Proceduri De Export.docx

Proceduri de export—import

Exportul Exportul este regimul vamal în care mărfurile sunt scoase de pe teritoriul vamal al României. Mărfurile pot fi plasate în acest regim cu condiția onorării drepturilor de export, respectării măsurilor de politică economică și îndeplinirii altor condiții prevăzute de legislația în vigoare. În măsura în care nu există dispoziții contrare, mărfurilor li se poate acorda în orice moment, în condițiile prevăzute de lege, orice destinație vamală, indiferent de natura sau cantitatea lor, de țara de origine sau de proveniență, de transport ori de destinație. (conform Codului Vamal al României și în acord cu prevederile Codului Vamal Comunitar) Procedurile ce reglementează exportul sunt stabilite în Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2913/92 de instituire a Codului Vamal Comunitar, articolele 161 - 162 şi în Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993 privind dispoziţii de aplicare a Regulamentului Consiliului nr. 2913/1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, articolele 788 – 798.

Sunt admise la export mărfurile produse în țară, precum și cele importate anterior, cu exceșia mărfurilor care sunt supuse unei măsuri de prohibiție sau restricție în cadrul măsurilor de politică monetară. Mărfurile românești declarate pentru regimul de export sunt supuse supravegherii vamale din momentul acceptării declarației vamale de export până la momentul în care acestea părăsesc teritoriul vamal al României ori sunt distruse sau declarația vamală este invalidată. Liberul de vamă pentru export se acordă cu condiția ca mărfurile respective să iasă de pe teritoriul vamal al României în aceeași stare ca atunci când a fost acceptată declarația vamală de export.

Orice companie sau persoană care efectuează operațiuni de export trebuie să posede următoarele acte: 1. Factura externă (în valută) 2. Factura de transport si asigurare marfa 3. Document de transport si asigurare marfa 4. Actele firmei exportatoare 5. Licenta de export, daca e cazul 6. Cartificat de origine a marfii 7. Certificat de conformitate, de calitate 8. Certificat de garantie 9. Contract extern 10. Declaratie de incasare in valuta 11. Packing list 12. Alte avize, daca e cazul (certificate fito-sanitare, certificate sanitar-veterinare, certificate de abilitare etc.) 13. Declaratie vamala de export (DVE)

1. Factura externă (în valută) - se completează în ce puțin 3 exemplare Factura externă este întocmită în vederea transmiterii dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător. Acest înscris, întocmit de exportator, sintetizează toate clauzele esențiale ale contractului. Un astfel de document primar poate cuprinde urmatoarele elemente: numele si adresa vânzatorului, precum si date de identificare a acestuia (forma juridica, tipul de activitate, numere de telefon, fax, adresa, numarul de înmatriculare la Registrul Comertului);  numele si adresa cumparatorului;  data si numarul facturii;  denumirea comerciala a marfii;  natura si pretul ambalajului;  pretul transportului;  prima si tipul de asigurare; 

jurisdictia competenta în caz de litigii; valoarea tranzactiei, precizându-se pretul unitar pe articole si valoarea totala;  mijloacele si modalitatile de plata;  modul de ambalare si numarul de colete etc..  

Conform articolului 155 alin. (5) din Codul fiscal, o factură externă poate fi întocmită în orice limbă oficială a statelor membre ale UE, dar, la solicitarea organelor de control, trebuie asigurată traducerea acesteia în limba română. Baza de impozitare poate fi înscrisă în valută, dar suma TVA trebuie înscrisă şi în lei. 

Dacă elementele folosite pentru stabilirea bazei de impozitare a unei operaţiuni, alta decât importul de bunuri, se exprimă în valută, cursul de schimb care se aplică este ultimul curs de schimb comunicat de Banca Naţională a României sau cursul de schimb utilizat de banca prin care se efectuează decontările, din data la care intervine exigibilitatea taxei pentru operaţiunea în cauză. (ART. 139^1 alin. 2 din Codul fiscal). Prin ultimul curs de schimb comunicat de BNR se înţelege cursul de schimb comunicat de respectiva bancă în ziua anterioară şi care este valabil pentru operaţiunile care se vor desfăşura în ziua următoare.



