Proiect_stiinte_cognitive_marocico_viorica.docx

Proiect Științe Cognitive semestrul l

Relaţia dintre bias-urile cognitive şi gânduri automate/iraţionale

În aceast proiect vom trece în revistă o scurtă prezentare a literaturii distorsiunilor cognitive, implicațiile acestora în tulburările psihologice, gândurile automate și vom încerca în acest fel să identificăm relația dintre biasurile cognitive și gândurile automate în ciuda faptului că acest subiect este mai puțin explorat în literatură. Bias-urile cognitive sunt nişte tipare de judecată eronată, unde inferenţele cu privire la o situaţie sau alte persoane se iau în baza unor premise sau concluzii ilogice. Acestea duc mai departe la distorsiuni perceptuale sau judecată greşită, interpretări ilogice sau iraţionalităţi. Se consideră că o procesare a informațiiei defectuoasă va influența alte sisteme (ex. Afectiv, motivational, comportamental) să nu mai funcționeze într-ul fel adaptativ. Erorile de procesare pot rezulta în alte tipuri de biasuri, (de exemplu, bias de interpretare, bias de atenție, de memorie,), într-un afect excesiv și necorespunzător și un comportament maladaptiv. De exemplu, o interpretare greșită sau exagerată va duce la anxietate excesivă sau evitare (Clark & Beck, 2011). Sistemul de procesare distorsionat a informației nu afectează doar tipul de erori ale gândirii ci și conținutul sensurilor și interpretărilor. Un bias negativ crește probabilitatea subiectivă a unui eveniment particular să fie perceput ca fiind pericol. Un bias negativ va asigura reacția pentru un pericol, însă cu costul multor alarme false. Similar, un bias pozitiv exagerează probabilitatea sau gradul unui rezultat pozitiv și astfel crește sau menține motivația de angajare în sarcini. Procese variate asociate cu gândirea distorsionată includ categorizarea extremă care duce la exagerare și suprageneralizare, abstractizare selectivă (ex. Focalizarea pe un detaliu ignorând alte informații din context), și personalizarea (ex. Tendința de a crede că tot ceea ce spun sau fac ceilalți este relaționat direct individului) (Beck et al. 2014). În continuare vom vorbi despre relația dintre anxietate și distorsiunile atenționale asupra pericolului. Teoriile asupra atenției sugerează că alocarea atențională asupra unor stimuli este partial dependentă de cât de pertinent și relevant este stimulul persoanei în cauză (Bundensen et al. 2005; Norman 1968). Mai multe studii recente au demonstrat că stimulii anteriori, fără valență vin să elicite distorsiuni atenționale după ce acești stimuli au fost asociați cu stimuli aversivi pe parcursul condiționării clasice (Koster et al. 2004, 2005; Smith et al. 2006). Alte evidențe ale bias-ului atențional ca o consecință a anxietății sau fricii vin din studii care demonstrează corelații pozitive între activarea amigdalei (Ohman &Wiens 2005; Phelps &LeDoux2005) și biasul atențional (Anderson &Phelps, 2001; Monk et al. 2004). Ohman (2005) argumentează că activarea circuitelor neurale corespunzătoare fricii “recrutează” atenția asupra stimulului provocator, astfel facilitând respunsul defensiv al organismului în fața stimulului. Din acestă perspectivă, biasu-rile atenționale sunt văzute ca factori care mențin, dar nu cauzează anxietatea (Mogg &Bradley 1998).

