Studiul "nebunia" Profetului

Studiul 10

28 noiembrie – 4 decembrie

„Nebunia” profetului Pentru studiul din această săptămână, citeşte: Numeri 22-24; Deut. 1,30; 20,4; Mat. 15,14; 1 Cor. 2,14; 2 Petru 2,14-16; Apoc. 3,17.

Sabat după-amiază

Istoria lui Balaam este bine cunoscută şi este folosită deseori pentru a lua în derâdere anumite persoane: „Dacă Dumnezeu a putut să vorbească prin măgăriţa lui Balaam, atunci El poate să vorbească şi prin cutare.” Însă, dintr-un anumit punct de vedere, istoria lui nu este deloc amuzantă. Deşi poate fi privită din mai multe unghiuri, întâlnirea lui Balaam cu Domnul poate fi socotită o ilustraţie a modului în care păcatul ne poate duce pe calea pierzării, dacă rămâne nebiruit şi dacă nu ne împotrivim lui prin puterea lui Dumnezeu. Balaam este amintit în Noul Testament de trei ori (2 Petru 2,15.16; Iuda 11; Apoc. 2,14) şi de fiecare dată referirile la el nu sunt laudative. Dimpotrivă, el este un prototip (un simbol) al păcatului. Petru vorbeşte despre „nebunia” lui Balaam. Nu era vorba despre o nebunie în sensul de tulburare psihică, ci mai degrabă despre o nebunie a unui om mânat de lăcomie în aşa măsură, încât a fost gata să asculte de Balac şi, în schimbul unei sume de bani, să facă răul pe care acesta i l-a cerut. Dacă profetul Balaam a putut să se lase pradă „nebuniei”, cu cât mai mare este pentru noi primejdia de a repeta fapta lui!

Pentru studiul Bibliei la rând: 2 Corinteni 8 – Filipeni 4

115

Studiul 10

Text de memorizat: „Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii cari au umblat după ea au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.” (1 Timotei 6,10)

Duminică, 29 noiembrie

Un împărat fricos şi înşelat

Încearcă să te pui în situaţia lui Balac, împăratul Moabului. În faţa lui se întindea o mare de oameni, un popor care ieşise din Egipt şi care supravieţuise numai printr-o minune (cum altcumva?) în deşert, timp de patru decenii. Acum, îşi aşezase tabăra „în şesurile Moabului” (Num. 22,1), nu departe de împărăţia lui. Poporul acesta nu îi transmisese niciun mesaj de ameninţare şi nu intenţiona să îi invadeze ţara, dar Balac era, pe bună dreptate, speriat. El ştia ce li se întâmplase împăratului Og, al Basanului, şi împăratului Sihon, al amoriţilor, cel care îi biruise mai înainte pe moabiţi (Num. 21,26). Pe lângă aceasta, ştia ce se întâmplase şi cu canaaniţii (vers. 1-3). Nu este de mirare că era speriat!

1. De ce era Balac atât de speriat de israeliţi? Numeri 22,1-6 ______________________________________________________________ ______________________________________________________________

2. De fapt, dacă Israel constituia într-adevăr o ameninţare, de ce ar fi trebuit să se teamă Balac, de fapt? Gen. 48,21; Ex. 15,1; Deut. 1,30; 20,4 ______________________________________________________________

Studiul 10

______________________________________________________________ Este oarecum ironic faptul că Balac, aflat în faţa unui popor pe care el îl considera un duşman de neînvins, cheamă tocmai un profet al Dumnezeului acestui popor pe care dorea să-l vadă blestemat şi învins. Nu ştim dacă el şi-a dat seama de acest lucru; dar, cunoscând relatarea, noi înţelegem că planurile lui erau sortite eşecului încă de la început. Ne putem întreba de ce nu a chemat un om sfânt din ţara lui ca să le ceară zeilor moabiţi să-l apere de Israel. De ce a chemat el un profet al Dumnezeului celui adevărat? Răspunsul se găseşte în Numeri 22,6: „Vino, te rog, să-mi blestemi pe poporul acesta, căci este mai puternic decât mine; poate că aşa, îl voi putea bate şi-l voi izgoni din ţară, căci ştiu că pe cine binecuvântezi tu este binecuvântat şi pe cine blestemi tu este blestemat.” Întreabă-te cât de mult îţi doreşti să te bizui pe Dumnezeu şi cât te bizui pe tine însuţi, pe banii tăi, pe locul tău de muncă, pe talentele tale etc. Cum poţi să înveţi să te desprinzi de aceste lucruri şi să-ţi îndrepţi privirea spre Domnul? De ce este atât de greu? Vezi 1 Cor. 2,14.

