Carte De Citire

Paul Silvestru

Carte de citire

2

Cuvînt de început despre Lumea mai bună a cărŃilor În săptămîna neagră a oribilei tragedii petrecute în inima Americii, citeam, sub zodia unei imperturbabile seninătăŃi, despre "Discursul utopic" - o admirabilă carte semnată de scriitorul, eseistul Mircea OpriŃă. În aceaşi săptămînă neagră în care inima lumii a îngheŃat sub asaltul unor imaginii copleşitoare, ironia soartei făcea ca eu să vorbesc, într-o emisiune radio care se numeşte "Citesc, deci exist", despre proiectele unei lumi mai bune, mai omenoase, mai raŃionale, mai echitabile.... Imaginile de apocalips venite din miezul Americii tocmai spulberau, parcă pentru totdeauna, aceste proiecte, pe care minŃi luminate şi cărŃi binecuvîntate le-au imprimat în memoria tipărită a omenirii. Ciudat cum mulŃime de privitori, devoratori de filme şi seriale, au observat sau au crezut că descoperă similitudini uluitoare între scenariul atacului asupra oraşelor americane şi zeci de producŃii cinematografice recente din specia catastrofică. Substratul, de loc subtil, al acestui "deja văzut" - în care realitatea evocă cinic toate închipuirile morbide - este că civilizaŃia audiovizualului a-tot-cotropitor se hrăneşte direct şi copios din realitate şi în egală măsură o alimentează cu noi şi tot mai bolnave surse de inspiraŃie. Această civilizaŃie a imaginii - pe care acum, în faŃa unei violenŃe cu precedent doar în marile masacre desfăşurate sub numele de război, cuvînt pe care, de altfel, îl rostim aproape zilnic, şi fără nici o emoŃie - această "civilizaŃie a imaginii" pe care mă simt obligat acum să o pun între ghilimele, şi în discuŃie: civilizaŃie se mai poate numi o stare de continuă violenŃă şi incitare la destrucŃie? - acest nou chip al civilizaŃiei, reflectat în imagini de apocalipsă, măsoară impasul cumplit în care se găsesc spiritul şi valorile societăŃii umane. Mă strădui de multă vreme să înving tentaŃia lăuntrică a înfruntărilor dintre îngerii "antici" şi demonii "moderni", stare conflictuală neprielnică unei dezvoltări armonioase mi-am zis o viaŃă întreagă; acum, nu-i voi mai rezista, şi voi admite că spectacolul "modern" al imaginii este faŃa hidoasă a lumii - şi spiritul ei malefic. Oribilele întîmplări din America sînt cel mai îngrozitor film pe care l-a produs civilizaŃia violenŃei vizibile şi intruzive, pe toate felurile de ecrane: de la micul, dar atotputernicul televizor, cel care pîndeşte avid cea mai mică manifestare a spiritului gregar şi o multiplică infinit şi obsesiv sub justificarea unui răstălmăcit "drept la informare" - prin ecranul tehnicolor şi multiplex al cinematografelor, superproducŃii de tot mai nemiloase senzaŃii primare - şi înapoi la micul display al calculatoarelor, devenite, în principal, o industrie a jocurilor sălbatice, mai mult decît periculoase pentru minŃile neîncepute ale copiilor; toate aceste mijloace ale civilizaŃiei imaginilor violente sînt profund antinomice spiritului utopic pe care civilizaŃia cărŃilor - fosta, trecuta civilizaŃie a cărŃilor - l-a produs şi dezvoltat. Nu cunosc vreo carte care să fi egalat scenariile catastrofice ale lumii vizibile astăzi. Nici cele mai negre utopii tipărite în secolul XX nu ştergeau totuşi specia umană de pe faŃa pămîntului. Chiar şi cu un "Război al lumilor" sau al salamandrelor printre cele mai pesimiste cărŃi, chiar şi cu cîteva accidente penibile pentru istoria tiparului (nu le voi face nici minima onoare de a le aminti aici), cultura scrisului şi cititului - ca să nu folosesc cuvinte prea mari - a fost parte a unei civilizaŃii a

3

construirii, o aspiraŃie a mai binelui. De la Tablele lui Moise încoace (!...), cuvîntul scris a încercat să lumineze, să îmbogăŃească minŃile - a încercat să întărească sufletele şi să le ofere căi demne de condiŃia noastră umană. Discursul utopic pe care îl evocam mai devreme, începe chiar din cărŃile sfinte ale omenirii - e întărit de toŃi marii poeŃi şi gînditori, de la Hesiod, Vergiliu, Ovidiu, la Goethe, Eminescu, Aragon, chiar şi prin Infernul dantesc - de la Platon şi Socrate la Kant şi Hegel, Croce, Eco şi Derrida - de la Thomas Morus, Tomasso Campanella, John Milton sau Voltaire, Rousseau şi SaintSimon, de la Sfîntul Augustin la Puşkin, Tolstoi, Dostoievski, Gogol - chiar şi de la Aristofan la Eugen Ionescu sau apaticul Beckett, pînă la visătorii de profesie ca Jules Verne, Asimov, Arthur C. Clarke - în principal, cartea a construit destinul omenirii - nu la înecat în imaginii delirante şi deşirante. Nu mă pot lăsa fermecat de vestitorii atît de viu coloraŃi ai (post) modernităŃii, căci mă număr definitiv printre cei care cred nestrămutat că dacă citesc, atunci exist: imaginea violenŃei, ea însăşi violenŃă inacceptabilă, devenită cultură a violenŃei, nu doar prevesteşte, ci chiar pregăteşte sfîrşitul civlizaŃiei. Dacă vom lăsa cartea să piară, ne aşteaptă doar neantul imaginii cu pulbere şi praf. 14 septembrie 2001 Notă asupra ediŃiei: Această "Carte de citire" cuprinde eseuri şi întîmpinări critice, într-o selecŃie încercînd să reflecte orizontul publicistic de limbă română la graniŃa a două milenii. CărŃi, autori, tendinŃe - revizitări şi revalorificări - însemne şi idei născute sau absorbite în limba română, definind un spaŃiu cultural şi un orizont de aşteptare. Fireşte că, peste o suprafaŃă de asemenea întindere, citirea nu poate acoperi mai mult decît perspective în diagonală asupra peisajului. Alegerile acestei cărŃi, voit eclectice, au avut drept criteriu, în principal, pozitivitatea generală înglobată. Alteori, şi nevoia delimitării, impusă de aceaşi perspectivă - aplicată cu deşarte speranŃe corective. Ortografia acestei cărŃi este cea firească limbii române, în care nu sînt necesare cîtuşi de puŃin două semne grafice diferite - "î" şi "â" - pentru exact acelaşi sunet. Am păstrat însă forma "â" în rădăcina "român" şi în toŃi compuşii săi, din raŃiuni (în principal psiholingvistice şi politice) care nu credem că mai necesită o motivare detaliată. Tot ca excepŃie, citarea-reproducerea de texte în cuprinsul cărŃii păstrează riguros opŃiunea ortografică a autorilor, respectiv a ediŃiilor. Paul Silvestru

Iunie 2002

4

Tudor Vianu - "Estetica"

Cartea pe care o redeschid astăzi reprezintă pentru mine un început extrem de preŃios: am descoperit "Estetica" lui Tudor Vianu la exact 16 ani, în miez de adolescenŃă, adică la începutul începuturilor. Datorită acestei cărŃi, în bună măsură, mă aflu eu astăzi aici, pe această pagină, în calea gîndurilor Dumneavoastră de o clipă. Mă întorc la "Estetica" lui Tudor Vianu ca la o carte de căpătîi. Apărută în anul 1934, într-o vreme strălucitoare pentru cultura română, această carte a cunoscut pînă acum cinci ediŃii - cea mai recentă în anul 1976, la editura Minerva, într-o admirabilă tentativă de opere complete, îngrijite de Gelu Ionescu. Nu vreau să cred că ar fi o carte uitată astăzi mi-e teamă doar că şi obiectul ei - ştiinŃa esteticii - ca şi substanŃa care îi oferă trup şi suflet: arta şi marea cultură sînt în curs de dispariŃie. În consecinŃă, un sistem de Estetică îşi va găsi cu greu rostul în conştiinŃa unei lumi ca cea de astăzi, cu valori atît de efemere. Şi totuşi, paradoxal, tocmai o lucrare precum "Estetica" lui Tudor Vianu poate avea darul miraculos de a stăvili deşertificarea culturală. Iată principalul motiv pentru care mă întorc la această carte, cu convingerea nestrămutată că trebuie amintită mereu, pentru a o avea într-un circuit permanent activ. "Am încercat în lucrarea de faŃă" - spunea Tudor Vianu în Proiectul de prefaŃă - "să prezint într-o ordine raŃională şi sistematică, problemele în legătură cu natura operei de artă, cu producerea şi cu răsunetul pe care îl trezeşte în conştiinŃa individuală (...) Scopul acestei lucrări nu este contemplaŃia, ci cunoaşterea, şi datoria ei este ca, deosebind limpede între puncte de vedere, să aprofundeze cu toată consecvenŃa pe acel care o călăuzeşte. Cititorul nu va găsi deci în paginile care urmează divagaŃii entuziaste despre artă, mari zboruri repezite în zenitul impreciziuniii, ci încercarea modestă şi exactă de a prelucra cuprinsul ei în noŃiuni clare, înlănŃuite după o ordine sistematică". Voi remarca incidenŃa ideei de sistem, din dublă perspectivă: o dată ca fiind una dintre virtuŃile extraordinare de construcŃie ale acestei lucrări, şi apoi, ca fiind primul sistem de estetică conceput in România, de către un autor român. Sigur ca nu pot fi uitate preocupările altor cercetători, şi mai ales ale filosofilor români de pînă la Vianu, sau contemporani lui; nimeni altcineva însă nu a creat în această Ńară o Estetică cu valoare de sistem - nici pînă în anul 1934, şi nici după aceea, pînă în zilele noastre, amin. Constatare tristă, fără îndoială, cu atît mai mult cu cît chiar rostul "Esteticii" lui Vianu era, printre altele, emulaŃia. Discipoli a avut Tudor Vianu - la fel cum estetica şi-a avut şcoala (un vîrf al acestei şcoli s-a înălŃat chiar în anii `70), şi multe nume de referinŃă au continuat demersul filosofic asupra substanŃei artei - dar nimeni nu a mai îndrăznit deocamdată o lucrare de asemenea anvergură. Singurul estetician român cu sistem afirmat rămîne Tudor Vianu. Cercetarea sa acoperă sistematic toate zonele procesului de creaŃie: de la postularea operei de artă ca entitate, la definirea valorii estetice şi a criteriilor de valorizare, apoi analiza structurii şi creaŃiei operei pînă la multiplele faŃete al receptării. Metodologia abordării a fost apreciată, încă de la prima ediŃie a "Esteticii", drept eclectică - cu nuanŃa de reproş ascunsă în chip tradiŃional în corpul acestui cuvînt. În realitate, eclectismul metodologiei este chiar o altă virtute importantă a lucrării, căci a favorizat, în cele mai

5

multe situaŃii, o abordare exhaustivă a subiectelor. Vianu a folosit, pe rînd sau simultan, analiza fenomenologică, psihologică, mijloacele comparatismului, sau ale lingvisticii şi stilisticii - a practicat ceea ce mai tîrziu s-a numit structuralism, deasemenea analiza semantică - şi aş îndrazni chiar să afirm că a fost un clar precursor, dacă nu cumva l-am putea considera cofondator al structuralismului genetic: o specie a structuralismului statuată public mult mai tîrziu, pe alte meleaguri; fireşte că aceste metode nu-şi aveau încă numele la vremea "Esteticii" despre care vorbim, dar Tudor Vianu a fost unul dintre acele spirite care pregătesc solul pentru noi mlădiŃe, din soiuri ne-mai-ştiute - unul dintre cei care care dau nume. Şi revenind la eclectismul extrem de fertil praticat de Tudor Vianu, voi mai spune că analiza concertată a aceluiaşi subiect din perspective diferite şi cu mijloace de abordare diferenŃiate reprezintă un efort teoretic şi intelectual greu de susŃinut; răsplata inseamnă, cel puŃin strict tehnic vorbind, validarea absolută a rezultatelor. "Estetica" lui Tudor Vianu este, şi din această perspectivă, o izbîndă completă. În fine, o ultimă remarcă: "Estetica" lui Vianu nu se adresează cîtuşi de puŃin doar specialistului, ci reprezintă şi un compendiu de cultură generală. Acest opus ar putea deveni oricînd un manual de estetică şi, prin extensie: un manual de istorie a artei şi a doctrinelor artistice, sau un manual al frumosului artistic şi al receptării sale - ba chiar aş îndrăzni să-mi imaginez "Estetica" lui Tudor Vianu folosită ca manual de antropogeneza culturală. Sigur însă acest volum cu o imensă valoare formativă a fost şi cred că va rămîne, dincolo de orice mode, o desăvîrşită şcoală a frumosului şi a inteligenŃei artistice în spaŃiul atît de preŃios al culturii umaniste. 4 martie 2000

Omul teatrului poetic

Vă propun încă o redescoperire: "Omul teatrului poetic", volum semnat de Zamfira Popescu la Editura Meridiane cu mulŃi ani în urmă, pe vremea cînd teatrul era poetic, iar cercetarea estetică asupra teatrului era în plină floare. De fapt, amintind această carte, iau în considerare o dublă recuperare: o dată a unei cărŃi serioase şi bogat documentate, scrisă într-un mod foarte personal, o cercetare estetică asupra unui subiect de adevărată sinteză, şi care îşi aştepta autorul de foarte multă vreme în peisajul publicisticii teatrale româneşti; pe de altă parte, recuperarea unui concept teatral foarte preŃios pentru devenirea ideii teatrului ca artă completă, şi, totodată, a unui întreg repertoriu dramatic ce face gloria teatrului lumii - repertoriu astăzi uitat în rea măsură, sau ignorat - din ignoranŃă simplă, sau snoabă, sau din Dumnezeu mai ştie cîte alte feluri de ignoranŃă ne bîntuie în aste vremuri. Teatrul a fost poetic încă de la începuturile sale: "Drama a existat înainte ca grecii să consacre tragedia ('dramă', etimologic: acŃiune trăită şi reprezentată)... Ontologic, teatrul este poezie, căci, la origini exprimă starea de entuziasm, ieşirea din sine, iluzia depăşirii limitei; convenŃia vine doar să limiteze sau chiar să substituie poezia anarhică, taina gestului primordial, fie că este vorba despre tragedia greacă sau de Nô-ul japonez. (...) Istoria convenŃiilor teatrale ne vorbeşte despre degenerarea teatrului - la origine poetic -

6

în literatură, în dezbatere de idei, în discurs, în retorică. Teatrul poetic va fi tentativa continuă de reteatralizare, redescoperirea în expresii inedite a funcŃiunii sale primordiale de mediator al umanului căci, indiferent dacă realitatea scenică este sau nu credibilă, în teatrul poetic, funcŃional-reală nu va fi prezenŃa, ci mediaŃia" - şi închid acest lung citat aici, o parte doar, o foarte mică parte din definiŃia teatrului poetic pe care Zamfira Popescu o săvîrşeşte în cartea sa. Cu observaŃia că toate formele teatrului (inclusiv dezbaterea de idei, discursul, investigaŃia socială sau politică) sînt perfect justificate în spaŃiul convenŃiei dramatice, mă voi declara pe deplin convins de către demonstraŃia autoarei care probează cu argumente temeinice că teatrul poetic înseamnă, în esenŃă, reîntoarcerea la originile profunde şi complexe ale teatrului, acolo unde practica spectacolului este "cea mai completă, cea mai concretă dintre arte: este muzică, este cuvînt, este lumină, culoare, dar mai cu seamă este mişcare" (citat din Paul Arnold, "Frontierele teatrului"). Aşadar, nu numai un teatru al versului - conceptul teatrului poetic depăşeşte această limitare oarecum mecanică, deşi explicată de momentul istoric al primelor producŃiuni teatrale catalogate astfel: teatrul romanticilor şi mai apoi teatrul simboliştilor s-au bizuit pe vers - şi pe declamaŃie actoricească (în paranteză fie spus: o disciplină cu nefericire complet dispărută din toate practicile pregătirii actoriceşti). Zamfira Popescu adună, spre sfîrşit de secol 20, sub stindardul teatrului poetic şi sub veşmîntul mai cuprinzător al semnificaŃiilor discursului teatral poetic, autori foarte diferiŃi în specie strict dramatică sau determinare temporală: "astfel, impresionişti şi simbolişti ca Maeterlink, Yeats, Ştefan Petică, Dimitrie Anghel, neoromantici ca Giraudoux, Hofmannsthal, Radu Stanca, expresionişti ca Lucian Blaga, Adrian Maniu şi poate Federico Garcia Lorca, realişti ca Rabindranath Tagore, Marin Sorescu, Dumitru Radu Popescu se numără printre creatorii teatrului poetic modern, ca şi existenŃialiştii Jean Genet şi Jean Anouilh, care au depăşit, prin sensurile operei lor, teatrul închis, teatrul de situaŃii". Acestei listă creşte, în cursul analizei "Omului teatrului poetic" cu nume de referinŃă ale dramaturgiei europene şi mondiale: Carlo Gozzi, Oscar Wilde, Frank Wedekind, Strindberg, Verhaeren, D'Annunzio, Paul Claudel, Jean Cocteau, Thornton Wilder, William Saroyan, T.S. Eliot între români: Delavrancea, Davila, Săulescu, Emil Isac, Şt. O. Iosif, Victor Eftimiu, G.M. Zamfirescu, Mihail Sebastian, Horia Lovinescu - Doamne, cît teatru extraordinar s-a scris! ...şi aşteaptă să fie redescoperit... Şi cîŃi regizori extraordinari au produs miracolul teatrului poetic: Adolphe Appia, Gordon Craig, Stanislavki, Max Reinhardt - numai cîteva dintre numele de referinŃă care, teoretic şi în lucrarea miraculoasă a luminilor scenei, au îmbogăŃit corola de minuni a teatrului... Mă opresc aici, restul se găseşte în cartea Zamfirei Popescu, care ne aminteşte - numai să citim... - că teatrul poetic este "poem despre om şi poem despre existenŃă (...), un poem al fiinŃei, al înŃelegerii existenŃei, al ascensiunii spre sensul ultim, care este în acelaşi timp sensul originar şi veşnic". Iar eu voi încheia aceste însemnări spunînd că dacă teatrul mai are vreo şansă în această lume plină de reale şi cumplite suferinŃe, sigură este calea către teatrul poetic, adică înapoi la rădăcinile bucuriei împărtăşite de a fiinŃa în sensurilor adînci ale existenŃei. 9 martie 2000

7

Simion Stolnicu - "Şerpuiri între lut şi torŃele de aur"

Poezie: o formă de existenŃă tot mai restrînsă, tot mai refugiată astăzi în cotloane obscure. Nimic nou sub soare: poezia a fost fiica vitregă - cea mai vitregă (loc pentru zîmbet aici), Cenuşăreasa umanioarelor în toate timpurile apăsate de războaie, de oprimări, de batjocoriri ale spiritului, sub domniile banilor şi trufiilor prosteşti. Cu cît mai josnice vremurile, cu atît mai înalt văzduhul în care poezia îşi caută adăpost. "Poezia pură": aceea formă de expresie poetică eliberată de contingent, un limbaj "derealizat", căutînd cu febrilitate zonele nealterate ale existenŃei umane - acolo unde numai spiritul poate accede, în solitudine şi simplitate. Stéphane Mallarmé deschide această cale orgolioasă spre un tărîm absolut pentru poezie - îi urmează discipolul său Paul Valéry şi mai apoi o pleiadă. Spiritul poeziei pure a născut sau a marcat generaŃii întregi de stihuitori. De fapt, cea mai valorosă producŃie poetică europeană a secolului 20 a stat sub semnul, sau indirecta, dar substanŃiala înrîurire a "poeziei pure". Şi am în faŃă o astfel de strălucită selecŃie născută în limba română: Simion Stolnicu, unul dintre dintre cei mai "puri" poeŃi români; îl reîntîlnim acum, după o lungă şi nedreaptă uitare, printr-un volum de postume, apărut la (fosta) Editură Eminescu, sub îngrijirea lui Simion Bărbulescu, care a adăugat, faŃă de prima tipărire din 1973 la Editura Minerva, un admirabil aparat critic, conŃinînd note, variante, glosar, cronologie, comentarii - pe scurt: tot acel veşmînt cuviincios şi cuvenit unei opere adevărate şi unei ediŃii care se respectă. Simion Stolnicu a atras atenŃia asupra sa încă de la prima poezie publicată în "Sburătorul": "Funeralii de toamnă", o poezie care i-a atras categorisirea de "romantic neruşinat" din partea lui Şerban Cioculescu: o poezie plină de culori, o observare a realităŃii cu ochii de fantast. Primul volum, "Punct vernal" îl plasează în plină modernitate, alături de Ion Barbu, Dan Botta, Emil Gulian, Eugen Jebeleanu, Cicerone Theodorescu: tentaŃia poeziei complet abstrase contingentului, în formă absolută şi autonomă. Acelaşi "joc secund", dus pînă la extravaganŃe de limbaj, dar niciodată pînă în zona stridenŃelor. Un limbaj poetic îndrăzneŃ şi novator, o aspiraŃie profundă şi autentică. Lui Eugen Lovinescu îi părea a reflecta, după apariŃia primului volum al lui Simion Stolnicu (pe numele său adevărat Alexandru Botez): "însuşi echilibrul între avînt şi stabilizare a tinerei noastre generaŃii poetice". ...TinereŃea trece, şi lasă locul înŃelepciunii şi cumpătării - deşi un schimb despre care nu am ştiinŃă a fi dorit de cineva, în opera acestui poet ciudat Simion Stolnicu trecerea a fost un cîştig - poet "ciudat", pentru că s-a retras din viaŃa publicistică pentru mai mult de o jumătate de secol, lăsînd, cum spune îngrijitorul acestei noi ediŃii de postume, în sarcina posterităŃii redescoperirea sa: "Asceza pe care care şi-a impus-o ('boarea renunŃării') pentru a dobîndi certitudinea demersului artistic, a dăinuirii operei peste timp, a meritat lepădarea de sine..." Deşi prea dramatic spus "lepădare de sine", căci Simion Stolnicu a rămas fidel propriilor convingeri întreaga-i existenŃă: aceaşi înfruntare cu demonii destinului, aceaşi credinŃă în puterea fiinŃării poetice; acelaşi constant observator - aş spune chiar peisagist îndrăgostit de viaŃă, dar sublimînd absolut toate evocările concretului în perspective simbolice cu inevitabilă atingere filosofică - acelaşi ton

8

psalmodic, de multe ori în ritmuri frînte, surprinzătoare, provocatoare, aşa cum numai creativitatea poetică ştie să fie. Aleg din volumul "Şerpuirilor între lut şi torŃele de aur" - drumul sinuos şi risipitor de uriaşe energii dinspre teluric pînă la înălŃimile luminate de spiritul pur al artei - aleg cîteva rînduri din poezia "Ars Poetica", o poezie care îmi pare definitorie, prin tematică şi mai ales prin mijloace, pentru un cert proces de limpezire interioară a poetului, în anii săi de recluziune mondană şi implicit literară: "1. Ofrandă nevăzutului Bogat să fii în strofe, neantului tribut Să ai de unde-i da cununi ce vestejesc Şi glasului pierdutei iubirii cu-alin ceresc În el să-i dărui floarea ce veghile-au crescut. Închină-i nevăzutului, părtaş l-al rimei joc Ceva voluptuos şi nu-l jigni cu fum Prea gros de smirnă sfîntă; nu-mpinge cu vreun 'cum' Al gîndului tău ŃanŃoş, primordial foc." O poezie care a evoluat de la încifrare şi joc imberb, la o poetică perfect transparentă a iubirii celei mai curate pentru "nevăzutul" din înălŃimi: iubirea în umilinŃă a Spiritului, pe care îl scriu aici cu majusculă, precum minunatul poet Simion Stolnicu. 14 martie 2000

Carl Gustav Jung - "Amintiri, vise, reflecŃii"

O carte a memoriei - pentru cine încă nu ştie: Carl Gustav Jung: celebru psihiatru şi psiho-terapeut, ucenic neascultător al lui Sigmund Freud, de care l-a legat, altfel, îndelungă vreme, o adevărată admiraŃie şi o camaraderie plină de curaj, într-o vreme cînd Freud era încă obiectul unei vînători de vrăjitori practicată de comunitatea ştiinŃifică. Dar a venit şi o zi cînd Jung s-a despărŃit de magistrul său, construind un edificiu nou pentru înŃelegerea fenomenelor psihice - atît cît ne este dat nouă să putem înŃelege din acest univers. Jung a deschis cărări noi, ducînd mai departe ceea ce a reuşit Freud. Foarte pe scurt: a eliberat psihanaliza de obsesia unilaterală a sexualităŃii şi a introdus conceptul de "inconştient colectiv", care reaşează mintea şi sufletul fiinŃei acolo unde le este locul, adică într-un univers: fiinŃa umană este parte a unui întreg, nu poate fi înŃeleasă doar ca entitate, şi este determinată de legi, cauzalităŃi sau numai întîmplări cîteodată, mult prea complexe pentru a fi explicate doar prin pornirile noastre sexuale. Freud a deschis calea Jung a declarat noi frontiere. Opera ştiinŃifică a lui Carl Gustav Jung este impresionantă - şi rămîne încă un prilej de fertilă inspiraŃie. "Amintiri, vise, reflecŃii" este o carte de memorii şi nu a fost inclusă de Jung în proiectul operelor sale ştiinŃifice complete: a considerat-o un reflex de natură pur subiectivă. A ezitat de altfel multă vreme pînă cînd a acceptat chiar şi ideea unor

9

memorii, în principal la insistenŃele elevei şi, mai tirziu, asistentei sale Aniela Jaffé, cea care, cu abnegaŃie, a stat pînă în ultima clipă alături de Jung, consemnînd şi pregătind pentru editare "Amintirile..." marelui psihiatru. Rezultatul a fost una dintre cele mai tulburătoare cărŃi de memorii ce au fost publicate vreodată. Jung nu a fost doar un strălucit medic şi cercetător, dar, prin vocaŃie şi educaŃie, a fost un spirit pentru toate anotimpurile. L-au interesat adîncimile minŃii şi sufletului dar şi tot ceea ce înconjoară, hrăneşte, determină devenirea fiinŃei în acest univers. L-au preocupat toate izbînzile omeneşti, artele, cultura, limbile clasice, ştiinŃele frumosului - a cercetat geografii fizice, culturale, spirituale, morale, a privit feŃele văzute şi nevăzute ochiului obişnuit, ale nopŃilor noastre, şi hăurile în care se prăbuşeşte atît de deseori sufletul înfrînt, bolnav sau descurajat. A vindecat miraculos, a construit pe tărîmuri neumblate, a experimentat şi s-a jucat cu un foc sacru, jocuri îngăduite numai unor puŃini aleşi. Amintirile sale povestesc această călătorie fantastică prin lumea noastră vizibilă şi alunecările în cealaltă lume, în vis sau poate chiar, pur şi simplu: pe celălalt tărîm. "În fond, merită să fie povestite numai acele evenimente ale vieŃii mele în care lumea nepieritoare a irupt în cea efemeră." - îşi explică Jung amintirile în Prologul cărŃii sale "De aceea vorbesc cu precădere despre trăirile interioare. Din ele fac parte visele şi închipuirile mele, care formează în acelaşi timp materia originară a muncii mele ştiinŃifice. Ele au fost asemenea bazaltului incandescent şi topit, din care se cristalizează piatra ce urmează a fi prelucrată." Şi, în încheierea Prologului: "CircumstanŃele exterioare nu pot înlocui experienŃele interioare.(...) Eu mă pot înŃelege pe mine doar prin întâmplările lăuntrice. Ele reprezintă specificul vieŃii mele şi de ele se leagă `autobiografia` mea." Slavă Domnului - adaug eu - că într-o vreme a exteriorităŃii absolute, mai avem o mărturie atît de bogată şi de preŃioasă asupra lăuntricului. Tot întro vreme în care iraŃionalul cîştigă prea mult teren în faŃa judecăŃii, iar prezicătorii, profeŃii, ghicitorii, vindecătorii universali şi minunile de tip Maglavit pătrund cu nespusă uşurinŃă în inimile şi credinŃele oamenilor. Lumea de astăzi, obosită şi tracasată psihic, renunŃă la ordine logică. Conduitele sociale sînt, nu de puŃine ori, dirijate de instincte primare şi superstiŃii ceŃoase. Destinul şi devenirea individului sînt resimŃite ca o mistică de nepătruns. "Amintirile, visele, reflecŃiile" lui Jung refac ordinea firească a relaŃiei noastre cu universul: parte infimă, dar cu forŃa lăuntrică a gîndului şi, mai ales, a conştiinŃei de sine. "Confruntarea cu inconştientul" - se numeşte unul dintre capitolele cărŃii - desigur, fiind vorba în primul rînd despre accepŃia tehnică a termenului, dar avînd, în context, şi valoarea simbolică a luptei cu zonele abisale, cu întunericul din noi, şi cel de dincolo de graniŃele atingerii noastre. Călătoria lui Jung în propriul său trecut traversează vise şi înŃelegerea lor, miracolul iubirii, "Naşterea operei", "Călătorii", şi "Viziuni", şi "ViaŃa de dincolo de moarte" (acestea din urmă sînt chiar capitole ale cărŃii) - mai întîlnim şi iubitorul de înŃelepciune, şi moralistul bine temperat, şi cvasi-teologul, şi povestitorul cu har şi umor - şi, negreşit, medicul practician, psihiatrul, psihanalistul, hipnotizatorul - totul adunînd o experienŃă profesională şi umană fascinantă şi pilduitoare. Mai trebuie neapărat adăugat că "Amintirile" lui Carl Gustav Jung sînt scrise într-o limbă pur şi simplu literară, plină de substanŃă şi culoare, paginile sale avînd forŃa de seducŃie a literaturii de speŃă nepieritoare. Un cuvînt de laudă, în acest punct, pentru traducerea admirabilă a Danielei Ştefănescu, care respectă cu sfinŃenie sensurile nu de puŃine ori complicate ale discursului jungian, într-o limbă română de reală elevaŃie şi controlată

10

accesibilitate. Rar am întîlnit o traducere care să nu obosească nici măcar o pagină într-un text atît de complex - iar în întregul său, ediŃia "Humanitas" a acestor "Amintiri..." este un gest editorial exemplar, prin opŃiune, dar şi prin acurateŃă, profesionalism, adecvare. Şi, despre noi, cititori avizi şi neobosiŃi în limba română: avem şansa ca "Amintirile, visele, reflecŃiile" unui om excepŃional precum Carl Gustav Jung să fi devenit un patrimoniu intelectual colectiv... 11 aprilie 2000

Dumitru Radu Popescu - "Paolo şi Francesca şi al treisprezecelea apostol", precum şi Diavolul Blasfemiei

"Paolo şi Francesca şi al treisprezecelea apostol" - un roman de Dumitru Radu Popescu. De unde ştim că este roman? (iar nu - să zicem - cronică hieroglifică de creştere şi descreştere a imperiilor, sau scenariu de film, sau "studiu osteologic", sau teatru narativ?) Pentru că ne spune în prolog chiar autorul: "Raiul de curând cosit prin care Mircea Z. (K) îşi poartă cu grandoare paşii, convins că, datorită gândirii sale, nu va fi învins niciodată, îi poate face pe unii cititori să creadă că marele solitar, mai sus numit, ar dori să aducă, în teritoriul sacru al săptămânii dintâi, măcar un accent ironic, parodic, dând astfel raŃiunii o aură eroică, nonconformistă, ce ar putea dezlega condiŃia umană de superstiŃii, poncife şi false credinŃe. Din această primă cauză, romanul de faŃă nu se recomandă milionarilor dolofani şi elevilor sub paisprezece ani." Am încheiat citatul din care rezultă cu limpezime, pe proprie declaraŃie, că sîntem în faŃa unui roman. Oare?... Cu Dumitru Radu Popescu lucrurile nu sînt de fapt niciodată atît de simple. Acest autor super prolific a scris întotdeauna poezie- proză- teatru; o scriitură dincolo de genuri şi specii, o mărturisire fabulatorie care nu Ńine cont de graniŃe literare tradiŃionale. În textele lui Dumitru Radu Popescu se amestecă, din totdeauna, în proporŃii foarte variate, şi poezia, şi proza, şi discursul dramatic. La fel cum şi paternităŃile personajelor sale cu nume de împrumut (AnuŃa Romcereal, Francesca Argăseală, Daniela Caproşu (Capdebour)) sînt multiple, au perfidia dedublării de la Caragiale, înŃepenirea metafizică beckettiană, somnambulismul afectiv al proştilor sub clar de lună, cu entuziasmul artistic al clienŃilor stabilimentului de la Charenton. Nişte struŃocămile. Co-existenŃe. Cheia tehnologiei compoziŃionale este conjuncŃia multiplă contrarie. În gramatică laică, acest roman ar fi trebuit să se numească Paolo, Francesca şi... Dar la DRP se botează Paolo şi Francesca şi al treisprezecelea apostol: o adunare comisă dincolo de aritmetica şirurilor ierarhice, intrînd de bună seamă în logica sacrală a mulŃimilor intersectate. Cam aşa stau lucrurile şi in privinŃa genurilor practicate de autorul nostru o viaŃă întreagă, într-o operă cu multe chipuri şi culori: şi ficŃiune narativă, şi delir ficŃional, şi cronică, şi teatru - în teatru -, şi blestem poetico-folcloric, şi realism magic, şi realism- realism, şi anti- realism, şi onirism, şi încă altele, pe care vă las plăcerea de a le descoperi singuri. Şi de fapt: nu ştiu dacă plăcere vă va fi reacŃia de fond. Textele lui DRP nu produc neapărat sau în primul rînd plăcere. Compasiune - tristeŃe - nelinişte: Dumitru Radu Popescu este unul dintre cei mai neliniştiŃi autori români (şi aş îndrăzni chiar să extind aria geografică dincolo de Carpato- Dunăre, şi dincolo de Balcani: deşi matricea stilistică

11

este inconfundabilă, starea sa de spirit îl face frate bun cu dezmoşteniŃii absurdului european, şi cu decompunătorii lucrurilor prelinse sau con-strînse, frate de stare cu realismul orb de pe cealaltă jumătate a pămîntului; frate sau măcar văr cu poeŃii marilor oraşe de dincolo de oceanul cel mare). Compasiune, şi tristeŃe, şi nelinişte: un pas oare pînă la milă şi groază? Adică pînă la eliberarea catharctică din nemiloasa strînsoare a dilemei tragice - apropiere de spiritul bătrînei Elade, cea bîntuită de furtuni morale şi sacrilegii fără egal? Clasicizanta Eladă, de al cărei spirit sîntem mai aproape decît mulŃi alŃii (cum demonstra cu strălucire Tudor Vianu)? Nu - Dumitrul nostru Radu Popescu este mai radical decît cel mai grec dintre greci: nici o eliberare catharctică - textele sale încarcă sufletul de cititor, prin prefăcută jovialitate, cu zgura grea a disperării. "Fata de la miazăzi" - "Dor" - "Duios Anastasia trecea" - "Prea mic pentru un război atît de mare" - "Pasărea Shakespeare" - "Piticul din grădina de vară" - "Cezar, măscăriciul piraŃilor" - "Rochia albă de dantelă": titluri care ar sugera că lumea este un univers locuibil - măcar din cînd în cînd, în vreo viaŃă sau alta; eroare: dincolo de duioşia acestor titluri, istoria este un masacru continuu şi stupid, numere mari şi indivizi căzînd absurd în neantul nefiinŃării. Din perspectiva stării de spirit, lucrurile nu s-au schimbat cîtuşi de puŃin în opera lui Dumitru Radu Popescu. Timpul şi timpurile şi mareele nu au făcut altceva decît să înrăutăŃească situaŃia. În schimb, "Paolo şi Francesa şi al treisprezecelea apostol", profitînd de vremuri noi, aşa zicînd, merge mai departe în expresie, pînă la blasfemie - cum o recunoaşte chiar autorul narator, într-o schiŃă de avant-cronică de întîmpinare a propriului roman, totodată autocritică a raŃiunii sale impure, şi a limbajului său foarte slobod: un al treisprezecelea apostol inventat, pentru că cei doisprezece atestaŃi de sfintele scripturi şi-au epuizat resursele înainte de a-şi fi împlinit toate misiunile: blasfemie. O lume golită de orice sens. O lume fără Dumnezeu: blasfemie. Un infern - bolgie peste bolgie - omul nici n-a existat vreodată pe acest pămînt - emite o ipoteză climacterică Mircea Zero Kopros, narator al poveştii, trup sfînt şi hrană sieşi, căutîndu-şi dublul şi mîntuirea pînă în cele pînze albe unde nu se mai aşteaptă la Dumnezeu, ci se visează, cu nepocăită în veci înfumurare, însuşi fiul Domnului: blasfemie - şi mîntuire? A doua cădere - nu din Paradis, ci în şi mai beznă, mai aproape de haosul originar. "Sfîrşit de partidă" - cum ar spune o rudă a lui Dumitru Radu Popescu, plecat, asemeni lui, din existenŃialismul tîrziu şi neliniştit, înveşmîntat apoi în hainele întunecoase ale post-modernismului, dar încă fără curajul carpato- dunăreanului nostru neaoş de a huli din întunericimea infernului său. ...Pe semne că din pricina blasfemiei, printre altele, DRP-ul nostru, acronim de instituŃie literară naŃională astăzi, ca şi pe toată durata galactică a limbii române, nu recomandă romanul său "milionarilor dolofani şi elevilor sub paisprezece ani". Iar ceilalŃi, din toate celelalte categorii, care veŃi îndrăzni să păşiŃi în acest infern, ştiŃi deja, desigur, că trebuie să lăsaŃi la intrare orice speranŃă. 20 aprilie 2000

Corneliu Ştefan - "Râul tăcut" Am citit o carte cu directori de CAP - primari care erau şi secretari de partid (nu spun care) - procurori judeŃeni - studenŃi înregimentaŃi în UASCR - planuri de producŃie -

12

miliŃieni... Doamne, de cît de departe par a veni toate acestea, şi cît de apropiate totuşi sînt existenŃei noastre! "Râul tăcut", un roman semnat de Corneliu Ştefan, a apărut însă la editura Eminescu în anul 1999, cu un epilog "post-decembrist" şi mai ales cu pozele de reclamă ale sponsorilor pe ultimele pagini ale cărŃii - aşa, ca să ne vină inima la loc, semn că sîntem totuşi în cea mai bună dintre lumi (!). Acest roman face parte, probabil, din categoria "literaturii de sertar": cărŃi care, dintrun motiv sau altul, nu puteau vedea lumina tiparului înainte vreme. Cum astăzi văd lumina zilei tot mai puŃine cărŃi serioase, şi asta din tot mai multe motive, Corneliu Ştefan se poate considera încă norocos pentru doar un deceniu de aşteptare. Fireşte, toate aceste din urmă spuse sînt doar ipoteze de lucru. Oricum, în aceaşi ordine de referinŃe, trebuie spus din capul locului că "Râul tăcut" nu a devenit astăzi, prin vreo ciudată sau ironică răstălmăcire a vremii, literatură nostalgică, în înŃelesul nou cu care a fost împodobit acest duios cuvînt în ultimii zece ani. Personajele sale, înainte de - şi după - stricte determinări sociale, sînt profiluri psihologice cu substanŃă, caractere născute - cu puŃin noroc - înainte de împărŃirea metodologică a speciei în activişti şi dizidenŃi. Un univers uman credibil, articulat, imun în esenŃă la acŃiunea directă a mediului politic - deşi tema de fond a romanului: degenerarea comunităŃilor închise ar putea sugera o făŃişă atitudine politică. Avem aici, totuşi, o carte despre lumea deceniilor trecute, dar deasupra lor, scrisă cu un calm ideologic foarte rar întîlnit în acele obsesive decenii - şi încă mult mai rar astăzi, într-un deceniu obsedat de-a binelea. Detaşarea autorului de context politic este o virtute - fireşte, în sfera raportărilor absolute. Stăpînirea-de-sine - zicea un prozator, cîndva, undeva. Romanul debutează greoi, cu fraze lungi şi excesiv de încărcate: "Puntea lungă din faŃă tăia orizontul exact la linia dintre ape şi cerul de august, astfel că oricine ar fi trecut de-a lungul ei s-ar fi desluşit cu mare claritate acum, dimineaŃa, luminat din plin de soarele răsărit din spate şi s-ar fi decupat pe cer ca o siluetă neagră după-amiază, când acelaşi soare ar fi trecut pe partea cealaltă...": boală de doctori sau avocaŃi trecuŃi la scris... Sau (pentru că de fapt nu ştiu care este formaŃia autorului, şi pentru a nu nedreptăŃi vreo categorie de condeieri), să spunem mai bine: simptom de literaturizare, boală a copilăriei scrisului. Dar, cu fiecare pagină încheiată, Corneliu Ştefan devine mai strîns la vorbă, suportă, cum spunea bătrînul Suchianu despre ce vedea domnia sa prin filmele bune: "iuŃirea-de-sine", şi nu doar fraza se disciplinează în sensuri limpezi şi cantităŃi adecvate, dar şi întreaga construcŃie devine plauzibilă, cu ritm arhitectural, cu pasaje de rezistenŃă şi necesare căi de acces, cu faŃade sobre, curăŃate de ornamente inutile, şi interioare decorate cu bun simŃ literar. Întregul roman - respectînd poate o rigoare ascunsă a unităŃilor - este compus, tehnic vorbind, din doar două capitole marcate (şi un epilog de o filă); astfel că, între cele două coperŃi, autorul respiră în voie, fără sincope sau cezuri, în paragrafe cînd mai lente, cînd cu sufletul la gură, într-o creştere continuă şi abil gradată. Vîrful epic al acestei creşteri nu se suprapune altor înălŃimi, de pe alte curbe ale romanului, căci mai avem acolo şi un bioritm al afectelor, şi un altul al investigaŃiei sociale, şi cel al meditaŃiei filosofico-antropologice - aceşti contra-timpi sînt bine struniŃi de către autor, cu un simŃ foarte precis al măsurii. Totul e bine cînd se termină cu bine. Şi, revenind la premiza romanului (amestec de "policier", roman de dragoste şi investigaŃie socială), scris, poate, într-o vreme ostilă exprimării, trebuie să remarc o dublă închegare de atitudine morală: o dată explicită în Ńesătura textului, şi apoi implicită şi

13

post-textuală, cuprinsă în perspectiva pe care distanŃa i-a îngăduit-o autorului. Explicit, romanul este moralizator, implicit, este moral. Un suflu de integritate morală corectitudine etică - străbate (de altfel cu multă discreŃie şi decenŃă) paginile acestei cărŃi. Argumente valorizatoare, chiar dacă aflate dincolo de graniŃele esteticului, căci literatura se afirmă şi supravieŃuieşte şi prin valoarea sa morală însumată. ...Mai ales cum noi românii avem norocul de a fi localizaŃi la răscruce de vînturi sălbăticite şi trecem din decenii în decenii parcă tot mai vînturate, o pagină tipărită care ne aduce răgazul gîndului în echilibru, şi ne dăruieşte cumpănită judecare a vremurilor şi oamenilor... - da, continui să cred cu încăpăŃînare că o literatură cu simŃ şi sens moral este o binecuvîntare. "Rîul" lui Corneliu Ştefan, deşi "tăcut", ne povesteşte multe. 25 aprilie 2000

Mariana Ionescu - "ExerciŃii de fidelitate"

Mariana Ionescu - "ExerciŃii de fidelitate": un roman care îŃi vorbeşte, la persoana a doua singular; un exerciŃiu de comunicare intruzivă, tiranică pe alocuri, ameŃitor transfer de personalitate între cei doi actanŃi ai gestului lecturii: autor în neascunsă superbie demiurgică, şi umil cititor, fermecat, risipit şi neiertat pentru slăbiciunea capitulării sub puterea zeului ascuns între coperŃile unei cărŃi. În cazul în speŃă, chiar o zeiŃă: "Augustina cea strălucitoare şi rece", care irumpe fără ocolişuri, din prima propoziŃie a cărŃii, în sufletul tău de cititor năuc şi brusc neajutorat. Această conjugare auctorială la persoana a doua singular ne întoarce în timp pînă la "Noul roman francez" şi - pentru mai multă rigoare - pînă la maestrul de atunci al discursului indicativ şi substitutiv, Michel Butor, care îşi Ńintuia cititorul în ipostaze impuse autoritar, şi îl invada, îl transforma în personajul său, obligîndu-l să respecte fără de abatere indicaŃiile sale de regie. Dar apropierea dintre cei doi autori se epuizează cînd privim textele lor din perspectiva atitudinii: la Mariana Ionescu, în aceste "ExerciŃii de fidelitate", adresarea la persoana a doua singular este vorbirea în oglindă - personajul său se istoriseşte sieşi, din spatele măştii pe care orice oglindă o aşează totdeauna pe chipul nostru reflectat cu doar amăgitoare fidelitate. Un exerciŃiu de narcisism corectiv, căci Augustina trebuie să rămînă strălucitoare şi rece în oglinda întregii sale existenŃe, dincolo de întîmplări şi anotimpuri. Miza romanului nu este povestea, fidela reconstituire a realităŃii, ci memoria, conştiinŃă de sine infidelă, dar modelatoare. Dincolo de oglindă, discursul Marianei Ionescu este un exerciŃiu de individuaŃie psihică, organizat pe trei straturi: cel mai vizibil şi cel mai consistent este planul emisiei subconştientului, zonă din care textul recuperează senzaŃii, percepŃii, reprezentări, asociaŃii, intuiŃii, judecăŃi. ExerciŃiul unei memorii fabuloase, care a absorbit cu aviditate realitatea. Al doilea strat de scriitură este cel al conştientului, nivel la care memoria este adnotată, glosată, ordonată, sau chiar "pedepsită" în paranteze fenomenologice. Şi, cel deal treilea nivel, cel din adîncuri: al citatului sau al sentinŃei ("sentenŃei", cum îi place Marianei Ionescu să se joace uneori cu cuvintele), adîncul inconştientului colectiv să spunem, fragmente de înŃelepciune universală, matrice de patrimoniu, de la parabola biblică, la "apărarea filosofilor", la dictonul clasicilor, la dicteul memoriei colective - tot

14

atîtea criterii de referinŃă absolută pentru existenŃa individuală în mecanisme sociale. Cele trei chipuri ale persona-ei se evaluează reciproc, definesc şi ajustează universul moral. Călătoria autoarei pe trei tărîmuri şi trei ceruri suprapuse complică infinit imaginea măşti din oglindă şi o fac în cele din urmă de necuprins în cuvinte. Memoria: un exerciŃiu deznădăjduit al fericirii de a fi fost. Şi dacă cele spuse pînă acum nu v-au îmbiat indeajuns la lectură şi metalectură, să mai adaug spre captare şi exerciŃiul de senzualitate extremă, dar ascunsă în cartea Marianei Ionescu; o senzualitate reprimată, filtrată prin subtile suprafeŃe intelectuale - sau alteori rejectată pur şi simplu din "spaima de animalitate" mărturisită în repetate rînduri de către personaj, altfel cu "trupul tău, tânăr, zvelt, cu muşchi elastici, cu umeri rotunzi, cu picioare lungi, frumoase (...)" - am citat un fragment din acest portret al Augustinei cea strălucitoare şi rece în oglinda căreia "îi ceri mereu ritualul, numai ritual, (...) EflorescenŃa dorinŃei şi gesturi îmblânzite sub frâul argintiu al ritualului. Aproape visul unui dans vechi". Mai mult decît o reticenŃă pudică, represia îşi are rădăcinile într-o străveche şi nobilă aspiraŃie: "Să-Ńi scuturi trupul renăscut în somn, să te îndrepŃi spre fereastră, să priveşti globul roşu-aprins al răsăritului şi în undele ochilor tăi să se reflecte, de departe, zâmbetul acela straniu al statuilor din vechime, între care îŃi căutaseşi de atâtea ori chipul travestit." - o senzualitate de mare puritate şi frumuseŃe. Şi chiar dacă uneori memoria augustei Augustina este prea încărcată, iar cuvintele debordează dincolo de graniŃa excesivului, rătăcindu-se pe tărîmul vreunei maniere, tot cititor supus vei rămîne - pînă la capăt, căci fidelitatea este dulce şi blînd cotropitoare. 4 mai 2000

Sören Kierkegaard - "Jurnalul seducătorului"

Am citit mai deunăzi o carte despre care trebuie neapărat să aveŃi ştiinŃă că există şi în limba română: "Jurnalul seducătorului" de Sören Kierkegaard, marele şi tristul "dan", cel care este revendicat părinte de către toŃi existenŃialişti moderni. "Jurnalul seducătorului" a apărut la editura "Scripta", după ştiinŃa mea pentru prima oară într-o ediŃie românească, în traducerea de mare clasă a Elenei Dan şi a unui profesor danez, iubitor de limbă şi cultură română, Kjeld Jensen - cărora chiar găsesc de cuviinŃă să le fiu recunoscător pe această cale - ca cititor -, pentru lucrarea înfăptuită. "Jurnalul seducătorului" este o bucată literară. Un roman în toată legea, deşi face parte dintr-un volum imens de scrieri eclectice ca formulă, numit "Sau - sau", şi care reprezintă o piesă fundamentală (paradoxal) a moştenirii filosofice lăsate de Kierkegaard. Operele sale complete cuprind 14 volume de felurite scrieri, cele mai multe în forma eseului, fără rigoarea clasică a sistemului filosofic - motiv poate pentru care lui Kierkegaard îi este ataşat îndeobşte indicativul "gînditor" şi numai rareori, şi cu prudenŃă, cel de "filosof". În realitate, Sören Kierkegaard fiind un filosof înnăscut care a trăit plăcerea gîndului, şi a dus o existenŃă motivată în principal de chinuitoarele întrebări asupra destinului fiinŃei. Mai puŃin important a fost pentru Kierkegaard veşmîntul gîndului său: esenŃială a fost pentru el căutarea; şi nevoia exprimării - tămadă, fie şi doar vremelnică, a neliniştii care i-a învăluit scurta şi agitata viaŃă: "Aşa cum Şeherezada îşi salva viaŃa povestind

