Politici Europene De Sanatate Publica

ALUAS ( HASAN) RODICA-SIMONA REFERAT NR.1/IULIE 2009

POLITICI EUROPENE DE SANATATE PUBLICA

În virtutea atribuţiilor care îi sunt conferite prin tratat, UE derulează acţiuni menite să amelioreze sănătatea publică, să prevină bolile umane şi să identifice sursele de pericol la adresa sănătăţii. Rezultă astfel un demers integrat la nivel european, care îşi propune să reunească toate domeniile de acţiune care au legătură cu sănătatea. Prin această strategie, UE contribuie la ameliorarea sănătăţii publice în Europa şi aduce un plus de valoare acţiunilor derulate de statele membre, respectând, în acelaşi timp, responsabilităţile care le revin acestora în organizarea şi furnizarea serviciilor de sănătate şi de îngrijiri medicale. Strategia comunitara in materie de sanatate publica isi propune: • Consolidarea cooperarii , coordinarii si sprijinul schimbului de cunostinte si de informatiiviabile • Oferirea de asistenta in procesul de luare a deciziilor la nivel national • Ameliorarea capacitatiide reactie rapida fara de amenintarile la adresa sanatatii, prin supravegherea epidemiologica si controlul bolilor infectioase • Facilitatea asistentei medicale transfrontaliere, mobilitatea pacientilor si a specialistilor din domeniul sanatatii, in scopul sigurantei pacientilor si cresterii calitatii ingrijirilor medicale. La nivelul UE exista trei tipuri de elaborare a politicii de sanatate publica. Astfel , intalnim urmatoarele modele: 1.

Elaborarea directa a politicii sanitare

La nivelul UE exista trei tipuri de elaborare a politicii sanitare. Primul model este elaborarea directă a politicii sanitare, în care se identifică un obiectiv din domeniul sănătăţii şi care va fi realizat prin elaborarea de legi, finanţare sau cooperare dintre statele membre. Procesul direct de elaborare a politicilor se face fie direct în baza articolului 152 privind sănătatea publică, al Tratatului Comunităţii Europene, fie prin reglementari pe piaţa internă a UE, cum sunt cele

privind controlul tutunului sau prin furnizare de sprijin femeilor sau de cercetare a ţărilor în curs de dezvoltare în problema bolilor transmisibile. Al doilea tip de politică sanitară este elaborată indirect. În această situaţie UE urmăreşte un alt obiectiv decât sănătatea, dar aspectele privind sănătatea joacă un rol important în obţinerea rezultatului final. Pot fi date ca exemple în acest sens obiectivele care facilitează schimburile comerciale dintre statele membre prin stabilirea unor standarde de siguranţă şi a politicii farmaceutice a UE. Ultimul tip de politică sanitară este elaborarea neintenţionată de politici sanitare prin care sănătatea este influenţată într-o manieră neplanificată, în care un tratat sau o lege în domeniul economic sau social are efecte asupra sănătăţii publice. Astfel unele elemente de politică agrară produc efecte în domeniul sănătăţii prin intermediul alimentaţiei. În afara celor trei tipuri, menţionate mai sus, de politică sanitară, întâlnim un aspect particular prin faptul ca Preşedinţia Consiliului se schimbă la şase luni şi fiecare stat membru găzduieşte un consiliu pentru sănătate, de regulă, la sfârşitul mandatului. S-a instituit tradiţia că fiecare stat care deţine preşedinţia să folosească cele şase luni pentru a aduce în centrul atenţiei o problemă de interes general pentru ministerul sănătăţii, al ţării pe care o reprezintă. Aceasta a devenit un mod de a iniţia o nouă politică sanitară. Astfel Finlanda în perioada când a deţinut preşedinţia (iulie – decembrie 1999) a iniţiat o dezbatere europeană privind promovarea sănătăţii mentale; Suedia (ianuarie-iunie, 2001) a pus problema abuzului de alcool ; Franţa (iulie decembrie, 2000) a promovat dezbateri pe tema nutriţiei ; Belgia (iuliedecembrie, 2001) a lansat dezbateri privind lărgirea de competenţă a sănătăţii publice a UE. Procesul elaborării de politici de către UE este relativ transparent, Comisia şi Parlamentul oferind acces la majoritatea documentelor atât prin publicare cât şi pe internet. Dificultăţile sunt legate nu atât de obţinerea informaţiilor cât de înţelegerea lor şi de evaluarea relevanţei pe care o prezintă UE este decisivă influenţelor democratice, toate deciziile importante ale UE trebuie aprobate de politicienii aleşi. Miniştrii naţionali din Consiliu şi membrii Parlamentului European sunt sensibili la opiniile grupurilor de interese şi la comentariile din media, mai ales dacă se obţine un consens pe linie naţională şi politică. Prin politicile şi acţiunile UE se asigură un nivel înalt de protecţie a sănătăţii publice, deoarece ele completează politicile naţionale. Se are în vedere îmbunătăţirea sănătăţii publice şi prevenirea îmbolnăvirilor, combaterea epidemiilor, precum şi informarea şi educaţia pentru sănătate. De asemenea UE completează acţiunile statelor membre în combaterea şi reducerea efectelor nocive ale

