Palatul Administrativ Din Baia Mare.docx

ARHITECTURĂ ÎN TURISM -Proiect semestrial-

Palatul Administrativ din Baia Mare

Student: PODE EMANUELA IOANA Facultatea de Geografie Cluj-Napoca Specializare: GT Anul II, sem. I Prof. coord.: Arh. Szabolcs István Guttmann

CUPRINS: BAIA MARE- prinicpalele obiective ................................................................................. 3 Palatul Administrativ și principalele obiective din proximitatea acestuia ...................... 3 Palatul Administrativ din Baia Mare ................................................................................ 10 1. Identitatea clădirii/ grupului de clădiri/ sitului urban/ peisajului/ grădinii: .................. 10 2 Istoria clădirii ................................................................................................................. 10 2.1 Rezumatul inițial/scop ............................................................................................ 10 2.2 Date: contractare / recepția lucrării ......................................................................... 10 2.3 Arhitecți proiectanți și alții arhitecți ....................................................................... 10 3 Descriere ........................................................................................................................ 11 3.1 Descrierea generală ................................................................................................. 11 3.2 Construcție .............................................................................................................. 14 3.3 Context .................................................................................................................... 14 4 Evaluare ......................................................................................................................... 24 4.1 Tehnică .................................................................................................................... 24 4.2 Socială ..................................................................................................................... 24 4.3 Culturală & estetică................................................................................................. 24 4.4 Istorică..................................................................................................................... 25 4.5 Evaluare general...................................................................................................... 25 Bibliografia ....................................................................................................................... 26

2

BAIA MARE- prinicpalele obiective

Palatul Administrativ și principalele obiective din proximitatea acestuia

3

4

Palatul Administrativ

5

Teatrul Municipal

Turnul lui Ștefan

6

Biserica catolică „Sfântul Ștefan”

7

Piața Millenium

8

Casa Iancu de Hunedoara

Biserica Reformată și Podul Viilor

9

Palatul Administrativ din Baia Mare

1. Identitatea clădirii/ grupului de clădiri/ sitului urban/ peisajului/ grădinii: 1.1 Numele actual: Palatul Administrativ Baia Mare 1.2 Variantă sau nume trecut: Sediul politico administrativ al judeţului Maramureş 1.3 Numărul și numele străzii: Str. Gh. Şincai nr. 49 1.4 Oraș: Baia Mare 1.5 Regiunea: Maramureş 1.6 Cod postal: 430311 1.7 Țara: România 1.8 Cod topografic national: Lat: 47º,658 N, Long: 23º,574 E

2 Istoria clădirii 2.1 Rezumatul inițial/scop În anul 1968, o dată cu stabilirea actualei delimitări geografice a judeţelor Maramureş si Satu Mare- cu capitala la Baia Mare şi Satu Mare - cu reşedinţa în oraşul omonim,apare necesitatea construirii primului palat administrativ din perioada post-belică, destinat să funcţioneze ca sediu al conducerii de partid şi de stat. 2.2 Date: contractare / recepția lucrării Proiectare1968- 1969 (a); Construire 1969-1970(e) 2.3 Arhitecți proiectanți și alții arhitecți Autori arhitectură :arh. Mircea Alifanti, arh. Adrian Panaitescu .

10

Colaboratori: arh. Alexandra Florian, arh.Tiberiu Benedek Rezistenţă : ing. Alexandru Cişmigiu, ing. Dragoş Badea, ing. Alexandru Eliescu. Instalaţiile electrice :ing Dénes Ladislau. instalatii Încalzire : Francisc Lung. instalaţiil tehnico-sanitare: Ion Burlan

3 Descriere 3.1 Descrierea generală Palatul Administrativ din Baia Mare a fost construit între 1969-1970, după planurile unui colectiv condus de arhitectul Mircea Alifanti. Din colectiv făceau parte arhitecții Adrian Panaitescu, Alexandra Florian si Tiberiu Benedek. Proiectul de rezistență aparține inginerilor Alexandru Cișmigiu, Dragoș Badea și Alexandru Eliescu; instalațiile electrice sunt proiectate de ing. Dânes Ladislau, cele de încalzire de Francisc Lung, instalațiile tehnico-sanitare de Ion Burlan. Expresie a unui stil personal, elaborat de arhitecții Mircea Alifanti și Adrian Panaitescu (ilustrat și prin Sediul politico-administrativ și hotelul Coroana din Bistrița), Palatul administrativ este considerat de Mircea Lupu, edificiul emblematic al funcționalismului liric, în varianta sa dramatică. Perceperea defavorabilă, limitată de vecinătăți, a condiționat compoziția spațialvolumetrică a Palatului administrativ. Așezat pe o stradă, cu prospect modest, ce leagă centrul nou și centrul vechi al orașului, obiectul de arhitectură ar fi fost perceput cu dificultate în lipsa unor elemente-semnal. Corpul principal al clădirii, cuprinzând holul, sala de conferințe și birourile conducerii, este primul element de impact, venind dinspre direcția centrului nou. Turnul, contrapondere verticală a volumului acestui corp, constituie semnalul vizibil în cazul perceperii dinspre centrul vechi. Tot amplasamentul a determinat opțiunea arhitecților pentru crearea unei incinte orientate spre sud și nu pentru o simplă retragere de la aliniament, realizându-se, astfel, posibilitatea perceperii unei suite de imagini dinamice. Deficiențele și inadecvarea spațială a cadrului construit (dificultatea citirii obiectului de arhitectură în desfășurarea străzii, vecinătatea unor clădiri fără calităti arhitecturale) sunt 11