15

basme, tot astfel eu mi-o salvez pe a mea, sau mi-o păstrez, scriind" - mărturiseşte Kierkegaard. "Jurnalul seducătorului" este un roman de dragoste în toată puterea cuvîntului. Ar putea fi la fel de bine trecut în colecŃia de aur a romanului psihologic sau a celui introspectiv - dacă ar exista asemenea colecŃii. Nu este aşadar o carte de filosofie, dar este cartea unui filosof şi toate temele importante ale gîndirii sale filosofice răzbat în suprafaŃa romanului: în primul rînd, credinŃa sa nestrămutată în subiectivitate - adevărul este pentru Kierkegaard subiectivitatea; realitatea ultimă, profundă a existenŃei umane este interioritatea; idealismul subiectiv şi iraŃionalismul sînt poziŃiile filosofice de pe care misticul Kierkegaard îl critică pe Hegel, rămînînd el însuşi, paradoxal, un dialectician al contrariilor ireconciliabile şi un agnostic disperat. Jurnalul seducătorului înamorat Johann este istoria mărunŃită în fire mii a unei pasiuni devastatoare - reprezentarea în termeni sensibili a altui gînd fundamental pentru filosoful Kierkegaard: primul nivel al existenŃei umane este estetic, al căutării plăcerii şi trăirii sub zodia plenitudinii. Sub masca ironiei şi mai apoi a cinismului seducătorului Johann se ascunde eşecul, rezultatul oricărei tentative umane pe aceast palier - estetic - al existenŃei. Cel de-al doilea nivel al fiinŃării umane ("stadiu" spune Kierkegaard) este cel etic, palier al deciziilor morale majore şi al responsbilităŃilor. În fine, cel de-al treilea prag al existenŃei ar putea fi cel religios, acolo unde se dezvăluie, pentru Kierkegaard, absurdul unei relaŃii, imposibile, între fiinŃa umană cu un Dumnezeu tiranic; absurdul sacrificiului şi disperarea în faŃa păcatului - contradicŃii iremediabile, sursă a tragicului în existenŃa umană. Aceste gînduri - chei de boltă ale filosofiei kierkegaard-iene - nu sînt însă vizibile direct, cu ochiul liber în "Jurnalul seducătorului". Ele mocnesc undeva în adîncuri, magmă născătoare de literatură; "Jurnalul seducătorului" fiind, la vedere, după caz: ori o seducătoare poveste despre dragoste, în termenii unui proustianism detaşat şi ironic (un proustianism desigur "avant la lettre") ori o revoltătoare mărturie a unei seducŃii cinice şi a unui cinism seducător - iată ce scria o cititoare a acestui volum la data apariŃiei lui, 1843: "Pe cerul literelor a apărut o cometă sinistră şi rău prevestitoare. Opera sa este atît de demonică încît cu greu ai putea s-o laşi din mînă. De la confesiunile lui Rousseau nam mai auzit ca vreo altă carte să fi avut un atare succes. În prima parte este estetică, adică dăunătoare, în partea a doua este etică, adică mai puŃin dăunătoare, deşi femeile ar avea motive de mînie, pentru că autorul, aidoma unui mahomedan, le leagă de ceea ce e limitat şi nu le găseşte alt rost decît acela de a naşte copii şi de a procura plăceri bărbaŃilor. În carte există un dezgust de viaŃă atît de mare încît nu poate fi decît fructul unui suflet viciat" - am citat din scrisoarea unei tinere cititoare din Copenhaga către povestitorul Hans Andersen. Şi dacă aŃi zîmbit cumva la tonul acestei scrisori feministe (iarăşi protocronic, fireşte...), vă pot asigura că lucrurile stau chiar mai rău: "Jurnalul seducătorului" Sören Kierkegaard este o carte atît de pervers de frumoasă şi demonic de tristă încît ar trebui interzisă tinerilor sub 18 ani - sau măcar copilelor care încă nu ştiu să se ferească de otrava dulce pe care o risipesc seducătorii din toate timpurile şi prin toate marile cărŃi... 18 mai 2000

16

Iordan Chimet - "Antologia inocenŃei" "Ar trebui să ne amintim încă o dată, împreună, sau, şi mai bine încă, singuri - şi în vremea noastră nu va fi niciodată prea mult sau de prisos - cuvintele, celebre şi anonime, ale lui Brâncuşi: 'În clipa cînd am încetat de a fi copii, am murit.' Este, dacă vreŃi, şi epigraful, motto-ul, esenŃa, legea intimă dar şi cea formală, exterioară a acestui volum, în definitiv, ciudat (în măsura în care puritatea, candoarea, ingenuitatea pot apare uneori, şi pe nedrept, ciudate şi, de-atîtea ori prăfuite şi desuete în acest veac, totuşi, al minunilor)." - cuvinte scrise de Iordan Chimet în prefaŃa antologiei sale "Cele douăsprezece luni ale visului", supranumită şi recunoscută în limba şi literele româneşti drept "Antologia inocenŃei". Această carte a fost tipărită în anul 1972 prin grija editurii Ion Creangă şi este un unicat. Nu numai în limba română, dar şi în toate celelalte limbi ale pămîntului care au născut biblioteci. Această antologie a inventat un nou criteriu de clasificare: inocenŃa, înŃeleasă ca stare de graŃie, un adînc de suflet curat şi binefăcător, răsfrînt în litera cărŃii, în linia sau culoarea unui crochiu - şi inocenŃa celui care primeşte binecuvîntarea purităŃii creatorului, inocenŃa celor capabili să o împărtăşească. O întîlnire în spaŃiul curat al ingenuităŃii, pentru cei încă necopleşiŃi de asprimile vremurilor sau de înŃelepciunea amară a vîrstelor. "Şi cu cît au fost mai fascinante, mai surprinzătoare, mai de neînŃeles chiar minunile vremii noastre" - povesteşte mai departe Iordan Chimet facerea antologiei sale -"cu atît ne-am simŃit mai credincios dăruiŃi acestor idealuri modeste, tăcute, care se mulŃumesc cu puŃin, hrănindu-se din ele însele, ferindu-se de ispitele efemere ale modei, în felul lor eterne; Cenuşăresele artei, care au fost şi care vor fi, poate, mereu, puritatea, candoarea, ingenuitatea..." alt citat din prefaŃa "Antologiei inocenŃei", care însă mă obligă la o observaŃie: cît de "modeste" să fi fost aceste idealuri care au născut poveştile lui Creangă, sau pe Gargantua şi Pantagruel, pe cavalerul Bunei SperanŃe, sau "Elegiile pentru fiinŃe mici", sau "După melci", sau "Micul PrinŃ", sau "Alice în łara Minunilor", sau "Secretul Pădurii Bătrîne"...? Am ales numai cîteva - doar cîteva dintre cele peste 400 de pagini care se alătură în această antologie pentru a desăvîrşi, în suma lor, minunea inocenŃei. Prozelor şi versurilor - adunate din toate limbile pămîntului în admirabile, de neegalat tălmăciri - li se adaugă desene, schiŃe, crochiuri, picturi, gravuri, şotroane pe asfaltul imaginaŃiei - o ilustraŃie cu puterea tăierii respiraŃiei privitorului, oricare i-ar fi vîrsta. Alături de cuvintele inocenŃei, cartea celor dousprezece luni ale visului strînge paseri ale lui Brâncuşi, Braque, Max Ernst, Paul Klee, tauri de-ai lui Picasso, şoricei şi alte animale mici şi amărîte desenate de Vladimir Maiakosvski, dar şi mîndre zebre fixate spre vecie de Vasarely, ochii de copil lăsaŃi nemuririi de către Tonitza, şi un uriaş din petice multicolore observat cîndva, undeva, de Eugen Ionescu... şi încă minuni de artă plastică mii, multe dintre ele extraordinare surprize adunate în reproduceri impecabile de către autorul cărŃii din toate marile muzee ale lumii, din colecŃii particulare, din caiete uitate, din ciorne, înflorituri de peniŃă pe marginea paginii de manuscris sau pe cine ştie ce colŃ de şervet sau pachet de Ńigări; artişti şi poeŃi ai cuvîntului, maeştri sau doar fermecători amatori în ale desenului, dar toŃi atinşi de geniu, şi împărtăşind, cum mai spuneam, starea de graŃiei a inocenŃei. Pagină lîngă pagină, această antologie produce miracolul întoarcerii

17

la originile candide ale artei, acolo unde, şi cînd, fiinŃa umană descoperea spectacolul din existenŃă şi jocul secund. "Şi atunci s-a întîmplat acest lucru neobişnuit:" - ne mai povesteşte în prefaŃa sa Iordan Chimet - "înfăptuind cu destulă trudă, dar şi cu puŃină nebunie, acest volum drept o laudă adusă purităŃii sufletului omenesc, am observat că fusesem pînă în aceea clipă robii unei prejudecăŃi, unei neînŃelegeri. Că niciodată, ca în vremea noastră, puritatea nu a însemnat pentru artist un ideal mai plin de nobleŃe şi mai necesar; candoarea nu a conŃinut, mai mult ca acum, magia unei frumuseŃi secrete, care nu se dezvăluie decît celor aleşi, nicicînd inocenŃa nu s-a mărturisit, ca în acest veac tulburat, drept starea de har care tîlcuieşte rosturile lumii şi întredeschide, poate, porŃile fericirii. (...) Şi l-am aflat pe necunoscutul cîntăreŃ, pe artist, fratele nostru din totodeauna renunŃînd la onorurile şi ispitele veacului, scriindu-şi testamentul cu cuvintele simple ale lui Brâncuşi, desenîndule cu vîrful degetului pe nisipul spălat de valurile mării. Aceasta este, poate, şi forma eternităŃii." Autorul acestor propoziŃii, Iordan Chimet, prozator, poet, exeget al lumii din vis care a fost cîndva cinematograful - Iordan Chimet, regăsind înŃelepciunea inocenŃei, se adaugă eternităŃii odată cu "Antologia" sa. Un exemplar din această carte ar fi trebuit, negreşit, să existe în acea capsulă cosmică în care s-au rînduit cîteva definiŃii ale omenirii pentru întîlnirea cu alte probabile civilizaŃii. "Antologia inocenŃei", gîndită şi făptuită de Iordan Chimet, este ea însăşi o capsulă sigilată în eternitate a frumuseŃii sufletului omenesc, acum la zenitul său pe acest pămînt. 25 mai 2000

Henriette Yvonne Stahl - "Între zi şi noapte"

Din nou despre o carte apărută la Editura Gramar în colecŃia "100+1" - adică: 100+ una capodopere ale romanului românesc, o admirabilă iniŃiativă a unei edituri care săvîrşeşte astfel un gest cultural necesar şi plin de nobleŃe: repunerea în circulaŃie a prozei româneşti din toate timpurile. Un gest care este chiar o datorie morală, de onoare faŃă de patrimoniul cultural românesc şi slavă Domnului că mai există pe acest pămînt oameni cu respect şi cu grijă pentru bunurile cele mai de preŃ ale acestui spaŃiu de civilizaŃie. Pentru că cineva cu nume şi prenume îşi asumă - cu discreŃie, într-o notificare de contrapagina de gardă a colecŃiei - responsabilitatea acestei iniŃiative, se cuvine să-i dăm şi noi în bun vileag numele: Ion Martinescu este iniŃiatorul şi coordonatorul colecŃiei care ne reaşează în rafturile bibliotecilor, la vedere, capodoperele romanul românesc. "Între zi şi noapte" de Henriette Yvonne Stahl este romanul care incheie înflorirea literară dintre cele două mari războaie. Fără să-şi fi propus, acest roman strînge toate firele importante care au definit proza acelei perioade: este un roman de dragoste la fel de graŃioasă precum cea risipită în paginile lui Gib Mihăescu, analitic şi psihologizant ca la cei doi Petreşti, Camil şi Cezar, feminist şi feminizant ca la Hortensia Papadat-Bengescu, fantast şi decadent ca şi "Craii..." lui Mateiu Caragiale, exaltat şi duios ironic precum paginile lui Ionel Teodoreanu, realist şi abisal cîteodată ca la Rebreanu.

18

Dar fără îndoială că Henriette Yvonne Stahl este ea însăşi, dincolo de aceste înrudiri. Romancieră cu stil propriu, autoarea a debutat ca o novă strălucitoare la începutul deceniilor de creştere literară, strîngînd spectaculos lauri din toate taberele: primul său roman, "Voica", a fost salutat în mod surprinzător şi de semănătorişti, şi de junimişti. Au recunoscut talent şi forŃă creatoare în acel roman esenŃializat şi corifeii determinismului social, şi cruciaŃii autonomiei esteticului. Un caz unic pe economia naŃională - am putea zice. Odată cu romanul "Între zi şi noapte", apărut pentru întîiaşi dată în 1942, Henriette Yvonne Stahl mai lansează şi o altă premieră: descrierea unei atracŃii anormale, împotriva firii, dragostea pătimaşă a unei femei pentru o altă femeie. Măcar pentru acest motiv romanul ar trebui tradus într-una dintre limbile oficiale în care sînt ordonate celebrele Directive ale Consiliului Europei pentru minorităŃi sexuale - întrega Europa va afla astfel cum, de cînd şi întru cît sîntem noi integraŃi. Dincolo de haz de necaz, revenind la calităŃile de capodoperă ale romanului "Între zi şi noapte", trebuie remarcată forŃa sugestivă a tabloului social-moral pe care îl zugrăveşte. O cronică a Bucureştilor şi, implicit, a societăŃii româneşti de la începutul veacului douăzeci. Casa familiei Vrânceni, degajînd "ceva straniu, trist, dement", "era atît de inegal clădită încît părea ridicată acolo de o voinŃă nehotărîtă, o voinŃă care nu se putuse concentra, care şchiopătase, revenise, se frămîntase, se avîntase pentru a se ascunde şi înfricoşa din nou." Această casă şi întreaga societate care o populează descriu sinoptic tabloul unei lumi de amestec şi degenerescenŃă. O lume în care s-au întîlnit, în epoci moderne, turbanul şi "Ńilindrul" bonjurist, caftanul şi giubeaua, cu mofturile Parisului în redingotă. Un talmeş balmeş, a lume de rentieri, scăpătaŃi, "apropitari", avocaŃi şi avortoni, un parazitism social generalizat şi putrefact. O lume cu rînduiri sociale firave, între care s-au executat rapide permutări, declasări, în ambele sensuri. Ne place sau nu, cam acesta este tabloul României la început de veac, rămas practic nechimbat pînă aproape de zilele noastre (de fapt, lucrurile arată astăzi încă mult mai rău). Dar nu fresca socială a tentat-o în primul rînd, pe Henriette Yvonne Stahl, ci personajul feminin al Martei Veniamin Vrânceni şi dragostea pătimaşă pe care această fiinŃă excepŃional dotată o stîrneşte în sufletul delicat al Anei Stavri. Ca în toate romanele sale, prozatoarea îşi construieşte edificiul pe un pilon esenŃial, un caracter cu totul ieşit din comun. Celelalte personaje sînt în genere un mediu uman relativ amorf sau abia schiŃat, necesar doar pentru a defini prin raportare eroina principală. Marta Vrânceni este crescută din aceaşi plamadă care naşte regine - o sămînŃă risipită însă pe terenul mortificator al maştinii, acolo unde cele mai înalte frumuseŃi ajung fără drept de apel noroi cu mult înainte de a-şi fi dăruit lumina şi căldura. Ana Stavri, adolscenta fascinată de înfăŃişarea şi sufletul Martei descoperă iubirea - un caz de psiho-patologie sexuală pe care eleganŃa şi, în cele din urmă, decenŃa scriitoarei îl transformă într-un imn al iubirii absolute, dincolo de sexe şi sexualitate: o încercare de a formula categorial şi metafizic sentimentul nebulos al dragostei: "Ce importanŃă are dacă este femeie ori bărbat, cînd eu o iubesc în afara oricăror constrîngeri, oricărei dorinŃe... definite? Aş putea muri pentru ea. (...) Eu cred că dragostea nu trece niciodată... orice lucru care a existat e veşnic... (...) chiar dacă vine altceva... altceva nu şterge niciodată ce a fost..." - îşi descarcă sufletul Ana Stavri. Iar Henriette Yvonne Stahl reuşeşte să evite, literar, pornografia care însoŃeşte astăzi orice apropiere de subiect. Chipul tulbure al iubirii Anei pentru Marta este absolvit de scriitură şi de complexitatea dezvoltării psihologice - chiar vinovată, povestea acestei

19

iubiri rămîne de o mare puritate, iar ultimele pagini ale romanului, scrise într-un ritm sufocant, sînt unele dintre cele mai substanŃiale şi pilduitoare pagini din literatura română dedicate devoŃiunii umane. "Între zi şi noapte" este un roman viu, care străluceşte şi după ce întunericul şi tăcerea s-au aşternut peste fiinŃele şi lumea care l-au născut. Unul dintre însemnele capodoperei una dintre cele "o sută plus una" capodopere ale romanului românesc din toate timpurile. 1 iunie 2000

Alain Decaux - "Abdicarea": chinurile zadarnice ale dragostei unui rege

Şi pentru că vine vreodată şi vremea vacanŃelor, vă propun o carte de odihnă şi tratament aproape fabulatoriu, prescris la domiciliu sau pe coclauri: "Abdicarea", de Alain Decaux, aproape un basm, cu regi, prinŃese şi mătrăgune, cu Cenuşărese năpăstuite, cu balauri pe post de prim miniştri, cu feciori-fărăşari în haine de gazetari şi paparazzi, castele şi croaziere, intrigi şi iubiri, nobleŃe şi nimicnicie. Povestea adevărată a abdicării regelui briton botezat Edward al VIII-lea, o poveste cauzată de dragoste şi rămasă unică în analele unor domnii terminate de regulă prin descăpăŃînări. Autorul Alain Decaux este un istoric francez de bun renume, discret simpatizant al ideeii monarhice. Cu rigoarea istoricului îndelung exersat, a avut răbdarea îngerească de a studia pagină cu pagină uriaşa arhivă testamentară a doamnei care, soŃie de-a pururi, regină niciodată, a stîrnit, spre sfîrşitul anilor treizeci, o criză regală şi guvernamentală cum n-a mai fost pomenită pînă atunci pe teritoriul Imperiului Britanic, inclusiv adică pe pămînturile Dominioanelor Canadei, Australiei, Noii Zeelande şi Indiei, şi a multor alte provincii teritoriale... Istoria de dragoste şi suferinŃă a unui rege peste aproape o treime din lumea pămîntească, dar fără puterea de a-şi hotărî de unul singur aleasa matrimonială... O poveste tristă şi amarnic înduioşătoare pentru sufletele simŃitoare. Întîmplarea cu regele Edward al VIII-lea şi doamna inimii sale, americanca fără pedigree nobiliar Wallis Simpson, născută Warfield, este şi o cronică a timpurilor moderne care au schimbat radical faŃa imperiilor şi, mai apoi: ierarhiile de putere. SituaŃia regelui Edward al VIII-lea care nu s-a putut căsători pur şi simplu cu femeia iubită din cauza rigorilor impuse de casta sa - dar mai ales din cauza unei structuri - sau maşinării politice ce nu mai dădea deja socoteală capului încoronat. Abdicarea regelui Edward al VIII-lea a dezvăluit că monarhia engleză nu mai era, în anul 1936, doar constituŃională, ci mai ales decorativă: regele celui mai mare imperiu din lume, descendent al unor spiŃe de conducători care altădat' tăiau şi spînzurau - dacă nu cumva erau ei înşişi hăcuiŃi din fragedă pruncie -, regele Marii Britanii şi al Dominioanelor sale, şi Împărat al Indiei, trebuia să ceară încuviinŃarea primului ministru şi cabinetului acestuia pentru orice întrevedere, chiar şi neoficială, cu persoane publice. Trebuia să citească discursuri scrise de alŃii, fără dreptul de a modifica o virgulă. Regele - ce frumos sună acest cuvînt, nu-i aşa? - nu avea voie să intre în contact cu plebea, adică omul de pe stradă, nu avea dreptul să adreseze o vorbă în public, să întindă o mînă prietenească fără încuviinŃarea guvernului... Societatea de astăzi, slobodă cum o ştim, nu poate înŃelege asemenea

20

restricŃii induse de rang şi poziŃie. Nu poate înŃelege controlul formal atît de strict, şi ocult în cele din urmă, al fiecărui gest princiar, o schemă fixă de comportament fără îngăduinŃa vreunei improvizaŃii creatoare. Fostul rege Edward al VIII-lea a semnat, odată cu abdicarea sa, şi epilogul tîrziu, dar în fine explicit al instituŃiei monarhice ca forŃă politică. Lumea Doamnei Wallis Simpson, femeia de care s-a îndrăgostit fără putinŃă de scăpare AlteŃa sa Regală Edward al VIII-lea, este lumea aventurierilor fără frontiere, lumea cuceritorilor de profesie - lumea metisată în care nici nuanŃa sîngelui, nici culoarea pielii sau moştenirile sociale nu (prea) mai au importanŃă - lumea doamnei Wallis Simpson, divorŃată de două ori, mică-burgheză cu ochi sfredelitori de Baltimore, a cîştigat toate războaiele. Regii i s-au supus necondiŃionat. Alain Decaux ne spune această poveste de-a fir a păr, cu talentul scormonitorului scrupulos de arhive, dar şi cu harul povestitorului de basme adevărate. MinŃile iubitoare de istorie vor găsi în această carte un tablou foarte amănunŃit, realist şi imparŃial, al vremurilor de răscruce europeană - şi nu numai - din preajma celui de-al doilea război mondial - iar sufletele simŃitoare pe care le-am evocat deja, şi cărora le este în mod evident dedicată cartea, vor mai pierde o lacrimă, două, din rezervorul - har Domnului, inepuizabil! - compasiunii esenŃialmente democratice pentru marile iubiri... 8 iunie 2000

Elena Dan - "Daimonion"

Daimonion: partea întunecată din noi, umbra care ne călăuzeşte paşii în întuneric demonul ascuns care ne aŃine cale cea dreaptă, partea nevăzută a fiinŃei noastre care scapă înŃelegerii şi normelor - corupătorul sufletelor noastre, morale prin tiparul dumnezeirii care ne este ursit la naştere - dar şi inspiratorul marilor creaŃii. Daimonion este marele alchimist de frumuseŃi vinovate, ascuns în adîncimile sufletului nostru. Daimonion demonul făptuirii artistice şi literare - a inspirat titlul cărŃii Elenei Dan despre misterele creaŃiei artistice. Autoarea a împrumutat acest nume poetic probabil din gîndurile lui Blaga, care îl foloseşte copios în "Zări şi etape", cînd, la rîndul său, îi cercetează pe Socrate, pe Goethe, pe romantici, încercînd cu ei, alături de ei şi prin ei, să desluşească misterul geniului creator. "Demonicul e o putere, căreia nu-i rezistă nici individul în care izbucneşte, nici mulŃimea docilă care îl înconjoară pe acesta. Demonicul lucrează, în mare parte în întuneric, 'inconştient', dar cu atît mai distrugător de zăgazuri (...) Demonicul este ieşirea din sine a divinităŃii, o evadare a acesteia din ordinea logică şi morală ce şi-a impus-o: de aici puterea irezistibilă ce-l caracterizează, de aici latura pozitivă a manifestărilor sale" am încheiat citatele din Lucian Blaga, care ne introduc în orizontul cărŃii Elenei Dan. FascinaŃia misterului creaŃiei, asociat întotdeauna cu geniul unui Daimonion, este veche de cînd creaŃia - veche de cînd opera de artă se naşte pe căi neînŃelese şi întotdeauna uimitoare. Dar firea iscoditoare a omului şi nevoia de ordine ne-au dat şi încercări, mai mult sau mai puŃin izbutite, de a îmblînzi acest Daimonion - sau măcar de a-l face mai prietenos, trăgîndu-l mai spre lumina înŃelegerii obişnuite.

21

Psihanaliza - prin Freud în primul rînd - a încercat să desluşească ceva din ascunzişurile minŃii creatorilor - din misterele naşterii operei de artă. Au urmat apoi cîŃiva pasionaŃi cu pregătiri mai largi; oameni venind din filosofie şi literatură în egală măsură, care au devenit ulterior psihanalişti ai operei literare - deşi admit că acest termen este destul de fantezist, îl folosesc ca fiind cel mai aprope de cercetările asupra psihologiei creaŃiei întreprinse de un Laplanche sau Pontalis. Lor li se adaugă, după 1945, şi Didier Anzieu, filosof, corupt şi el la psihanaliză după întilnire cu opera lui Freud şi, mai ales, cu cea a celebrului filosof, lingvist şi psiholog Jaques Lacan. Asupra operei lui Didier Anzieu se opreşte cartea Elenei, introducîndu-ne în teoria poieticii, ştiinŃa - după Anzieu care descifrează tainele psihologiei creaŃiei şi cheile psihologice care deschid înŃelesuri neaşteptate creaŃiei literare şi artistice. ŞtiinŃa Poieticii - căci toate aceste trebuiau să poarte un nume nou: a nu se confunda cu poetica, termenul din sintagma artă poetică ansamblu de definiŃii ale unei opere poetice, sau de reguli şi referinŃe creatoare autoimpuse - sau manieră poetică pur şi simplu. "Poietica" ar veni tot din grecescul poesis - ne explică Elena Dan -, deşi cred că a fost ales mai curînd din neogreacă: "poiitikos, poiitiki" - o variantă a cuvîntului poezie, care trebuia să fie suficient de departe de "poetică", dar în aceaşi sferă de semnificanŃi. Mai departe, după ce ne lămureşte ce este acestă ştiinŃă şi de unde provine, autoarea ne introduce în intimitatea teoriei lui Didier Anzieu, şi după ce devenim şi în această privinŃă experŃi în mecanismele şi fazele - de principiu, fireşte - ale creaŃiei artistice, ei bine, în ultima parte a cărŃii vedem şi teoria la lucru practic: Elena Dan studiază laboratorul psihic de creaŃie al cîtorva scriitori români şi substanŃa cîtorva cărŃi, cărora le aplică grila nemiloasă cîteodată a poieticii. Simplificînd nepermis lucrurile, dar în mod util unei asemenea dări de seamă, voi spune că sîntem în faŃa unui studiu combinat de psihologie structurală, care îşi demonstrează, nu de puŃine ori, viabilitatea pînă chiar în zilele noastre. Multe din mărturisirile scriitorilor români chestionaŃi de către autoare de-a lungul timpului (Ioan Alexandru, Geo Bogza, ConstanŃa Buzea, Ştefan Augustin Doinaş, Costache Olăreanu, Octavian Paler, Mircea Horia Simionescu) sînt, în cele din urmă, mărturisiri de creaŃie nepreŃuite, iar analizele din perspectivă poietică pe care ni le propune Elena Dan la cîteva cărŃi de referinŃă din literatura română şi universală sînt fertile şi reprezintă contribuŃia cea mai substanŃial personală a autoarei în acest volum (publicat la editura "Cartea Românească" - n.a). Dacă vreŃi să ştiŃi mai mult despre demonul din capul şi sufletul artistului - dacă vreŃi să ştiŃi mai multe despre misterul creaŃiei artistice - atunci urmaŃi Daimonion-ul Elenei Dan. Misterele vor rămîne de nepătruns - dar noi vom fi, după această lectură, negreşit mai pătrunzători. 30 iunie 2000

Sorin Comoroşan - "NedespărŃirea de Borges"

"La început a fost Cuvântul. Nefiind nimeni acolo, să-l audă, Dumnezeu a făcut Visătorul. Şi L-a trimis să-l viseze." - aşa îşi începe Sorin Comoroşan "NedespărŃirea de

22

Borges". Şi mai continuă, cu un orgoliu şi o vanitate măsurate doar de conştiinŃa deplinei libertăŃi: "Eu sunt Visătorul..." Acestea fiind introduse, Sorin Comoroşan începe să viseze. Nu orice vise, coborîte întîmplător din negura nopŃii şi a universurilor paralele - dar vise alese cu bună ştiinŃă, pe criterii de afinitate electivă, visele altora, deja visate. Autorul visează, în principal, visele deja povestite de bătrînul Orb, fantasmagoricul Jorge Luis Borges, de care îl leagă o profundă şi mărturisită admiraŃie şi chiar o istorie umană reală, dovedită şi de o fotografie netrucată de pe ultima copertă a cărŃii, înfăŃişîndu-i pe cei doi în apartamentul lui Borges din Buenos Aires. Probă că multe dintre visele Visătorului s-au visat într-adevăr chiar pe meleagurile descrise: omul şi-a urmărit visele pînă la capătul lor. Sorin Comoroşan rescrie visele Orbului, amestecîndu-le şi mistificînd cu bună ştiinŃă, remodelînd istorii şi personaje, urmîndu-şi maestrul într-o repetare infinită a temelor, o formă literară de nedespărŃire. Se pare că visele nu mai mor, niciodată, dacă sînt visate mereu. "NedespărŃirea de Borges" nu este un roman - deşi astfel îl recomandă volumul Editurii (foste) Eminescu. În prima parte, autorul practică un fel de eseism filosofic în limba prozei literare, pagini de meditaŃie existenŃială, cărora, într-un volum anterior, le-a dat numele de "metamorfe"; aici, fizicianul şi matematicianul Sorin Comoroşan întoarce lumea pe dos, basculînd între numere şi cuvinte, căutînd împăcarea: "În noaptea aceea mi-am ales victimele. Urma să ucid zeroul şi infinitul. Mă nelinişteşte magia acestor numere. (...) Am început cu nimicul. I-am născocit zeroului însuşiri ciudate şi-mi treceam ziua construind cu ele zidiri pe care nimeni nu le visase. Dar mi le fura noaptea. Atunci venea Structura, o fiinŃă bizară, fără culoare. (...) O alcătuire de forme legate cu teoreme. Venea întotdeauna cu un burete şi-mi curăŃa întreaga tablă neagră pe care eu îmi trudisem formulele. O privea fără curiozitate şi-o ştergea fără interes. Pe mine mă ignora." - am încheiat citatul, din care vă puteŃi face o idee despre visele celui care nu se desparte de Borges. Bătrînul Orb este prezent în fiecare vis al autorului nostru, chemat sau nechemat, un Sfinx care dă răspunsuri mai de nepătruns decît întrebările care îi sînt puse cu disperare: " Ce s-ar fi întîmplat cu Don Quijote dacă ar fi omorât cu adevărat un om? (...) Borges rămâne pe gânduri. HalucinaŃia se înrudeşte cu magia, şopteşte într-un târziu." În consecuŃie, personajele lui Sorin Comoroşan trăiesc într-un univers halucinant, cu identităŃi multiple, fiecare dintre ele căutîndu-se cu disperare într-un celălalt, care este oglindă şi rezoneur, dublu şi alteritate. De fapt, în carte există un singur personaj, şi o mulŃime de heteronimi: Sorin Comoroşan, precum poetul portughez Fernando Pesoa, celebru pentru uriaşa, perfecta mistificare a poeŃilor inventaŃi în nume propriu, cu personalităŃi poetice distincte - la fel, Comoroşan se inventă în toate personajele sale, inclusiv în personajul Jorge Luis Borges, căruia îi mai şi visează visele, şi îi preia, în plus, rotunjimile caligrafice, fără a putea fi însă vreodată acuzat de furt, ci doar de nedespărŃire... În partea a doua a cărŃii, filosoful lasă mai mult spaŃiu prozatorului şi adună cîteva nuvele pe care încearcă să le topească într-o formă apropiată de romanesc - în bună măsură, reuşeşte, dar pecetea prozei scurte nu se şterge - căci este, fără îndoială, o predilecŃie, poate chiar o marcă a scrisului său - tot aşa cum se simt şi alte cîteva umbre esenŃiale din marea literatură de care fizicianul şi filosoful Comoroşan este îndrăgostit fără leac - se simt în rîndurile lui şi urmele bătrînului Hemingway sau ale lui Hermann Hesse, cu forŃa conciziei realiste, dar totul alunecă în cele din urmă în magia sud-

23

americanilor, acolo unde autorul pare a se simŃi în cea de-a doua sa patrie de suflet. Căci pentru visătorul care nu vrea să se despartă de Borges, "Realul este doar una din configuraŃiile visului" - o sentinŃă a cărŃii, între multe altele, care ne pun fără îndoială pe gînduri - semn de har - şi ne invită şi pe noi la "NedespărŃirea de Borges". 3 iulie 2000

Liviu Ioan Stoiciu - "Grijania"

Probabil că un poet care trece la proză simte nevoia să devină foarte brutal - un fel de răzbunare pentru toată metaforizarea pe care poezia - într-un fel sau altul - o impune. Cam asta a experimentat şi Liviu Ioan Stoiciu, aflat la cel de-al doilea roman al său: "Grijania". Chiar dacă acest cuvînt este diafan în terminologie euharistică, el este încă mai cunoscut într-o deloc diafană sintagmă populară - iată, din capul locului, cum prozatorul izbucneşte încă din titlu cu o vehemenŃă care nu-l va părăsi pe tot parcursul romanului său, dens şi învîrtoşat în expresie. Liviu Ioan Stoiciu este el însuşi un personaj vehement. Biografia sa extrem de bogată şi diversă, petrecută în cele mai neaşteptate şi contradictorii medii: student la filologie şi filosofie, miner şi vagonetar în subteran, contabil, arhivar, profesor suplinitor, şantierist şi încă multe altele, în cele mai varii colŃuri ale patriei noastre atît de pitoreşti cîteodată pentru oameni interesanŃi - ei bine, această biografie, pitorească şi ea pentru un intelectual, l-a înrudit pe poetul, publicistul şi prozatorul Liviu Ioan Stoiciu cu tinerii furioşi englezi ai deceniului 6. Deosebirea, de esenŃă, constînd în obiectul furiei: România a oferit generaŃiilor de după război prilejul confruntării cu ideologia unică şi cu birocraŃia socialistă multilateral dezvoltată. Stoiciu face parte dintr-o generaŃie care şi-a avut răzvrătiŃii ei; puŃini, dar cu atît mai exemplar pedepsiŃi de administraŃie. Liviu Ioan Stoiciu a izbucnit cu adevărat in viaŃa literară autohtonă abia după `89, deşi a fost publicat şi înainte - dar cu măsură şi cu mare atenŃie. Romanul "Grijania" este deasemenea o izbucnire de furie - Liviu Ioan Stoiciu percepe o realitate schimonosită, înecată în murdărie, împleticită şi închistată în suficienŃă. Eroul (termenul este desigur convenŃional) suferă prigoana anilor de epurări şi procese politice, ajunge în închisoare, apoi la spitalul de nebuni, după care se hotărăşte să se retragă la un schit cu nume iarăşi diafan: Schitul Frumoasei, dar unde va îndura iarăşi fel şi chip de umilinŃe. fariseisme, turnătorii, mizerii morale. "La nici 40 de ani," - ne povesteşte prozatorul într-un motto extins - "profund dezamăgit de sine însuşi, ajunge să vrea, se pare, să se sinucidă: bea petrosin şi ia foc odată cu Schitul Frumoasa - după o noapte de orgie! Colegii lui, enoriaşii, avînd în aceaşi noapte să-l bată sălbatic şi să-l răstignească efectiv... Amănunte în paginile acestei cărŃi, Grijania..." mai adaugă autorul, pe un ton sugerînd convingerea că atîta decădere îşi va fi amuŃit cititorul încă din introducere. Nu cred că e aşa simplu de amuŃit un cititor de astăzi - şi apoi povestea de abia de aici începe, din acest punct al unei biografii sumar schiŃate, care ar fi făcut pînă nu de mult obiectul unui roman despre "obsedantul deceniu". În fapt, substanŃa acestui roman este încă mai rea decît avertizarea autorului: personajul debutează cu o înfăŃişare de excrescenŃă bolnavă a speciei, într-un peisaj de

24

apocalipsă. Aproape de gotic - aproape de întunericul iadului. Scriitura este nervoasă, nestăpînită, rătăcită în divagaŃii, perspectivele naraŃiunii trecînd fără nici un preaviz de la observare la confesiune, la indicativul unei a doua persoane misterioase, nedefinite, totul amestecat în aparentă grabă, cu planuri suprapuse, încălecate, cu salturi neaşteptate pentru o logică normală a adresării. O relatare delirantă, care urmăreşte, în realitate, cu foarte mare aplicare, starea personajului central, aflat, în debutul cărŃii, între viaŃă şi moarte, cu picioarele în glod mlăştinos, iar cu mintea, deja la întîlnirea cu heruvimii Purgatoriului. Pe măsură ce Aristotel Cenuşă revine, prin miracol, la viaŃă, şi povestirea apelează la tehnici mai riguros ordonate în cheie realistă. Dar, orice miracol îşi cere obolul său: cel al sacrificiului de sine, pentru a doua oară în aceaşi viaŃă, pentru speranŃa unui nou început, care înseamnă şi o altă înŃelegere a rostului lumii - chiar dacă această nouă înŃelegere poate împinge chiar la retragerea din ea, din lume. "Numai rămînînd în apă putem fi mîntuiŃi" - smulge Aristotel Cenuşă memoriei sale atavice, o sentinŃă deluviană. Mîntuirea este acordată doar sufletelor cu adevărat neprihănite. Chiar dacă "Sinodul a hotărît că în Isus Christos sînt două firi...(...), două voinŃe: una din ele e sigur pe temeiul împotrivirii." Încet dar fără recurs, împotrivirea şi furia fac loc celei de-a doua firi care sălăşuieşte şi în Aristotel Cenuşă, ca în orişice trecător pămîntean: împărtăşirea şi asumarea durerii risipite în lume. Adevărata Grijanie, la sfînta taină, a vinului şi pîinii sfinŃite de preot, a gustului sîngelui şi trupului lui Hristos, la împărtăşanie. Romanul lui Liviu Ioan Stoiciu este o poveste a iluminării - un roman al formării, al devenirii. Poetul se dovedeşte şi un romancier în toată puterea, o dată pentru că reuşeşte să stăpînească teritoriul fără de margini al povestirii (sînt pagini întregi din această carte care au consistenŃa narativă şi forŃa marilor ardeleni din literatura română) - şi. încă o dată, pentru că are tăria morală de a-şi învinge biografia imediată, şi tentaŃia unor războiri mărunte cu derizoriul, urcînd, în schimb, spre zările exemplarităŃii, acolo unde lucrurile dăinuie. 6 iulie 2000

"Luceafărul"

Uneori, fără un motiv anume, scot o carte rînduită în mica mea bibliotecă de-acasă. O scot la lumină poate pentru că mi se va fi făcut dor de ea, pur şi simplu. Sînt acolo aproape numai cărŃi alese de mine, cărŃi pe care le iubesc pentru multe şi variate motive, şi aproape toate au o istorie. Unele au un format perfect echlibrat: consistenŃa hîrtiei, tăietura îngrijită, legătoria de clasă, eleganŃa coperŃii sînt atribute care fac dintr-un volum o plăcere - estetică, fireşte! - chiar înainte de a-l deschide. Sigur, nu de puŃine ori frumuseŃea dintr-afară este doar o amăgire, ba alteori chiar o capcană. O ştiu bine - şi fac uitată acestă înŃelepciune de fiecare dată, cu bună ştiinŃă, în faŃa frumuseŃii. Cartea frumoasă de care mi se făcuse dor mai deunăzi, este înaltă. Îşi găseşte cu greu locul în rînduiala rafturilor de care pomeneam. Este consistentă, destul de grea, nu poate fi nici aşezată peste altele, ci la temelia oricărui vraf de cărŃi. Aceste date fizice nu sînt deloc întîmplătoare, căci pe coperta albastră - cred că e o specie de "VoroneŃ" -, printre

25

stele, şi deasupra unei arcade probabil brîncoveneşti, răsărind din pulsarea astrului nopŃii şi al dimineŃilor totodată, steaua cea între stele - pe copertă scrie alb şi citeŃ: "Eminescu". Este un volum editat de Uniunea Scriitorilor din Republica Socialistă România - staŃi o clipă, nu fugiŃi încă! - la editura Cartea Românească, în anul 1984, la o sută de ani de la prima tipărire a poemului "Luceafărul". Un volum aniversar aşadar, în care "Luceafărul" este reprodus, integral, în zece limbi; Română, Engleză, Franceză, Germană, Rusă, Spaniolă, Armeană, Italiană, Maghiară, Portugheză. Traducerile sînt ticluite de cei mai buni tălmăcitori pe care i-am avut la ora aceea. Între filele cărŃii, planşe cu ilustraŃii color semnate de mari artişti plastici români, şi aplicate pe pagină (da, da, lipite pe pagină, în trei colŃuri!), ceea ce învăluie tipăritura în parfumul caduc, dar şi plin de nobleŃă al cărŃilor rare, din autentica galaxie Gutenberg. Parcă şi vezi - cu puŃină imaginaŃie - bătrîni şi stufoşi zeŃari, adunînd paginile literă cu literă, într-un ritual lipsit de orice grăbire; bătrînii zeŃari nu se pripeau niciodată, ei pecetluiau pagini pentru eternitate. Unii chiar au reuşit. Aş vrea să cred că şi volumul minunat pe care vi-l povestesc eu acum va fi tănăr fără de bătrîneŃe. Dar nu va fi aşa. Filele vor îngălbeni - după 16 ani încă nu se simte nimic, aceea era hîrtie adevărată! - şi totuşi: culorile planşelor vor păli, litere şi cuvinte, acum limpezi, alb pe negru, se vor dilua în pagini, vor fi atinse, mai devreme sau mai tîrziu, de deşertificare. Nemurirea nu există pentru noi - ci doar pentru cei dinaintea noastră - şi pentru cei care vor veni. "Tirajul acestei ediŃii este de 17.555 exemplare şi s-a tipărit în două culori, cu literă de tip garamond, fiecare exemplar conŃinînd portretul poetului, o pagină de manuscris facsimilată şi zece policromii." - am citat din caseta tehnică a cărŃii, un mic ritual la rîndul ei, bătută cu corp de literă mare, vizibil, necomplexat, cu conştiinŃa lucrării de căpătîi. Zece limbi ale pămîntului au avut şansa, prin această carte, de a-l auzi - pentru prima, sau a cîta oară? - pe Eminescu, cu una dintre cele mai frumoase poezii scrise vreodată pe acest pămînt: "Luceafărul". CîŃiva oameni cu suflet au creat această carte-ritual, sfidînd nemurirea cu 17.555 exemplare.... Atrag respectuos atenŃia tuturor celor interesaŃi că un exemplar se găseşte în posesia mea egoistă şi nu-l voi împărŃi cu posteritea. Mai rămîn insă 17.554 de exemplare care s-ar putea afla prin biblioteci naŃionale, ambasade, misiuni diplomatice româneşti, case ale romanităŃii, muzee literare... Oare?... Şi să fie îndestulătoare nemuririi? "Căci unde-ajunge nu-i hotar Nici ochi spre a cunoaşte, Şi vremea-ncearcă în zadar Din goluri a se naşte." Mihai Eminescu - "Luceafărul", 1884 - şi pomenită aici, astăzi, anul pentru eternitate Eminescu, numerotat 2000. 10 iulie 2000

26

Gustave Le Bon - "Psihologia mulŃimilor" Nimic nu este probabil mai greu de înŃeles pentru om decît propria sa psihologie. Adîncurile conştiinŃei umane vor rămîne de-a pururi ceŃoase şi nedesluşite. Tot ceea ce a adunat ştiinŃa asupra mecanismelor gîndirii şi reacŃiilor comportamentale se dovedeşte, de prea multe ori, un corp de idei neputincios, fără valoare practică, în faŃa diversităŃii naturii umane. Sufletul nostru rămîne un mister de nedezlegat. Iar mişcările individului sînt deseori o şaradă fără răspuns. Paradoxal, mulŃimea, adunarea întîmplătoare sau organizată a unei sume de indivizi, se dovedeşte întotdeauna mai previzibilă. Psihologia socială a izbutit să adune observaŃii şi modele mult mai eficiente decît surata ei mai vîrstnică, psihologia indivizilor. Psihologia socială are ca dată de naştere cărŃile unui sociolog francez care, la sfîrşitul secolului nouăsprezece, depăşind cadrul strict al studiului sociologic pînă spre zona psihologiei grupului, a creat - fără a-şi aroga vreo vanitoasă paternitate - ceea ce astăzi numim "psihologie socială": Gustave Le Bon, autorul unor celebre studii care au făcut rapid înconjurul lumii, şi care nu încetează nici astăzi să se bucure de lectură şi preŃuire. "Psihologia mulŃimilor" - "Psychologie des Foules" a apărut pentru prima oară în limba română în anul 1990 la editura bucureşteană "Anima" şi a fost o surpriză extraordinară pentru cine şi-a găsit atunci răgazul de a o citi: nu numai că anticipa reportaje de actualitate - nu numai că desluşea mai bine decît orice "analize politice" de prin jurnale, întîmplările ciudate şi complicate ale zilelor şi nopŃilor noastre de mari frămîntări, dar explica, indirect, şi în chip cu totul surprinzător, fenomene şi evoluŃii sociale care găseau poporul român nepregătit. Dar, de fapt, nimic cu adevărat nou sub soare, şi "Psihologia mulŃimilor", scrisă în 1895, ne-o dovedeşte cu prisosinŃă. "Ansamblul caracteristicilor comune, impuse de către mediu şi ereditate tuturor indivizilor unui popor, constituie sufletul acelui popor" - ne explică Gustave Le Bon în prefaŃa sa. "Originea lor fiind ancestrală, aceste caracteristici sînt foarte stabile. cînd însă, datorită diverselor influenŃe, mai mulŃi oameni se adună temporar laolaltă, observaŃia demonstrează că ansamblului lor de caracteristici ancestrale i se adaugă o serie de caracteristici noi, extrem de diferite cîteodată de cele ale neamului. (...) Actele inconştiente ale mulŃimilor, care se substituie activităŃii conştiente a indivizilor, reprezintă una dintre caracteristicile epocii actuale." Şi iată cum defineşte Gustave Le Bon "epoca actuală" şi transformările induse de aceasta: "Marile răsturnări care preced schimbările de civilizaŃii par determinate, la prima vedere, de remarcabile transformări politice: invazii de popoare sau prăbuşiri de dinastii. Dar studiul atent al acestor evenimente descoperă, cel mai adesea, că adevărata cauză, aflată îndărătul cauzelor aparente, este modificarea profundă a ideilor popoarelor. (...) Epoca actuală reprezintă unul din acele momente critice în care gîndirea umană e pe cale să se transforme. La baza acestei transformări se află doi factori fundamentali. Primul constă în distrugerea credinŃelor religioase, politice şi sociale din care au provenit toate elementele civilizaŃiei noastre. Al doilea constă în apariŃia unor condiŃii de existenŃă şi gîndire cu totul noi, generate de descoperirile moderne din ştiinŃă şi industrie. Cum ideile trecutului, deşi zdruncinate, sînt încă foarte puternice, iar cele care trebuie să le înlocuiască sînt abia în curs de formare, epoca modernă reprezintă o perioadă de tranziŃie

27

şi anarhie." Vi se pare cumva un tablou familiar? O "epocă actuală" descrisă de un remarcabil gînditor la sfîrşitul veacului nouăsprezece - nimic foarte schimbat după mai bine de un secol. Gustave Le Bon îşi continuă observaŃiile asupra lumii sale - şi surprinzător de a noastră, astăzi - cercetînd reacŃiile mulŃimilor în diverse împrejurări istorice concrete, atestate documentar, care îi îngăduie autorului să formuleze categorii de analiză şi clasificare. Cartea studiază, de pildă, "Impulsivitatea, mobilitatea şi iritabilitatea mulŃimilor" - "IntoleranŃa, autoritarismul şi conservatorismul mulŃimilor" sau "Ideile, raŃionamentele şi imaginaŃia mulŃimilor". Cercetarea determină modele posibile şi probabile de alcătuire a unei mulŃimi, relaŃii între individ şi mulŃimea constituită, descrie profiluri de conducători, tipuri de acŃiune a mulŃimii, instrumente de comunicare "imaginile, cuvintele şi formulele" mulŃimilor. Între clasificările propuse de Gustave Le Bon, două sînt de natură a stîrni în mod particular interesul: "MulŃimile electorale" şi "Adunările parlamentare". Iată preambulul: "Vom regăsi la adunările parlamentare caracteristicile generale ale mulŃimilor: simplismul ideilor, iritabilitatea, sugestibilitatea, exagerarea în sentimente, influenŃa predominantă a conducătorilor." Iar paginile care urmează sînt o capodoperă de observaŃie socio-psihologică, condimentată cu subtil sarcasm, umor, şi justă veştejire morală a privilegiaŃilor din toate timpurile parlamentare: "Chiar dacă funcŃionează cu dificultăŃi, adunările parlamentare constituie cea mai bună metodă descoperită pînă acum de popoare pentru a se guverna şi a scăpa, pe cît posibil, de jugul tiraniilor personale. Ele reprezintă cu siguranŃă forma ideală de guvernare, cel puŃin pentru filosofi, gînditori, scriitori, artişti şi savanŃi, într-un cuvînt, pentru toŃi cei ce constituie vîrful unei civilizaŃii. Adunările parlamentare nu prezintă de altfel decît două pericole serioase: o risipă obligatorie de mijloace băneşti şi restrîngerea treptată a libertăŃiilor individuale: (...) rezultatul nenumăratelor legi, întotdeauna restrictive, ale căror consecinŃe nu sînt prea clar văzute, din cauza spiritului lor simplist, de către parlamente, dar pe care se cred totuşi obligate să le voteze." Gustave Le Bon ne-a lăsat odată cu studiul său asupra "Psihologiei mulŃimilor" de acum o sută de ani, un tablou incredibil de precis detaliat al lumii în care ne este scris să trăim pe acest pămînt, în anul 2000 şi în cei ce au să vie - ce dacă într-alt secol şi alt mileniu: mulŃimile, pare-se, au fost şi vor fi mereu aceleaşi. 15 iulie 2000

"DicŃionar de estetică generală"

A fost odată ca niciodată - căci dacă n-ar fi fost, nici nu aş fi răsfoit eu acum, nostalgic, un minunat DicŃionar de estetică generală, publicat în România cu ceva ani în urmă. A fost odată ca niciodată o lume a ideilor - mă refer la ideile bune, cele care au născut arte, marea literatură, ştiinŃă, şi nu doar tehnologie - idei cu înălŃime morală, din cele care fac din noi, oamenii, o specie animală foarte interesantă. Ideile bune sînt cele care, chiar şi în vremuri rele, fac muzele să vorbească cu glas dulce şi slovă mieroasă. Într-o lume în care ideile bune înfloresc, avem dicŃionare - multe, multe dicŃionare, care ne ajută să

28

navigăm printre idei, să le găsim raportări, relaŃii de rudenie, şi încă să le înmulŃim spre mai departe, după puterile noastre. DicŃionarele sînt un semn de bogăŃie într-o vreme a culturii. Un auto reflex, o privire introspectă, un lux al oglindei. Un dicŃionar tematic, de domeniu, nu este un proces cultural în sine - un dicŃionar nu va înlocui niciodată acumularea sistematică de cunoştinŃe. Un dicŃionar este doar un instrument - dar unul extrem de preŃios, pentru că induce ordonare şi stimulează dezvoltarea. Un dicŃionar de bună calitate va emula în sfera sa de acoperire Este şi motivul pentru care amintesc aici "DicŃionarul de estetică generală", după atîta vreme de la data apariŃiei sale (1972, "Editura Politică" - !... - n.a.), astăzi, într-o vreme cînd ideile bune lasă locul instinctelor simple de vieŃuire, iar emulaŃia se transformă în maimuŃăreală. "Prezentul dicŃionar de estetică generală este o primă încercare, în Ńara noastră, rară şi în plan mondial, de fixare a unui repertoriu general de categorii, noŃiuni, curente, mişcări de idei, probleme şi personalităŃi de prim ordin, din domeniul esteticii şi de definire, respectiv: valorizare critică a lor." - ne spun autorii în prefaŃa volumului. Nume de primă referinŃă din şcoala estetică romănească - filosofi, lingvişti, istorici ai artei - au alcătuit colegiul de redacŃie: Gheorghe AchiŃei, Marcel Breazu, Ion Ianoşi, Victor Ernest Maşek, Ion Pascadi, Liviu Rusu, Grigore Smeu, Radu Sommer, Gheorghe Stroia şi inepuizabilul D. I Suchianu, acel spectacol cultural naŃional, continuu şi epatant. Colectivul complet de autori i-a cuprins şi pe Ionel Achim, Cezar Radu, A.M. Cordescu, Lucian Dragomirescu, Ion Iliescu (altul!...), Silvian Iosifescu, Dumitru Matei, Titus Mocanu, Mihai Nadin, Nina Nicolaeva, Amelia Pavel, Andrei Strihan, Magda Stroe, Mariana Turbăceanu, Nicolae Tertulian. Aceste nume reprezintă şcoala românească de estetică de după război, şi nostalgia unei lumi a ideilor, acum apuse. DicŃionarul de estetică generală cuprinde articolele lor semnate şi individualizate stilistic, acoperă concepte, noŃiuni, categorii, întrun demers pluridisciplinar care a înaintat uneori pînă în zonele foarte noi ale teoriilor comunicării sau informaticii. Un efort exemplar, nepătat de servituŃile ideologice uzuale în epoca apariŃiei DicŃionarului - din această perspectivă, lucrarea pare a fi fost croită în vid, departe de germenii otrăvitori ai propagandei - cea marxist leninistă, care veghea, de regulă, neobosită asupra lucrului intelectual. Poate totuşi mai aŃipea din cînd în cînd. Aşa s-ar explica prezenŃa în dicŃionar a unor termeni precum funcŃionalism, gestaltism, iraŃional, onirism, orfism, estetica zen, manierism, taşism, sau articole asupra unor nume răsunătoare de autori, dar incompatibile cu ideologia românească oficială de atunci, de pildă Kierkegaard sau Heidegger - şi care nu sînt înfieraŃi în nici un fel! Incredibil, dar adevărat: o carte a ideilor, care pot fi uneori mai puternice decît ideologiile şi vremurile lor proaste. "Colegiul de redacŃie şi autorii DicŃionarului (...) mulŃumesc, pe această cale, revistelor `Contemporanul` şi `Astra`, primei pentru publicare spre dezbatere a proiectului listei de termeni, celei de-a doua pentru publicarea, în primă redactare, a unui important număr de articole ale DicŃionarului; de asemenea, tuturor celor care au participat la dezbatere cu preŃioasele lor sugestii şi observaŃii critice. Aprecierile ce vor urma vor Ńine, fără îndoială, seama de faptul că totul este, în continuare, perfectibil cu ajutorul tuturor, în ediŃii următoare." - am încheiat citatul din cuvîntul editorilor, şi voi face precizarea că nu a urmat nici o altă ediŃie după cea din 1972; că cei mai mulŃi dintre autorii citaŃi ne-au părăsit deja sau şi-au încheiat prematur şi irevocabil opera în limba română; că nu ştiu ce