În contractele încheiate între părţi trebuie menţionat dacă pentru decontări va fi utilizat cursul de schimb al unei bănci comerciale, în caz contrar aplicându-se cursul de schimb comunicat de BNR. În cazul emiterii de facturi înainte de livrarea de bunuri sau prestarea de servicii sau de încasarea unui avans cursul de schimb valutar utilizat pentru determinarea bazei de impozitare a taxei pe valoarea adăugată la data emiterii acestor facturi va rămâne neschimbat la data definitivării operaţiunii, respectiv la data regularizării operaţiunii. În cazul încasării de avansuri pentru care factura este emisă ulterior încasării avansului, cursul de schimb valutar utilizat pentru determinarea bazei de impozitare a taxei pe valoarea adăugată la data încasării avansurilor va rămâne neschimbat la data



definitivării operaţiunii, respectiv atunci când se fac regularizările avansurilor încasate. Pentru livrări de bunuri sau prestări de servicii în interiorul ţării, contractate în valută cu decontare în lei la cursul de schimb din data plăţii, diferenţele de curs dintre cursul de schimb menţionat în factură şi cursul de schimb utilizat la data încasării nu sunt considerate



diferenţe de preţ şi nu se emite o factură în acest sens. În cazul achiziţiilor intracomunitare de bunuri, cursul de schimb utilizat pentru determinarea în lei a bazei impozabile a taxei este cursul din data exigibilităţii taxei, astfel cum este stabilit la art. 135din Codul fiscal, indiferent de data la care sunt sau vor fi recepţionate



bunurile. În cazul livrărilor intracomunitare de bunuri scutite de taxă conform art. 143 alin. (2) din Codul fiscal, cursul de schimb utilizat pentru determinarea în lei a bazei impozabile a taxei este cursul din data exigibilităţii taxei, astfel cum este stabilită la art. 134^3 din Codul



fiscal, indiferent de data la care sunt sau vor fi livrate bunurile. Pentru operaţiunile în interiorul ţării, dacă baza impozabilă este stabilită în valută, transformarea în lei se va efectua la cursul din data la care intervine exigibilitatea taxei conform prevederilor art. 134 - 134^2. Pentru serviciile prestate către persoane stabilite în Comunitate sau în afara Comunităţii, precum şi pentru serviciile achiziţionate de la prestatori stabiliţi în Comunitate sau în afara Comunităţii, precum şi în cazul livrărilor de bunuri care nu au locul în România conform art. 132, efectuate de persoane impozabile stabilite în România, sau al achiziţiilor de bunuri care au locul în România şi pentru care beneficiarul este obligat la plata taxei conform art. 150 alin. (2) - (6) din Codul fiscal."

1.1. Facturarea in UE (servicii intracomunitare) În situaţiile în care ambele societăţi (furnizorul şi clientul) sunt plătitoare de TVA şi au un cod valid (se poate verifica aici), se facturează fără TVA, cu menţiunea “neimpozabil în România” şi se aplică taxarea inversă (excepţiile de la această regulă sunt reprezentate de achiziţia intracomunitară de mijloace noi de transport şi de produsele accizabile, pentru careTVA-ul se plăteşte în România). În situaţia în care prestatorul este plătitor de TVA şi emite factura unei societăţi neplătitoare de TVA, atunci se facturează cu TVA. Excepţie fac: serviciile de transport călători serviciile care au legătură cu bunurile imobile  activităţile artistice  serviciile de restaurant şi catering  închirierea unui mijloc de transport  

Dacă firma prestatoare din România, neplătitoare de TVA, emite factura unui beneficiar din UE, plătitor de TVA, prestatorul trebuie să se înregistreze în scopuri de TVA , conform art. 153.1 din Codul fiscal pentru operaţiuni intracomunitare. De asemenea, are obligaţia să se înscrie şi în Registrul Operatorilor Intracomunitari. Astfel, prestatorul rămâne neplătitor de TVA pentru operaţiunile din interiorul României, dar pentru operaţiunile din UE deţine un cod valid de TVA şi facturează fără TVA cu menţiunea "neimpozabil în România".

