Studiul 12 Instructori Majori

Studiul 12

13-19 iunie

Comunitatea Pentru studiul din această săptămână, citeşte: Gen. 11,1-4; 12,1-3; 1 Cor. 12,12-27; Efes. 4,1-13; Apoc. 22,1-6.

Sabat după-amiază Text de memorizat: „Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele Lui.” (1 Corinteni 12,27) Oamenii sunt fiinţe sociale. Dumnezeu ar fi putut să creeze o sută de milioane de fiinţe umane care să trăiască izolate una de cealaltă şi să-şi urmărească propriile scopuri. Însă El a creat la început un bărbat şi o femeie şi a declarat că nu este bine ca omul să fie singur. Bărbatul şi femeia se completau unul pe celălalt. Ei trebuiau să se înmulţească şi să aducă la existenţă o familie formată din mai mulţi membri care, la rândul lor, aveau să formeze alte familii şi alte grupuri sociale. Unul dintre cele mai importante grupuri sociale din care pot face parte oamenii este biserica. Din nefericire, mulţi nu mai recunosc beneficiile sociale pe care le aduce apartenenţa la o biserică. Fără îndoială că biserica este mai mult decât un club pentru bărbaţii şi femeile cu aceleaşi preocupări. Biserica este o comunitate de credincioşi care au în comun experienţa mântuirii şi care recunosc că Hristos este Domnul lor.

Pentru studiul Bibliei la rând: Iov 35 – Psalmi 35

139

Studiul 12

Scurtă prezentare a studiului: A crede şi a aparţine sunt două noţiuni înrudite. Dumnezeu vrea să facem parte din comunitatea pe care El a format-o. Este un privilegiu să faci parte din această comunitate, dar această apartenenţă presupune şi unele responsabilităţi. Fiecare dintre noi putem contribui în modul nostru specific la închegarea trupului lui Hristos.

Duminică, 14 iunie

Dumnezeu vrea să formeze un popor

În Geneza 11 se găseşte relatarea despre un experiment legat de un edificiu comunitar neautorizat de Dumnezeu. După potop, urmaşii supravieţuitorilor din arcă au luat decizia de a se uni şi de a construi o cetate şi un turn, undeva în partea de sud a Irakului de astăzi. Dumnezeu a fost foarte nemulţumit văzându-i, întrucât nu aceasta era voia Sa. Totuşi, în capitolul următor – în Geneza 12 – ideea de comunitate este adusă din nou în discuţie, dar într-un sens pozitiv. Dumnezeu i-a spus lui Avraam (care pe atunci se numea Avram) că dorea să aducă la existenţă un popor care să fie al Lui.

1. Care este deosebirea principală între iniţiativa de a construi Turnul Babel şi planul lui Dumnezeu de a face din Avraam şi din urmaşii acestuia poporul Său? Compară Gen. 11,1-4 cu Gen. 12,1-3. ______________________________________________________________ ______________________________________________________________ Începând cu chemarea lui Avraam, Vechiul Testament are în centru experienţele poporului lui Dumnezeu, eşecurile şi biruinţele acestuia. Poporul Israel avea rolul de a-L face cunoscut celorlalte popoare pe Dumnezeul legământului lor. Ei trebuiau să pregătească astfel calea pentru venirea lui Mesia. Se ştie că Israelul, ca popor, nu a reuşit să îşi îndeplinească această misiune. Când a venit, Mesia a fost respins şi dat la moarte ca un criminal, de către conducătorii care ar fi trebuit să Îl întâmpine ca pe Răscumpărătorul lor. Totodată însă, mulţi au rămas credincioşi Domnului şi au alcătuit un nucleu din care avea să se formeze mai târziu Biserica Creştină.

2. Citeşte 1 Petru 2,9.10. Ce mesaj ne transmit aceste versete? ______________________________________________________________

Studiul 12

Poporul lui Dumnezeu din Noul Testament este format din evrei şi din neamuri, din bărbaţi şi femei din orice popor, limbă sau neam. La fel ca Israelul din Vechiul Testament, el are acum responsabilitatea de a le vorbi oamenilor despre harul divin. La fel ca Israelul din vechime, el constituie o comunitate specială de credincioşi. Ce asemănări există între vechiul Israel şi biserica din zilele noastre? Ce lecţii putem învăţa de la cei din vechime? Ce greşeli trebuie să evităm?

