Familia Reprezintã Un Sistem Social.docx

Factorii care influențează sănătatea familiei

Familia reprezintã un sistem social, celula de bazã a societãții, ce definește un grup de persoane ce au reședințã comunã, sunt înrudite sau legate biologic, legate afectiv, ce coopereazã economic și are cel puțin o pereche ce întreține relații sexuale acceptate de societate, cu posibilitãți de reproducere sau adoptare de copii. Din punct de vedere bio-psiho-social familia poate fi consideratã ca fiind: - biologic: este un sistem de transmitere geneticã - psihologic: este un sistem de dezvoltare a personalitãții si a afectivitãții - social: este sistemul durabil în cursul istoriei, cu funcții de protecție și de satisfacere a nevoilor sociale. O familie poate sã includã 3-4 generatii, în special familia tradiționalã ruralã, dar câmpul emoțional cuprinde 3 generații. Membrii unei familii se nasc sau sunt adoptați, cresc, se cãsãtoresc și rãmân în aceeași familie pânã la moarte sau pãrãsesc familia de bazã, întemeind o nouã familie, cu altã reședințã, rolurile se schimbã. Scopul unei familii este de a asigura membrilor sãi satisfacerea nevoilor, prin acțiunea conjugatã a tuturor membrilor pe perioada întregii vieți și acest lucru asigurã supraviețuirea familiei, deși membrii ei mor, cu fiecare generație. Nevoile familiei: habitat, alimentație, resurse sanitare, sociale, intelectuale, emoționale și spirituale.

Orice boalã apãrutã într-o familie poate influența starea de sãnãtate a celorlalți membrii, poate afecta funcționalitatea unei familii și cu cât afecțiunea este mai de lungã duratã și gravitatea ei mai mare, repercursiunile asupra funcționalitãții familiei sunt mai severe. Medicul de familie este acela care cunoaste factorii de risc familial: comportament alimentar, consum de alcool, fumat, sedentarism, stres familial. Prin el se poate actiona în problematica profilaxiei primare si implicit la scãderea mortalitãtii generale si a cresterii sperantei de viatã. Sãnãtatea este definitã de OMS ca o stare de bine fizic, mental și social, în absența bolii sau infirmitãții. Sãnãtatea familiei depinde de sãnãtatea fiecãrui membru al sãu, dar si de interactiunea dintre membrii familiei si interactiunea familiei cu alte sisteme sociale. Însã este foarte greu de apreciat o «stare de complet bine», cãci odatã cu evolutia societãtii, bunãstarea caracterizeazã societatea modernã, iar pretentiile în legãturã cu calitatea vietii au crescut, ele deci depind de fiecare membru al familiei, de pretentiile familiei si nu în ultimul rând de comunitate si societatea în care se gãseste familia. Pentru medicul de familie criteriile de diagnostic al stãrii de sãnãtate, parcug cele trei etape: bunãstare fizicã, bunãstare mentalã, bunãstare socialã. a. Bunãstare fizicã (biologicã) a familiei este datã de bunãstarea fizicã a fiecãrui membru al familiei. Bunãstarea fizicã (biologicã) a familiei înmãnuncheazã aspectul exterior, structuri morfologice interne, functii si particularitãti fiziologice, biochimice, endocrine si nervoase ale fiecãrui membru al familiei. b. Bunãstarea mentalã prin dezvoltarea optimã a capacitãtii membrilor unei familii si familiei în întregime într-un anumit cadru de referintã (intelectual, emotional). Criterii: - munca folositoare a fiecãrui membru, participarea la sarcinile din familie, împãrtirea sarcinilor (ritmicitate, intensitate).

- relaxare plãcutã, odihnã corespunzãtoare, folosirea timpului liber. - relatii interpersonale bune (sot-sotie, mamã-copii, tatã-copii, bunici-pãrinti, bunici-copii) - controlul instinctelor, lipsa conflictelor. - armonie interioarã, legãturi afective solide. c. Bunãstare socialã conditionatã de bunãstarea fizicã si mentalã, cãci numai o familie a cãrei membrii sunt în plenitudinea acestor atribute poate sã-si exprime comportamentul în mod favorabil în sânul familiei, al comunitãtii si societãtii. Dar si factorii de bunãstare socialã, influenteazã în mod hotãrâtor bunãstarea fizicã si mentalã a membrilor unei familii si familiei ca sistem social. Criteriile de apreciere a bunãstãrii sociale sunt oglindite de satisfacerea nevoilor fundamentale ale familiei: - habitat corespunzãtor, locuintã igienicã, cu numãr suficient de camere, încãlzire, iluminare, aerisire adecvatã, dotãri igienico-sanitare corespunzãtoare numãrului membrilor, mediu ecologic si geografic sãnãtos. - alimentatie echilibratã, adecvatã vârstei si activitãtii cu predominanta produselor naturale. - odihnã, cu petrecerea plãcutã a timpului liber. - activitãti profesionale si complementare care sã-i producã satisfactie si sentimentul de realizare. - educativ- posibilitatea de a apela la institutii de învãtãmânt prescolar, scolar, institutii si organizatii culturale, stiintifice, sportive, turistice, religioase. - accesibilitatea la serviciile de sãnãtate Comportamentul fatã de sãnãtate al unei familii se poate aprecia prin modul de autoevaluare a problemelor de sãnãtate, prin starea de sãnãtate la zi a membrilor sãi, prin

atitudinea pe care familia o ia în cazul aparitiei unei boli sau a suspiciunii de îmbolnãvire. Acest comportament fatã de propria sãnãtate poate fi evaluat prin indici care indicã prezentarea din proprie initiativã la controalele “jalon” corespunzãtoare vârstei a controlului sãnãtãtii, precum si prin frecventa folosirii serviciilor medicale preventive (teste, analize, imunizãri). În pãstrarea sãnãtãtii fiecãrui individ în parte, un rol important îl are familia, cãci asa cum spunea M.Field, pãstrarea sãnãtãtii e ca o stare umanã care “intereseazã toate institutiile, toate subsistemele marelui sistem care se cheamã societate". Bibliografie: 1. Rakel Robert E. - Textbook of Family Practice, W.B.Saunders Co, 1984 2. Lãzãrescu, M. - Psihopatologie clinicã, Ed.Helicon, Timisoara 1994