Noaptea Pădurii

Paul Silvestru

NOAPTEA PĂDURII (operetă :)

Personajele: Copilul Petricel Copilul cel nou Zâna cea bună

Mumă Pădurii (cu dinŃii de lână) Vulturul-Gestionar (din vocaŃie) Vulturii-fărăşari - curăŃătorii pădurii Ursul Lenebau - angrosist ca structură etică Cioara Crocus - observator BufniŃa IntelighenŃia - cea inteligentă, tezaur de înŃelepciune strămoşească Lupul Braun - firmă serioasă, specializată în tratamente cu şocuri electrice şi electrocutare Vulpea Concordia - animal pacifist Pisica Yamaha - animal de casă, rătăcit în mijlocul pădurii din cauza iluminării publice necorespunzătoare şi a beznei provocate de aceasta Cei trei iezi cucuieti - în număr de până la cinci Grupul de iepuraşi - grup de contact Viezurele - vânzător de bilete cu suprapreŃ (şi altele) Şarpele Stacato - personaj dubios Greierele - instrumentist hard 'n heavy (thrash, metal etc.) GaiŃa - prin cumul de funcŃii: administrator al domeniului public, trâmbiŃaş, secretar cu probleme organizatorice, telefonistă, dactilografă etc. Corul florăreselor liber-profesioniste MulŃi spiriduşi Gâze, ŃânŃari, licurici etc. Şi copii lor (la nevoie) AcŃiunea se petrece într-o pădure, într-o margine de oraş, în zilele noastre.

2

În pădure. Zgomot difuz. Se aude o trâmbiŃă. GaiŃa: AtenŃiune, atenŃiune! Către toate animalele pădurii,/ fie mici sau fie mari, /sau civili sau militari/ şi cu aripi şi cu coada/ Având dinŃii mari sau chiar mai rari,/ Ori pe gheară ori pe labă,/ Să poftească lumea toată/ Astă seară către noapte,/ La izvor, la scăldătoare,/ (Prima la stânga, a doua la dreapta)/ Pentru comunicări im-por-tan-te. PrezenŃa obligatorie! S-a-nŃeles? Animalele: (în cor, cam anemic) Da... GaiŃa: Aud? (mâna la ureche) Animalele:("un, doi, trei") Da, da, da, da! ("Destinul") “Aria animalelor”: Ce să fie, oare, oare? Ce să se fi întâmplat? Vreo minune, sărbătoare? Sau necaz cu ghinioane? Refren: Noi le-om duce Bucuroşi Pe toate-n spate! Cor: Noi suntem Animalele Năzdrăvanele Vorbitoarele!... Seara, adunare generală. O masă de prezidiu, ca la orice şedinŃă, animale grupate. Prezident, Muma Pădurii. GaiŃa: Are cuvântul, Muma Pădurii. Muma Pădurii: Stimate animale... SunteŃi toate? ("Da, da...") Mai e nevoie să fac prezenŃa? Animalele: (cu hotărâre) Nu! Muma Pădurii: Bine... Dar dacă lipseşte cineva... A păŃit-o! (Tremur de spaimă în rândul animalelor) Voi fi scurtă...aaa...vreau să zic scurt... adică n-am s-o lungesc. V-am adunat aici pentru că s-a petrecut un fapt îngrijorător, care ne obligă să luăm măsuri grabnice, până când nu se va ajunge prea departe. Atunci când liniştea noastră, ba chiar aş spune: şi existenŃa noastră sunt în pericol, trebuie să facem totul pentru a pune capăt oricăror nereguli şi fapte supărătoare pentru a nu se repeta niciodată, să contribuim cu toŃii, prin atitudinea noastră, la fericirea noastră, a tuturor, la pacea şi la liniştea noastră în pădure, în această pădure, în păduricea noastră dragă, pe care am moştenit-o de la mumele şi stra-mumele noastre ca singurul loc în care putem să trăim, să creştem, să ne înmulŃim, singurul loc unde putem fi mulŃumiŃi de noi înşine şi de ceilalŃi, nici o altă pădure nu ne poate oferi condiŃiile plenare de trai şi bunăstare, să fim bine înŃeleşi, nici o altă

3

pădure, aceasta este a noastră, pe aceasta trebuie s-o apărăm de dăunători, de invazii, să nu calce nici un străin, nici un răuvoitor, nici un duşman. Vom apăra pădurea noastră dragă, dacă va fi nevoie de aceasta, chiar cu preŃul propriilor voastre vieŃi - pentru a lăsa mai departe strănepoŃilor noştri această comoară a tuturor: pădurea. Deviza noastră a fost, este şi va fi: ori scăpăm cu toŃii, ori muriŃi cu toŃii! ("Ura!..." încearcă cineva, dar rămâne izolat, se stinge) Stimate animale. Am aflat cu surprindere că, în sat, pe coama dealului, în casa cabanierului, a venit, în vacanŃă, copilul... copilul...(se uită spre GaiŃă, care îi suflă) Copilul Petricel. Am aflat această şi o sumă de alte lucruri de la pisica numită Yamaha, locuitoare domestică a casei cabanierului, dar prietenă a noastră, şi care, speriată de cele întâmplate, a vrut să se ascundă, şi din cauza luminii slabe de pe uliŃă s-a rătăcit, a nimerit în mijlocul nostru, cu sufletul la gură să ne aducă ştirile cele rele. O poftesc în prezidiu să ne povestească ea însăşi toată tărăşenia. Pisica Yamaha: Eu sunt O pisică, doar atât Ce să fac? Mă cheamă Yamaha Dar asta nu schimbă cu nimic SituaŃia (refren) Ce să fac? Sunt atât de micuŃă N-am puteri să mă lupt Cu viaŃa aceasta //: Ce-i plină de colŃi Şi de ghimpi.:// (miorlăită şi afectând groaza) Vai, vai ce lucruri am pătimit, dacă-aŃi şti... Trăiam pe lângă stăpânul meu fericită, ne înŃelegeam foarte bine, eu stăteam de regulă pe vatră şi torceam, aşa, cam pe seară, cabanierul îmi dădea să mănânc, după ce, fireşte, mă învârteam de câteva ori în jurul lui, mângâindu-l cu coada mea... destul de... stufoasă..., nu? nu-i aşa că e o coadă foarte frumoasă? Nu? Ce spuneŃi? Muma Pădurii: Mă rog, mă rog, treci la subiect. Yamaha: Aşa... Toate bune şi frumoase, până mai deunăzi, când...(nu-i stă bine coada) când...(se aranjează) da, când... (preocupată în continuare de coadă) Animalele: Ei bine, când?... Yamaha: Când ce? Animalele: Păi, când ce? Yamaha: A! Până când a venit în vacanŃă, la bunicul său, cabanierul, copilul Pe-tricel. (pufneşte scârbită) Oroare! (Se repede în faŃă, cu ochii holbaŃi) O-roare!!! Animalele: Oooh!!! Yamaha: (schimbă registrul – caŃă) ŞtiŃi ce a făcut de cum a venit? M-a apucat de ceafă, m-a ridicat, da' sus de tot, ştiŃi, nu aşa... şi a început să mă gâdile