140

Comentarii pentru instructori

Obiectivele instructorului în legătură cu membrii grupei: La nivelul cunoştinţelor: Să explice că a face parte din comunitatea bisericii înseamnă a avea anumite responsabilităţi faţă de biserică şi faţă de lume. La nivelul sentimentelor: Să aibă sentimentul apartenenţei la biserică şi să considere că această apartenenţă este un privilegiu. La nivel practic: Să-i motiveze să facă tot ce ţine de ei, ca să menţină unitatea bisericii în Hristos.

SCHIŢA STUDIULUI: I. O comunitate responsabilă (1 Petr. 2,9.10) De-a lungul istoriei biblice, Dumnezeu a avut un popor ales. În Vechiul Testament, poporul Său era Israelul. În Noul Testament era biserica primară. Astăzi, noi suntem poporul ales al lui Dumnezeu şi avem răspunderea de a fi ispravnici buni ai bisericii Lui. Ne îndeplinim noi această responsabilitate?

II. Comunitatea lui Hristos (Efes. 4,16) A. În versetul acesta, care este şi textul de memorizat de săptămâna aceasta, biserica este numită trupul lui Hristos. Fiecare parte a trupului are un anumit scop. Care este locul tău în trupul lui Hristos? Cum pot colabora diferitele părţi ale corpului? Cum pot colabora membrii bisericii tale în mod mai eficient? B. Luând în considerare faptul că faci parte din trupul lui Hristos, cum poţi să contribui personal la răspândirea Cuvântului?

III. O comunitate unită (Efes. 4,3-6.11-13) Isus Hristos este principalul liant al bisericii. Însă unitatea este obţinută şi prin sprijinul şi încurajarea reciprocă a membrilor; biserica în care există divergenţe profunde poate ajunge la destrămare. Ce poţi să faci pentru a promova unitatea în biserica ta locală?

141

Studiul 12

Rezumat: Suntem membri ai trupului lui Hristos şi avem privilegiul de a-L sluji ca o familie unită. Să nu uităm care este ţinta noastră şi să menţinem adevărata unitate în Hristos.

Luni, 15 iunie

Privilegiul apartenenţei

Pedagogul şi scriitorul american Laurence J. Peter spunea odată: „Dacă mergi la biserică, nu înseamnă neapărat că eşti creştin, tot aşa cum, dacă intri într-un garaj, nu eşti neapărat maşină!” A face parte cu adevărat din biserica lui Hristos înseamnă mai mult decât să ai numele trecut în registrul comunităţii. Înseamnă să înţelegi ce este biserica şi care este rolul tău în ea. În multe ocazii, Pavel îi numeşte pe credincioşi sfinţi (Efes. 1,1; Fil. 1,1; Col. 1,2). Cuvântul acesta a căpătat în zilele noastre un sens pe care nu îl avea în timpurile biblice. Sfinţii nu sunt oameni desăvârşiţi sau perfecţi; ei nu sunt oameni care au fost declaraţi „sfinţi” după o procedură ecleziastică îndelungată şi complexă, întreprinsă după moartea lor. „Pe Pavel [şi pe alţi scriitori biblici], termenul sfânt nu-l ducea cu gândul la un vitraliu, aşa cum ne duce pe noi astăzi. Sfântul nu era un creştin desăvârşit din vechime, ci un om obişnuit, chemat şi pus deoparte de Dumnezeu, care aparţinea comunităţii de credinţă.” – John C. Brunt, The Abundant Life Bible Amplifier: Romans (Boise, Idaho: Pacific Press® Publishing Association, 1996), pag. 42

3. Care este rolul principal al celor care fac parte din biserică – din „trupul lui Hristos”? Care trebuie să fie relaţia dintre „sfinţi”? 1 Cor. 12,12-27 ______________________________________________________________ ______________________________________________________________

Studiul 12

Calitatea de membru nu este acordată doar pentru a realiza o statistică. Fiecare membru al bisericii are de îndeplinit un rol unic şi are de adus o contribuţie proprie. Dacă cineva este îndepărtat, apare o anumită disfuncţie în sistem. În acelaşi timp, niciun membru nu poate pretinde că rolul lui este cu mult superior rolului altuia. Simbolul trupului alcătuit din mai multe organe ilustrează în mod excepţional acest adevăr. Unele părţi ale corpului par a fi mai importante decât altele. Inima, creierul, plămânii şi stomacul fac parte dintre organele vitale; totuşi buna funcţionare sau disfuncţia unei mici glande se poate dovedi, la un moment dat, o chestiune de viaţă şi de moarte. Care este rolul care ţi se potriveşte în comunitatea locală? Eşti mulţumit cu rolul acesta? Eşti invidios pe rolul altcuiva? Te asemeni mai degrabă cu un organ mort, disfuncţional? Sau încerci să preiei anumite roluri care nu îţi aparţin? Cum te pot ajuta cuvintele lui Pavel să înţelegi mai bine ce rol ai?