1.2. Facturarea în spaţii non-UE Dacă prestatorul este din România şi beneficiarul este dintr-un spaţiu non-UE, se facturează fără TVA, cu menţiunea “scutit cu drept de deducere”. 2. Factura de transport si asigurare marfa 3. Document de transport si asigurare marfa 4. Actele firmei exportatoare 5. Licenta de export, daca e cazul La modul general, exportul din România este liber și nu necesită licență. Licența de export este necesară în cazuri specifice și pentru anumite tipuri de marfă, spre exemplu, în cazul exportului de arme și muniții. 6. Cartificat de origine a marfii Acesta nu este un document obligatoriu, dar est enecesar atunci când mărfurile exportate pot beneficia de tratamente prreferențiale.

Certificarea marfurilor romanesti la export Pentru a beneficia de un tratament tarifar preferențial, autoritățile din țara importatoare solicită, de regulă, un certificat de origine. Aceste atestă originea Comunității Europene, cu țara de origine specifică România. Sunt seturi cu trei file de culori diferite și cu filigran pe prima filă, conform Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/1993 privind dispoziţii de aplicare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 2913/92 de instituire a Codului Vamal Comunitar. Camera de Comerţ şi Industrie a României este abilitată, prin Legea 335/2007, cap. III, art. 28, alin. 2, lit. g, să emită certificate de origine. Certificatele de origine se emit atât pentru exportul românesc direct. Aceste formulare de Certificat de Origine se folosesc și în cadrul programelor cu finanțare europeană pentru atestarea originii românești a produselor utilizate și acceptate de finanțatori. Certificatul de origine are următoarele funcții:  Permite obtinerea unor formalitati vamale de catre importator Astfel, în cazul în care între țările partenere există acorduri ce prevăd taxe preferențiale, importatorul va trebui să dovedească cu certificat de origine, dreptul sau la o taxă vamalî mai redusă sau la o scutire de taxă vamală.  Asigura respectarea masurilor de politica comerciala din tara importatoare Astfel, țările care practică licenâe și contingente liberale doresc să se asigure că mărfurile provin din țară, beneficiază de contingent și că acestea se încadrează valoric în mărimea lui.  Asigura protejarea unor drepturi de proprietate intelectuala, cum ar fi, de exemplu, denumirea de origine

Conține greutatea și felul mărfii, cantitatea, numărul facturii, numele exportatorului și al importatorului Actele necesare eliberarii certificatelor de origine: Pentru eliberarea certificatelor de origine privind exportul românesc, CCIR solicită de la exportatorul român stabilirea originii mărfurilor, care se face prin completarea unui formular-cerere. Mai sunt necesare următoarele:  declaraţia de origine;  factură externă;  certificatul de înregistrare a firmei la Registrul Comerţului;  acreditiv şi/sau contract;  împuternicire / delegaţie;  alte documente care să ateste originea: certificate de origine străin, declaraţie vamală, fişa tehnologică a produsului etc. Pentru eliberarea certificatelor de origine solicitate de fonduri de finanţare externă, CCIR solicită de la societatea română stabilirea originii mărfurilor care se face prin completarea unui formular-cerere. Mai sunt necesare următoarele:

declaraţia de origine; facturile aferente;  certificatul de înregistrare a firmei la Registrul Comerţului;  contractul de finanţare (încheiat între beneficiarul final şi agenţia de finanţare);  împuternicire / delegaţie;  alte documente care să ateste originea: certificate de origine străin, declaraţie vamală, fişa tehnologică a produsului etc..  