29

produc astăzi catedrele de filosofie din numeroasele facultăŃi reformate şi autonome; că şi revista "Contemporanul" a fost desfiinŃată în anul 1990, în chiar zorii noii lumi, de aşazicînd avînturi tot mai democratice. Spun aceste lucruri pentru a-mi fixa mie însumi, cu tărie, că lumea Ideilor despre care pomeneam la început nu este niciodată opozabilă lumii animale - fie în versiunea despotismului bicameral sau în cea a parlamentarismului luminat. 20 iulie 2000

Ion Mihai Cantacuzino - "O mie de ani în Balcani"

"Memoria nu este o colecŃie de documente rînduite cu grijă undeva în noi înşine. Ci ea strînge la un loc vreascuri pentru a aprinde din nou flacăra." - este un citat din Marguerite Yourcenar pe care Ion Mihai Cantacuzino l-a ales drept motto pentru o fabuloasă călătorie de aproape o mie ani: istoria familiei Cantacuzinilor în Balcani, pe firul Dunării, în sus, spre inima Europei, sau în jos, spre lumea mirifică şi multicoloră a BizanŃului. O călătorie în veac, urmînd destinele unei familii a cărei devenire este, de multe ori, chiar Istoria însăşi. Istoria cu majusculă, deşi o ştim bine de-acum: nu există Istorie, ci doar istorici - cum spune chiar un Cantacuzin dedicat studiului vremelniciilor de pe acest pămînt. Nu avem multe cărŃi de acest fel în România - cărŃi de genealogie - cel puŃin în ultimii cincizeci de ani, aceasta cred că este chiar singura apariŃie (la Editura Albatros - n.a.) care desenează arborele unei familii grozav de stufoase, şi răspîndite, prin ciudate traiectorii, pe toate continentele lumii; a ajuns chiar să-şi împrumute numele, aşa cum s-a petrecut în exotica insulă Martinica, unde, un guvernator care trebuia să dea nume unor sclavi eliberaŃi, a deschis la întîmplare o carte de istorie, a dat peste un împărat cu numele de Cantacuzino - şi de-atunci, gata tulpina cu multe ramuri crescute în zeci de ani!... O falsă filiaŃie, amuzantă, o înrudire fireşte nevalidată de genealog - deşi această uriaşă familie a supravieŃuit - uneori miraculos - prin chiar alianŃe şi mezalianŃe de tot fel felul, care au scăpat-o, nu de puŃine ori în ultima clipă, de la căsăpiri. ...Nu că ar fi fost scutită de căsăpiri: toată istoria acestei familii este o istorie a războiului, de toate felurile, a cruciadelor, a revoluŃiilor, o istorie de asedii şi capitulări, tăieri şi descăpăŃînări... O istorie belicoasă, o mie de ani de pustiiri sîngeroase şi rezistenŃe eroice pînă la ultima suflare, victorii răsunătoare şi captivităŃi umilitoare, cu urmaşi pedepsiŃi sălbatic pînă la spiŃa strănepoŃilor. O războire necontenită, în care Cantacuzinii au făcut istorie: prin împăraŃi, principi, generali şi comandanŃi de oşti, prin domnitori şi stolnici, şi postelnici cu mare cheag european. Dar au mai făcut şi o altfel de istorie, mai paşnică, izvorîtoare de ctitorii de piatră veşnică: biserici, mînăstiri, palate, stabilimente publice. CărŃi, mii şi mii de cărŃi de căpătîi, printre primele tipărituri pre limbă românească. Istoria Cantacuzinilor valahi este poate cea mai frumoasă ramură a istoriei lor Balcanice - chiar dacă lucrul durat în łara Românească, Moldova şi Transilvania a fost scump plătit de multe ori, fie la porŃile Otomanului, fie în bir Ńarilor, fie în moneda calpă a ideologiei comuniste, care, deşi i-a recunoscut, nu a pregetat să-i prigonească, aşa cum a făcut-o cu toŃi marii neamului

30

romănesc, umbre nimicitoare pentru minusculii corifei ai vremurilor colhoznice experimentate pe pămîntul românilor. Dar ce au însemnat 50 de ani între 1000?! Cantacuzinii au rezistat - iar Ion Mihai Cantacuzino, autorul acestui volum, descendent născut la Bucureşti în 1933, de mulŃi ani cetăŃean de vază al Franciei prietene - are o carte vizită impresionantă, din care e momentul să inserez cîteva repere: profesor titular la Universitatea din Paris, preşedintele AgenŃiei Franceze de Stat pentru Difuzarea InformaŃiei, membru al Academiei de ŞtiinŃe din New York şi din Paris, OfiŃer al Legiunii de Onoare... Acest adevărat muşchetar al AlteŃei Sale Istoria a strîns, la sfîrşit de veac, vreascuri mii pentru a Ńine nestinsă flacăra unei familii glorioase. O familie cu aproape o mie de ani, de-acum, de existenŃă liberă, nesupusă, pentru care icoana indepemdenŃei a fost cea de căpătîi şi de suflet, o familie care a lăsat României o moştenire de mare preŃ, deasupra minunatele palate şi tipărituri, sau Turnuri precum cel al ColŃei - o moştenire în toate acestea, şi dincolo de semnul lor funciar: Cantacuzinii au lăsat Românilor din toate timpurile legaŃia unui arzător spirit de libertate - o nestinsă aspiraŃie, şi făptuire nu de puŃine ori, pentru neatîrnare. După 500 de pagini format mare despre 1000 de ani în Balcani şi în Europa ai unei familii care este şi românească - după acest volum ca un basm, care ne povesteşte şi ce am însemnat noi, românii, într-un mileniu întreg, prin vîrfuri ale neamului, pentru lumea cea largă - ei bine, servituŃile nedemne la care sîntem supuşi atît de des astăzi, cu diplomaŃie sau fără, la porŃile Euro-Atlanto-landurilor ne fac să roşim de ruşine. Sau poate să ne revoltăm - amintindu-ne de Cantacuzinii noştri - şi de Brîncoveni, şi de Cantemiri şi de atîŃi alŃii care au îndatorat Europa românilor, şi nicidecum invers. 22 iulie 2000

Liviu Voinea - "Iarăşi Facerea"

Unde sînt vremurile de-altădat', cînd poeŃii îşi duceau sărăcia fie pe malul stîng, fie pe cel drept al Senei ca un falnic stindard - cînd boema literară împărŃea toŃi bănuŃii adunaŃi cu truda unei veri şi-a unei toamne pe un singur festin regal la "Capşa" sau poate prin vreo cîrciumă de strajă Copou-ului... Pare-se că astăzi poeŃii, mai introduşi în Lumea Nouă - căci altfel nu pot să-i zic - îşi pregătesc mai cu îngrijare destinul poetic şi se fac finanŃişti mai întîi. Tînărul doctorand în ştiinŃe economice Liviu Voinea, gradat deja MBA pe tărîmul frumoaselor suedeze (nici nu vă spun ce înseamnă asta, MBA; dacă în doisprezece ani de "finanŃism" nu aŃi aflat, sînteŃi lipsiŃi de orice speranŃă! la poezie cu Domniile Voastre, la umanioare fără o leŃcaie, la umilinŃa vorbelor frumoase fără sponsori – de-a pururi osîndiŃi!) - aşadar, tînărul Liviu Voinea, cu o promiŃătoare carieră în economicărie, este la douzeci şi cinci de ani şi poet cu două volume publicate. "Iarăşi Facerea" se numeşte cel de-al doilea, o plachetă frumoasă, apărută la editura Vitruviu, avînd pe copertă o aluzie sui-generis la animalul mitic serafionic, cel care îşi înghite propria-i coadă într-un ciclu al eternei căutări în sfîşiere; graficianul copertei a înlocuit coada cu încă un cap, oarecum de vultur, ducînd probabil semnificaŃia mai curînd în direcŃia "eu"-rilor scindate, şi a zbaterii autodevoratoare...

31

Nici una dintre aceste semnificaŃii de copertă nu defineşte leopardul dinlăuntru, căci acesta se găseşte undeva afară, deocamdată (pe proprie declaraŃie, poetul ne informează: "E martie şi ninge/ De necorupt e albul/ Se-aud cântări vikinge/ Şi-afară-i leopardul"). Mai curînd, ceea ce ar defini poezia tînărului doctorand ar fi un excurs printre experienŃe poetice deja consumate. Un exerciŃiu - nu de puŃine ori amuzat - de registre poetice, de stiluri consacrate, atît din repertoriul autohton, cît şi printre pleiadele altor ceruri. O boare din duhul lui Nicolae Labiş, probabil cel mai plăcut etern rebel cu cauză din literatura română modernă ("Şaptezeci de vînători trecură/ pe un pod din măduvă de os/ lacrima, mai grea ca o secure/ spintecă sărutul până jos/ aşezîndu-l între stîlpi de smoală/ busuioc sub perină şi-n păr/ să-i ascundă că e noaptea goală, că se scurse viaŃa în răspăr:" - un pic de tentaŃie barbiană: "Lacrimă de calcar, libertate-cleşte/ Mânăstiri în munte sub un cer viril " - ba chiar şi un fior din sîmŃirea orăşeanului Minulescu: "prin oraşul tuturor/ Gându-n fugă mai rezidă/ Ce BizanŃ şi ce Luxor/ Toate sunt mulŃime vidă!" - şi negreşit, cum se cade oricărui rebel la anii jocului cu virilitatea, un salut către fratele Villon: "Alo, bună seara domnule Villon/ bună seara François/ te-am sunat să te anunŃ/ c-am găsit zăpezile de altădată;" etc, etc. Acest periplu printre vîrstele poeziei (ca şi printre vîrste pur şi simplu: "Eşti la fel de frumoasă ca o poveste/ pe care-o voi scrie la optzeci de ani,/ când se va întoarce uimirea în mine, ca în orice copil") - acest răsfăŃ literar şi juvenil îşi are farmecul său. ReferinŃa este întotdeauna de bun simŃ şi de bun gust, adevărat şi cuviincios omagiu cîteodată, întro prozodie extrem de îngrijită, cu un vocabular şi o topică ale limbii române aşa cum nu se mai învaŃă de mult în şcolile patriei noastre dragi. Fără îndoială însă că aceste calităŃi nu i-ar pregăti încă tînărului Liviu Voinea un loc în panteonul poeŃilor aceleaşi îndrăgite patrii. Ci poeziile din primul ciclu al plachetei, numit "Cartea noastră", şi care fac auzit un glas poetic ce ar putea fi cu adevărat inconfundabil. Expresia poetică se esenŃializează: "Inelul de vânt al uitării/ apoi a venit peste noi/ eu am luat numele meu/ tu ai luat numele tău/ şi ne-am lepădat de smintiri" - dragostea se întoarce la izvorul său simplu: "Răsfiram bogăŃiile lumii, pe toate/ trecându-mi degetele prin părul tău" şi răsună discret liturgic şi incantatoriu: "Eu sunt cel ce se înalŃă prin tine (...)/ şi chiar dacă vei crede că sunt/ vrednic de dragostea ta/ şi nu vei mai voi/ să-mi dai drumul din braŃe/ tot îŃi voi săruta / genunchii şi pântecele şi sânii şi lacrimile/ şi iarăşi genunchii". Metrica subtilă, filtrată de multe sonete citite şi asumate, se întrupează din limpezimea gîndului poetic, asociaŃia poetică e firească şi substanŃială în acelaşi timp, proaspătă şi lipsită de ostentaŃie: "Pornisem spre tine într-o corabie/ jumătate din frunze de laur/ jumătate din spini/ tot lipindu-mi urechea de pământul/ roşu, secetos pe care navigam/ ca de poarta raiului într-o zi,/ ca de poarta iadului într-altă zi". O frumoasă şi delicată poezie a dragostei, deja sub zodia maturităŃii şi pregătind vizibil terenul pentru meditaŃie: "Ai cui n-am fost?/ ai sfeşnicului orb/ care mi-a ars chipul - am fost/ ai şarpelui de aramă/ care Ńi-a tăiat calea am fost/ ai proorociilor/ care ne-au vrut răul - am fost/ ai cetăŃii desfrâului - am fost". Liviu Voinea însă va fi abia de-acum încolo, şi dacă va păstra această cale tăiată de "şarpele de aramă" s-ar putea ca versurile lui să-l facă vreodată urmaşul legitim al unor iluştri, cum Adrian Maniu sau poate chiar Lucian Blaga. 24 august 2000

32

Mihaela Anghelescu Irimia - "Dialoguri postmoderne" "Postmodernismul nu este numai o chestiune de abordare teoretică, ci o mutaŃie sau un set de mutaŃii la nivelul culturii, din care cauză este atât de dificil de definit. Pentru că nu implică numai judecăŃi politice sau filosofice ci o sumă de manifestări, practic orice de la Madonna la clădirile neogotice." Am citat cuvintele lui Terry Eagleton, celebru şi remarcabil critic englez, universitar la Oxford, pe acoperişul lumii academice aşadar, şi partener de dialog al Mihaelei Anghelescu Irimia în cartea de "Dialoguri postmoderne" într-adevăr postmoderne, prin aria culturală imensă pe care încearcă s-o acopere, prin eclectism, prin nonşalanŃa divagărilor, prin alternanŃele tonului şi chiar prin vocabular cîteodată. Autoarea, universitară la rîndu-i, specialistă în anglistică, a strîns în paginile acestei cărŃi o sumă de interviuri prilejuite de studiile sale postdoctorale în mediul universitar american sau de programe iniŃiate de către Consiliul Britanic în România, care ne-au adus în Ńară minŃi luminate ale altor spaŃii culturale. Paul Belsey, Helmuth Bonheim, Terence Brown, Alan Brownjohn, Kevin L. Cope, Valentine Cunningham, James Engel, Henry Louis Gates Jr., Stephen Greenblatt, Thomas Healy, Seamus Heaney (laureat al premiului Nobel pentru poezie), Claus Henning (întîmplător şi director al Consiliului Britanic în România), Barbara Johnson, Graham Parkers, Richard Pells, Andrew Sanders, Helen Vendler - critici literari şi lingvişti, autori de studii celebre asupra literaturii din spaŃiul anglo-saxon, filosofi ai culturii, istorici şi politologi (fie doar prin incidenŃa studiilor culturale întreprinse), producători de avangardă în curente de idei contemporane, lideri de opinie, universitari cu clasă. Alături de ei, în chip cît se poate de firesc şi productiv, autoarea introduce şi cîŃiva români, de aceaşi categorie intelectuală, profesori la universităŃi din Statele Unite (Ştefan Stoenescu şi Mihai Spăriosu), Australia (Irina Grigorescu Pană) şi Amsterdam (Sorin Alexandrescu). "Dialogurile postmoderne" ale Mihaelei Anghelescu Irimia angajează opinii despre postmodernism, postructuralism, deconstructivism, marxism şi neo-liberalism, "sfîrşitul istoriei", multiculturalism şi identitate culturală, literatură şi text, critică şi studiu cultural, civism şi civilitate, raporturi Est-Vest şi Nord-Sud, naŃiune şi globalizare. Nu am epuizat lista de subiecte: oamenii intervievaŃi (singura excepŃie la metodologie o face Mihai Spăriosu, pe care autoarea ni-l introduce pe calea unui eseu) - intelectualii prezenŃi în această carte sînt atît de substanŃiali, încît multe pagini deschid perspectiva unui nou volum de posibile glose şi comentarii. MulŃi dintre ei au descoperit Romania abia în anii '90, cu destulă uimire, simŃimdu-se cam ca Alice în Ńara minunilor - alŃii admit vina unei certe aroganŃe vestice, postcoloniale, care a perpetuat clasificarea "culturilor marginale" chiar şi dincolo de termenul de expirare. AlŃii, precum Terry Eagleton, neo-marxist cu convingere şi charismă, manifestă un admirabil bun simŃ într-o zonă ideologică atît de delicată pentru români; desemenea, introduce corecŃii necesare şi lucide asupra instrucŃiunilor de aplicare a unor teorii socio-politico-culturale: nu orice se poate importa oriunde şi cu orice preŃ, de pildă: multiculturalitatea în spaŃii naŃionale unitare. Cîteva convorbiri lasă, pe alocuri, impresia unui "dialog între surzi" (am închis citatul din chiar plîngerea autoarei); iar vreun convorbitor mai bate cîmpii cîteodată, cum face o interlocutoare chestionată asupra orizontului literaturii engleze contemporane şi care răspunde fantazînd despre "băieŃii mici şi frumoşi" ai Greciei antice - devierea fiind

33

cauzată de preocupările feministe ale doamnei cu pricina, precum şi de obsedanta grijă comunitară pentru drepturile minorităŃilor sexuale. Această împrejurare fiind însă doar o slăbiciune în desfăşurarea cărŃii. Sigur, mai sînt şi altele - stîngăcii le-aş numi. Cele mai multe dintre ele: organizatorice (unde sînt redactorii de carte de altădat', care ar fi terorizat benefic autoarea, sancŃionînd excesele la care orice condeier pofteşte! Nu am fi întîlnit cuvinte care nu au ce căuta in limba română - "abhora" este un exemplu de deformaŃie anglistică (deh, oameni sîntem...), - sau ar fi revizuit probabil prea multele cuvinte care, plasate de către autoare în ghilimele excesiv solicitate, forŃează nefiresc un cîmp de semnificaŃii care le este impropriu. Tot la capitolul stîngăcii trebuie trecute şi unele formulări greoaie în întrebări, unele indecizii şi imprecizii, ba chiar cîteva discrete conflicte de logică: acestea provin din lipsa experienŃei gazetăreşti, reportericeşti, utilă şi ea, chiar dacă trivială preocupare privită din înaltul Olimpului academic. Oricum, puŃine, şi lipsite de relevenŃă i se pot reproşa acestei cărŃi, debordînd de idei, incitantă pînă la polemic. Mihaela Anghelescu Irimia a izbutit o panoramă de referinŃă pentru spiritul acestor timpuri. Întreaga măsură (ca autor dar şi ca intelectual, în genere) şi-a dat-o - poate paradoxal, poate că nu - în dialogurile cu compatrioŃii noştri, români în exil, cărturari în cel puŃin două limbi şi două culturi - ba chiar mai bine spus: "oameni universali" ai unei lumi fără graniŃe. Şi fără complexe de inferioritate. În intîlnirile cu românii altor meleaguri, Mihaela Anghelescu Irimia îşi defineşte fără echivoc identitatea şi vîrsta culturală, filiaŃiile şi convingerile. Paradoxal sau poate că nu, în dialogurile cu români se simte cel mai bine în această carte că sîntem prizonierii unei limbi extraordinare, bogată şi expresivă, dar fără ieşire la oceane, ci doar la o mare, ca un efect secundar al Facerii; şi că mai sîntem prizonierii prejudecăŃii că o Ńară relativ mică şi aflată la contact de imperii nu se poate face auzită, ascultată, înŃeleasă, respectată. "Dialogurile postmoderne" ale Mihaelei Anghelescu Irimia ne spun în subtext că sîntem pe cale de cuvenită vindecare. 1 septembrie 2000

Mircea Tomuş - "Romanul romanului românesc"

Editura "Gramar", cel puŃin colecŃia numită "100+1 capodopere ale romanului românesc", ne-a produs pînă acum surprize foarte plăcute, lucru pe care l-am notat de cîte ori am avut ocazia, căci nu e muncă uşoară să publici tot ce există semnificativ în istoria romanului românesc. O colecŃie foarte laborios organizată, de referinŃâ pentru istoria literaturii române. Vine însă şi momentul excepŃiei, clipa de rătăcire, cînd cele mai precise mecanisme se dereglează şi scrîşnesc a pagubă. Clipa aceasta la editura Gramar este un studiu critic: "Romanul romanului românesc - despre identitatea unui gen fără identitate; romanul ca personaj al propriului său roman". Mircea Tomuş, autorul acestei încercări ajunse la al doilea volum, este un critic şi istoric literar serios, ardelean prin origine şi temperament, crescut la şcoala temeinică a filologiei clasice. Studiile sale literare au creat, în genere, repere de studiu şi istoriografie. În acest caz, autorul încearcă o definiŃie a romanului. Titlul volumului nu este însă

34

acoperit nicăieri în paginile cărŃii: nici în eseurile introductive (prima partea a cărŃii), nici în studiile asupra unor contribuŃii la teoria romanului, articole mai vechi, publicate probabil de-a lungul timpului în revista "Steaua" (Claude Bremond, Rene Girard, Wayne Booth, Jean Ricardou, Georg Lukacs şi, în fine, Nicolae Manolescu - singura legătură a cărŃii, şi aceasta mediată, cu spaŃiul literar românesc. Autorul invocă sau sugerează metodologii tradiŃionale: teoria literară, structuralism, comparatism, antropogeneză. Este tentat de actualizări ale acestor instrumente, şi în consecinŃă, se simte şi post-structuralist sau deconstructivist. În sumă, avem o tentativă de studiu cultural, cu ramificaŃii ale cercetării în sfere de context şi confluenŃe. Rezultatul sună cîteodată cam aşa: "'FraŃii Karamazov' sau 'Război şi pace' este (sic!) altceva decît 'Moartea lui Ivan Ilici' sau 'Mantaua'. În evoluŃia lui spre vremurile şi gusturile moderne, prin numeroasele procedee pe care şi le-a însuşit, romanul secolului XX a ajuns tot mai aproape de filmul cinematografic, numai că 'FraŃii Karamazov' a continuat să rămînă altceva decît nu numai 'Tăcerea mieilor' dar chiar 'FraŃii Karamazov' în oricare din (sic!) variantele cinematografice, după cum filmul 'Moby Dick' este cu totul altceva decît romanul 'Moby Dick' al lui Melville." Am dubii serioase că un specialist al literaturii ar fi îmbogăŃit de asemenea observaŃii - iar dacă autorul s-a adresat cumva neiniŃiaŃilor, cred că cei care au nevoie de astfel de judecăŃi ar fi mult mai bine serviŃi de un desen explicativ. Mă simt obligat să mai adaug măcar un pasaj din carte, pentru a vă lămuri complet asupra spiritului şi stilului analizei: "(...) o constatare critică destul de curentă şi de o substanŃă reală, altceva decît un simplu tic verbal sau un loc critic comun, aceea care surprinde sensibil şi adecvat conturul filiform al unei trame, sau pe cel rămuros, sau chiar lăbărŃat, asemenea unei bălŃi rezultate din acumulări de ape; încheierea, finalitatea, sfîrşitul unei povestiri, care transpune într-un efect narativ cu totul special, chiar dacă de o tipologie de o apreciabilă diversitate, şi soluŃia unei probleme din zona secundară sau terŃiară a conŃinutului romanesc, aceea care a dat corp şi substanŃă tramei, dar mai ales, încheierea lanŃului de întîmplări şi fapte; cel mai adesea, încheierea şi nu doar propriu-zis sfîrşitul, epuizarea lor, adică soluŃia narativă finală a unei ecuaŃii strict narative, corolarul firesc şi necesar al unei logici a succesiunii şi determinării episoadelor, o logică de natură strict epică, narativă." Punct. De ce m-am oprit totuşi asupra acestei apariŃii ca un obiect zburător neindentificabil? (poate vă întrebaŃi). Pentru că teoria literară şi studiul cultural trebuie încurajate, cu atît mai abitir cînd sînt atacate atît de dureros şi din afară, de condiŃii vitrege, şi dinlăuntru, de rătăciri. Literatura, pentru a rămîne un fenomen cultural complet, are nevoie şi de suportul activ şi continuu al reflexului critic şi teoretic. Pentru a aminti, deasemenea, unor prea zgîrcite, alteori excentrice edituri, că texte fundamentale la care continuăm a ne referi şi raporta în materie încă lipsesc din limba română. Şi pentru a mai atrage atenŃia pe această cale - că un "roman al romanului românesc" (să acceptăm ca ipoteză de proiect această formulă cu iz post-modern) merită într-adevăr scris de-acum încolo. 7 septembrie 2000

35

Petru Popescu - "Dulce ca mierea e glonŃul patriei" O lectură revizitată după 30 de ani. Romanul lui Petru Popescu a fost publicat în 1970, după a perioadă de oarece gestaŃie şi retuşări, dar fiind, limpede, copilul anilor `60. Tînărul, anglicist pe atunci, izbucnea imberb şi impertinent în literatura română cu cîteva piese romaneşti cum nu mai văzuseră cititorii locului cam de la "Craii..." lui Mateiu Caragiale şi de la iubirile lui Gib Mihăescu. Căci romanele anilor `50-`60 în Republica Populară România aveau treburi serioase de rezolvat - cu cîteva excepŃii notabile, şi chiar dacă nu se hrăneau direct din miezul dur al realismului socialist, călătoria pe la periferia marilor tematici era în general destul de sobră. Dar au venit şi anii cu sufixul 60, în care destinderea s-a pogorît cu sfială şi asupra acestor meleaguri. Tot ce nu avusese drept de circulaŃie, irumpe gălăgios în spaŃiul Carpato-Dunărean, gata să absoarbă ca un burete bine uscat tot ceea ce se auzise pînă atunci doar estompat, ca un cîntec ameŃitor de sirenă undeva în depărtările ceŃoase ale altor zări şi etape - altele fireşte decît cele Kremlin-eze. Petru Popescu creşte, se formează şi începe să scrie proză într-o epocă de revolte şi de rebeliuni literare şi culturale: Noul Roman francez, Noul Val în cinema, tinerii furioşi, tinerii drăgăstoşi ai generaŃiei amorului liber, hipioŃii cu flori în păr şi cîntece aromate pe umărul unde atîrnau şi chitarele, despuierea generală de la Living Theater sau din antologicul musical "Hair". Petru Popescu o citeşte cu siguranŃă pe Colette cea dulceamară, îi frunzăreşte pe beatnicii cu limbajul lor direct şi înaburit de LSD (substanŃă halucinogenă la mare modă pe-atunci), frecventează evident diverşi rebeli fără cauză - dar cu adevărat vrăjit se simte probabil de paginile pline-goale ale junei Françoise Sagan - cea care, încă dulce copilă, salută fermecător tristeŃea sau produce jurnalul unor zadarnice chinuri ale dragostei "Într-o lună - într-un an". Şi adolescentul întîrziat Petru Popescu, mustind de acumulări şi energii consumate doar parŃial, profitînd de o clipă de neatenŃie ideologică (sau într-o involuntară complicitate cu dirigenŃii), scrie povestea deşănŃată a stagiului său militar cu termen redus, efectuat cîteva luni într-o garnizoană bucureşteană. O poveste plină de culoare şi picanterii, un jurnal aproape de picaresc, pe un erzaŃ de erotism la limita pornografiei. Tînărul imberb - cum spuneam - nu precupeŃeşte nici un efort să şocheze, să contrarieze morala vremii şi să desfidă stabilimentul politic, ideologic şi administrativ. Romanul (romanele) sale sînt de-a dreptul obraznice. "Dulce ca mierea..." este probabil cel mai turbulent dintre producŃiile sale de-atunci, printre altele şi pentru că atacă direct tabu-urile gloriei socialiste: istoria naŃíonală şi morala comunistă. Petru Popescu se arată sceptic faŃâ de perspectiva oficială asupra istoriei - demitizează stendhalian sentimente măreŃe şi oficiale, descrie datoria patriotică drept o obligaŃie indigestă şi inutilă, coboară dragostea în subsolul erotismului primar. Toate aceste atitudini auctoriale sînt - în termeni absoluŃi - discutabile şi sînt mai curînd reflexul unui răsfăŃ decît al unei revolte autentice. Într-o vreme a iconoclastiei şi mai apoi a indiferenŃei pentru orice fel de tradiŃie, Petru Popescu, în deplin sincronism monden, forŃează limitele pînă chiar şi dincolo de preceptele morale care au Ńinut curat acest spaŃiu, şi sănătos acest popor prin toate năpăstuirile vînturate asupra lor. Cu aceaşi ocazie, Petru Popescu a reinventat şi literatura comercială într-o Ńară în care nu se mai cumpăra mare lucru la acea vreme, o Ńară fără bani, dar cu principii serioase...

36

După treizeci de ani... "Dulce ca mierea e glonŃul patriei" poate suscită o duioasă nostalgie în generaŃiile care au servit patria la "teterişti" (în Bucureşti, nu altundeva!) - şi, poate, o melancolie nepernicioasă în sufletul celor care, cîndva, au cîrcotit în surdină la vremuri fără cine ştie ce libertinaj inclus. Dar cam atît. Romanul este astăzi (pentru cine nu a observat la timp) o formă fără substanŃă: căci Petru Popescu ştie să povestească - dar fără a şi spune ceva anume; şi mai ştie să descrie grafic, cu destulă dibăcie, anatomii erogene - dar defective de chip şi de istorie. Aceste calităŃi fac din proza sa mai curînd o dulce pasăre a tinereŃii vinovate care, odată cu primele riduri, zboară pe tărîmuri neştiute şi neamintite. 22 septembrie 2000

Izabela Sadoveanu - "CărŃi şi idei"

"Izabela Sadoveanu era o persoană puŃintică la trup, iute ca spirtul, cu ochi sprinteni de veveriŃă - inteligentă foc, spirituală, vorbăreaŃă, plină de tact, ştiind să discute cu fiecare numai ce interesa pe interlocutorul ei, delicată, generoasă, iubitoare de copii şi de animale. Avea o vastă cultură generală. O atrăgea critica literară, filozofia, psihologia, pedagogia, sociologia... Ea era în curent cu ultimele opere străine şi le analiza cu mult gust, ştiind întotdeauna să scoată în relief esenŃialul şi să citeze versurile cele mai frumoase dintr-un poet, pasajele cele mai caracteristice dintr-o lucrare în proză... Izabela Sadoveanu a fost una din cele mai strălucite şi mai utile pene redacŃionale." (M. Sevastos, "Amintiri de la ViaŃa Românească") Un portret exact şi înduioşat în acelaşi timp, pentru o personalitate într-adevăr remarcabilă. Izabela Sadoveanu a fost poate prima cronicară (eh - aici limba română se mai încurcă: nu a găsit peste tot feminine potrivite pentru profesii...) - prima cronicară profesionistă din literatura română. A debutat în 1904 şi a exersat această profesie, şi profesiune de credinŃă, neîntrerupt, timp de 30 de ani. În chip straniu, din păcate, nu a lăsat decît un singur volum de "Impresii literare", publicat 1908. Restul a fost strălucită risipire în numeroase gazete ("ViaŃa naŃională", "ViaŃa Românească", "Adevărul", "Adevărul literar şi artistic" şi încă multe altele). Institutul de istorie şi teorie literară "George Călinescu", prin "FundaŃia NaŃională pentru ştiinŃă şi artă" şi Academia Română, produce în seria "Restitutio" o reparaŃie istorică, adunînd în volum articolele şi eseurile Izabelei Sadoveanu. EdiŃia este admirabil lucrată de Margareta Feraru şi are atributele unei ediŃii cu adevărat ştiinŃifice. O întîlnire frumoasă cu unul dintre cele mai talentate condeie din literatura română. Izabela Sadoveanu a avut vocaŃie de exeget: un fler înnăscut pentru valoare şi desăvîrşit bun gust. A fost catalogată "impresionistă" - atributul i se trage de la entuziasmul reacŃiilor pozitive, de la ardoarea pe care o punea în fiecare rînd, de la bucuria cu care adăuga superlative ori de cîte ori subiectul îi motiva convingeri. "Impresionistă", şi pentru că avea o pasiune pentru scrisul frumos, colorat şi încărcat de sugestii - şi pentru că îşi punea sufletul în tot ce făcea şi scria. "Impresionist" este un atribut drept şi bun pentru Izabela Sadoveanu.

37

Toate judecăŃile ei de valoare au fost confirmate de timpul literaturii. Amuzant este faptul că prima ei sentinŃă semnificativă valida debutul lui... Mihail Sadoveanu! - ruda sa prin alianŃă, drept care lumea literară nu a privit cu încredere recomandarea ei. Cu timpul însă, toată breasla a învăŃat că îi datorează respect deplin şi încredere în judecată, precum au simŃit şi numeroşii cititorii care i-au dăruit fidelitatea de lectori - cu atît mai justificate, cu cît talentul ei literar s-a dovedit a fi dublat de un caracter autentic. Deloc întîmplător faptul că primele articole din aceast volum (numit foarte frumos "CărŃi şi idei"), găsinduşi astfel locul potrivit prin caracterul programatic, sînt o cercetare asupra moralei în artă. De altfel, spiritul moral însoŃeşte la tot pasul pe cel critic în publicistica Izabelei Sadoveanu - rezultatul fiind că demersul său este întotdeauna euristic şi civilizator: fie că cercetează stări literare sau peisaje editoriale, poeŃi sau prozatori, filosofi ori psihologi, cestiuni feministe sau dispute teoretice. Se simte un echilibru desăvîrşit în scrierile ei, şi o atitudine eminamente constructivă - în înŃelesul originar şi deplin onest al acestei expresii. Paginile sale aduc cititorului de astăzi luminări noi asupra literaturii române, scot la iveală nume şi cărŃi pe nedrept colbuite de vreme, induc o stare de elevaŃie extrem de reconfortantă spiritual. Şi peste toate acestea: săvîrşesc parcă miracolul renaşterii unei fiinŃe, într-atît de vii sînt vorbele şi gîndurile acestei minunate femei şi scriitoare numită Izabela Sadoveanu. 3 iulie 2002

Ion Miloş - "O altă lume am visat"

"Ion Miloş/ Este un romantic român-iugoslav-franŃuzit/ din Suedia// E plin de bani şi porniri imperialiste/ Zboară-n nori cu drapelul păcii în frunte/ şi învaŃă copii limbi străine/ Nu înŃelege că la melci eşti melc/ şi la tauri eşti taur/ Se compară cu genii şi cu sfinŃi/ şi îmbată lumea cu liturghii literare/ În fond e un nimic incontestabil/ Un agent fără căpătîi/ Nu ştie să-şi trăiască traiul/ Munceşte ca un tîmpit/ şi dă cîştigul la impozit/ şi la blonde suedeze." Să-l credem pe cuvînt de poet pe Ion Miloş atunci cînd îşi mărturiseşte un asemenea profil psihologic. Şi să mai întelegem cîteva lucruri, ascunse între aceste rînduri autozeflemitoare. Astfel: Ion Miloş este un poet de modă veche. Între cei care nu numai că scriu poezie, dar trăiesc poetic - o "fiinŃă estetică" cum îi numeşte Sören Kierkegaard, pentru care fiinŃa culturală este întîia între multiplele faŃete ale unei personalităŃi umane. Ion Miloş s-a născut într-o vreme şi într-un spatiu care au format - genetic - individualităŃi predispuse la umanioare şi idealism incurabil. Şi la o psihologie abisală - cum o numesc, tehnic, specialiştii: "Sunt bolnav de dragoste Doamne/ Dă-mi un leac/ Ce nu mă poate lecui/ Dar m-ajută/ Să pot şi mai mult iubi/ Eterna Auroră a lumii// Ce-ar fi viaŃa/ Dacă iubirea nu e/ FeŃe surde/ Şi suflete uscate/ Ce în zadar mai caută/ Să te vadă" Ion Miloş este un caz mai puŃin obişnuit de dezrădăcinare: este născut în Banatul sîrbesc, dar din părinŃi curat români. O zonă geografică de graniŃă, în care culturile s-au amestecat în mod natural, fără bătălii şi schisme, fără resentimente sau monitorizări. Dumnezeu a făcut lumea fără garduri şi graniŃe - mai există pe acest pămînt separat de

38

ape, aşchii nealterate din materia şi organizarea primordială a lumii; poetul Ion Miloş s-a născut într-un asemenea colŃ de rai, în care a devenit martor şi părtaş la creşterea a două culturi şi două limbii naŃionale. Nu a fost desigur alegerea sa - dar orice paradis pierdut lasă nostalgii pentru mai multe vieŃi. Ştim că a fost un paradis pierdut, citindu-i poeziile şi simŃind suferinŃa imensă a dislocării: "Care este Ńara mea/ Aceea în care întîmplător mam născut/ Aceea pe care singur mi-am ales-o/ Sau aceea unde se vorbeşte limba mea?// Lucruri oarbe trec pe lîngă mine/ Se bat cu pumnul în piept/ Nu mă primesc în hora lor// Dumnezeu îsi spală rănile în sufletul meu." Un caz extrem de alienare, pentru că Ion Miloş are două rădăcini în sufletul său, pe care le-a purtat cu nespusă şi neobosită grijă de-a lungul unei vieŃi petrecute administrativ în două limbi străine sie: suedeza şi franceza. Două universuri care au ascuŃit şi radicalizat discursul său literar, pe modelul aspru al îngheŃului nordic şi, în egală măsură, în spiritul năvalnic-înflăcărat al seminŃiei galice. Aceste influenŃe atît de diverse s-au putut topi într-un singur caier de inspiraŃie datorită sufletului de romantic întîrziat al poetului - întîrziat în acest secol, între toate aceste minunate maşinării zburătoare şi zădărnicii lumeşti: "Mamele nu mai au timp să fie mame/ MoŃăie prin birouri/ Şi bat viaŃa la maşină// Copii beau lapte din biberoane/ şi văd lumea prin sticlă// La şcoală nu se mai învaŃă etica/ Ci tehnica sexuală şi marketingul/ Pedagogia minunii industriale// Toropeală ontologică/ SomnolenŃă muzicală/ CeaŃă şi polei." O poezie plină de aluzii - şi iluzii întinate de o lume care îşi pierde substanŃa. Ion Miloş nu a emigrat numai dintr-o limbă într-altele, dar şi în spaŃii spirituale profund diferite: poetul a trecut din BizanŃ în Catolicism şi spirit protestant, de la simŃul profund al colectivităŃii (de sînge mai mult decît de rasă), la absolutismul individualităŃii. O trecere imposibilă. Iar Poezia găseşte lacrimile cele mai adevărate pentru acest eşec de necorijat: "Unde să mai pleci, sufletul meu?/ Aici ca şi acolo/ oamenii nu au loc unii de alŃii/ Deşi locul fiecăruia e atît de departe/ De locul celuilalt." Deşi sarcastică şi pitoresc-urbană în expresie, poezia lui Ion Miloş îşi păstrează seva populară din care el însuşi, poetul, a fost hrănit încă înainte de naştere, prin tulpinile nevăzute şi infinite ale unui depozit ancestral. Versul scurt, lipsit de ambiguităŃi, deseori anecdotic, întotdeauna înŃelept chiar şi atunci cînd este jucăuş ca o strigătură de horă ("Vai de capul fără zile/ şi de viaŃa fără pile/ De picioare fără coate/ De istorii fără roate") - acest spirit folcloric este, pentru Ion Miloş, artă poetică şi plecăciune demnă în faŃa a tot ce înseamnă tradiŃie poetică înaltă în spaŃiul spiritului românesc. SubstanŃa sa poetică îşi împarte inevitabil izvoarele cu limba lui Eminescu şi Blaga şi Arghezi şi Sorescu. Această limbă este sfîntă pentru Ion Miloş, cel care ne mărturiseşte: "Altă lume am visat", şi care a înŃeles în cele din urmă adevărul profund al patriei lăuntrice, din care se poate pleca, dar din care nu se poate muri: "Cît ar fi să pătimeşti/ Limba să n-o părăseşti/ (...)/ Să ai grai, să ai un nume/ E singura dreptate-n lume/ Lumina nu-i lumină/ Cînd eşti smuls din rădăcină/ ViaŃa e un legămînt/ Cu strămoşii din mormînt." Ion Miloş, trăitor în Suedia cea rece dar blondă, născut în Serbia şi român în veci vecilor, prin cuget şi simŃiri. 27 septembrie 2000

39

Ion Brad, Monica Anton - "Monologuri paralele" Genul epistolar nu prea mai este cultivat în zilele noastre, în care oamenii nu-şi mai scriu decît foarte puŃin şi nu mai răspund la corespondenŃe. Locul nevoii de confesiune scrisă a fost uzurpat de telefonul grăbit şi cam în doi peri, după porniri curente şi exclusiv practice - iar hîrtia şi plicul au fost declasate de calculator şi email. Pe pătrăŃelele cu litere ale tasturii, pe ecranul pîlpîind discret dar obositor al computerului, gîndurile nu mai au consistenŃa şi adîncimea pe care hîrtia şi condeiul le îngăduiau supuse. Comunicarea modernă între oameni a devenit o practică grăbită - o relaŃie superficială şi neglijentă. Ritualul a murit. Bucuroşi să mai găsim vreo relicvă din ceea ce a fost cîndva plăcerea, şi nevoia, şi răgazul oamenilor de a-şi scrie unul altuia - de a se destăinui în pagini de scrisoare - de aşi alina reciproc sufletele - plăcerea de a împărtăşi, chiar dacă de multe ori sub o anume înclinaŃie narcisiacă, cu intenŃia de a-şi vedea cîndva corespondenŃa devenind bun public. Monica Anton, coautoare a "Monologurilor paralele", a plecat din această lume înainte de a-şi vedea scrisorile publicate. A plecat şi îmainte de a scrie multe din cărŃile pe care le-a plănuit - înainte de le vedea publicate chiar pe cele care erau deja aproape de tipărire. O fiinŃă fragilă, extrem de sensibilă, plină de imaginaŃie şi de har scriitoricesc rămas neexploatat. "Chiar mă gîndeam acum vreo două nopŃi" - îi scrie Monica Anton corespondentului ei, Ion Brad - "să vă propun un lucru mai puŃin obişnuit. Să mă luaŃi asociat la scris. Numai aşa aş putea face minuni. Singură, nu. Îmi lipseşte prea mult simŃul vital. Dar dacă aş scrie cu dumneavoastră, mamă Doamne, ce-aş mai scrie!" Aşa sa născut ideea acestei cărŃi comune, acestor "Monologuri paralele" susŃinute în compania scriitorului Ion Brad. Monica Anton dovedeşte însă chiar în paginile acestei cărŃi contrariul, şi anume o forŃă expresivă care nu poate fi decît vitală. Povestirile ei, confiate partenerului de corespondenŃă, sînt mici capodopere care o aşează în galeria marilor povestitori ai literaturii noastre, şi nu numai. Spiritul adumbrit de poveri existenŃiale al ardelenilor - umorul tihnit al moldovenilor sau cel sarcastic al regăŃenilor - spiritul fantast şi excesiv al sud americanilor - explozia în jerbe năucitoare a sufletului slav: iată cîteva dintre afinităŃile spontane ale scrisului Monicăi Anton, bibliotecara de la Blaj, suflet chinuit al locului încărcat de istorie şi măcinat de vremuri proaste prin nepăsare. Monica Anton, născută în chiar inima românismului, a lăsat cîteva pagini dedicate acestei spiritualităŃi, a publicat şi un roman, "Sufletul locului", şi s-a săvîrşit din această viaŃă mult prea devreme. Natură neliniştită, probabil chiar neurotică, nu a găsit resursele şi seninătatea necesare scrisului. Ceea ce ar fi putut deveni opera sa zace probabil în frînturi de manuscrise, în pagini de corespondenŃă neexpediată sau a plecat pur şi simplu în ceruri, odată cu sufletul ei neîmpăcat. Publicarea acestui volum de scrisori de către scriitorul Ion Brad este, fără îndoială, un gest de nobleŃe sufletească - chiar dincolo de faptul că propria sa prezenŃă în suma paginilor este probabil cea mai consistentă; totuşi, o promisiune respectată faŃă de fermecătoarea sa corespondentă, Monica Anton, un gest apropiat de abnegaŃie intelectuală. Doi oameni maturi, care pare-se nici nu s-au întîlnit vreodată faŃă în faŃă, ci doar pe tărîmul afinităŃilor elective, dar care au dăruit împreună cărŃilor româneşti o mică bijuterie epistolară şi evocativă. 8 octombrie 2000

40

Jean-Luc Domenach - "CHINA: Arhipelagul uitat"

Un om în faŃa tancurilor: imaginea şocantă, de o cinică pînă la perversă plasticitate, a făcut înconjurul lumii în 1989 pe toate canalele televiziunilor. O imagine care a făcut cunoscută PiaŃa Tienanmen, inima gulagului chinezesc, şi a transformat-o într-un simbol al luptei împotriva totalitarismului. Un document vizual tulburător, care a reîntors ochii opiniei publice mondiale asupra unui uriaş spaŃiu geografic şi politic uitat de istorie în negurile terorii. China: o imensă închisoare - aceasta este teoria de fond care a născut cartea cercetătorului francez Jean-Luc Domenach. Un volum impresionant, rodul a peste zece ani de incredibilă cercetare (avînd în vedere accesul aproape imposibil la surse şi mărturii) - o radiografie severă şi obiectivă asupra ultimei jumătăŃi de secol în China, dar acoperind în realitate un mileniu de istorie închisă în tradiŃii foarte particulare. "Studiul represiunii şi al detenŃiei te transformă inevitabil în istoric" - spune autorul, director al Centrului de Studii şi Cercetări InternaŃionale şi şef al catedrei de studii chineze, la Institutul de Studii Politice din Paris. "Căci dacă există o contradicŃie comună a sistemelor represive, aceea este că ele se definesc, cel mai adesea, drept traducerea unor valori imuabile, în timp ce nu încetează să se adapteze schimbărilor de mediu." În consecinŃă, autorul urmăreşte rădăcinile sistemul carceral chinez pînă în straturile adînci ale tradiŃiilor imperiale, acolo unde puniŃia socială avea un caracter de "reformare spirituală", iar detenŃia era foarte departe de modelul pe care societăŃile Occidentale l-au impus în epoci moderne. Sistemul legal chinez a avut în toată istoria sa un caracter proprietar, cu norme sociale, filozofice şi morale statuate, în principal, pe sacramentele confucianismului. Ruptura de aceste tradiŃii s-a produs odată cu molipsirea sistemului politic chinezesc cu ideologie sovietică şi practică politică stalinistă. Filtrul de tip comunist s-a instaurat deplin în actul guvernării în anul 1949, după ce Mao Tse Dung a încheiat victorios războiul civil, iar "Marşul cel lung" s-a săvîrşit în transformarea Chinei în Republică Populară şi "arhipelag al totalitarismului". Documentele şi mărturiile pe care le aduce Jean-Luc Domenach în lumina cunoştiinŃei publice sînt, nu de puŃine ori, cutremurătoare. Teroare - crime - samavolnicii - dictatură delaŃiune - lagăre şi muncă silnică - reprimarea tuturor libertăŃilor civile şi de conştiinŃă ignorarea şi încălcarea tuturor drepturilor omului: fundamentele sistemelor represiv totalitare. Nazismul şi stalinismul sovietic (adică originalul) au fost modelele cele mai analizate de politologi. Cartea lui Domenach adaugă conturul gulagului chinezesec pe harta totalitarismului. Îi studiază tehnicile, mijloacele efective, îi dezvăluie ororile, îl mărunŃeşte sociologic, politic, statistic, moral. Rezultatul este un dosar complet al unei aberaŃii sociale şi politice care a Ńinut un miliard de suflete în teroare şi umilinŃă timp de o jumătate de secol. Ultimul deceniu din secolul 20 a schimbat însă lucrurile destul de radical. Totalitarismul a eşuat - peste tot. Fie prin revoltă - de cele mai multe ori asistată din exterior -, fie prin uzura definitivă a actanŃilor, regimurile represive s-au prăbuşit. China, fără să-şi fi schimbat sistemul politic, a reintrat într-un sistem de relaŃii şi schimb cu lumea din jur, ceea ce a obligat-o să revizuiască serios condiŃiile interne. Sub presiunea

41

opiniei publice internaŃionale, alimentată de tot mai numeroşi dizidenŃi interni, şi din interese comerciale foarte specifice, administraŃia comunistă a Chinei a acceptat reintroducerea unui cod de referinŃă juridică mai aproape de standardele lumii moderne şi ale democraŃiei clasice occidentale. Aceste schimbări nu au mai prins actuala ediŃie a cărŃii lui Jean-Luc Domenach - sau nu-i mai fac obiectul. Dar cartea sa rămîne un document unic şi o atitudine politică pozitivă. Subiectul său - China totalitară, un arhipelag ascuns lumii secolului XX - este astăzi aproape o amintire. Sau, mai curînd: un vis urît al lumii moderne - care însă nu trebuie uitat, chiar dacă omul acela în cămaşă albă a fost în cele din urmă mai puternic decît toate tancurile, într-o bună dimineaŃă, acolo, în depărtata piaŃă Tienanmen. 18 octombrie 2000

Ion Buzaşi şi Ion Mărgineanu – "EMINESCU - Radiografii transilvane"

"Paşi ai poetului adunaŃi în cuvântul mirabil"" - îşi subnumesc autorii volumul apărut în cetatea sfîntă a Albei Iulia în anul de graŃie 2000 - singura graŃie a acestui an trist de veac fiind faptul că este "Anul Eminescu". Un bun prilej de a observa cum atunci cînd destinul unui popor ajunge în dureroasă dungă din toate cele motive pe care orice român curat la suflet le ştie prea bine, ne mai rămîne Eminescu. Poetul - şi Poezia. Cuvîntul vrăjit de puteri miraculoase şi conştiinŃa unei specii lăsate pe Pămînt cu suflet - cu inteligenŃă - cu puterea dăruirii. Cînd toŃi sportivii şi toate fotbalurile vor fi devenit peste ani doar amintiri cu numere, cînd toate bunurile lumeşti arvunite cu bani vor fi putrezit, cînd lupte pentru măriri şi coroane cu zorzoane vor ostoi în praf şi pulbere fără de glorie încă, noi, românii, vom avea numele propriu mirabil Eminescu - iar aceasta este o moştenire fără de preŃ şi fără de egal, măcar de ne va fi doar dovada că pe acest Pămîntplanetă au sălăşuit oameni - nu numai pietre, fiare şi fierătanii. "Eminescu a fost poet transilvănean" - declară George Călinescu în biografia fundamentală dedicată poetului. Este fără îndoială o afirmaŃie cu putere de metaforă. Dar, ca orice metaforă, are şi un dram de suport în substanŃa realului. "Radiografii transilvane", antologie cu texte de cercetare istorică şi literară, adună cu migală mărturii scrise, de prin arhive şi biblioteci, asupra legăturilor lui Eminescu cu spaŃiul transilvan: de la rădăcini prezumtive în familii de Iminovici ardeleni - la peregrinările junelui poet, dinspre Nistru pîn' la Tisa; de la umbra lui Aron Pumnul, dascălul cu influenŃă covîrşitoare asupra învăŃăcelului Mihail Eminovici, chiar dacă nu i-a fost direct magistru şcolar - şi pînă la alchimia inefabilă şi, iarăşi, mirabilă a folclorului transilvănean în versul lui Eminescu. Poezia populară ardelenească fiind oarecumva stratul de temelie, solul cultural, spiritual şi moral din care a răsărit miracolul eminescian. Poetul Mihai Eminescu s-a născut din chiar inima românismului. Şi cei doi autori transilvani o iau binişor pe urmele poetului, de la cercetarea în arhive a presupusului arbore genealogic, apoi pe cărări de munŃi pe care copilul Eminescu le-a luat în piept precum un vajnic urmaş de bădie CîrŃan, cu sloavă tipărită în desagă, pentru a-şi respira trecutul şi a-şi înŃelege viitorul. Întilnirea cu Blajul ("Te salut din inimă,