142

Comentarii pentru instructori

PAŞII ÎNVĂŢĂRII 1. MOTIVEAZĂ Ideea centrală pentru creşterea spirituală: Comunităţile de credinţă au fost concepute de Dumnezeu să fie o binecuvântare atât pentru ele însele, cât şi pentru lume. Daniel a întâlnit-o pe doamna Georgeta la înmormântarea nepoatei acesteia. Mai târziu, el a căutat o ocazie de a o încuraja şi de a o cunoaşte mai bine. Au stat de vorbă despre moartea prematură a nepoatei ei, dar apoi conversaţia a luat o altă turnură, când a întrebat-o dacă a observat vreo schimbare în zona în care ea trăise toată viaţa. – Fiule, a început ea, am văzut mai multe schimbări decât mi-am dorit. Îmi amintesc că odată puteam să merg pe stradă noaptea târziu, fără să-mi fie teamă, a spus ea, începând să-şi depene amintirile. Îmi amintesc că mama mea şi alte câteva femei aveau grijă de proaspetele mămici când îşi aduceau bebeluşii acasă. Adulţii aveau grijă de copii, iar copiii îi respectau pe adulţi. Oamenii aveau grijă unii de alţii. Apoi, a adăugat resemnată: – Acum nu mai este aşa. Doamna Georgeta deplângea dispariţia spiritului comunitar. În timp ce vorbea, lui Daniel i-a venit ideea că Dumnezeu a creat biserica Sa tocmai pentru a veni în întâmpinarea acestei nevoi. De discutat: Cere-le membrilor grupei să povestească despre ocaziile în care au văzut la lucru spiritul comunitar şi spiritul de întrajutorare. Comentariu biblic I. Dumnezeu vrea să aibă un popor (Citiţi, în cadrul grupei, Geneza 11,1-4 şi Geneza 12,1-3.) Se poate considera că istoria biblică este o consemnare a eforturilor lui Dumnezeu de a înfiinţa un popor care să Îl reprezinte pe El, şi nu interesele lor personale. În Geneza 11,1-4, constructorii Turnului Babel au format o comunitate cu unica intenţie de a se înălţa pe ei înşişi. De asemenea, în Geneza 12,1-3 este surprinsă apariţia unei comunităţi. Dumnezeu îl cheamă pe Avram şi îi făgăduieşte: „Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta” (v. 2). Mai departe, El adaugă: „Îţi voi face un nume mare” (v. 2). Dumnezeu vrea să facă din Avram un neam mare, cu un anumit scop: „Toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine” (v. 3). Comu-

143

Studiul 12

2. APROFUNDEAZĂ!

Marţi, 16 iunie

Responsabilităţile membrilor

Apartenenţa la trupul lui Hristos este un mare privilegiu. Acest adevăr este subliniat de un alt simbol: toţi facem parte din familia lui Dumnezeu. „Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu!” (1 Ioan 3,1) Însă privilegiile sunt însoţite de obicei de responsabilităţi.

4. Ce ne transmite simbolul bisericii ca trup al lui Hristos, în care fiecare membru este o parte a acestui trup, cu privire la responsabilităţile individuale? Efes. 4,1-13 ______________________________________________________________ „Toţi trebuie să acţioneze ca într-un mecanism bine structurat, în care fiecare parte componentă depinde de cealaltă, dar are o activitate distinctă. Fiecare îşi îndeplineşte rolul care i-a fost desemnat şi activitatea care i-a fost rânduită. Dumnezeu îi invită pe membrii bisericii Sale să primească Duhul Sfânt, să trăiască în armonie şi în bună înţelegere unii cu alţii, să îşi unească interesele în dragoste.” – Ellen G. White, My Life Today, pag. 276

5. Ce alte responsabilităţi importante le revin membrilor bisericii? 1 Cor. 16,2; 1 Tes. 5,14.17.25; Evr. 10,25; 1 Petru 3,15 ______________________________________________________________