116

Comentarii pentru instructori

Obiectivele instructorului La nivelul cunoştinţelor: Să descrie tragica apostazie a unui profet care a fost amăgit să-L dezonoreze pe Dumnezeu în schimbul bogăţiilor. La nivelul sentimentelor: Să îi ajute pe membrii grupei să înţeleagă pericolul jocului cu ispita de orice fel. La nivel practic: Să îi îndemne pe membrii grupei să fugă de ispită, îndreptându-şi atenţia asupra harului şi bunătăţii lui Dumnezeu.

SCHIŢA STUDIULUI I. Cunoştinţe: Apostazia profetului A. Deşi a declarat că nu poate să facă şi să spună decât ce îi porunceşte Dumnezeu, Balaam a încercat totuşi să satisfacă dorinţa lui Balac de a-l blestema pe Israel. De ce? Dacă Dumnezeu i-a permis în cele din urmă să se ducă la Balac, de ce îngerul s-a aşezat în drumul lui? Cum Şi-a manifestat Dumnezeu harul faţă de Balaam? B. Ce ne spune Apoc. 2,14 despre modul în care a reuşit Balaam, în cele din urmă, să satisfacă dorinţa lui Balac de a le face rău israeliţilor?

II. Sentimente: Pericolul jocului cu ispita A. Încercăm şi noi la fel ca Balaam să dăm impresia că Îl ascultăm pe Dumnezeu, în timp ce, în realitate, încercăm să ne satisfacem dorinţele proprii? B. Binecuvântările rostite de Balaam asupra lui Israel înfăţişează o imagine frumoasă a acestui popor slab şi răzvrătit. Ce dorinţă trezesc aceste binecuvântări în sufletul nostru? A. Deşi suntem la fel de slabi ca şi Israel şi cădem uşor pradă ispitei, ce putem face ca să avem parte de „moartea celor neprihăniţi” de care vorbea Balaam? Ce putem face pentru a evita să cădem în ispita în care a căzut el? B. Cum putem obţine binecuvântările rostite de Balaam asupra copiilor lui Dumnezeu? Rezumat: Un profet al lui Dumnezeu se rătăceşte, din cauză că râvneşte răsplata promisă de un împărat.

117

Studiul 10

III. Practic: Leu sau prada leului?

Luni, 30 noiembrie

Balaam

Cine era acest Balaam? „Balaam fusese cândva un om bun şi un profet al lui Dumnezeu; dar decăzuse şi se lăsase pradă lăcomiei după avere; cu toate acestea, el încă mai mărturisea a fi slujitor al Celui Preaînalt. El nu era în necunoştinţă de tot ce făcuse Dumnezeu pentru Israel şi, când trimişii şi-au făcut cunoscută solia, el ştia prea bine că era de datoria lui să refuze darurile lui Balac şi să le dea drumul solilor să plece. Dar el şi-a îngăduit să se joace cu ispita.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi (ediţia 1999), pag. 451.

3. La prima vedere, Balaam ne dă impresia că rămâne cu hotărâre de partea Domnului. Dar, dacă citim cuvintele lui cu atenţie, ce indicii avem că el s-a jucat cu ispita? Numeri 22,7-21

Studiul 10

______________________________________________________________ Balaam le-a cerut solilor să rămână la el în noaptea aceea, spunându-le că nu le va da un răspuns clar decât după ce va cere sfat de la Domnul. Probabil că, întrucât Îl cunoştea sau cel puţin Îl cunoscuse pe Domnul, el şi-a dat seama că blestemele nu aveau cum să se atingă de Israel. În acest caz, nu avea nevoie să mai ceară sfatul lui Dumnezeu; poate că el a făcut această cerere în speranţa că Domnul va hotărî altceva. În ambele cazuri, el a deschis poarta ispitei prin faptul că le-a cerut solilor să înnopteze la el, în loc să-i trimită înapoi imediat. În definitiv, solii aduseseră cu ei „daruri pentru ghicitor” (vers. 7)! Să observăm ce s-a întâmplat la cea de-a doua venire a solilor, când aceştia i-au promis mai mult decât în prima ocazie. Dumnezeu îi spusese: „fiindcă oamenii aceştia au venit să te cheme… du-te”, dar cu condiţia să facă numai ce avea să-i spună El (vers. 20). Însă, a doua zi de dimineaţă, înainte ca trimişii Moabului să spună vreun cuvânt, Balaam a pus şaua pe măgăriţă şi a plecat imediat cu ei. Altfel spus, în pofida pretenţiilor lui că este credincios şi că nu se lasă cumpărat, Balaam de-abia aştepta să pună mâna pe toate bogăţiile promise.