4

pe... (pudibondă) pe burtă. Şi de parcă nu ar fi fost îndeajuns, a început să-mi spună într-un fel pe care nu ştiu cum să-l calific - mi-a spus (indignare încremenită): PiŃi-piŃi. (Animalele îi respectă indignarea, deşi nu prea înŃeleg gravitatea faptei) După care, imaginaŃi-vă, a luat un ghemotoc de hârtie, l-a legat cu o aŃă şi a început să mi-l arunce în cap. Ei bine, deoarece nu am mai putut suporta aceasta, am sărit pe fereastra deschisă (ochi peste cap) - din fericire! - şi am fugit. Dar pentru că nu prea era lumină, nu am văzut că ies din curte şi m-am rătăcit. Norocul meu a fost că m-am întâlnit cu buna Mumă a Pădurii, care m-a adăpostit şi care a convocat de urgenŃă această reuniune, ale cărei roade sper să fie fructuoase. Vă mulŃumesc pentru atenŃie. (Se aşează cu modestie, mare grijă pentru coadă) Muma Pădurii: Da, aŃi auzit relatarea critică şi autocritică a pisicii Yamaha, asupra faptelor petrecute în casa cabanierului, de la sosirea copilului Petricel. Acum, dacă sunt întrebări, pisica Yamaha vă stă la dispoziŃie. Cioara Crocus: Hm! Deşi nu mă consider decât observator al acestor reuniuni în plen, aş vrea, dacă îmi îngăduiŃi, să-i pun totuşi o întrebare pisicii Yamaha. Da. (îşi consultă nişte notiŃe) Ce crede pisica Yamaha despre gestul copilului Petricel de a-i arunca în cap - nu?, aşa parcă ai spus: "în cap"... (mormăie în barbă), eu aşa mi-am notat aici, undeva... (învârte foile pe toate feŃele, găseşte) Da, "în cap"... (pisica confirmă printr-o înclinare îngăduitoare a capului). Deci: în ce scop crede pisica Yamaha că i-ar fi aruncat copilul, ghemotocul de hârtie, în cap? Yamaha: Cum, cum în ce scop? Oare nu e limpede? Nu am fost oare destul de clară? Mi se pare evident (cu dispreŃ) că a vrut, nici mai mult nici mai puŃin decât să mă omoare. (Toate animalele se înfioară, cioară Crocus îşi notează meticulos ceva pe hârtie, netulburată, "MulŃumesc", se aşează) Vulpea Concordia: Aş dori să întreb şi eu ceva. Atunci când ai fugit pe fereastră, nu ai observat cumva dacă în curte erau nişte găini? Aşa... albe şi cu moŃ roşu, de talie... mijlocie spre mărişoară... Vulturul gestionar: Da' ce ne interesează pe noi găinile alea? Asta e problema?... Vulpea: A, nu, mă gândeam aşa, că Pisica Yamaha le-ar fi putut cere ajutorul în caz de ceva, nu? Eu le-am văzut o dată, eram în trecere pe acolo, dar nu am putut zăbovi, eram foarte grăbită şi... Viezurele: (o maimuŃăreşte) "Eram foarte grăbită"... Păi, cred şi eu, încă puŃin, şi aveai o blăniŃă cu decolteuri tip "Alice", calibrul 22... (Animalele râd, vulpea, ofuscată, ridică din umeri: "Ce ştiŃi voi?...") Muma Pădurii: Stimate animale! Vă rog, linişte! Să abandonăm chestiunile laterale, mai puŃin importante, şi să trecem la esenŃa problemei. Deci: ce e de făcut? Vreau să aud ce propuneri aveŃi, ce idei vă vin în capetele astea ale voastre, după care, vă voi expune planul meu. Grupul de iepuraşi: Noi zicem... căci noi zicem împreună, după consultări prealabile, evident, noi zicem să-l convocăm pe copilul Petricel, aici, în mijlocul nostru, pentru niscai tratative, să ajungem la o înŃelegere bilaterală, neapărat bilaterală, în care toate cele două părŃi să-şi expună punctele de vedere şi să...

5

Vulturul: Iepuraşii: voi... Concordia:

Mai vorbăreŃilor, poate vreŃi să vă treziŃi cu niscai picioare în părŃile din spate, mai expuse decât alte părŃi bilaterale... N-aŃi auzit că e periculos? Ce tratative? Noi ne-am gândit la o soluŃionare pe cale paşnică a problemei, dar dacă