Studiul 12

Mulţi oameni trăiesc în societăţi bazate pe consum şi, prin urmare, au tendinţa de a aduce mentalitatea de consum şi în biserică. Ei se întreabă Ce îmi oferă biserica?, în loc să îşi pună întrebarea: Care poate fi contribuţia mea în biserică, prin talentele şi prin darurile mele? În anul 1961, când a fost desemnat preşedinte al Statelor Unite, John F. Kennedy a rostit următoarele cuvinte memorabile: „Nu întreba ce poate să facă ţara pentru tine, ci întreabă ce poţi tu să faci pentru ţara ta.” Aceste cuvinte pot fi aplicate şi la atitudinea noastră faţă de biserică. Deşi biserica face multe pentru cei care o frecventează şi participă la activităţile ei, ar trebui ca, mai întâi de toate, să ne punem mereu întrebarea: Ce să fac, ca să slujesc mai bine? Cum pot să-i încurajez pe alţii? Cum pot să fiu un model pentru tineri? Cum pot să contribui la crearea unei atmosfere spirituale plăcute, în care oamenii să-şi găsească pacea sufletească şi împlinirea nevoilor? Pune-ţi întrebările următoare şi analizează-ţi răspunsurile cu onestitate: Care este motivul principal pentru care vin la biserică? Ce primesc? Ce pot să ofer?

144

Comentarii pentru instructori nităţile de credinţă sunt aduse la existenţă de Dumnezeu pentru a fi o binecuvântare. De discutat: Care sunt cauzele eşecului poporului Israel de a fi o binecuvântare pentru lume? Cum putem noi, Israelul spiritual, să fim o binecuvântare pentru lume? (Vezi 1 Petru 2,9.10.) II. Privilegiul apartenenţei (Citiţi, în cadrul grupei, 1 Corinteni 12,12-27.) Probabil că niciun alt pasaj biblic nu surprinde mai bine decât 1 Corinteni 12,12-27, esenţa unităţii şi a egalităţii care trebuie să existe în trupul lui Hristos, adică în biserică. Toţi membrii sunt importanţi, oricât de neînsemnată ar părea contribuţia lor la trupul lui Hristos. Se pare că Pavel vrea să argumenteze că „mădularele trupului care par mai slabe sunt de neapărată trebuinţă. Şi părţile trupului care par vrednice de mai puţină cinste le îmbrăcăm cu mai multă podoabă.” (1 Cor. 12,22.23) De discutat: Ce atitudine ar trebui să aibă biserica faţă de membrii care fac greşeli de natură morală sau etică?

IV. Unitate în diversitate (Citiţi, în cadrul grupei, Ioan 14,6; Efeseni 4,3.13.) Efeseni 4,13 îi invită pe membrii trupului bisericii să atingă un ideal frumos: unitatea în credinţă şi în cunoaşterea Fiului lui Dumnezeu, pentru ca trupul să ajungă „la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos”. Dacă acesta este finalul măreţ pe care îl doreşte Dumnezeu

145

Studiul 12

III. Responsabilitatea apartenenţei (Citiţi, în cadrul grupei, Efeseni 4,1-13; Matei 20,20-34.) Credincioşii din Efes, cărora li se adresează Pavel în scrisoarea sa, erau oameni obişnuiţi, care ajunseseră să-L cunoască pe Hristos ca Mântuitor şi care învăţau cum să facă din El Domnul vieţii lor. În Efeseni 4,1-13, apostolul Pavel îi roagă să se poarte „într-un chip vrednic de chemarea” (v. 1) pe care au primit-o: să fie răbdători, blânzi, uniţi, gata să se roage, smeriţi şi să îşi accepte rolurile pe care le-au primit de la Dumnezeu. Pavel a înţeles în mod corect că, „în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos” (v. 12), este necesar spiritul de sacrificiu. Acest spirit este o modalitate de pregătire a poporului lui Dumnezeu pentru lucrarea de slujire. De discutat: Cum s-ar schimba bisericile noastre, dacă ne-am îndeplini împreună responsabilităţile care ne revin ca membri, potrivit cu Evrei 10,25, 1 Tesaloniceni 5,14.17.25 şi 1 Corinteni 16,2?

