Prelucrarea Metalelor Fine.docx

Prelucrarea metalelor fine Mama Leone Metale Platinice, denumire folosită pentru elementele Ruteniu (Ru), Rodiu (Rh), Paladiu (Pd), Osmiu (Os), Iridiu (Ir) și Platină (Pt) din a doua și a treia triadă a grupei a VIII-a. În natură se găsesc împreună, în cantități mici în stare nativă, cel mai abundent fiind platina, iar cel mai puțin abundent fiind ruteniul. Extragerea și separarea metalelor platinice reprezintă un proces complicat și laborios, din cauza comportării chimice asemănătoare a acestor elemente. Metalele platinice prezintă, în general, multe asemănări în comportarea lor. Sunt metale greu fuzibile, au densități neobișnuit de mari (în special Os, Ir și Pt). Toate sunt elemente slab electropozitive, cu reactivitate chimică redusă, fiind situate în extremitatea dreaptă a seriei tensiunilor electrochimice. Din această cauză se obțin deosebit de ușor din soluțiile sărurilor lor prin acțiunea unor agenți reducători ca hidrazina, (N2H4), hidroxilamină, (NH2OH) etc, sau a altor metale. Prezintă o rezistență foarte mare față de mulți agenți chimici, în special față de acizi. Astfel Ru, Os și Ir nu sunt atacate de nici un acid, nici chiar de apa regală, care dizolvă doar Pt, Pd și Rh. Cu excepția platinei, metalele platinice se combină la cald cu oxigenul. Rh și Os prezintă cea mai mare afinitate pentru oxigen, Pd și Pt cea mai mică. La cald toate metalele platinice reacționează cu clorul și fluorul. Metalele platinice formează combinații în mai multe stări de oxidare; numai Ru și Os ating însă în unele dintre combinațiile lor (de exemplu MO4) valența maximă 8, caracteristică grupei. Din acest punct de vedere se observă o asemănare mai mare între perechile de elemente din aceeași coloană verticală și anume: Ru-OS; Rh-Ir; Pd-Pt. Metalele platinice formează un număr imens de combinații complexe, încât se poate spune că în multe cazuri ionii complecși reprezintă forma de existență a acestor elemente în soluție. Au multiple întrebuințări; dintre acestea poate fi menționată folosirea lor la confecționarea de ustensile și diverse accesorii pentru aparate de laborator. Unele ca atare sau sub formă de combinații complexe, au proprietăți catalitice deosebite în cele mai variate tipuri de procese chimice. Pentru alte sensuri, vedeți Metal (dezambiguizare).

Cercei sumerieni cu inscipții cuneiforme. Acești cercei sunt un exemplu rar de inscripție cuneiformă în metal

Metalele sunt elemente chimice cu proprietăți fizice specifice, precum: luciu caracteristic, bun conducător de căldură și electricitate, ductil și maleabil, și solid la temperatură obișnuită (cu excepția mercurului). In tabelul periodic al elementelor 80 % sunt metale, unde însă trebuie amintit că trecerea de la categoria metale la nemetale nu se produce brusc ci treptat fiind o serie de elemente de tranziție între cele două categorii numite semimetale.

Proprietatea metalelor de a fi buni conducători de electricitate se datorează structurii atomice a lor, având electroni liberi care la apariția unei diferențe de potențial vor avea o mișcare dirijată.

Cuprins 

1Aliaje



2Procesele naturale de formare a metalelor



3Metale prețioase o

3.1Titlul unui metal prețios

o

3.2Marcarea



4Note



5Legături externe

Aliaje[modificare | modificare sursă] Un aliaj este un amestec de 2 sau mai multe metale, dar poate include și nemetale. 

Bronzul e un aliaj de cupru și cositor.



Alama - un aliaj de cupru și zinc.

 

Oțelul - un aliaj de fier și carbon. Cromul și nichelul sunt adăugate pentru a-i mări rezistența la oxidare. Superaliajele de nichel, cobalt și alte elemente sunt folosite la nave și motoare.



Tombacul sau alama roșie este un nume generic pentru aliaje de cupru cu zinc (max. 18%), bogate în cupru (80-95%) și de culoare roșie.



Bilonul este un aliaj de cupru cu foarte puțin argint, rar aur, uneori chiar și staniu, plumb și zinc.





Două statui indiene de bronz











