. 12,28; Efes, 4,11-15 Nu avem toţi darul de a predica sau de a-i învăţa pe alţii. Dar toţi am primit cel puţin un dar, ca să ne putem împlini chemarea: aceea de a fi ucenici, mereu gata să vorbim despre nădejdea care este în noi (1 Petru 3,15).

5. Ce Ajutor au la dispoziţie cei care doresc să dea mărturie despre credinţa lor? Ioan 14,26; Fapte 1,4.8; 2,1-4 Faptul că Hristos le-a promis urmaşilor Săi prezenţa Duhului Sfânt şi că putem primi daruri spirituale nu înseamnă că nu este nevoie de pregătire sau de instruire. Apostolii au participat timp de mai bine de trei ani la cea mai intensivă instruire posibilă, în vremea cât au fost ucenici. Tot la fel, ucenicii de astăzi trebuie să-şi dorească să fie instruiţi pentru a da mărturie, iar biserica trebuie să facă o prioritate din a pregăti permanent materiale şi oportunităţi de instruire pentru membrii ei, astfel încât aceştia să-şi poată îndeplini cât mai bine misiunea. Însă acestea nu sunt suficiente. Poporul lui Dumnezeu de astăzi are nevoie de prezenţa şi de darul Duhului Sfânt, dacă vrea să aibă succes în lucrare. În final, rămâne un singur adevăr: nu poţi să-i dai altuia ceea ce tu nu ai. Dacă nu avem o relaţie vie cu Dumnezeu, nu putem să-i ajutăm pe alţii să aibă această experienţă.

6. Care este condiţia esenţială pe care trebuie să o îndeplinească cei care vor să dea mărturie despre credinţa lor? 2 Petru 3,18

Studiul 13

Dacă va răspunde la chemarea ei, biserica va creşte. Dar creşterea nu se referă doar la numărul de membri. Noi trebuie să creştem în har în mod individual şi colectiv, dacă vrem ca mărturia noastră să fie într-adevăr eficientă. Ce înseamnă pentru tine „creşterea în har”? De unde îţi dai seama dacă te afli în procesul de creştere în har? Ce indicii foloseşti? Prezintă aceste răspunsuri la grupa Şcolii de Sabat.

158

Comentarii pentru instructori Când trupul lucrează pentru mântuirea altora, se întâmplă ceva minunat cu părţile din care este compus. „Ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. Din El, tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.” (Efes. 4,14-16) De discutat: Citeşte Matei 10 şi menţionează trei porunci concrete pe care le-a dat Isus pentru a-i încuraja pe ucenici şi pentru a-i pregăti pentru misiunea lor. V. Mărturie pentru Isus (Matei 16,18; 15,9; 1 Timotei 1,9.10) Apostolul Pavel i-a explicat tânărului Timotei că Legea lui Dumnezeu se adresează celor care au un comportament contrar „învăţăturii sănătoase” (1 Tim. 1,10). Cuvântul grecesc tradus aici cu sănătos este acelaşi cuvânt din care avem astăzi termenul igienă. – The SDA Bible Commentary, [Comentariul biblic A.Z.Ş.], vol. 7, pag. 289 În activitatea de predicare a Evangheliei, sunt adăugate multe idei înşelătoare, de către oameni bine intenţionaţi sau rău intenţionaţi. Isus a denunţat aceste învăţături necurate, fabricate de oameni, numindu-le „porunci omeneşti” (Mat. 15,9). De discutat: Pavel a luat hotărârea de a-şi ancora predicarea în Isus (1 Cor. 2,2). Ce asemănări şi ce deosebiri există între mesajul transmis bisericii din Corint şi mesajul transmis gânditorilor păgâni de pe Areopagul din Atena (Fapte 17,16-21)?

3. ILUSTREAZĂ!

Întrebare aplicativă: Chemarea de a fi martori mai întâi acolo unde locuim este dată în Fapte 1,8. Totuşi, lumea este mai mică datorită internetului şi altor mij-

159

Studiul 13

Întrebare pentru meditaţie: Petru ne îndeamnă să fim întotdeauna gata să răspundem oricui ne cere socoteală de nădejdea care este în noi (1 Petru 3,15). Prin ce modalităţi poţi să le vorbeşti colegilor de serviciu despre speranţa primită de la Hristos? (Menţionează două modalităţi.)