drogurilor. Legile sau legile-cadru europene instituie măsuri de siguranţă pentru sănătatea publică prin stabilirea standardelor de calitate şi securitate a organelor şi substanţelor de origine umană, a sângelui şi derivatelor de sânge, precum şi a măsurilor în domeniile veterinar şi fitosanitar. Aceste măsuri de securitate nu împiedică însă, un stat membru să menţină sau să introducă măsuri de protecţie mai severe. Uniunea poate stabili şi măsuri stimulative pentru protejarea şi îmbunătăţirea sănătăţii publice şi combaterea epidemiilor transfrontaliere. Remarcăm că prin acţiunile sale din domeniul sănătăţii publice UE respectă pe deplin răspunderile statelor membre în domeniul organizării şi furnizării serviciilor de sănătate şi de îngrijire medicală. Uniunea trebuie să promoveze o politică deschisă şi transparentă în domeniul sănătăţii pentru ca intervenţiile sale să aibă efect şi să fie de amploare. Pe de altă parte, la nivel european, protecţia sănătăţii este asigurată de Consiliul Europei care are ca obiective următoarele:  reunirea domeniilor drepturilor omului, coeziunii sociale şi sănătăţii;  armonizarea politicilor de sănătate ale statelor membre din punct de vedere al securităţii si calităţii;  dezvoltarea prevenirii şi educaţiei în materie de sănătate;  promovarea accesului la îngrijire, a drepturilor pacienţilor, participării cetăţeanului şi protecţia grupurilor vulnerabile. Comitetul European pentru sănătate are următoarele roluri:  formularea de principii practice pentru politicile care abordează probleme de sănătate;  schimb de informaţii şi expertize prin intermediul recomandărilor sau convenţiilor;  abordare integrată a problemelor din sfera medicală cu accent pe valorile individului (juridice, etice, sociale). Politicile în domeniul sănătăţii sunt elaborate de Conferinţa miniştrilor europeni ai sănătăţii, care se întruneşte cu regularitate. Un exemplu bine venit este tema celei de-a 7-a Conferinţe, Oslo, 2003 : « Sănătate, demnitate şi drepturile omului. Rolul şi responsabilităţile miniştrilor sănătăţii. » Comitetul european pentru sănătate al Consiliului Europei formulează principii practice pentru politicile de sănătate publică prin intermediul recomandărilor sau convenţiilor. Comitetul intervine în următoarele opt domenii privind sănătate publică: 1. transfuzia de sânge 2. rolul pacienţilor

3. 4. 5. 6. 7. 8.