compensate de un cadru natural excepțional: fundalul spectaculos al dealurilor împădurite. Dinamismul compoziției, susținut de utilizarea subtilă a materialelor creează un dialog tensionat și dramatic cu peisajul. Acest dialog este rezultanta unei interpretări profunde și foarte personale a arhitecturii populare locale văzută de arhitecți ca îvecinătate spiritualaă onorantă și, în același timp, dificilă. Considerentele de ordin logic-funcțional și cele expresive se îmbină în elaborarea obiectului de arhitectură prin interpretarea modelului vernacular, care nu rămâne niciodată la nivelul superficialului, al formelor decorative preluate direct. Chiar în cazul motivelor decorative recognoscibile (ca, de exemplu, în zona accesului principal) acestea sunt compuse cu o libertate ce îmbină surse dintre cele mai diverse (expresionismul, arhitectura organică), unificate de viziunea arhitecturală. Clădirea se compune din patru corpuri principale, având urmatoarele funcțiuni: birouri ale funcționarilor, hol de onoare și birouri de conducere, sala de ședințe cu o capacitate de 200 de locuri și turnul, destinat, inițial, amenajării unui mic muzeu regional de istorie a orașului. Birourile funcționarilor sunt grupate în două bare dublu tract ce se îmbină la 120 de grade. Piesa de racord a barelor este constituită de o scară elicoidală, amplasată într-un hol vitrat generos. Racordul corpului principal de birouri cu volumul holului și birourilor de conducere se face prin intermediul sălii de ședințe și al unui hol vitrat cu deschidere spre incintă. Turnul constituie elementul simbol al clădirii si începe sau încheie, în funcție de direcția de apropiere, acolada planului. Datorită poziției de corp de margine, turnul definește și inalță silueta edificiului. Amplasată în extremitatea de vest a corpului de birouri, scara exterioară îl încheie, ca element de capăt bine definit prin tratare a volumului și finisaje. Fațadele sunt finisate cu piatră de Măgura, Bampotoc si Limpedea; montanții și traversele suprafețelor mari vitrate sunt din metal; tâmplăria din stejar; prefabricatele mari de la fațadă, finisate cu praf alb de piatră. pardoselile sunt din marmură (Ruschița, Alun, Moneasa) și din andezit de Bloaja; lambriurile sunt din ulm, stejar și paltin. învelitorile sunt din tablă aramita și din tablă de aramă pe porțiunile aproape verticale (reborduri) de pe turn și luminator. Simpla enumerare a finisajelor ne dă o idee despre bogăția de materiale, susținută de calitatea detaliilor și de punerea în operă. Alternarea variată a suprafețelor, schimbarea de materiale de finisaj și texturi pe volume, plane și elemente de racord subliniază caracterul dinamic