Toate documentele se depun în original sau copie conformă cu originalul (după caz) Carnetul ATA - permite libera circulaţie a mărfurilor înscrise de mai multe ori în cursul perioadei de valabilitate de un an, fără a plăti taxe vamale. Una dintre cele mai eficiente metode de derulare a exporturilor temporare, in vederea participarii agentilor economici la targuri si expozitii internationale este cea de utilizare a carnetelor ATA. Carnetul ATA este un document eliberat pe teritoriul Romaniei, numai de Camera de Comert si Industrie a Romaniei si a Municipiului Bucuresti. Pentru eliberarea unui carnet ATA este necesară trimiterea unei cereri către CCIR care să conţină datele de identificare ca persoană juridică (CUI, numărul de înregistrare la Registrul Comerţului, adresa, persoana de legatură), precum şi urmatoarele elemente:  scopul călătoriei;  durata estimată a evenimentului şi a exportului temporar;  ţara de destinaţie şi ţările de tranzit, cu precizarea locurilor în care se realizeaza controlul vamal (în interior sau la frontieră);  mijlocul de transport folosit, cu precizarea numărului de înmatriculare;  responsabilul de carnet;  o listă în limbile română şi engleză cu produsele cuprinse pe carnet conţinând denumirea, cantitatea, eventual greutatea, valoarea acestora. Observatii:  carnetul ATA este valabil 1 an de la data emiterii  este posibilă suplimentarea carnetului cu alte file  nu este posibilă modificarea listei de produse  înainte de fiecare deplasare, în funcție de țara unde se desfasoară expoziția, agentul economic trebuie să depună la CCIRMB o garanție sub forma unei sume de bani, care va fi restituită la întoarcerea în țară.

7. Certificat de conformitate, de calitate

În ceea ce priveste respectarea calitatii, de regulă, în comerțul internațional, se solicită un certificat de calitate care face parte din setul de documente depus la bancă de exportator în vederea încasării contravalorii exporturilor. Certificatul de calitate este un document eliberat de producatorul mărfurilor exportate, el putând fi atestat de o instituție specializată de control a calității. 8. Certificat de garantie 9. Contract extern 10. Declaratie de incasare in valuta 11. Packing list Act de însoțire a documentelor de transport care indică tipul și ambalarea detaliată a mărfurilor exportate

12. Alte avize, daca e cazul (certificate fito-sanitare, certificate sanitar-veterinare, certificate de abilitare etc.) În cazul produselor agricole sau de origine animală

13. Declaratie vamala de export (DVE)

Toate mărfurile destinate plasării sub regimul vamal de export fac obiectul unei declarații pentru regimul vamal de export Exportatorul este obligat să depună o declarație vamală de export pentru mărfurile exportate la biroul vamal în raza de activitate a căruia își are sediul fie la biroul vamal în raza de activitate a căruia se află locul de ambalare sau încărcare a mărfurilor pentru export. În anumite cazuri, temeinic justificate, declarația vamală de export poate fi depusă la orice birou vamal aflat pe teritoriul Comunității Europene.

Importul Documente necesare la import

1. Factura comerciala externa - de la exportator 2. Factura de transport (daca acesta e platit separat) - de la exportator 3.Document de transport si asigurare marfa 4. Actele firmei exportatoare - de la exportator 5. Actele firmei importatoare 6. Licenta de import, daca e cazul - de la Ministerul de Externe 7. Certificat de origine a marfii - de la biroul vamal sau camerele de comert ale tarii exportatoare 8. Certificat de conformitate, de calitate - de la producator 9. Certificat de garantie - de la producator 10. Contract extern 11. Packing list - de la exportator 12. Alte avize, daca e cazul (certificate fito-sanitare, certificate sanitar-veterinare, certificate de abilitare etc.) 13. Declaratia vamala de import