dezbaterea de politici în domeniul sănătăţii promovarea sănătăţii transplantul de organe protecţia consumatorului combaterea traficului şi abuzului de droguri farmacopeea europeană Transfuzia de sânge este coordonată de Comitetul pentru transfuzia de sânge şi imunohematologie şi de Comitetul pentru asigurarea calităţii serviciilor de transfuzie de sânge. Principii:  Necomercializarea substanţelor de origine umană prin donaţii voluntare şi neremunerate;  Dorinţa de a atinge echilibrul dintre cerere şi ofertă;  Protecţia atât a donatorilor cât şi a primitorilor. Consiliul Europei a elaborat recomandări privind calitatea, etica, evitarea pierderilor de substanţe umane şi creşterea disponibilului de sânge. Comitete responsabile:  Comitetul pentru transfuzia de sânge şi imunohematologie;  Comitetul pentru asigurarea calităţii serviciilor de transfuzie de sânge. Documentele importante în acest domeniu sunt următoarele recomandări:  Recomandarea nr. R(95)14 privind protecţia sănătăţii donatorilor şi primitorilor de sânge;  Recomandarea nr. R(88)4 privind responsabilitatea autorităţilor din sănătate în sfera transfuziei de sânge;  Recomandarea nr. R(95)15 privind prepararea, utilizarea şi calitatea componentelor sângelui. Rolul pacienţilor în procesul de luare a deciziilor s-a dezvoltat foarte mult în ultimii ani prin solicitările lor în ceea ce priveşte calitatea îngrijirilor şi satisfacerea nevoilor. Recomandarea nr. R(2000)5 arată importanţa implicării cetăţenilor în îmbunătăţirea funcţionarii sistemului sanitar. Această recomandare cere guvernelor ţărilor membre să încurajeze participarea cetăţenilor în procesele de luare a deciziilor şi de formulare a politicilor. Scopul principal este de a: - creşte calitatea îngrijirilor de sănătate; - reduce costurile şi creşte eficienţa sistemului sanitar; Informaţiile din domeniul medical sunt foarte accesibile publicului prin utilizarea internetului. De aceea, a fost creat Comitetul

experţilor privind impactul tehnologiilor de informare din domeniul medical pentru a analiza: avantajele şi dezavantajele utilizării internetului; impactul accesului electronic la informaţia medicală; practicile corecte referitoare la informaţiile şi serviciile medicale disponibile pe internet; metodele cele mai bune de utilizare a internetului. Dezvoltarea politicilor în domeniul sănătăţii este supravegheată de Comitetul de experţi privind media şi sănătatea şi de Comitetul de experţi pentru dezvoltarea unei metodologii de elaborare a principiilor privind cele mai bune practici medicale. Aceste comitete evaluează: - Comisia de experţi privind media şi sănătatea urmăreşte:  Relaţiile dintre media si autorităţile sanitare;  Rolul media in promovarea sănătăţii si a unui stil de viata sănătos; - Comisia de experţi pentru dezvoltarea principiilor de bună practică medicală:  Dezvoltă metodologii de elaborare a principiilor de bună practică medicală;  Stabileşte obiectivele, responsabilităţile şi rolul actorilor implicaţi în metodologia de elaborare. A fost elaborată Recomandarea R(2001)13 privind un cadru coerent al politicii naţionale pentru producerea, evaluarea, aducerea la zi şi diseminarea activă a principiilor de practică clinică corecte bazate pe dovezi medicale. În ceea ce priveşte promovarea sănătăţii Consiliul Europei s-a asociat cu Comisia Europeană şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii, (Biroul regional pentru Europa) în 1991-1992, pentru a crea Reţeaua europeană de şcoli pentru promovarea sănătăţii. Proiectul pilot a inclus patru ţări din Europa centrală şi de est, acum existând peste 500 de şcoli pilot şi 400000 de elevi în peste 40 de ţări. Scopul şcolilor este de a promova în rândul populaţiei şcolare un mod de viaţă sănătos prin crearea de parteneriate între profesori, elevi, părinţi şi comunitate. Transplantul de organe are la bază principii etice privind donarea de organe şi vor fi elaborate norme europene privind securitatea şi asigurarea calităţii organelor şi ţesuturilor. Consiliul Europei are în vedere elaborarea în viitor a unor recomandări privind implicaţiile etice şi sociale ale xeno-transplantării, şi anume utilizarea organelor sau ţesuturilor vii ale animalelor pentru transplantarea lor în corpul uman. În domeniul protecţiei consumatorului, Consiliul Europei