Paşnică, paşnică, şi dacă ar veni şi cu găinile alea ca intermediari... Moderatori le mai spune... Ursul Lenebau: Ah... Atâta vorbărie! Numai să pălăvrăgiŃi ştiŃi. Cei trei iezi: Fapte, nu vorbe! Vrem fapte! Fap-te, fap-te... Lupul Braun: (îşi arată colŃii) De acord! Să trecem la fapte... (priveşte sticlind către cei trei iezi, care amuŃesc şi se vîira unul în celălalt) Viezurele: Lasă, mai iepuraşilor, nu vă necăjiŃi, uite am eu nişte căciuliŃe din pachet, convenabil, blană de iepure garantat, ce ziceŃi, facem târgul? (Iepuraşii privesc dispreŃuitor. Unul singur întreabă pe şest:) Iepuraşul: Da' din blană de vulpe, n-ai? Viezurele: Acum, "momental", nu este, dar vine marfa săptămâna viitoare... Muma Pădurii: Linişte! Să ascultăm şi alte păreri. Lupul Braun: Prieteni! Dacă doriŃi, iau eu legătura cu copilul Petricel, nu e nici o problemă dom'le, ştiŃi doar că sunt firmă serioasă, ajunge un scurt tratament de şoc...(rânjet, colŃi repeziŃi către GaiŃă, care se sperie, cotcodăceşte, zburătăceală, moment de panică, lupul se amuză, totul se linişteşte) şi s-a rezolvat: Lupul Braun, firmă serioasă, specializată în tratamente prin şocuri electrice şi electrocutare, vă stă la dispoziŃie.Doreşte cineva o demonstraŃie? PromoŃional, ceva? BufniŃa IntelighenŃia: (răguşită) Care mai de care mai deştepŃi! Halal de voi! (AnimaŃie. Faptul că vorbeşte bufniŃa impresionează întreg auditoriul) Ce soluŃii sunt astea? Aici se vede că nu aveŃi minte nici de doi bani! Vulturii-fărăşari: Hip hip ura! Aşa e! CurăŃăm imediat! Salubrizăm! BufniŃa: TăceŃi! Nici voi nu sunteŃi mai breji! Muma Pădurii: (încercând să reia controlul adunării, simte ascendentul BufniŃei) Da, faceŃi linişte, am să-i dau acum cuvântul... BufniŃa: Lasă, nu mai mi-l da tu, că mi-l iau eu singură. (chicoteli) Am să vă istorisesc o întâmplare petrecută în tinereŃea mea, acum... vreo două sute patruzeci şi cinci de ani, pe vremea când oamenii umblau încă îmbrăcaŃi în nişte fiare ciudate şi vânau nişte animale care se numeau mori de vânt astăzi, în mare parte dispărute. Ei bine, pe vremea aceea s-a înfiripat o mişcare cunoscută sub numele de "complotul viermilor de mătase"... Greierele: Ce compot o mai fi şi ăsta? Chiar că n-am auzit. BufniŃa: Complot! Mai puneŃi mâna pe vreo carte sau măcar un ziar! Complotul viermilor de mătase împotriva privighetorilor, care le deranjau, prin cântecul lor subŃire, mâncatul frunzelor de dud. În ce a constat această acŃiune? Ar fi fost lipsit de sens să încerce să distrugă toate privighetorile, căci sunt foarte multe, şi unde distrugi una, apar alte trei, aşa că trebuia găsită altă soluŃie... Viezurele: Au început să cânte viermii? La concurenŃă...piaŃa liberă...

6

BufniŃa:

(îl ignoră) Viermii s-au gândit atunci să înlocuiască privighetoarea cu o altă pasăre, asemănătoare, dar după gustul lor, care să sperie şi să îndepărteze totodată, privighetorile. Animalele: Şi, şi? BufniŃa: Şi au născocit cioară! Cioara Crocus: Cîrr! Cîrr! Cîrr! Animalele: Ah! BufniŃa: ...Care tot un fel de privighetoare este, dar mai mare, şi cu alt fel de cânt, însă... Cioara Crocus: (mândră) Cîrr! Cîrr! Animalele: (vociferează, astupându-şi urechile) Oooo! BufniŃa: Şi au scăpat astfel de privighetori. Dar... (nu o mai aude nimeni) Animalele: Ura! Ura! Să construim şi noi un copil după placul nostru! Un copil de tip nou! Ura! Ura! BufniŃa: (încearcă să termine) Dar, după aceea...(nu o mai aude nimeni în entuziasmul general) ciorile au început să mănânce viermii!... (inutil, nu o mai ascultă nimeni) Animalele: Sigur, cum de nu ne-am gândit până acum! Să facem copilul nostru, cum vrem noi, şi copilul va creşte, va înlocui toŃi copii de tip Petricel sau similar, va creşte în Omul Nou, Omul Animal, Omul vremurilor noastre! Ura! Ura! Greierele: Vă propun un cântec pe care să-l cântăm cu toŃii! Un cântec fierbinte! łineŃi-vă după mine: “Aria Omului Nou”

Omul! Omul Noul! Hai să cânŃi cu noi în corul! Ca şi oul! Ca şi stolul! Avântat să fii în zborul! Şi să cre-eşti! Să-nflore-eşti! Ca şi mărul, ca şi părul! Să te legeni, ca bobocul Ca norocul, ca şi rooock-ul! (refren) Hai da' hai, hai da' hai (repetă patru măsuri, se termină într-un:) Haaaaaaaaiiii!!! Muma Pădurii: Haide, haide! Ce-i asta? Unde vă treziŃi? Pe câmp? V-aŃi pierdut minŃile? Ce-i cu zbieretele astea? Greierele: ŞtiŃi, textul nu este încă pus la punct, mai trebuie lucrat pe ici, pe colo... Muma Pădurii: Tu ai mai trebui prelucrat. Vrei să-Ńi spun fabula cu "Greierele şi furnica"? Greierele: (speriat) Nuuu! Muma Pădurii: Ia vezi, că acum Ńi-o spun dacă nu te potoleşti! Ei drăcie!... Şarpele: (impresarial) Populare, ştii să zici? (Animalele dansează în continuare, lor le-a plăcut, mai vor) Viezurele: Am un casetofon japonez "łuşi-buşi", stereo, cu egalizator, efecte de lumină, boxe, convenabil, plată deosebită...

