Studiul 11 - Instructori Majori

Studiul 11

6-12 iunie

Isprăvnicia Pentru studiul din această săptămână, citeşte: Deut. 8,18; Ps. 50,12; Mat. 24,46; 25,14-30; Luca 4,16; 1 Cor. 6,19.20.

Sabat după-amiază Text de memorizat: „Pentru că celui ce are i se va da şi va avea de prisos, dar de la cel ce n-are se va lua şi ce are!” (Matei 25,29)

Scurtă prezentare a studiului: Cum întrebuinţez talentele, timpul, resursele materiale şi tot ceea ce mi-a dat Dumnezeu în grijă? Când îmi îndeplinesc responsabilităţile, Îl am în vedere pe Creatorul şi Răscumpărătorul meu? Aceasta este isprăvnicia.

Pentru studiul Bibliei la rând: Iov 15 – 34

127

Studiul 11

Isprăvnicia nu înseamnă numai administrarea resurselor financiare şi grija ca Dumnezeu să primească cele zece procente. Ea presupune mult mai mult decât atât. „Cuvântul ispravnic este greşit înţeles şi chiar necunoscut în societatea noastră. În vocabularul modern nu avem niciun termen care să transmită sensul lui deplin. Termenul supraveghetor nu reuşeşte să surprindă ideea responsabilităţii care îi revine ispravnicului. Termenul manager (administrator) nu reuşeşte să definească relaţia dintre proprietar şi ispravnic. Custode este un termen care denotă prea multă pasivitate. Termenul agent a devenit în zilele noastre prea înrudit cu interesul personal. Ambasador are conotaţii politice şi nu include şi sensul de slujitor. Gardian este prea administrativ şi îşi pierde sensul individual. Tutore este legat în exclusivitate de responsabilităţile părinteşti.” – R. Scott Rodin, Stewards in the Kingdom [Ispravnicii Împărăţiei], (Downers Grive, Ill.: InterVarsity Press, 2000), pag. 27

Duminică, 7 iunie

Talanţii

Dacă s-ar fi oferit un premiu pentru explicaţia cea mai clară dată vreodată unui concept profund şi amplu, Isus l-ar fi câştigat cu uşurinţă pentru parabola talanţilor.

1. Citeşte Matei 25,14-30. Care este mesajul de bază pe care vrea să-l transmită Isus aici? ______________________________________________________________

Studiul 11

______________________________________________________________ Realitatea numărul unu: Cu toţii avem talanţi. Să observăm că toţi robii din parabolă primesc cel puţin un talant. Niciunul dintre ei nu rămâne fără vreun talant. Acesta este primul adevăr pe care dorea să-L imprime în mintea ucenicilor. Realitatea numărul doi: Nu avem toţi acelaşi număr de talanţi. Acesta este un fapt pe care trebuie să-l acceptăm. Unii oameni sunt înzestraţi cu mai mulţi talanţi, pe când alţii nu. Cei care au mai mulţi talanţi nu trebuie să-i desconsidere niciodată pe cei care au mai puţini. Ideea transmisă de Isus este clară: nu contează în primul rând numărul talanţilor; ceea ce contează este ce facem noi cu ceea ce am primit. Realitatea numărul trei: Unii refuză să îşi folosească talanţii. Unii nici măcar nu reuşesc să-şi descopere talanţii. Din nefericire, nimeni nu le aminteşte de darurile pe care le au. Sau poate că şi-au dat seama ce talanţi au, dar, dintr-un motiv sau altul, refuză să depună efortul de a-i întrebuinţa. Realitatea numărul patru: Neîntrebuinţarea talanţilor este o faptă gravă. „Robul netrebnic” nu mai primeşte o a doua şansă. El este aruncat „în întunericul de afară; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor” (Mat. 25,30) – descrierea simbolică a stării de nefiinţă din moartea a doua. Neîntrebuinţarea darurilor pe care ni le-a încredinţat Dumnezeu ne periclitează nu numai viaţa aceasta, ci şi viaţa veşnică. Aceasta înseamnă că îndeplinirea cu credincioşie a activităţii de ispravnic este un lucru important pentru experienţa noastră creştină, este o caracteristică esenţială a uceniciei. Care sunt darurile tale? Ce faci cu ele? Le foloseşti numai în interes personal şi pentru a-ţi îndeplini dorinţele sau le foloseşti şi în slujba Domnului? De ce este importantă întrebarea aceasta?