Alternativ, alte studii au sugerat că bias-urile atenționale cauzează anxietatea (MacLeod et al. 2002; Mathew &MacLeod, 2002). Cercetările nu au rezolvat încă direcția cauzală a relației dintre anxietate și bias-urile atenționale, lăsând acest aspect ambiguu empiric (Cister et al.2009). Bias-ul atențional se regăsește atât la oamenii clinic anxioși cât și la cei sub-clinic anxiosi. Aceste persoane tind să-și focalizeze atenția în mod selectiv asupra stimulilor amenințători din mediu, cu alte cuvinte, ele își învestesc energia în acei stimuli care prezintă un pericol oricât de mic ar fi acesta, ignorând restul lucrurilor care nu prezintă pericol (Cisler &Kosher, 2010) Sunt folosite numeroase sarcini experimentale pentru evaluarea bias-ului atențional, printre cele mai cunoscute se află căutarea vizuală (visual search), sarcina detectării punctului (dot probe task) și sarcina Stroop modificată. În task-ul de căutarea vizuală(visual search), (ex. Ohman et al. 2001; Rinck et al. 2003), participanții trebuie să scaneze o serie de stimuli pentru a găsi o țintă, de exemplu, fețe zâmbitoare/neutre într-o matrice care constă dintr-un număr de fețe, amenințătoare (ex. Olatungi et al., 2010). Facilitarea atenției este indicată prin răspunsuri mai rapide în cazul detectării unor stimuli critici amestecați printre stimuli neutri comparativ cu stimuli neutri într-o matrice cu distractori neuri. Dificultăți în dezangajare sunt reflectate prin răspunsuri mai lente în cazul detectării unor stimuli neutri amestecați printre stimuli critici. Acestă metodă permite investigarea atât a facilitării atenției cât și dificultăți de dezangajare de la stimuli amenintători. Sarcina detectării punctului (dot probe task), a fost dezvoltată de MacLeod et al. (1986), în vederea măsurării atenției asupra stimulilor amenințători. Participantului i se prezintă doi stimuli (unul critic, altul neutru) pe ecranul unui computer, în două locații diferite (sus/jos; stânga/dreapta) pentru o perioadă scurtă de timp,(500ms). După expirarea timpului de prezentare a stimulilor pe ecran, unul dintre ei este înlocuit de un stimul neutru (de ex., un punct, o literă, o configurație de puncte). Task-ul este compus din prezentări congruente versus prezentări incongruente. Subiectul trebuie să indice locația stimulului neutru sau tipul acestuia, apăsând pe taste specifice. Media timpului de reacție pentru prezentările incongruente minus media timpului de reacție pentru prezentările congruente, ne oferă un idex pentru măsurerea distorsiunii atenționale (MacLeod& Tata, 1986). S-au înregistrat răspunsuri mai rapide asupra stimulilor care înlocuiesc stimulii amenințători comparativ cu cele care înlocuiesc stimulii neutri la indivizii cu anxietate ridicată ca stare (Mogg et al. 1997), anxietate ridicată ca trăsătură (Bradley et al. 1998), GAD (Bradley et al. 1999), și fobie sicocială (Pishyar et al. 2004). Aceste studii converg în revelarea facilitării atenției către o amenințare în rândul mai multor populații. Sarcina Stroop modificată ( Stroop, 1935) afișează diferite tipuri de cuvinte (ex. cuvinte care descriu simptome versus cuvinte neutre) în culori variate pe monitorul calculatorului. Participantului i se cere să raporteze culoarea (fie verbal fie prin apăsarea tastei corespunzătoare), în timp ce ignoră conținutul semantic al cuvântului. Timpul de reacție mai ridicat pentru indicarea culorii cuvintelor critice comparativ cu cuvintele neutre este considerat un indicator a bias-ului atențional. Sarcina Stroop nu permite evaluarea facilitării atenției sau dificultăți în dezangajare și poate fi utilizată cel mai bine ca un index a precesărilor automate sau strategice pe parcursul atenției.

În cadrul fenomenului bias-ului atențional se întreabă de stagiul de procesare cognitivă pe parcursul căruia se postulează apariția bias-ului. Bias-ul atențional automat se referă la distorsiunile care se petrec fără recunoașterea conștientă a stimulului. Participantul nu poate raporta stimulul. Bias-ul strategic se referă la distorsiunile care sunt prezente împreună cu recunoașterea conștientă a stimulului (ex. Bradley et al. 1995; Buckley et al. 2002; McNally 1995; Mogg et al. 1993, 1995). Cea mai comună metodă de investigare a unui bias atențional, dacă acesta este automat sau strategic este evaluarea performaței cu ajutorul sarcinii Stroop. Mai puțin comună este folosită sarcina urmăririi punctului în vederea identificării acestor tipuri de bias. În ciuda datelor mixte, numeroase studii (ex. Mogg et al. 1995; Bradley et al. 1995; Hout et al. 1997) care au folosit sarcina Stroop și câteva studii care au folosit sarcina Căutării punctului (Mogg &Bradley 1998; Koster et al. 2005), aduc evidențe promițătoare pentru a concluziona că distorsiunile atenționale asupra unei amenințări operează atât la nivel automat cât și la nivel strategic. Biasul de interpretare este tendința de a rezolva ambiguitatea preferențial într-un anumit mod (MacLeod& Mathews, 2012). Acesta se petrece atunci când există doua opțiuni de procesare concurentă, iar una dintre acestea trebuie selectată. O optiune va fi de obicei relaționată pericolului/amenințării iar cealaltă va fi relaționată non-pericolului. Pentru a interpreta situația, un răspuns va fi inhibat, iar răspunsul dominant va prelua și folosi resursele atenționale (Cisler et al. 2014). Deși acest bias este prezent la indivizii cu anxietate și depresie, există un consens asupra faptului că bias-ul de interpretare este comun majorității sau chiar tuturor tulburărilor emoționale (Mathews &MacLeod, 2004). De exemplu, la indivizii cu anxietate, predomină interpretările relaționate cu pericolul și astfel folosesc cea mai mare parte a resurselor de procesare (Richards, 2004). Aceștia au tendința să interpreteze stimulii emoționali ambigui ca fiind amenințători sau negativi și percep faptele neutre ale celorlalți ca fiind realizate cu rea intenție (Ree et al., 2006). Acest bias poate fi evaluat cu ajutorul mai multor metode, de exemplu: Testul situațiilor ambigu;Cognitive Bias Questionnaire (Krantz& Hammen, 1979); Scrambled Sentences Test (Wenzlaff& Bates, 1998; Wenzlaff, 1993); Sentence Completion Test (vezi, de ex., Huppertet al., 2007). Bias-ul de interpretare poate fi modelat prin parenting și transmis generational (poate explica „transmiterea” tulburărilor mentale) (Podină etal., 2012). Modificarea lui presupune antrenarea generării unor interpretări alternative pozitive (Holmes et al., 2009). Distorsiunile mnezice se caracterizează prin encodarea, stocarea, și reactualizarea preferențială a informațiilor, în congruență cu condiția clinică a individului. Acest tip de bias este mai greu de evaluat. Excepție fiind component de reactualizare care se poate măsura prin sarcini de reamintire și recunoaștere. Participanților le sunt prezentate serii de stimuli relaționați și nerelaționați cu condiția lor clinică, iar apoi li se cere să reactualizeze cât