7

Muma Pădurii: Linişte, vă rog, linişte! (se mai liniştesc spiritele) Apreciez pilda şi ideea BufniŃei ca constructivă - scuzaŃi cacofonia, dar n-avem timp de pierdut cu delicateŃuri gramaticale - problema este că trebuie să trecem la acŃiune... Cei trei iezi: Fapte, nu vorbe! AcŃiune, da, da, da! Muma Pădurii: Să purcedem imediat la construirea Copilului cel Nou. Acum să vedem ce propuneri aveŃi în legătură cu felul în care va arăta şi ce trebuie să conŃină? Vulturul: Dacă îmi permiteŃi, v-aş sugera să începem prin a alcătui un grafic de dezvoltare a lucrărilor, de creştere - hm! - dacă pot să zic aşa - a copilului cel nou. Şi în acest sens, iată, v-aş propune o documentaŃie prealabilă, iată, aceasta este... (scoate o hârtie imensă, cu un "grafic de producŃie") “Aria graficului”: I Când plec în zori către II Nu se mai poate să Locul de muncă Mişti nici un deget Îmi construiesc şi-un Fără consult la Grafic de plan Cifră de plan (Refren:) Da, da, un grafic E important! Căci făr' de grafic Nu ai elan! (recitativ) III Vă rog să mă credeŃi, prieteni - am multă experienŃă în domeniu: fără un grafic nu te mai descurci astăzi... ToŃi odată acum! IV Sfatul pe care vi-l dau eu acuma Va învăŃa să fiŃi mai realişti: (a capella) Să nu uitaŃi niciodată de grafic El este mai totul pe-acest pământ Muma Pădurii: Să supunem la vot problema graficului. Deci, cine e pentru? cine e împotriva? cine se abŃine? Vă mulŃumesc, puteŃi lăsa labele jos, am numărat voturile. În unanimitate, s-a votat graficul propus de VulturulGestionar. Acum vă rog să propuneŃi pe cineva care să se ocupe cu Ńinerea graficului la zi. Cei trei iezi: Fapte, nu vorbe! Fapte, da, da, da! Muma Pădurii: Bine, lăsaŃi asta acum. Mai încolo. Ursul Lenebau: Eu aş avea o propunere... Muma Pădurii: Te ascultăm. Ursul Lenebau: L-aş propune pe Vulturul-Gestionar, ca responsabil pentru desfăşurarea şi urmărirea graficului în timp şi spaŃiu... Animalele: Da, da, de acord, Vulturul-Gestionar. Muma Pădurii: Linişte! Nu aşa. Să votăm. Deci, a fost propus Vulturul-Gestionar ca responsabil cu desfăşurarea şi urmărirea graficului în timp şi spaŃiu. Cine e pentru? cine e împotriva? cine se abŃine? E-n regulă. În unanimitate s-a hotărât ca Vulturul-Gestionar să fie responsabil cu desfăşurarea şi urmărirea graficului în timp şi spaŃiu.

8

Vulturul:

Vă mulŃumesc din inimă, iau această hotărâre ca o dovadă a încrederii ce mi-o purtaŃi, stimaŃi colegi. Sunt emoŃionat, şi aş vrea să fiŃi convinşi că îmi voi face datoria până la capăt, am să răspund încrederii ce mi-aŃi acordat-o cu toată puterea mea de muncă şi nu voi precupeŃi nici un efort pentru... Muma Pădurii: Bine, bine. Să trecem la fapte. Iezii: Fapte, nu vorbe! Fapte, da, da, da! Greierele: Dacă îmi permiteŃi, inspirat de prietenii noştri iezii, am compus un cântec care se cheamă "Fapte, da, da, da!" Dacă îmi îngăduiŃi, am să-l... (începe repede, de teamă că va fi oprit) Când mă uit în stânga şi-n dreapta mea Şi în sus şi-n jos, şi-n-napoiaaaaaaaa Numai fapte văd, şi harniciiiiaaaa Ah, ce-mi place, da, acest zumzet de muncă! (refren) Fapte! Da, da, da, da, da! Fapte! Da, da, da, da, da! Ursul Lenebau: Haida! (începe o horă - sau sârbă - care se generalizează şi durează câteva minute bune) Muma Pădurii: Hei, linişte, linişte că evacuez pădurea! Linişte! (se potolesc cu greu) Vă rog să fiŃi serioşi. Avem o treabă de îndeplinit, ce facem aici? Ne jucăm? Suntem în week-end? Să vedem cu ce începem. Cum trebuie să arate acest copil nou? Şarpele Stacato: Primă propunere, dacă desigur, onorată adunare îmi îngăduie s-o fac, ar fi legată de starea copilului, adică, aş vrea să mă înŃelegeŃi exact, de staŃiunea lui, adică de statură şi statul lui, care cred că ar trebui să fie staŃionare, adică, vreau să mă înŃelegeŃi exact, să se târască pe burtă, cu alte cuvinte. E mai ferit de primejdii, vânturi, păsări de joasă altitudine, şi apoi, trebuie să ştie să se strecoare în viaŃă, adică, vreau să zic, ca să mă înŃelegeŃi corect, să se unduiască, să...da, da, să şerpuiască printre ceilalŃi, ca şi printre lucruri, ca şi printre fapte. Pentru a realiza aceasta în bune condiŃiuni, desigur, e de la sine înŃeles că nu trebuie să fie dotat cu şira spinării. “Aria şarpelui”: Şarpele - este blând Lui îi place liniştea Se strecoară încet printre voi Fără glas Nici nu ştiŃi Când se află cu voi, Pe la spate! Şarpele - e sensibil Are pielea de mătasa N-are şira spinării ca voi Unduieşte N-are nici aripi să zboare înalt Se târăşte -

9

Dar numai cei apropiaŃi Şi prietenii Mai ştiu că el are şi ColŃi - şi Venin! (În timpul ariei, şarpele s-a înălŃat treptat, ajungând, în final, la dimensiuni înspăimântătoare. AsistenŃa a îngheŃat. GaiŃa s-a ascuns de frică în poalele Mumei Pădurii) Muma Pădurii: Se aprobă. (către gaiŃă) Notează. GaiŃa: "Fără şira spinării" (temătoare) Se reŃin spre discuŃie şi celelalte propuneri. Şarpele: (revenit la dimensiunile modestiei reverenŃioase şi insidioase) Vă mulŃumesc, vă mulŃumesc mult de tot, vă mulŃumesc... (se retrage discret) Muma Pădurii: Mai departe. Yamaha: Eu aş dori neapărat să ştie să toarcă şi să miaune, căci altfel cum să te poŃi apropia suficient pentru a putea zgâria cu adevărat eficient? Numai prin mieunat şi tors poŃi să câştigi încrederea celor din jur, numai aşa te poŃi apropia drăgăstos, şi apoi - haŃ! - să zgârii fulgerător. Nu există tehnică mai bună. GaiŃa: (notează) Pre-fă-cut... Un iepuraş: Dar degeaba zgârii, dacă nu poŃi să fugi suficient de repede. Da, domnilor şi doamnelor, domnişoarelor - să fugi. Aceasta e chestiunea. Numai cine ştie să fugă, se descurcă corespunzător în viaŃă. Sau, ca să citez un ilustru strămoş de-al nostru: "Cine are picioare, parte are." Căci ce e mai sănătos decât o fugă straşnică? Nimic domnilor, ni-mic. V-o spune un animal onest, care dacă se mai găseşte în faŃa domniilor voastre este numai şi numai datorită faptului că se sprijină pe două perechi de picioare zdravene, care l-au ajutat să fugă ori de câte ori a fost necesar. Şi - ca să închei aici fugă, doamnelor, domnilor, domnişoare, este imperios necesară în orice împrejurare a vieŃii. “Aria fugii”: I Haidem să fugim! II Nu contează Când ne e teamă. Ce se-ntâmplă-n urma Nu ne pasă, nu În urma noastră De ce urmează! Poate fi şi foc şi piatră arsă Nu ne pasă! III

Fuga-i ruşinoasă Da'-i sănătoasă! Când ne e mai greu S-o luăm din loc.