128

Comentarii pentru instructori

Obiectivele instructorului în legătură cu membrii grupei: La nivelul cunoştinţelor: Să arate că isprăvnicia este un stil de viaţă. La nivelul sentimentelor: Să îi motiveze să cunoască bucuria pe care o oferă o viaţă de isprăvnicie. La nivel practic: Să îi încurajeze să administreze resursele pe care le-au primit de la Dumnezeu.

SCHIŢA STUDIULUI: I. Viaţa de isprăvnicie (Luca 16,1-12) A. Pasajul acesta conţine una dintre cele mai folosite parabole, atunci când este abordat subiectul isprăvniciei – o parabolă în care talanţii sunt echivalaţi cu banii. Însă isprăvnicia înseamnă mai mult decât întrebuinţarea prudentă a banilor; isprăvnicia înseamnă să Îl punem pe Dumnezeu pe primul loc în viaţa noastră. În ce privinţă poţi să devii un ispravnic mai bun? B. În lucrarea Sa de trei ani şi jumătate, Isus a realizat foarte mult, împletind misiunea cu relaţia cu familia şi prietenii şi, nu în ultimul rând, cu creşterea spirituală personală. Cum poţi imita exemplul lui Isus în viaţa ta?

II. Bucuria pe care o aduce isprăvnicia (Rom. 12,1) A. Pavel ne îndeamnă să aducem trupurile noastre ca o jertfă vie, plăcută, înaintea lui Dumnezeu. Ce trebuie să facem pentru a realiza practic acest lucru? B. Viaţa de isprăvnicie este o închinare neîntreruptă. Ce sentimente trăieşti când ştii că te închini lui Dumnezeu prin tot ce faci? A. Biblia ne învaţă că fiecare lucru îşi are timpul lui. De aici înţelegem că trebuie să avem o viaţă echilibrată. În ce privinţe este isprăvnicia o cale de a acţiona echilibrat? B. Şi noi trebuie să ne străduim să fim echilibraţi în tot ce facem. Cum putem dobândi echilibrul care L-a caracterizat pe Isus? Rezumat: Isprăvnicia este o parte esenţială a uceniciei. Stabileşte-ţi responsabilităţile şi valorile în ordinea importanţei şi trăieşte în conformitate cu planul lui Dumnezeu pentru tine.

129

Studiul 11

III. Echilibrul în viaţa de isprăvnicie (Ecl. 3,1)

Luni, 8 iunie

Timpul

Există o abundenţă de cărţi şi de cursuri pe tema administrării timpului. Ele îi ajută pe oameni să îşi folosească mai bine timpul. Multor creştini le-ar prinde bine să le citească sau să participe la un seminar de acest gen. Însă există anumite aspecte legate de folosirea timpului pe care le putem învăţa numai din Biblie şi îndeosebi studiind viaţa lui Isus.

2. Ce învăţăm din Evanghelii despre modul în care Şi-a folosit Isus timpul? Care sunt elementele demne de notat, în afară de programul Său încărcat? Ce alte pasaje te pot ajuta să obţii mai multe informaţii? Matei 4,23 _____________________________________________________ Marcu 1,29-31 __________________________________________________ Luca 4,16 ______________________________________________________ Ioan 2,1-11 _____________________________________________________