4. Cum a descris Petru faptele lui Balaam? Ce avertizare ne dă cu privire la lăcomie şi ispită? De ce este atât de uşor să găsim scuze pentru păcat, până acolo încât să nu-i mai vedem gravitatea? 2 Petru 2,14-16 ______________________________________________________________ ______________________________________________________________

118

Comentarii pentru instructori

PAŞII ÎNVĂŢĂRII Ideea centrală pentru creştere spirituală: În studiul acesta, membrii grupei vor descoperi cât de perfidă este lăcomia şi cum să nu se lase cuprinşi de ea. Dacă munca, studiile, familia şi chiar responsabilităţile din biserică ne acaparează viaţa, atunci impulsurile şi influenţele de altă natură decât cele divine ajung să ne ia în stăpânire şi să ne dicteze ce decizii să luăm. Cereţi-le membrilor grupei să discute despre lăcomie şi despre planificarea timpului. Săptămâna aceasta, descoperim că istoria lui Balaam – aparent o poveste hazlie despre o măgăriţă cuvântătoare care i se împotriveşte stăpânului ei ambiţios – ne arată, de fapt, cum poate lăcomia să pună stăpânire pe noi, în ciuda unor înclinaţii bune. La început, suntem tentaţi să considerăm că Balaam este neghiob, şi nu nebun. De altfel, cine ar mai încerca să blesteme pe poporul lui Dumnezeu după ce a auzit o măgăriţă vorbind şi după ce a fost avertizat clar de un înger, fără să mai punem la socoteală cuvintele directe din partea lui Dumnezeu, care îl îndemnau să nu se ducă la Balac? Dar aflăm că Balaam s-a lăsat cuprins în aşa măsură de dorinţa de a primi răsplata promisă, încât a dat la o parte judecata sănătoasă şi devotamentul lui faţă de Dumnezeu. Dacă nu ne lăsăm călăuziţi de voinţa lui Dumnezeu, cine va prelua frâiele vieţii noastre? Lăcomia? Dacă nu ne închinăm lui Dumnezeu, atunci în faţa cui ne plecăm? Ce să facem pentru ca lăcomia să nu se instaleze în locul cuvenit lui Dumnezeu? De discutat: Dacă am analiza agendele şi planurile noastre pentru o zi, am descoperi multe lucruri despre priorităţile noastre. Este uşor să afirmăm că Dumnezeu ocupă primul loc în viaţa noastră, însă modul în care ne petrecem ziua contrazice deseori această declaraţie. Unde Se găseşte Dumnezeu în listele cu lucrurile pe care trebuie să le facem?

2. APROFUNDEAZĂ! Biblia este plină de personaje înşelate de lăcomie: de la împăratul Ahab, cu dorinţa lui nelegiuită de a avea via lui Nabot (1 Împăraţi 21), şi până la Iuda, care L-a trădat pe Domnul Isus pentru treizeci de monede de argint (Mat. 26,15). Cum ne ajută relatările biblice despre lăcomie (inclusiv relatarea de săptămâna aceasta) să înţelegem de ce Dumnezeu nu o poate suferi?

119

Studiul 10

1. MOTIVEAZĂ!

Marţi, 1 decembrie

O confruntare neobişnuită

După ce a hotărât în sufletul lui să pună mâna pe toate răsplătirile oferite de împărat, Balaam a pornit la drum împreună cu trimişii Moabului. El mărturisea că este credincios şi poate credea aceasta cu sinceritate, dar Domnul ştia ce se întâmpla în inima lui şi a intervenit.