IV

Dacă vrei Să scapi cu bine din Orice strânsoare Aminteşte-Ńi că: Fuga-i mama înŃelepciunii!

GaiŃa: (notează) Fu-ga. Ursul Lenebau: (în barbă) Aiurea... (cu glas tare) Să fugi? Sau să dormi? Aceasta e întrebarea? Ce e oare mai plăcut decât să dormi, să dormi, să dormi...

10

(cască, se molipsesc toŃi). Alergi cât alergi, aduni, mănânci, da' pe urmă? iaca, dă frigul mâine-poimâine, ce te faci? Umbli pe răcoare? Birrr...Nu. Te duci frumuşel la culcuşul cald şi dormi, dormi, dormi... (cască, iar se molipsesc toŃi) Ce bine e! Să te întinzi de-Ńi troznesc oasele, să te legeni un pic şi apoi, gata, să cazi în lumea viselor, să dormi, să dormi, să dormi... (se repetă jocul cu căscatul) Cât aş vrea să dorm... Dar nu pot Căci mediul nu mă lasă... Şi în zori Încep să mişte toŃi Ah - ce chin! Nu mai poŃi să stai În pat să leneveşti Căci toŃi o iau din loc în zori Spre fel şi fel de munci Şi ce agitaŃie! Ce hărmălaie Fac toŃi muncind de zor Parcă-ar vrea Să mute tot pământul. Ce-or mai vrea? când e bine aşa LăsaŃi-mă să dorm Şi potoliŃi-vă şi voi Căci zarva n-are rost (notează) Să doarmă cât mai mult, să fie leneş, leneş, leneş... Fapte, nu vorbe! Fapte, da, da, da! (se trezesc toŃi) Dacă dormi tot timpul când te mai joci? Ce, nu v-o place să vă jucaŃi? De-a baba oarbă, leapşa pe ouate, hoŃii şi vardiştii, statul şi hoŃii, statu'-palmă-barbă-cot-cu-vardiştiilui-cu-tot... Joaca, asta-i baza. Jocuri mii, ca stele făclii. De dimineaŃă pân' spre-nserat, numai fapte de joacă să-nfăptuim.

“Aria somnului”:

GaiŃa: Iezii:

“Aria faptelor de joacă”:

Hai să ne jucăm (etc.)

GaiŃa: (notează) Pierde-vară. Muma Pădurii: Ia să vedem, cum stăm cu graficul? Vulturul- gestionar: Da. Pot să afirm că mergem mult peste prevederile iniŃiale, în ritmul acesta vom depăşi graficul iniŃial cu... o clipă, să văd... (calculează pe un calculator de buzunar) da, cu 63,87%. Iată cum arată la această oră graficul. (Produce o foaie imensă, pe care un soi de foetus este complet turtit de linia graficului) Muma Pădurii: (priveşte cu atenŃie, e mulŃumită) Da, e foarte frumos. Vulpea: Pare sănătos. Mda. Aşa... GrăsuŃ... Da' nu-i puneŃi nişte blană? să nu-i fie frig... Şi mâinile... Nu sunt cam scurte? GaiŃa: Dar cum trebuie să fie?

11

Vulpea:

Păi... Eu zic, mai lunguŃe... aşa... ca să poată apucă mai bine... ŞtiŃi vorba aceea: "dacă nu curge, pică" - vreau să zic, acolo unde nu mai ajunge mintea, trebuie să ajungă mâna... În acest scop, trebuie să fie niŃel mai lungă decât de obicei... Vulturul: (indignat) Adică, să fie hoŃ? Vulpea: Ei, ce cuvânt urât! Urât, urât de tot. Dar nu vedeŃi că e din ce în ce mai greu, că nici o pasăre nu mai e dispusă să lase din cioc bucata de caşcaval, după ce un anume domn poet şi fabulist a popularizat istoria cu strămoaşa mea şi corbul cel - scuzaŃi expresia - nătăfleŃ... Cioara Crocus: Ba foarte bine că a popularizat-o! Să ştie toată lumea cum abuzaŃi voi, cumetrele vulpi, de buna credinŃă a fraŃilor şi suratelor voastre. Vă cer scuze că mi-am ieşit un pic din fire, calitatea mea de observator nu-mi permite, dar nu m-am putut abŃine, vă rog să înŃelegeŃi...ori de câte ori sunt confruntată cu ... Vulpea: Bine, bine, dar nu era mai util să fi rezolvat chestiunea între noi? Am auzit eu, odată, o discuŃie între doi ciobani, unul zicea că rufele se spală în familie, pentru că celălalt îi spunea că vrea să le ducă la "Nufărul"... Şi eu cred că avea dreptate. Şi la urma urmelor, hai să zicem că aş mai găsi vreun corb analfabet, care nu l-a citit pe domnul citat, dar... de unde caşcaval, domnilor? Doar la importatori direcŃi, căci la preŃuri cu ridicată... La "end-users"... GaiŃa: (convinsă) Ho-Ń... Lupul Braun: Ei, şi domniile voastre acum... E adevărat că uneori e bine să ştii să te descurci în viaŃă cu... chestii d'astea... Da' e mult mai sigur să fie aşa... cum să vă zic eu... aşa, mai sportiv, să aibă, dom'le, nişte bicepşi, nişte gheare zdravene acolo... Şi nişte colŃi, domnule, neapărat colŃi. Muma Pădurii: Da, da, notează: col... GaiŃa: Col... Muma Pădurii: ...Ńos... GaiŃa: ...Ńo... Muma Pădurii: şî. GaiŃa: Sssî... cu dublu "s", ca la "cassa"? Muma Pădurii: Eventual. Lupul Braun: Da, aşa, "colŃosîsî". Foarte bine. GaiŃa: Da' cioc să nu aibă? Muma Pădurii: Mda, se poate. GaiŃa: (grăbită) Cioc... cu... colŃi... Viezurele: O să fie un copil foarte frumos... Artist de cinema, nu alta. Dacă îl îmbrăcăm şi într-o scurtă de piele sau un "Alain Delon" ceva, pantofi albi cu şpiŃ şi toc, un ceas baban cu calendar, blugi calitatea întâia... Apropo, am nişte verighete de vânzare... şi un ghiul op'şpce carate... Muma Pădurii: Gata, gata, i-am pus destule. Tichie de mărgăritar îi mai trebuie... Viezurele: Păi am eu o pălărie de damă cu voal... D'aia cu... (Rumoare între animale) Viezurele: Şi o borsetă, juri că e italienească... Muma Pădurii: Gata, domnule, gata, ajunge... Yamaha: (peste capete) "Rexona" n-ai cumva?