Miercuri, 17 iunie

Unitate în diversitate

Mulţi creştini militează pentru realizarea unităţii între numeroasele confesiuni. Ei vorbesc despre „scandalul” schismei şi al dezbinării şi menţionează că Hristos le-a cerut urmaşilor Săi, în mod repetat, să rămână uniţi. Unitatea este o temă importantă şi pentru Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea, care este ameninţată din interior de fragmentare şi de polarizare. Însă unitatea pe care o caută adventiştii nu poate fi redusă la unitatea organizaţională sau la uniformitatea stilului de închinare şi a altor ritualuri. Ea are un sens mai profund.

6. Care sunt trăsăturile principale ale adevăratei unităţi creştine? Ioan 14,6; Efes. 4,3.13 A fi una în Hristos înseamnă a fi una în adevăr. Hristos a spus despre Sine că este Adevărul. Adevărata unire presupune un angajament comun faţă de Cuvântul lui Dumnezeu şi faţă de învăţăturile lui fundamentale şi o dorinţă comună de a le aplica. Însă ea nu presupune ca toţi membrii să gândească la fel şi să se închine exact la fel. Ea nu anulează diversitatea culturală care îmbogăţeşte şi înfrumuseţează biserica din toată lumea.

7. Ce ne spune descrierea Noului Ierusalim cu privire la diversitatea care caracterizează biserica lui Dumnezeu? Apoc. 21 şi 22,1-6; mai ales, 21,12-14.19.26 şi 22,2

Studiul 12

Chiar dacă descrierea este în primul rând simbolică, Noul Ierusalim este un loc real, pe care Dumnezeu îl creează pentru poporul Său. Ceea ce ne surprinde atunci când citim aceste pasaje este sublinierea diversităţii. Şi nu este de mirare, întrucât cei răscumpăraţi provin „din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi din orice neam” (Apoc. 5,9; Apoc. 7,9). Popoarele care intră pe porţile Noului Ierusalim şi care vor locui pe Noul Pământ sunt ca mlădiţele care cresc pe aceeaşi viţă-de-vie. „Între mlădiţele viţei există diversitate, însă în această diversitate este unitate. Toate mlădiţele cresc din acelaşi butuc. Toate mlădiţele îşi trag seva din aceeaşi sursă. Dacă suntem mlădiţele adevăratei Viţe, între noi nu vor exista dispute, lupte pentru supremaţie sau defăimări.” – Elen G. White, General Conference Bulletin, 25 aprilie 1901 Dacă în ceruri va fi atâta diversitate, de ce există atât de multe conflicte etnice în bisericile noastre? De ce dorim să facem parte din comunitatea celor care ne seamănă şi nu din comunitatea celor diferiţi de noi?

146

Comentarii pentru instructori pentru biserica Sa, atunci Isus este singura cale spre acest final. El este Calea! Dar este esenţial să nu uităm că diversitatea cu care ne-a înzestrat Dumnezeu încetează să mai fie o binecuvântare şi devine un blestem atunci când Hristos este subordonat moravurilor şi practicilor culturale moştenite. De discutat: Isus este viţa şi noi suntem mlădiţele (Ioan 15,1-17). Cum putem transforma diversitatea într-un beneficiu, şi nu într-o pierdere? V. Temelia bisericii: Isus Hristos (Citiţi, în cadrul grupei, Matei 16,18.) „’Pe această piatră’, a zis Isus, ’voi zidi biserica Mea’. În prezenţa lui Dumnezeu şi a tuturor fiinţelor cereşti, în prezenţa oştilor nevăzute ale locuinţei morţilor, Hristos a întemeiat biserica Sa pe Stânca cea vie. Stânca aceasta este El Însuşi – corpul Său, frânt şi zdrobit pentru noi. Porţile locuinţei morţilor nu pot să biruie o biserică ridicată pe această temelie.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, pag. 413 De discutat: Dacă Isus a zidit biserica pe o temelie solidă şi dacă a împuternicit-o să împlinească voia Lui, cum se explică starea ei căldicică? (Vezi Apocalipsa 3,13-15.)

3. ILUSTREAZĂ! Întrebări pentru meditaţie: • Trupul lui Hristos, descris în 1 Corinteni 12,12-27, este Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea sau din el fac parte şi credincioşi din alte biserici? Explică-ţi răspunsul. • Cum ne ajută Matei 5,13.14 să înţelegem rolul pe care îl avem de îndeplinit în lume?

Lucrarea misionară: Cum poţi să le vorbeşti celor necredincioşi despre bucuriile şi binecuvântările pe care le trăieşti datorită faptului că faci parte din această comunitate de credinţă?