5. Citeşte Numeri 22,22-34 şi răspunde la următoarele întrebări: Ce semnificaţie simbolică are faptul că animalul necuvântător l-a văzut pe Îngerul Domnului, în timp ce Balaam, profetul lui Dumnezeu, nu a putut să-l vadă? Vezi şi Ţef. 1,17; Mat. 15,14; Apoc. 3,17. ______________________________________________________________ ______________________________________________________________ Ce îi răspunde Balaam măgăriţei? Ce ne spune răspunsul lui iraţional despre adevăratele lui intenţii şi despre lăcomia lui după bogăţie? În mod normal, ce ar face cei mai mulţi dintre oameni, dacă un animal ar începe să le vorbească? ______________________________________________________________ ______________________________________________________________ ______________________________________________________________ Observă cum S-a purtat Dumnezeu cu Balaam. Ce ne spune aceasta despre harul Său? ______________________________________________________________

Studiul 10

______________________________________________________________ De-a lungul secolelor, s-a scris mult despre această întâmplare, una dintre cele mai ciudate din Biblie. Comentatorii propun mai multe interpretări. Însă un lucru este cert: Balaam era un bărbat care a avut o relaţie specială cu Domnul. La urma urmei, Domnul încă îi vorbea într-un mod familiar. Şi totuşi, în ciuda acestei relaţii, Balaam era hotărât să facă ceea ce dorea el. Ai constatat vreodată până acum că lupţi împotriva Domnului? În ce fel (poate mai subtil decât Balaam)? Ai luat vreodată decizia să faci ce vrei tu, deşi ştiai că nu aceasta este voia lui Dumnezeu? Cum poţi să renunţi la această atitudine?

120

Comentarii pentru instructori

I. Păcatul lui Acan (Iosua 6 şi 7) Istoria lui Acan din Iosua 6 şi 7 ne arată că lăcomia, oricum ar fi ascunsă, îl afectează atât pe făptaş, cât şi pe cei din jur. Israeliţii ştiu că nu au voie să ia din lucrurile din Ierihon. Şi totuşi, un om nesocoteşte interdicţia clară a lui Dumnezeu şi reuşeşte, în haosul creat după biruinţă, să sustragă o manta frumoasă, două sute de sicli de argint şi o placă de aur în greutate de cincizeci de sicli. Convins că nimeni nu va descoperi lucrurile furate, Acan le ascunde în cort, mândru de fapta lui. Urmează apoi o înfrângere zdrobitoare, iar Iosua Îl întreabă pe Dumnezeu de ce. „Eu nu voi mai fi cu voi, dacă nu nimiciţi ce este dat spre nimicire din mijlocul vostru”, îi spune Dumnezeu lui Iosua (Iosua 7,12). Din mărturia lui Acan, aflăm că lăcomia este poarta spre hoţie şi spre viclenie: „le-am poftit şi le-am luat; iată, sunt ascunse în pământ, în mijlocul cortului meu”. Chiar dacă ni se pare că lucrurile luate de Acan din Ierihon ar fi mărunte şi că pedeapsa exagerată, istoria ne arată cât de primejdios este să lăsăm ca dorinţele noastre să pună în umbră poruncile lui Dumnezeu şi, mai mult chiar, să ne purtăm ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. De discutat: Ce dovezi avem că Balaam era convins că putea să-şi ascundă lăcomia de Dumnezeu? Observaţi răspunsul pe care I-l dă lui Dumnezeu în Numeri 22,34: „Nu ştiam că Te-ai aşezat înaintea mea în drum.” Poate că era adevărat că nu L-a văzut pe Îngerul Domnului care îi bloca drumul spre Moab, dar de ce a avut el impresia că poate să-L păcălească pe Dumnezeu, prefăcându-se că purtarea lui este curată, mai ales că Dumnezeu îi atrăsese deja atenţia cu privire la atitudinea lui? Ce paşi concreţi putem face pentru a evita încumetarea lui Balaam?

121

Studiul 10

Comentariu biblic „Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine” (Exod 20,3), spune prima poruncă. A zecea poruncă răzbate de pe vârful Muntelui Sinai, declarând: „Să nu pofteşti” (Exod 20,17). De ce a ales Dumnezeu să încheie Decalogul cu această poruncă referitoare la un păcat aparent atât de neînsemnat, în comparaţie cu crima sau cu închinarea la idoli? Relatările de mai jos ne arată cât de însemnată este în realitate lăcomia şi ne ajută să înţelegem de ce a ales Dumnezeu să încheie Decalogul în felul acesta – El ştia cât de uşor devine lucrul poftit un „alt dumnezeu”, pe care ajungem, în cele din urmă, să-l aşezăm în locul Domnului. În Iosua 6 şi 7 şi în 2 Împăraţi 5, descoperim ce se întâmplă atunci când pofta Îl înlătură pe Dumnezeu din viaţa noastră, atunci când lăcomia se transformă în idolatrie.