12

al compoziției, unitatea fiind asigurată prin stăpânirea acelorași cadențe și ritmuri ce guvernează întreg ansamblul. Concepția clădirii, explicitată magistral de profesorul Alifanti în articolul său din revista "Arhitectura", urmarește logica funcțională și constructivă, ca premisă a obținerii expresivității, după un principiu creativ nou: insolitul logic. <înțeleg prin insolit logic, scrie profesorul Mircea Alifanti, acel insolit care nu este atât de sfidător încât să nesocotească logica formei. Deci „insolitul” poate apărea, în arhitectură, ca replică onestă a unui fals „nou”. Chiar în vorbirea curentă „insolitul” include un anume fel de nou, de cele mai multe ori insolitul este un „produs” al contextului, al „asocierii special”. Obiectul de arhitectură rezultat ni se înfățișează ca o suita de imagini dinamice cu puncte de interes ce ancorează silueta pe fundal, ca un șir de momente cu început si sfârșit, susținute pe parcurs de elemente intermediare ce mențin interesului privitorului. În compunerea planului, disciplina constrângătoare a rectangularității e spartă prin înclinarea dintre cele două bare de birouri, prin direcțiile elementelor de capat (turn și scară), prin orientarea timpanelor si a holului vitrat de trecere între corpul principal și bara administrativă. Schimbările de directie sunt reluate de soclul și laterala fațadei de sud a corpului principal, de accentele plinurilor de fațada și de pilele perforate ale intrării. Acoperirea volumelor, atent studiată, creează efecte de perspectivă și accentuează caracterul dinamic al compoziției. Aceeași varietate bine stăpânitp se face simțită și în parcurgerea spațiilor interioare. Scara de onoare, într-o rampă spectaculoasă cu desfașurare continuă, luminatorul cu lumina filtrată printr-un trafor cu piramide angulare și peretele decorativ al sălii de ședințe sunt cele trei elemente care rețin atenția privitorului. Ușa pivotantă a sălii de ședințe, peretele perforat al garderobei, balustrada masivă din lemn ce înconjoară supanța susțin parcursul, ca puncte și direcții secundare de interes. Materialele și texturile diverse, marmura lisa a pardoselii, tencuiala buceardată a pereților-trafor verticali, lemnul profilat al ușii și balustradei accentuează bogata subtilitate a compoziției. Sala de ședințe oferă, într-un volum relativ restrâns, o varietate de imagini. Forma asimetrică a balconului e subliniată prin albul balustradei ce se regăsește în culoarea și materialul

13

plafonului decorativ. Masa vibrantă a cutiei de lemn, în care cafeniul scaunelor se integrează subtil, se închide pe o latură cu decupajul ritmat al panourilor vitrate verticale. Zona de legătură cu corpul de birouri, cu peretele vitrat deschis spre incintă se constituie într-un intermezzo luminos. Intersecția barelor dublu tract e marcaă de scara circulară. Inserată într-un corp transparent, aceasta se desfășoară liber în holul pe trei niveluri. Latura de est a acestui hol e decorată cu o compoziție cu forme geometrice decupate în grosimea peretelui. Grafica decorativă a pardoselii din mozaic turnat se poate citi urmând desfașurarea scării. Alegerea și modul de punere în operă a materialelor de finisaj sunt remarcabile, realizând pe deplin dezideratul autorilor de a sugera, prin diversitate și mod de asociere, prin varietatea de tratare

a

suprafețelor,

ornamentica

bogată

și

subtilă

a

arhitecturii

maramureșene.

Expresivitatea compoziției arhitecturale, elaborarea unui nou tip de regionalism în care caracterul local rezultă nu din preluarea formelor decorative ci din interpretarea subtilă a caracteristicilor arhitecturii locale, susținutaă de bogația vibrantă a materialelor de finisaj, fac din Palatul administrativ din Baia Mare una dintre operele de arhitectură reprezentative pentru a doua jumatate a secolului XX.

3.2 Construcție Corpul de birouri al funcţionarilor (cu birouri în suprafaţă de de 45mp spre curte şi de 30mp spre nord şi est) şi turnul au diafragme ca element de rezistenţă. Corpul principal, cuprinzând holul şi birourile de conducere, este construit din zidărie de cărămidă şi stâlpi de beton armat. 3.3 Context Palatul Administrativ din Baia Mare este aşezat pe o stradă cu prospect modest ce uneşte centrul vechi şi centrul nou al oraşului, vecinătăţile arhitecturale fiind nesemnificative. La data construirii pe latura de vest a terenului se ridica un bloc de locuinţe, pe cea de vest Banca de Investiţii, terenul de vis-a-vis fiind liber. În prezent imobilul băncii este refaţadizat cu pereţi cortină şi suprainălţat cu o şarpantă, iar în imediata apropiere a corpului de birouri de pe latura de est s-au construit două clădiri de locuinţe. Frontul de peste drum s-a completat cu o piaţetă cuprinzând un hotel şi locuinţe cu parter comercial. Relatia clădirii cu vecinătăţile construite imediate este indiferentă , elementul esenţial constituindu-l raportul cu fundalul spectaculos al dealurilor împădurite. 14