147

Studiul 12

Întrebări aplicative: • Ce ne spune Matei 20,20-34 despre efortul lui Isus de a-i uni pe ucenicii Lui? • Enumeră trei modalităţi prin care comunitatea locală poate coopera cu o biserică adventistă din altă cultură pentru a sluji nevoilor societăţii.

Joi, 18 iunie

Temelia bisericii: Isus Hristos

Vorbim adesea despre biserica noastră. Avem multe motive să ne mândrim cu biserica noastră. Pe de altă parte, ştim că biserica noastră nu este desăvârşită. Am investit în ea din ceea ce suntem, din talentele, timpul, energia şi banii noştri, şi avem motive întemeiate să considerăm că ne aparţine. Cu toate acestea, în ultimă instanţă, biserica nu este a noastră. Este a lui Dumnezeu. Şi situaţia se schimbă radical.

8. Ce a declarat Hristos ca răspuns la întrebarea A cui este biserica? Mat. 16,18 Afirmaţia lui Hristos cu privire la piatra pe care urma să fie zidită biserica lui Dumnezeu a fost înţeleasă greşit de mulţi oameni. Dacă se ţine cont de întregul context şi de toate celelalte dovezi biblice, nu se găseşte niciun argument care să susţină faptul că Petru ar fi fost piatra pe care s-a întemeiat biserica şi că autoritatea ar fi fost transferată de la el asupra episcopilor de Roma care l-au urmat. Mărturisirea lui Petru că Hristos era Fiul Dumnezeului Celui viu (Mat. 16,16) a fost piatra pe care Şi-a întemeiat Dumnezeu biserica.

9. Gândeşte-te la semnificaţia altor simboluri folosite pentru a sublinia acelaşi adevăr, şi anume că biserica este zidită pe Isus Hristos şi că biserica este a Lui, şi nu a noastră. Efes. 2,20; Efes. 4,15.16; Apoc. 1,12-16.20

Studiul 12

Ca şi în cazul altor pasaje din cartea Apocalipsa, descrierea lui Isus Hristos din capitolul 1,12-20 este plină de simboluri preluate din Vechiul Testament. Hristos este înfăţişat ca umblând printre şapte sfeşnice, îmbrăcat în haine de Mare Preot. Gândurile ne duc aproape imediat la simbolul sfeşnicului din sanctuarul din vechime, care reprezenta prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său. Înainte să prezinte în detaliu „lucrurile care au să se întâmple în curând” (1,1), cartea Apocalipsa se asigură mai întâi că vom privi totul din perspectiva corectă: descoperirea lui Isus Hristos, Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Marele nostru Preot ceresc, care nu este o divinitate distantă şi inertă, ci Acela care umblă prin mijlocul bisericii Sale. Dacă biserica este a lui Dumnezeu, care este rolul nostru în ea? Nu înseamnă că suntem ispravnicii ei? Ce responsabilităţi ne revin în acest caz? Îţi îndeplineşti aceste responsabilităţi? Ce ai putea îmbunătăţi în această privinţă?

148

Comentarii pentru instructori

4. APLICĂ!

149

Studiul 12

Probabil că majoritatea membrilor grupei au sentimentul apartenenţei la trupul lui Hristos, dar poate că mulţi dintre ei au înţeles abia acum că au un rol special şi o responsabilitate faţă de acest trup. Invită-i să spună dacă au învăţat ceva nou din studiul de săptămâna aceasta şi cum cred ei că pot să slujească mai bine în biserica lui Dumnezeu.

Vineri, 19 iunie

Studiu suplimentar

Pentru un studiu adventist complet asupra naturii bisericii, vezi R. Dederen, ed., Handbook of Seventh-day Adventist Theology [Manual de teologie adventistă] (Hagerstown. Md.: Review and Herald® Publishing Association, 2000), pag. 538-581. Vezi şi capitolul 45 din Hristos, Lumina lumii de Ellen G. White (pag. 410-428). „Adevărul mărturisit de Petru este temelia credinţei credincioşilor. Hristos Însuşi a afirmat că în aceasta constă viaţa veşnică. Dar faptul că cineva avea această cunoştinţă nu era un motiv de proslăvire de sine. Petru nu primise această descoperire datorită înţelepciunii sau bunătăţii sale. Niciodată natura omenească nu poate, de la sine, să ajungă la o cunoaştere a naturii divine. ’Cât cerurile-i de înaltă; ce poţi face? Mai adâncă decât locuinţa morţilor; ce poţi şti?’ (Iov 11,8) Numai Duhul înfierii ne poate descoperi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, pag. 412