42

Romă mică. ÎŃi mulŃumesc, Dumnezeule, că m-ai ajutat s-o pot vedea!"), hoinăreala prin oraşele de vază ale Transilvaniei: Alba Iulia, Braşovul, Sibiul, Clujul, Tg. Mureş - dar şi prin satele şi cîmpurile unde s-a născut probabil veşnicia. Eminescu a păşit prin Bucerdea Grînoasă, prin "ara Secaşelor", la Vinegrad... pe Tîrnave şi prin Bicaz... A coborît fireşte şi prin Banatul ca o legendă a statorniciei pe aceste pămînturi... A dormit în şuri de pod şi prin chilii, ba chiar şi pe iarba luncilor şi margini de iaz. Un vajnic umblător, care s-a îmbibat încet şi sigur de sevele spirituale ale pămîntului pe care a călcat, dar nu a risipit în rătăcirile lui, ci a restituit înmiit darurile cu care a fost binecuvîntat. "Anii pribegiei lui Eminescu n-au fost mulŃi," - ne lămureşte Mihail Sadoveanu (citat în volum) cu blîndeŃea masivă a gîndului său autoritar - "dar au fost plini. Ani de trubadur rătăcitor, cunoscînd îndeaproape foamea, setea şi lipsa de adăpost, dar ani de tinereŃe şi de romantice visuri. Au fost ani cînd sufletul i s-a umplut de lumina mare a lumii libere, cînd cele dintîi cîntece, sfioase şi nesigure încă, s-au înălŃat spre stele, în nopŃile tinereŃii lui, făcîndu-l poate fericit, ca pe o privighetoare care încearcă primele ondulaŃii strălucite în primăvara vieŃii." Frumoasă imagine a anilor de pribegie - dar cred că încă mai mult decît atît, cîntec de tinereŃe romantică, hălăduirile sale transilvane l-au făcut cu certitudine să-şi găsească adevărata identitate, cea completă, de fiinŃă culturală naŃională. Oameni şi locuri din miezul născător al Ńării l-au desăvîrşit pe Eminescu cel deplin. Volumul de radiografii transilvane care ne-a sosit de la Alba Iulia este un gest de suflet, în primul rînd, dar şi o frumoasă, trudită pagină de istorie literară. Şi specialistul şi novicele găsesc în paginile acestei tipărituri informaŃii preŃioase, adunate cu eforturi greu de cîntărit, de prin toate colŃurile mai vizibile sau mai umbroase în care urmele poetul stau risipite de vreme. "Radiografii", dar şi itinerarii sentimentale; alături le stau un florilegiu poetic, semnături prestigioase de poeŃi, critici şi istorici, de azi şi de demult, filologi şi latinişti, izvoare şi izvoade, imagini frumoase şi evocatoare ale locurilor şi catedralelor sfinte acestui neam. O carte de "învăŃătură" aşadar, şi de închinăciune în faŃa memoriei lui Eminescu, care nu este numai mîndria românilor, ci şi parte din cinstea speciei omeneşti pe acest pămînt. 29 octombrie 2000

E.Y. Meyer - "Săptămîna demonilor"

Cum cititorul român nu este foarte cunoscător de literatură elveŃiană, editura "Cartea Românească" (cu, probabil, multe eforturi conjugate) a găsit de cuviinŃă să repare situaŃia, oferindu-ne un exponat semnificativ de proză - un roman: "Trubschachen", şi o povestire: "Ridicarea în rang a personajelor din roman" - împreunate sub titlul românesc: "Săptămîna demonilor", de E.Y. Meyer, un autor care îşi refuză un prenume - nu cred că şi un renume. Să explic un pic termenii folosiŃi: "semnificativ", căci avem ştiri că romanul a avut un important succes de critică şi a fost călduros adoptat şi în FranŃa, ca un vlăstar (chiar dacă tîrziu) al "Noului val" francez. "Exponat": sugerează un obiect de colecŃie, de muzeu, ceea ce proza mai sus-numită chiar este. Romanul a fost publicat întîiaşi dată cam cu treizeci de ani în urmă, fiind scris în mod evident sub înrîurirea "Noului roman" francez

43

al anilor '50 - '60. Aceaşi nevoie de a ieşi din tiparele construcŃiei clasice - persoana a doua singular ca vehicul de adresare către cititor (în cazul elveŃianului nostru, o formulă de impersonalizare: o distanŃare narativă şi o tentativă de arhetipare) - aceaşi monotonie epică, refuzul spectaculosului şi al tensiunii dramatice, ca şi la corifeii "Noului Roman" francez: tot ca la un Alain Robbe-Grillet sau Michel Butor, aceaşi dezolare-dezlînare, aceaşi oboseală şi lipsă de entuziasm, personaje fără trup şi chip, ci doar fugare, minime crochiuri. Aceaşi descripŃie obsesivă a banalului, aceaşi coborîre masochistă în infernul lucrurilor fără de căpătîi. O plictiseală desăvîrşită. Ce mai avem la elveŃianul E.Y. Mayer? "Trubschachen": un titlu plat, numele unui canton helvet - şi un călător, în schimb, fără pic de nume, vizitînd pentru cîteva zile un Ńinut înfăşurat în propria-i istorie molcomă (în paranteză fie spus: un spaŃiu geografic definitoriu pentru mentalitatea nord europeană). Un călător fără scop precizat, într-o lume cu finalităŃi existenŃiale simple. O preumblare cu iz etnografic. O descripŃie sumară şi în fraze egale a unor locuri unde nu se întîmplă mai nimic, dar se mănîncă voiniceşte "Ciorbă din coadă de viŃel, risotto cu piccata, cu salată de sfeclă roşie, sau tocană de oaie cu piure de cartofi, berner platte - sau ciorbe de hribi şi fripturi tocate cu ouă ochiuri deasupra, tăiŃei şi salate de andive, desert Melba sau salată de fructe"... etc, etc - am închis citatul care, cu mici modificări, revine ca un ritual gastro-literar sacrosant în paginile "Săptămînii Demonilor". Toate aceste plictiseli se găsesc la o primă vedere de suprafaŃă. La o mai ascuŃită vedere, sub straturile de humă plată, textul poate fi citit şi ca discurs moral mascat. Sau mai exact: un compendiu de filosofia moralei, disciplină care l-a marcat pe autor într-o biografie anterioară celei de scriitor. În liniştea unei comunităŃi sedimentate în valori tradiŃionale şi aparent imuabile, naratorul găseşte prilejul meditaŃiei asupra ideii morale. Izvorul său de inspiraŃie, dar şi de fecundă delimitare, este Immanuel Kant, pe care îl consideră întemeietor. Încet şi sigur, proza romanului alunecă în dizertaŃie - după care, într-un disperat recurs la metodă, se reîntoarce la matca narativă. Călătorul fără scop îşi ia rămas bun de la gazdele sale fără finalitate, viaŃa merge mai departe, netulburată, cu micile ei întortochieri, cu aşteptări şi conjecŃii, cu hărŃile şi meniu-urile ei turistice, cu nemuririle şi pulberea pe care o lasă locuitorilor ei. "Două lucruri umplu inima cu o admiraŃie şi cu o veneraŃie mereu noi şi mereu crescînde, pe măsură ce reflecŃia se ataşează de ele şi se aplică aici: cerul înstelat deasupra mea şi legea morală în mine" - cuvintele lui Kant, scrise în Concluzia la "Critica raŃiunii practice" şi dăltuite în piatra sa funerară după o sută de ani de la dispariŃie. Cuvinte reluate în romanul "Săptămîna demonilor", acea săptămînă de la fiecare sfîrşit de an, străjuită de sărbătoarea Sfîntului Ştefan şi izbăvită în apropierea celei a Sfîntului Ioan - o săptămînă în care credinŃe populare spun că demonii desfac pămîntului o falie - o groapă a timpului în care orice se poate întîmpla. "Cerul înstelat deasupra mea şi legea morală în mine" - după treizeci de ani de la data apariŃiei romanului "Trubschachen", în aceste cuvinte simple se lasă găsită cheia care descifrează tîlcul poveştii. Datorită acestui gînd, mult după ce mofturile modelor franŃuzeşti vor fi trecut cu totul la muzeu, iar demonii malvolenŃi vor fi fost înghiŃiŃi de propria lor văgăună - lumea arhetipală din Trubschachen şi micul său demiurg helvet E.Y. Meyer pot privi cu speranŃă spre nemurire. 5 noiembrie 2000

44

Grigore Chiper - "Violoncelul şi alte voci" sau Lungul drum al reîntoarcerii poetului basarabean către limba matcă Aveam ştiri din surse critice aflate deasupra oricăror bănuieli, că Grigore Chiper este un poet interesant. Volumul pe care vi-l propun este indexat ca fiind de "proză scurtă". Şi totuşi, mărturisesc a nu fi găsit încă vreun prozator în paginile aceste cărŃi, ci tot un poet îşi face auzit glasul, într-o formă complet neprozodică, dar care simulează cu multă convingere şi neîndoielnic bună credinŃă înfăŃişarea prozei. Simulează - dar negreşit (ne-a învăŃat cîndva Eugen Lovinescu) pentru a stimula vreodată chiar proză în toată puterea cuvîntului. Şi o face cu toată seriozitatea, încă din titlu; căci dacă vocea violoncelului este întotdeauna cea mai serioasă între toate coloraturile lemnului cu rezonanŃă - nu ştiu vreo partitură pentru violoncel în scherzzando sau triluri săltăreŃe - atunci, cu siguranŃă, proza ar fi cîntecul mărturisit de violoncel pe limba cărŃilor. Dar, deocamdată, am convingerea că definind paginile de prozator ale basarabeanului Grigore Chiper, îl voi descrie foarte bine pe poet: un peisagist sentimental şi colorat, senzual şi melancolic temperat - un impresionist aproape diafan, şi întîrziat într-o lume tot mai contondentă - un stilist fantezist cu înclinaŃii spre onirism. O lirică a gratuităŃii, a formelor emancipate de fondul lor funciar. O scriitură în propoziŃii scurte, eliptice cînd de subiect, cînd de predicat, cînd de toate cele care fac discursul fundamental al prozei definind însă, cu limpezime, înclinaŃia sau poate chiar deformaŃia profesională a limbajului poetic. Doar două dintre piesele din volum scapă de sub apăsarea lirismului incontrolabil; două bucăŃi care se bizuie dintru-nceput pe poveste şi tehnici narative minimale ("Oglinda noastră" şi "Liantul distrus"), două texte cu autentică substanŃă epică; le-aş considera deacum roadele stimulării din binomul neopozabil amintit mai deveme; dovada că simularea din exerciŃiile stilistice practicate de autor poate produce, în cele din urmă, şi proză adevărată. Cert este că, deocamdată, poezia pare a fi totuşi chemarea lui Grigore Chiper. Mai trebuie spus ceva despre limba folosită de către poet - respectiv: prozatorul poematic. Ea reflectă cu evidenŃă criza în care se află limba română de pe melegurile Basarabiei - drumul lung pe care îl are de străbătut înapoi la matcă, de la arhaismul în care a fost obligată să supravieŃuiască sub cotropirea exercitată de limba oficială a Sovietelor, iar astăzi: sub presiunea penibilă a sovietofililor care au inventat limba "naŃională" numită "moldovenească". Criză este de vîrstă - dar şi de identitate; o anumită disperare a intelectualilor şi scriitorilor basarabeni de a se racorda la filonul actual al limbii române produce prea deseori calchieri, improprietăŃi, excesivă redundanŃă, alocări fanteziste de sens sau chiar deturnări. Această pripă de integrare şi de afirmare a creativităŃii Ńinute prea mult timp sub obroc produce uneori sintaxă aiuritoare, de la amuzantă pînă la ininteligibilă; "Din neavând ce face, despăturesc reŃeta" sau "am devenit netacticos" (în loc de "lipsit de tact") "O femeie încă tânără, încă epatată" - "O vreme prietenisem cu el." şi pînă la "Odrasle prea indirijabile" - "Sinceritatea ei prea nedisimulată". A doua formă de capcană pe care graba emancipării o întinde cărturarilor basarabeni este amestecul lipsit încă de discernămînt al regionalismelor, arhaismelor şi neologismelor insuficient asimilate: "a sclipui" - "a obăjdui" sau "drumuri hopuroase",

45

candoare îngerească a limbii române uitate, dar prea alături, în pagină, de jargonul periferiei ("mişto"...) - şi împreunate cu "a murseca", "semantic", "hipertrofiere" sau jargon de specialităŃi: "profilactoriu" şi "prosector". Această mixtură face imposibil un stil, chiar dacă este născută cu limpezime dintr-o bravură lingvistică, o foame cumplită de limbă română în toate înfăŃişările ei. În fine, o ultimă pedeapsă pe care o poartă scriitorul basarabean îmi pare goana prin prea multe cărŃi la care nu a avut acces, şi pe care încearcă să le recupereze în terapie de şoc, înghesuindu-le alandala, exces de referenŃialitate, în fiecare rînd şi pagină de manuscris. O atracŃie fatală cîteodată înspre livresc şi preŃiozitatea aferentă, cărora mă voi opune chiar cu cuvintele lui Grigore Chiper: "cvasi-convins, dintr-un instinct intelectual". "Ah, cărŃilor, şi cu voi nu e totul în regulă!" mai încurcă undeva basarabeanul nostru dinamica afirmaŃie - negaŃie, după care admite: "asta e, livrescul"... Bată-l ghina! - adaug eu, într-o savoare solidară cu lungul drum al fraŃilor basarabeni către matca-mumă a limbii române, unitară şi indivizibilă. 9 noiembrie 2000

Augustin Buzura - "Drumul cenuşii"

Drumurile vieŃii mi-au scos în cale, după doisprezece ani, un roman pe care nu am reuşit să-l citesc la data apariŃiei. Am încercat - dar nu am izbutit să trec de cîteva pagini. Am amînat atunci lectura pentru vremuri mai însorite. Cînd l-am găsit acum în colecŃia "Capodopere" a editurii Gramar m-am simŃit de-a dreptul vinovat şi am hotărît să-mi răscumpăr imediat greşeala tinereŃii. Iată şi prima concluzie pe care îndrăznesc să v-o confiez: nu toate greşelile tinereŃii sînt chiar greşeli. În privinŃa valorii cărŃilor care au apărut în România ultimei jumătăŃi de secol, lucrurile nu sînt de loc simple. În primul rînd, nu ştiu cum au putut fi publicate cărŃile lui Augustin Buzura (Orgolii, FeŃele tăcerii, AbsenŃii, Vocile nopŃii şi altele), care, prin tonul şi referirile lor, erau clar o sfidare la adresa administraŃiei. O complicitate intelectuală cu cititorul, o defulare morală împinsă pînă la graniŃa sfidării politice. Un autor care reproducea onest realitatea ternă de sub luciul propagandei oficiale - personaje al căror profil moral era departe de izbînzile construcŃiei socialiste: o uşurare pentru toate creierele care refuzau spălarea şi îndoctrinarea. Un sentiment de solidaritate ascunsă între paginile unei cărŃi şi, fără dubiu, o formă de rezistenŃă intelectuală. Dar vremurile programului de defulare la domiciliu prin cărŃi s-au schimbat - astăzi oameni preferă televizorul - respectiv telenovela sau talk-show-ul. Unde e "Biblioteca pentru toŃi"? La muzeu. Ce se întîmplă cu cărŃile care au făcut gloria literaturii române prin sfidare civică? Majoritatea rămîn sfidări - mai puŃin literatură. Mi-e teamă că nici "Drumul cenuşii" nu face excepŃie. Parafrazînd o vorbă din "Criticele" lui Eugen Lovinescu, despre Rebreanu, voi spune că cel puŃin acest roman al lui Buzura este o îngrămădire de amănunte subiective fără construcŃie arhitectonică. O desfăşurare verbioasă de impresii şi autoanalize psihologice care se adună într-un soi de jurnal personal - o formă de incipienŃă literară care nu izbîndeşte să ajungă pînă la valoare estetică. Sigur că nu genul stabileşte valoarea unei proze - dar substanŃa epică, da - şi

46

conturul personajelor - şi forŃa cuvîntului - şi capacitatea textului de a urca dincolo de cuvinte în spaŃiul evanescent al evocării... "Drumul cenuşii" nu are decît o firavă substanŃă epică propriu-zisă; este mai curînd o suită de solilocvii care descriu stări de spirit aleatorii, şi fără contact, ale puŃinelor personaje - şi abia lasă a se întrezări o posibilă poveste - care nu se împlineşte însă pînă la capătul multelor pagini ale romanului. Personajele sînt, psihologic, monocorde şi sălcii, nu au relief, dispar din viaŃa cărŃii imediat ce ies din pagină. Sigur că nici aceste insuficienŃe de substanŃă nu scot cartea din literatura română - dar fraza grea ca un bolovan urcat a pagubă de un Sisif jalnic face ca "Drumul cenuşii" să se risipească, spulberat de vînturile vremurilor: "Mă privesc apoi detaşat de mine însumi, cu o curiozitate rece, dar nu ca pe o sumă de fapte şi întîmplări de la care aş aştepta altceva decît ar fi firesc, şi nici pentru a găsi contrargumente sau măcar scuze, ci doar din nevoia de a încerca să mă obişnuiesc cu acel produs inform, dezagreabil care aş fi, produs însufleŃit de o neînŃeleasă dorinŃă de puritate" Vă asigur că am ales acest citat absolut la întîmplare, dar este parte pentru întreaga scriitură a "Drumului cenuşii"; cuvînt greu ca un bolovan, spuneam, iar nu piatră pe cer - slovă încenuşată fără de aripi. Restul - ce s-a mai spus despre această carte - încercări pline de bunăvoinŃă de a o plasa sub mantii nobile prin interpretări savante de inspiraŃie lacaniană, căutarea unor straturi ascunse şi delicioase precum Complexul lui Harpagon sau Complexul Cassandrei - tot restul mi-e teamă că se prăbuşeşte odată cu fraza grea şi goală a romanului. "Drumul cenuşii" rămîne un document indirect al unor vremi aspre, în care spaŃiul cuvîntului şi al creativităŃii a fost redus pînă la precar. Mărturie pentru un timp în care cultura a inventat un cod de semnalizare extrem de complicat şi îndeajuns de şiret pentru a putea emite semnale despre propria-i existenŃă. CărŃile au fost - a cîta oară în istoria lor? - refugiul în care toate gesturile de supravieŃuire - literare sau de altă natură - şi-au găsit un adăpost demn şi înconjurat cu aura nobleŃii. Augustin Buzura, medicul psihiatru care a trecut la condei este (îl citez din prefaŃa volumului pe Romul Munteanu) "un prozator care concepuse scriitura ca un drog terapeutic de supravieŃuire." Şi Buzura - pe de-o parte - şi literatura română adevărată - pe de altă parte - au supravieŃuit cu bine, totuşi, vremurilor de constrîngere politică - sînt curios cum vom supravieŃui acestor vremuri - de goliciune absolută - şi în ce refugii, fie şi de cenuşă, ne vom adăposti. 16 noiembrie 2000

Alexandru Macedonski - un "suflet vechi" pentru eternitate

"Mai Ńii minte noaptea-n care ne-am iubit?.../ Un moment! şi-n el o viaŃă de un secol am trăit!/ (...) Eram tineri deopotrivă, visători ca Poezia,/ GraŃioşi ca TinereŃea, dulci ca două sărutări/ Care-aprind pe buze rumeni ale dragostii-mbătări?" - melancolia unei "NopŃi de Aprilie", una dintre puŃinele nopŃi duioase ale poetului Alexandru Macedonski. Se citeşte foarte bine în orice anotimp al iubitorului de poezie: sentimentalism şi nostalgie, dragoste şi tristeŃea pierderilor ireparabile. Eternul fior al iubirii: filon poetic fără de vîrstă şi fără de secătuire... ... Deşi critici literari vorbeau la jumătatea secolului 20 despre "sufletul vechi" al poetului Alexandru Macedonski, referindu-se la admiraŃia lui pentru poezia înaintaşilor

47

săi, cei care au întemeiat limba română modernă - Heliade Rădulescu, Alecsandri, Conachi, Boliac, Bolintineanu, Alexandrescu. Vîltoarea experienŃelor poetice care au făcut faima începutului de secol 20 l-a transformat în bună măsură pe Macedonski într-un poet caduc. Sfîrşitul de secol însă, cînd lumea a devenit profund nepoetică, a renăscut în oameni nevoia sentimentelor simple, fundamentale - o compensaŃie pentru durităŃile cotidianului. Înapoi la sensibilitate, chiar şi reprimată, înapoi la marile sentimente - chiar dacă încercate doar în surdina intimităŃii. Căci sensibilitatea se arată, la început de secol 21, o problemă inviolabil personală. Iar pe acest tărîm, poezia lui Alexandru Macedonski şi-a regăsit chipul, şi strălucirea cu "porŃi de topaze, cu turnuri de argint", căci este o poezie a eternei reîntoarceri la izvoarele sufletului. Citind elegantul volum apărut la editura "Cartier" din Chişinău, realizezi că Macedonski este un clasic privilegiat: chiar se poate citi astăzi fără nici un efort de bunăvoinŃă, aşa cum ne-am obişnuit să ne tratăm clasicii. "Efortul de bunăvoinŃă" înseamnă, în genere, acceptarea politicoasă a definiŃiei de manual - acceptarea ierarhiei sacrosante pe care şcoala sau opinia oficială le impun - nu înseamnă neapărat şi lectura. Ori - un clasic adevărat este cel citit de generaŃii întregi - cel care supravieŃuieşte în ediŃii noi şi în biblioteci de familie. Alexandru Macedonski are toate şansele să-şi păstreze statutul de clasic viu, cîtă vreme poezia lui atinge corzi delicate ale sufletului contemporan: "Era oraşul de-altădată/ Sub plopi de-argint, muiaŃi în soare/ o verde oază fermecată/ Cu repezi ape cântătoare." ("Rondelul oraşului de altădată") sau "E arta pură, fără fraze,/ E cerul tot de soare plin/ Talaze largi, după talaze/ E sufletescul avânt deplin/ Nu e de aur, e de raze" ("Rondelul cupei de Murano"). Şi parcă tot sufletului de astăzi (obidei din suflet...) îi vorbeşte poetul atunci cînd limba sa devine ascuŃită şi urzicătoare: "M-am născut în nişte zile când tâmpita burghezime, / Din tejghea făcând tribună, legiune de coŃcari,/ Pune-o talpă noroiasă pe popor şi boierime.../ Zile când se-mparte Ńara în călăi şi victime/ şi când steagul libertăŃii e purtat de cârciumari." Asemenea vărsări de năduf iau adus lui Macedonski gloria de poet social - şi nu de puŃine ori şi-a exersat chiar pana de pamfletar în cîmpul formal - doar aparent restrictiv - al discursului poetic. De fapt, Macedonski a evoluat continuu, limbajul i s-a metamorfozat de la volum la volum. A fost parnasian şi simbolist, romantic şi modern, conservator şi inovator. I-a anunŃat - ba chiar aş spune că i-a pregătit, în bună măsură, în poezia română pe mai marii săi moderni: Petică, Arghezi, Bacovia, Minulescu, pe alocuri chiar şi pe Barbu... ToŃi îi datorează o capacitate uluitoare de a se reinventa - şi un limbaj poetic mai bogat şi mai lipsit de prejudecăŃi - o conştiinŃă poetică puternică şi credinŃa neabătută în propria-i valoare. Călinescu, în "Istoria" sa, îl compară cu Eminescu - şi cu marii visători ai lumii: "Câte strofe din opera lui Macedonski rezistă sunt ale unui poet mare. Tot aşa de mare ca şi Eminescu, în punctul cel mai înalt atins. (...) Poezia modernă s-a pierdut în mărunŃişuri şi Macedonski e un poet de aripi mari, de patos, de atitudini. Ceva din solemnitatea străfulgerătoare a lui Dante, din sălbăticia lui Byron, din jovialitatea mistică a lui Blake (...)". Iar Nicolae Manolescu, ceva mai recent, spunea, de justeŃe: "Macedonski este întâiul nostru poet modern prin acest triumf al conştiinŃei poeziei asupra poeziei. (...) Lirica lui Macedonski e o imensă tensiune a spiritului, refuzând ceea ce i se dă şi tânjind după ceea ce i se refuză, o aventură dincolo de orice securitate a Ńărmului, în largul neliniştit al oceanului."

48

"Se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge/ şi muzele că vor rămâne amăgitoare năluciri?" - se întreabă retoric poetul - şi toată producŃiunea lui poetică, toate "NopŃile" lui încrîncenate ori seninele-diafanele "Rondeluri" răspund cu vocea limpezită de izbînda asupra timpului. Chiar dacă Emirul - spiŃă de nobleŃă spirituală - se va fi stins într-o amarnică "Noapte de Decembrie" "sub jarul pustiei", Visarea îi supravieŃuieşte în toate anotimpurile ce v-au să vie, "regină trufaşă, regina magiei", iar Alexandru Macedonski rămîne un clasic care nu trebuie cîtuşi de puŃin "redescoperit" sau "revalorificat" critic, ci, pur şi simplu, citit. 22 Noiembrie 2000

"Gaudeamus 2001": tîrg şi sîrg de carte

De cîte ori intru în vreun tîrg ticsit de carte, cu staff şi ştaif de organizare, capăt convingerea că omenirea nu va pieri într-un cataclism nuclear, ci sufocată în hîrtie tipărită. Şi în învăŃătură - altfel spus, vom expira înecaŃi în propria noastră înŃelepciune. Mă întrebam la acest tîrg de învăŃătură cam cîte cărŃi apasă pe cap de locuitor în România; despre patru americani din cinci ştiu - din Internet, cum altfel? - că ultima carte citită sau următoarea cumpărată vor fi fiind un Stephen King sau altă oroare similară, cu orori. La noi, printre alte ape totuşi, observam, la tîrg, cu coada ochiului, cum o fată frumoasă a cumpărat (studentă cu bursă, probabil!) "Paradigme moderne - autori, texte, arlechini" - iar cu cealaltă coadă a ochilor tînjeam alternativ (ca fost student stufos, harvardian, actualmente fără bursă) la vreo trei volume de "Scrieri" ale lui Kierkegaard şi la o "Istoria a ideilor politice", şi la un titlu care m-a intimidat de-a binelea: "De mortibus persaecutorum", Lactantius - ediŃie bilingvă, nu doar în latină, ca nu cumva să creadă cineva că ne pretindem în inima scolastică şi creştină a Europei, cînd noi sîntem abia la marginea imperiului, în probe. Oricum, domnişoara presupusă studentă - care a cumpărat - şi cu mine (care vă jur că aş fi cumpărat o carte de învăŃătură dacă aveam ceva bani în buzunar) am însumat, aşadar, doi din doi români care nu citesc Stephen King sau alte orori cu orori. Priveam şi restul, pînă la cîteva mii de români vizitînd tîrgul Gaudeamus (ah! iarăşi latina, ca un destin geografic inepuizabil la români, doar cam hărŃuitor) - restul, spuneam, plimbîndu-se printre standurile a zeci de edituri, grupuri editoriale şi de difuzare a cărŃii, universităŃi, fundaŃii culturale, ba chiar Ministere şi Şcoli Generale (!) cu mai nouă vocaŃie de editori, - ei bine, amestecul ameŃitor de români cu romane, dicŃionare, manuale, anuare, îndreptare pentru învăŃare de minte m-a convins încă o dată că, în ciuda aparenŃelor, românii au încheiat un mileniu şi un secol "subt" cărŃi - cum poate ar zice un ilustru cronicar al timpului său. Mesajul de afiş al ediŃiei 2001, de-acum internaŃionale, a Tîrgului Gaudeamus este un cititor într-o sticlă: "SalvaŃi cărŃile, şi lectura, şi învăŃătura de carte - adică, sufletele noastre" pare a ne spune desenul transparent precum disperarea eşuaŃilor pe insule pustii, în mări prea depărtate - nu ştim încă la cine va ajunge acest SOS, şi nici cine va salva sufletele noastre de pierduŃi cititori. Dar mai spun celor care au intrat la Tîrgul internaŃional de carte Gaudeamus, ca şi celor care vor intra la ediŃiile viitoare: nu vă simŃiŃi umiliŃi că nu aveŃi decît o viaŃă şi nu

49

veŃi putea citi, vreodată, tot ce s-a tipărit măcar în Ńara asta. Trec oamenii - cărŃile rămîn. CărŃile trebuie să ne copleşească, măcar la număr, pentru că ele, nu oamenii - nici androizii, nici televiziunile sau bancomatele, ci ele, cărŃile, sînt depozitarul civilizaŃiei omeneşti şi au vocaŃia de a duce această omenire mai departe. 5 decembrie 2002

Paul Goma - "Altina, grădina scufundată"

Nu întîmplător probabil - nimic nu este întîmplător! - nu de mult mi-a parvenit o carte căreia i-a sosit sorocul să fie pomenită în această Săptămînă a patimilor; nu patimile după Scriptură, ci după întîmplările lumeşti care au încărcat memoria noastră - individuală şi colectivă - cu săptămîna sfîntă a revoltei. Nu întîmplător, căci acest om, cu întreaga-i biografie şi toate cărŃile lui, are legătură directă cu ceea ce s-a întîmplat în România acelui decembrie al anului 1989. Paul Goma a fost - şi probabil va rămîne - simbolul disidenŃei intelectuale în Romania. Nici pe departe singurul - dar cu siguranŃă cel mai cunoscut, cel mai mediatizat. Paul Goma a apărut într-o vreme cînd Estul comunist îşi alegea eroii dintre intelectuali - sau măcar şi-i căuta printre ei, cu certitudinea că "intelighenŃia" unei Ńări va produce izbăvirea: de totalitarism, de ideologii mincinoase, de mediocritate, de noua burghezie roşie. Intelectualii erau cei în care toată suflarea Estului Europei îşi pusese speranŃa răsturnării unor regimuri vinovate şi a unui sistem condamnat de propria-i istorie. Dacă ar fi fost numai SoljenîŃin în Uniunea Sovietică - sau numai Havel în Cehoslovacia sau numai Heim cu domiciliu forŃat în Germania de Est - şi ar fi fost îndeajuns ca şi în România să răsară un intelectual, un scriitor care să devină stindard de luptă. Numele său a fost, de la Mişcarea Chartei `77: Paul Goma. Un destin al prigoanei, acest basarabean strămutat, alungat, desrădăcinat în propria-i Ńară, apoi desŃărat de-a dreptul. O biografie a coloniilor de muncă, a domiciliilor forŃate, a lagărelor şi închisorilor. Un hăituit al pămîntului, bîntuit şi ajuns de blesteme, pe care s-a născut - mai tîrziu: un răzvrătit, un nesupus civil, un iconoclast. CărŃile sale: niciodată ficŃiune pe de-a-ntregul, ci scrîşnete aprigi şi disperate în faŃa unui timp şi destin în derivă. "Altina - grădina scufundată" este o încercare foarte personală de geografie ameliorată: o utopie, intratabilă ca toate utopiile, poate o minune a lumii precum Grădinile Semiramidei, dar imaginată într-o mlaştină de nesecat. Această imagerie simbolică încheie un jurnal - încă un jurnal, ca toate cărŃile lui Goma: "Orice-ai face, oricît te-ai strădui să inventezi, ai să cazi mereu pe fapte, pe oameni, pe stări existente, întîlnite aievea, într-un moment sau altul." - îşi mărturiseşte cu oarece resemnare autorul - chiar dacă şi în acest volum mai speră că "mîine, poate mîine" se va apuca de ficŃiune, de un roman ca oricare altul, departe de amintirile care îl hărŃuiesc, eliberat de umbrele lor şi în împăcare cu propria sa existenŃă. SperanŃe deşarte; ele nu vor fi devenit încă realitate - iar autorul nu se va îmbrăca probabil niciodată în veşmintele împăcării, tot aşa cum Altina, grădina scufundată, nu va fi altceva decît o grădină simbolică şi utopică, de neconstruit. Prea multă suferinŃă în viaŃa

50

acestui om - prea multă neîmpăcare - prea multe trădări şi prea multe resentimente îi încarcă sufletul pentru a mai ieşi la limanul unei grădini, fie chiar şi scufundată, fie chiar şi botezată cu speranŃă biblică. Dar în ciuda numelui serafic, volumul este un panegiric din care nici unul dintre contemporanii lui Goma nu scapă cu faŃa curată. O lume de pucioasă şi smoală - o populaŃie de monştri cu două feŃe, ambele hidoase în minciună, nestatornicie şi făŃărnicie. O lume pe care Paul Goma a părăsit-o - şi o lume din care Paul Goma a fost izgonit. Scriitorul se simte trădat de prieteni de-o viaŃă, înşelat de oameni în care a crezut, vîndut de caiafe de toate naŃiile şi culorile pămîntului. Un specialist ar găsi poate în aceste pagini niscai simptome de paranoia (aşa cum destui confraŃi au convingerea că au găsit în "Jurnalul" lui, publicat cîŃiva ani în urmă); la o privire mai atentă, judecînd măcar unele dintre faptele dovedite - cum ar fi de pildă topirea (de către editură) a unui întreg tiraj de carte semnată de Goma la "Humanitas", înainte de orice tentativă de difuzare (întîmplare a anilor `90, nu din epoca "odioasă"!) nici un cititor onest nu-i va refuza autorului dreptul la replică şi la autoapărare, înainte de a-l condamna drept caz patologic numai după expertiza celeilalte părŃi. Din păcate, această replică este uneori nepermis de violentă - limbajul şi aşa cam slobod al lui Goma ajunge cîteodată la inacceptabil - adică în aceea zonă unde nu mai avem text şi textualitate, ci psihoză şi defulare. Dar partea cea mai tristă a acestei cărŃi nu este furia, ci singurătatea - pustiul care se poate lăŃi în jurul unui om altcîndva adulat. Prietenii - "monicii" sau "ieruncii" sau "douăzeci doi-iştii" (nomenclatorul lui Goma) - care se dovedesc pentru el feŃele unor monezi calpe. Falşi tovarăşi de credinŃă, de suferinŃă, de bătălie. Oameni care apar în voie şi dispar la mare nevoie. Descurajant, în această carte, dincolo de cuvinte, în dedesubtul sudalmelor şi încrîcenărilor autorului, este probatoriul că o conştiinŃă a neamului românesc - chiar dacă fiinŃă umană supusă greşelilor de multe feluri - poate fi aruncată la coşul istoriei atunci cînd interesele imediate de para-grup se schimbă într-o altă direcŃie a vîntului. Paul Goma continuă să existe şi să scrie. Însingurat şi pustiit, acrit şi amărît, cu sufletul plin de catran şi limba plină de venin. O voce în pustie - o conştiinŃă obosită şi resemnată. O amintire a vremurilor cînd "intelighenŃia" era o mîndrie a acestui neam - în solidaritate şi speranŃă de izbăvire. O amintire ca acel decembrie, din acel an 1989. 5 decembrie 2000

Ioan Adam - "Panteon regăsit"

Titlul complet al cărŃii semnate de criticul şi istoricul literar Ioan Adam este: "Panteon regăsit - o galerie ilustrată a oamenilor politici români", şi a apărut cu doar cîteva zile în urmă la editura "Gramar" (decembrie 2000 - nn). "Cîteva zile în urmă" înseamnă între graniŃele unui deceniu împlinit de cînd poporul român a redescoperit spaŃiul libertăŃii politice - a redescoperit libertatea expresiei şi a opiniei, şi-a recucerit dreptul la opŃiune într-un stat democratic, organizat în tradiŃionalul sistem de guvernămînt pluripartinic. Un deceniu de cînd partidele tradiŃionale româneşti făuritoare de istorie au reînviat în România, după o adîncă letargie.

51

Şi tot un deceniu de cînd, "după atîta frig şi zloată", au explodat pur şi simplu în spaŃiul public atitudini şi reacŃii individuale sau de grup, care au reuşit să creeze un adevarat haos - politic, economic, social, cultural. Un deceniu în care societatea românească s-a trezit, după noaptea cea mai lungă a unui Decembrie, într-o aiuritoare lipsă de criterii. Un deceniu al libertăŃii politice - dar şi al imposturii, al anarhiei, al banditismului, al intoxicărilor de tot felul. Intoxicarea cea mai substanŃială s-a produs în informaŃie politică. Pe de o parte, moştenirea psihologiei de tipul "Fermei animalelor" a lui Orwell: "Patru picioare - bun, două picioare - rău", atitudine propagandistică a unui partid care a compromis sistematic decenii la rînd tot ce era în afara propriei ideologii. Exploatarea acestui tip de falsificare a istoriei a continuat şi după '89 din interese politice şi economice foarte precise. Pe de altă parte, insuficienŃa culturii politice după 50 de ani de cenzură, ca şi semidoctismul, altfel mereu bine intenŃionat, al diverselor medii în proaspătă ebuliŃie, au creat noi confuzii şi nedreptăŃiri asupra oamenilor şi istoriei acestor locuri. Panteonul regăsit al lui Ioan Adam este una dintre puŃinele cărŃi ale acestui deceniu care reuşeşte să reintroducă criteriile atît de necesare în judecata istorică. Una dintre rarele cărŃi care izbutesc să repună istoria în adevărul său. "Panteonul" pe care ni-l propune Ioan Adam găzduieşte şi onorează figuri reprezentative ale politicii autohtone de la începuturile istoriei moderne româneşti şi pîna la momentul de disoluŃie intervenit după cel de-al doilea război mondial. O carte esenŃialmente politică, dar complet dezinhibată psihologic şi ideologic, şi în afara oricărui partizanat, care scrutează - în cele din urmă - chiar istoria României de pe poziŃii susŃinute de surse autentice şi impune, prin rigoarea şi substanŃa analizei, o corectă judecată istorică. Autorul operează revalorificator pe două planuri: o suită de portrete-monografii ale unor vîrfuri de generaŃii politice, de la cei născuŃi de anul 1848 şi pînă la cei dintre care au plătit cu viaŃa credinŃele lor în închisorile comuniste. Pe alt plan, Ioan Adam ne propune texte semnate de aceşti diriguitori de Ńară - cele mai multe la prima re-editare, practic, aşadar, inedite pentru cititorul de astăzi. În acelaşi spirit, reîntregeşte biografii ciuntite preventiv de cenzori noi la timpuri noi, luminează faŃete esenŃiale şi aproape necunoscute pînă acum - în special, cazurile unor mari scriitori români care au fost în egală măsură oameni politici de reală influenŃă. Monografiile compuse de Ioan Adam sînt construite cu un scrupul desăvîrşit al rigurozitaŃii demonstraŃiei: nici un enunŃ neacoperit de dovezi imediate, nici o judecată nesusŃinută de fapte probate documentar - autorul îşi refuză orice improvizaŃie speculativă, şi orice prezumŃie cazuistică. În acestă privinŃă, atitudinea şi mijloacele sînt ale istoricului profesionist, prob şi onest. În plan stilistic, Ioan Adam este scriitorul înnăscut şi exersat: plin de vervă, colorat şi sugestiv, încărcat de cultură asimilată organic, cu un vocabular bogat şi inspirator, eminamente formativ, care îşi desăvîrşeşte demonstraŃiile ştiinŃifice cu spirit creator, leagă "alianŃe ideologice" (cum definea Tudor Vianu citatele) cu cele mai înalte spirite ale culturii române. Autorul ştie - are harul - să transforme informaŃia într-un recital al spiritului literar. Oamenii reaşezaŃi în Panteonul pe care îl merită nu au fost întotdeauna egali cu ei înşişi. Vremuri grele şi uneori tulburi, influenŃe nefaste şi întunecări personale i-au făcut chiar şi pe aceşti titani să greşească, deseori. Dincolo de relevarea unor calităŃi umane şi talente excepŃionale incontestabile, care îi fac pe aceşti ctitori de istorie, eligibili într-un

52

Panteon naŃional, Ioan Adam consideră de justeŃe două criterii esenŃiale pentru obiectivarea judecăŃii istorice asupra acestor oameni: interesul naŃional - înŃelegînd prin acest concept raportarea la nevoile întru fiinŃarea neamului vorbitor de limbă românească, indiferent de graniŃele stabilite de capriciile istoriei - şi responsabilitatea civică - un complex de atitudini privind binele public, existenŃa fiinŃelor concrete, alcătuitoare de neam, dincolo de provenienŃa lor socială sau stare materială. Acestui examen de conştiinŃă îşi supune autorul cărŃii busturile de bronz însufleŃit cu care îşi populează Panteonul. Şi produce - aşa-zicînd - un precedent benefic: propune, justifică şi validează astfel nişte criterii valorizatoare precise şi inatacabile, care au lipsit din istoriografia românească nu un deceniu - cel din urmă -, dar chiar o jumătate de veac. Aşadar: istorie - portretistică politică şi literară - analiză şi raportare sintetică - stil şi obiectivare - texte inedite de o valoare inestimabilă pentru cultura română - o carte de adevărată şcoală politică şi civică. 10 decembrie 2000

Eric Hobsbawm - "O istorie a secolului XX – Era extremelor"

Şi uite aşa, zi cu zi - dimineaŃă, la prînz şi seară - s-au încheiat o sută - şi încă unul ani de istorie. Deja spunem cu admirabilă detaşare "secolul trecut", vorbind, în fapt, despre viaŃa noastră de mai ieri, de mai alaltăieri. Şi nu e uşor să te trezeşti peste noapte într-atît de istorie - cînd Ńi-ai culcat obrazul, la ceas de odihnă, într-o contemporaneitate atît de transparentă, încît nici nu s-a lăsat observată ca atribut de viaŃă. Mă întremează doar gîndul că istoria îşi are rostul ei major: este piatra de temelie pe care se aşează ziua de astăzi şi, uneori, fereastra spre ziua de mîine. "Uneori" - cînd sîntem destul de înŃelepŃi să ne ascultăm istoria. Cînd nu: toate ferestrele sunt zidite. Eric Hobsbawm o spune într-un fel foarte plastic, argumentîndu-şi cartea despre secolul XX: "Distrugerea trecutului sau mai degrabă a mecanismelor sociale care leagă experienŃa contemporană a cuiva de cea a generaŃiilor anterioare este unul dintre fenomenele cele mai caracteristice şi cele mai ciudate ale sfârşitului secolului douăzeci. MulŃi tineri - bărbaŃi şi femei - de la sfârşitul secolului [20] trăiesc într-un prezent continuu, lipsit de orice legătură organică cu trecutul. Acest lucru îi face pe istorici, a căror îndatorire este să ne amintească ceea ce alŃii uită, mai importanŃi la sfârşitul celui de-al doilea mileniu decât oricând înainte." Şi istoricul crede astfel, deoarece, după cum a arătat secolul XX - al barbariei, judecînd după distrugerile uriaşe pe care omenirea şi le-a provocat - numai memoria, şi o conştiinŃă a memoriei mai pot salva civilizaŃia umană de la dispariŃie. Omenirea ori va fi conştientă de răul pe care l-a produs în secolul XX (şi în toată istoria sa) - ori nu va mai fi deloc; mileniile următoare nu vor mai fi înregistrate nici de istorici, dar nici măcar de calendare - electronice, atomice sau săteşti. Vor fi mileniile prafului de stele. Eric Hobsbawm a aşternut într-o carte voluminoasă o istorie foarte personală a secolului expirat. "Scurtul secol XX" - îl numeşte, inspirat de către unul dintre colaboratorii săi. Un secolul care începe - în sistematizarea autorului - odată cu primul

53

cataclism societar global - 1914 şi Marele Război - şi se sfîrşeşte în jurul anului 1990, şi reformularea completă a relaŃiilor mondiale după dispariŃia Uniunii Sovietice. Istoricul de profesie, avînd în spatele său o echipă numeroasă de experŃi-consultanŃi în domenii foarte variate, consideră metodic orice întîmplare ce îi pare a avea un minim de semnificaŃie pentru perioada analizată. O perspectivă globală, raŃională şi informată, o călătorie captivantă pe firul întîmplărilor, un adevărat spectacol al conexiunilor. Cartea este o performanŃă intelectuală. Nu doar istorie pură, ci şi economie politică, politologie, sociologie, statistică, istorie culturală şi poveşti despre arte şi pop-rock... PuŃini istorici sînt dăruiŃi şi cu harul comunicării. Eric Hobsbawm are rigoarea specialistului şi charisma învăŃătorului înnăscut. În istorisirile lui se amestecă glasul sobru al documentelor şi timbrul nostalgiei amintirilor personale - împletire care dăruieşte cărŃii un farmec aparte. Pe de altă parte, mă simt dator să avertizez că nu este o lectură pentru cititori de grad zero - ca să zic aşa - în materie de istorie. Multe afirmaŃii din carte stîrnesc, ba chiar solicită o judecată susŃinută obligatoriu de un fond serios de cunoştiinŃe prealabile. Eric Hobsbawm este incitant - în toate sensurile posibile. Cititorul său trebuie să fie negreşit unul deja avizat. Cartea nu este un manual de istorie - ci un eseu asupra istoriei. Drept care, sînt necesare prudenŃă şi discernămînt în preluarea perspectivelor sale - alteori chiar respingerea lor. Un exemplu de hazardare îl reprezintă de pildă unele afirmaŃii asupra istoriei României în secolul XX. Spune autorul la un moment dat, consemnînd urmările primului război mondial şi constituirea celebrului "cordon sanitar" împotriva bolşevismului, din care făcea parte şi "o Românie mărită enorm, dublată prin adăugiri din teritoriile ungare şi austriece ale imperiului habsburgic şi ale Basarabiei ex-ruseşti." (!) Sau, puŃin mai departe: "România a fost mărită într-un conglomerat multinaŃional" (!!). AfirmaŃii stupefiante pentru un istoric profesionist. Dar asemenea oameni au capul mai încărcat cu date decît un computer şi nu de puŃine ori informaŃiile introduse sînt pur şi simplu frauduloase - dacă maşinile nu pot fi perfecte, ce aşteptaŃi de la oameni supuşi prin născare greşelii? Şi cred că mai vinovaŃi decît autori laborioşi precum Hobsbawm pentru circulaŃia unor informaŃii deviate despre România sîntem chiar noi, românii, care nu am ştiut (cam niciodată) să ne facem cunoscută în lume adevărata poveste ca neam, şi ne complacem şi astăzi într-o imagine - într-o situaŃie! - de toleraŃi ai istoriei şi ai continentului european. În fine, sper să avem un mileniu înaintea noastră să vorbim despre erorile săvîrşite în cele anterioare, şi mai ales în cel din urmă secol, al douăzecelea, care "a înălŃat cele mai mari speranŃe nutrite vreodată de omenire şi a distrus toate iluziile şi idealurile" - cum spunea Yehudi Menuhin, citat de Hobsbawm. Care îşi încheie impresionantul volum (la propiu şi la figurat) cu vorbele: "Nu ştim unde mergem. Ştim doar că istoria ne-a adus în acest punct (...) şi mai ştim şi din ce cauze. Dacă omenirea urmează să mai aibă un viitor (...), acesta nu se poate face prin prelungirea trecutului sau a prezentului. Dacă încercăm să construim cel de-al treilea mileniu pe această bază, vom eşua. Iar preŃul eşecului, adică alternativa la o societate schimbată, este întunericul." 22 decembrie 2000

54

Eminescu în Ianuarie Dacă ar trebui să facem un pachet cu ceea ce a mai rămas din România - sigur, nu un pachet de pus la poştă, ci unul virtual, poate pentru vreo expediere intergalactică - pe Eminescu întreg l-am mai avea. Din ceea ce mai reprezintă România cea adevărată şi unică. Nu numai pentru că Eminescu strînge toată poezia esenŃială din cultura română: şi învolburarea romanticilor, şi delicateŃea liricilor, şi presimŃirile misticilor, şi joaca fabulatorilor - dar păşeşte dincolo de poezie, înălŃîndu-se spre infinire, ca la Brâncuşi, sau în aerul purităŃii spirituale, ca la Enescu; dar mai adună şi forŃa htonică a pămîntului de naştere, ca în paginile lui Slavici sau Agîrbiceanu, şi pasiunea mistuitoare, ca la Rebreanu, şi plutirea în lumea din vis a lui Tonitza sau cea a lui Bălaşa, şi legături trainice şi neprimejdioase cu Axa lumii, aşa ca în Creangă sau Eliade; cine va căuta cu aplecare în tot ce-a scris Eminescu va găsi pînă şi sarcasmul nemilos al lui Caragaiale, dar alături de înŃelepciunea blîndă, fără de radicalităŃi, a lui Blaga, gînditorul... Eminescu închide, numai el, tot ce a născut mai bun cultura română - de dinainte, şi, în chip ciudat: de după el; dacă tot restul în afara scrisului de Eminescu s-ar pierde, şi praf şi pulbere sar alege din conturul românesc de pe hărŃile şi suprafaŃa pămîntului, încă cineva, urmaş din cine ştie ce nebuloasă, înzestrat cu inteligenŃă şi sensibilitate, descifrîndu-l cumva, cîndva pe Eminescu, va putea înŃelege ce popor şi ce cultură vor fi trăit în jurul acestei fiinŃe. Şi încă n-ar fi totul: căci Eminescu este limba română. Limba cultă, şi de suflet, a poporului român, ajunsă în vîrful ei de potenŃialitate expresivă. Vîrful pe a cărui înălŃime vorbirea unui popor este gîndire - este organizare riguroasă într-o ordine naturală precum logica formală a matematicilor, dar şi putere evocatoare, pe toată scara emoŃiilor umane, de la extaz pînă la agonia pe care le poate simŃi sufletul omenesc. Eminescu este limba română - tot aşa cum limba română este poporul român. Un mister al facerii: oricîtă ştiinŃă s-ar aduna în capetele noastre de prea mici trecători pe acest pămînt, tot nu vom desluşi pe de-a-ntregul cum, şi de ce, fiecare popor a fost blagoslovit cu o altă anume limbă, întocmai după chipul şi asemănarea sa... Neamul românilor a fost dăruit cu Eminescu: un sipet fermecat pentru păstrarea întregii limbi române, cu toată bogăŃia ei, şi întreaga ei bună cuviinŃă, şi toată înŃelepciunea ei - iar dacă pe Eminescu îl vom face uitat, şi nu vom mai şti a-l înŃelege pre limba lui şi-a noastră - pe noi, popor şi Ńară, ne vom face uitaŃi, spulberaŃi în cele patru zări fără de graniŃe, dar şi fără de amintire. 25 decembrie 2000

Alexandru Nemoianu – "Bucureşti. Puccini 4 şi împrejurimi" Anii din urmă (`90) ne-au adus, printre altele, un adevărat potop de texte. Limba română a început să producă în cantităŃi care reprezintă vîrfuri de adevărat record. Se vorbeşte în spaŃiul public, se scrie şi se tipăreşte într-un an cît în zece de alte vremuri. Incredibil de multă omenire se simte chemată să lase o urmă scrisă pe acest pămînt. Este, fără îndoială, un semn al libertăŃii individuale şi al respectului de sine pe care vorbitorii de limbă română le-au dobîndit.