Importul constă în introducerea în România a mărfurilor străine și introducerea acestora în circuitul economic. La importul mărfurilor, autoritatea vamală realizează procedura de vămuire și de încasare a datoriei vamale aferente drepturilor d eimport, aplicând și măsurile de politică comercială. Taxele vamale de import se calculează pe baza Tarifului vamal de import al României, care se aprobă prin lege. Tariful vamal de import al României se elaborează pe baza nomenclaturii combinate a mărfurilor. Taxa vamală este exprimată în procente și se aplică la valoarea în vamă a mărfurilor, exprimată în lei. Taxele vamale aplicabile sunt cele prevăzute la data înregistrării declarației vamale de import. În situația în care, ulterior înregistrării, în timpul efectuării procedurii de vămuire, până la acordarea liberului de vamă, intervin taxe preferențiale, titularul operațiunii comerciale sau reprezentantul acestuia va solicita autorității vamale aplicarea taxei vamalecorespunzătoare regimului preferențial. Unele categorii de mărfuri pot beneficia de un tratament tarifar favorabil, în funcție de felul mărfurilor sau de destinația lor specifică , potrivit reglementărilor vamale sau a acordurilor și convențiilor internațional la care România este parte. Prin tratament tarifar favorabil se înțelege o reducere sau o exceptare de drepturi vamale, care poare fi aplicată și în cadrul unui contingent tarifar. În cazuri temeinic justificate, se pot aproba, temporar, exceptari sau reduceri de taxe vamale, pentru unele categorii de marfuri. Importatorii sau beneficiarii importului de mărfuri destinate unei anumite utilizări, în cazul în care, ulterior declarației vamale, schimbă utilizarea mărfii, sunt obligați să înștiințeze autoritatea vamală, care va aplica tariful vamal corespunzător noi utilizări.

EXPORTUL ROMANIEI DE LEGUME ECOLOGICE

Cuprins Introducere 3 CAPITOLUL 1 PIAŢA DE LEGUME ECOLOGICE 4 1.1 Producţia legumelor ecologice in România 4 1.2 Consumul legumelor ecologice 5 1.3 Preţurile practicate 6 CAPITOLUL 2 IMPORTUL ŞI EXPORTUL DE LEGUME ECOLOGICE 7 2.1 Evoluţia pieţei interne şi externe de legume ecologice din Romania.Importul şi exportul de legume ecologice din Romania 7 2.2 Neregularităţi.Soluţii 9 2.3 Reglementări 9 Bibliografie 11

Introducere Grija pentru o alimentaţie sănătoasă a dus la creşterea producţiei locale de alimente ecologice, până la afaceri de milioane de euro, reprezentând investiţii semnificative în ferme, supermarket-uri, restaurante speciale şi fabrici din România. Agricultura ecologică (termen similar cu agricultura organică sau biologică) este un procedeu modern de a cultiva plante, de a îngrăşa animale şi de a produce alimente prin utilizarea acelor procedee şi tehnologii care se apropie foarte mult de legile naturii – nu utilizează fertilizanţi şi pesticide de sinteză, stimulatori şi regulatori de creştere, hormoni, antibiotice şi sisteme intensive de creştere a animalelor. Agricultura ecologică se deosebeşte, astfel, fundamental de agricultura convenţională. Procesul şi procedurile de obţinere a produselor ecologice sunt reglementate de reguli şi principii de producţie stricte, care pleacă de la calitatea pe care trebuie să o aibă pământul şi până la obţinerea efectivă a produsului final. Rolul acestui sistem de agricultură este de a produce hrană mult mai curată, mai potrivită metabolismului organismului uman, dar în deplină corelaţie cu conservarea şi dezvoltarea mediului. Organismele modificate genetic şi derivatele lor sunt interzise în agricultura ecologică.Respectarea regulilor şi a principiilor agriculturii ecologice, reglementate prin legislaţia naţională, respectiv controlul întregului lanţ de obţinere a unui produs ecologic de la pământ şi până la produsul final, se face de organisme de inspecţie şi certificare, înfiinţate în acest scop, care eliberează certificatul de produs ecologic.