12

Viezurele: Şprai... (cu gesturile aferente: "O nebunie!") Muma Pădurii: Gata, am spus. Am terminat. Copilul e gata. (Linişte. AtenŃie concentrată) BufniŃa: Cum să fie gata, deştepŃilor? Suflet i-aŃi pus? Muma Pădurii: Mda, acest amănunt ne-a scăpat. Dar... La urma-urmei, chestia asta cu sufletul e chiar atât de importantă? Viezurele: (discret, în dreapta şi stânga) Ce e aia "suflet"? Yamaha: (deşteaptă) Aşa... cum să-Ńi spun eu Ńie... Un fel de moŃ pe tort... se pune la sfârşit... Da' nu e absolut necesar... BufniŃa: Cum vreŃi voi să se mişte, dacă n-are suflet? Tot ce vieŃuieşte pe lumea asta are un suflet, până şi frunzele din copaci au un suflet al lor, de aceea sunt verzi şi strălucesc, când ruginesc şi cad, înseamnă că le-a plecat sufletul... (Tăcere) Cioara Crocus: Mă iertaŃi că mă... Calitatea mea de observator nu... (nasul în hârtii) Dar dacă i-am pune un sistem de scripeŃi şi l-am mânui din spate, ca la teatrul de păpuşi? GaiŃa: Sau cu arc... O cheiŃă, l-am învârtit, şi gata, merge... Lupul Braun: Sau poate un motor cu ardere internă, patru timp, şase-opt cilindrii în V, ABS, benzină... Ursul: Nu, că-i scumpă. Miere, ceva... Şarpele: Mă iertaŃi că intervin şi eu, ştiŃi, mă gândeam la o soluŃie simplă, vreau să spun economicoasă, ştiŃi, ceva pe bază de ventilaŃie... Aerul intră pe gură, se duce înlăuntru, adânc, şi când iese, dacă iese cu viteză, ştiŃi, aşa cum procedăm noi, şerpii... (şuieră, se ridică pe coadă, devine iarăşi un personaj supradimensionat, înspăimântător) atunci, corpul se mişcă înainte şi înapoi, în sus şi în jos... (redevine târâtor) Vulpea: (nu i-a venit prea bine demonstraŃia) Da, foarte interesant, de aceea îi zice suflet, de la "suflu"... (trage aer în piept, îl expiră cu buzele Ńuguiate) Mda, interesant. BufniŃa: VorbiŃi prostii! Sufletul sălăşuieşte în inimă, e sâmburele vieŃii, nu e o bucată de aer. ChemaŃi spiriduşii pădurii, ei sunt specialişti în probleme de suflet... (Se aude un vuiet. Lumini, fumuri etc. Apar spiriduşii) Spiriduş I: Ne-aŃi chemat, am venit! Trustul de spiriduşi al Întreprinderii de ConfecŃionat şi RecondiŃionat Suflete în CondiŃii Avantajoase ICRSMAIA - vă stă la dispoziŃie. “Aria sufletului”: I

Fără de suflet Nu se poate - să Circuli în lume, căci El te păzeşte de Rele.

II

Răul - Răul ne Pândeşte la tot Pasul. (refren:) Răul ne-aşteaptă la tot Pasul.

13

III

Dacă ai suflet Eşti bogat - căci un Suflet îŃi dă tot ce doreşti Orice-ai vrea Chiar şi banii!

IV

Banii - Banii Sunt pe lume Fericirea (refren:) Banii sporesc Armonia!

V

Deci - nu uitaŃi că şi Sufletul poate fi oricând Vândut E o marfă Foarte bună!

VI

Orice marfă Aduce mulŃi bani VindeŃi tot ce puteŃi (refren:) Banii Ńi-aduc Tot - în mână!

Muma Pădurii: Da, se pare că e nevoie de un suflet pentru copilul pe care îl confecŃionăm noi... Spiriduşul I: O, neapărat! Avem un sortiment foarte bogat, producŃia întreprinderii noastre s-a diversificat în aşa măsură, că putem acoperi o gamă foarte largă de cerinŃe ale populaŃiei. Volumul producŃiei a crescut în ultima decadă cu 17,38% şi avem perspective să dublăm această cifră, în decadă următoare... Vulturul gestionar: Cu investiŃiile, cum staŃi? Spiriduşul: A, volumul de investiŃii s-a micşorat în aceaşi perioadă cu 0,44%, prin reducerea consumului de materie primă, prin scăderea importurilor cu 21,32%, şi preconizam să creştem această cifră până la 21,33% în perioada imediat următoare... Vulturul: Asta înseamnă o producŃie netă de... (calculează) Ursul Lenebau: (mormăind) Ăştia au înnebunit... Muma Pădurii: Să trecem la obiect. Ce propuneŃi? Spiriduşul: Da, cum vă spuneam, o gamă sortimentală foarte largă va stă la dispoziŃie, răspunzând celor mai diverse gusturi, preferinŃe, sexe, vârste, râse, funcŃii, ectetera, ectetera. Iată, de pildă, sufletul calitatea I. (Un alt spiriduş se apropie cu o planşă, o expune) Caracteristicile acestui tip sunt rezistenŃa la intemperii - îi plouă, îi tună şi fulgeră, lui puŃin îi pasă. Preferă întunericul, la lumină e mai puŃin vorbăreŃ. Dacă un copil echipat cu un asemenea suflet întâlneşte, să spunem, o pisică, îi va atârna... (pufneşte în râs) neapărat... oho!... de coadă... (se îneacă de râs) o tinichea, pentru distracŃia lui personală, cât şi a celor din jur. (Animalele sunt bine dispuse, dar pisica Yamaha sare ca arsă) Yamaha: Pro-tes-tez! Protestez vehement! Asta e o porcărie! Să vă agaŃe vouă câte o oală de ciorbă pe după gât, dacă vă place, eu să nu aud de sufletul ăsta! Spiriduşul I: (îşi drege glasul) Da, vă rog să nu mi-o luaŃi în nume de rău, dar am vrut să ne mai amuzăm şi noi un pic, să ne mai descretim frunŃile, ştiŃi, toată ziua muncă, muncă, răspundere mare... Mă rog. Am să prezint atunci un alt tip de suflet, "Cernavodă II". Are capacitatea de a nu se sinchisi de cei din jur, e priceput, face de toate, ştie să pună piedică pe la spate, prin fentă simplă sau prin tehnica "Dae Do", un excelent mânuitor de arme de toate tipurile, de la praştie, până la...