Miercuri, 2 decembrie

„Moartea celor neprihăniţi”

După incidentul cu măgăriţa, Balaam s-a înfăţişat înaintea lui Balac. Este interesant de notat că Balac l-a dus pe Balaam „pe Bamot-Baal” (Num. 22,41), „pe înălţimile lui Baal”, cum se spune în versiunea în limba engleză. Se pare că păgânii din Orientul Apropiat îşi construiau altarele pe vârful munţilor, ca să fie mai aproape de zeii a căror bunăvoinţă doreau să o obţină. Balaam i-a cerut împăratului să ridice pe o astfel de înălţime şapte altare şi să jertfească pe ele şapte viţei şi şapte berbeci.

6. Ce solie impresionantă şi ce făgăduinţă se găsesc în cuvintele pe care Dumnezeu l-a inspirat pe Balaam să le spună cu privire la copiii lui Israel? Ce speranţă ne aduc cuvintele lui? Num. 23,5-10; vezi şi 1 Corinteni 15. ______________________________________________________________ „I-a văzut cum sunt sprijiniţi de harul Său când trec prin valea umbrelor morţii. El i-a văzut cum se ridică din morminte încoronaţi cu slavă, cinste şi mărire. A văzut cum cei răscumpăraţi se bucură de mărirea nepieritoare a pământului nou. Privind la toate acestea, el a strigat: ’Cine poate să numere pulberea lui Iacov şi să spună numărul unui sfert din Israel?’ Iar când a văzut cum strălucea pe fruntea fiecăruia coroana măririi şi fiecare faţă era luminată de bucurie, când a lăsat privirea să urmărească viaţa fără de sfârşit şi fericirea lor fără de margini, a rostit, mişcat până în adâncul sufletului, dorinţa inimii lui: ’O, de aş muri de moartea celor neprihăniţi şi sfârşitul meu să fie ca al lor!’” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi (ediţia 1999), pag. 458.

7. Ce înseamnă expresia „a muri de moartea celor neprihăniţi”? Care este singura cale prin care putem avea parte de această moarte? Rom. 3,20-24

Studiul 10

______________________________________________________________ Într-un anumit sens, aceste cuvinte ale lui Dumnezeu, rostite cu privire la poporul Său din vechime, fac referire la făgăduinţa Evangheliei dată tuturor copiilor lui Dumnezeu, din toate veacurile: făgăduinţa vieţii veşnice, prin neprihănirea lui Isus. Niciunul dintre noi nu este neprihănit; niciunul dintre noi nu trăieşte şi nu moare pentru el însuşi şi nu este îndeajuns de neprihănit, încât să scape de mormânt. Numai neprihănirea lui Isus poate să ne scape de moarte, iar neprihănirea Sa ne este oferită prin credinţă. Aici, în cartea Numeri, prin istoria lui Balaam, Dumnezeu ne dezvăluie făgăduinţa mântuirii prin Isus.

122

Comentarii pentru instructori

3. APLICĂ! Întrebări pentru meditaţie 1.„Nicio boală nu-i mai rea decât lăcomia”, spune Chanakya, politician şi scriitor indian din Antichitate. Cum reuşeşte această boală să îl ia în stăpânire pe Balaam? Când a „contractat-o”? Care sunt „simptomele”? Care este antidotul? Acan şi Ghehazi ne arată că şansele de vindecare în cazul acestei „afecţiuni” sunt slabe. Ce putem spune despre istoria lui Balaam? Justifică-ţi răspunsul. 2.„Milostenia te îmbogăţeşte; lăcomia te sărăceşte”, spune un proverb german. Acan şi-a ascuns bunurile furate şi Ghehazi a ascuns darurile lu-