urmăreşte creşterea nivelului de protecţie sanitară a consumatorului printr-o abordare nouă a nutriţiei şi securităţii alimentelor. Au fost elaborate directive comunitare pentru a armoniza legile naţionale cu reglementările şi practicile care guvernează controlul calităţii, al eficacităţii şi al securităţii produselor care afectează lanţul alimentar, inclusiv pesticide, medicamente şi cosmetice. Au fost studiate efectele utilizării aditivilor alimentari chimici, produselor farmaceutice administrate animalelor, pesticidelor agricole, a substanţelor chimice din compoziţia ambalajelor sau a reziduurilor de metale grele şi a contaminării neintenţionată a mediului. Grupul de cooperare multidisciplinara în lupta împotriva traficului şi abuzului de droguri este cunoscut sub numele de Grupul Pampidou. Acest grup a fost înfiinţat în 1971, la iniţiativa preşedintelui francez şi înglobat în Consiliul Europei în 1980. În prezent are 34 de state membre care cooperează în domeniile sănătăţii, mediului, educaţiei, justiţiei, sportului şi tineretului, în lupta împotriva drogurilor. Această abordare multidisciplinară, are ca obiective următoarele: stimularea serviciului de poliţie, programe şi experienţe între factorii de decizie, grupurile profesionale şi cercetătorii din domeniul combaterii drogurilor; promovarea de strategii antidrog la nivel naţional, regional şi local; îmbunătăţirea sistemului de date în Europa; dezvoltarea acţiunilor de prevenire şi de reducere a repetării consumului de droguri. Grupul Pampidou se întruneşte odată la trei ani la nivel ministerial. Farmacopeea europeană garantează calitatea medicamentelor, elaborând norme comune şi obligatorii pentru ţările membre. În ceea ce priveşte substanţele utilizate în medicina umană şi veterinară există mai mult de 1600 standarde europene obligatorii, iar standardele naţionale sunt concordante. Toata această activitate are la bază o convenţie europeană ratificată de UE şi de treizeci de state membre ale Consiliului Europei. Influenţa Farmacopeei europene depăşeşte cu mult graniţele Europei, numeroase alte ţări folosind normele europene în legislaţia lor naţională. Farmacopeea europeană este obligatorie de la 1 ianuarie 2002 şi este adusa la zi de trei ori pe an în suplimente tipărite. Programul de standardizare biologică este realizat în colaborare cu Uniunea Europeană şi se referă la: substanţele de referinţă şi la standardele de lucru în domeniul produselor biologice; controlul calităţii substanţelor biologice, armonizarea internaţională în domeniul produselor biologice; facilitarea recunoaşterii reciproce a rezultatelor utilizând mijloace eficiente de testare a produselor biologice. A fost înfiinţat Directoratul european pentru calitatea medicamentelor care are o reţea de laboratoare oficiale de control al medicamentelor în strânsă

cooperare cu armonizate.

UE

pentru

dezvoltarea

unor

standarde

comune

În domeniul sănătăţii publice al problemelor majore care afectează un număr mare de persoane, cele două organizaţii europene, Consiliul Europei şi Uniunea Europeană conlucrează şi au o politică sanitară comună elaborând recomandări, respectiv directive, care sunt obligatorii pentru ţările membre. Articole Similare sanatate publica, hiv, sida, boli infectioase, fonduri, boli rare, fonduri sanatate Ultimele stiri adaugate •