55

Printre cei care se fac auziŃi astăzi mai la largul lor sînt şi românii care, dintr-un motiv sau altul, au emigrat. Editura "Paralela 45" ne propune chiar o colecŃie numită "CărŃile exilului". Alexandru Nemoianu nu intră cu precizie în definiŃia "exilatului", atîta vreme cît soarta de emigrant, "reaşezat" îşi spune el însuşi, şi-a ales-o prin liberă voinŃă. Nimic din biografia sa de pînă la plecarea definitivă prin Americi (în anul 1982) nu a fost de natură să îl oblige la acest gest extrem, de înstrăinare de Ńara în care s-a născut. Nici o persecuŃie politică nu a atîrnat deasupra capului său de cetăŃean român. Nici măcar descendenŃa dintr-o clasă de mijloc înstărită, bine privilegiată material înainte de râzboi, nu i-a adus (printr-o bizară excepŃiune a soartei) necazuri majore: "Bucureşti. Puccini 4 şi împrejurimi" înseamnă istoria unei familii cu rădăcini bănăŃene, implantată pe o stradă de fostă mahala bucureşteană, temeinici "apropitari" care nu au fost azvîrliŃi în stradă, nu au fost arestaŃi, nu au fost trimişi la Canal. Casa din Puccini 4 a rămas în picioare şi în proprietatea familiei pînă astăzi şi a fost, în tot timpul greu al perioadei populare sau socialiste, un refugiu "tribal" (expresia îi aparŃine chiar autorului). Resentimente naturale - de clasă - i-au făcut, desigur, pe toŃi membri clanului să urască proiectul comunist şi redistribuirea socialistă - dar "exil" e totuşi prea mult spus pentru situaŃia de astăzi a fostului licean "caragielist" şi absolventului de "istorie" Alexandru Nemoianu. Exilul este totuşi rezervat celor pedepsiŃi cu înstrăinarea - locuitorul nostru din împrejurimile fostei gropi a lui Ouatu' a ales de drag New York-ul pentru cea de-a doua parte a vieŃii sale. Oricum, această carte este un jurnal de familie interesant. Deşi prea aglomerat de nume şi detalii care se dovedesc complet nesemnificative, deşi nu dezvăluie (cu rare excepŃii) biografii pilduitoare - deşi nu se constituie într-o mărturie de conştiinŃă, paginile de memorie activă a unui trecător prin Bucureşti-ul ultimei jumătăŃi de secol au cel puŃin valoarea unui realist album fotografic - aceea atitudine reproductivă onestă de pe vremea alb-negrului, cînd pozele de familie, franjurate pe margini şi cu simplificări tonale inevitabile, erau cu adevărat credibile, duioase şi parcă destinate veşniciei. Colorizarea care ne-a podidit astăzi este în general o minciună sfruntată şi sfidătoare. Pentru a nu crea confuzii, mă opresc aici cu analogia imagistică: nu veŃi găsi poze în cartea lui Alexandru Nemoianu - dar veŃi întîlni descrierea credibilă a unui Bucureşti care, prin forŃa nefericită a împrejurărilor, nu mai există. Un cert farmec al istorisirii (fără asumarea de veleităŃi literare din partea autorului - mă grăbesc să precizez) - un talent real de portretist, încă insuficient şlefuit, şi o memorie foarte bună vă vor prilejui o lectură agreabilă - amar nostalgică pentru vechii bucureşteni, poate inspiratoare pentru mai noii locuitori (deşi, sincer. am dubii serioase că noii veniŃi au vreun gind de perspectivă pentru oraşul pe care l-au invadat). Chiar şi cetăŃeanul româno-american Alexandru Nemoianu, cu tot dispreŃul său de clasă şi castă pentru schimbările aduse oraşului de către administraŃia zisă comunistă, recunoaşte, privind capitala României în 1999, cu răceala observatorului distant, că "Bucureştiul a pierdut 'clasa' pe care o avea pînă în 1982; (...) Majoritatea populaŃiei (şi oricum segmentul cel mai vizibil) o reprezintă neamuri proaste venite din tot locul. łopenia şi mîrlănia sunt la loc de frunte cu tot cortegiul lor de dezastre. Se poate spune că Bucureştiul s-a 'mahalagizat' endemic. (...) În momentul de faŃă, Bucureştiul este fără busolă." Fireşte, nu trebuie să subscrieŃi acestor păreri - doar să comparaŃi şi să tot votaŃi. 18 ianuarie 2001

56

"Timpii dintîi ai Unirii" "Pe vremurile acelea, şi pînă mai încoace, nu esistau în Ńară nici şosele, nici poduri peste gîrle; la cea mai mică viitură de ape comunicaŃiile încetau, la malurile lor stau carele şi căruŃele adunate ca la bîlci, cîte o săptămînă, aşteptînd să scadă apa, să poată trece.. Cine-şi mai aduce aminte astăzi de noroiul adînc de un cot din zăvoiul Orbului, sau de vestitul Codru HerŃii în care pocneau picioarele cailor şi lăsau tipar la fiecare pas! MulŃi ieşeni poate că n-au uitat timpii dintîi ai Unirii Principatelor cînd, pentru a veni Toamna la Cameră la Bucureşti, luau mai bine drumul pe la CernăuŃi, Lemberg, Viena şi Pesta, de unde se puneau în vapor şi veneau pe la Gurgiu, decît de a veni de-a dreptul pe la Focşani şi Buzău." La vremurile acelea: "În epoca de tranziŃie, prin care a trebuit să trecem ca să ieşim din starea de umilinŃă în care eram căzuŃi şi să ne ridicăm la o viaŃă civilă şi politică, am putut avea multe şi mari decepŃii, am putut întîlni în cale fel de fel de caractere: oameni, unii slabi de înger, care la momentul chemării au lipsit de la datoria lor, alŃii - regretînd o stare de lucruri în care trăiseră, care le convenea şi le profita poate, se uitau cu dor la trecut; am văzut pe mulŃi îngîmfaŃi de succesele naŃiunei, la care nici cu gîndul nu gîndise, dar îşi atribuiau lor tot meritul (...) Am putut vedea oameni orbiŃi de invidie sau de ambiŃie care nu au cruŃat nici intriga, nici clevetirea, pentru a ajunge sau pentru a se suŃine la putere sau la favoare, sau pentru a-şi face popularitate." La vremea aceea: "Numele de român nu trecea încă dincolo de CarpaŃi şi de Dunăre; mulŃi dintre tinerii noştri aflaŃi la studii la Viena, în Munich sau în Paris se credeau umiliŃi de-a aparŃine unei naŃionalităŃi necunoscute în lumea europeană. Le era ruşine chiar de numele lor de familie şi de botez; fii lui Ion, lui Gheorghe sau ai lui Ilie se porecleau Ioanidi, Gheorghiadi şi Iliadi, crezînd ca Ńiganii că lulelei, dacă i-o zice pipă, românul n-o s-o cunoască. Chiar francezii, în mijlocul cărora trăiau sute de tineri români, ne numeau valac şi moldav, sau cu un singur cuvînt: moldovalac, iar Ńării: Moldovalachie. Astăzi, numele de român şi Românie, ca naŃiune şi ca stat, sunt cunoscute în toate colŃurile lumii civilizate, şi orice fiu al patriei îl poartă cu mîndrie." La toate vremurile: "De natura lui, românul este modest, chiar sfiicios, aş putea zice; şi de i se poate imputa ceva, ar fi că nu are destulă încredere într-însul. El preŃuieşte mai mult decît pare; nu este nici lăudăros, nici pretenŃios. Ori de cîte ori am văzut un fanfaron, un om care se crede mai mult decît este, un om care să pretindă că le ştie şi le poate pe toate, am avut ocazia să mă conving că era viŃă de străin." La apuse timpuri: "Plăcută este tinereŃea cu cortegiul ei de luminos şi înflorit de cugetări înalte şi iluziuni plăcute, şi frumoasă a fost tinereŃea oamenilor generaŃiei din care am făcut parte, generaŃie care a trăit cu mintea aŃintită la fapte mari şi patriotice, plină de speranŃe, de credinŃă în Dumnezeu şi în viitorul României." - Ion Ghica, într-un volum de scrisori schimbate cu Vasile Alecsandri, despre timpurile dintîi ale Unirii Principatelor, despre generaŃia paşoptiştilor, despre o Românie care se aduna cu greu din bucăŃile mici în care fusese fărîmată de o istorie mai ales potrivnică sufletului românesc. Sîntem foarte departe de acele timpuri - dar locurile sînt aceleaşi. Cît despre oameni... Recitind astăzi aceste fermecătoare pagini, pline de înŃelepciune, cumpătare a judecăŃii şi bună cuviinŃă, parcă simŃi că avem încă de luptat cu aceleaşi umbre - nesfîrşite,

57

insidioase, încăpăŃînate. CredinŃă să fie - în Dumnezeu şi "într-însul", românul, cum zice Ion Ghica - că le-om duce noi pe toate şi-n aste vremuri... 24 ianuarie 2001

Marin Mincu - "Intermezzo"

Marin Mincu este unul dintre acei intelectuali obsedaŃi pe viaŃă de propria lor condiŃie. O specie distinctă în interiorul speciei intelectualilor: fiinŃe care nu se pot desprinde de observarea propriei interiorităŃi în nici o împrejurare a existenŃei lor. Naturi neliniştite, se raportează instinctiv şi continuu la universul înconjurător, şi tot universul se revarsă în sufletele lor, alcătuind un depozit uriaş de memorii, standarde, ecuaŃii sufleteşti, dileme în mare majoritate intratabile -, îndoieli, trufii, angoase şi superbii. Un amalgam de nedizolvat, o sevă care naşte la rîndu-i o viaŃă paralelă cu existenŃa fizică propriu-zisă. Asemeni lavei vulcanice, acest amalgam de idei tinde să debordeze în suprafeŃe de contact cu lumea exterioară. Asemeni revărsărilor vulcanice, complexul narcisiac izbucneşte pe neaşteptate, fără putinŃă de zăgăzuire, este un spectacol care are nevoie de strălucire, dezvoltă temperaturi înalte şi produce scîntei. Acesta este în esenŃă profilul intelectual şi literar al lui Marin Mincu - poet şi prozator, lingvist şi traducător, spirit erudit cu rădăcini nobile în solul latinităŃii. "Intermezzo" a fost prima sa proză substanŃială, publicată în 1984, cînd a purtat eticheta de "roman". EdiŃia a doua, revizuită, pe care o publică acum editura Gramar, a pierdut această categorisire. Nu cred că Marin Mincu şi-a trădat astfel convingerile - dar cred că a înŃeles pur şi simplu că proza sa nu este romanescă decît prin extensie. De fapt, nici o altă definiŃie clasică nu este perfect acoperitoare pentru textele sale. În plus, am bănuiala că a renunŃat la orgoliul de a scrie roman altfel - constatînd probabil că într-un peisaj literar atît de diversificat ca cel de astăzi, lupta cu categoriile nu mai are sens. Textul literar trăieşte pur şi simplu - în orice format şi în orice mediu cît de cît prielnic lecturii. "Intermezzo" s-a născut din dorinŃa evidentă a autorului de a se racorda la experienŃele modernităŃii literare. FormaŃia sa de lingvist şi preocupările pentru semiologie (în paranteză, vă rog să observaŃi cum structuralismul a fost pentru cei care s-au molipsit o influenŃă pe viaŃă) l-au făcut pe Marin Mincu să demonteze, cu o curiozitate intelectuală în veci neostoită, mecanismele textului, şi, implicit, ale discursului literar. Metodologia semiotică presupune minuŃiozitate analitică: s-a pliat perfect pe profilul său psihologic general şi i-a oferit un cîmp uriaş de desfăşurare. Manevre tactice şi mii de stategii învăluitoare se dezvoltă în jurul propriilor amintiri; un jurnal autentic, amestecat cu altele probabil apocrife (dar nu vom şti - doar dacă nu ne va mărturisi, poate, în vreo zi în care va fi foarte generos cu cititorii săi...) - nu vom şti probabil niciodată dacă nu cumva tot ce este relatat în paginile de "Intermezzo" este autentic: persoane-personaje, iubiri, scrisori, călătorii, vieŃi şi morŃi. Oricum, Marin Mincu nu descrie realitatea - obiectivă sau fabulată - în termeni de continuitate temporală - ci o fragmentează fără milă, o de-compune în părŃi mărunte, de-construieşte. Modelul realităŃii sale textuale urmează structurile percepŃiei şi organizării intelective, strict interioare şi strict personale. O proză intelectuală, din seminŃia marilor căutări de forme şi sensuri noi: Proust, Joyce, Woolf sau

58

noii romancieri de ieri (sau mai alaltăieri) din spaŃiul francez, iar construcŃia fragmentară şi eseistică (fără îndoială că şi multe dintre idei) i-au fost vizibil şi benefic inspirate mai ales de către unul dintre maeştri săi, Roland Barthes ("Intermezzo" este în felul său chiar o colecŃie de "Fragmente ale unui discurs de dragoste" - şi profit de ocazie pentru a deplînge că nu avem încă în limba română această carte formidabilă a lui Barthes). Reîntorcîndu-mă la Marin Mincu, trebuie să mai constat că, după mulŃi ani de la prima publicare, dincolo de plăcerile savante şi secrete pe care le procură textualizarea numai celor (a)vizaŃi, volumul supravieŃuieşte prin forŃa sugestivă a scriiturii, prin impetuozitate auctorială, prin profunzimea ideilor. Dar în paralel, şi complet imprevizibil, Marin Mincu se exersează în multe registre de limbaj (unele destul de greu de acceptat pentru cititorul cu educaŃie să zicem tradiŃională). În general, se poate spune că Marin Mincu a riscat enorm în această proză: s-a dispensat aproape complet de povestire, ce a devenit doar o substanŃă secundă şi, într-alt plan: a folosit pînă la saturaŃie ingrediente pur intelectuale, ce l-ar fi putut fixa într-un timp literar al experimentului datat; totuşi, această reeditare dovedeşte că există şi plăceri mai puŃin secrete ale unui text de reală substanŃă - plăceri la vedere, ca să zic aşa, cu nimic mai prejos decît cele savante; spre o singură pildă: bucuria împărtăşirii unei limbi române inteligente, încărcată de nuanŃe şi generatoare de multe şi neaşteptate sensuri. Marin Mincu este un prozator dincolo de mode - şi chiar dincolo de propriile sale artificii. 25 ianuarie 2001

Alexandru Ecovoiu - "Saludos"

Un prozator confirmat în deceniul al nouălea (secolul trecut!...) s-a dovedit Alexandru Ecovoiu, răsărit în literatura română în plină epocă a romanului "palimpsest", moda discursului narativ construit pe straturi suprapuse. Un text ascuns sub un altul, o istorie acoperind subtil o alta, o fabulă încercînd să dezvăluie mai multe înŃelesuri, dispuse în cercuri concentrice, tot mai cuprinzătoare şi tot mai înŃelepte. O literatură care stimulează ambiŃia adevărurilor finale asupra lumii şi născută din orgoliul - mai ascuns sau mai evident - al deŃinerii acestora. La primă suprafaŃă, "Saludos" este un roman al călătoriei. Un periplu ciudat, născut de o competiŃie bizară: un concurs al cărui învingător urmează a fi ultimul sosit. Cît mai îndelungat traseul, cu atît mai multe şanse de a fi învingător. Ocolul pămîntul pînă la rezistenŃa unei vieŃi umane: o întrecere cu reguli relativ controlablile, dar mai ales cu libertatea uriaşă a unei existenŃe umane desfăşurate global: Pămîntul însuşi devine patria lui Sey Mondy şi a tovarăşilor săi de competiŃie. Sey Mondy, predestinat a fi cetăŃean al lumii încă de la născarea pe un vas plutind în ape fără de teritorialitate. Sub hainele călătorului pe viaŃă, se desluşeşte povestitorul - Mircea Eliade dezvăluie undeva, la o răscruce a eternei reîntoarceri, un secret preŃios: numai cei care ştiu şi au puterea de a povesti sînt cei care au cele mai mari şanse de supravieŃuire într-o lume înŃesată de capcane şi de cruzimi fatale. Candide al lui Voltaire ar fi fost un învins fără glorie dacă nu ar fi asumat lecŃia Şeherezadei: pribeagul nu supravieŃuieşte fără ştiinŃa de a Ńese istorii, şi de a-şi învălui existenŃa într-o proiecŃie complicată de mituri. CompetiŃia

59

în care este angajat personajul din "Saludos" este chiar existenŃa umană. La capătul cursei ar trebui să ne aştepte un premiu care însă îşi schimbă forma şi substanŃa pe măsură ce competiŃia cu nemurirea devine mai dureroasă. Cei mai mulŃi dintre noi nu numai că nu primim nici un premiu la capătul drumului, dar îi pierdem cu timpul şi amintirea, şi înŃelesul originar. Pana lui Alexandru Ecovoiu s-a înmuiat în mai multe călimări pentru a scrie acest roman: palpitul aventurii, scrierea aproape cinematografică în culori tari şi exotice, o desfăşurare de fantezie debordantă - cel puŃin în intenŃie - şi pînă la elemente din recuzita ştiinŃifico-fantasticului (veŃi găsi şi promisiuni de teleportări...). Dar tot pe masa scriitorului s-a mai aflat şi cerneala subŃire, de viŃă nobilă, a filosofiilor: prozatorul însuşi este un călător pe marginile înalte şi pline de primejdii ale drumurilor spre înŃelepciune. Un stoic şi un cinic îşi dau întîlnire în sufletul autorului, iar proza sa este sensibil marcată de tentaŃiile retorismului. La fel cum combinaŃia între aventură şi iniŃiere, între exotism şi ezoterism duce la un compus delicat, în permanentă instabilitate chimică, gata oricînd să se dezvolte ori în livresc ori în şarjă. Alexndru Ecovoiu scrie cu multă îngrijire pentru a evita aceste primejdii, uneori prea îngrijit, pînă acolo unde se simte o anume crispare a căutării. Fraza este atît de calculată cîteodată, încît devine pură caligrafie - şi pădurea pare a se rătăci printre copaci. Toate au însă o explicaŃie: Alexandru Ecovoiu a scris această carte după mulŃi ani de acumulări literare, probabil după multe lupte cu sine însuşi, dar mai ales cu umbrele cărŃilor care cresc în viaŃa unor oameni pînă la dimensiuni copleşitoare. Cu siguranŃă, fiecare nouă pagină înseamnă pentru Alexandru Ecovoiu o înfruntare încrîncenată cu demonii săi personali dar şi cu cei ai cărŃilor lumii, în universul cărora omul - şi scriitorul - Alexandru Ecovoiu îşi construieşte evident exclusiv, migălos, bîntuit şi patetic, existenŃa. Probabil o cură din propria sa invenŃie: "Saludos" - adică viaŃa pe fugă, sub steaua unei filosofii a detaşării - i-ar face scrisul mai degajat şi mai uşor pentru propriile sale aripi. 1 februarie 2001

René Descartes - "Discurs asupra metodei"

"Mă îndoiesc, deci cuget - cuget, deci exist": vorbele care l-au făcut nemuritor pe Descartes şi care ne-au lăsat moştenire o operă nepreŃuită: curajul cunoaşterii prin puterile minŃii noastre omeneşti. Toată ştiinŃa modernă îi datorează lui Descartes curajul îndoielii de principiu asupra lucrurilor deja gîndite şi spuse, curajul de a pune întrebări şi de a formula răspunsuri noi. Ceea ce astăzi pare la îndemîna oricui şi fără prea mari pericole contestaŃia - a fost un bun cîştigat cu multă trudă, în bătălii care au costat uneori şi vieŃi omeneşti. Chiar dacă o anume prudenŃă şi temperare innăscute l-au ferit de sacrificii extreme, Descartes, cel de la numele căruia omenirea a căpătat în dar un atribut noŃional universal, acceptat în orice limbă a pămîntului - cartezian, adică raŃionalismul riguros metodic -, chiar dacă filosoful francez a fost un nesupus intelectual grijuliu, Descartes trebuie considerat, fără îndoială, unul dintre vajnicii pioneri ai lumii moderne.

60

Filosof şi moralist, dar şi savant, cercetător al lucrurilor naturale, al fizicii, mecanicii corpurilor şi anatomiei umane, Descartes a fost, în bună măsură, părintele iluminismului; el este oarecum legătura între "omul universal" al Renaşterii, cu spiritul enciclopedic al secolului XVIII, un fel de verigă necesară şi logică în lanŃul evoluŃiei spiritului omenesc: de la explozia sensului creator renascentist, la ordonare metodică a cîştigurilor empirismului; de la cunoaşterea intuitivă, la preeminenŃa judecăŃilor raŃionale - de la înŃelegerea fragmentară a lumii, la o judecată raŃional unitară. Descartes ne-a dăruit o perspectivă filosofică dincolo de materialism şi idealism: raŃionalismul, o conciliere între percepŃia lumii sensibile şi intuiŃia celei imateriale, o împăcare între spiritul laic şi credinŃa în Dumnezeu. În conflict discret şi cu filosofii simŃurilor şi cu teologii scolastici, Descartes spune: "Dar ceea ce face pe mulŃi să creadă că este greu să-l cunoşti pe Dumnezeu sau chiar să ştii ce este sufletul e faptul că ei nu ridică niciodată mintea lor dincolo de lucrurile sensibile şi că sunt atât de obişnuiŃi să nu privească lucrurile decât prin prisma imaginaŃiei (...), încât tot ce aceasta nu poate închipui le pare de neînŃeles. Lucrul este atît de evident, încât chiar filozofii au făcut regulă în şcoli ca să nu fie nimic în minte care să nu fi fost întâi în simŃuri, în care este sigur că ideile de Dumnezeu şi de suflet n-au fost niciodată." Şi Descartes ne învaŃă că puterea minŃii poate trece de bariera pe care simŃurile şi lumea materială ni le aşează, paradoxal, în calea cunoaşterii; la fel, raŃiunea bizuită pe evidenŃe logice are dreptul şi puterea de a căuta acolo unde secole de dogmă teologică au biciuit spiritul cu doar "crede şi nu cerceta". "(...) fie că sîntem treji, fie că dormim, nu trebuie să ne lăsăm convinşi decât de evidenŃa raŃiunii noastre." - sună puternicul postulat al lui Descartes - şi demonstrîndu-l pe Dumnezeu drept prima evidenŃă a lumii noastre chiar prin mijoacele logicii raŃionale, filosoful îndoielii şi al cugetării metodice se dovedeşte de o neostoită modernitate. Sigur că "Discursul" său "asupra metodei" nu este o lectură comodă. Nu e carte de citit între două seriale de televiziune; această bijuterie filosofică şi literară, scrisă într-o limbă elegantă, cu fraze imense, dar perfect coordonate sintactic şi logic, ferite de emfaze şi artificii, respectînd buna tradiŃie a frumosului, şi cea a proporŃiilor - atribute sacre ale poeticii clasicismului literar francez -, ca şi rigorile discursului scolastic latin sau ale ştiinŃei oratoriei, acest mic dar dens volum este o capodoperă care solicită răgaz şi respect. Este însă larg accesibilă şi neîndoielnic o şcoală. Îl voi cita acum pe redutabilul traducător al acestei noi versiuni în limba română a "Discursului asupra metodei" (traducător căruia nu am a-i reproşa decît scrupulozitatea cu care a respectat perfectul simplu din original - făcui, fusei, dusei etc -, timp care în limba română induce un aer de regionalism, complet nepotrivit cu atmosfera de universalitate în care respiră de fapt - şi pe care o inspiră - opera descartiană şi... carteziană) - îl voi cita aşadar pe traducătorul şi prefaŃatorul, omul de cultură George I. Ghidu, care justifică astfel o nouă tipârire a "Discursului...": "Descartes în limba română interesează deopotrivă pe filologi ca şi pe teologi, pe filozofi ca şi pe pedagogi, pe studenŃi, pe elevi, pe oamenii de litere ca şi pe toŃi cei care au o dorinŃă vie de a pune ordine în activitatea şi mai ales în gândirea lor. Căci, orice s-ar spune, originalitatea de gândire nu va fi lipsind poporului român, dar metodă şi ordine în gândire şi în viaŃă îi lipsesc. Dacă nu ar fi decât pentru atât şi utilitatea ediŃiei româneşti a Discursului apare evidentă." Subscriu - cu închinarea de "Doamne ajută!", aşa să fie: românul să mai simtă întradevăr nevoia raŃiunii, nevoia de ordine şi metodă în viaŃa de zi cu zi. "Discursul..." lui

61

Descartes poate fi un bun început: măcar că citim - deci gîndim, şi continuăm să existăm cu încăpăŃînare. 7 februarie 2001

"ÎnvăŃăturile unui venerabil prozator bucureştean către un tînăr critic din provincie" Paul Georgescu în schimb epistolar cu Ion SimuŃ ...Frumos titlu a ales Ion SimuŃ (tînărul critic din provincie) pentru cartea cu şi despre Paul Georgescu (venerabilul prozator bucureştean). Este o carte născută din corespondenŃa a doi oameni de litere, unul aflat la zenitul vieŃii şi creaŃiei, celălalt: la începuturile unei cariere mai mult decît promiŃătoare. Ce i-a unit? Forme diferite de disperare (cum mărturiseşte şi, respectiv, presupune Ion SimuŃ în prefaŃă). Paul Georgescu, critic literar şi mai apoi dedicat şi prolific romancier, era confruntat la vremea acestei legături epistolare cu o suferinŃă fizică teribilă, care l-a izolat aproape complet de lume în apartamentul său bucureştean; Ion SimuŃ, proaspăt absolvent de facultate, încărcat de vise şi ambiŃii, dar obligat la recluziunea pe care repartiŃia nemiloasă ca profesor de Ńară îl Ńinea departe de toate centrele culturale ale lumii artistice şi literare. Aceste condiŃii de povîrniş sisific i-au apropiat - intelectual mai întîi, şi chiar sufleteşte mai tîrziu. Rezultatul a fost o corespondenŃă voluminoasă, din care tînărul Ion SimuŃ a strîns paginile scrise de Paul Georgescu şi a alcătuit o carte de toată frumuseŃea. Un volum de epistole, dar şi un jurnal de creaŃie al unuia dintre cei mai remarcabili prozatori români moderni - şi încă o artă poetică a unui om trecut printr-o viaŃă agitată, complicată şi de multe ori nedreaptă cu el. Paul Georgescu a fost unul dintre "dogmaticii" anilor '50. O etichetă grea ca o tinichea, care ar fi putut îngropa un destin literar (cum de altfel s-a şi întîmplat cu mulŃi dintre cei care în anii '50 au fost pe firmamentul puterii). Dar, din fericire, au fost dogmatici şi dogmatici: adică, pe lîngă tot felul de caiafe literare, activişti năimiŃi de administraŃie pentru a Ńine ordine şi disciplină pe ceea ce era "ogorul" literaturii realiste şi angajate partinic, au mai fost şi intelectuali care prin formaŃie şi temperament au aderat cu adevărat la ideile stîngii politice. Această opŃiune, care de altfel a fost mai tot secolul XX alegerea intelectualilor, a adus necazuri majore celor au avut neşansa de a evolua într-o Ńară al cărui regim a şi fost de stînga. (De fapt, îmi îngădui să observ, la o privire mai atentă, că mai toate opŃiunile politice declarate şi manifeste, indiferent de culoarea lor, au cam adus necazuri, mai devreme sau mai tîrziu, tuturor intelectualilor - care, probabil, prin definiŃie, ar trebui să trăiască departe de orice ideologii - departe de orice implicare politică directă. Probabil că intelectualul ar trebui să aspire mai curînd la ursirea şi vocaŃia de autoritate culturală şi morală, deasupra politicii şi politicianismului. Aceasta este o ipoteză de lucru). Paul Georgescu a căzut însă, în deceniile dizgraŃiate de istorie, în capcana angajării politice. A fost - prin propria-i definiŃie: "un revoluŃionar". Admite, la senectute, cu amărăciune, că revoluŃia nu a continuat în perioada de "construcŃie" idealurile care l-au făcut atît de participativ în epocă. Chiar înainte de dezgheŃul ideologic al anilor '60, ajunsese, se pare, indezirabil. Dar nu a devenit dizident sau contrarevoluŃionar - ci,

62

păstrîndu-şi convingerile intacte, s-a retras în lumea din care pornise, cea a cărŃilor. A renunŃat la critica literară militantă, după cum şi noua critică literară a renunŃat la el şi l-a izolat imediat ce anii dogmatismului s-au încheiat. Dar Paul Georgescu a început să scrie proză - şi a supravieŃuit, dovedind un talent remarcabil, şi o sevă creatoare excepŃională. Poate dacă biografia lui de revoluŃionar şi dogmatic nu l-ar fi dus în impas, nici nu am fi avut astăzi, în literatura română admirabilele sale romane ("Coborînd", "Înainte de tăcere", "Doctorul Poenaru", "Revelionul", "Vara baroc", "SolstiŃiu tulburat" şi încă multe altele). Paul Georgescu şi-a păstrat convingerile pînă în ultima zi de existenŃă. Această consecvenŃă îl recuperează moral. În această carte de confesiuni epistolare, care este şi o artă poetică implicită, scriitorul, de o sinceritate desăvîrşită, nebănuind vreo clipă că gîndurile sale vor deveni peste ani bun public, îi explică mai tînărului confrate ce trebuie înŃeles cu adevărat prin atitudinea sa dogmatică din anii juneŃii literare: "Noi, dogmaticii, tindem la înŃelegerea integrală a lumii, la coerenŃa imaginii, la explicaŃia filosofică a omului şi la explicarea literaturii ca parte a expresiei umane... Cei care au reacŃionat (...) sunt fragmentarişti, contra coerenŃei, antifilosofi, şi judecă literatura ca pe un ce izolat, fără legătură cu nimic. Scuza lor este că nu au întîlnit decît sociologismul vulgar, ceea ce este altă mîncare de peşte (deşi nimeni nu-i împiedica să suie spre textele autentice, spre autentica învăŃătură = dogma)" Cu rezerva că generaŃia literară de "fragmentarişti" la care se referă aici Paul Georgescu nu are nevoie cu adevărat de scuze, în rest, explicaŃia sa asupra "dogmatismului" (în sens scolastic, originar) ca autentică "învăŃătură" îl aşează într-o lumină morală, ca om de convingeri; din nefericire pentru cei care le-au nutrit cu bună credinŃă în epocă, ele au fost înghiŃite de torentul fariseismelor, oportunismului şi lichelismul politic al anilor '50. Mizeriile acelor vremuri au compromis, din păcate, şi gîndurile curate - atîtea cîte vor fi fost. Restul este... literatură. Epistolele lui Paul Georgescu, publicate de un generos şi respectuos învăŃăcel, sînt de o mare frumuseŃe prin limpezimea gîndurilor, prin optimismul funciar, sfidînd apropierea cu prea grăbire a sfîrşitului; vorbele acestor scrisori sînt ale unui adevărat boier, cu haz şi dezinvoltură, şi în plus, chiar sînt un îndemn credibil către cultură şi atitudine culturală într-o lume ce o luase deja la vale pe panta degradării. "Ieşi la cartofi cu copilaşii? Ia nişte poezii în buzunar, Mallarmé, Rimbaud, Arghezi - mai ştiu ce? Nimeni nu e atît de ocupat încît să nu-şi găsească un fîrtai de ceas în care să citească niscai versuri. Pe urmă ele stau acolo în psihic şi dospesc pozitiv. Pentru oboseală şi cătrăneală, buni sînt şi Montaigne, Pascal sau NiŃă (diminutiv folosit de Paul Georgescu în scrisori pentru Nietzsche - n.n.); citeşti un fragment în zece minute, dar cureŃi locul bine, ai la ce te gîndi, la şedinŃă, la porumb, înainte de culcare. Noi sîntem un fel de călugări şi ştim că psihicul trebuie rînit. Nu ai mereu timp pentru romane au tomuri de teorie criticească, nici chef, dar un sfert de oră acolo, de exerciŃii spirituale, se găseşte oricînd, chiar în vreme potrivnică, mai ales atunci sînt necesare. Am practicat mereu lecturile inutile, autori din care nu scot fişe, pe care nu-i comentez, dar mă ajută să trăiesc." - scria Paul Georgescu în anul 1983 "din Isarlîk" către mai tînărul său confrate din provincie - şi mi-e teamă că vorbele sale sînt încă mai utile astăzi confraŃilor întru credinŃe şi preocupări care au supravieŃuit acelor timpuri - căci nu ştim prea bine cum vom supravieŃui acestora. 15 februarie 2001

63

Alexandru Candiano-Popescu - "Amintiri din viaŃa-mi" Această carte este una de tot hazul - memoriile unui personaj rupt din Caragiale: generalul, avocatul, politicianul, diplomatul, publicistul, poetul, memorialistul şi republicanul de la Ploieşti Alexandru Candiano-Popescu. Numele acestui om este legat de cel puŃin patru evenimente istorice de primă importanŃă: Unirea Principatelor, răsturnarea lui Cuza, revolta antidinastică de la Ploieşti (august 1870) şi Războiul de IndependenŃă, în care, nu există nici un dubiu istoric, Candiano-Popescu, maior pe atunci, a condus şi cîştigat epopeicul asalt asupra redutei GriviŃei, moment decisiv în soarta întregului război de neatîrnare. Cu adevărat o personalitate publică a timpului (timpurilor...), bucurîndu-se de recunoaştere şi simpatie populară, traiectoria politică bizară şi acŃiunile sale contradictorii au stîrnit şi multe nedumeriri, iar nu de puŃine ori, şi adversităŃi durabile. Destinul lui este reprezentativ, în felul său, pentru o epocă plină de confuzii şi contradicŃii, într-o Ńară la margini de imperii, şi încă o Ńară în căutarea unei identităŃi stabile. O epocă de profunde transformări, cu aşezarea României pe propriul său pămînt, şi afirmarea internaŃională a statului român. O epocă tulburată, cu momentele sale de glorie şi înălŃare, dar şi cu fibrilaŃii ciudate, rătăciri în inconsecvenŃe, făŃărnicii şi derizoriu. Candiano-Popescu le-a întîlnit şi îmbrăŃişat pe toate, fără nici o discriminare. Şi fără prea mult discernămînt. Memorialistica lui, plină de culoare, izvorîtă dintr-un condei săltăreŃ şi prolific, îl înfăŃişează ca un soldat ascultător în slujba grupării politice căreia i s-a dedicat trup şi suflet. A urmat toate comandamentele politice şi toate misiunile pe care partidul său i le-a încredinŃat de-a lungul timpului, fiind unui dintre cei sortiŃi să scoată castanele din focul stîrnit de alŃii. Candiano-Popescu nu a fost niciodată un factor de decizie în gruparea politică pe care a servit-o cu abnegaŃie. Interese şi legături de multe ori obscure i-au motivat acŃiunile - dar faŃa vizibilă pentru opinia publică a arătat raŃiuni şi "sîmŃiri" înalt patriotice - genul de emfază care l-a inspirat pe Caragiale să-l aşeze pe Conu' Leonida faŃă-n faŃă cu reacŃiunea şi să urmărească cu deliciu consecinŃele. Alexandru Candiano-Popescu, omul care a votat entuziast instalarea lui Alexandru Ioan Cuza, apoi l-a mazilit prin complotul de la 11 februarie 1866, urcîndu-l pe tron pe primul rege al României - împotriva căruia stîrneşte, doar patru ani mai tîrziu, la comandă de taină, îmcercarea de răsturnare ("Republica de la Ploieşti" a rămas în memoria colectivă) şi, acelaşi Candiano-Popescu, încheindu-şi cariera ca... aghiotant regal, pentru că aşa i-au cerut interesele partidului: iată o sursă primară pentru CaŃavencii et Co., nemuriŃi de nenea Iancu. Nu rezist să nu vă ofer măcar o mostră din vitejiile patriotului nostru "naŃionale", aşa cum le glăsuieşte el însuşi: "Pe cînd duşmanii se încercau, prin meşteşuguri diabolice, sămi taie firul zilelor, eu dormeam în temniŃă somnul liniştit al drepŃilor. Nici chiar moartea cu care mă ameninŃau nu mă înspăimînta, căci o asemenea moarte mi-ar fi dat viaŃă veşnică în amintirea poporului căruia îi închinasem tinereŃe, devotament şi iubire. (...) Tot pe cînd mă aflam în închisoare," - povesteşte mai departe Candiano-Popescu înfrigurat "o mînă necunoscută îmi trimitea cărŃi de citit şi de ale mîncării. Eram intrigat şi atins de simpatia ce mi se arăta. Într-o zi primesc un pandişpan. Îl rup şi găsesc un răvăşel, în care

64

sta scris: 'nu te teme de nimic, afară din temniŃă veghez eu asupră-Ńi'. Se părea o scrisoare de femeie. Gingaşa surprindere mă porni pe visuri. Dacă va fi o femeie nemăritată, o voi lua de soŃie ieşind din închisoare. Nu pot să mă despart de acest înger, care veghează asupră-mi, îmi ziceam cu o sinceritate deplină. După achitare, aflai că o domnişoară îmi scrisese răvaşul, că e nemăritată, dar nu o luai de nevastă. Nu puteam să-mi Ńin cuvîntul, era prea grasă şi avea să se facă şi mai grasă. Vedeam că nu voi putea trăi cu dînsa fericit." Acesta a fost Alexandru Candiano-Popescu, eroul care - după cum povesteşte iarăşi cu propriile-i vorbe: "pe un cîmp presărat cu morŃi, în strigăte înflăcărate de URA pornirăm la asalt - un ofiŃer rus era lîngă mine, l-am înhăŃat de braŃ, zicîndu-i în franŃuzeşte: Să mergem la asalt braŃ la braŃ, ca aliaŃi ce sîntem. Şi, azvîrlindu-ne în şanŃ, am dat cartea mea de vizitâ acestui ofiŃer, spunîndu-i: Fiindcă nu ştii domnule cu cine ai fost la asalt, iată cartea mea de vizită. Şi ne despărŃirăm." Am încheiat citatul, şi vă mai pot spune că a urmat imediat căderea GriviŃei, semn că aşa se scrie uneori istoria, în amestec de grandoare şi ridicol. Memoriile lui Alexandru Candiano-Popescu sînt un minunat exemplu de grandilocvenŃă şi umor involuntar - şi o bună ilustrare a izvoarelor protoneaoşe la care ne-am întors astăzi, după aproape un secol şi jumătate de rătăciri prin sincronism euroatlantic (!...). 22 februarie 2001

Nicolae Sirius - "Balada timpului ce plînge"

Nu am mai văzut de multâ vreme - sînt cam 8 ani - piese de teatru publicate de editurile româneşti. Literatura dramatică, în general, pare a se fi rotit spre partea nevăzută a planetei artistice şi editoriale, tot aşa cum nici teatrele nu se prea grăbesc să mai experimenteze pe texte noi ale unor autori contemporani - mai ales autohtoni. Astfel că piesa "Balada timpului care plînge" mi-a apărut in faŃa ochilor ca o surpriză plăcută - şi încă într-un format de lux aş zice -, şi cu recomandări fastuoase pe contracoperŃi. Într-adevăr, în privinŃa ediŃiei, editura AMB (îşi spune chiar "La maison d`edition AMB - ceea ce sigur îi creşte acŃiunile în ochii cititorului român atît de iubitor de franŃozisme...) editura AMB ne propune o carte impecabil tipărită, pe un offset excelent, alb ca neaua, cu o copertă cartonată din cea mai fină, serigrafie la două culori, litera elegant şi totuşi sobru arcuită (cred că are şi un nume de sînge albastru: Garamond - dar nu sînt sigur - oricum, dintr-o familie de litere de tipar de viŃă veche; o casetă tehnică desfăşurată ca pe vremurile bune pînă la dimensiunile unui colofoniu: "Această ediŃie apare concomitent în limbile română, engleză şi franceză. (...) Desenul copertei şi ilustraŃiile care împodobesc (sublinierea mea) cartea sunt realizate de pictorul Ion Delamare Atanasiu. Exemplarele numerotate de la 1 la 99 poartă semnătura autorului." etc., etc. Cred că v-aŃi făcut o idee asupra grijei cu care a fost alcătuit şi prelucrat acest volum de teatru contemporan. Despre autor: Nicolae Sirius este un scriitor român care a emigrat în Australia în anii '80, ani pînă la care a publicat şi în Ńară. Se pare că a fost ratificat şi scriitor australian cu acte în regulă, ceea ce este fără îndoială o mare realizare, şi un gest de curaj: scrisul literar

65

într-o altă limbă decît cea de naştere este o aventură, uneori chiar deşirantă. Numai pătrunderea (ce să mai spunem de afirmare) într-un spaŃiu cultural străin este o izbîndă plătită în mari trude, umori negre şi sacrificii. Uneori, sacrificiul cel mai mare devine chiar limba natală - limba de matcă. În fine, textul: "Balada timpului ce plînge" este o parabolă, amestec de teatru absurd şi simbolism poetic, totul învăluit într-o plutire de meditaŃie existenŃialistă. Eugen Ionescu, Samuel Beckett şi Albert Camus par a fi tutorii spirituali ai lui Nicolae Sirius - iar fraŃii de suflet poetic: Maeterlink, Verhaeren, Sorescu. Din păcate însă, textul, chiar cu atîtea ursitoare strălucite, se dovedeşte foarte subŃire: temele care ar fi trebuit să-i ofere substanŃă sînt superficial enunŃate, iar personajele nu definesc decît parŃial şi schematic o identitate, şi nici nu reuşesc să transfere discursul în tensiuni dramatice. Dialogurile nu au nici o strălucire - şi arareori doar cîte un accesoriu dramaturgic emite vreo undă magnetică. Totul pare a fi doar eboşa unui viitor text teatral. Finalul ambiguu - probabil "deschis", în intenŃiile autorului - expediază pur şi simplu personajele afară din scenă, tocmai cînd lucrurile ar fi putut să devină interesante. Dar, la urma urmelor, un text dramaturgic este destinat scenei, unde ceea ce părea plat şi fără de culoare pe hîrtie, poate căpăta - uneori - relief şi greutate odată translat în limbajul semnelor teatrale. Să-i dorim succes dramaturgului româno-australian Nicolae Sirius ca textul (textele) să-i ajungă în lucrul unui teatru şi sper din tot sufletul ca aceste impresii de lectură să fie contrazise de spectacole. 7 martie 2001

Aurel Rău - "Portrete la zile mari"

"Portrete la zile mari" sînt exact ce spune acest titlu sărbătoresc. Aurel Rău, poet şi eseist, publicist legat de o viaŃă de una dintre cele mai prestigioase reviste literare şi de cultură din România, revista clujeană "Steaua" - transilvan get-beget prin toate fibrele sale umane şi culturale, alege dintre sute de catarge literare născute în ultima sută de ani pe pămînt transilvan (şi adiacent), pe cele mai înalte şi mai dragi cugetului său: oameni şi destine literare ce i-au fost modele. Lista începe cu Tudor Arghezi, Octavian Goga, Eugeniu SperanŃia, Adrian Maniu, Lucian Blaga - şi se încheie cu Marin Sorescu, Cezar Baltag, Constantin Cubleşan, Mircea Ciobanu, Ana Blandiana; cuprinde în total 54 de nume, efigii în memoria afectivă a autorului şi, printr-o fericită juxtapunere valorică, pietre de temelie ale literaturii române moderne şi contemporane. Ordinea aşezării în pagină este cea a sosirii în lume - preŃuirea autorului este însă egal repartizată. AfecŃiunea este de altfel culoarea dominantă a acestei cărŃi - căci afinitatea intelectuală şi fraternizarea morală pot deveni chiar sentimente statornice - iar miezul şi farmecul acestei cărŃi radiază din fericita întîlnire între judecată şi sensibilitate. "Portrete la zile mari" - acele zile care marchează venirea în lume sau plecarea în eternitate - sînt eseuri care adună amintiri personale, cu observări şi implicite analize literare şi stilistice, comparări şi asocieri, raportări la marea literatură a lumii. Aurel Rău se dovedeşte un foarte fin exeget literar - intuiŃie şi cultură se întrepătrund în fiecare judecată - dar nu este mai niciodată un judecător, ci un căutător de comori. Are harul de

66

a le descoperi cu uşurinŃă - dar nu cu uşurătate - şi mai are bucuria de a le împărtăşi. Spiritul marelui Saint-Beuve (amintit la un moment dat de către autor) pare a defini mijloacele şi aspiraŃiile lui Aurel Rău: "Am voit să introduc în critică un soi de farmec, şi în acelaŃi timp mai multă realitate decît era înainte; într-un cuvînt: poezie şi totodată ceva fiziologie." În context, traducînd, sau translînd: "realitatea" ("fiziologia") în demersul lui Aurel Rău ar putea fi rememorarea unor nume atît de discrete în literatura română, încît tind a fi uitate cu totul - pe nedrept, căci, în realitate, reprezintă corpuri constituante ale spaŃiului cultural românesc. Amintirea - pomenirile pe care le săvîrşeşte Aurel Rău recompun, nu de puŃine ori, harta actuală reală a literaturii române. Cît despre poezia lucrării sale de suflet: ea este prezentă în fiecare frază, căci un poet născut nu se poate desprinde de starea poetică - mai întîi o stare de graŃie şi abia apoi un meşteşug fiind poezia. Limba pe care o foloseşte un bard autentic este limbaj poetic în orice împrejurare. Iar eseurile lui Aurel Rău sînt, prin consecinŃa fondului, un exerciŃiu liric spontan. Natura sobră a autorului şi cumpănirea spiritului ardelenesc Ńin discursul în limite lirice acceptabile. Fraza este însă amplă, cu Ńîşniri neaşteptate de semnificaŃie, aşa cum numai o minte de poet licenŃiază; structura sintatică este liberă precum un "ad libitum" muzical - iar vocabularul împănat cu delicii ardeleneşti: visătorească, nemŃie, lăsămînt, scornitor şi încă multe altele, dar asimilînd discursului intelectual astfel de trufandale orale, fără a-l coborî vreodată în pitoresc gratuit sau spectaculos factice. Nu întîmplător îl admiră poetul pe Lucian Blaga şi pentru: "Hotărârea cu care s-a apărat din răsputeri să nu cadă din condiŃia unui limbaj revelat, când toate i se opuneau, e de o rară frumuseŃe morală, dar e şi însuşi saltul calitativ mirabil, de atingeri cu Bunătatea cristică." - o subtilă înŃelegere a stratului moral pe care se clădeşte limbajul. Iar în privinŃa rădăcinilor lexicale şi morfologice: "E mai sănătos să cauŃi în Neculce decât în Larousse, aşa cum s-a făcut la noi în ultimii patruzeci de ani." - o spunea Vintilă Horia, temporar premiant Goncourt, citat de către autor (într-un alt context). Dintru astfel de perspective, Aurel Rău este un creator şi un valorificator moral de limbaj. Iar "Portretele" sale desenate cu atîta dragoste curată pentru literatura română "la zile mari" sînt o lectură de sărbătoare cum rareori ne mai este dată în aceste zile de măcinare cîtuşi de puŃin sărbătorească. 8 martie 2001

Marica Beligan - "O aspirină penrtu doi"

A venit primăvara (îmi anunŃam oarece ascultători radio - n.a.), iar eu încă nu am dovedit cărŃile culese la tîrgul de carte din noiembrie trecut (de parcă celor ascultători le păsa - n.a.): vă daŃi seama cîte cărŃi nu citim şi încă ne aşteaptă în rafturile bibliotecilor, cuminŃi, răbdătoare, privindu-ne cu sfiiciune (acum îşi vor fi dat cu siguranŃă seama n.a.). O asemenea carte este şi "O aspirină pentru doi" - postumă îi pot spune, a unei autoare încă practic necunoscute şi care merită o soartă mai bună: Marica Beligan. Este una dintre cărŃile care au stat în sertar mulŃi ani (nu cred că din motive ideologice, cît mai curînd psihologice) şi care a ieşit la lumina zilei prea tîrziu pentru ca autoarea să se mai fi putut

67

bucura de apariŃia ei - cum înscrie într-un cuviincios şi emoŃionant epitaf editura "Libra", tipăritoare a volumului. Un roman despre eternele chinuri zadarnice ale dragostei - un romanŃ ("În cele din urmă... la ce-i bună dragostea?" - se întreabă Simone de Beauvoir în motto-ul cărŃii) - un roman psihologic, scrutînd sufletul unei femei "obişnuite" (am pus ghilimele în jurul acestui adjectiv pe care îl folosim cam cu iresponsabilitate, uitînd tot timpul că orice fiinŃă este un univers unic şi irepetabil, şi că "o viaŃă nu valorează nimic - dar nimic nu valorează cît o viaŃă" - ce poate fi "obişnuit" într-o asemenea uimitoare rînduire a universului uman?). Marthea Van Houten ("frumoasa mea rotofeie" se alintă într-un monolog interior) o fiinŃă prinsă într-o existenŃă mediocră (da, aici sînt de acord: existenŃele sociale pot fi mediocre), o încă tînără domniŃă, înecată în complexe, timiditate şi resemnare, dar care găseşte, într-un context iuŃitor-de-sine, resurse nebănuite pentru a se reinventa şi renaşte. Dintr-o rotofeie curată şi cu gulere scrobite, Marthea devine o silfidă întreprinzătoare, luînd-şi destinul de coarne şi schimbînd chiar viaŃa celor din jurul ei. Un roman de mică intrigă şi eternă iubire, un roman psihologic cu două rădăcini: o dată, în englezii secolelor trecute, pătrunzători observatori şi dezlegători ai gesturilor şi moravurilor - şi încă odată: în intriga teatrului bulevardier, iubire şi ceva alcov, aşa cum Labiche, sau scăpărătorul Marivaux ne-au lăsat moştenire spre de-a pururea delectare. Romanul Maricăi Beligan (mare iubitoare, şi studioasă chiar a artei spectacolului) are cîte puŃin din toate aceste arome, ca şi din zaŃul pe care mişcările feministe întru emanciparea sexului frumos l-au lăsat în cafeaua noastră cea de toate dimineŃile. Romanul se adresează publicului cel mai cuprinzător, de toate categoriile, mai ales celui dornic de puŃină relaxare sau evadare - dar vreau să precizez că textul este lipsit de orice alunecare, ba nici chiar cît de mică tentaŃie spre "atracŃiozităŃile" (iarăşi ghilimele, pentru un eufemism - a se citi: ne-ruşinările) care fac reŃetele literaturii comerciale de astăzi. Şi aici ajung la partea care mi s-a părut cea mai interesantă în acest roman, anume limba română folosită. Plină de nuanŃe, de subtilităŃi intelectuale şi referinŃe livreşti, dar şi impregnată de haz din sevă citadină şi populară, fraza elegantă şi plină de substanŃă, echilibrată între polii opuşi pe care tocmai i-am evocat, această frază pur şi simplu frumoasă este aşternută pe hîrtie de către o doamnă născută în Belgia. Marica Beligan a fost (ne spune editorul) fiica lui Petre Pop din Berbeşti (Maramureş) şi a baroanei Jeanne de Siemmons. Un destin extrem de interesant, care a readus-o la un moment dat în Ńara tatălui său, după ce îşi croise un drum (uman şi literar) în limba franceză, cea în care, tehnic vorbind, s-a născut. Un miracol genetic şi cultural, fără îndoială, a făcut ca autoarea belgiană să devină o adevărată creatoare de limbă română, exersînd această mirabilă povară, ascunsă undeva în spiralele ciudate ale codurilor ADN, cu discreŃie şi abnegaŃie, atît în propriile-i cărŃi, cît şi în numeroase traduceri între cele două limbi matcă domniei sale. Doar două cărŃi i-au apărut (după ştiinŃa mea) în România după decembrie `89 - cred că multe altele aşteaptă încă, cu modestie şi sfiiciune, cu discreŃia împrumutată chiar de la autoarea lor, încă o mulŃime de pagini remarcabile aşteaptă în sertare - ca şi cele scrise în limba franceză şi care cu siguranŃă ar merita traduse şi în limba română. Dacă Marica Beligan a dispărut prea devreme dintre oameni, cărŃile ei socot că ar merita să-i continue existenŃa - acest mic roman "Aspirină pentru doi" fiind o foarte plăcută promisiune. 23 martie 2001

68

Iulia Haşdeu - "Muguri de aprilie"