Studiul 11

Ioan 12,2 ______________________________________________________ Pentru viaţa noastră tumultuoasă, exemplul lui Isus este înviorător şi demn de imitat. Isus trudea mult şi era cu totul dedicat misiunii Sale. Însă avea grijă să nu piardă binecuvântările Sabatului. Evangheliile ne arată foarte clar că El Îşi lua timp pentru Tatăl Său, pentru prieteni, pentru relaxare şi pentru o masă bună. Acest mod de administrare a timpului (sau, mai bine zis, de isprăvnicie a timpului) se va dovedi o binecuvântare pentru toţi cei care îl vor aplica. Biblia nu îi laudă pe oamenii care muncesc exagerat şi nici pe cei care sunt prea comozi. Ca întotdeauna, ea ne recomandă atitudinea echilibrată: să facem ce trebuie făcut, dar fără să ajungem la epuizare emoţională sau fizică. Dumnezeu este Stăpânul timpului nostru. Noi demonstrăm acest lucru prin faptul că păzim Sabatul şi prin timpul pe care îl devotăm rugăciunii şi închinării. Cei dragi ai noştri au dreptul la o parte din timpul nostru. Apoi trebuie să alocăm timp muncii, recreerii şi multor altor lucruri. De asemenea, trebuie să ne luăm un timp important şi pentru biserică. Însă trebuie să păstrăm mereu echilibrul, ca să nu cădem într-o capcană sau în alta. Care este tendinţa ta generală: să nu faci suficient de mult sau să faci prea mult? Cum poţi să duci o viaţă mai echilibrată în ceea ce priveşte administrarea timpului? De ce este important să ai o viaţă echilibrată?

130

Comentarii pentru instructori

PAŞII ÎNVĂŢĂRII 1. MOTIVEAZĂ! Ideea centrală pentru creşterea spirituală: Dumnezeu ne-a desemnat ispravnici ai unor daruri pe care trebuie să le folosim în slujba Sa. Doar pentru instructori: Darurile pe care ni le-a oferit Dumnezeu sunt unice pentru fiecare dintre noi şi sunt, în acelaşi timp, asemănătoare cu cele pe care le oferă tuturor copiilor Săi. Prezintă-le membrilor grupei darurile de mai jos, astfel încât să îşi amintească de faptul că le-au primit de la Dumnezeu şi că El este preocupat de modul în care sunt întrebuinţate. Activitate introductivă: Pregăteşte patru pungi pentru cadouri. Într-o pungă pune un ceas de perete, un cronometru sau un ceas de mână care să simbolizeze darul timpului. În altă pungă, pune un model anatomic al unei părţi a corpului, o sculptură sau o imagine cu corpul omenesc, care să simbolizeze darul sănătăţii fizice. În a treia pungă, pune diferite unelte, cum ar fi o pensulă, un calculator, o cheie fixă etc., pentru a simboliza talentele şi abilităţile noastre. În punga a patra, pune o maşină de jucărie, o casă de jucărie, o puşculiţă sau un portmoneu, pentru a simboliza posesiunile materiale. Invită-i pe membrii grupei să deschidă pe rând fiecare pungă. Subliniază ideea că, deşi mărimea şi tipul darurilor din fiecare pungă pot să difere de la o persoană la alta, toţi am primit daruri de la Domnul. Discutaţi despre asemănările şi deosebirile dintre darurile primite. Spre exemplu, deşi toţi avem la dispoziţie 24 de ore pe zi, unii dintre noi nu sunt căsătoriţi, alţii sunt căsătoriţi, iar alţii au copii. Unii lucrează pentru biserică, iar alţii nu. Viaţa unora dintre noi este mai lungă decât viaţa altora. Ce influenţă au aceşti factori asupra darului timpului, pe care l-am primit? Discutaţi despre următorul paradox: Dumnezeu ne-a oferit aceste daruri, însă ele sunt, în acelaşi timp, o investiţie. Discutaţi despre modul în care El Se aşteaptă să folosim aceste daruri. Doar pentru instructori: Parabola talanţilor ne vorbeşte despre isprăvnicie şi totodată face referire la alte parabole spuse de Isus în legătură cu darurile pe care le primim de la El. În această parte a studiului, studiaţi împreună, în cadrul grupei, principiile isprăvniciei prezentate în aceste parabole.

131

Studiul 11

2. APROFUNDEAZĂ!

Marţi, 9 iunie

Ispravnici ai trupului nostru

Majoritatea oamenilor din lumea noastră consideră că trupul le aparţine şi că ei decid absolut tot ce se întâmplă cu el. Acest lucru este valabil nu numai în cazul unui mare număr de femei care pretind că sunt libere să hotărască dacă ar trebui să recurgă la avort sau nu, dar şi în cazul multor oameni care cred că pot să folosească substanţe ilegale sau alimente nesănătoase ori să aibă relaţii sexuale cu oricâţi parteneri îşi doresc.

3. Citeşte 1 Corinteni 6,19.20. Ce ne spun aceste versete cu privire la corpul nostru? Cum putem aplica aceste învăţături în viaţa noastră?