Joi, 25 iunie

Împărtăşirea credinţei în Domnul

Fără îndoială că împărtăşirea soliei despre Domnul răstignit şi înviat, despre Mijlocitorul nostru înaintea Tatălui, presupune să le prezentăm oamenilor adevărurile doctrinare importante lăsate de Dumnezeu în Cuvântul Său.

7. Cât de important este să îi înveţi pe alţii „învăţătura sănătoasă” şi, în acelaşi timp, să aderi tu însuţi la ea? Tit 2,1; 2 Petru 2,1-3 Dacă dorim să credem în Dumnezeul Bibliei şi dacă am luat decizia de a-L urma pe Hristos, vom dori să aflăm cât mai mult posibil despre El, despre caracterul Său şi despre aşteptările pe care le are de la noi. Noi încercăm să prezentăm în mod concis ceea ce am învăţat din Biblie, prin intermediul doctrinelor şi învăţăturilor. În opinia unora, declaraţiile doctrinare nu sunt altceva decât nişte vorbe goale, lipsite de importanţă. Aceasta este o răstălmăcire regretabilă. Fără doctrinele sănătoase, credinţa noastră se va abate de la principii şi va deveni superficială. În loc să creştem în credinţă, vom constata că ea îşi va pierde treptat sensul. Doctrinele nesănătoase ne vor abate atenţia de la Hristos la noi înşine sau la altceva care se presupune că ar fi important pentru mântuirea noastră. Dacă nu ne întemeiem credinţa pe învăţătura biblică sănătoasă, ne aflăm în marele pericol de a ne rătăci de centrul credinţei noastre: Isus Hristos, Domnul nostru.

8. Cine trebuie să se afle în centrul predicilor şi al mărturiei noastre? 1 Cor. 1,23; 2,2

Studiul 13

Accentul pus pe importanţa doctrinei sănătoase trebuie însoţit de hotărârea fermă de a ancora ceea ce spunem în Isus Hristos. Tot ce credem şi tot ce numim doctrină trebuie să aibă legătură cu Cel în care ne-a fost făgăduită mântuirea veşnică. Dacă nu are legătură cu Isus Hristos, doctrina respectivă nu este decât o informaţie tehnică interesantă din punct de vedere intelectual şi nimic mai mult. Însă dacă este înrădăcinată în Isus Hristos, doctrina ne va ajuta să înţelegem mai bine planul de răscumpărare şi va sprijini relaţia noastră cu Domnul Isus. Gândeşte-te la câteva învăţături false care există în lumea creştină: chinul veşnic în iad; predestinaţia (unii oameni au fost sortiţi mântuirii, iar alţii, pierderii veşnice); credinţa că Isus Hristos nu este Dumnezeu, ci doar un mare om. Cum afectează aceste învăţături concepţia noastră despre Dumnezeu şi despre Planul de Mântuire?

160

Comentarii pentru instructori loace electronice. Acum, o singură persoană poate da mărturie la nivel global. Cum putem folosi tehnologia pentru a vorbi despre Isus?

4. APLICĂ!

161

Studiul 13

Cere-le membrilor grupei să citească sau să recitească, din cartea Hristos, Lumina lumii, de Ellen G. White, capitolul 25 („Chemarea ucenicilor”). Rugaţi-L pe Dumnezeu să vă dea puterea Duhului Său, pentru a accepta din nou chemarea lui Isus la ucenicie şi la slujire.

Vineri, 26 iunie

Studiu suplimentar

Pentru diferitele provocări ale misiunii individuale şi colective a adventiştilor de ziua a şaptea, citeşte Jon L. Dybdahl, ed., Adventist Mission in the 21st Century [Misiunea adventiştilor în secolul XXI] [Hagerstown, Md.: Review and Herald® Publishing Association, 1999). Vezi şi Ellen G. White, „Planul lui Dumnezeu cu Biserica Sa”, din cartea Faptele apostolilor, pag. 9-16. „Biserica este instrumentul ales de Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor. Ea a fost organizată pentru slujire, iar misiunea ei este aceea de a duce lumii Evanghelia. De la început, planul lui Dumnezeu a fost acela ca, prin biserica Sa, să descopere lumii plinătatea şi desăvârşirea Sa. Membrii bisericii, aceia pe care i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată, au datoria de a face cunoscută mărirea Sa. Biserica este depozitara bogăţiilor harului lui Hristos şi, prin biserică, în cele din urmă, chiar domniile şi ’stăpânirile din locurile cereşti’ vor vedea ultima şi deplina desfăşurare a iubirii lui Dumnezeu (Efeseni 3,10).” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, pag. 9

