Proiect Limba Romana(1)

Proiect limba romana George Bacovia-Universul poetic • • •

Teme Motive Simboluri

• Bacovia devine un poet deosebit de la primul sau volum de poezii, “Plumb”, prin care se impune ca un poet autentic si original, cu o viziune cu totul noua in poezia romaneasca de pana atunci. • El ocupa un loc aparte, tratand teme legate de decorul asezarilor lacustre, dar si de viziunile provinciale mohorate si funebre din volumul “Plumb”. • Prin poeziile sale, el creeaza inca de la inceput o atmosfera de coplesitoare dezolare, de toamne reci cu ploi reci, cu arbori putrezi, intr-un peisaj de mahala de oras provincial cu cimitir si abator , si o atmosfera de plumb, in care pluteste obsesia mortii si a descompunerii.... •

Cerul poeziei bacoviene e greu, “de plumb”, inabusitor; orizontul este inchis, cenusiu, strabatut de corbi negri, care taie vazduhul “diametral”.

• In volumul “Plumb”, se creeaza o viziune de infern... • prin evocarea ploilor lungi, reci ,

•

a zapezilor nesfarsite, care iarna ingroapa totul ,

• imaginea ospiciilor, abatoarelor... • Poetul pietrifica natura si sterge adesea, cu nonsalanta, orice pata de culoare, orice urma a vreunui element care in mod normal produce zambete si bucurie.El accentueaza permanent ideea solitudinii, a unui peisaj macabru si total lipsit de vaita, a linistii, o liniste inspaimantatoare tocmai datorita intensitatii mutl prea accentuata , o liniste care aduce odata cu ea sentimente de teama si groaza. • Cu volumul “Scantei galbene” orizontul poeziei bacoviene pare sa se lumineze un moment, umbra de plumb e data putin la o parte, si in locul privelistilor dezolante, apar castele medievale si voievozi in haine violete, dintr-un indepartat secol al XV-lea. Atmosferei macabre si apasatoare i se substituie acum un aer de idila primavaratica.

• In volumele “Cu voi “ si “Stante burgheze” ironia este adancita prin mijloace rafinate, subtile si imbogatita cu umor fin si discret. Tritetea si durerea din sufletul poetului nu mai sunt atat de vizibile, iar poeziile capata o nota ambigua. • Putem observa ca Bacovia este un poet al orasului provincial. El acorda atentie deosebita descompunerii oraselului provincial, mizeriei; totodata manifesta o preferinta obsesiva pentru anotimpul toamnei, cand natura moare, se oflileste, piere... • Uneori , targul se preschimba in cetate, din care evadarea nu se mai poate realiza decat prin moarte, si in cazul fiintelor umane dar si in cazul naturii. “Tacere… e toamna in cetate… Ploua…si numai ploaia da cuvantE pace de plumb, e vant si pe vant Grabite, trec frunze liberate. Da drmu-adorato Cu crengi si flori urscare am venit In targ, o fata trista a murit,Si-au dus-o pe ploaie si-au ingropat-o” “Note de toamna” • Toamna Bacoviana e sumbra, mohorata, infiorata de frigul din camere, noroiul calcat in picioare pe trotuare, de melancolia sumbra a tuberculosilor. Intregul peisaj e cuprins de fiorul toamnei, al decorului macabru pe care acest anotimp il evoca poetului: “E toamna, e fosnet, e somn Copacii, pe strada, ofteaza E tuse, e planset, e gol Si-i frig, si bureaza” (Nervi de toamna). • Bacovia este un poet al ploii .Peste targ, pretutindeni ploua fara incetare, obsedant,, rece si dezolant ca in poeziile: “Note de toamna”;” Rar”; “Ploua”: “Ploua, ploua, ploua Vreme de betie Si s-asculti pustiul Ce melancolie! Ploua, ploua, ploua”. (Rar) • Ploaia si atmosfera creeata de ploaie reliefeaza aceeasi tristete profunda a poetului, aceiasi durere, si aceeasi suferinta prezenta mereu in inima poetului si transpusa in poeziile sale... • Iarna bacoviana nu este surprinsa in maretia ei, ci poetul ii surprinde tocmai momentul critic, topirea, amestecul de ploaie si de fulgi, de frig si de singuratate, caracteristic mai ales inceputului anotimpului alb:

“Si toamna si iarna Coboara-amandoua Si ploua si ninge Si ninge si ploua” (Moina). • Uneori exista impresia unei inzapeziri totale, a unei izolari complete a oamenilor intre ei. Intregul targ pare a fi transformat intr-un cimitir, usile nu se mai pot deschide, zapada a invadat totul: “E ziua si ce intuneric Mai spune s-aduca si lampa Te uita, zapada-i cat gardul Si-a prins promoroaca si clampa”. (Decembre) • Primavara bacoviana este lipsita de zarva, de veselia, de sperantele pe care le aduce acest anotimp. Reinvierea naturii, nu reorezinta pentru poet un motiv de bucurie ci ii trezeste melancolia si-i intensifica pana la infiorare gandul unei existente inutile: “Melancolia m-a prins pe strada Sunt ametit Oh, primavara iar a venit Palid si mut Mii de femei au trecut Melancolia m-a prins pe strada”. (Nervi de primavara) • Vara, poetul este coplesit de arsita dogoritoare si invadat de mirosul prdus in urma descompunerea materiei organice sub soarele fierbinte: “Sunt cativa morti in oras, iubito Chiar pentru asta am venit sa-ti spun Pe catafalc, de caldura-n oras Incet, cadavrele se descompun”. • (Cuptor) • In poezia bacoviana , apare adesea o viziune de infernm care inghite firescul si bucuria, un infern murdar, macabru sinistru, in care oamenii isi pierd luciditatea si conatrolul. • Moartea apare adesea in poeziile lui Bacovia. Pana si plimbarea este invaluit de acest f fenomen:In gradina moarta “Am sarit aseara peste zidul mort Pasul meu, incet, se oprea in loc, Constient de soarta de durere orb In gradina moarta

A sosit un mort … Se uita-n gradina moarta, Luna alba, moarta Plumb-, corpul meu cazu pe banca de piatra.” • “Renuntare” • Eul liric isi gaseste refugiul in iubita.Ea este o fiinta blanda si calma.In poezia “Decembre” aceasta apare intr-un mic paradis cald si primitor care se opune vremii de afara:zapada e cat gardul, gata sa ingroape si casa si gardul, ziua e cuprinsa de intuneric.Insa de cele mai multe ori iubita nu scapa de moarte. • Figurile feminine definitorii pentru universul bacovian accentueaza si ele apartenenta la simbolism.Cele doua figuri feminine din opera bacoviana sunt :Fecioara si prostituata. Puritatea si desfranarea sunt astfel foarte bine conturate: “Femeie , -masca de culori, Cocota plina de rafinariiTu , care tipi la desfranari tarzii, Pe visatori cu greu ii infiori… Oh, sunt fecioare cu obrazul pal, Modele albe de forme fine Si singure dorm albe si senine In albele crivate de cristal “ Contrast –volumul Cu voi • Bacovia traieste singur, el se strecoara in multimi si le observa dar isi pastreaza anonimatul si isi pierde urma ramand in final la fel de singur :”Singur, singur ,singur, Intr-un han departe Doarme si hangiul, Strazile-s desarte. Singur, singur, singur…” Rar- volumul plumb • Rasul Bacovian nu atenueaza suferinta ci din contra o amplifica. • Plansul care exprima suferinta poetului , se propaga peste intreg universul poetic: fanfara plange, gradina plange, clientii plang,iubita plange si ea copacii plang , intreaga materie plange :”De-atatea nopti aud plouand Aud materia plangand” Lacustra – vol. Plumb • Bacovia, poet simbolist, isi exprima sentimentele, prin muzica, dar si prin culoare:

• Una dintre culorile preferate este negru, prin care se realizeaza o atmosfera de infern. Avem poezia “Negru” in care se gasesc alaturate sicrie metalice, ase si negre, flori carbonizate, vesminte funerare.. Uneori negru apare in contrast cu albul creand un decor de doliu funerar. De exemplu in poezia “Decor” in care: “Copacii albi, copacii negri Stau goli in parcul solitar Decor de doliu funerar Copacii albi, copacii negri.” • Alaturi de negru este prezent violetul. • In amurgul de toamna violet plopii ii par poetului niste “apostoli in odajdii violete”. Pana si frigul in imaginatia sa are culoarea violetului in “Plumb de iarna”. Pentru a exprima sentimente de tristete poetul ii asociaza, adesea,violetului galbenul: “In toamna violeta Pe galbene alei Poetii tristi declama Lungi poeme.” • Galbenul este la Bacovia culoarea bolii si a mizeriei: “Si noaptea se lasa Murdara si goala Si galbeni trec bolnavi Copii de la scoala.” (“Moina”) • Rosul cand apare incidental in poezia bacoviana este culoarea tuberculozei si apare prin sangele bolnavilor “al atacatilor”. Intr-un amurg bolnav, insangerat frunzele curg de pe ramuri ca “lacrimi mari de sange”. Tot de sange pare lacul si luna. • Peste acest peisaj colorat cand in gri, cand in fumuriu de plumb, cand in galben, negru, violet Bacovia aseaza vietile oamenilor. • Recapituland putem concluziona ca principalele teme ale universului poetic Bacovian sunt : • 1.) Existenta cotidiana care adesea anticipeaza sfarsitul.. Camera in care traieste poetul este plina de fantasme, care il inspaimanta. Ca dovada poeziile “Gri”, “Singur”: “Si ninge-n miezul noptii glacial... Si tu iar tremuri, suflet singuratic, Pe vatra-n para slaba, in jaratec, Incet cad lacrimi roze, de cristal.”

• • • • • • •

• • • • • • •

2.) Infernul. Orasul este la Bacovia un targ de provincie cu ulite desfundate, cu care marunte, cu noroi, cu dezolare: “Prin mahalali mai neagra noaptea pare Sivoaie-n care triste inundara Si auzi tusind o rate-n sec, arama Prin ziduri vechi ce stau daramate.” (“Sonet”) Este un oras cu carciumi pline de disperati “Seara trista”. La marginea orasului bacovian e abatorul, un adevarat camp de executie “tablou de iarna”. Orasul are parcuri in descompunere “Decor”, “In parc”, iar in aceste parcuri canta fanfara militara “Fanfara”. Este un oras cu copii bolnavi “Moina” si in acest oras noaptea nu mai starneste emotii. 3.) Natura la Bacovia este prezenta pron anotimpurile preferate care sunt toamna si iarna. Dintre fenomenele naturii frecvente sunt ploaia, vantul, zapada. Asa avem in poeziile “Pastel”, “Spre toamna”, “Nervi de toamna”, “Ploua”: “E toamna, fosnete somn… Copacii, pe strada, ofteaza; E tuse, e planset, e gol… Si-i frig, si bureaza.” (“Nervi de toamna”)

• 4.) Sentimentul mortii. In orasul bacovian se inmultesc decesele, poetul ajunge sa se considere si el un cadavru, cum se intampla in poezia “Renuntare”: • “Se uita-n gradina noastra • Luna alba, moarta — • Plumb, — corpul meu cazu • Pe banca de piatra.” Moartea este prezenta la orice element al naturii , dar si la fiinte umane, ea abunda si acapareaza totul. Daca nu apare ca fenoment concret ea este ascunsa , si apare doar misterul si spaima provocata de sentimentul mortii, sau de apropierea sfarsitului. • 5.) Iubita. Casa iubitei este pentru poet adapost ca si in poezia “Decembrie”. • • 7.) Singuratatea.Credem ca aceasta este o tema constanta , care se regaseste in aproape fiecare poezie a lui Bacovia. • Universul poetic Bacovian este ca o bolta de plumb sub care domneste nelinistea , teama, spaima, moartea, singuratatea,tristetea...: “De-atâtea nopti aud plouând Aud materia plângând Sunt singur si ma duce-un gând Spre locuintele lacustre”