"Când April pe rămurele/ Pune păsări mici, sprinŃare,/ Când trimite prin pansele/ Primăvara o suflare,// Când azi tot o să renască -//Iarbă, cânturi, păsări, flori,/ Hai micuŃo la fereastră:/ Ies, cu plânset, dalbii zori!". Şi astfel a răsărit o dimineaŃă de April sub ochii mari şi frumoşi ai unei copile cu adevărat minune. O fetiŃă care aproape a învăŃat a scrie de odată cu primele vorbe gîngurite - un fenomen al precocităŃii, o elevă care la 7 ani scria poezie, teatru, vorbea deja binişor alte două limbi, adăugate celei materne; o fetiŃă care picta frumos şi primea totodată lecŃii de canto pentru a-şi desăvîrşi un limpede talent înnăscut; o domnişoară care la 16 ani neîmpliniŃi era bacalaureată în FranŃa şi unica studentă (singura reprezentată a sexului frumos) la Facultatea de Litere şi Filozofie a celebrei Sorbone. Şi nu avea încă nouăsprezece primăveri adunate pe răbojul vieŃii cînd o boală mizerabilă şi nemiloasă a dus-o departe de astă lume. "Eu nu port ură vieŃii şi nu mă tem de moarte,/ Căci moartea-i roditoare, izvor e, de lumini,/ Nu somnul veşniciei îl desparte/ Pe cel ce-nchide pleopa murind cu un suspin." - scria poeta cu cîteva luni înainte de a deveni ea însăşi actorul acestui rol. Şi adevăr spunea, pentru că, deşi tema morŃii apare de mai multe ori în poezia sa, o seninătate descurajantă însoŃeşte întreg gestul său liric. Atingerile morbidului (de altfel, foarte rare) nu sînt în poemele sale neapărat premoniŃii (cum s-a spus în general), ci reflexele unui temperament romantic aflat încă la vîrsta potopului de întrebări şi a răspunsurilor răsfăŃate de melancolii autocompătimitoare. Iulia Haşdeu nu a acceptat de fapt ideea morŃii atît de grabnice - a refuzat să creadă că va fi cu adevărat aleasa prea timpurie a îngerului negru, păstrîndu-şi întreagă candoarea pînă în clipa desprinderii. Ochii săi adînci au îngheŃat într-o nespusă uimire, iar privirea i-a plecat dincolo de lume tristă, rănită, dar mai ales contrariată. Aceaşi privire care a văzut lumea ca un paradis al încîntării curate, al iubirii, al frumuseŃilor simple şi pline de sevă roditoare: "Aici în culmi de munte surâde Dumnezeu/ Şi oamenii lucrează-n câmpiile bogate,/ Femeile torc lână încinse-n curcubeu,/ Frumoase cum e cerul, de soare înveşmântate,/ Aici sunt toate aşijderi cum sunt şi-n visul meu. (...) La picioarele tale, Muză, vei zări pe acest pământ,/ În amurg, între un fluviu imens, un fluviu rege,/ Şi munŃi înveşmântaŃi cu-ai codrilor mister./ Un colŃ în floare, auriu şi luminos - dacă spui zărind acest ungher 'Dar este paradisul!/ E Ńara lui Dumnezeu, este pământul binecuvântat!'/ - adevăr vei spune,/ Căci aceasta este România." - gîndul poetei de numai 15 ani, dăltuit cu eleganŃă şi rigoare clasică în limba luminilor, la Paris, dar şi cu dorul grădinilor de-acasă. Şi al doinelor pe care le-a îndrăgit într-atît încît să fi muncit cu pasiune zile lungi din prea scurta-i existenŃă pentru a le face cunoscute în limba miezului lumii de pe-atunci. Încă şi mai mult, spiritul folclorului românesc este o parte substanŃială a culorii şi parfumului mugurilor săi de aprilie. Fanteziile şi visările Iuliei Haşdeu alternează asemenea simŃăminte bucolice cu nostalgii romantice pentru lumea apusă a marilor cavaleri, Ńinut aspru, dar mustind cu făgăduinŃa marilor statornicii. Un vers safic pe o proiecŃie înflăcărată de umbrele uriaşilor poeŃi romantici încă în plină vigoare sub vremea ei, dar negreşit şi prin educaŃia de care Iulia Haşdeu a avut norocul în casa părintească, zidită de multe generaŃii ce şi-au făcut o glorie din cultul trecutului. Ultima mlădiŃă a acestei familii a fost hărăzită la rîndu-i cu

69

geniu, profunzime intelectuală şi un suflet curat ca mugurii lui April – într-o primăvară ce nu a mai apucat să rodească în pîrgul altor anotimpuri. O boare a marelui destin poetic numit Eminescu pare a fi atins şi fruntea delicată, dar plină de ambiŃii a domnişoarei Iulia Haşdeu ("Învăluite-n aburi, prin albe-ntunecimi,/ Par stâncile fantasme ce vin la ceas de noapte,/ Tăcere, doar cascade, căzând din înălŃimi,/ Mai fac să se audă înfricoşate şoapte.") - domnişoara Iulia Haşdeu, copila jucăuş înŃeleaptă, erudită visătoare şi strălucitoare în filosofare ghiduşă. "Sufletul nu poate pieri. Şi valul ce murmura,/ Şi pădurile, şi munŃii, şi universul cândva/ Poate nu vor mai fi decât umbră sau fum, nu aievea/ Dar inimile noastre vor trăi mereu, iubirea mea/ Făcând veşnică dragostea noastră." Iulia Haşdeu, un mugur de April, care ne încălzeşte inimile şi astăzi, cu toată căldura sufletului său colindător prin prea depărtate şi prea timpurii înalturi. 9 aprilie 2001

Barbu Cioculescu - "Grădini în podul palmei"

Arcimboldo, maestrul combinaŃiilor groteşti, cel care a făcut din om, vegetală, şi a răstălmăcit toate regnurile pînă acolo încît lumea sa a devenit un monstru compositum din resturi recuperabile sau parŃial reşapabile - Arcimboldo, spuneam, era un dulce copil, un învăŃăcel pe lîngă maestrul ceremoniilor universal apocrife care este Barbu Cioculescu. Un visător-plăsmuitor, un mitoman incurabil, un poet la curŃile marilor regi, un scrib în administraŃiile cadastrale sau funciare ale castelelor din toate Ńările unite sub un singur steag: "FabulaŃi, fabulaŃi, fabulaŃi." Un cetăŃean al universului, umblînd brambura prin lume şi prin istorie, refractar la orice înŃelepciune, urmînd poate fără să ştie principiul lui Mahatma Gandhi: "Lucrul pe care îl faci nu are probabil nici o importanŃă dar este extraordinar de important să-l faci, orice ar fi." Cine este acest personaj atît de bizar care ne zăpăceşte pur şi simplu minŃile cu salturi fabuloase peste toate axele contrare ale timpului şi pămîntului? Care ne împleticeşte gîndul dacă încercăm să-i urmărim logica faptelor şi ne vorbeşte ca în Babilon, cu o mie de graiuri? "E un maniac neprimejdios, obsedat de cetăŃi moarte şi de inscripŃii indescifrabile, vechimea mută şi îngropată, mesajul mormintelor violate constituie domeniul lui, ceea ce pot ele să ne transmită, dacă într-adevăr ne pot învăŃa ceva, afară de faptul că s-au prăpădit şi gata. Ele ne-ar putea, totuşi, spune că" - se răzgîndeşte vocea auctorială a lui Barbu Cioculescu, din care citez eu acum - "mai demult foarte, oameni ca noi au trăit, au iubit şi au sperat, năzuind să învingă suferinŃa, spaima şi moartea, născocind, sacrificînd, invocînd, ispitind forŃe oarbe să-şi alcătuiască ochi şi, privindu-i pe ei, să-i iubească şi să-i mîntuiască." Lumea şi Istoria sînt pentru prozatorul Barbu Cioculescu sincronii în diacronie (îmi veŃi îngădui să mă amuz şi eu în această formulă exact aşa cum face şi autorul în nuvele sale...) - o sumă imposibilă, lumea: un amestec de fiinŃe şi mituri interşanjabile (un pompeian cu nume de turc - Caldeea sub hlamidă Cartagineză, asirieni pe malul Eufratului, tebani care evocă obiceiul lor strămoşesc de a-şi zidi nevestele în zidurile cetăŃilor (vă sună cunoscut?!) şi strategii hispanice în jurul steagului profetului - poate

70

mai încurc eu acum un pic lucrurile, căci e foarte greu să Ńii pasul cu imaginŃia debordantă a nuvelistului, dar sigur nu greşesc spiritul lucrului: lumea este reductibilă. în esenŃă, la trei crai de la răsărit, circulînd prin curŃi vechi, sau doar un Paşadia, în toate colburile lumii, căci omenirea este una la părinŃi, şi indivizibilă, frămîntată din aluat de arhetipuri, planeta Pămînt este unică şi foarte mică, iar timpul istoriei, măsurat la scara universului, e strins în doar cîteva ceasuri astrale. De la înălŃimi galactice, timpul şi spaŃiile locative se comprimă dramatic, astfel încît, pentru vreun Luceafăr blînd studiind planeta Terra din genunea-i depărtată, ieşirea - istorică - din peşteră dă direct în poarta unui McDonald: "Ceea ce te izbeşte numaidecît şi irezistibil cînd pătrunzi în labirintul de munte" (întrerup o clipă citatul pentru a face precizarea că ne aflăm în Creta, pe vremea Minotaurului - să continuăm:) "te izbeşte parfumul extraordinar al parterului de flori care te conduce prin coridoare înverzite, mai întîi către incinta regală, apoi spre cercul sacru al ceremoniei. (...) Petale, corole care înfloresc toate, în acelaşi anotimp, în aceaşi săptămînă chiar, iar în cazurile norocoase, în aceaşi zi, indiferent de sorocul lor firesc, sub îngrijirea grădinarilor de la curte, sute de soiuri de trandafiri, cu tăbliŃe indicînd, în litere roşii, denumirea respectivă, în limba de origine, hilită, lovită, brizinică, nume exotice stîrnind dorul de depărtări, fiorul semnificaŃiei ce Ńi se refuză, frisonul unei dorinŃi fără nume, dînd tîrcoale acelor sonorităŃi: Coup de foudre, Better Times, Brennende Liebe, Plaisir de Crote, Eclipse, Buccaneer, Volcano, Golden Dawn, First Lady şi Masquerade, Betty Prior, Granat, Danse de Feu sau Grande-mere Jenny." Sîntem aproape în benzi desenate - dar pentru cei cu urechea exersată şi privirea hîrşită prin destule buchiseli, nuvelele lui Barbu Cioculescu au şi multe chei ascunse, către tot atîtea grădini din podul palmei sau suspendate în sanctuarul lecturilor savante - şi întotdeauna traversînd paradisul cam pierdut astăzi al hazului subŃire, umorul de bun gust al ironistului bine temperat - Barbu Cioculescu fiind chiar mai mult decît atît, un satiric din speŃa celor care au ruşinat capete încoronate (sau, mă rog, ar fi fost de presupus să le ruşineze...). Niciodată grosolan, vulgar, pornografic, scatologic. (Umorul fiind de fapt paralel cu aceste devieri comportamentale - deşi speŃe de manifestări umane actuale încearcă să ne convingă că umorul îşi are originile în prostie şi prosteală - am închis paranteza) Iar dacă spiritul combinatoriu - combinatorica este o ramură a matematicii moderne, şi, prin extensie: o trăsătură definitorie pentru condeiul, pentru stilul lui Barbu Cioculescu - şi tehnica post-modernistică a compoziŃiei compozite vor ajunge vreodată pînă în pînzele albe - ei bine, trebuie să aflaŃi că dincolo de ele ne aşteaptă alte pînze, la fel de albe: plăcerea scrisului de dragul scrisului, de dragul povestirii, de dragul fabulării. Barbu Cioculescu reinventă bucuria scrisului, şi ne tratează de toate morocăneliile ideologice care ne mai încruntă privirea şi o fac să citească oblic pînă la chiorîş. Barbu Cioculescu este un artist al scrisului elegant şi spiritual - şi vindecător prin toate acestea. 12 aprilie 2001

Roxana Sorescu - "Lumea, repovestită" Roxana Sorescu este o foarte interesantă exegetă a literaturii române şi a celei universale. FormaŃia filologică serioasă, desăvîrşită într-o vreme a unui autentic academism românesc, i-a dăruit cercetătoarei şi eseistei instrumentele abordării ştiinŃifice

71

necesare supravieŃuirii pe un tărîm de nisipuri mişcătoare - cel al creaŃiei literare - şi i-a oferit multe chei de analiză, ce rămîn altfel pe veci ascunse criticului impresionist sau celui care se bizuie doar pe un fond perceptiv şi intuitiv. Deasemenea, studiul filologic a orientat-o pe Roxana Sorescu spre structuralism, metodă care supravieŃuieşte ca una dintre cele mai fertile în abordarea semnelor culturale - cu condiŃia, general acceptată astăzi, de a nu o fetişiza. Iar Roxana Sorescu se Ńine departe de orice dogmă - metodologică sau alcumva. Cartea cea mai recentă pe care ne-o propune - "Lumea, repovestită" (editura "Eminescu), este un exerciŃiu critic şi literar de remarcabilă mobilitate intelectuală şi flexibilitate analitică. Repovestirile Roxanei Sorescu sînt o surpriză plăcută în multe planuri: prin deschiderea tehnică (să spun aşa) către universul celor mai recente conexiuni pe care le poate iniŃia lumea cărŃilor astăzi (mă refer la dezvoltările din domeniul informaŃional şi, în mod particular, la tehnologia reŃelelor: "noduri" şi "arce", aplicabile în filosofia "hipertextului"; mă gîndesc, de asemenea, la investigaŃia cu roade inedite asupra unor opuri clasice: din Caragiale - Ion Luca şi fiul său risipit Matei -, Creangă, Mircea Eliade, Eminescu şi încă o samă de alŃi scriitori, români şi străini. Interpretările sale asupra unor structuri şi simboluri sînt, mai în toate cazurile, surprinzătoare, ba chiar năucitoare uneori - aici, Roxana Sorescu apropiindu-se şi, dialectic, desprinzîndu-se de alŃi cercetări celebri. cu un timbru inconfundabil, precum întotdeauna enigmaticul Vasile Lovinescu; dar "repovestitoarea" Roxana Sorescu reuşeşte să rămînă mereu originală şi credibilă - aş mai adăuga şi curajoasă, căci nu e deloc uşor să porneşti fără inhibiŃii, chiar dacă ai argumente solide în raniŃa de călăuză şi cercetaş, pe drumuri desŃelenite de înaintaşi sacrosanŃi; mai surprinde plăcut această carte prin virtuŃiile-i literare proprii, prin poezia formulărilor, care însă nu anulează precizia analitică, chiar şi atunci cînd ne afundă în adîncuri ezoterice şi iniŃiatice, adică în acel gen de referinŃe care, de regulă, zăpăcesc complet un cititor insuficient avizat. Alteori, precum în bijuteria "Politica burŃii sau un scenariu arhetipal" veŃi descoperi cum "Soacra cu trei nurori" închide povestea tuturor revoluŃiilor: "Binele este absent. Lupta se dă între un rău devenit insuportabil şi un rău ce se prezintă cu suficientă ipocrizie democratică pentru a trece drept bine. CondiŃia necesară: Pentru ca nora cea mică să răstoarne dictatura instaurînd puterea tripartită este absolut necesar ca cei trei feciori să-şi vadă în continuare de cărăuşie, să cîştige mulŃi bani şi să creadă ce li se spune." La fel, dumneavoastră să credeŃi tot ce vă spune Roxana Sorescu - şi să-i apreciaŃi harul ironiei inteligente. Aşadar, veŃi fi plimbaŃi prin tratate vechi, prin simboluri încîlcite care se refuză unei descifrări complete, prin etimologii complicate, prin toate sursele filologice, filosofice şi umaniste glorioase şi veşnic inspiratoare; prin greaca veche, arabă, ebraică, sfinte Scripturi, demonismul alchimiilor; vă veŃi simŃi refractaŃi prin transparenŃa smaraldului, cel care are "puterea de a străpunge cele mai întunecate tenebre" şi închide în apele luminii sale "secretul CreaŃiei FiinŃelor şi ŞtiinŃa Cauzelor tuturor lucrurilor" - acesta este un citat preluat de către autoare, dar care îmi pare a defini chiar darurile cărŃii sale. "Lumea, repovestită" ascunde încă din titlul său molcom două tentative ambiŃioase: întîi, refacerea în lumini noi şi neaşteptate a icoanei lumii - iar într-un strat mai adînc: o întreagă hermeneutică a repovestiri ca ritual sacru al reinventării şi perpetuării lumii prin cărŃi, cele ursite cu harul de a fixa conştiinŃa - şi împlini devenirea - lumii trecătoare: "Urma autentică şi completă este Cartea. Cartea este Lumea figurată în universul

72

Cuvântului. Descrierea fizică a CărŃii dă socoteală despre alcătuirea Lumii. Descifrarea ei simbolică, nesfârşită, este calea de acces spre universal. Receptarea ei re-defineşte destinul." Aceste cuvinte ale Roxanei Sorescu (dintr-un eseu despre Andrei Scrima) îmi par a descifra sensurile adînci ale repovestiri sale, pe care sînt convins că o veŃi recepta ca pe o adevărată delectare - şi încurajare a spiritului. 27 aprilie 2001

Corneille - "Cidul"

Încep prin a-mi declara admiraŃia faŃă de o editură care are curajul de a se întoarce la clasici: Corneille, Cidul - atît scrie pe coperta volumului apărut în colecŃia "Capodoperele literaturii universale", la "Gramar". O grafică modernă, prea colorată pentru sobrietatea unor clasici, pare a imvita un cititor novice la o aventură de capă şi spadă în vreun război al stelelor. Nu este însă deloc aşa. EdiŃia reproduce traducerea plină de farmec din 1911 a lui Şt.O.Iosif, de o prospeŃime a limbii surprinzătoare, cu licenŃe poetice de mare frumuseŃe, alternînd limba literară cu organice infuzii populare - şi reluînd prefaŃa elegantă, plină de miez, semnată de Cezar Petrescu la ediŃia "Cidului" din "Biblioteca pentru toŃi", anul 1952. Un adevărat regal de clasicitate, după cum vă puteŃi daŃi seama. Şi un gest de mare bun gust editorial - un pod trainic peste timpuri, peste mentalităŃi, peste stiluri şi scriituri. Acest volum subŃire în pagini şi uriaş în valoare absolută mi-a inspirat sentimentul că ne-am afla "în vremuri bune" - oricare şi oriunde vor fi fiind ele localizabile. Corneille şi "Cidul" său reprezintă piatra de hotar a clasicismului literar francez. Şi începutul unei perioade de glorie pentru literatura universală. Adevărată renaştere: universul magic în care artele, cultura, ştiinŃele, societatea umană au reînflorit. Interesant şi pilduitor este faptul că Renaşterea a izvorît dintr-o întoarcere la rădăcini: la vechii greci, la normele lor de frumuseŃe, la rigorile, la simplitatea şi claritatea lor. Aristotel, marele teoretician din antichitate al artei spectacolului, a ajuns prin numeroase traduceri şi mai ales compilări în limbile Europei Occidentale în perioada pre-renascentistă, şi a marcat decisiv gusturile, dar şi legile şi categoriile estetice, în vigoare pînă mai deunăzi. Regula celor trei unităŃi - de acŃiune, timp şi spaŃiu, emblema clasicismului francez - este mai curînd o dezvoltare (de fapt, chiar o invenŃie) a popularizatorilor "Poeticii" lui Aristotel, care, urmărind substanŃa şi mecanismele tragediei antice, descoperea de fapt doar norma unităŃii de acŃiune. Vulgarizatorii săi europeni, Scaliger. Castelvetro, Jean de la Taille - cei mai importanŃi probabil din secolul 16 -, au adăugat printr-o înŃelegere foarte personală şi celelalte două unităŃi la suma regulilor ce aveau să guverneze clasicismul. "Limitînd extensiunea în spaŃiu şi în timp a acŃiunii, tragedia clasică îl obligă pe poet la sondajul în adîncime: ceea ce se pierde în planul orizontalităŃii, se cîştigă în cel al verticalităŃii. În această transformare a amplorii în profunzimi trebuie văzută justificarea istorică - dar de loc logică - a regulii celor trei unităŃi." - notează Matei Călinescu într-un studiu de referinŃă asupra "Clasicismului european". Pentru Pierre Corneille, apelul la regula celor trei unităŃi înseamnă apropierea de adevărul realităŃii, de mimesis, ideea fundamentală căpătată tot de la Aristotel: "Poemul

73

dramatic e o imitaŃie, sau, mai exact, tabloul acŃiunilor oamenilor; şi e neîndoielnic că tablourile sînt cu atît mai excelente cu cît seamănă mai bine cu originalul". "Tragicomedia" sa "Cidul" creşte din conflictul etern ireconciliabil dintre datorie şi sentimente. Iată povestea rezumată principial chiar de către erou, Don Rodrigo, mîndru vlăstar de nobili catalani, care îşi pregăteşte la începutul actului V un proiect de epitaf: "Dar se va zice numai: 'Ximena i-a fost dragă/ Avea între iubirea şi ura ei s-aleagă./ Şi s-a supus el însuşi ursitei, ce-o silea/ Pe dulcea lui iubită să-i ceară moartea sa./ Ea însăşi i-a cerut-o şi inima-i, fireşte,/ Credea că de-o refuză, o crimă săvârşeşte./ Spre-a-şi răzbuna onoarea, amorul şi-l pierdu,/ Spre a-şi răzbuna iubita, el viaŃa Ńi-o dădu,/ Ştiind ca să prefere în floarea tinereŃii/ Onoarea sa Ximenei şi pe Ximena vieŃii'./Astfel această moarte, departe de-a umbri,/ A măreŃiei mele splendoare-o va mări/ Şi voi avea prin moartea-mi voită, mângâierea/ Că nimeni decât mine nu Ńi-a-mpăcat durerea." Să-i dăm o clipă glas şi aprigei frumoase Ximena, care îi răspunde iubitului, după ce l-a pîrjolit cu focul onoarei pătate: "Să-Ńi spun mai mult? Aleargă şi-arată-Ńi vitejia/ Ca să-mi impui tăcere, ca să-mi împaci mîndria/ Şi de mai Ńii la mine, oricât va fi de greu,/ Învinge într-o luptă al cărei preŃ sunt eu!/ Adio: vorba asta, vai, să roşesc mă face...". Cercul onoarei se închide în "Cidul" - şi-abia atunci universul reintră în normalitate. Pentru sensibilitatea unui cititor sau spectator contemporan asemenea zbatere între conştiinŃa datoriei şi sacrificiul dragostei - lupta dintre imperiul onoarei şi confortul sentimental par probabil de neînŃeles. Dilemele omului modern sînt mult mai simple - şi rareori de ordin moral. Sensul artei actuale, mai curînd divertisment decît orice altceva, sa depărtat dramatic şi probabil definitiv de Ńelurile pe care le desluşeau clasicii în opera de artă. Spunea Racine, alt corifeu al tragediei clasice, în prefaŃa la celebra sa "Phedra": "Ceea ce pot să asigur este că n-am mai scris o piesă în care virtutea să fie mai mult pusă în lumină ca în aceasta. (...) Slăbiciunile dragostei trec drept slăbiciuni pur şi simplu. Pasiunile nu sînt aduse în faŃa ochilor decît cu scopul de a arăta întreaga dezordine pe care o pricinuiesc; iar viciul este zugrăvit peste tot cu culorile ce-l fac cunoscut şi urît în toată monstruozitatea sa. (...) Şi aceasta era ceea ce aveau în vedere înainte de toate primii poeŃi tragici. Teatrul lor era o şcoală în care virtutea nu era mai prost predată decît în şcolile filosofilor. (...) Teatrul lor lucrează în egală măsură atît să-i instruiască pe spectatorii lor, cît să-i şi distreze, (...) urmînd în aceasta adevărata intenŃie a tragediei." Nobile intenŃii ale autorilor clasici, înaltă menire a artei altor vremuri. Cine mai crede în virtute şi în onoare, cine mai iubeşte poezia metrului antic, cine mai gustă rafinamentul unei epoci cu tulburătoare frumuseŃi - va deschide negreşit cartea "Cidului", şi va găsi plăceri literare fără de amintiri în cărŃile zilelor noastre... 3 mai 2001

Vasile Bardan - "Omul probabil"

"Omul probabil" şi-a numit Vasile Bardan antologia în care a adunat poemele unui sfert de veac de trăire în mijlocul cuvintelor potrivite - dar chiar mai bine ar fi numit-o "Cuvîntul probabil", căci despre cuvînt este vorba în principal în poeziile sale. Cuvîntul care zideşte o lume paralelă, sau interioară celei organice - cuvîntul care este el însuşi un

74

univers de necuprins, imprevizibil şi nestatornic, tiran, şi blînd izbăvitor altădată pentru sufletele înzestrate cu vorbire. Cuvîntul este piatră de temelie - şi cheie de boltă - pentru Vasile Bardan. Întreaga sa existenŃă este marcată de destinul cuvintelor în care se înfăşoară - o viaŃă de om sub cuvinte şi sub vremurile cuvintelor. Iată poemul care sintetizează cel mai expresiv arta sa poetică: "Cuvintele îmi sunt de piatră,/ În ele zi şi noapte sap;/ Nici unul unde să încep,/ Să-mi fie aştrenut şi vatră.// În ele ard ca flori de nuc,/ Amare şi adînci ca marea;/ În ele mi-am închis chemarea,/ Din ele împietrit mă duc.". Cuvîntul are, pentru poet, vocaŃia de urmă absolută a unei existenŃe umane. Poemul pe care îl alcătuieşte cuvîntul este fiinŃă, dar şi regn mineral, cu trăinicia veşniciei: "floare de aur/ diamantic/ îmi este cuvântul/ pe cesiu/ titan şi uraniu/ pe nichel şi cobalt/ voi scrie poemul/ sfidînd pustietăŃi polare/ sunt fiul căutării/ solitare". Implicit, sensibilitatea poetului singuratec resimte cuvîntul poetic ca lume paralelă universului cotidian: "pentru unii soarele răsare/ în fiecare zi/ pentru alŃii el apune/ în fiecare zi/ unii văd cerul plin de stele/ alŃii doar bezna dintre ele/ trăim în lumi paralele". Dar cuvîntul este şi fiinŃă socială, chiar şi pentru un poet, oricît de solitar, şi oricît de paralel în fiinŃare. În mijlocul oamenilor, cuvîntul este istorie, iar poetul este primul dintre oameni sensibil la crize. Antologia lui Vasile Bardan este un compendiu indirect, implicit al crizelor majore pe care le-a taversat societatea poetului. Suav şi aproape de hermetism simbolic în anii mai relaxaŃi '60, sufocat sub cuvîntul făŃarnic şi golit de înŃelesuri al anilor româneşti de la sfîrşitul istoriei multilateral dezvoltate din anii '80, şi, în fine, deznădăjduit de căderea liberă pe care s-au pus valorile tradiŃionale în deceniul nouă, Vasile Bardan dovedeşte o dată în plus, cu plasticitatea extremă şi lipsită de echivoc a poeziei, că artele şi umanioarele în general sînt "subt vremuri", direct influenŃate şi configurate de timpul istoric şi de peripeŃiile societăŃii omeneşti. Poate că bătrînii marxişti ştiau ei ce spuneau, totuşi, atunci cînd proclamau arta drept rod al determinismului: "Istoria azi delirează: Unii se bat pentru rege,/ AlŃii se bat pentru ouă;/ MulŃi strică şi nimeni nu drege/ Epoca veche şi nouă/ (...) Unii socot că-i mai bine,/ AlŃii socot că-i mai rău;/ Poate să vadă oricine/ Cum totul alunecă-n hău." - poezie datată 1991. Deşi poetul Vasile Bardan şi-a desenat un chip al solitarului depărtat de zgomotul lumii furioase, poezia sa trădează implicare, şi dezolarea în faŃa spectacolului lumii trecînd prin varii praguri şi vămi: "în fiecare zi încerc/ să ajung la capătul tunelului/ unde se află întotdeauna/ mai multe ieşiri şi lumină/ dar nici una Doamne/ nu este ieşirea/ nici una nu este capătul labirintului/ mereu încep alte tunele/ alte abise/ alte ieşiri în culise". "SalvaŃi-mă din ideal" - se numeşte o altă poezie emblematică a "Omului probabil" numit aici poetul Vasile Bardan. Nici o şansă: acest om este legat, evident prin destin, de idealitatea cuvîntului. Omul poate fi probabil - destinul: niciodată. 10 mai 2001

Jean Bičs - "Iluminări pentru vremurile de pe urmă" Încă o carte din specia "sapienŃială": amestec de învăŃătură şi spirit sacerdotal - rod, îndemn şi cale de iluminare. Jean Bičs este un înŃelept al acestor vremuri - "din urmă" -, care strînge înŃelepciunea tuturor TradiŃiilor într-o operă uriaşă, sapienŃială şi iluminatorie. "Cavaler al Legiunii de Onoare" în FranŃa sa natală, ar putea fi la fel de

75

îndreptăŃit şi cavaler tîrziu al Mesei Rotunde, şi păstrător al tainei Graalului, sau poate Alchimist al "Vîrstei de fier" - "guru" al Erei Kali, ultima, după eshatologia vedică, în cele patru vîrste ale umanităŃii; Jean Bičs: pelerin la Sfîntul Munte Athos - pustnic în oraşele "smintite" ale timpului său şi solitar încredinŃat în virtuŃile respiraŃiei copleşitoare a măreŃiei naturii, "răsuflare Divină", acolo, sus, în Pirineii în care şi-a găsit refugiu de suflet şi lucrare spirituală. "Cuvinte de urgenŃă" se numeşte în original acest volum de esenŃe spirituale admirabil titlul versiunii româneşti, ca şi întreaga traducere, datorate editurii ... "Mirabilis", dedicată, se pare, acestui fel de discurs: "Iluminări pentru vremurile din urmă" (un gînd ales chiar din litera cărŃii) amestecă fermecător erudiŃia şi bunul simŃ, cunoaşterea şi risipirea tainei, spiritul critic alături de compasiunea cristică, înălŃarea euharistică şi sfatul practic. Profesorul Jean Bičs se împărtăşeşte din profeŃia unui maestru al TradiŃiilor, René Guénon, care anunŃa, cîndva, la începutul secolului trecut, o viitoare întîlnire benefică a Occidentului cu Orientul: un creştinism sleit de superficialitatea şi deriva morală instaurate de timpurile noi, de "goana după aur" şi tehnologia căpiată care ne-a invadat şi ne sufocă existenŃa - o credinŃă iarăşi prigonită din cetatea sufletului, şi iarăşi batjocorită, îşi caută adăpost şi sprijin în puterea liniştită a TradiŃiilor Orientului, a credinŃelor primare şi nu de puŃine ori oculte, în filosofii şi tehnici ale regenerării spirituale care şi-au ascuns esoteric mesajul pentru a-l păstra intact milenii la rînd. Omul de astăzi, întîlnind această uriaşă înŃelepciune, are şansa de a se regăsi pe sine şi Sinele (cu majusculă), de a redobîndi un sens vieŃii sale şi de a reda vieŃii Sensul pierdut. Cea mai importantă sporire a acestui periplu este regăsirea spiritului creştin - reîntoarcerea la izvoarele fără de secătuire ale propriei credinŃe. Mai bine de o jumătate de veac, cea din urmă a secolului 20, fiinŃa lumii Occidentale s-a împărtăşit cu aviditate din uitata înŃelepciune a Orientului pentru a-şi găsi drumul şi limanul la propriile-i rădăcini. Jean Bičs este un mirabil învăŃat şi încredinŃat. Această carte a sa, una din cele peste 20 de titluri adunate într-o viaŃă exemplară, respiră inteligenŃă, credinŃă, buna-cuviinŃa adevăratei capacităŃi intelectuale - înŃelegere şi speranŃă. "Gradul de binefacere umană" (în vorba unui filosof francez) dă valoarea de fond a "Iluminărilor" sale. O absolută pozitivitate este cuprinsă în tonul şi în substanŃa soteriologică a cărŃii - dar nu aceea pozitivitate naivă, oarecum infantilă, care afirmă speranŃe deşarte sau vinde indulgenŃe oarbe, ci născută din încredinŃarea neabătută în esenŃa transcendentală a spiritului uman fărîmă de Dumnezeire şi, prin aceasta, capabil de redempŃiune. "Cuvintele de urgenŃă" rostite de Jean Bičs - "cuvinte de folos" cum spun spoveditorii "rugăciunii inimii" - sînt de nepreŃuit pentru orice cititor de astăzi. Formulele sale sînt memorabile, fie în bune îndemnuri sau în aspre dar limpezitoare judecări - iar discursul atinge uneori cote paroxistice de frumuseŃe poetică, aşa cum se împlineşte această laudă adusă iubirii: "Singur, nu poŃi face nimic, închis în propriul tău cerc; în doi, poŃi deja aproape totul: înbrăŃişarea este deschidere către infinit. (...) Iubirea acordă imunitate împotriva bolilor, îndeamnă către acŃiune. Ea oferă hrană celuilalt, gînduri care îl protejează, îl inspiră (...) Ea este poate o legendă, dar o legendă adevărată. În caz de victorie, iubirea înseamnă bucurie împărtăşită, în caz de înfrîngere, comuniune. Cum să Ńii piept singur destinului? Cum să fii singur în bucurie?..."

76

Fiecare cuvînt din această carte învaŃă de bine, şi toate la un loc, clădind un edificiu egal spiritual şi înalt poetic, afirmă un nou umanism, într-o lume care a pierdut şi caracterul de umanitate şi busola devenirii. "Iluminări pentru vremurile din urmă" sînt o cale de înŃelegere, împăcare şi reîntoarcere la rădăcinile unui nou, posibil început. 12 octombrie 2002

Florica Madritsch Marin - "Cântecele lui Caloian"

Florica Madritsch Marin se întoarce în limba română după ce - se pare - a cucerit limba germană în calitate de poetă. Interesantă această experienŃă a reîntoarcerii la matcă - citind "Cântecele lui Caloian", se adevereşte încă o dată, dacă mai era nevoie de o probă, că limba în care ne naştem este prima formă a universului. Şi într-atît de durabilă, încît probabil că şi cea de pe urmă. Şi nu mă refer numai la virtuŃile lexicale şi strict poetice ale limbajului Floricăi Madritsch Marin, dar mai ales la substanŃa sa, care coboară pînă în straturile neguroase ale unei moşteniri ancestrale, aproape de zona atemporalului, aproape de casa originară, de pe tărîmul miturilor. Caloianul, pe de o parte, credinŃă populară străveche - o formă de sacralitate ascunsă în eresuri populare - şi coborîrea în profanitate - dacă nu cumva chiar profanarea: iată un conflict latent care macină în surdină subconştientul. Savantul prefaŃator deconstructivist-derridian al ediŃiei, Octavian Soviany, merge chiar mai departe în interpretare, şi desluşeşte în poemele Floricăi Madritsch Marin o opoziŃie între sacrul cîntecului (sau al rostirii) şi căderea în profan prin textualizare, în hăŃişul semnului. Interesantă şi justificată observaŃie, căci autoarea îşi începe cînturile chiar cu o asemenea exclamare-invocare, aproape cu greutatea unei arte poetice: "Dumnezeiesc de frumos cânŃi tu, Caloiene,/ Te-aş închide într-un sertar de ceară, să pot strânge mierea sunetelor./ Dincolo de cuvânt în iarba murdară de note, de semne/ extravagante, de ieri şi de azi.". Dincolo de cuvînt încearcă, aşadar, să pătrundă Florica Madritsch Marin dincolo de învelişul vizibil şi profanat al universului, pînă în apropierea elementelor primordiale şi pure ale începutului: "Se făcuse lumină pe pământ, ca la o nuntă,/ Oamenii ascultau cântecele lui Caloian,/ (...) Se făcuse întuneric pe pământ, ca la o moarte. /Oamenii ascultau apostolul păcii tăcând./ Tăcerea se făcea înger,/ Se făcea apă -/ aer -/ lumină - / soare./ Se făcea cântec de îmblânzit fiare." Ritmul incantatoriu este limpede şi puternic - senzaŃia indusă cititorului este fără îndoială cea de vrajă - universul pare a intra în eclipsă totală preŃ de cîteva cîntece apăsătoare, secunde preŃioase care hotărăsc căderea din paradis sau regăsirea lui într-un efort asemănător exorcizării. Vipera este tentaŃia şi căderea - veninul său este otravă, dar şi leac sub descîntecul aducător de fertilitate al "zeului în haine de lut". Povestirea profană a istoriei Caloianului, cel plămădit de copii-îngeri, de miraculoasă ingenuitate: "Caloiene, Caloiene,/ unde să te îngropăm mai bine, în pământ sau în apă de Dunăre? (...) Hai la groapa cu furnici, ba-i aici, ba nu-i aici." - povestea Caloianului este, în poemele Floricăi Madritsch Marin, povestea vieŃii, şi a facerii, şi a iubirii de fiu, şi a fiului Domnului cel trădat şi batjocorit cu coroană de spini - povestea naşterii şi a renaşterii,

77

povestea morŃii şi a reînvierii, povestea eternei reîntoarceri, povestea lumii înainte de fi fost profanată de istorisire. "Cântecele lui Caloian" au, aşadar, multe chei de înŃelegere. Adiacent, Florica Madritsch Marin foloseşte registre poetice foarte diverse - dar limbajul său se modifică atît de subtil de la poem la poem, încît e foarte greu de simŃit alunecarea: treceri din spaŃiul folcloric în cel al referenŃialităŃii post moderne, din blestem popular în onirism magic, de la discursivitate poematică şi sofistică, la cîntul orfic. Întregul ciclu este o pendulare între lirism frust şi baladesc incantatoriu. O poezie uneori extrem de elaborată, rece şi intelectualizată, amintind de superbia parnasienilor - cu întunecări gotice ca în sunetele cornului nibelungilor, sau tînguitoare alteori, cu bocet în suspin, ca în doinele noastre cele mai curate. Versul Floricăi Madritsch Marin atinge uneori chiar sonorităŃi distante de cor antic, adunînd parcă astfel, într-o sinteză aproape incredibilă, dar posibilă, toate eshatologiile lumii: "Te-au plămădit mâinile de om pentru jertfă, Caloiene,/ cu fiecare încheietură de pământ, fiara din tine/ simŃea mirosul de om./ Te rugai: dă Doamne, să nu mă facă după chipul şi asemănarea lor,/ nu vreau să fiu orb, nu vreau să mor plâns de o femeie.". Dar sufletul poetei se întoarce mereu la matcă, la inocenŃă, la prima formă a universului său: spaŃiul cultural românesc, la patetismul unui Nicolae Labiş sau la magia ascunsă în plaiurile arid incandescente ale unui Panait Istrati: "Caloiene, om de lut, te-am căutat din amintire în amintire,/ căci mi se făcuse dor de tine,/ mi se făcuse copilăria uitare de tot, ca o pisică îmi linsese/ tot laptele cuvintelor de pe bot./ Mă rugam de copilul din fotografie, să te plămădească încă o dată,/ să-Ńi facă încă o inimă,/ mă rugam de ploaie să-Ńi amintească cât cântai de frumos,/ mă rugam de toate câte au fost şi s-au dus pe Dunăre." "Cântecele Caloianului" sînt o formă de poezie înaltă, din specia hieratică a sacralităŃii. Un reflex al sensibilităŃii, dar şi al profundităŃii intelectuale: un contact lucid cu zonele rezervate abisului - personal şi colectiv. O prezenŃă inedită în peisajul poetic românesc, desenat astăzi, în general, de o poezie a intimităŃii, a contingentului, a superficiilor. "Cântecele Caloianului" par a regăsi virtuŃile magice ale limbii române. Nu ştiu cum scrie Florica Madritsch Marin în limba germană - actuala reşedinŃă lingvistică a poetei - dar am aflat din aceste "Cântece ale Caloianului" că este o adevărată ucenică vrăjitoare în limba română. 24 mai 2001

Bookarest 2001

Foşnetul uriaş pe care îl declanşează un tîrg de carte te poate face să crezi că trăieşti pe o planetă a cărŃilor. O planetă cu pavaje din carton de copertă, cu arbori în care cresc formatele in folio, poezie: fire de iarbă mii, şi drapele naŃionale din supracoperŃi de dicŃionare. Scoase din orînduiala rafturilor şi puse cumva unele peste altele, cărŃile unui asemenea tîrg ar putea clădi, la rigoare, n-am nici o îndoială, chiar nişte blocuri: adăpost pentru suflete rătăcite în jungla de asfalt a oraşelor. Nu întîmplător tîrgul de la Bucureşti a primit, printr-un joc de cuvinte englezo-dîmboviŃean (francezii au frangleza - noi de ce nam avea dîmbongleza?) (!!...) - aşadar, nu cred că jocul de cuvinte care a botezat tîrgul de

78

carte de la Bucureşti "Bookarest" - privind oraşul ca o carte deschisă - a fost un simplu dicteu al subconştientului. Cuvîntul "Bookarest" inventă un oraş al cărŃilor - o metropolă în care cel mai important lucru, hrană zilnică, debuşeu, ba chiar şi deşeu majoritar, pare a fi cartea tipărită. Aceaşi mare foşgăială printre cărŃi şi coperŃi care se declanşează preŃ de cîteva zile pe vreo trei etaje ale Teatrului NaŃional din Bucureşti ar mai putea induce mitul că sîntem un popor cu multă carte. Şi chiar am fost - la origini. Dar adevărul la zi - adică aşa cum îl arată statisticile din mai multe surse - adevărul este că se citeşte din ce în ce mai puŃin. Nu vă spun procentele exacte pentru a nu vă - şi mă - deprima. Oamenii nu prea mai au timp şi suflet pentru lectură serioasă. Oraşul este astăzi, din păcate, o construcŃie a banilor: goana după arginŃi (vorba vine...) este noua mare glaciaŃiune pe Pămînt, fenomen globalizant, mai măturător decît El Nińo, şi care a sucit capul multor populaŃii ale Terrei, cu precădere celor mai nevinovate, care au fost azvîrlite fără preaviz în groapa cu lei a consumismului. A cumpărăturilor mărunte de piaŃă şi talcioc. AŃi observat ce apropiate sînt cuvintele "comunism" şi "consumism"? Parcă totul a fost o glumă a unui mare autor de calambururi şi anagramări. Adică de permutări - însă nu de silabe, ci şi de oameni, obiceiuri, valori şi suflete. Dacă se citeşte mai puŃin nu înseamnă însă că se tipăreşte în consecinŃă. Dimpotrivă. Numărul cărŃilor creşte pe zi ce trece într-o progresie care pare a fi devenit geometrică. "Bookarest" o dovedeşte cu prisosinŃă. Nu ştiu cu precizie dacă numărul tîrgoveŃilor de carte (le spun aşa, cu duioşie de curte veche) prezenŃi la această ediŃie a crescut sau ba; vă pot spune însă cu mîna pe inimă, că la standurile unor edituri care anii trecuŃi arătau mîndre nevoie mare 6-8 titluri, la această ediŃie au dat vizibil pe dinafară (iarăşi aşa zicînd) cu zeci de titluri. În acest ritm, mi-e limpede că într-un viitor doi vom auzi doar foşnet de carte deasă şi verde - sau albastră, roş, galbenă, multicoloră, multiculturală şi fireşte - era să uit - multimedia. Căci... Într-un colŃ aproape insignifiant al oraşului de carton Bookarest, în mijlocul opulenŃei glorioase a cărŃii de hîrtie, la un stand minuscul, pe un mic piedestal ca un amvon, stătea şi nu glăsuia un mic obiect din plastic şi aluminiu industrial: un simplu ecran plat, cu suprafaŃa unei pagini obişnuite de scris A4, fără nici un fir prin preajmă, fără nici o tastatură. Dar la apăsarea unui buton de pe margine, extraplatul display se lumina şi devenea o pagină de carte. O pagină adevărată de carte, aşa cum înŃeleg obiectul ochii noştri gutenbergieni - nu chenarele acelea cu text procesat , cîmpuri tabelare sau pagini de Web, cu grafice, desene mişcătoare şi alŃi moştrofonŃi care se plimbă de sus în jos prin click-uiri de mouse şi, mai nou, prin comenzi vocale. La acest tîrg de carte am văzut şi în România, aşadar, prima construcŃie electronică ce reprezintă cu adevărat o alternativă la cartea tipărită: maşinăria computerizată şi rărunchii ei conceptuali, totul numindu-se: E-Book - cartea electronică. Repet: nu o pagină de text afişată pur şi simplu pe ecranul calculatorului - textele sînt apanajul acestor maşinării de mai bine de două decenii - publicaŃii de tot felul au fost transferate de multă vreme în spaŃiul jurnalismului electronic, dar cartea - ştiŃi, obiectul acela paralelipipedic, adunat din pagini lipite, şi cu parfum de tipografie - cartea nu a fost încă izgonită pînă acum de pe noptiera patului nostru de fiece seară, nici din sălile de lectură ale bibliotecilor, nici din mîinile nesigure ale prichindeilor care învaŃă buchisierea. Psihologic, şi practic pînă acum, lectura înseamnă carte. Dar... de-acum veŃi putea citi la fel de bine acest E-Book - în bună

79

măsură chiar mai comod de manevrat decît o carte obişnuită, veŃi putea avea înlăuntrul obiectului nu un volum, ci o bibliotecă uriaşă la purtător, veŃi putea adnota cu scrisul dumneavoastră cît mai indescifrabil, cu ajutorul unui beŃişor-creion, direct pe ecranul sensibil la atingere al e-book-ului, vă veŃi putea împrumuta prietenilor, prin linie telefonică, prin Internet, volume întregi, pe care însă nu veŃi uita, sper, să scrieŃi "Ex libris meis" şi... şi... încă o mulŃime de lucruri veŃi putea face cu această minune tehnologică, ajunsă acum şi în România. Unde fără îndoială că urmează încă generaŃii compacte de oameni care nu vor putea separa ideea de lectură, de cea a cărŃii pe hîrtie. Însă pentru copii care se nasc acum, în zgomotul infernal al hard-disk-urilor şi reŃelelor interconectate, cartea nu va mai fi un răgaz intelectual, o plăcere subtilă a călătoriei sufleteşti, ci un chip al informaŃie - un mediu informatic printre altele. Pentru societatea informatizată de mîine-poimîine, cartea va fi cu certitudine electronizată - "E-Book" a fost deja botezată, iar la tîrgul încă doar "Bookarest", încă în plină glorie a cărŃii de hîrtie, printre miile de răsaduri cu carte proaspătă, am zărit aşadar şi sămînŃa care, încet dar sigur, va sufoca şi usca bibliotecile tradiŃionale. Vreau să mai ştiŃi totodată că primele două titluri de cărŃi electronice cu care mi-am completat biblioteca personală sînt "Politica" lui Aristotel şi "Principele" de Nicolo Machiavelli. Vreau să spun cu asta că cineva acolo sus, privind în spaŃiul cibernetic al viitoarelor milenii, are grijă totuşi de marile cărŃi ale lumii, le îmbracă în hainele cele noi ale împăraŃilor de mîine - şi lumea cărŃilor merge negreşit mai departe. 27 mai 2001

Mihai Eminescu - "Floare Albastră"

Iarăşi la amintire de Eminescu - după anul Eminescu, şi în toŃi anii ce v-au să vie în cele înnoite secol şi mileniu, care pentru noi, românii, sper să fie tot de zodie Eminescu. Şi semne bune avem, dacă versul eminescian continuă să producă proaspete irizări, întrun fel chiar surprinzătoare: o editură din Basarabia, "Chişinău 2001", alege o sumă de poezii dintre cele mai populare - în dulceaŃă moldovenească: "adicătelea" mult iubite dintr-ale Eminescului, şi le pune faŃă în faŃă cu versiuni ruseşti, ucrainene, găgăuze şi bulgăreşti - limbile naŃionalităŃilor minoritare oficial recunoscute în Basarabia - în prezent: Republica Moldova, prin catastifele internaŃionale. Nu e deloc prima întîlnire a acestor limbi cu geniul eminescian. Distinsul profesor Mihai Cimpoi ne face, în poetica introducere a volumului, un instructiv breviar al pătrunderii lui Eminescu în spaŃiul slav. VeŃi descoperi astfel, printre admiratorii de vază ai lui Eminescu, nume celebre, precum poeta Anna Ahmatova; sau cum multe dintre poeziile sale, care au născut romanŃe în cîntul de alean românesc, au inspirat, după traducere, printr-o similară rezonanŃă, cîntece folclorice de largă circulaŃie la ucraineni. Eminescu este inepuizabil - şi se dovedeşte încă o dată că versul său vorbeşte inimilor în aceaşi măsură în care filosofează pentru spirite rafinate. "Atît de fragedă", "Sara pe deal", "Mai am un singur dor", "De-or trece anii" - şi încă "O, mamă", "Pe lîngă plopii fără soŃ", "La steaua", "Ce te legeni" - fireşte, "Luceafărul" şi "Floare Albastră" - dar şi o mulŃime altele, mai puŃin cunoscute - unele dintre poeziile

80

antologate aici aspiră, cred, pentru editori, chiar la statutul de inedite - deşi nu sînt astfel, fără îndoială. Să nu uităm însă că în Basarabia, Eminescu şi limba română nu au fost, mai bine de o jumătate de secol, tocmai nişte privilegiaŃi; în consecinŃă, acolo "toate-s vechi şi toate-s nouă" - iar limba română, după o grea suferinŃă în anii sovietici, iarăşi se trezeşte sub asediu astăzi, cînd s-au năpustit pe capul ei tot soiul de proaspeŃi distrugători: din exterior, prin tendinŃe oficiale de marginalizare, sau dinlăuntru, prin emfaze şi snobisme lingivistice greu de explicat ("fondul fiinŃial" - spune, de pildă, neîndoielnic altfel bine intenŃionat, prefaŃatorul volumului apărut la editura ce îşi declină pe pagina de gardă şi sub-calitatea de "Editură departamentală pentru minorităŃi şi funcŃionarea limbilor" s.m.), prin semidoctism mediatic extrem de molipsitor (iaca "gunoiştea spontană" despre care ne informa o crainică a Mesagerului TV, că s-ar fi "alcătuit") şi pînă la calchieri grosolane şi împrumuturi complet neasimilabile, groteşti, din limbi cu victorii globalizate - aceasta din urmă fiind de altfel o destrucŃie pe care o simŃim din plin pe întreaga hartă a limbii romăne. "Hai în codrul cu verdeaŃă,/ Und-izvoare plîng în vale,/ Stînca stă să se prăvale,/ În prăpastia măreaŃă./ (...) Cînd prin crengi s-a fi ivit/ Luna-n noaptea cea de vară, /Mi-i Ńinea de subsuoară,/ Te-oi Ńinea de după gît." - cît de curată este limba lui Eminescu! cîtă simplitate şi sugestie - cîtă claritate şi forŃă expresivă! Gestul editurii basarabene nu este numai unul simbolic, de aniversară sau comemorare - ci şi o nobilă pedagogie: regăsirea lui Eminescu, şi de-o dată cu inima poetului: renaşterea adevăratei limbi române. Fiecare asemenea ediŃie cu vorba nealterată a lui Eminescu este o adevărată împlinire pentru patria limbii române. Căci dacă în acest secol - şi în cele ce-au să vie - limba română nu va mai fi limba în care a scris Eminescu, atunci nu va mai fi deloc - şi nici neamul al cărui suflet este. 7 iunie 2001

Fujiwara Teika - "O sută de poeŃi de la Muntele Ogura"

Vă invit să descoperim împreună un univers foarte îndepărtat, şi plin de mistere pentru sensibilitatea noastră de europeni: poezie de dragoste japoneză. Stihuri din Ńara Soarelui care Răsare, şi împrăştie, uneori, odată cu razele aurii, delicate fire de dragoste în faldul poeziei. Am avut bucuria de citi, aşadar, un volum care îmi pare de o excepŃională valoare: o antologie ce strînge 100 de poezii, scrise de o sută de poeŃi niponi în vremuri care închid mistere greu de pătruns: de la împăratul Tenji - anul 668! - pînă la Fujiwara Teika, antologul acestei superbe colecŃii, în anii Domnului 1200... Poezie de cea mai nobilă spiŃă, rădăcină de cultură, şi, ca într-un joc ameŃitor de oglinzi paralele, ea însăşi, această poezie, trăgîndu-şi seva din încă şi mai vechi rădăcini: arta poetică a ceŃoasei Chine, spaŃiu de cultură în veacuri lungi şi vii mult înaintea civilizaŃiilor în care ne-am născut noi. "O sută de poeŃi de la Muntele Ogura" adună florile cele mai frumoase ale poeziei tradiŃionale japoneze, poezia castelor nobiliare, pentru care prozodia era o augustă expresie a spiritului, şi un joc princiar - dar, veŃi descoperi în această minunată antologie: mai era şi o rigoare extremă a construcŃiei în desăvîrşire, şi încă un tribut plin de respect