123

Studiul 10

II. Încumetarea lui Ghehazi (2 Împăraţi 5) Imediat după ce a fost vindecat de lepră, Naaman insistă ca Elisei să primească darurile lui de mulţumire. Elisei, un om smerit, refuză să primească laude pentru o minune făcută de Dumnezeu. Însă Ghehazi, slujitorul lui, ia hotărârea de a alerga după Naaman, zicând: „Viu este Domnul că… voi căpăta ceva de la el” (vers. 20). Îl ajunge din urmă imediat şi îi spune că Elisei s-a răzgândit şi că vrea să accepte câteva daruri. Prin această minciună, obţine doi talanţi de argint şi două haine de schimb. Este uimitoare îndrăzneala lui Ghehazi. După ce îşi îndeplineşte dorinţa nelegiuită, el nu intră în casă spăsit; dimpotrivă, vine la chemarea lui Elisei ca şi cum profetul Domnului n-ar putea să cunoască fapta lui. Sau poate că se măguleşte cu ideea că profetul va accepta punctul lui de vedere. Pe drumul de întoarcere spre casă, după ce a intrat în posesia bunurilor lui Naaman, probabil că Ghehazi a inventat o mulţime de scuze: în definitiv, el era slujitorul unui profet sărac, nu al unui împărat sau al unei căpetenii, şi avea nevoie de nişte haine de schimb. Probabil că îşi repeta în minte că motivaţia faptei lui era nevoia, nu lăcomia. Dar denaturarea adevărului nu schimbă niciodată consecinţele. Ghehazi este lovit cu lepra pe care o avusese Naaman. Dumnezeu nu tratează lăcomia – sau încercările noastre de a o justifica – ca pe un păcat neînsemnat. De discutat: Prin faptul că a profitat de generozitatea lui Naaman, Ghehazi a transformat un dar într-un păcat al lăcomiei. Ce influenţă a avut lăcomia asupra darului profetic pe care îl avea Balaam? Dar asupra judecăţii lui sănătoase? Care este atitudinea lui Dumnezeu când noi încercăm să folosim puterea Sa în scopuri rele şi când ne justificăm faptele? Gândeşte-te la darurile pe care le-ai primit de la Dumnezeu. Ai fost ispitit să le foloseşti în scopuri care intră în conflict cu voinţa Sa?

Joi, 3 decembrie

Steaua şi toiagul de cârmuire

Imaginează-ţi ce surprins a fost împăratul când Balaam a început să-l binecuvânteze pe Israel. S-a înfuriat, dar nu era dispus să cedeze. L-a dus pe profet pe un alt vârf de munte, de unde putea să vadă tot Israelul, a ridicat alte şapte altare şi a jertfit pe ele viţei şi berbeci. Balaam „n-a mai alergat ca în celelalte rânduri la descântece” (Num. 24,1). Dar nici de data aceasta Balac nu a auzit blestemul pentru care era dispus să plătească atât de mult. Balaam, inspirat de Dumnezeu, a rostit o nouă binecuvântare asupra lui Israel. Balac a aranjat pentru a treia oară şapte altare şi a adus jertfe pe un alt vârf de munte, dar Balaam ştia că era inutil să-I mai ceară lui Dumnezeu permisiunea de a folosi descântece împotriva lui Israel. Privind la tabăra israeliţilor, de pe acest al treilea vârf de munte, el a binecuvântat poporul din nou (Num. 23,27-30; 24,1-10), iar Balac l-a trimis acasă, supărat că profetul nu putuse să-l blesteme pe Israel.

8. Ce profeţie a rostit Balaam şi cum s-a împlinit ea? Numeri 24,15-17; vezi şi Gen. 49,10; Mat. 2,1.2

Studiul 10

______________________________________________________________ „Căutând să înţeleagă mai bine, [magii] s-au îndreptat spre Scripturile evreilor. […] Balaam era considerat mag, deşi fusese cândva profet al lui Dumnezeu; inspirat de Duhul Sfânt, el prorocise despre prosperitatea lui Israel şi despre arătarea lui Mesia. […] Profeţia lui Balaam glăsuia astfel: O stea răsare din Iacov. Un toiag de cârmuire se ridică din Israel.’ (Num. 24,17) Să fi fost această stea neobişnuită trimisă ca un prevestitor al Celui Făgăduit?” – Ellen G. White, Viaţa lui Iisus (ediţia 2009), pag. 59, 60 Cercetătorii Bibliei au considerat de multă vreme că în aceste cuvinte se găseşte o profeţie cu privire la Mesia, şi anume la venirea Mântuitorului. Imaginea toiagului de cârmuire (puterea) şi imaginea stelei (lumina) Îl reprezintă în mod corect pe Hristos. Deşi Domnul a ţinut seama de momentul rostirii profeţiei şi au fost folosite simboluri cunoscute atunci celor de acolo, semnificaţia profeţiei (şi anume aceea că puterea şi biruinţa sunt ale lui Hristos) este valabilă pentru toată lumea. Isus este Lumina lumii şi Proprietarul ei de drept. Oricare ar fi planurile oamenilor, la sfârşit, întreaga lume va vedea triumful Său. Vezi Is. 45,23; Rom. 14,11; Fil. 2,10. În lume este multă nedreptate, dar avem făgăduinţa că Dumnezeu va ieşi biruitor şi, odată cu El, şi dreptatea. Cum te ajută această făgăduinţă să înfrunţi nedreptăţile la care eşti martor?