Studiul 11

______________________________________________________________ Contextul imediat ne indică faptul că apostolul Pavel se referă în mod special la a abuza de corpul nostru prin imoralitate sexuală. Din nefericire, acest fapt este la fel de relevant în vremea noastră ca şi în Corintul antic, o cetate cunoscută pentru perversiunea locuitorilor ei. Ideea fundamentală este aceea că nu trebuie să „păcătuim împotriva trupului nostru”, deoarece noi nu suntem ai noştri. În primul rând, am fost creaţi de Dumnezeu prin Isus Hristos. El este Creatorul nostru şi, prin urmare, suntem răspunzători înaintea Sa pentru tot ce facem. În al doilea rând, El este Răscumpărătorul nostru, Cel care ne-a cumpărat „cu un preţ”. Isprăvnicia în ceea ce priveşte trupul nostru constă şi în grija faţă de sănătatea noastră. Ea înseamnă să avem grijă nu numai ce şi cât mâncăm, dar şi să ne odihnim cât trebuie şi să ne menţinem în formă printr-o activitate fizică adecvată. Nici nu se mai pune problema eliminării substanţelor care dau dependenţă sau care sunt dăunătoare într-un fel sau altul. Şi în această privinţă este nevoie de o atitudine echilibrată. „Nu trebuie să ne preocupe sănătatea în sine. Ea trebuie să facă parte din stilul de viaţă creştin şi să devină aproape un instinct. Preocuparea exagerată faţă de sănătate poate deveni o formă de idolatrie, care se interpune în relaţia noastră cu Dumnezeu. Trebuie să fim sănătoşi ca să Îi putem sluji lui Dumnezeu, dar sănătatea nu este un scop în sine.” – Leo R. Van Dolson şi J. Robert Sprangler, Healthy, Happy, Holy [Sănătoşi, fericiţi, sfinţi] (Washington, D.C.: Review and Herald® Publishing Association, 1975), pag. 43 Analizează principiile de sănătate (nu doar pe cele de alimentaţie) pe care le urmezi. Ce îmbunătăţiri trebuie să aduci? Ce schimbări trebuie să faci? Ce te împiedică să începi chiar acum?

132

Comentarii pentru instructori Opţional: După dezbaterea despre parabola talanţilor, se pot forma trei grupe mici; dă-i fiecărei grupe câte o parabolă pe care să o compare cu parabola talanţilor. La sfârşit, cere-i fiecărei grupe să îşi prezinte concluziile înaintea grupei reunite. Comentariu biblic I. Stăpânul şi avuţia sa (Citiţi, în cadrul grupei, Matei 25,14-30.) În parabola talanţilor, este clar că talanţii sunt ai stăpânului. El le încredinţează robilor săi avuţia sa, dar nu le-o face cadou, ci se aşteaptă ca, la întoarcerea din călătorie, să fie informat cu privire la ce au făcut cu ea şi să primească un profit. De ce este stăpânul atât de supărat pe robul al treilea, care nu a pus în negoţ talantul primit? De discutat: De ce primesc ispravnicii credincioşi mai mulţi talanţi de investit, în timp ce ispravnicul netrebnic rămâne fără talantul primit?

III. Cele zece fecioare (Citiţi, în cadrul grupei, Matei 25,1-13.) În această parabolă, untdelemnul nu este un dar; el trebuie cumpărat. În acest caz, untdelemnul nu poate fi cumpărat cu bani, ci cu credinţă. Prezenţa sau absenţa untdelemnului are consecinţe veşnice pentru cele zece fecioare. Este demn de observat faptul că parabola este despre zece fecioare, cinci înţelepte şi cinci neînţelepte, şi nu despre cinci fecioare înţelepte şi despre cinci prostituate neînţelepte. De ce se spune că toate sunt fecioare? Ce simbolizează ele? Fără îndoială că fecioarele sunt simbolul purităţii. Am putea spune că fecioria lor semnifică puritatea religiei. Însă ceea ce le deosebeşte pe cele înţelepte de cele neînţelepte sunt faptele lor. Fecioarele înţelepte au nu doar credinţă, ci o credinţă vie. Fecioarele înţelepte îşi păstrează candela plină cu untdelemn, susţinân-