81

pentru tradiŃie. Arta veche japoneză se supune unor reguli extrem de severe, mult mai stricte şi aparent mai restrictive în planul expresiei decît supunerea cea mai grea pe care şi-a autoimpus-o arta din spaŃiul european: clasicismul. Dacă situaŃiile invariabil fără de ieşire din tragedia greacă - dacă regulile unităŃilor la Corneille şi Racine vi se par apăsătoare, greu de îndurat, n-aŃi văzut încă teatru Nô sau Kabuki în care se reiterează, de sute de ani, în esenŃă aceaşi unică poveste - şi n-aŃi citit încă poezie tanka, artă a celor o sută de poeŃi de la Muntele Ogura, alcătuită din numai cinci versuri, fiecare dintre ele în lungime neabătut fixă de 5, apoi 7 silabe, într-o alternanŃă savantă şi, pe alocuri, chiar ocultă: "În coliba/ Cu-mpletitură veche din stuf,/ Pe cîmpul cules/ De toamnă, roua nopŃii/ Mi-a rămas pe mîneci." O stampă în peniŃă subŃire, o mică melancolie peisagistică şi vag pastelată, o respiraŃie uşoară precum aerul sfîrşitului de vară - cam puŃin, poate veŃi spune - asta înseamnă fabuloasa tradiŃie japoneză, şi chinezească, şi moştenirea buddhismului din care s-au hrănit ambele surse? O clipă de răbdare - căci admirabila traducătoare şi îngrijitoare a ediŃiei româneşti ne oferă imediat cîteva chei care lărgesc dintr-o dată orizontul de înŃelegere pentru această micuŃă stampă: coliba este simbolul unui loc de odihnă, dar poate fi şi un refugiu secret al îndrăgostiŃilor - glasul este de fapt al unei femei, căci poezia tradiŃională era obligatoriu scrisă din perspectiva unei doamne, iar roua de pe mîneci poate fi înŃeleasă atît literal, dar mai ales ca metaforă a lacrimilor ce au acoperit braŃele iubitei părăsite, după o chinuitoare şi zadarnică aşteptare a iubitului necredincios. O dramă se ascunde sub acest fugitiv crochiu, iar cuvintele atîrnă, în sensuri ascunse, mai greu decît în cantitatea lor de litere şi silabe. Sau: "Mi-e inima, pînză/ De Shinobu din Michiniku/ În culori/ Amestecate parcă-anume,/ De-o mînă capricioasă." O declaraŃie sumară de stare pare acest poem cu suprafaŃă, iarăşi, de stampă - dar Shinobu înseamnă locul unde se fabrica mătasea moji-zuri, delicată Ńesătură în amestec mirobolant cu vrejuri de viŃă de vie - "shinobu" mai înseamnă însă şi "a suferi din dragoste", şi, la fel de bine: "a ascunde dragostea" - iată cum şi acest poem devine o istorie secretă şi apăsătoare a unei iubiri ascunse şi probabil neîmpărtăşite - iar cît despre semnificaŃia viŃei de vie... Nu, nu vă voi divulga chiar totul, vă las plăcerea de a descoperi pe cont propriu multiplele semnificaŃii învăluite ale unor mici capodopere poetice, scrise într-o limbă de o fantastică polisemie. Nenumăratele feŃe ascunse ale cuvintelor, uneori chiar ale silabelor din aparent - doar aparent - acelaşi cuvînt, au construit o lume şi o cultură ale simbolurilor autogenerante şi autoreferenŃiale. O mulŃime de reguli poetice, o puzderie de chei ascunse cititorului modern şi mai ales celui dintr-alt spaŃiu cultural - tot atîtea desăvîrşite frumuseŃi cînd se îngăduie descifrate, iar universul poetic al acestor genii stihuitoare se desface ca o floare a răsăritului de soare, fără a distruge însă corola de minuni a lumii sale. Să mulŃumim traducătoarei Iulia Waniek, care a adăugat farmecului vizibil al fiecărei poezii, şi luminile ascunse ochiului neobişnuit cu soarele straniu al Ńării răsăritului mult depărtat. O frumoasă ediŃie, pentru o mare poezie şi o mare cultură. 21 iunie 2001

82

Dragoş Moldovan - "Docurile nimănui sau Jirair - o biografie romanŃată" De obicei, scriu despre cărŃi care merită citite - acum, vă voi spune cîteva lucruri despre o carte pe care nu cred că o veŃi citi. Pentru că este urîtă. Plină de diformităŃi. De cuvinte grele. De zgură sufletească. "Docurile nimănui" sau "Jirair - o biografie romanŃată" are pe pagina de gardă o frază motto din Ernest Hemingway, marele realist al alunecărilor şi degradărilor: "Tencuiala casei roz pălise şi se scorojise de umezeală, şi de pe verandă se vedea marea, foarte albastră, la capătul străzii". O singură frază, cu forŃa de sugestie a contrariilor Magritteeene, un tablou cu tuşe ameŃitoare pentru ochi. O singură frază, care are harul de a crea un spaŃiu, şi de a stîrni pofta şi plăcerea unui cititor. Degradare, însă alături de lumina albastră a speranŃei, în acelaşi spaŃiu strîns, constrîns de limitele universului nostru atît de mărginit - dar deschis spre infinit de fiecare fereastră a oraşului. O singură frază, care măsoară forŃa literară a unei cărŃi întregi şi talentul unui scriitor autentic. Alegerea acestui fragment de geniu Hemingway drept motto înseamnă, inevitabil, o alianŃă ideologică, tematică şi stilistică pentru Dragoş Moldovan - şi, fără îndoială, o aspiraŃie literară. ParŃial, autorul român, probabil foarte tînăr, preia lumea scorojită a lui Hemingway şi îi cercetează forma la sfîrşit de mileniu. Nu doar tencuiala s-a spulberat între timp cu totul, ba chiar şi casa s-a sfărîmat în şocuri tectonice sau telurice glaciaŃiuni succesive au îngheŃat şi apoi au putrezit toată materia organică, lumea ştiută de noi s-a schimonosit într-un proces de descompunere repetată şi avansată pînă la iremediabil. Lumea oamenilor a devenit un loc pustiit, un doc al nimănui. Nu este un science-fiction al degradării. Mai curînd un op al deconstrucŃiei. Termenii scriiturii sînt parŃial realişti, parŃial psiho-onirici. FicŃiunea se devoltă în trei spaŃii de expresie: interioritatea personajului pivot, apoi claustrul detenŃiei într-o puşcărie descrisă cît se poate de realist şi, spre sfîrşitul prozei, într-o pastişă a mondanităŃii, cu tonul "CetăŃeanului Kane": alte desfăşurări ale degradării, cu racord textual în arta unui mare fabulator, Orson Welles. ConstrucŃia prozei lui Dragoş Moldovan este însă cam confuză, nehotărîtă, autorul, ca la tinereŃe, scrie sub multe tentaŃii, se lasă furat de cuvinte, care par a-i fi un drog, trăieşte el însuşi, în mod evident, criza culturală a sfîrşitului de secol şi pare a scrie sub o continuă stare de ebrietate, cronicizată şi de-acum pernicioasă. Am ales să vă povestesc totuşi despre această carte neîmbietoare, plină de cuvinte grele pînă la murdar, pentru că îmi pare un simptom al gravei crize în care se află prozatorul român, după un deceniu de libertate de expresie absolută, dar, în acelaşi timp, un deceniu de degradare generală a existenŃei şi, implicit, de dispariŃia orizontului intelectual, moral şi artistic pe care literatura îl reprezenta pentru publicul român. Sfîrşitul de secol şi mileniu ne-a găsit în mare suferinŃă - ne spune autorul, şi aici putem să-i dăm dreptate; oameni sălbăticiŃi, o lume violentă şi fără sens - ce mai poate oferi literatura? Care mai este rostul prozei literare - şi extrapolînd: menirea literaturii în această lume a deşeurilor nerecuperabile? Ce sevă absoarbe - şi ce restituie lumii căreia încearcă să-i vorbească? Sîntem departe, la această trecere de milenii, şi de autonomia artei - în căutarea Frumosului -, departe şi de aspiraŃia, puterea mesajului unei literaturi care mai obişnuia să se lupte cu vremurile: autonomie fără substanŃă înseamnă simplă şi dezolantă goliciune, iar mesajul mizeriei într-o lume a mizerabililor este un strigăt în pustie. Sîntem

83

pe docurile nimănui, la marginea unei foste mări albastre care a secat, şi a tras în pieirea sa şi linia orizontului. Sîntem, în cartea lui Dragoş Moldovan, în post utopie negativă prea biruitor postmodernism: toate coşmarurile noastre s-au împlinit - despre ce să ne mai scriem astăzi? Despre mizerie, cu vorbe goale şi insuportabile, într-o beŃie de cuvinte cu totul dezagreabilă - pe alocuri de-a dreptul dezgustătoare. Sîntem departe de alunecarea lui Hemingway; sîntem la ani lumină de puterea seminŃiilor de cuvinte şi de convingeri care au născut literatură şi i-au dat sens. Cartea lui Dragoş Moldovan nu este, din păcate, singulară: cercetînd mai multe antologii recente, descoperi cum noile generaŃii de scriitori, afişînd cu superbie o alură "underground", vin pe lume încărcaŃi cu energiile unor vremuri culturale glorioase, dar nu mai găsesc vreun Ńărm, ci doar docuri ale nimănui, în paragină - nu mai găsesc oceanele - şi nu mai găsesc oamenii. O tristă derută pentru aceşti tineri nici furioşi nici frumoşi, care privesc înapoi şi înainte fără mînie ori speranŃă, ci doar cu ochi goi şi spălăciŃi. 26 iunie 2001

Mihai PrepeliŃă - "Poem nocturn"

Interesant cum poeŃi, scriitori, intelectuali din pămînturi româneşti pe care fiinŃa românismului a fost mult mai vitregită decît în miezul său istoric, preŃuiesc astăzi mai mult şi mai patetic limba română şi valorile sale fundamentale decît noi ceilalŃi, de pe aici, răsfăŃaŃi oarecum de soartă cu fericirea de a le avea în mod firesc şi în cele din urmă neîngrădit în imediata atingere a conştiinŃei. Cum s-au bucurat românii din România - sau cum şi-au bătut joc - de acest privilegiu, e o altă poveste, care nu-şi are locul aici. Cert este că fraŃii noştri basarabeni şi bucovineni dau dovada, cu fiecare volum publicat astăzi, că sunt mai români decît noi, regăŃenii, moldovenii şi ardelenii ultimului deceniu, căci aduc în fiecare pagină scrisă, în fiecare poem sau eseu sau proză, un strigăt de disperare pentru degradarea limbii române, pentru uitarea sau macularea valorilor spirituale tradiŃionale - care nu sunt bunuri sau lucruri, ci chiar fiinŃa neamului. FraŃii noştri oropsiŃi cu înstrăinarea sub povara imperiului de la roşu-soare-răsare par a avea conştiinŃa mai limpezită şi suferă într-o durere mai profundă pentru valorile neamului, decît noi, cei apăraŃi mai bine de graniŃele hărŃii sale. Acesta este şi Mihai PrepeliŃă - poet bucovinea şi basarabean prin peregrinare oricum, român pe de-a-ntregul, prin cuget şi simŃiri. Îşi începe placheta numită "Poem nocturn" cu o închinare la Mihai Eminescu: "În bucovina mea şi a ta/ se plânge în limba română/ cu lacrimi de sânge/ (...) Între români şi români/ mai dăinuie graniŃa de sârmă ghimpată/ doamne prea sfinte/ coboară odată/ pe pământul acesta/ pogoară şi ne judecă doamne/ nu ne lăsa de izbelişte/ la judecata cea de apoi/ s-ar putea întâmpla/ să nu mai ajungă nici un român/ cu sufletul nevândut/ (...) în bucovina ta şi a mea/ doar se plânge în limba română/ cu lacrimi de sânge/ se plânge şi se moare în limba română/ bădiŃă mihai." Poetul, într-un solilocviu îndurerat, cum spune: "cu creierii în flăcări" - deşi nu doar cugetul, ci mai ales sufletul îi este mistuit de flăcările durerii - o durere parcă fără leac poetul se exprimă direct, simplu, într-o metrică a sincerităŃii desăvîrşite: "nu pot să mint/ minciuna e aidoma unui cal nărăvaş/ scăpat din frâu/ ce galopează de mama focului/ (...)

84

adevărul/ atât de plăcut lui dumnezeu/ rostit cu gura diavolului/ sau şoptit mieros/ pre limba unei şerpoaice/ îŃi vremuieşte amarnic/ nisipul din clepsidră". Iar adevărul cel mai crunt pe care îl rosteşte Mihai PrepeliŃă este tragedia pe care românii din Basarabia şi Bucovina o trăiesc prin înstrăinare - de valorile lor, de credinŃa lor, de sufletul lor risipit printre tentaculele de beton şi gratii nevăzute ale oraşului; această dislocare a căpătat deacum chipul unui destin: "sunt român/ autocondamnat de la naştere/ într-o celulă de beton armat/ aproape uitat de toată lumea/ în vacarmul bucureştilor/ la câteva sute de metri/ de patriarhia bisericii ortodoxe române/ (...) vegetez aidoma unei fiinŃe/ strivită de o neputinŃă soră cu moartea/ paralizia originară/ în faŃa răului cuibărit în oase/ şi în sângele neamului meu de daci liberi/ de la regele decebal încoace/ stau răstignit/ între cinci pereŃi de beton armat/ al şaselea este o spărtură de geam/ cu gratii în formă de brăduŃ"... Fiecare element al realităŃii este perceput în dilatare, aproape nu există graniŃă între realitate şi translaŃie poetică; toată exterioritatea, pe rînd banală sau dramatică, se topeşte într-un amalgam ce are culoarea şi puterea poeziei. Deşi foarte aproape de discurs, şi într-o expresie aflată la o bizară jumătate de drum între pastişă şi blestem, versul lui Mihai PrepeliŃă este cea mai pură stare de poezie tocmai pentru că este înainte de orice stare sufletească. Vocabularul, chiar cel mai banal, cel mai tranzitiv, fără încărcătură reflexivă directă, se cristalizează în expresie poetică sub atingerea magică a patetismului poetului, dar, desigur, şi prin sublimare: "hei-hei vântule-gândule/ blestemule-îndemnule/ undele muntele/ albule-negrule/ îngere-diavole/ (...) e ora şapte/ beau venin în două cu lapte/ sunt bolnav de două milenii/ bolnav de moarte/ încerc din răsputeri/ să mă autoconving/ să mă fac covrig/ aidoma şarpelui disperat/ înghiŃind milimetru cu milimetru/ devorând kilometru cu kilometru/ totul ce am scris-nescris/ la lumina lacrimei neamului meu/ ceam scris-nescris/ între viaŃa-mi fără de moarte/ şi moartea-mi fără de viaŃă/ din cel de pe urmă vis." "Poemul nocturn" adunat de Mihai PrepeliŃă este apăsător şi plin de furie. Poetul resimte istoria sa personală şi lumea în care trăieşte ca pe o catastrofă: "pe cer nici o stea/ pe pământ nici un suflet/ apocalipsă" - "Micropoem", epitaf amar şi întunecos pentru un volum altfel vorbăreŃ şi cu poftă de sfadă. Oarecum singur printre fraŃii săi de sînge poeŃii, oarecum însingurat între fraŃii săi români, lovit de o soartă personală grea (majoritatea poeziilor din acest volum au fost scrise într-un pat de spital), Mihai PrepeliŃă îşi ia revanşa în faŃa tuturor vitregiilor soartei prin autenticitatea poeziei sale. Gîlceava lui cu lumea şi înfruntarea destinului - şi mai ales durerea lui adevărată nasc poezie. Mihai PrepeliŃă este unul dintre acele depozite vii şi nepieritoare ale limbii române neîntinate. Un miracol de supravieŃuire a limbii şi spiritului românesc. Nici depărtarea de Ńară - nici apăsarea "jugului străin" - nici adversităŃile existenŃei de zi cu zi - nici dezamăgirea libertăŃii factice şi golite de înŃelesul originar care s-a deversat în existenŃa noastră după 1990 nu au stins în acest spirit conştiinŃa adevăratelor încredinŃări. Un poet autentic este rod - şi pururi rădăcină neamului său. 28 iunie 2001

Constantin Stere - "Victoria unui înfrânt" "Moldovean, cu originea la intersecŃia etnică a pasivităŃii elegiace din vechiul Regat şi a mesianismului slav, venit din stepa rusă pe apele Nistrului, d. C. Stere uneşte în

85

temperamentul său pe povestitorul de drum lung cu ideologul activist, format în mediul revoluŃionarismului antiŃarist." Astfel îl defineşte Pompiliu Constantinescu pe unul dintre puŃini români care au făcut drumul de la politică la literatură, şi de la ideologie la conştiinŃă: Constantin Stere, politicianul contestat şi intelectualul controversat, pe rînd adulat şi hulit, temut şi dispreŃuit, uitat şi mereu redescoperit - judecat, condamnat şi aşezat mai apoi de opinia publică în panteonul conştiinŃei neamului. "Domnule profesor în sus, domnule profesor în jos - Ce profesor! cuget eu în mine" îşi zice George Călinescu într-o vizită la conacul bătrînului "varvar" şi sihastru, pe care o relatează cu neobişnuit respect, dar şi cu mult şi subŃire umor - 'Boierule!' ăsta e cuvântul oportun, însoŃit de învârtirea căciulei în mână. (...) un om născut să stea la moşie şi atât de înclinat către contemplaŃie nu putea fi decât un agitator, un realizator de idei, un alcătuitor de programe, consumându-se în gratuitate şi fără năzuinŃe personale. Fanatic, năpraznic când e vorba de răspândirea ideii, el nu are ochi pentru a vedea mecanismul mărunt al oamenilor din jurul său, mişcaŃi numai de interese personale. Incapabil de disimulaŃie, câtă vreme e stăpânit de demonul ideii, d. Stere devine după inevitabile 'trădări' ale foştilor tovarăşi, lucid, amar şi ironic, de adânca ironie a marilor contemplatori (...)". Talentul de portretist al lui Călinescu şi foarte ascuŃita sa putere de pătrundere pshilogică au creat o adevărată efigie a boierului "narodnicist". Aşa va arăta icoana lui Stere în nemurire: imaginea şi caracterul unui profund şi autentic intelectual. O sămînŃă de conştiinŃă umană pe cale de dispariŃie totală din inventarul speciei - un suflet înălŃat de pasiunea pentru idei şi mistuit de jertfitoare convingeri. O fiinŃă din galeria marilor spirite diriguitoare, conducători înnăscuŃi şi blagosloviŃi cu nemăsurate puteri de sacrificiu de sine. Constantin Stere a fost unul dintre cei care şi-au pus convingerile înaintea propriei fiinŃe - reuşind să rămînă o natură unitară, în ciuda încercărilor deloc uşoare pe care i le rezevase soarta. În pofida unor astfel de calităŃi înalte, Stere a greşit deseori. S-a lăsat înrobit cu totul de idealismul său într-o lume deja grav bolnavă, pentru care nu idealismul era leacul vindecător. A înfruntat opinia generală cu un curaj nebunesc - şi a plătit, foarte aspru, această trufie prin eşecul total al ideilor sale: ceea ce ar fi meritat să rodească în conştiinŃa naŃională, a fost pur şi simplu înmormîntat încă din faşă. A călcat cu bună ştiinŃă şi cu bună convingere pe urmele marilor martiri ai omenirii - într-o vreme cînd martirajul dispărea din tabloul valorile morale, şi chiar morala însăşi lăsa deja locul pentru totdeauna compromisului organic şi supravieŃuirii. Omul nepotrivit, în timpul istoric nepotrivit. Acesta a fost destinul de om politic al lui Constantin Stere, ideolog al poporanismului, adică al emanicipării clasei de la talpa Ńării şi a celei de truditori proletari, aceasta a fost soarta de revoluŃionar neadaptat şi înfrînt de forŃele pe care le-a sfidat. Dar ursita i-a păstrat totuşi o indulgenŃă: l-a nemurit în literatură - descoperire tîrzie, la senectute, dar în surprinzătoare prospeŃime a inspiraŃiei. Ciclul său de romane "În preajma revoluŃiei" este un amestec genial pe alocuri, de autobiografie şi proiecŃie corectivă post festum asupra aceleaşi biografii, o vastă frescă socială pe întinderea a opt volume - şi din păcate, neîncheiată. Cultura română a recuperat astfel această conştiinŃă remarcabilă şi i-a dăruit şansa pe care ideologia şi politica i-au refuzat-o. Marele reformator, înfrînt în zilele sale, a ieşit învingător în posteritatea sa, nemuritoare în spaŃiul spiritual românesc.

86

Cartea care strînge dosarul acestei recuperări este o colecŃie impresionantă de articole, evocări, analize literare strălucite; un compendiu de istorie literară şi socială, semnat de nume de legendă ale publicisticii româneşti: Călinescu, Mihail Sadoveanu, Eugen Lovinescu, Pompiliu Constantinescu, Tudor Arghezi, Mihail Sebastian, Perpessicius, Şerban Cioculescu, Gala Galaction, Mihai Ralea, Victor Eftimiu, D.I.Suchianu, Pamfil Şeicaru, Demostene Botez, Nicolae Manolescu şi cred că încă am omis o mulŃime de nume - dar oricum am notat destule pentru a vă convinge că este un regal de lectură. Aceste mîini au produs totodeauna aur în paginile pe care le-au semnat - şi veŃi găsi aici adevărate bijuterii literare, în forma publicisticii de cea mai bună calitate. O delectare a minŃii şi sufletului, şi o compensaŃie pentru nămolul de stîngăcii, barbarisme, obscenităŃi care ne inundă astăzi în paginile înnegrite sau colorate artificial ale publicaŃiilor de tarabă. "Eu nu pot cere să fiu înŃeles tocmai de cei care m-au înfrânt, dar voi fi cândva un victorios şi puŃin îmi pasă dacă această victorie va veni când nu voi mai trăi. Eu cred în biruinŃa finală, în flacăra spiritului, care a fost de multe ori stinsă, dar niciodată pentru totdeauna" - vorbe de testament spiritual ale lui Constantin Stere - aceasta este "Victoria unui înfrânt" care s-a dovedit un om pentru eternitate. 4 iulie 2001

Anna-Leena Härkönen - "Ziua uşilor deschise"

Din fiordica Finlandă, o briză răcoroasă numai potrivită pentru zilele noastre meridional înfierbîntate: "Ziua uşilor deschise", proclamată de o tînără autoare, ce traversează norii cu pas uşor dintr-un Olimp într-altul: de pe scenă, prima ei dragoste, la cartea tipărită, prin efemerida scenariului de televiziune. Aşadar, o bogată experienŃă a spectacolului uman pentru Anna-Leena Härkönen. Deşi titlul celei mai recente sale cărŃi pare a promite plimbări prin spaŃii largi, în fapt, romanul este o introspecŃie metodică. Uşile deschise sînt ale propriului suflet, ale propriei existenŃe, reevaluată în momente de criză. Cineva definea criza ca fiind modificarea unui element într-o structură - care, prin natura sa, reprezintă un echilibru între nodurile alcătuitoare. Un divorŃ declanşează criza tinerei Asta, secretară de platou la un post de televiziune, iar disoluŃia matrimoniului bulversează toate elementele existenŃei sale. Lupta cea mai grea nu este cu singurătatea, nici cu dorul de bărbatul încă iubit, dar irevocabil rejectat, ci cu trecutul său, cu relaŃiile dinlăuntrul familiei sale: o mamă puternică şi un tată cvasi-indiferent, un prilej de răsturnare a complexului oedipian: viaŃa în matriarhat. Atitudinea romancierei implică o mocnită revoltă post feministă - un reflux al procesului care a glorificat emanciparea femeilor. La o sută de ani după norvegul Ibsen Nordul se pare că este mai sensibil la soarta femeilor decît sudul fierbinte şi ameŃit de parfumurile tari ale iubirilor oarbe... -, la un secol de cînd Nora lui Ibsen trîntea în urma sa uşa căminului conjugal, o altă femeie, Anna-Leena Härkönen redeschide aceaşi uşă, căutînd paradisul familiei pierdute: un drum în sens invers, încercarea de întoarcere a fiicei risipitoare la iubire, aproape cerşind trecutului său sentimentul de protecŃie pe care dragostea mamei şi alveola familială îl oferă în chip tradiŃional. Frustrarea Astei este

87

complexă, toate relaŃiile ei cu propria-i familie şi cu lumea înconjurătoare au fost răvăşite de absenŃa iubirii, a mîngîierii care alungă spaimele copilului expulzat din cocon. Autoarea pare a se lupta cu emanciparea care a făcut femeile prea puternice, le-a depărtat prea mult de iubire şi, pe drumul spre individuaŃie, a produs dezastrul: o ciudată formă de despotism sexual şi matriarhal. Nu este numai criza Astei, natură fragilă şi suficient de neurastenică pentru a se dezechilibra foarte repede şi fără subversiuni conceptuale, ci criza unor generaŃii întregi, şi criză a sfîrşitului de secol douăzeci, lumea în care războaie au produs poate mai mult băieŃi - cum observă un anumit folclor - dar mamele au fost cele care au redevenit adevăratele stăpîne ale lumii - o societate matriarhală mutagenă, în grave dezechilibre psihologice şi afective. S-ar putea la fel de bine ca toate cele spuse aici să însemne un exces de interpretare, iar povestea nordicei Asta să fie doar un fragment de curgere vitală - de existenŃă revizitată în momente de criză; poate doar străfulgerări retrospective asupra unei copilării tiranizate de o supra-mamă cu aparenŃa unui desăvîrşit cap de familie - toŃi marii tirani par nişte părinŃi devotaŃi; însă chiar povestitoarea din roman îmbie la interpretări, cînd refuză freudismul de salon, speculaŃiile despre "rădăcinile răului care trebuie căutate în copilărie; toate astea" - zice Asta într-un comentariu din "off`" - "nu mai erau decît trăncăneli, psihologie de bucătărie, clişee, gunoi.". Şi totuşi... ... Dragoste şi ură. Nevoie de afecŃiune şi respingere violentă. Duioşie curmată de brutalitate, certuri, separări. Spaime nelămurite, frică de moarte dar mai ales de viaŃă. O relaŃie imposibilă între mamă şi fiică, un păienjeniş subteran de conflicte - o existenŃă dezastruoasă în plan pshihologic şi afectiv. Dacă nu ar fi cîteva alunecări necuviincioase de limbaj - cuvinte pe care americanii le cotează în categoria de "patru litere" şi le cenzurează cu Ńiuituri cînd survin prin reportaje audiovizuale - aş spune cu mîna pe inimă că "Ziua uşilor deschise" este o minune de roman antifeminist scris de o femeie care îşi vrea înapoi feminitatea trădată sub zodia noului matriarhat. O femeie care prin fericită întîmplare este plină de talent narativ, cu un perfect simŃ psihologic şi cu har pentru portretistică. Mai adăugaŃi simŃul umorului - şi, repet: excepŃie făcînd cîteva expresii degradante pentru inteligenŃă, cuvinte bolnave (post-modă!) proscrise de către bunul simŃ comun, dar colorînd profilul lingvistic al generaŃiilor mai noi (termeni pe care nici traducătorul nici redactorul ediŃiei române nu s-au obosit măcar să-i atenueze) - în rest, veŃi găsi în "Ziua uşilor deschise" o prozatoare proapătă ca o briză răcoroasă a Nordului, plutind binefăcător peste minŃi prea înfierbîntate. 23 iulie 2001

Gellu Naum - "Ascet la baraca de tir"

"În ce mă priveşte, trăiesc realitatea şi visul în mod egal şi reuşesc să intru într-o realitate-vis" - declara Gellu Naum într-un interviu, şi am convingerea că această mărturisire îl defineşte cît se poate de cuprinzător pe poetul care a intrat deja în istoria şi viitorul literaturii române ca "suprarealist". Da, dacă suprealismul este o realitate a visului şi o visare a realităŃii - da, dacă un poet are nevoie de oblăduirea etichetelor pentru a se defini în spaŃiu literar; fals, în egală măsură, căci Gellu Naum a supravieŃuit etichetelor şi

88

modelor şi va fi pururi un poet singular, un creator de limbaj poetic şi un purtător de existenŃă umană dincolo de universul cunoscut. În consecinŃă, nu vă voi face teoria şi nici istoria suprarealismului. Gellu Naum este, ca toŃi avangardiştii care şi-au depăşit limitele certificatului de naştere, un poet unic. O stare de furie existenŃială tipică tuturor avangardiştilor şi, în acelaşi timp: un limbaj de "unică folosinŃă" în fiecare poem (cum observa criticul Ioana Pârvulescu în postfaŃa antologiei "Ascet la Baraca de tir"). Un poet care se refuză în fapt clasificărilor - o poezie care nu are nevoie de chei exterioare pentru a fi descifrată. Sensurile ei sînt intrinseci şi imediate. Gellu Naum trebuie citit în litera lui - spiritul şi înŃelegerea decurg firesc: "Trasând în aer forma unui cerc/ făceam şi gestul de a-l arunca în gol// Dar să nu mă faceŃi să povestesc aici visele mele cele mai murdare/(...) să nu încep descrierea bazată pe tot ce am văzut în lungul meu pelerinaj/ să nu vă felicit că m-aŃi născut la timp". Ba chiar asta îl vom face pe Gellu Naum, să povestească: "Şi una cu tricou în dungi mi se urca frenetică în cârcă// Urma o jumătate de oră de insulte/ ea se rezema de tejghea se uita în oglinzi/ îşi apăra exemplul ştia cuvintele dar le uita semnificaŃia/ zicea că mă omoară cu o piatră ca pe poetul Mihail iubit de infirmiera DobriŃa/ apoi se liniştea ne regăseam curaŃi ca diamantul/ (...) era o stare de primejdie un pergament făcut din pielea mea" - "la început totul părea înşelător de simplu dar pe măsură ce îl ascultam se iveau adâncimi şi surse foarte depărtate"; "era o lumină gălbuie ceva între fulger şi gheaŃă/ respiraŃia noastră acoperea vuietele totul se legăna liniştit/ mă speria ferocea mea luciditate" "şi însăşi în aceasta consta trezirea identică şi felurită a fiecăruia din fiecare" "iar deasupra apei se ridicau cuvintele cu densitatea lor înspăimântătoare/ ca nişte vuiete în pădurile locuite de mine pe atunci". "de fapt cine eşti tu domnule ce cauŃi în Ńinutul ăsta unde nu se mai vede Ńipenie de om/ ai venit ca o penumbră şi eu încerc să te conving că ai greşit adresa". "Eram cel care nici nu vine nici nu pleacă" - "câteodată am gânduri de clopot" - "am locuit multă vreme într-o cameră în pădure (...) pe un spaŃiu lipsit de sintaxă" - "cel care încă de la începuturi se ruinează ca urmare a unei îndelungi adăugiri şi presupuneri întrun biet impas sau chiar în jocul satisfăcător al neştiutului/ (...) singur şi orb pe rug rămâne impasibil şi nu ia parte la greşeală" - "ÎnŃelegeŃi că trăim într-o pasăre imensă care ne poartă în ea" - la fel cum "Există vaduri uitate nişte locuri în noi şi un drum care duce prin apă". Acum "Să reintrăm în paranteza pe care n-am s-o închid niciodată" spune Gellu Naum - cu certitudine această paranteză este chiar existenŃa sa poetică - şi să ne întrebăm, ca şi el însuşi: "cine ar putea să spună de ce rosteşte un cuvânt în locul altuia..." Întrebare retorică, fireşte, căci "Pe lângă zidul de neocolit/ Orbul conduce pe orb/ pe când rotirea mea împinge în tenebre cuvântul întemeietor/ cuvântul care nu mai numeşte": "există sâmburi vii şi morŃi furnici şi nove justificative arbori sequoia în flăcări somnopiteci omizi şi pietre aur granit aramă canguri fluturi cuŃite ploi privighetori specia scaun gheata şi norii/ electronica înghiŃind logica intuiŃiilor/ şi fiecare dintre acestea îşi are poeŃii ei care alcătuiesc limbajul şi fac semnele uitate de specia noastră bolnavă". V-am promis că nu vă produc aici teoria suprarealismului - Gellu Naum se explică el însuşi în afara oricărei teorii - tocmai v-am citat o artă poetică aproape completă, un ghid de (auto)folosinŃă a poeziilor lui; chiar dacă "timpurile s-au încâlcit", "eu spun cuvinte care cuprind în ele milioane de lucruri/ citesc lucrurile din ele părul meu arde îl văd arzând în

89

cuvinte/ părul meu pluteşte şi arde ca într-o oglindă de culoarea lemnului în care mă aflu/ acolo ascunsă bine se află o singurătate perpetuă un fel de ceaŃă sonoră irezistibilă îmbibată de sunete scrise/ eu privesc cu urechea aud cu ochii sunetele care sunt fiinŃe şi lucruri şi foc şi gropi pentru var". Şi peste realitate - peste suprarealitate -, peste limbaj şi peste existenŃă, poezia lui Gellu Naum este visul din vis - în fragmente, unele vizibile, altele ascunse, dar totuşi prezente pe căi neştiute şi de neînŃeles: "visam că mă visam pe câmp - aveam la subŃioară statuia de lemn putred Iubita mea era cu mine deşi nu se vedea". 30 iulie 2001

Manuale şcolare

Sfîrşit de vară - un anotimp în anotimp:: nu unul climateric, ci al sufletului care se mai desparte încă o dată de imperiul augustului astru. Un anotimp al nostalgiilor, şi al melancoliilor, sfîrşitul verii ne găseşte complet nepregătiŃi pentru restul anului. Şi, recunoaşteŃi, cea mai sfîşietoare reîntoarcere la sfîrşit de hălăduitoare vacanŃă însorită a fost, este şi va fi revenirea la şcoală... Chiar dacă am depăşit vîrsta şcolarizării, urmele traumatismului primei zi cu bănci şi caiete, penare şi peniŃe, ascuŃitori şi radiere va rămîne în veci în sipetele triste ale memoriei noastre afective: mai mult, spectrul primului clopoŃel de toamnă ne urmăreşte ca o Erinie furioasă în generaŃiile copiilor şi nepoŃilor noştri. RecunoaşteŃi; primul clopoŃel de toamnă are sunetul în dungă al tristelor vecernii... Pe de altă parte... trece şi primul zdrăngănit strident de clopoŃel, ne resemnăm - şi parcă... parcă, undeva, în străfundurile minŃii noastre iscoditoare şi veşnic nemulŃumite, se iŃeşte nevoia de a îmbina inutilul cu neplăcutul în forme cu chip uman; parcă, parcă, undeva, nevoia noastră de socializare şi comunicare începe să emită semnale pozitive... Parcă, parcă... nevoia noastră de cunoaştere ne şopteşte că nu poate fi prea rău dacă mai aflăm cîte ceva nou în instituŃia numită şcoală... Parcă, parcă... manualele noi ale fiecărui început de an şcolar ascund o promisiune ispititoare... Ei, da; manualele şcolare. Iată un subiect oarecum fierbinte pentru şcoala românească. ExperienŃa manualelor zise "alternative" a fost una tristă. În forma în care a debutat această iniŃiativă programatică a unor (foste de-acum) structuri ministeriale din educaŃie şi învăŃămînt, experienŃa era sortitâ eşecului din capul locului: ideea diversificării surselor de învăŃare nu a fost susŃinută în prealabil de un sistem suficient gîndit, şi nici pregătit, de evaluare. Graba, superficialitatea care au declanşat competiŃia manualelor alternative au dus pur şi simplu la o invazie de maculatură pseudo-didactică şi - trebuie spus - au deschis porŃile unei uriaşe afaceri editoriale pentru cei mai adaptaŃi şi introduşi speculanŃi de pe piaŃa cărŃilor. Daunele acestei uriaşe malversaŃiuni se vor măsura în ani, poate în generaŃii care îşi vor fi pierdut şi bruma de criterii pe care procesul de învăŃămînt din România o mai impunea învăŃăceilor. Bruma de respect pe care micii sau mai răsăriŃii şcoleri o mai păstrau pentru litera scrisă a manualelor de şcoală: altădată, şi în orice sistem serios, tablă de lege pentru minŃile în formare. Manualul şcolar are - ar trebui să aibă - puterea unui sistem legiuitor, piatră de temelie în formarea tinerilor. (Recent, chiar s-a dovedit că aşa stau lucrurile, dar din păcate într-un fel aberant: în iunie 2002, elevii

90

aflaŃi în ajunul examenului naŃional de capacitate au descoperit că două manuale de geografie, produse de editurile Humanitas şi Corint, ambele acrediate, le-au furnizat date complet diferite asupra aceloraşi realităŃi geo-politico-administrative... AberaŃia nu s-a oprit aici: Ministerul EducaŃiei a hotărît ca examinatorii să puncteze favorabil orice răspuns al elevilor, cu condiŃia de a fi acoperit de vreunul dintre manualele în actuală folosinŃă didactică. O lecŃie interesantă pentru elevi: adevărul, realitatea, substanŃa informaŃiilor nu au nici o relevanŃă, ci doar conformitatea cu un manual sau altul - n.a.) Nu ştiu cum va arăta recolta de manuale a acestei toamne: se pare că mai puŃin inflamată de producŃii aventuroase - în fine, cineva, cu gîndul de pe urmă al românului, încearcă să pună o stavilă, a bunului simŃ, inflaŃiei păguboase de maculatură cu pretenŃii didactice. Mai mult, aş sugera diriguitorilor în perimetru să reconsidere, în locul falsurilor de tot soiul, cîteva manuale serioase, care de altfel nu au dispărut numai ca tipărituri, dar şi ca preocupări de programă şcolară. Mi-e teamă că procesul de specializare tematică - a se citi în context: procesul de îngustare şi sărăcire a spectrului de cultură generală pe care îl oferă şcoala de astăzi în Romania este grav păgubitor pe termene inacceptabil de lungi. Nu ştiu ce acoperire va mai avea ideea de cultură generală după ani de învăŃare a numai 5-6 discipline, după modelul cultural falimentar al şcolii nord americane, la sfîrşitul căreia, un elev ştie să numere, să joace baschet sau baseball, să-şi lege şireturile şi să bată cîmpii prin Internet, într-un limbaj primitiv al prescurtărilor hidoase şi absurde, şi mai ales compus din cuvinte de maximum 4 litere. Şcoala românească are - slavă Domnului! alte tradiŃii, alte amintiri şi alte pretenŃii. Le-aş propune - spuneam - diriguitorilor să-şi arunce o privire prin arhivele programelor şcolare, prin rafturile cu vechi manuale şi să redesopere (înainte de a inventa cu orice preŃ noi programe calchiate după fonduri împrumutate şi cu intenŃii neclare), aş sugera aşadar retipărirea unor manuale ca cel de "Istoria artei", alcătuit de Marin Nicolau Golfin pentru clasele de liceu, sau excelentul manual de "Psihologie" semnat de eminentul specialist Paul Popescu Neveanu şi un colectiv de experŃi - sau manualul de "Istoria literaturii universale", dedicat deasemenea claselor de liceu şi scris de admirabili oameni de cultură precum Ovidiu Drimba sau Edgar Papu - doar cîteva exemple care ar putea completa actuala ofertă de programe, şi care nu cred că ar trebui să lipsească din bagajul de cunoştiinŃe generale al unui absolvent de ciclu şcolar preuniversitar, fie în latură umanistă, fie în domeniul realului, al pregătirii ştiinŃifice. Cultura generală a fost un mare bun cîştigat în şcoala românească din toate timpurile sale - avem datoria de a păstra această tradiŃie, care a fost marcă de civilizaŃie a societăŃii româneşti. 20 august 2001

Mircea OpriŃă - "Discursul utopic"

Ou-topos: utopia, locul care nu există. Cuvînt grecesc devenit, prin literatură, noŃional, emblemă a tuturor proiectelor imposibile - şi steagul idealiştilor care au încercat să amelioreze lumea. A fost folosit pentru prima oară în sensul modern care i-a consacrat cariera de către umanistul englez Thomas More - Morus, în varianta latinizată, pe care omul politic a împrumutat-o cînd a mînuit condeiul, pentru a-i oferi greutatea, prestanŃa

91

unui imperiu de cultură. Sensul complet - ne explică Mircea OpriŃă în cartea sa "Discursul utopic" - este un compus între ou-topos şi eu-topos: locul mai bun. De la cartea lui Thomas Morus, toate fanteziile idealiştilor, toate proiectele melioriştilor, toate tentativele de a dărui un chip mai bun orînduirilor omeneşti au căpătat astfel un nume. Dar ei, idealiştii, perfecŃioniştii, nu s-au născut abia în Evul de Mijloc al omenirii - ci chiar odată cu specia probabil. Frumoşii nebuni ai oraşelor (vreau să spun ai colectivităŃilor umane) au încercat să îmbunătăŃească lumea de cînd au luat cunoştiinŃă de ea. Incredibil cîte mărturii avem despre proiecte care, în fel şi chip, au încercat încă din zorii civilizaŃiei, să o amelioreze. Studiul lui Mircea OpriŃă are curajul remarcabil de a colecŃiona tentativele importante, de a le organiza în categorii, de a le urmări traiectorile, de a le desluşi urmările - uneori, aceste consecinŃe fiind chiar în plan practic, în experimente sociale, comunitare, nu doar sesizabile în interferenŃe sau filiaŃii culturale şi teoretice. Citind cartea extrem de informată şi densă a cercetătorului român (lucrarea sa este, cred, prima sinteză românească de anvergură, pe toată suprafaŃa fenomenului), realizezi cît de vast este discursul utopic în toată istoria culturală a omenirii, şi ce înrîurire profundă a avut, de-a lungul tuturor timpurilor, în concepŃii şi concepte, în idei şi ideologii, în literaturi şi arte. Există o perspectivă utopică fertilă (cu urmări, adică) şi în zone extrem de riguroase, cum ar fi ingineria sau ştiinŃele exacte, sau în arta, poate cu capul în nori, dar necesarmente cu picioarele pe pămînt: arhitectura - nu numai la stadiu de proiect sau modă, dar chiar şi în forma concretă a lucrului finit. "Spiritul utopic presupune voinŃă de reformator social." - notează Mircea OpriŃă. Şi lucrarea sa este, într-un fel, o istorie a spiritului reformator şi a urmelor sale în devenirea civilizaŃiei. De la marii filosofi ai AntichităŃii - Platon, Socrate -, şi chiar de la poeŃii săi profetici, prin textele creştine esenŃiale sau prin cele cîrcotitoare sau blasfematoare, precum ale milenariştilor, prin Evul Mediu scolastic sau cel sarcastic, prin izbucnirile Renaşterii, utopiile luminate ale enciclopediştilor francezi ori satyriconul albionar, revizitînd socialiştii şi reformatorii francezi ai secolelor de revoltă, prin fantasmele tehnologice ale secolului XIX, străbunice în linie directă ale progeniturilor ştiinŃificofantastice - pînă la utopiile negative - "distopii" preferă autorul - care imaginează proiecte sumbre ca "Noi", "Brava lume nouă" sau "1984", cărŃi în care discursul utopic îşi lărgeşte orizontul pînă la critica sistemelor politice - cartea lui Mircea OpriŃă acoperă toate manifestările notabile din istoria culturii europene şi trans-atlantice definind spiritul utopic. Nu uită nici subspecia, oarecum independentă, a "u-croniei": falsificare istoriei ca experiment literar, gen în care şi-a încercat chiar şi Domnia sa condeiul. Şi aici este momentul să notez, cu satisfacŃie, că Mircea OpriŃă nu a omis nici o clipă reflexe măcar literare ale spiritului utopic în spaŃiul cultural românesc - atîtea cîte se pot detecta, cu măsura justei evaluări şi a bunului simŃ critic, fără forŃări "proto" sau "sincro" de dragul tezei. Dar manifestări clare şi valoroase există - este încă un merit al autorului acestei cărŃi de a fi inserat, urmînd o logică a firescului, şi trăsături româneşti distincte pe acest profil al discursului utopic în cultura milenară a spaŃiului euro-atlantic. Cartea este o cercetare exemplară: sistematic, Mircea OpriŃă îşi studiază obiectul din unghi istoric, tematic şi tipologogic, apoi intră în morfologia şi semantica fenomenului, ajungînd să propună şi o perspectivă estetică, fireşte de neocolit. Lucrarea - probabil teză de doctorat - este condusă riguros, reluînd idei în contexte progresiv mai largi, pe orbite tot mai ample şi semnificativ valorificatoare. Mircea OpriŃă este un erudit autentic:

92

referinŃele eseului său, ca şi bibliografia sa critică sînt pur şi simplu impresionante - şi rodul, cartea sa "Discursul utopic", în scriitură limpede şi expresivă, este şi un instrument preŃios cercetătorului, cît şi o lectură plăcută, nobil înbogăŃitoare pentru iubitorul de eutopie - pentru cititorul care nu a pierdut credinŃa şi speranŃa mirabilului mai bine. 7 septembrie 2001

Monica Pericleanu-Grigore - "Ieşirea din turnul din fildeş"

"Cînd s-a prezentat la Editura Arefeană, cu un volum de versuri sub braŃ, Monica adia a primăvară" - ne spune evident sensibilul editor şi prefaŃator, profesorul Nelu Arefeanu. Este limpede că aşa au arătat lucrurile: 21 de ani este încă vîrsta primăverilor şi a tuturor adierilor... Monica Pericleanu-Grigore are o primăvară frumoasă şi bogată, căci îi este presărată cu florile cuvintelor şi înfiorată de simŃăminte poetice. Cum mai arată poezia la 21 de ani astăzi? Ca în toate vremurile bune, în care jocul şi înŃelepciunea tînărului sînt, fireşte, dragostea: "Fără tine/ Râurile curg înapoi, În ochii obosiŃi ai munŃilor./ Fără tine secundele se scurg monoton/ Către ieri, către niciodată./ Ideea e că mi-e dor de tine/ Şi trăiesc doar cu amintirile,/ Din care nu mai pot desprinde/ Cuvintele 'te iubesc'..." Ideea fiind aşadar: dacă la 20 de ani dragostea nu e şi joc al suferinŃei, nu mai e joc de loc - primăvărateca poetă suferă, fireşte, în fel şi chip, dramatic, deşirant, definitiv: "Te-am iubit;/ Eram femeia despletită,/ În dor uscându-mi lacrimile şi căutarea,/ Şi încă te aştept,/ Fără leac: nu te uit./ Revin-o în jurul meu,/ Cu aer să-mi umpli plămânii,/ Din mine să scuturi salcâmii...". Şi tot la 20 de ani, dramatismul, stîrnit de învolburările unei sensibilităŃi cu care nu se poate negocia, ajunge la cote terminale: "M-am îmbrăcat de doliu -/ Mi-am luat mâinile cu mine/ Şi absolut toate terminaŃiile nervoase/ Şi-am plecat să-mi iau adio/ De la ultima primăvară.". Dar "adierea albastră a vieŃii" şi sărutul iubitului au alungat în cele din urmă gîndurile negre şi neprielnice unei dezvoltări armonioase, mocnite în sufletul poetei de 21 de ani. Alternativ, cînd nu bate vînt de disperare, primăvara vieŃii cheamă oglinda în sprijin: "Am retina luminoasă,/ Aprinsă de focu-mi interior,/ Am glas de ploaie/ Căzândă în duioasă desfăşurare,/ Am instict de prădătoare /Adulmecând în jur cuvinte fierbinŃi..." Narcisismul restabileşte echilibrul în toate naturile melancolice. Mai apoi, adierea primăvăratecă se desprinde de semnele pămîntului şi ne poartă întrun strat înalt, care este al surselor culturale - căci sus, în aer, şi în liberă plutire este astăzi cultura, alături cumva de ozon - acolo unde respiră, poate, un Nichita Stănescu: "LecŃia importantă a ridicării sinelui/ În ochii lui de trup,/ Dovada oglinzii ce strigă lumina,/ SusŃine şi avocăŃeşte obŃine o amânare/ De la viaŃă, de la moarte..." sau tot acolo unde poate zîmbeşte, mereu singur printre poeŃi, Marin Sorescu: "Libertatea omului/ De a-şi mânca propriile-i zile se schimbă direct proporŃional cu inteligenŃa sa./ Eu, de exemplu, reuşesc doar/ Zile fripte/ Şi zile arse: de cărbune (...)". Tot acolo, sus, în stratul de respirări culturale, tînăra poetă îşi descoperă şi un dublu, autoportret manierist sadea, sau chip cioplit de Archimboldo prin risipire în vegetal, dar jucat într-un sprinŃar ritm folcloric autohton: "Am luat gură de la prună,/ Ochi zemoşi - de tămâioasă,/ Pielea-n piersică de casă/ Şi trup de caisă coaptă."