Întrebări pentru discuţie

Studiul 13

– Discutaţi la grupă despre răspunsurile pe care le-aţi dat la ultima întrebare de la secţiunea de miercuri. Ce asemănări şi ce deosebiri există între răspunsurile voastre? – Analizează cu atenţie biserica locală. Pe ce se pune accent? Pe biserică şi pe împlinirea nevoilor ei sau pe misiune şi pe mărturisire? Cum putem să menţinem o atitudine echilibrată? Cu alte cuvinte, cum să-i facem ucenici pe cei care ni se alătură şi, în acelaşi timp, cum să îndeplinim însărcinarea de a duce Evanghelia la toţi oamenii? Care este poziţia bisericii tale în această privinţă şi cum poţi să contribui la îmbunătăţirea activităţii ei? – Cum ne protejăm la nivel de biserică de numeroasele curente teologice periculoase care încearcă să pătrundă între învăţăturile noastre şi să le altereze? Rezumat: Evanghelia lui Isus Hristos trebuie predicată în toată lumea. Aceasta este responsabilitatea tuturor celor care se numesc ucenici. Fiecare dintre noi a primit anumite daruri importante şi făgăduinţa Duhului Sfânt. Predicarea Evangheliei trebuie să se bazeze pe doctrina sănătoasă, care îşi are izvorul în Acela care Se află în centrul Evangheliei.

162

VEŞTI MISIONARE

27 iunie Sunt hotărât să slujesc

Nyuma s-a oprit puţin din săpat, şi-a îndreptat spatele şi apoi mi-a spus: „Muncesc din greu şi merg înainte în pofida greutăţilor, fiindcă vreau să împlinesc scopul pe care îl are Dumnezeu cu mine şi să Îl slujesc.” Şi are dreptate. În ciuda problemelor financiare, el continuă să-şi urmărească ţinta de a studia la Universitatea Valley View din Ghana. În prezent, Nyuma participă la construirea capelei din campusul universităţii. Capela, care va beneficia de darurile din Sabatul al treisprezecelea, va avea 2 500 de locuri şi se va afla în centrul campusului universitar. Nyuma îşi doreşte să vadă capela terminată şi, bineînţeles, să îşi împlinească visul de a fi student acolo. Nyuma a crescut în Sierra Leone. Împreună cu prietenii lui, Nyuma parcurge în fiecare zi distanţa de 12 kilometri dus-întors. După ce a absolvit clasele primare, tutorele lui l-a trimis să muncească la fermă, în loc să-l trimită mai departe la şcoală. Tatăl lui a aflat că tutorele nu-l lasă la şcoală, l-a luat de acolo şi l-a înscris la o şcoală gimnazială din altă regiune a ţării. Aici, Nyuma i-a cunoscut pe adventiştii de ziua a şaptea şi apoi s-a botezat. Viaţa lui s-a schimbat şi a înţeles că Dumnezeu îl chema să lucreze ca pastor. A reuşit să-şi continue studiile până la pensionarea tatălui lui, dar după aceea a rămas fără bani. Şi-a găsit o slujbă, a câştigat suficienţi bani ca să-şi continue studiile şi a absolvit liceul la 21 de ani. Apoi, în ţara lui a izbucnit un război civil crunt. Mii de oameni au fost mutilaţi sau ucişi. „Dumnezeu m-a salvat ca să Îi slujesc”, spune Nyuma. În următorii şase ani, el a lucrat ca evanghelist laic în Sierra Leone. În final, a reuşit să se înscrie la Universitatea Valley View din Ghana, ca să studieze teologia. După primii doi ani de studiu, a fost nevoit să plece să câştige bani pentru taxe. Nyuma nu este descurajat că nu are cu ce să-şi plătească studiile. El s-a oferit să muncească la construirea bisericii. Convingerea lui este că Dumnezeu îl cheamă să fie pastor. „Dumnezeu mă ajută să depăşesc aceste probleme şi mă pregăteşte să Îi servesc.” Hotărârea lui Nyuma îi încurajează şi pe alţi oameni să îşi pună o ţintă şi să o împlinească. Nyuma va fi un pastor bun. Darurile noastre vor susţine şcolile preuniversitare şi universitare din aproape 200 de ţări. Darul pentru Sabatul al treisprezecelea va contribui la construirea capelei Universităţii Valley View. Vă mulţumim. Seth A. Laryea este preşedintele Universităţii Valley View de lângă Accra, Ghana. Nyuma Kondorfili Mustapha este student la această universitate.

175