124

Comentarii pentru instructori ate prin minciună şi s-a prefăcut că nu a făcut nimic rău. Balaam s-a sculat cu noaptea în cap ca să plece cu trimişii lui Balac, ca şi cum ar fi vrut să o ia înaintea lui Dumnezeu. De ce suntem atât de ispitiţi să fim lacomi, când ştim că nu ne vom bucura de roadele lăcomiei? Lăcomia ne răpeşte bucuria şi, lucrul cel mai dureros, ne aduce la tăcere conştiinţa. Când ne lăsăm cuprinşi de ea, devenim mai săraci din punct de vedere moral. De ce este lăcomia atât de tentantă pentru cei mai mulţi dintre noi? Întrebări aplicative 1. Astăzi trăim într-o lume extraordinar de materialistă. Suntem bombardaţi cu reclame care să ne înşele bunul simţ şi să ne convingă să ne cheltuim salariul înainte de a-l lua! Mesajul lor este clar: poţi cumpăra renumele, succesul, dragostea, fericirea şi chiar mântuirea. Cum ne pot ajuta principiile biblice ale isprăvniciei să trăim într-o lume care pare a gravita în jurul consumerismului? Ce ne spune Psalmul 62,10 despre alipirea de bogăţii? 2. Discutaţi despre ideea dorinţei „sănătoase” după lucruri elegante. De ce este sau nu este bine să oferim ca justificare nevoile şi dorinţele noastre? Spre exemplu, dacă nu am avea taxe de plătit şi familii de întreţinut, probabil că am fi mai puţin productivi la locul de muncă. În ce moment putem considera că o dorinţă nevinovată se transformă în lăcomie? Ce putem face, pentru ca dorinţele noastre să nu se transforme într-o lăcomie nestăpânită? Săptămâna aceasta am aflat ce se întâmplă atunci când aşezăm lăcomia în locul lui Dumnezeu. Încurajaţi-i pe membrii grupei să se gândească în mod serios la viaţa lor, la modul în care îşi petrec timpul liber, la preocupările lor, la priorităţile lor. Care este locul lui Dumnezeu în fiecare dintre aceste aspecte ale vieţii? Uneori, lăcomia este uşor de mascat. „Cu gura vorbesc dulce de tot, dar cu inima umblă tot după poftele lor.” (Ezech. 33,31) Suntem ispitiţi, în unele situaţii, să declarăm că dorinţele noastre ar fi, de fapt, nevoile altora, aşa cum a fost Ghehazi ispitit să mintă că Elisei avea nevoie de haine de schimb pentru doi fii ai prorocilor? Săptămâna aceasta, analizează motivaţiile care stau la baza deciziilor tale. Cu ajutorul lui Dumnezeu, ce paşi concreţi poţi face pentru a te asigura că versetul de mai sus nu este valabil şi în dreptul tău?

125

Studiul 10

4. CREEAZĂ!

Studiu suplimentar

Vineri, 4 decembrie

Citeşte din Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, capitolul „Balaam”; iar din Cugetări de pe Muntele Fericirilor, capitolele „Fericirile” şi „Spiritualitatea Legii”. „Cine se poartă rău cu animalele, pentru că le are sub puterea sa, este un laş şi un tiran. Înclinaţia de a-i face pe alţii să sufere, fie oameni, fie necuvântătoare, este satanică. Mulţi nu-şi dau seama că sălbăticia lor va fi odată scoasă la iveală, ştiind că animalele lipsite de grai nu pot să o spună. Însă, dacă li s-ar deschide ochii aşa cum i-au fost deschişi lui Balaam, aceşti oameni ar vedea cum un înger al lui Dumnezeu se află lângă ei, ca martor, pentru a mărturisi împotriva lor în curţile cereşti. În cer se duce un raport şi vine ziua când aceia care se poartă rău cu făpturile lui Dumnezeu vor fi judecaţi şi condamnaţi.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi (ediţia 1999), pag. 455, 456.

