Rugaciune

Rug ciune de Liviu Jianu | Februarie 27, 2008 Era r zboi – i dintr-a sufletului lui g oace: El se ruga, în toi: - O, Doamne, cât î i mul umim c este pace! C deau mereu Genuni de întuneric i de tin , El se ruga plecat, lui Dumnezeu: - O, Doamne, cât î i mul umim c e lumin ! Era infern i oamenii se nimiceau, cu visul El se ruga, cu ochii-nchi i, etern: - O, Doamne, mul umim c Tu ne d rui Paradisul! Era Eden i toat Omenirea era-n el, de fa El se ruga cu dragoste-n infern: - O, Doamne, cît i i mul umesc c mi-ai dat via ! Topice: Poezii | Edit |

Un r spuns to “Rug ciune” 1. Tudorita spune:

1 Martie 2008 la 21:37 editare

Impresionabil , chiar o recitesc…