Întrebări pentru discuţie

Studiul 12

– Este calitatea de membru o condiţie necesară pentru mântuire? Sau devenim membri ai bisericii din alte motive? Dacă da, care sunt acestea? Ce avantaje avem din faptul că facem parte din trupul bisericii? Pe de altă parte, la ce lucruri trebuie să fim atenţi? – Unii oameni spun: „Nu mai merg la biserică, pentru că nu mă ajută cu nimic. Când merg în natură, am o experienţă religioasă mai profundă decât atunci când ascult o predică plictisitoare.” Ce ai răspunde? – Meditează la întrebările din secţiunea de miercuri, referitoare la diversitatea bisericii noastre. De ce creştinii trebuie să fie cei mai iubitori şi mai prietenoşi oameni, indiferent de deosebirile etnice? Ce putem face pentru a împlini ceea ce ne cere Domnul cu privire la buna înţelegere dintre oamenii de rase şi etnii diferite?

Rezumat: Biserica a apărut ca urmare a iniţiativei divine: este biserica lui Dumnezeu, şi nu biserica noastră. Noi suntem membre ale trupului lui Hristos – fiecare dintre noi are un rol distinct –, dar nu trebuie să uităm niciodată că El este Capul. Nu suntem chemaţi la uniformitate, ci trebuie să ne străduim să menţinem adevărata unitate în Hristos.

150

VEŞTI MISIONARE

20 iunie Mergeţi înainte

Tomas Repsys este ofiţer în armata lituaniană. El L-a întâlnit pe Mântuitorul în urmă cu câţiva ani. A fost impresionat de părtăşia credincioşilor şi de învăţăturile Bisericii Adventiste şi a simţit că Dumnezeu îl îndeamnă să îşi împărtăşească credinţa cu camarazii lui. Dar nu ştia exact cum să înceapă. Repsys a studiat Biblia şi alte cărţi creştine, astfel încât credinţa lui să aibă o temelie solidă şi să poată răspunde la întrebări. Însă a descoperit că majoritatea oamenilor nu doreau să audă de Dumnezeu. El s-a rugat ca Domnul să-i dea înţelepciune şi să îl trimită la persoanele cu care putea să-şi împărtăşească credinţa. După ce s-a rugat mult, Repsys a fost numit să lucreze la sediul armatei, o poziţie pe care ştie că a primit-o de la Dumnezeu, ca să poată lucra cu colegii lui de acolo. După aceea, a aflat că s-a înfiinţat o organizaţie creştină numită ECHOS (European Christian Home Organization for Soldiers – Organizaţia creştină europeană pentru soldaţi). Obiectivele acestei organizaţii se asemănau cu ceea ce îşi propusese el să facă şi s-a alăturat ei. A început să îi invite pe soldaţi la prelegeri pe diferite teme: viaţa de familie, principiile sănătăţii şi principiile creştine. Astfel, a putut să îi invite pe soldaţi să participe şi la studii biblice. Pe lângă faptul că susţine prelegeri şi studii biblice săptămânale, grupul ECHOS organizează ieşiri speciale pentru soldaţi, o dată la două luni. Ieşirile constau în vizite la diferite obiective istorice şi turistice şi un serviciu divin susţinut de Repsys sau de unul dintre ceilalţi soldaţi creştini. De regulă, participă în jur de 25 de soldaţi. Lucrarea aceasta ajută la identificarea soldaţilor interesaţi de lucrurile spirituale. Repsys i-a invitat pe soldaţi acasă la el, ca să stea mai mult de vorbă cu ei, despre Dumnezeu. În Lituania, stagiul militar este de scurtă durată. Însă prin eforturile lui Tomas Repsys şi ale colegilor lui creştini, soldaţii tineri, plecaţi de acasă poate prima dată, pot afla despre Domnul Hristos. Lituania a făcut parte din Uniunea Sovietică. În prezent, în această ţară există aproximativ 1 000 de adventişti de ziua a şaptea (1 adventist la 3 400 lituanieni) care se închină în 17 biserici. Darurile pe care le aducem astăzi vor susţine câteva programe de evanghelizare din Lituania şi din alte zone ale lumii. Vă mulţumim.

174