Studiul 10

Întrebări pentru discuţie 1. Ce alte lecţii spirituale putem desprinde din istoria lui Balaam? Spre exemplu, ce învăţăm despre suveranitatea lui Dumnezeu, despre liberul arbitru al omului şi despre providenţa lui Dumnezeu sau despre păcătoşenia omului? 2. Meditează mai mult la expresia „a muri de moartea celor neprihăniţi”. Dacă astăzi ar fi ultima zi din viaţa ta, ai avea parte de această moarte? Explică răspunsul. 3. Banii au o influenţă deosebit de dăunătoare asupra tuturor aspectelor vieţii, inclusiv asupra vieţii noastre religioase. Cum putem noi, creştinii, să ne ferim personal şi să apărăm credinţa şi biserica noastră de influenţa dăunătoare a banilor? 4. Citeşte Iuda 11 şi Apocalipsa 2,14, celelalte două texte din Noul Testament care fac referire la Balaam (în afară de pasajul din 2 Petru, pe care l-am studiat deja). Ce învăţăm din ele şi cum ne ajută să înţelegem mai bine care a fost greşeala lui Balaam? Rezumat: Relatarea despre încercarea lui Balaam de a-l blestema pe Israel, în schimbul bogăţiilor şi al onoarei, scoate la iveală lăcomia şi aviditatea lui. Porunca a zecea ne avertizează să ne ferim de acest rău. Niciunul dintre noi nu este imun faţă de lăcomie, la fel ca şi faţă de orice alt păcat, iar dacă nu o biruim, vom pierde viaţa veşnică. Cât de important este să învăţăm din greşelile lui Balaam!

126

VEŞTI MISIONARE

5 decembrie Necazuri în sat

Sunt adolescent şi trăiesc în sudul Bangladeshului. Acum şase ani, a venit în satul nostru un pastor adventist. El vizita fiecare familie şi le vorbea despre dragostea lui Dumnezeu celor care doreau să-l asculte. Unii oameni doreau să-l audă vorbind despre Domnul Isus, fiindcă mulţi copii din sat învăţau la o şcoală protestantă de la marginea satului. După doi ani de lucrare, erau gata pentru botez douăzeci de persoane. Printre ei mă aflam şi eu, împreună cu părinţii mei şi cu sora mea mai mare. Dar nu toţi sătenii se bucurau că ne-am făcut adventişti. Conducătorii bisericii protestante îi acuzau pe adventişti că le fură membrii. Ei s-au unit cu necreştinii ca să-l alunge pe pastor şi să ne oblige să ne întoarcem la biserica lor. În perioada aceea, am avut multe probleme. Dar chiar şi atunci când ne-au interzis să mai luăm apă din fântâna satului şi când a trebuit să ne facem singuri o fântână, nu am renunţat la credinţa noastră. Sătenii s-au dus apoi la poliţie şi ne-au acuzat că le-am distrus idolul care acum zăcea dărâmat sub pomul sub care îl aşezaseră. Terenul pe care se afla pomul acesta era al familiei mele şi de aceea ne-au acuzat pe noi. Nu am putut să dovedim că eram nevinovaţi, dar am strigat la Dumnezeu. Am postit şi ne-am rugat ca Dumnezeu să intervină pentru noi. Dacă nu reuşeam să ne dovedim nevinovăţia, riscam să primim o amendă foarte mare sau să fim aruncaţi în închisoare. Poliţia i-a ascultat pe pârâşi şi apoi a ascultat şi apărarea noastră. După aceea, am continuat să ne rugăm ca Dumnezeu să îi scoată la iveală pe adevăraţii făptaşi. Deodată între necreştini s-a făcut zarvă. Oamenii au început să se acuze unii pe alţii. – Tu ai dărâmat idolul şi ai dat vina pe adventişti! striga unul dintre ei. – Ba nu, tu l-ai dărâmat! striga altul. În cele din urmă, adevărul a ieşit la iveală: oamenii şi-au dărâmat singuri idolul şi au dat vina pe adventişti. În sat s-a reaşezat liniştea. Conducătorii bisericii protestante mai încearcă încă să ne alunge, dar noi ne rugăm lui Dumnezeu să le mişte inima ca să poată asculta solia plină de speranţă şi de pace a Domnului Isus. Darurile dumneavoastră. îi susţin pe evangheliştii laici care merg în sate, îi învaţă pe oameni şi îi conduc la Isus. De asemenea, ele ajută la construirea de biserici simple în care oamenii să se poată închina. Vă mulţumim. Barnabas Sircar învaţă la Şcoala Adventistă din Bangladesh.

172