14

GaiŃa: Spiriduşul:

(înŃepată) Da, am notat, v-aş propune să vedem şi alte tipuri. Bine, cum doriŃi. V-aş mai sugera "Zăbăucul" - un tip care s-a bucurat de apreciere atât în rândul specialiştilor, cât şi al publicului larg. Este caracterizat de o mare simplitate în acŃiuni, în sensul că nu face nimic, prezintă avantajul că nu încurca pe nimeni, unde-l pui, acolo nu stă, înŃelege pe dos, dar face taman invers, aşa că tocmai bine pică... Cioara Crocus: Interesant... Dacă sunteŃi... Ah, vă rog să mă iertaŃi că intervin, ştiŃi, calitatea mea de observator nu ar... dar... Muma Pădurii: La obiect, la obiect dragă. Cioara Crocus: Da. Dacă sunteŃi bun să explicaŃi mai pe larg conceptul "tocmai bine pică". Şi dacă pică, pică în fund? Pardon de expresie... Spiriduşul: Interesantă întrebare. Da, am să vă răspund, şi am să încep cu a doua parte a întrebării dumneavoastră: nu pică în fund, de obicei, e picat în cap - dar de cele mai multe ori, pică alŃii din cauza lui şi el scapă. Acum, ca să mă refer... Un iepuraş: AlŃii? Pică alŃii? De ce alŃii? Nu poate fi controlat? Spiriduşul: VedeŃi dumneavoastră, e cam greu... A fost cerere mare, am vândut foarte multe exemplare, e un tip foarte simpatic şi acum e foarte răspândit, i-au fost aduse o mulŃime de îmbunătăŃirii de către terŃi... Greierele: Altceva nu aveŃi? Ceva cu calităŃi muzicale... Aş avea nevoie de un contrabasist pentru acompaniament. Spiriduşul: Da, ar fi ceva... Dar e suflet categoria a IV-a, făcut din materiale refolosibile, ştiŃi cum e cu recuperarea... Sensibil, face poezii, se înduioşează când vede flori, dă la alŃii tot ce are, d'aia nu prea are, ştiŃi vorba aceea: "ai, dai, n-ai" - nostalgic, ajută batrînelele să traverseze strada - Ńara arde şi baba traversează strada... ce mai încolo şi-ncoace, e un model mai vechi, nu prea mai avem piese de schimb, îl păstrăm pentru o eventuală întâlnire de gradul trei, că mostra, sau relicva, cum vreŃi să-i spuneŃi... Dar mai bine vă propun ultima creaŃie a întreprinderii noastre: Înlocuitorul de suflet tip B 52. Un model strălucit, îmi permit să afirm, competitiv şi la export. Am eliminat toate scrupulele cu care echipasem modelele anterioare, pe acesta nu-l impresionează nimic, tare ca piatra, iute ca oŃelul, o sinteză de Rambo şi Terminator, în plus, mânuieşte la perfecŃie orice fel de intrigă, îi plac la nebunie banii, are pasiuni tehnice, făr' de frică, atunci când e cu mai mulŃi - abil, când e singur, politicos la nevoie, ştie să spună şi "săru'mâna coane", dacă o cere conjunctura, are relaŃii pentru că ştie să repare prize şi televizoare, antene colective sau parabolice, opŃional echipat cu copite, ce mai, un exemplar unic, nu mai găsiŃi aşa ceva, se vinde ca pâinea caldă... Viezurele: Gata, ăsta e, l-am luat, dă-l încoa. Spiriduşul: Bravo, vă felicit pentru opŃiune, nu o să vă pară rău. (îl bate pe umăr pe viezure, care Ńipă) Viezurele: Au! Cu ce m-ai înŃepat? Spiriduşul: Ah, pardon... Cu trompa. Viezurele: Ce trompa? Spiriduşii au trompă? Spiriduşul: Nu... Cu trompa mea, de ŃânŃar... ŞtiŃi, de fapt, eu sunt puŃin... ŃânŃar...

15

Muma Pădurii: Cum, nu eşti spiriduş? łânŃarul: Nu chiar... vedeŃi, spiriduşi nu prea mai avem, cam de multişor, s-au dus în Ńările mai calde... alŃii au dosarul mai prost... Ei, firma a rămas, e adevărat, pentru tradiŃie, sună mai bine pentru vânzări, pentru impozite şi amortizări... Dar spiriduşi... Muma Pădurii: Ei, nu are nici o importanŃă, marfa contează. Bun! Să vedem înainte de toate, graficul cu obiectul... Vulturul: PoftiŃi, iată. (Copilul este acum enorm, înghesuit de un grafic care nu-l mai cuprinde cu nici un chip, o dihanie neclară) Muma Pădurii: (îl contemplă cu atenŃie. S-a făcut linişte) Da, cred că e gata. Animalele: (şoptit) E gata! E gata! (emoŃie) Muma Pădurii: Acum cred că e momentul final. (pauză) Să-i băgăm sufletul! (iarăşi linişte) (łânŃarii lipesc cu grijă, ca într-un ceremonial, o inimă mare şi vânătă, care o dată lipită, începe să pulseze şi animă întregul tablou. Aşa zisul Copil se dezmorteste încetîncet, iese din grafic, pentru a se dovedi un adevărat monstru. Animalele au încremenit înspăimântate. Monstrul îi priveşte îndelung, îi studiază cu atenŃie. Ridică apoi mâinile încetişor, produce un fel de rânjet şi spune, cu un glas îngrozitor de răguşit:) Monstrul: Ce frumoşi sunteŃi! (Pauză. Simplu:) Am să vă mănânc pe toŃi! (înaintează, îşi coboară mâinile cu intenŃia evidentă de a apuca) (Apocalips pentru animale. Urlă dezlănŃuite, încearcă să fugă, care încotro, dar în panică şi devălmăşie nu reuşeşte nimeni să-şi croiască drum. Pe această dezordine desiranta, creşte lent o lumină ca cea a zorilor. Apare Zâna cea Bună. Monstrul încremeneşte la apariŃia ei.) Zâna cea Bună: Bună dimineaŃa! Ce se petrece aici? Ce-i harababura asta? (Animalele, încă speriate de moarte, se strâng în jurul Zânei) Animalele: (toate odată) El... ea... Copilul cel Nou... gheare... Am vrut... cioc... colŃi... bicepşi...Yamaha... Muma... suflet tip... noi am crezut (nu se înŃelege nimic, fireşte) Zâna: (către monstru) Tu... Tu cine eşti? Monstrul: Da' ce-Ńi pasă Ńie? (o priveşte lugubru) Tu nu-mi placi. Pe tine n-am să te mănânc. Pe tine am să te sfîşi! (łipete de groază printre animale) Zâna: Cred că ştiu eu mai bine ca tine ce eşti: un biet monstru, născut din beznă şi din spaima acestor animale! Eşti cea mai rea închipuire a fiecăreia dintre ele despre ceea ce înseamnă omul. Te vei întoarce în coşmarul din care ai venit! (formulă magică. Zgomote, fulgerări - monstrul se dezagregă) Animalele: (răsuflă uşurate) Bine c-am scăpat! MulŃumim, Zână Bună! Zâna: Uite-o şi pe pisica Yamaha! Yamaha: (încă dârdâie de frică) Da, eu sunt... Zâna: O zi întreagă a plâns Petricel după tine, şi te-a căutat prin sat toată noaptea.Iar tu - pui la cale tot felul de bazaconii împotriva lui. Yamaha: Dar ştii... Copilul Petricel a vrut... ghemotoc... aruncat în cap... să mă omoare, nu alta!