Agricultura ecologică reprezintă o noua sursa de venituri pentru producătorii români, aceste produse fiind deosebit de cautate pe pietele externe. Datorita castigurilor frumoase rezultate din comercializarea produselor ecologice, tot mai multi producatori se orienteaza catre aceasta forma de exploatatie agicola. Astfel, alaturi de societatile care obţin produse animaliere ecologice, si producătorii autohtoni de legume si fructe de sera au inceput sa practice acest tip de agricultură profitabilă. Deoarece nu sunt tratate cu substante chimice şi nici nu prezintă modificări genetice, legumele si fructele ecologice românesti au câştigat deja consumatorii din Olanda, Germania şi Italia. Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale a întreprins acţiuni de încurajare a înfiinţării asociaţiilor de comercializare a produselor ecologice şi a altor forme , precum şi organizarea de pieţe sezoniere specializate pentru produsele ecologice în marile oraşe ale ţării. CAPITOLUL 1 PIAŢA DE LEGUME ECOLOGICE 1.1 Producţia legumelor ecologice în România Suprafaţa alocatã producţiilor ecologice reprezintã aproximativ un procent din totalul suprafeţei cultivate a României, conform informaţiilor oferite de Ministerul Agriculturii, respectiv 44.000 de hectare, din care circa 12.000 de hectare sunt cultivate cu cereale, 1000 de hectare cu legume şi 50 de hectare cu pomi fructiferi În ceea ce priveşte locul de aprovizionare cu legume, piaţa este de departe pe primul loc în preferinţe, urmatã de varianta “altã sursã”( autoconsumul şi supermarketul). Datele Ministerului Agriculturii arată că România poate produce anual circa 4,9 milioane de tone de legume şi fructe, din care 45% legume, struguri pentru masa - 15% si fructe 40%. Valoarea producţiei de fructe si legume in 2006 a reprezentat 3,09% din PIB, adica 2,9 mld. euro (1,96% in cazul legumelor si 1,13% în cazul fructelor). La nivel naţional, suprafaţa destinată segmentului de legume, fructe şi struguri de masă este de pâna la 600.000 de hectare, dar specialiştii spun ca aceasta este in declin, chiar dacă în ultimii ani s-a plantat intensiv. În 2007 producătorii au fost afectaţi de seceta, iar in 2008, chiar dacă prognoza favorizeaza producţia, au fost tergiversări ale actelor normative cu privire la sprijinul financiar, ceea ce i-a determinat pe agricultori să renunţe la suprafeţe alocate culturilor cu legume. Nu au avut încredere că vor primi banii şi nu au vrut sa rişte. Producătorii de legume şi fructe au primit anul trecut subvenţii in valoare de 50 de euro/ha de la Comisia Europeană. Cei care au reuşit să îşi facă proiecte au putut aplica pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, banii urmând să vină în a doua parte a acestui an. Cea mai mare cantitate de legume - fructe, aproximativ 60%, se comercializează în pieţe, restul fiind reprezentat de hipermarketuri, supermarketuri si magazinele de cartier. Iarna volumul legumelor şi al fructelor existent in pieţe scade în favoarea celor prezente pe rafturile magazinelor din comertul modern. Cele mai vandute produse sunt bananele, portocalele, rosiile, merele, cartofii si salata. In acest domeniu, marea majoritate a produselor au vanzare sezonieră, vârfurile de vânzare fiind inregistrate întotdeauna înaintea sarbatorilor.

Preferinţa pentru comertul tradiţional sau cel modern se manifesta şi in funcţie de tipul produselor. Pentru sortimentele exotice românii apelează la supermarket şi hipermarket, în timp ce pentru sortimentele tradiţionale merg în piaţă. Sesizând deficitul de produse autohtone, investitorii au început de anul trecut să valorifice livezile de meri, peri sau pruni cu densitate mare la hectar. Noua tendinţa în materie este astfel pomicultura performanta, aşa cum se practica în ţarile din Vest. Aceste plantaţii au o calitate superioară, intrând pe rod din al doilea an, iar in anii trei si patru ajung sa producă intre 30 de tone si 60 de tone la hectar şi pot aduce producătorului intre 15.000 de euro si 30.000 de euro anual. Un hectar cultivat cu meri necesită investiţii de până la 5.000 de euro. Asta inseamnă că cel care risca sa inceapa o afacere din pomicultura isi poate amortiza investitia intre doi si patru ani, asta daca il ajuta si vremea. Nu doar plantatiile de mar aduc profit pomicultorilor, ci si cele de par, cires sau prun. Pentru cires sau prun se pot investi doar 50%- 60% din valoarea costurilor de productie pentru plantatiile de măr, iar preţul de vanzare al produselor este si mai mare.