Poveste- Pode Emanuela Pipp.docx

RĂȚUȘCA CEA URÂTĂ Este o zi frumoasă de vară. Soarele strălucește călduros în curtea unei case vechi de lângă un râu. În spatele casei, o rață mamă stă pe 10 ouă. "Tchick." Unul câte unul, toate ouăle se deschid. Toate, cu excepția unuia. Acesta este cel mai mare ou dintre toate. Mama rață stă și sta pe oul mare. În cele din urmă se rupe și se deschide "Tchick, tchick!" Afară sare ultimul puiuț de rață. Arată mare și puternic, dar este gri și urâțel în comporație cu ceilalți puiți. A doua zi, mămica rață ia toți puii la râu, și sar în apă pentu a se juca. Toți înotau și se jucau împreună. Rața urâtă înotă mai bine decât toate celelalte rațe ceea ce a produs invidie. - Drăguții mei! Veniți cu mine la curtea fermei! - spune rață mamei către copilașii ei și toți o urmează pe ea într-acolo. Curtea fermei este foarte zgomotoasă. Puiul de rată cel diferit este atât de nefericit acolo. Găinele vor să îl omoare, cocoșul zboară pe el, rațele îl mușcă, iar fermierul îl lovește. În sfârșit, într-o zi el fuge și ajunge la un râu. El vede multe păsări mari frumoase înotând acolo. Penele lor sunt atât de albe, gâtul lor atât de lung, aripile lor atât de frumoase. Puiul mic se uită și se uită la ele. Vrea să fie acolo și el. Vrea să rămână și să le urmărească. Știe că sunt lebede. -Oh, cum aș vrea să fiu frumos ca ele... Se gândi tris puiul. A sosit iarna. Totul este alb cu zăpadă. Râul este acoperit cu gheață. Rața cea urâtă este foarte singură și nefericită. A trecut cu greu și iarna. Primavara vine din nou. Soarele strălucește cu căldură. Totul este proaspăt și verde.

Într-o dimineață, rața cea urâtă vede lebedele frumoase din nou. El le cunoaște și vrea atât de mult să înoate cu ele în râu. Dar îi este frică de ele și de atâta sigurătate vrea mai bine să moară. Așa că se duce în râu, se uită în apă și acolo, în apă, vede o lebădă frumoasă. Este el! Nu mai este o rață urâtă. El este o lebădă albă frumoasă.