mai mulți itemi și să identifice itemii pe care i-au văzut anterior, în cadrul unui eșantion mai larg de itemi similari. Un altă modalitate de evaluare este Word Stem Completion în care participanților li se cere să completeze o rădăcină de cuvânt cu primul lucru care le vine în minte astfel încât să rezulte un cuvânt cu sens. Teoria cognitivă a depresiei (Beck, 1963,1987) propune faptul că depresia este asociată cu gândirea negativă despre sine, lume și despre viitor. Teoria susține faptul că gândirea negativă în depresie este menținută intr-o măsură de bias-urile cognitive (de ex. tendința de a infera semnificații generalizate de la o simplă respingere sau eșec și astfel concluzionând că viitorul lui este negru). Numeroase studii (ex. Haaga, Dyck, & Ernst, 1991) sprijină această perspectivă, că pacieții depresivi sunt mai probabil decât pacienții nondepresivi sau pacienți cu alte tulburări să ajungă la concluzii negative puternice, trecând dincolo de informația avută în scenariile negative. Sistemul dual de procesare informational ne spune că procesarea informaței depinde de două subsisteme care interacționează: un sistem primar (sau automat) și un sistem secundar (sau reflexiv) al procesării informaționale. Sistemul primar este rapid, automat, folosind resurse cognitive reduse și procesează stimulii care au o relvanță personală ridicată, semnalizând pericole, câștiguri sau pierderi. Acesta incorporează informația obținută în categorii generale și este predispus erorilor. Sistemul secundar este mai lent, se folosește de mai multe resurse cognitive însă procesează informația într-un mod mai nuanțat, deliberat și controlat. Semnificațiile deduse în urma acestei procesări tind să fie, în mod tipic, mai obiective, mai rafinate și mai puțin absolutiste sau extreme. Aceste două sisteme sunt interrelaționate și funcționează unul cu ajutorul celuilalt; informațiile procesate de către sistemul primar ajung să fie reevaluate/corectate de către sistemul secundar (testarea realității), toate aceste procesări fiind influențare direct de către schemele cognitive ale unei persoane. În cazul în care o persoană deține scheme cognitive negative (ca în depresie sau anxietate), procesarea informației este afectată. Aceste scheme se dezvoltă printr-un proces complex de biasare, care cuprinde interacțiunea dintre factori genetici, alocarea selectivă a atenției și memorarea preferențială a informațiilor negative. Aceste biasuri, prin expunere repetată la situații similare, sunt înmagazinate în memorie și duc la formarea unor structuri cognitive de procesare a informației (sau scheme) biasate; acest proces este unul automat, care se activează ca reacție la stimulii interni sau externi corespunzători. În conformitate cu aceste scheme cognitive se dezvoltă și credințele (beliefs) personale (funcționale sau disfuncționale). O derivare a acestor credințe sunt gândurile automate (funcționale/disfuncționale); de exemplu, în cazul depresiei, o credință de tipul ” Sunt incompetent” poate da naștere unui gând automat de tipul ” Nu pot să realizez această sarcină”. Așadar, un stimul poate activa o schemă care, la rândul ei, determină conținutul unei procesări informaționale curente; odată activate, schemele disfuncționale intervin în procesarea normală a informațiilor și biasează credințele legate de un stimul (eveniment) specific. Această procesare