133

Studiul 11

II. Oile şi caprele (Citiţi, în cadrul grupei, Matei 25,31-46.) Relatarea aceasta urmează imediat după parabola talanţilor. Care sunt binecuvântările materiale şi vremelnice de care se bucură şi oile, şi caprele? Nici oile şi nici caprele nu-şi dau seama cum a fost afectat Împăratul de modul în care au folosit ele binecuvântările primite, însă Împăratul le răsplăteşte isprăvnicia cu viaţa veşnică şi, respectiv, cu moartea veşnică, la fel ca stăpânul din parabola talanţilor. De discutat: De ce este isprăvnicia o chestiune de viaţă şi de moarte?

Miercuri, 10 iunie

Bunurile materiale

Este evident că isprăvnicia creştină nu se referă doar la bani, ci şi la bani. Banii sunt importanţi pentru noi şi au un rol principal în isprăvnicie.

4. Citeşte textele următoare: Lev. 27,30; Deut. 8,18; Ps. 50,12, Mal. 3,8-10; Mat. 6,31; Mat. 23,23. Ce lecţii putem extrage de aici? Compară răspunsurile tale cu afirmaţiile de mai jos: ______________________________________________________________ ______________________________________________________________ ______________________________________________________________

Studiul 11

______________________________________________________________ Adevărul numărul unu: Totul Îi aparţine lui Dumnezeu. Dumnezeu este stăpânul tuturor lucrurilor. El ne dă putere să muncim şi să ne întreţinem. Cei care spun Totul se datorează faptului că am muncit mult uită un adevăr vital, şi anume acela că Dumnezeu le-a dat putere să câştige banii respectivi. Adevărul numărul doi: Dumnezeu este pe primul loc în tot ce avem şi în tot ce facem, inclusiv în modul în care folosim banii. Înainte să îi cheltuieşti, ai grijă să pui deoparte zecimea şi darurile. Apoi, cheltuieşte ce a mai rămas în mod responsabil, conştient că isprăvnicia include folosirea întregii sume pe care ai primit-o. Adevărul numărul trei: Dumnezeu doreşte ca omul să Îi înapoieze cel puţin zece procente din venit. Acesta este un principiu din Vechiul Testament şi nu a fost anulat niciodată. În timpul Vechiului Testament, zecimea era primită de preoţi şi era folosită pentru susţinerea serviciilor de la sanctuar. La fel şi astăzi, zecimile noastre sunt primite şi întrebuinţate pentru susţinerea misiunii mondiale a bisericii, misiune pe care i-a încredinţat-o Dumnezeu. Adevărul numărul patru: Cu cât darul nostru este mai mare, cu atât primim o binecuvântare mai mare. Încearcă şi vei vedea cât de adevărate sunt cuvintele: „Este mai ferice să dai decât să primeşti” (Fapte 20,35). Oamenii vorbesc mult despre un lucru în care cred, dar, dacă nu sunt dispuşi şi să investească bani în acel lucru, vorbele lor sunt inutile. Ce spun zecimile şi darurile tale despre ceea ce ai în inimă? Ce spun ele despre credinţa ta?

134

Comentarii pentru instructori du-şi convingerile prin fapte. Ele sunt nişte ispravnici sau păzitori buni ai luminii primite. La lumina zilei, este dificil să faci distincţia între fecioarele înţelepte şi cele neînţelepte. Dar când vine noaptea, deosebirea este evidentă: candelele pline cu untdelemn luminează. Cele fără untdelemn nu luminează şi nici nu fac căldură pentru cei din jur. Candela fără untdelemn nu este de niciun folos; tot la fel este şi viaţa lipsită de Duhul Sfânt, care ne inspiră să lucrăm ca nişte ispravnici credincioşi ai tuturor lucrurilor care ne-au fost încredinţate. De discutat: Cu ce probleme legate de isprăvnicie se confruntă atât fecioarele înţelepte, cât şi fecioarele neînţelepte? Cum au reuşit fecioarele înţelepte să fie prevăzătoare? Ce principiu al isprăvniciei este ilustrat în această parabolă?

3. ILUSTREAZĂ! Doar pentru instructori: Foloseşte pungile cu daruri de la început pentru a-i ajuta pe membrii grupei să recunoască faptul că, deşi darurile primite de la Dumnezeu sunt preţioase, ele nu trebuie să ne capteze toată atenţia şi să fie scopul final al vieţii noastre.