16

Zâna:

Nu prea ai tu minte, pisico, şi eşti şi cam închipuită. Copilul a vrut să se joace cu tine - chiar nu ştii că toate pisicile din lume se joacă cu ghemotoace de hârtie, numai tu te-ai găsit mai brează... Sau ai fost cumva geloasă pe copil?... Yamaha: Nu, nu, dar... Zâna: Să-Ńi fie ruşine. Nu vreau să mai ascult nimic. Eşti o caraghioasă. Ce ştii tu despre copii? Ce ştiŃi voi toŃi despre copii? (Animalele dau din colŃ în colŃ) Zâna: ...Şi despre suflet? V-aŃi luat după şarlatanii ăia de ŃânŃari! N-aŃi ştiut că sufletul nu se confecŃionează din vreun material, şi nici nu se vinde sau cumpără. Animale fără minte! AŃi fi meritat să las monstrul să vă mănânce! ("Nuuu, nuuu!!”) Iepuraşii: Noi am spus că pe calea tratativelor trebuie rezolvată problema... Lupul Braun: Şi eu am zis că se poate rezolva foarte simplu, printr-o metodă clară şi eficientă, nu cu... (dezvoltă grafic amintirea monstrului) Ursul Lenebau: Şi cine a venit cu ideea asta tâmpită, să facem un "copil nou"? (Animalele se uită unul la celalalt, "eu nu, nici eu", mare stânjeneală) Muma Pădurii: Ei bine, da, eu am fost cu ideea asta! Da, şi a fost o idee foarte bună! Numai că m-am încurcat cu nişte proşti, şi fricoşi, care habar nu au ce înseamnă creaŃia! Nişte proşti şi nişte proaste! Acest copil era o capodoperă - dar era capodopera mea, şi numai a mea! V-am lăsat să credeŃi că aveŃi o contribuŃie oarecare, să vă simŃiŃi şi voi importanŃi, să înŃelegeŃi ce înseamnă arta! Dar eu l-am construit. Eu eram adevărata lui stăpână! Şi cu ajutorul lui, aş fi stăpânit şi dincolo de întreaga suflare a pădurii. Mintea mea şi forŃa lui ar fi alcătuit un cuplu indestructibil. Ha, ha! V-aŃi speriat? Ha, ha! V-a îngheŃat târtiŃa? Şi sângele sleit care curge prin venele voastre nenorocite? Dar ce sânge - voi aveŃi apă în vine, sunteŃi nişte blegi, voi sunteŃi născuŃi să fiŃi slugi - da, da, asta sunteŃi, nişte slugi proaste, iar stăpâna voastră eu sunt, eu voi fi, chiar dacă fandosită asta (arătă spre Zână) a distrus capodopera vieŃii mele! A profitat de un moment de neatenŃie din partea mea! Să piei de aici, netrebnico! Cine Ńi-a cerut să-Ńi bagi nasul unde nu-Ńi fierbe oala? N-ai ce căuta în regatul meu, pleacă, ori te distrug! (vârf de isterie) Să pleci! Să dispari imediat! Ursul Lenebau: (grav şi impunător) Ia, ia stai niŃel, cumătră Mumă! Nu prea am înŃeles eu bine pe la mijloc şi nici mai la sfârşit. Cum adică suntem nişte slugi proaste, şi tu eşti stăpâna noastră? Lupul Braun: Ştii, Mumă dragă, noi nu prea avem stăpâni, aşa ne-am născut în Pădure: liberi. Şi Pădurea e mama noastră, nu stăpâna noastră. Vulturul: Stăpână, tu? Ha! Tu, care nu te ridici decât un metru şi-un pic de la pământ, şi trebuie să-Ńi dai capul peste spate ca să poŃi privi fie şi la coroana unui copac? Ai putea să ajungi să priveşti măcar la stâncile înalte unde îmi fac eu cuib? BufniŃa: Eşti pricină de discordie, asta eşti, Mumă a Pădurii! Cred că nimeni nu te mai vrea tovarăşă, după ce Ńi-am aflat adevăratele gânduri. Nu avem nevoie de tine! Tu să pleci! Chiar acum! Animalele: Da, să plece! Să plece! Chiar acum!

17

(Animalele încep să se strângă în jurul Mumei Pădurii, care bate în retragere. Un cor începe să se audă:) Aria nesupunerii ("Another Brick în the Wall", part II): Nu mai vrem să fie Muma! Căci Pădurea are-o Mamă Doar Natura-i mama noastră Singuri vrem să hotărâm Hei! Mumă! Lasă-ne în pace! (refren - se repetă de mai multe ori) Nu mai vrem nici beznă Nici spaimă nu mai fie! SFÂRŞIT