Diabeticii, mai bine informati

27 Iunie 2009 02:36

•

Dermoanalize, la mare

27 Iunie 2009 02:14

•

24 de cazuri de gripa A, confirmate

27 Iunie 2009 01:46

•

Un alt caz de gripa A

26 Iunie 2009 05:34

•

Comisiile de control, instruite

26 Iunie 2009 05:17

•

Consiliere telefonica medicala, contracost

26 Iunie 2009 05:04

•

Primii la infectia cu HPV

26 Iunie 2009 04:01

•

Spitale, in criza de medicamente

26 Iunie 2009 03:17

•

Academia Europeana HIV/SIDA, inaugurata

27 Iunie 2009 03:03

•

Pacienti, monitorizati prin bratari

26 Iunie 2009 02:33

Tendinte in Politica Europeana de Sanatate Publica pentru 2009

27 Februarie 2009 17:07

12 Februarie Brussels, Centrul de Politici Europene Data la care s-au stabilit noile strategii si prioritatile politicilor de sanatate publica in contextul crizei economice mondiale. Androulla Vassiloiu, Membru in Comisia Europeana , responsabil pe Sanatate a prezentat strategiile pe care UE le-a gandit pentru anul 2009. Cel mai important aspect al acestui discurs a fost semnalarea importantei sanatatii in lume. Chiar daca situatia economica finaciara nu este una favorabila, si bugetele se reduc, in cadrul intalnirii s-a atras atentia supra unor bugete mai putin afectate de criza in domeniul santatatii, datorita importantei acestui sector. Pentru anul 2009, s-a stabilit ca o importanta majora in sanatate o vor constitui segmentele urmatoare 1. Sanatate si calitate in cresterea sperantei de viata - Vizeaza prevenirea si controlul bolilor in faza incipienta, cu focus pe ideea de stil de viata, cu un obiectiv major :reducerea consumului de alcool si tutun si nutritia sanatoasa. Se va acorda o importanta majora educatiei in nutritie, pe care desi populatia tinde sa o detina, o ignora, iar persuasiunea in cazul nutritiei este greu de realizat. O atentie deosebita va cadea asupra populatiei tinere, capabila sa isi schimbe obiceiurile si sa ifluenteze pe termen lung modul de alimentatie. UE va aloca un buget majorat in directia prevenirii si in contextul crizei economice , costurile de prevenire fiind mult mai mici fata de cele de tratament. 2. Managementul pandemiilor Detectarea si prevenirea epidemiilor cum ar fi Sida si HIV

peana HIV/SIDA, inaugurata 27 Iunie 2009 03:03

Academia Europeana HIV/SIDA si de Boli infectioase a fost lansata astazi. Academia reprezinta un proiect initiat de Institutul Matei Bals in parteneriat cu Ministerul Sanatatii, Universitatea de Medicina Carol Davila, firme private, Programul Natiunilor Unite pentru HIV/SIDA si alti parteneri internationali. Initiativa urmareste sa asigure un acces direct al profesionistilor din domeniul medical, social si educativ la cele mai bune informatii privind tratamentul si ingrijirille HIV/SIDA. Este conceputa ca un mecanism de training postuniversitar si va asigura accesul la invatare directa pentru diferite categorii de beneficiari. Instruirea va avea loc intr-o cladire moderna. La inaugurare au fost prezenti ministrul Sanatatii, experti de top din Romania si alte 15 tari europene, precum si reprezentanti ai asociatiilor de pacienti si ai sectorului privat. Sursa: PaginaMedicala.ro Favorite Recomanda Print 44 vizualizari Comentariul dumneavoastra Nu sunt comentarii Pentru a putea scrie comentarii trebuie sa va deschideti cont.

3. Suportul dinamic in sistemele de sanatate si noile tehnologii - Vizeaza imbunatatirea calitatii vietii si imbunatatirea calitatii vietii, strategiile bolilor rare - Vizeaza posibiliatile de a accesa fonduri pentru sanatate si oportunitati in sanatate - Managementul donarii de organe si al bancilor de organe

Cele trei domenii mari din Sanatate Pulica unde se vor aloca bugete si asupra carora Europa va avea un interes sporit sunt: - Accesari de Fonduri Structurale - Programe de Cercetare - Programele de Sanatate Publica Mai multe aspecte despre Sedinta de la Comisia Europeana si detalierea punctelor pentru 2009, se gasesc in discursul integral 'Building a Healthier Europe- Challenges and Opportunities' Sursa: Paginamedicala.ro Favorite Recomanda Print 230 vizualizari Comentariul dumneavoastra Nu sunt comentarii Pentru a putea scrie comentarii trebuie sa va deschideti cont.

Politicile în materie de sănătate şi de protecţie a consumatorilor se află în raport de interdependenţă. Siguranţa produselor şi serviciilor - inclusiv siguranţa alimentară şi sistemul de alertare rapidă în sectorul alimentar reprezintă

priorităţi

esenţiale.

Există şi alte domenii politice de importanţă semnificativă pentru asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii. Sănătatea şi siguranţa la locul de muncă vizează protecţia împotriva riscurilor la locul de muncă, împotriva accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. Politicile privind sănătatea şi mediul trebuie, de asemenea, să fie asociate pentru a se atinge un nivel înalt de protecţie a sănătăţii. Politicile consacrate dezvoltării tehnologice şi societăţii informaţionale includ aspecte legate de sistemele sanitare şi de sănătatea publică. Investiţiile în domeniul sănătăţii la nivel regional sunt susţinute prin fondurile structurale, menite să reducă dezechilibrele existente între statele membre sau în interiorul aceluiaşi stat membru şi să contribuie la consolidarea coeziunii economice şi sociale la nivel european. O serie de proiecte de cercetare sunt concepute astfel încât să ofere sprijinul ştiinţific necesar pentru a face faţă provocărilor în materie de sănătate. Evaluarea şi autorizarea produselor medicinale reprezintă un alt aspect cheie