Ilustraţie: O bătrână sărmană din vecinătate, care de-abia reuşea să-şi ducă zilele, s-a stins din viaţă în cele din urmă. Cei care au venit ca să se ocupe de bunurile ei au descoperit într-unul dintre sertarele din casă un teanc de cecuri. O rudă de departe îi trimisese cu regularitate bani, dar bătrâna, fie că nu ştia, fie în mod intenţionat, nu scosese banii de pe cecuri. Trăise toată viaţa într-o sărăcie lucie şi nu profitase de binecuvântările care îi fuseseră oferite.

135

Studiul 11

Activitate: Scrie pe tablă sau pe o foaie de hârtie o listă cu câteva lucruri mai importante decât timpul, bunurile materiale, trupul sau talentele. De pildă, poţi scrie mântuirea, viaţa, dragostea etc. Discutaţi despre relaţia dintre darurile pe care le primim de la Dumnezeu şi aceste valori veşnice. Darurile pe care ni le dă Dumnezeu fiecăruia dintre noi pot fi asemănate cu banii: putem să le investim pentru a ne dezvolta caracterul, pentru a sluji şi pentru a răspândi Evanghelia mântuirii sau putem să le cheltuim pe lucruri neînsemnate.

Joi, 11 iunie

În aşteptarea Revenirii

Există în parabole un aspect important legat de talanţii sau de polii care ne-au fost încredinţaţi. În Matei 25, „stăpânul” (v. 19) a plecat într-o călătorie lungă şi s-a întors, după mult timp, ca să le ceară socoteală slujitorilor lui de cele făcute. În Luca 19, ni se spune că „un om de neam mare” (v. 12) a plecat într-o ţară îndepărtată. Acolo a fost făcut împărat şi apoi s-a întors (v. 15). Isus S-a referit în mod categoric la El Însuşi. El dorea să-i înştiinţeze pe ucenici că urma să plece şi că avea să dureze un timp până când Se va întoarce. Atunci, El le va cere socoteală de modul în care s-au purtat cu ceea ce au primit.

5. Cum ar trebui să aşteptăm a doua venire a lui Hristos? Mat. 24,42-46. Ce semnificaţie practică au aceste versete?

Studiul 11

______________________________________________________________ Noi aşteptăm a Doua Venire şi trăim cu un scop. Nu aşteptăm stând cu mâinile încrucişate, ci lucrăm ca nişte ucenici devotaţi, care sunt ispravnici peste tot ce au primit. „Trebuie să veghem, având în vedere venirea Fiului omului; de asemenea, trebuie să fim sârguincioşi; se cere şi să lucrăm, şi să aşteptăm; cele două trebuie unite. Aceasta va da echilibru caracterului creştin, care va fi bine dezvoltat, simetric. Nu trebuie să avem simţământul că trebuie să neglijăm orice altceva şi să ne dedicăm doar meditaţiei, studiului şi rugăciunii; şi nici să fim fără astâmpăr şi mereu în grabă şi cu treburi, neglijând evlavia personală. Aşteptarea, vegherea şi lucrul trebuie îmbinate. ’În sârguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului.’” – Ellen G. White, Căminul adventist, pag. 23 Noi aşteptăm să Se întoarcă Stăpânul tuturor lucrurilor. El va veni în curând şi ne va întreba ce am făcut cu darurile noastre, cu timpul nostru, cu energia noastră fizică şi cu resursele noastre materiale. Faptul că El vine să evalueze rezultatele isprăvniciei noastre nu trebuie să ne sperie deloc. Robul care şi-a ascuns talantul şi care a refuzat să îl întrebuinţeze i-a adus stăpânului o acuzaţie cu totul falsă: că stăpânul era un „om aspru”, care secera de unde n-a semănat. Ceilalţi robi, care au fost ispravnici credincioşi, nu erau de aceeaşi părere. Fiecare efort pe care l-au depus pentru a-şi îndeplini însărcinarea s-a meritat din plin şi L-au auzit pe stăpânul lor spunând: „Intră în bucuria stăpânului tău” (Mat. 25,21). Dacă Isus ar veni săptămâna viitoare, ce ţi-ar spune cu privire la activitatea ta de săptămâna trecută?