15

16

17

18

19

20

21

22

Primăria

23

4 Evaluare 4.1 Tehnică Fără să fie remarcabile în sine, elementele structurale pun în valoare calitatea compoziţiei arhitecturale. Sunt semnificative în acest sens sistemul structural al sălii de şedinţe cu balconul asimetric şi verticalele faţadei şi cele două holuri vitrate: cel al scării circulare cu cei doi stâlpi liberi şi holul de legatură între corpul principal şi cel de birouri, cu un singur stâlp de susţinere. Alegerea şi modul de punere în operă a materialelor de finisaj subliniază detaliile volumelor principale.Faţadele sunt finisate cu piatra de Măgura, Bampotoc şi Limpedea; montanţii şi traversele suprafeţelor mari vitrate sunt de metal; tâmplariile de stejar; prefabricatele mari de faţadă, din praf de piatră alb. Pardoselile sunt de marmură (Ruschiţa, Alun, Moneasa) şi de andezit de Bloaja: lambriurile de ulm, stejar şi paltin. Învelitorile sunt de tablă arămită şi de tablă de aramă pe porţiunile aproape verticale (reborduri) pe turn şi luminator. 4.2 Socială Deşi neinclus în mod oficial pe lista monumentelor istorice, edificiul este perceput de localnici ca reprezentativ pentru oraş şi făcând parte din patrimoniul national. Pe de altă parte, funcţiunea clădirii – sediu al prefecturii şi al altor institutii ale administratiei locale – şi restricţiile privind accesul fac dificilă receptarea obiectului de arhitectură. Holul central, utilizat deseori pentru expoziţii este folosit mai adecvat potenţialului. Revenirea turnului (actualmente folosit ca arhivă) la funcţiunea propusă iniţial (mic muzeu) ar contribui la o mai bună integrare a clădirii in viaţa comunităţii locale. 4.3 Culturală & estetică Preocupările legate de expresivitatea obiectului de arhitectură care işi găsesc încununarea în cladirea Sediului politico-administrativ din Baia Mare, se înscriu în evoluţia fenomenului arhitectural românesc. Aproape simultan, au aparut la sfârşitul anilor 60 o serie întreagă de lucrări, cu funcţiuni dintre cele mai diverse, având drept sursă de inspiraţie arhitectura tradiţională. Dintre acestea, Palatul administrativ oferă o interpretare subtilă şi personală prin echilibrul volumelor, dinamica perspectivelor, modularea scării şi utilizarea rafinată a materialelor, reprezentand fara indoiala lucrarea cea mai importantă pentru tendinţa denumită de Mircea Lupu “funcţionalism liric dramatic”.

24

4.4 Istorică Între anii 1919 - 1950, Baia Mare, cu întreaga regiune din jur, făcea parte din judeţul Satu Mare, cu capitala în orasul omonim. Intelectualii Băii Mari, prin scrisoarea din 17 iulie 1935, adresată ministrul Justiţiei, Dr. Valeriu Pop, au cerut schimbarea reşedinţei de judeţ argumentând cu motive de ordin geografic, etnic şi economic. În incheierea scrisorii se menţionează “Locuitorii oraşului Satu Mare s-au obligat solemn ca, în cazul când capitala judeţului va reveni definitiv la Baia Mare, să răscumpere clădirea palatului administrativ a cărui piatră fundamental se va pune în zilele acestea1 , obligându-se municipiul Satu Mare a clădi pe cheltuiala sa un palat identic în Baia Mare"2 . Cu toate acestea, problema reşedinţei de judeţ nu a fost rezolvată definitiv decât în anul 1968, odată cu stabilirea actualei delimitări geografice a celor două judeţe: Maramureş, şi Satu Mare. Acum apare necesitatea construirii la Baia Mare a primului sediu politico - administrativ din perioada post-belică. Proiectul este încredinţat unui colectiv de arhitecţi, condus de profesorul Mircea Alifanti. 4.5 Evaluare general Edificiul se remarcă prin coerenţa partiului arhitectural, compoziţia spaţială, proporţiile şi plastica faţadelor, accentuate de de calitatea detaliilor şi punerea in operă a materialelor. Expresivitatea compoziţiei arhitecturale, elaborarea unui nou tip de regionalism în care caracterul local rezultă nu din preluarea formelor decorative ci din interpretarea subtilă a caracteristicilor arhitecturii locale, susţinută de bogăţia vibrantă a materialelor de finisaj, fac din Palatul Administrativ din Baia Mare una dintre operele de arhitectură reprezentative pentru evoluția arhitecturală a perioadei 1960-1980.

25

Bibliografia Cărți: Mircea LUPU, Şcoli naţionale în arhitectură,Editura Tehnică, Bucureşti, 1977 Paul CONSTANTIN, Dicţionar universal al arhitecţilor, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986. Publicații: Mircea ALIFANTI , Sediul politico-administrativ al judeţului Maramureş , Arhitectura, nr 6/1972, pg.19-30. Site-uri: http://www.docomomo.ro/Files/uploads/31-Pal%20adm%20Baia%20Mare.pdf http://www.inforom-cultural.ro/5+5/cladire-palatul-baia-mare.php

26