conduce la biasări în înterpretare și referire la eveniment, având consecințe negative atât emoționale (ex. anxietatea sau ruminația), cât și în ceea ce privește memoria sau atenția. Așadar, biasurile timpurii în procesarea informațională (cauzate de către factori genetici sau de mediu) influențează structurile/schemele cognitive ale unei persoane, toate acestea influențând la rândul lor credințele, reîntărind acest ”cerc vicios”. Biasurile acționează, în mod automat și inconștient, ca o pereche de ochelari prin care persoana vede lumea și analizează informațiile disponibile.

Bibliografie Aaron T. Beck, Emily A.P. Haigh, 2014: Advances in Cognitive Theory and Therapy: The Generic Cognitive Model., Annu. Rev. Clin. Psychol. 2014.10:1-24. Alloy, L. B., & Riskind, J. H. (2005). Cognitive Vulnerability to Emotional Disorders. Cognitive Vulnerability to Emotional Disorders, 1–451. https://doi.org/10.4324/9781410615787 Bar-Haim Y, Lamy D, Pergamin L, Bakermans-Kranenburg MJ &Van IJzendoorn MH. (2007). Threat-related attentional bias in anxious and nonanxious individuals: A metaanalytic study. Psychol Bull;133:1–24. Cisler, J. M., & Koster, E. H. (2010). Mechanisms of attentional biases towards threat in anxiety disorders: An integrative review. Clinical psychology review, 30(2), 203-216. Cristea, I. A., Kok, R. N., & Cuijpers, P. (2015). Efficacy of cognitive bias modification interventions in anxiety and depression: Meta-analysis. British Journal of Psychiatry, 206(1), 7–16. https://doi.org/10.1192/bjp.bp.114.146761 Everaert, J., Koster, E. H., & Derakshan, N. (2012). The combined cognitive bias hypothesis in depression: A state-of-the-art. Clinical Psychological Review, 32, 413–424. Gotlib, I. H., & Joormann, J. (2010). Cognition and Depression: Current Status and Future Directions. Ssrn. https://doi.org/10.1146/annurev.clinpsy.121208.131305 Grafton, B., MacLeod, C., Rudaizky, D., Holmes, E. A., Salemink, E., Fox, E., & Notebaert, L. (2017). Confusing procedures with process when appraising the impact of cognitive bias modification on emotional vulnerability. British Journal of Psychiatry, 211(5), 266–271. https://doi.org/10.1192/bjp.bp.115.176123 Haselton, M. G., Nettle, D., & Andrews, P. W. (2005). The evolution of cognitive bias. In D. M. Buss (Ed.), The Handbook of Evolutionary Psychology: Hoboken, NJ, US: John Wiley & Sons Inc. Korteling, J. E., Brouwer, A. M., & Toet, A. (2018). A neural network framework for cognitive bias. Frontiers in Psychology, 9(SEP), 1–12. https://doi.org/10.3389/fpsyg.2018.01561 Mental Mint. (2014). Cognitive Bias Modification Apps. Retrieved from http://www.biasmodification.com/ Mcdermut, J. F., Haaga, D. A. F., & Bilek, L. A. (1997). Cognitive Bias and Irrational Beliefs in Major. Cognitive Therapy and Research, 21(4), 459–476.

Ruggiero, G. M., Bassanini, A., Benzi, M. C., Boccalari, F., Caletti, E., Caselli, G., … Sassaroli, S. (2017). Irrational and Metacognitive Beliefs Mediate the Relationship Between Content Beliefs and GAD Symptoms: A Study on a Normal Population. Journal of Rational Emotive and Cognitive - Behavior Therapy, 35(3), 240–253. https://doi.org/10.1007/s10942016-0253-z White, J., Davison, G. C., Haaga, D. A. F., & White, K. (1992). Cognitive bias in the articulated thoughts of depressed and nondepressed psychiatric patients. Journal of Nervous and Mental Disease, 180(2), 77–81. https://doi.org/10.1097/00005053-199202000-00002 Warren, R., Zgourides, G., & Jones, A. (1989). Cognitive bias and irrational belief as predictors of avoidance. Behaviour Research and Therapy, 27(2), 181–188. https://doi.org/10.1016/0005-7967(89)90077-6