136

Comentarii pentru instructori Aplicaţie personală: Folosim noi toate binecuvântările pe care ni le oferă Dumnezeu? Dacă nu le folosim, ce consecinţe va avea acest lucru asupra noastră şi asupra celor din jurul nostru? Doar pentru instructori: Propune-le membrilor grupei următoarele activităţi individuale, prin care să-şi exercite calitatea de ispravnici în săptămânile care urmează. • Ce activităţi de slujire îţi aduc cea mai mare bucurie? Alcătuieşte o listă cu cinci activităţi care ţi-au adus o mare satisfacţie şi, dacă timpul îţi permite, descrie în detaliu ce anume ţi-a adus cea mai mare bucurie. Ce îţi spune lista aceasta despre darurile pe care ţi le-a dat Dumnezeu? Cum poţi să te bucuri din plin de aceste daruri? • Propune-ţi să îţi faci un carnet în care să notezi din 15 în 15 minute tot ce faci în fiecare zi din săptămână. La sfârşitul săptămânii, socoteşte cât timp ai petrecut la serviciu, cât timp te-ai recreat, cât timp ai pus deoparte pentru familie, pentru exerciţii fizice, pentru relaţia ta cu Dumnezeu etc. Observă cu atenţie cât timp ai petrecut fără folos. Este nevoie să îţi reorganizezi timpul? Dumnezeu este Creatorul timpului şi ţi l-a oferit în dar. Cum Se aşteaptă El să folosim timpul? • Alcătuieşte o listă cu toate calităţile fizice personale, cum ar fi: forţă musculară, vedere bună, capacitatea de a te deplasa etc. Notează şi bunurile materiale, deprinderile sociale şi capacităţile intelectuale, dar şi talentele şi abilităţile. Ai folosit aceste calităţi şi avantaje în slujba lui Dumnezeu? Cum au evoluat ele de-a lungul timpului? În ce alte feluri poţi să le foloseşti pentru Dumnezeu? • Propune-ţi să foloseşti una dintre calităţile acestea în lucrarea lui Dumnezeu. Alcătuieşte câte un plan pe o lună, pe trei luni, pe un an şi pe cinci ani, în care să precizezi paşii concreţi pe care doreşti să-i faci pentru a întrebuinţa acest talant. Marchează zilele importante pe un calendar şi ţine-l la îndemână. În primul rând, nu uita să aduci acest plan înaintea lui Dumnezeu în fiecare zi.

137

Studiul 11

4. APLICĂ!

Vineri, 12 iunie

Studiu suplimentar

Pentru un studiu aprofundat asupra temei isprăvniciei, citeşte cartea Sfaturi privind administrarea creştină a vieţii, în care au fost compilate comentariile lui Ellen G. White pe această temă. Citeşte mai ales capitolul VIII, care tratează despre motivaţiile corecte ale dăruirii (pag. 195-206). „Domnul nu va cere de la săraci ceea ce ei nu pot să aducă; El nu va cere de la bolnavi energia fizică pe care trupul lor slăbit nu poate să o aibă. Nimeni nu trebuie să deplângă faptul că nu poate să-L slăvească pe Dumnezeu prin nişte talanţi care nu i-au fost încredinţaţi niciodată. Dar dacă aveţi un singur talant, întrebuinţaţi-l bine şi se va înmulţi. Dacă talanţii nu sunt îngropaţi, ei vor câştiga, la rândul lor, alţi talanţi.” – Comentariile Ellen G. White, Comentariul biblic A.Z.Ş., vol. 5, pag. 1100

Întrebări pentru discuţie:

Studiul 11

– Cum să înţelegem tema isprăvniciei şi a responsabilităţii pe care o avem faţă de Dumnezeu, în contextul mântuirii numai prin credinţă? Suntem mântuiţi pentru faptul că suntem ispravnici buni? Sau să înţelegem că isprăvnicia arată cât de reală este credinţa noastră? De ce nu trebuie să cădem în deznădejde, nici măcar atunci când greşim în această privinţă? – De ce este greşită ideea că, dacă trăieşti corect, Dumnezeu îţi va da mulţi bani şi multă sănătate? De ce această concepţie este o pervertire a adevăratelor principii ale isprăvniciei? – Dezbateţi următoarea afirmaţie: „Oamenii cei mai mari şi mai înzestraţi sunt nefolositori dacă nu se aşază la dispoziţia lui Dumnezeu. Pe scurt, disponibilitatea este mai importantă decât abilitatea.” – Mike Nappa, The Courage to Be a Christian [Curajul de a fi creştin] (West Monroe, La.: Howard Publishing Co., 2001), pag. 164 – Ce sfat i-ai da unui membru al bisericii care are probleme financiare şi care spune că nu poate să-I dea Domnului zecimea şi darurile? Câte moduri de abordare a acestei persoane există?

Rezumat: Fiecare dintre noi a primit cel puţin un talant. Am primit anumite resurse. În calitate de ispravnici, se aşteaptă din partea noastră să administrăm aceste resurse cât mai bine posibil şi să recunoaştem că tot ce avem vine de fapt de la Dumnezeu. Isprăvnicia nu trebuie privită ca o îndatorire dificilă, ci ca un mod plăcut de ordonare a priorităţilor vieţii.

138

VEŞTI MISIONARE

13 iunie Un vânzător devine pastor

Povestită lui John K. McGhee de către Ram* Mă numesc Ram*. Locuiesc în zona Munţilor Himalaya, din nordul Indiei. Aveam un mic magazin în munţi şi mă descurcam bine. Câştigam bani suficienţi cât să supravieţuiesc împreună cu părinţii mei. Dar simţeam că îmi lipseşte ceva. Aveam convingerea că viaţa înseamnă mai mult decât muncă, mâncare şi somn. Eram nerăbdător să mă căsătoresc şi să am copii, dar de multe ori mă întrebam: Oare îmi va umple familia golul din suflet? Îmi place să citesc şi am studiat filozofia mistică şi alte filozofii, în încercarea de a înţelege universul. Dar simţeam că ceva îmi scapă. Într-o zi, am cumpărat o carte. Am început să o citesc şi mi-am dat seama că este cea mai valoroasă carte din biblioteca mea; conţinea nişte istorisiri interesante şi, la început, povestea cum a apărut lumea. Vorbea despre un Dumnezeu pe care eu nu-L mai cunoscusem până atunci. Le-am spus şi prietenilor mei despre această carte minunată, Biblia. Dar numai câţiva auziseră de ea. Unii dintre prietenii mei mai şcoliţi m-au îndemnat să nu o mai citesc. „Este o carte de-a străinilor”, mi-au spus ei. „Ei încearcă să ne constrângă să ne schimbăm religia.” Am fost curios să aflu dacă acuzaţiile lor erau adevărate. În oraşul nostru nu locuiau misionari. Apoi, într-o zi, au trecut prin faţa magazinului meu doi străini. L-am întrebat pe unul dintre ei dacă era misionar. „Da, sunt”, a răspuns el şi mi-a spus că îl cheamă Ravi*. Eu i-am explicat că doream să aflu adevărul despre lumea noastră. Deşi locuia la câţiva kilometri depărtare, mi-a promis că se va întoarce să stăm de vorbă. Pastorul Ravi mi-a făcut mai multe vizite şi, după un timp, ne-am împrietenit şi a devenit profesorul meu. Mi-am dorit foarte mult să le împărtăşesc şi altora ceea ce învăţam de la pastorul Ravi. Imediat ce s-a ivit ocazia, am închis magazinul şi am început să le vorbesc rudelor şi vecinilor despre ceea ce învăţam. I-am spus şi pastorului Ravi despre dorinţa mea de a predica despre aceste adevăruri minunate. El m-a ajutat cu o sumă de bani ca să închid magazinul şi să pot învăţa cum să fac ucenici pentru noul meu prieten, Isus. Acum păstoresc o grupă mică de noi credincioşi dintr-un sat învecinat. Darurile voastre au făcut posibil ca Biblia să ajungă în satul meu. Vă mulţumesc! Acum le vorbesc despre ea tuturor celor cu care mă întâlnesc. Dr. John K. McGhee este vicepreşedintele spitalului adventist din Diviziunea Asia de Sud (India şi Nepal). *Numele lor au fost schimbate.

173