93

Şi încă mai sus, acolo unde ne poartă adierea acestei poezii, Monica PericleanuGrigore ne dovedeşte că nu este doar o natură sensibilă - dar deja o identitate, hotărîtă să devină expresie: "Alegerea unei expresii de sine/ E un act de curaj,/ Care exprimă mai mult decât/ Negarea altei stări" - şi, mai departe, după tentaŃia filozofării, irepresibilă la 20 de ani, tînara poetă începe adevărata luptă cu vorbele, precum Iacob cu Îngerul sinelui (ceva mai întrupat doar): "A scrie - uriaşă îndrăzneală lovită de ziduri gri/ A urla - tot ce coardele-mi vocale/ Înfig în carnea-Ńi (...) Mă lipesc de cuvinte,/ Cu trupul fierbinte,/ Mă îmbăiez în carnea lor,/ Plină de diezmerdări -/ Consoanele şi vocalele primordiale." Legătura tinerei poete cu cuvintele are rădăcini adînci; par a-i fi monadă a deplinei libertăŃi spirituale, universul paralel al unor energii ilumintoare, turnul de fildeş a-toateprotector: "Idealul meu - în materie de scris/ E să reuşesc să redau/ SimŃământul atotstăpânitor/ Al cuvintelor,/ Să le pot amesteca apoi cu fluturi şi culori, / Să le modelez alte chipuri/ Pentru a culege luminile/ Primei mele cărŃi de poezie." Dar volumul se numeşte "Ieşirea din turnul de fildeş" - exces de referenŃialitate, căci deocamdată, în situaŃia Monicăi, cea care adia a primăvară cu primul său volum de versuri în pragul lumii, "ieşirea din cocon" ar fi o sugestie mai adecvată: ieşirea din regatul primelor senzaŃii şi percepŃii, din exerciŃiul primelor confesiuni directe, ieşirea din coconul modelelor literare - nobile altfel, chiar înnobilatoare, fără îndoială. Şi semne bune arată acest volum de început, iar dacă e adevărat că: "Doar scrisul/ Mă eliberează şi împlineşte/ Precum o iubire. / Din care nu cobor niciodată", cred că primăvărateca Monica Pericleanu-Grigore va face foarte bine să nu-şi trădeze niciodată prima iubire, nici sensibilitatea - autentică, pozitivă şi profundă -, iar "Testamentul" de pe ultima pagină a primului său volum de versuri - probabil cea mai împlinită şi tulburătoare poezie scrisă încă în turnul său ivoriu - este mai curînd un legămînt de credinŃă care abia urmează a fi onorat, faŃă de cititorii cuceriŃi. 20 septembrie 2001

Bătălia dintre antici şi moderni

Citesc mai deunăzi un articol într-un ziar important, de circulaŃie naŃională, dintr-o Ńară foarte avansată - nu dau nume; tot ce vă pot spune este că Ńara cu pricina se află peste oceane, iar ziarul se numeşte "The Globe and Mail". Fiind singurul articol despre cărŃi din numărul respectiv, nu l-am putut rata, şi nici nu i-am putut ignora învăŃămintele, care sînt, în felul lor, stupefiante. Pe scurt: autoarea - evident o talentată publicistă, probabil chiar scriitoare cu volume de proză, membră activă într-un "book group" - acolo, în Ńara aceea depărtată şi avansată, oamenii se adună în tot felul de grupuri cu scopuri uneori foarte specializate, alteori mai difuze: Alcoolicii Anonimi - Tinerii oarecum căsătoriŃi - Crescători de animale pe termen scurt şi mijlociu - Răpiri extraterestre - etc, etc, cam aşa cum arătau la noi, pe vremuri, cercurile instructiv-formativ-educative de la Palatul Pionerilor - numai că în Ńara avansată şi transoceanică la care mă refer acum, aceste grupuri sînt preponderent alcătuite din adulŃi cu simŃ civic, sau cu fantezie şi mult timp liber. Un "grup de lectură" este o adunare liber consimŃită între oameni interesaŃi de cărŃi - oameni care, mai în secret, mai

94

dimpotrivă, aspiră la gloria scrisului. Aşadar, membrii grupului sus pomenit au luat în discuŃie ideea de literatură clasică: ce înseamnă clasic în proze - ce substanŃă au cărŃile clasice - şi ce mai spun clasicii unor cititori de astăzi. Începutul este deja destul de neobişnuit pentru noi, europenii: clasicii nu sînt o materie post universitară - nici măcar una post liceală; clasicismul, chiar cu praful care se mai aşterne pe paginile sale, nu este o curiozitate de muzeu, demnă doar de interesul unor specialişti, ci chiar piatra de temelie pentru orice învăŃăcel de gimnaziu, precum clasicul Geoffrey Chaucer este prima cărămidă a limbii engleze moderne. Bun; într-alte Ńări, e altfel: cei cu înclinaŃiuni spre umanioare, abia după ce-şi termină toate şcolile, în timpul liber, ajung, poate, să cerceteze şi chestiunea clasicilor. Iată diversitatea în diversiune culturală. Şi autoarea noastră - după dezbateri în grupul său de lectură - fixează primele repere: clasică ar putea fi o carte cu minimum 50 de ani de la întîia publicare - titlul trebuie să se bucure de oarece re-cunoaştere - iar autorul: mai bine să fi trecut pragul eternităŃii. Măcar două dintre aceste condiŃii ar fi suficiente, pentru necesarul aplicaŃiei la categorie. Mai departe: membrii grupului au ales, prin calificări conform acestor criterii, Dickens, Tolstoi, D.H Lawrence. Ce rezultat au produs aceste lecturi, autoarei articolului? "Singura opŃiune pe care am avut-o, în final, a fost sabotarea categoriei clasicilor." De ce oare? mă întreb eu. "M-am muncit cu 'Femei îndrăgostite' sau 'Anna Karenina', încercînd cu disperare să descifrez un grăunte de înŃeles, un scop oarecare în aceste cărŃi. Cititul acestor romane mi-a indus o stare de oboseală şi de iritare după nesfîrşitele pagini cu pălăvrăgeală absolut inutilă. ConversaŃii plictisitoare, una după alta, şi foarte puŃine dintre ele avînd legătură cu dezvoltarea naraŃiunii - sau măcar prea puŃin încît să poŃi vorbi despre asta." Şi autoarea trece chiar la exemple, pentru spiritele care lucrează curent cu exemplificări pentru o rotundă înŃelegere a unui fenomen: "În 'Anna Karenina', Contesa Ivanovna îşi întreabă oaspeŃii: Şi despre ce aŃi vrea să vorbim astă-seară? În zilele noastre" - comentează autoarea noastră transoceanică şi modernă - "nimeni nu inventă astfel o conversaŃie. Dar o persoană era judecată după cît de bine putea vorbi despre cît mai multe subiecte. Chiar şi sub apăsarea plictiselii pe care mi-au produs-o aceste lecturi, am fost totuşi impresionată de cît de mult preŃuiau oamenii o conversaŃie în acele vremuri." Şi de aici încolo, autoarea cursivului din ziarul de circulaŃie naŃional-atlantică divaghează asupra conversaŃiei: categorii, calităŃi, efecte şi defecte, "exemplificaŃi". În finalul articolului, autoarea consemnează rezultatele spiritului democratic, exersat în mijlocul grupului său de lectură: pentru virtuŃile educaŃional-conversative - medalie de life-style la moderni - clasici au primit, totuşi, 5 voturi pentru - unul împotrivă. DemocraŃia lucrează şi în cultură. Mă opresc aici. Nu vreau să cad nici în demagogie sarcastică, nici în pedanterie infatuată. Mă voi mulŃumi să spun: ferice de culturile sau civilizaŃiile chiar aşa: mai devansate, în care, însă, clasicii literaturii universale sînt clasici pentru că spun încă sufletelor şi minŃilor noastre mai mult decît cuvintele care se adună în paginile lor. Culturile pentru care clasicii sînt mai mult decît o artă a conversaŃiei - înŃelesuri se adună printre vorbe - iar suprafeŃele mai acoperă încă şi adîncimi. Chestiune şi de perspicacitate, dar şi de rădăcini. Ferice de civilizaŃiile în care clasicii literaturii sînt încă o educaŃie primară - şi parte a conştiinŃei de sine. 27 septembrie 2001

95

Corneliu Medvedov - "Ovidiu Gologan"

Am primit cu mare plăcere o carte de film. O pasăre rară în zilele noastre, cînd nici filme adevărate nu mai avem, nici autori prea entuziaşti, dedicaŃi cinematografului. Decăderea filmului (peste tot în lume - mă grăbesc să spun) în industrie şi divertisment, în zaiafet de emoŃii şi instincte primare, în "business show" cum figuris: sex şi violenŃă, marŃialităŃi şi trivialităŃi - toate acestea au alungat starea de graŃie numită artă din studiourile producătoare - din pelicule, din mintea iubitorilor de cinema -, au scos cinematograful din preocupările esteticii generale. Despre filmele de astăzi se pot spune puŃine lucruri. Dar pe vremuri..., pe vremuri, filmul era cea de-a şaptea artă. Corneliu Medvedov - operator de film care şi-a descoperit şi pasiunea istoriografiei ne aminteşte ce a însemnat cîndva cinematograful - ce talente extraordinare au crescut în ambianŃa cinematografiei româneşti - şi ce depozit uimitor de cultură reprezintă istoria sa. Cartea - apărută într-o serie ce face cinste Uniunii Cineaştilor din România - este dedicată unui operator, Ovidiu Gologan, probabil cel mai interesant creator de imagine pe care l-a avut cinematograful românesc de la ivirea sa şi pînă dincolo de graniŃa secolului născut în explozia imaginii. Ovidiu Gologan şi-a legat numele de kilometri de peliculă filmată - de jurnale de actualităŃi, de reportaje de front, de portrete (ni l-a lăsat, printre multe altele, moştenire pe Enescu la el acasă); ochiul său febril a împărtăşit celuloidului pentru eternitate evenimente tulburătoare din istoria acestei Ńări (ziua de 23 august 1944, Teatrul NaŃional din Bucureşti fumegînd tragic după bombardamente - execuŃia mareşalului Ion Antonescu) - a fost semnatarul imagiunii în nenumărate documentare din toate vremurile României - şi mai bune şi mai rele; a fost director de imagine la multe filme de lung metraj cu varii calibre - a fost însă şi operatorul, artistul desăvîrşit, forŃa tulburător creatoare ce a contribuit definitoriu la realizarea a două capodopere cinematografice româneşti - "Moara cu noroc" şi "Pădurea spînzuraŃilor" - filme ce stau de drept în istoria cea mai înaltă şi nobilă a cimenatografului mondial. Ovidiu Gologan a avut şansa de a se întîlni pentru aceste două filme cu doi mari regizori, două talente artistice excepŃionale şi excepŃional potenŃatoare pentru energiile tuturor colaboratorilor - Victor Iliu şi Liviu Ciulei - care, la rîndul lor, îşi datorează izbînzile extraordinare din aceste două filme, artistului desăvîrşit, profesionistului impecabil, dublat de o profundă sensibilitate, care a fost Ovidiu Gologan. Corneliu Medvedov îi dedică o monografie bogat şi precis documentată. Un tur de forŃă prin hăŃişurile arhivelor întinse pe aproape întreg secolul douăzeci (Ovidiu Gologan s-a născut parcă predestinat în anul primului film românesc de adevărat lung metraj, "IndependenŃa României"- 1912 - şi s-a stins din această viaŃă în 1982). O biografie plină, umblată, populată de mulŃime de oameni interesanŃi, care au contribuit direct sau indirect la formarea artistului - Orson Welles, Eduard Tissé, John Grierson - sau David Oistrach, Yehudi Menuhin, Ilya Ehrenburg, Georges Sadoul, Roberto Rosellini - lista sună incredibil, chiar departe de a fi completă - fie şi numai preŃuirea declarată a acestor oameni de imensă valoare intelectuală şi artistică pentru românul Ovidiu Gologan ar fi fost suficientă pentru a-l transforma pe ucenicul vrăjitor de lumini într-o adevărată legendă.

96

Dar preŃuirea a venit după, şi prin, filmele sale - acolo stă adevărata legendă a operatorului Ovidiu Gologan. PuŃini artişti ai imaginii au atins profunzimi ale expresiei cinematografice aşa cum a făcut-o Ovidiu Gologan - puŃini mînuitori ai aparatului de filmat au trecut pragul tehnicităŃii - obligatorii, de altfel - pînă la înălŃimea unde spiritul se descătuşează de orice povară a mijloacelor. Amestec inefabil de experienŃă, intuiŃie şi creativitate, discursul cinematografic propus de Ovidiu Gologan depăşeşte în bună măsură chiar limitele speciei, şi intră într-o osmoză mai complicată în care îşi dau întîlnire toate artele - şi nu de puŃine ori evocă instrumente de analiză şi definire din sfere depărtate, cum ar fi psihologia sau observaŃia sociologică. Meritul monografului Corneliu Medvedov a fost capacitatea de a revela în puŃine, dar extrem de dense pagini toate laturile personalităŃii lui Ovidiu Gologan: de la virtuŃile unui caracter: dăruirea umană, abnegaŃia familială sau generozitatea şi modestia - pînă la resorturile intime şi foarte complicate ale febrei creatoare. Analize serioase şi pline de miez ale filmelor - admirabilă şcoală a mijloacelor şi înŃelesurilor meseriei de cinematografist; citate numeroase din filmologi consacraŃi; desfăşurări de date minuŃioase asupra contextelor - cinematografice, dar şi istorice generale - toate acestea fac din cartea lui Corneliu Medvedov un document de excepŃie pentru istoria cinemtografului românesc - şi o mărturie singulară pentru lumea largă a filmului asupra unui mare creator român. Cartea e scrisă cu vizibilă dragoste şi admiraŃie, iar printre pasaje şi capitole se insinuează uneori o stare de autentică emoŃie care depăşeşte cu mult limitele obişnuite ale unei monografi. Corneliu Medvedov a compus un adevărat şi îndreptăŃit omagiu, dintre cele care trăiesc peste mode şi vremuri şi dau samă despre faŃa luminată a lumii noastre. 11 octombrie 2001

Ernest Gellner - "NaŃionalismul"

"Francez este oricine o doreşte" - o propoziŃie simplă a unei jurnaliste pariziene, care rezolvă cu seninătate problema naŃionalismului pentru francezi, mai ales în contextul epocii migraŃiilor globale. În alte părŃi ale pămîntului, chiar în vecinătatea continentală a francezilor, lucrurile nu s-au arătat la fel de simple şi senine: naŃionalismul a însîngerat Iugoslavia un deceniu întreg, a stîrnit măceluri în Orientul Apropiat, războaie civile în fosta Uniune Sovietică, alimentează porniri revanşarde şi iredentisme furibunde crispează relaŃii între veri de sînge şi limbă maternă. NaŃionalismul este mai curînd un termen peiorativ, căci prin excesele sociale, politice şi comportamentale pe care le-a declanşat de-a lungul timpului a înghiŃit hulpav şi a făcut - pe nedrept - aproape uitate sentimentele naŃionale pozitive, patriotismul firesc şi mîndria naŃională - atitudini morale care nu au nici o legătură cu extremismul, cu violenŃele, cu crimele. Din păcate, abuzurile discursului naŃionalist - practicat parcă în tot mai multe limbi ale pămîntului - au topit toate sentimentele naŃionale legitime în acelaşi cazan smolit al inflamaŃiei de apartenenŃă: ori naŃionalist - ori "vînzător de patrie", "iudă", şi ce ne mai e dat să auzim aproape în fiecare zi. NaŃionalismul a ajuns, în această formă virulentă, o plagă socială şi o capcană ideologică - de aceea sînt binevenite încercările serioase de explicare a fenomenului - şi de repunere a ideei de naŃionalism în matricea sa originară şi pozitivă.

97

O astfel de tentativă este şi cartea lui Ernest Gellner, profesor de filosofie şi cercetător o viaŃă întreagă al fenomenului naŃionalist. "Fenomen" - deşi naŃionalismul trebuie catalogat în primul rînd ca doctrină politică: teoria îşi descrie obiectul ca rezultantă a osmozei între o cultură şi o formă de organizare socială. NaŃionalismul a apărut ca o fantezie a iluminiştilor secularizanŃi (cred unii istorici) - Ernest Gellner argumentează un proces mai complicat şi cu siguranŃă mai corect, căutînd rădăcinile naŃionalismului în schimbările sociale majore induse de industrializare - de apusul epocii şi societăŃii de tip agrarian sau feudal - dispariŃia unui sistem de caste şi apariŃia unei populaŃii migratoare cu idealuri egalitariste, clase şi pături sociale educate şi anonimice. Dezvoltarea industrială şi creşterea puterilor statului au favorizat implicit congruenŃa unor elemente în principal: cultura "înaltă" şi democratizată, etnicitatea care îşi reclamă legitimitatea din cultura împărtăşită, şi re-configurări teritoriale. "NaŃionalismul este un principiu politic care susŃine că similaritatea culturii este liantul social de bază" - în termenii lui Ernest Gellner. O naŃiune - un stat: aceasta este formula care lămureşte cel mai simplu ideea naŃionalismului. Mai departe însă, lucrurile se complică: ce criterii validează cu adevărat apartenenŃa la o cultură sau alta? Care sînt limitele şi cît de elastice barierele ridicate de o obîrşie? Unde sînt marginile morale ale acŃiunii politice şi sociale care încearcă să păstreze unitatea şi puritatea compoziŃiei cultură-etncitate-teritorialitate? Ştim astăzi, din păcate, ce înseamnă cuvintele "purificare etnică". Avem o imagine concretă, din păcate, a carnagiului săvîrşit în numele apartenenŃei. Auzim încă, mulŃi cu o tresărire de spaimă care vine din amintire, sintagma "crime împotriva umnaităŃii" - nu în filme povestind procesul de la Nürnberg, ci în jurnale de actualităŃi despre Tribunalul InternaŃional de la Haga. NaŃionalismul a evoluat rapid ca fenomen social în secolul douzeci - şi prea repede a deviat în extreme - o lecŃie care încă nu a fost suficient desluşită, cu atît mai puŃin învăŃată. Cartea lui Ernest Gellner - apărută la editura "Librom Antet" în colecŃia "Incitatus" este într-adevăr o bună incitare - la înŃelepciune. "NaŃionalismul" este ultimul său eseu de doctrină politică şi filosofia istoriei, şi reprezintă, în opera sa, probabil cea mai completă abordare a subiectului. Termenii eseului sînt academici, dar învioraŃi stilistic de o remarcabilă mobilitate intelectuală şi coloraŃi de asocieri surprinzătoare care fac deliciul lecturii. JudecăŃile şi concluziile exprimate aici au acoperirea a zeci de ani de studiu şi maturare - şi confirmarea experienŃei directe în realitatea anilor `90. ObservaŃiile autorului - încheiate prin forŃa împrejurărilor în anul 1995 - capătă astâzi, dincolo de pragul mileniului, tonul unor profeŃii împlinite. O carte inteligentă şi serioasă, de reper, care nu ar trebui să aibă destinul unei voci în pustie. 18 octombrie 2001

Teodor Vârgolici - "Portrete şi analize literare"

Încă o carte care este exact ceea ce spune că este: o colecŃie de "Portrete şi analize literare". Autorul, Teodor Vârgolici, este unul dintre criticii noştri ajunşi sub zodia senioratului - şi unul dintre cei mai pasionaŃi şi dedicaŃi analişti ai literaturii române. Cu decenii în zestrea-i bio-bibliografică, criticul care a debutat sub ochii maestrului său,

98

George Călinescu, a lucrat cu aceea consecvenŃă care se transformă cu timpul în abnegaŃie, la cercetarea şi popularizarea literaturii române majore: timpul său preferat este secolul cuprins între cărŃile de întemeiere a literaturii române moderne şi pînă la vîrful interbelic, cînd statutul de "naŃional" în literatura română a tins, cu îndreptăŃire, să devină "european" şi chiar "universal". Teodor Vârgolici adunâ în acest nou volum de "Portrete şi analize literare", apărut la Editura Gramar - harnică şi îndatoritoare literaturii române ca întotdeauna (deşi, măcar în paranteză, trebuie să observ că această apariŃie este cam economicoasă, editura lipsindu-l tocmai pe acest autor, unul dintre cei mai asidui şi merituoşi prefaŃatori ai săi, de un minim aparat introductiv!) - aşadar Teodor Vârgolici adună într-o nouă sinteză 25 de scriitori români: de la "Gheorghe Asachi - ctitor al literaturii române", pînâ la Marin Preda, la ceasul "Întîlnirii din Pămînturi". Între aceste coperŃi, Teodor Vîrgolici revine la autorii săi preferaŃi, piloni de rezistenŃă ai literaturii noastre naŃionale: Alecu Russo, Negruzzi, Bolintineanu (căruia Vîrgolici i-a alcătuit ediŃia critică de referinŃă în literatura română contemporană), urmează Vasile Alecsandri, Haşdeu, Nicolae Filimon, Eminescu fireşte -, Odobescu, Coşbuc, Delavrancea, Panait Cerna, Sadoveanu, Gala Galaction, Mateiu Caragiale, Cezar Petrescu, Gib Mihăescu, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Jean Bart - dacă i-am mai fi avut între aceste pagini şi pe Caragiale şi Slavici, probabil că vă recomandam de-acum o istorie esenŃială a literaturii române moderne - şi vă mărturisesc că nu înŃeleg ce l-a oprit pe Teodor Vîrgolici de la completarea unui asemenea proiect, după atîŃia ani de cercetare sistematică şi rodnică. Criticul echilibrat, raŃional - tehnic, dar cu măsură, mai curînd cu profilul calmului intelectual asociat unui Tudor Vianu, deşi, cum spuneam, a crescut în apropierea vulcanului numit George Călinescu, a cărui lavă a produs, în general, arsuri definitive cam tuturor celor care i-au traversat aria de revărsare criticul temeinic argumentativ este dublat de un migălos istoric literar - o combinaŃie de calităŃi care îi recomandă studiile unui public extrem de larg, de la elevul de gimnaziu, pînă la cercetătorul sau criticul de profesie. Textele lui Teodor Vârgolici respiră sobrietate academică, dar sînt limpezi şi accesibile. Pot fi caracterizate şi ca didactice - căci texte de învăŃătură sînt. Aş spune chiar că Teodor Vârgolici cultivă cu o certă mîndrie spiritul pedagogic - pentru că îi înŃelege sensul nobil şi îl slujeşte cu vocaŃie şi aplicaŃie. Un critic şi istoric literar dintre cei care lucrează cu mare trudnicie la casa fără de sfârşire a literaturii naŃionale, cu convingerea onestă şi profund democratică în esenŃa ei, că acest edificiu este patrimoniu şi adăpost de suflet tuturor vorbitorilor de limbă română. 25 octombrie 2001

Ion Podoleanu - "Baronul"

O carte aspră, despre o realitate aspră: viaŃa la Canal - e vorba despre cea de-a doua ediŃie a şantierului Dunăre-Marea Neagră, lucrarea făptuită sub semnul măreŃelor împliniri multilateral dezvoltante, iar nu de ediŃia princeps, din anii '50, iniŃiată ca lagăr de muncă pentru condamnaŃi politici. DiferenŃa s-a dovedit în cele din urmă absolut minimă: munca la Canal a fost, pînă la sfîrşit, o pedeapsă - de un fel sau altul.

99

Nu avem multe mărturii directe. Zgomotul şantierului a încetat cu mult înainte ca cineva să poată dezvălui public şi deplin condiŃiile subumane în care a fost muncită acestă lucrare. După '89, alte orori - mai vechi sau mai proaspete - au avut prioritate la ieşit în vileag; chinurile şi mizeria morală pe care le-au îndurat pe acel şantier zeci de mii de sacrificaŃi au rămas amintiri personale. Iată însă o carte ce vine să răscolească amintirile, să redeschidă răni şi să mai adauge o filă într-un dosar - autentic, nu din cele fabricate de circumstanŃă - asupra ultimei jumătăŃi de veac în România. "Baronul" (editura "Sempre", colecŃia "Proză") este un roman încrîncenat. Născut probabil din experienŃa directă a autorului. Povestea este prea dureros realistă şi prea dramatic presărată cu detalii credibile pentru a fi rodul unei documentări sau re-istorisiri. Un militar - poate doar angajat civil în cadrul armatei - este detaşat la Canal pentru nişte păcate nelămurite, între care tatăl preot ocupă, ca şi în anii '50, un loc de frunte. Omul se dovedeşte cinstit, muncitor, cu frica lui Dumnezeu şi cu reală compasiune pentru confraŃii de chin, chiar dacă locul blestemat îşi pune stimagtul durităŃii şi pe chipul său. Încet, dar sigur, ajunge "Baronul" - nu personajul mafiotic la care ne-am putea gîndi în jargonul de astăzi, ci mai curînd nobilul de viŃă veche şi războitorul cu morile de vînt din istoriile de altădată. Povestea romanului e simplă, o curgere continuă de mici întîmplări cotidiene, lipsite de orice emfază sau glorie, descriind exact contrariul propagandei oficiale a timpului, adică: o realitate de coşmar pentru majoritatea celor angajaŃi în tăierea în piatră seacă a "Magistralei albastre" - cum o alintau poetic ziare şi cîntece de muzică uşoară. În dosul gardului însă, erau oameni zdrenŃuiŃi, înfometaŃi, înfriguraŃi, umiliŃi. Bolgiile infernului se ascundeau sub reportajele voioase cu ceremoniile pionereşti prilejuite de fiecare kilometru pietruit, care, în fapt, mai înghiŃise, tăcut şi muşamalizat, vieŃi omeneşti. Iar din această perspectivă, romanul este simbolic pentru mare parte din opera de construcŃie socialistă - sigur pentru cea în forŃă şi forŃată. Ion Podoleanu spune - sau îşi spune - povestea cu obidă. Scriitura este nervoasă, îndesată, întunecoasă. O atmosferă de "Şoferi ai Iadului", dar avînd ca miză nu doar cîştigarea existenŃei într-o junglă cu nume de aşezare omenească, ci supravieŃuirea într-o lume care redesoperea plăcerile faraonismului şi avantajele sclavagismului. Romanul are un ritm sufocant - doar vreo două momente de respiro narativ şi tot cam atîtea intarsii meditativ-discursive, care de altfel ştirbesc unitatea de fond a textului. Aceste mici pierderi din albia furioasă a cărŃii sînt însă pardonabile prin sinceritatea cu care personajul/autorul îşi declină portretul psihologic - spaŃiu confesiv pentru care a simŃit nevoia unor momente de acalmie narativă. Gîndul autorului este păstrat intact în forma lui iniŃială: fie că a fost aşezat pe hîrtie acum două decenii, fie că a fost rostit în surdina singurătăŃii şi neputinŃei furioase timp de aceleaşi două decenii, autorul nu îşi reneagă nici credinŃele, nici îndoielile, nici speranŃele dovedite naive şi deşarte, din cele vremuri. O defulare tîrzie - dar meritată. Romanul - poate scris recent, poate conservat cu sfinŃenie în litera şi spiritul său, oricum însă hrănit dintr-o justificată revizuire morală trăieşte prin calitate literară, depăşindu-şi premiza oarecum documentară. Din amintire se întrupează de atîtea ori literatura - şi atîŃia prozatori remarcabili. În "Baronul" lui Ion Podoleanu, fraza simplă, fără ocolişuri eufemistice sau ornante, are constanŃă expresivă, iar tensiunea uriaşă care apasă încă de pe coperta mai mult neagră decît altcumva este creată fără artificii de stil, ci doar din forŃa interioară a cuvîntului, prin aspră directeŃe şi prin viteza năucitoare a frazei. Această tensiune rău prevestitoare creşte din prima pagină

100

a romanului şi nu este limpezită nici în ultima sa filă. Nu pare o atitudine auctorială dictată de modă, ci un reflex literar încredinŃat - şi corect, la vremuri rău prevestitoare. 27 august 2002

George Vulturescu - "Nord şi dincolo de Nord"

"Nordul este o pâclă, zice Ion/ Nordul e o valvă a nopŃii, adaugă tot el./ Nordul este când vezi, spun." - zice George Vulturescu, "Poet sătmărean" şi Poet al Urbei, după cum îl identifică şi colecŃia editurii "Dacia" în care putem citi acest omagiu adus Nordului. PoziŃie cardinală în antropogeneza spaŃiului românesc, cu procesiunea măştilor sale inconfundabile, amestecat hieratice, aspru Ńîpuritoare sau macabru-vesele ca la SăpînŃa; acest Nord autohton este însă şi parte a axei lumii, misteriosul stîlp al pămîntului în TradiŃia Primordială şi în cosmogoniile iniŃiatice, unind Apexul Cerului cu centrul infernului, fir nevăzut pe care scoboară în lume avatarul divinităŃii... Dar pînă la revelaŃia cea senină a Dumnezeirii, poetul a descoperit, în Urbea sa spirituală, că "Nordul există în orice om ca şi demonicul"; deşi, paradoxal, inaccesibil, căci "Nordul e un templu semeŃ cu o sută de porŃi deschise, şi totuşi, puŃini sunt cei care te găsesc..." Căci, pe scurt: "A vedea în Nord este un act religios." conchide exploratorul septentrional George Vulturescu, "Nu arbori mă interesează în Nord/ ci convulsia fumului în gândurile mineralului,/ sub fulgere, nu iarba mătăsoasă o caut ci/ ci convulsia chimică a verdelui care derutează/ drumurile aştrilor, nu nesfârşirea orizontului/ o contemplu ci vacarmul negru al ochiului/ orbit, rara forŃă a visului de-a elibera/ forma din negru în negru călcând." - poezie şi discurs, după cum sper că se vede cu limpezime, o proză armonică, formă lirică elegantă şi modernă, cu tema principală în accente filosofice (ceea ce o coboară deseori în livresc) şi, uneori, cu modulări liturgice, care o ridică la loc pe piedestalul emoŃiei poetice. Presupun că şi reluarea obsesivă a unor versuri/pasaje întregi în contexte diferite ale plachetei este parte a aceluiaşi ritual cvasi hipnotic: "Nordul nu e o temă, nu poate deveni proiect, el nu/ se lasă peste terase ca un linŃoliu, nu atârnă/ peste vârfuri de brad ca o ceaŃă, nu se/ zdrenŃuieşte peste acoperişuri precum amurgurile./ Pieziş, Nordul stă peste litere şi prin/ nămolurile scrisului îşi târăşte animalele/ diforme ale NopŃii." "Acum ştii: Nordul este întemeiat pe verb." - pare a aduce George Vulturescu lumina finală, adevărul ultim al cardinalităŃii sale interioare - şi în acest punct, avem confesiunea de artă poetică cea mai lămuritoare, cea care îl uneşte pe stihuitor cu întunecosul metafizician, modelînd un trup unitar din esenŃe dure, agresive, periculos reactive: "Numai în Nord mâna cu care scrii e una cu mâna de pe cuŃit..." Dar George Vulturescu, deşi insistă, iarăşi obsedant, asupra violenŃei întunecate a spiritului nordic, nu este el însuşi atît de fioros - mai curînd, este un supravieŃuitor în spaŃiul Nordului, şi nu un casap mîntuitor, aşa cum s-ar putea deduce din versul său; un poet legat de întuneric numai prin cuvinte şi prin hedonismul referenŃialităŃii. George Vulturescu scrie scrisori din Nordul său: poveşti şi vise umbroase, care sînt eliberare din înfricoşarea pe care întunericul i-o produce în străfundul sufletului său poetic şi urban.

101

Călătoria lui de la Nord spre mai departe de Nord este, în fapt, un catharsis, pentru că "Nordul este, înainte de toate, o eliberare de argilele materiei.". Deşi..., deşi sînt lucruri din care nu poŃi scăpa: "Din Numere şi Forme nu poŃi ieşi niciodată" - ştia Baudelaire, unul dintre fraŃii de cruce poetică şi spirituală pe care şi-i declară George Vulturescu aproape la fiecare vers (sînt mulŃi şi frumoşi: Blake, Whitman, Poe, Shelley, Byron, Borges...). George Vulturescu nu poate ieşi din iubirea lui înspăimîntată pentru Nord şi nici din "Gheara cuvântului", care îl urmăreşte ca Erinie, dar şi înger tămăduitor, prin toate cărŃile sale de poezie. 8 noiembrie 2001

Thomas Morus - "Utopia": Locul mai bun, de nicăieri

"La drept vorbind, şi ca să-Ńi mărturisesc adevărul, şi eu stau la îndoială dacă să tipăresc sau nu această carte." - spune Thomas Morus într-o scrisoare către prietenul său Petrus Aegidius, pe numele de zi cu zi Peter Gilles - scrisoare care este şi "Precuvântare la scrierea despre cea mai bună formă de guvernământ": "Gusturile oamenilor sunt atât de felurite - unii sunt aşa de morocănoşi din fire, în inima unora e atâta recunoştinŃă, iar judecata altora e atât de ciudată - încât cei care duc o viaŃă veselă şi fără griji şi se lasă-n voia firii lor ies mult mai bine la capăt decât cei care se macină trudind să scoată vreo carte, la care apoi unii se uită cu dispreŃ sau făcând o mutră acră, în vreme ce altora le face plăcere şi le aduce folos." Din fericire, Thomas More, zis şi Morus, s-a hotărît în cele din urmă să-şi publice "scrierea" botezată "Utopia" şi să deschidă astfel un capitol nebănuit de prolific în literatura şi cultura lumii. Şi să supravieŃuiască pînă astăzi, dovadă stînd faptul că ajuns într-o "Bibliotecă ideală" a editurii "Mondero". Utopia: nu numai o specie literară, dar şi un tipar de gîndire - o atitudine socială, nu de puŃine ori acŃiune politică, întotdeauna o perspectivă morală. O formă de visare cu ochii minŃii, o fantezie a inteligenŃei pozitive - o credinŃă (atît de vulnerabil naivă, din păcate) în mai bine. Nici o fantezie utopică nu s-a împlinit pînă acum în vreo realizare concretă şi durabilă în istoria omenirii - toate au eşuat lamentabil sau chiar răsunător; în schimb, utopiile negative - distopiile - au avut mai mult succes, căci lumea este un basm distopic, în care răul învinge sistematic binele şi pulverizează consecvent bunele intenŃii. Dar toate aceste contrarietăŃi ale lumii în carne şi oase i-au îndîrjit mai vîrtos pe visători - şi utopiile au înflorit cu încăpăŃînare, chiar şi în cele mai neprielnice anotimpuri pentru visare. Ou-topos: locul de nicăieri, şi eu-topos: locul mai bun, locul fericirii: acestea sînt atributele Insulei pe care o vizitează cititorul lui Thomas Morus, prin mărturia unui navigator inventat, descusut de către autor în adevărate dialoguri platoniciene. Nu întîmplător: "Utopia" lui Morus este şi o replică la construcŃia lui Platon, ale cărui "Stat", "Republică" şi "Legi" sînt contestate direct în această poveste apocrifă, dar şi pilduitoare. Într-un studiu celebru, "Thomas Morus şi criza gîndirii europene", André Prévost măsoară distanŃa dintre Platon şi filosofia socială a lui Morus: "Utopia constituie un Stat liberal şi nu un stat totalitar, el oferă tuturor posibilitatea de a avea acces la cele mai înalte funcŃii, gratuitatea culturii, libertatea religioasă şi libertatea politică; pe scurt, 'Libertatea' este principiul care animă constituŃia utopiană. În Republica lui Platon, dimpotrivă, totul

102

este subordonat societăŃii ca un absolut. RaŃiunea practică ordonă cu răceală înlăturarea fără şovăială a copiilor cu metehne. Totalitarismul ideologic al lui Platon taie în carne vie fără scrupule. El are propria lui justificare, justiŃie şi morală. Comunismul totalitar al lui Platon se opune comunismului liberal al lui More." - diferenŃa este, într-o bună măsură, şi altfel spus, drumul parcurs în evoluŃia socială de la autocraŃie la democraŃie: este actul de naştere al umanismului, liber încă, la vremea aceea, de orice tutelă fals protectoare a alianŃelor ideologice. "Oricum, scumpe Morus, ca să-Ńi spun adevărul adevărat, aşa cum mă-ndeamnă cugetul meu" - zice exploratorul Insulei Utopia - "acolo unde domneşte dreptul de proprietate şi unde totul se măsoară cu bani, statul nu va fi niciodată cârmuit nici pe calea dreptăŃii şi nici pe cea a îndestulării, afară numai dacă tu crezi că domneşte dreptatea acolo unde lucrurile cele mai de seamă încap pe mâna celor mai ticăloşi, sau că traiul e fericit acolo unde toate bunurile sunt împărŃite între câŃiva oameni, foarte puŃini la număr, ei înşişi nefiind prea înlesniŃi în toate privinŃele, pe când ceilalŃi trăiesc de-a dreptul în cea mai cruntă mizerie." Una dintre expunerile concise şi convingătoare ale criticii morusiene, observaŃie şi judecată care traversează istoria pînă astăzi, şi ar trebui să dea de gîndit tuturor reformatorilor care au păstrat un dram de bună-cuviinŃă. "Utopia" lui Thomas Morus este şi o bucată literară remarcabilă, prin savoare narativă, eleganŃă stilistică şi calitatea subtilă de satyricon - dar fără îndoilă că ceea ce a nemurit această carte este, în primul rînd, gîndul său moral şi moralizator; şi apoi generozitaea mesajului umanist învelit în frumuseŃea proiectului social. Toate acestea se nasc din credinŃe înalte şi din virtutea principiilor stabile. PreŃul acestor încredinŃări poate fi uneori foarte dureros - Thomas Morus a plătit cu capul consecvenŃa principiilor sale; dar şi moştenirea lăsată este cu atît mai preŃioasă şi durabilă. "Nu pot să nu mărturisesc fără înconjur că la utopieni sunt o mulŃime de întocmiri pe care mai mult doresc decât nădăjduiesc să le văd statornicite şi în statele noastre." - îşi încheie cu amară luciditate Thomas Morus relatarea despre "Insula de nicăieri". Din fericire însă, luciditatea, chiar şi amară, nu a distrus niciodată corola de minuni şi speranŃe ale omenirii. 14 noiembrie 2001

Traian Cavassi - "O viaŃă dedicată muzicii şi idealului naŃional"

...Se numeşte cartea de memorii, articole, evocări, scrisori, pe care Liviu Cavassi, fiul celebrului tenor Traian Cavassi, a adunat-o în amintirea tatălui său. Muzică şi ideal naŃional? Iată şi argumentul acestei alăturări organice şi lipsite de orice implicaŃie demagogică în vremurile cînd astfel de cuvinte aveau acoperirea faptelor: "În satul Boghiş, de către marginea Ńinutului românesc, s-a sărbătorit împlinirea a 15 ani de la înfiinŃarea corului sătesc. Se ştie ce sunt, dar mai ales, ce au însemnat corurile săteşti în Ardeal, sub stăpânire maghiară. Întâlnirea regulată a sătenilor, tineri şi bâtrâni, comunicarea gândurilor şi simŃirii, înălŃarea sufletelor prin melodiile duioase sau cele cu accente de bărbăŃie în care se cristaliza pentru totdeauna graiul adevărat românesc,

103

însemna, alături de biserică, şcoala unde se învăŃa păstrarea naŃionalităŃii. Cine avea curajul să înfiinŃeze şi să conducă un astfel de cor trebuia să se pregătească oricărei lovituri furişe sau făŃişe din partea asupritorului. Aşa începeau cei mai mulŃi eroi de dincolo. Se înflăcărau încălziŃi de accentele cântului românesc, în curând deveneau nişte iluminaŃi şi fanatici propovăduitori ai adevărului naŃionalist, ca în urmă să sfârşească prin temniŃele VaŃului sau Seghedinului." - am închis citatul dintr-un articol apărut în publicaŃia "łara de Jos", 1924. Un asemenea iluminat şi înflăcarat propovăduitor al sentimentului naŃional a fost Traian Cavassi, un împătimit al muzicii şi al românismului, în specie nobilă - copilul care a înfiinŃat primul său cor în gimnaziu - mai apoi, corul bărbătesc din Boghiş care a păstrat acest sat românesc în România, căci a întîmpinat Comisia ConferinŃei de pace de la Paris - sosită, în 1920, pentru a trasa graniŃa dintre România şi Ungaria - a întîmpinat-o în cap de uliŃă cu bravul cîntec românesc "Pe-al nostru steag e scris Unire" şi astfel a fost limpede pentru toată lumea pe ce pămînt calcă; înainte însă, în 1918, Traian Cavassi a fost cel mai tînăr reprezentat al Ardealului de Nord la Marea Adunare Constituantă de la Alba Iulia - numele i-a rămas încrustat în Cartea de onoare a Marii Uniri - care nu a fost deloc o plimbare cu steaguri vesele, ci o luptă surdă cu Parlamente adverse, cu miniştri străini locului şi în făŃişă duşmănie şovină, cu soldaŃi de ocupaŃie, cu administraŃii discriminante, cu gări ostile şi prea îndepărtate de Ńară, cu bande secuieşti de tîlhari la drumul mare - Marea Unire s-a făcut cu înflăcărare, dar şi cu sînge şi martiriu; Marea Unire nu s-a încheiat în ziua de 1 decembrie 1918 - au mai trecut încă luni grele şi întunecoase pînă cînd Armata Română a readus łările de Sus şi de Jos ale Ardealului, łara Oaşului, Banatul şi Ardealui de Nord în Ńara România, acolo unde le era locul de zămislire şi durare. Românii care au supravieŃuit înstrăinării de Ńară au trecut prin chinuri grele - cea mai grea fiind cu siguranŃă dez-naŃionalizarea la care au fost supuşi. Traian Cavassi aduce tulburătoare mărturii: de la pervertirea bisericii naŃionale, la desfiinŃarea şcolilor româneşti - de la maghiarizarea numelor, pînă la îngroparea de vii în pămîntul furat, aşa cum s-a întîmplat cu avocat dr. IoniŃă Cioardaş (fiul protopopului din comuna Droha) şi cu avocat dr. Augustin Bolcaş, conducătorii românilor din Beiuş, sau arşi de vii, precum 40 de Ńărani din Beliş, judeŃul Cluj. Dumnezeu să-i mîntuiască, ca martiri ai neamului romănesc, cei care, în acele vrremuri cumplite, au păstrat în viaŃă graiul, sufletul şi, prin acestea, întreaga fiinŃă naŃională. Astăzi, cînd negociem globalizarea şi moneda unică europeană, e greu de înŃeles ce dramă au suferit locuitorii unei Ńări sub stăpînire - astăzi, cînd miniştri din Ńări vecine îşi comemorează conaŃionali pe teritoriul Romăniei şi apoi negociază cu guvernul de la Bucureşti legitimaŃii de maghiar, e greu de înŃeles cum un Traian Cavassi, autorul acestor memorii, locotenent chiar fiind în armata austro-ungară, era acuzat pentru convingerile şi activitatea lui în favoarea românismului şi era întemniŃat, păzit de soldaŃi secui şi pregătit pentru a fi executat; a reuşit să evadeze şi destinul l-a purtat apoi la Viena, student şi membru al SocietăŃii "România Jună", celebra grupare culturală care l-a avut ca prim preşedinte pe Slavici iar prim bibliotecar i-a fost un tînăr numit Mihai Eminescu. Paşii vieŃii l-au dus mai departe pe Traian Cavassi pe drumurile muzicii, prin timpuri mai blînde sau mai aspre, şi i-au păstrat pînă în ultima clipă înflăcărarea înnăscută şi autentică pentru idealul românităŃii, patosul pentru afirmarea şi păstrarea identităŃii naŃionale. Această carte-memorie fermecătoare, cu evocări dramatice sau înduioşătoare, de o sinceritate absolută şi plină de bun simŃ, este o pildă majoră. Într-o scrisoare adresată

104

fiicei unui prieten, Traian Cavassi nota cu simplitate: "Erai o şcolăriŃă, drăguŃă şi zglobie, o fetiŃă atunci cînd s-au petrecut cele descrise de mine, privind situaŃia din Satu Mare şi cred că nici nu realizai ce se petrece în casa Dv., unde puneam la cale toate acŃiunile importante din aceea perioadă. De aceea le-am descris pe scurt, aşa cum mi-au rămas imprimate în memorie, fapte care s-au petrecut acum 50 de ani. Noi murim şi urmaşii noştri nu le vor cunoaşte niciodată, dacă noi nu le vom consemna oricît de lapidar." - Har Domnului! - spun eu - că avem, iată, cărŃi, iar ele păstrează cu sfinŃenie toate mărturiile care Ńin istoria vie şi o fac de neocolit. 22 noiembrie 2001

Gheorghe Săsărman - "Sud contra Nord"

Un remarcabil autor de literatură ştiinŃifico-fantastică se reîntoarce în limba română, după o cură de germanizare. Arhitect de profesie, Gheorghe Săsărman a debutat în volum prin anii `70, deşi era deja cunoscut din colecŃia de "1 leu" (o, vremuri...) şi din oarece periodice. Au fost ani în care această literatură numită de "graniŃă" înflorea: vremea în care explozia tehnologică şi zborurile în cosmos deveniseră o inspiraŃie foarte stimulatoare, şi deasemenea timpul fabulelor evazioniste dintr-o realitate cu nori cenuşii la orizontul tot mai strîns. Nu cred că literatura ştiinŃifico-fantastică a fost cu adevărat o formă de subversiune a ideologiei oficiale, o formă de rezistenŃă culturală, cum tind mulŃi autori de gen să acrediteze astăzi, dar o evadare din plăcerile realismului socialist şi o nevinovată pornire spre visare resemnată, cu siguranŃă că au fost, cele tribulaŃii pseudotehnico-ştiinŃifice şi fantasmagorice. Mai apoi, această formă de literatură populară a devenit o aberaŃie cam bolnăvicioasă, cu scheme narative simple şi imagerie antropoidă grotescă. Aşa trece gloria lumii. "Sud contra Nord" ne propune o viziune re-culturalizantă. Nu povestea este partea revigorantă a cărŃii, ci scriitura. Frumoasă, elegantă - un pic chiar prea demonstrativ frumoasă şi elegantă - Gheorghe Săsărman scrie astăzi, în ani 2000, extrem de pedant, cu mare îngrijire pentru expresie şi sintaxă. Termenii tehnici - în funcŃiune ori din jargonul viitorologic - sînt iniŃializaŃi cu scrupulozitatea definirii lor la nivel de dicŃionar. Fraza este întotdeauna academică, respectînd rigorile primare ale construcŃiei de şcoală. Înainte de a fi hăituit de obsesia expresivităŃii stilistice, autorul parcă ar fi mai interesat de un exerciŃiu de corectitudine şi higienizare în buna limbă românească. Poate o atitudine polemică - poate mai avem aici şi o umbră din complexul de inferioritate pe care fabulatorii din genuri literare răsfăŃate l-au inculcat fanteziştilor cosmogonici, pufnind dispreŃuitor numai la auzul sintagmei "ştiinŃifico-fantastic". ReacŃie lipsită de nobleŃe, discriminatorie, incorectă politic. De combătut. Gheorghe Săsărman, fie că se luptă sau nu cu acest injust complex subteran, face oricum o demonstraŃie de cultură cvasi enciclopedică, raportîndu-se atît la viziunile întunecoase şi de-acum tradiŃionale din specia science-fiction, fie la confruntările reale şi imediate pe care le experimentează civilizaŃia noastră. Perspectiva generală este ecologică şi moralizatoare - iarăşi, formate auctoriale de corectitudine didactică. DemonstraŃia culturală mai cuprinde o referinŃă savantă (care este şi fundaŃia naraŃiunii) la

105

hipertextualitatea ocultă a lui Umberto Eco, misterul în care îşi învăluie Gheorghe Săsărman naraŃiunea şi personajele evocînd tacit, dar explicit proze de succes şi simboluri generice ale literaturii la modă în anii `80-`90. Aşadar nu numai ştiinŃifico-fantasmagorie - pare a ne spune autorul -, dar mai ştim şi noi ce sînt acelea referenŃialitate şi postmodernism - sîntem şi noi la zi - autori la "graniŃă", dar "literatori"... Eu sînt alături de toate genurile, indiferent de culoarea lor literară - o scînteie de spirit măcar să aprindă, şi să-şi păstreze o picătură de simŃ al umorului chiar şi în cele mai negre umori cosmogonice; iată şi motivele de fond pentru care vă invit la această lectură de vacanŃă cu "Sud contra Nord", numai bună în preajmă de poveste cu Moş Crăciun, la gura sobei, în lumina misterioaselor flăcări ale amintirilor din viitor. 14 decembrie 2001

Eugen Ionescu - "Elegii pentru fiinŃe mici"

Dacă Moş Crăciun obişnuieşte să vă calce pragul la termenul cuvenit, e bine. Dacă nu - iaca vine acum, şi vă aduce în dar o cărticică minunată: "Elegii pentru fiinŃe mici", prima publicată de Eugen Ionescu, tatăl celei "CîntăreaŃă cheală" şi a celor "Rinoceri" şi al altor "Pietoni ai văzduhului". PuŃini mai ştiu că sacrosantul Eugen Ionescu a fost la început poet. Această cărticică a trecut aproape neobservată - ca întotdeauna, candoarea trece neştiută, doar zgomotul şi furia se aud în lume - şi doar ele stîrnesc valuri: "Un mic soare, Doamne, pentru sufletul meu/ Doamne, eu sînt o frunză,/ Eu sînt o nucă/ Sînt un broscoi speriat,/ Sînt o vrabie rănită./ Mi-au furat toate cuiburile/ M-au ajuns toate prăştiile/ Doamne mic, ridică-mă,/ Şi fă-mă fericit/ Ca pe boii cu coarne nevinovate,/ Ca pe cîinii cu ochi de îngeri,/ Ca pe nenuferi,/ Ca pietrele prietenele." Cuvintele poetului Eugen Ionescu sînt cuvintele copilului. Acest făuritor de limbă română şi mai apoi franceză a fost un "copil teribil" în teatrul său, botezat al absurdului. Dar Elegiile sale pentru fiinŃe mici îl arată doar copil - şi mai arată că teribilismul este o invenŃie a oamenilor mari şi speriaŃi de singurătate sau uitare: "Stele îmi vorbesc/ Şi mă iubesc/ Printre flori ascuns/ Cineva a plîns/ Ascuns după pom/ Rîde glas de om/ Şi drumul visează/ Luna-l priveghează/ Pietrele şoptesc/ Să nu le lovesc." Un copil visează şi respiră lumea; devine trup şi frate al lucrurilor lumii, o armonie care este doar a începutului şi sfîrşitului - o cuminŃenie a pămîntului împăcat cu el însuşi: "O, cînd le sînt frate, clipele cu lucrurile!/ Covorul cu schimonoseli zîmbeşte:/ Dacă-l calci te dojeneşte./ Jos prin crăpături/ Se arată nişte guri./ O, senin o minge/ Doarme, n-o atinge./ Să fii cuminte şi s-asculŃi/ Ce povestesc păreŃii muŃi/ Să nu le vorbeşti, să le iubeşti,/ De ele să nu te deosebeşti." Copilul care se trezeşte din visul său devine nesigur, ca în preajma unor presimŃiri rele: "Copacii fac semne lungi,/ Cui fac semne lungi?/ Apele nu îl oglindesc,/ Apele pe cine caută?/ Vîntul se întoarce obosit/ După cine a fugit?/ Un om se uită în zare,/ Oftează cu ochii în zare." Şi înspăimîntat de-a binelea e copilul frustrat de visul său, căci presimte deja apropierea fiarei fără de îndurare: "Şi la noi o dată/ Va veni să bată/ Peste ape trece/ Nimeni n-o petrece/ Poposeşte-n sat/ Şi nici un lătrat/ Soseşte-n ogradă/ Cu paşi de zăpadă/ PuneŃi dese perdele/ Să nu vadă-n ele/ PuneŃi lacăt la poartă/

106

Să nu îl spargă./ Noi să nu Ńipăm,/ Să nu ne mişcăm/ Dacă stăm cuminte/ Poate nu ne simte." Nu treziŃi, aşadar, un copil care visează: lacrimile lui de sperietură sînt durerea nedreaptă care întunecă universul: "Prietene, să plîngem:/ O lacrimă va fi pentru frunza galbenă./ O lacrimă pentru trandafirul scuturat./ O lacrimă pentru fata moartă./ O lacrimă pentru durerea fiecărui om./ O lacrimă pentru fiecare piatră,/ pentru fiecare pom,/ pentru fiecare stea/ şi pentru Ideal./ Nesfîrşite sînt sufletele, pietrele/ Mi-e frică să merg: să nu le calc." Eugen Ionescu nu a fost poet - sau dramaturg - sau pictor, spre sfîrşitul vieŃii, cînd cuvintele au început să-l obosească şi a ales o pensulă şi acuarele pentru a vorbi; Eugen Ionescu a fost un suflet uriaş, o fiinŃă elegiacă, încîntată şi înspăimîntată de lumea din afara visului - a fost un spirit pur, eliberat, în esenŃă, din robia contingentului. Cuvintele de copil, de la început pînă la sfîrşit, din poezie, din fantasmele sale aburite pe toate scenele lumii, i-au fost chipul-gîndul cu care a dat bineŃe lumii, i-a zîmbit, i-a visat, i-a plîns. "Peste apă, peste lut,/ Cine oare l-a văzut?/ A sărit din stea în stea/ Nu-l mai prinde nimenea./ FraŃi îl caută plîngînd/ Şi cu glasul şi în gînd./ Alb acum el şade sus/ În grădină, la Isus?" 20 decembrie 2001

D'ale Cavalerilor şi Curtezanelor: Abatele Prévost - "Manon Lescaut"

"Hotărâsem ziua plecării din Amiens. Ah! De ce n-am hotărât-o cu o zi mai devreme! Mi-aş fi păstrat inocenŃa neatinsă." - exclamă cavalerul Des Grieux. În aceaşi zi, spre amurg, acest tînăr buclucaş avea s-o zărească întîiaşi dată pe copila aflată pe drum de mănăstire - şi din aceaşi seară fatală, căile celor doi tineri îşi schimbă complet traiectoria. Amor pătimaş - fuga de sub tutela părintească - dulci desfătări - apoi nori grei pe cerul iubirii lor: minciuna - trădarea - iertarea - iarăşi minciuna - desfrîul - crima! - penitenŃa agonia disperării - şi iarăşi extazul regăsirii... Telenovela îşi are străbunica în "Manon Lescaut", romanul Abatelui Prévost - dar şi toată melodrama hollywood-iană, nu mai puŃin "Dama cu camelii" sau "Misterele Parisului". ExegeŃi serioşi au mai găsit în "Manon Lescaut" sîmburele din care au crescut şi Stendhal şi Flaubert (autori cu greutate, adică), şi tot romanul burghez sau cel modern ca şi tumultul romantic al secolului nouăsprezece. Posibil. Pentru cititorul de astăzi, "Manon Lescaut" a abatelui care a fost şi ofiŃer - apoi iarăşi abate - apoi fugar din chingile castei preoŃeşti după un compas progresiv vestic şi liberal, care l-a purtat pe acest fiu de procuror al Regelui Soare, şcolar iezuit crescut sub răsfîngerea Luminilor, pe malurile Albionului, unde răsărea, deja viguroasă, rădăcina romanului realist; acolo, în Anglia, abatele fugar descoperă plăcerea şi libertăŃile ficŃiunii literare, iar nu în FranŃa marilor DicŃionare şi a tratatelor de morală. Nu se poate spune că societatea "roccoco" a Bourbonilor era bîntuită de morală - dar meseria scrisului rar ieşea

107

de sub pulpana iezuitismului sau benedictismului. Pe scurt: în FranŃa, un tînăr ecleziast răspopit putea experimenta fără riscuri orice şi oricîte legături primejdioase - dar povestea lor o putea scrie mai curînd în Olanda sau în Anglia. Sigur, asta pînă la Căderea Bastiliei - după care orice... telenovelă sau poveste cu "pătrăŃel roşu" (am clasifica azi) au devenit genuri admise în public la orice oră de audienŃă. Şi revenind, aşadar: pentru cititorul de astăzi, "Manon Lescaut" poate însemna fie desfătarea stropită cu lacrimi de duioşie de ambe sexe - paginile prea puŃin cuviosului Abate Prévost conŃin toate ingredientele galanteriei aventuroase fără de vîrstă -, fie un adevărat studiu osteo-genetic (aşa-zicînd) la o societate de glorie: regalismul francez tîrziu, "Manon Lescaut" fiind, pentru un citior avizat, o conservă perfectă de timp, moravuri, organizare - un mic manual de istorie printre rînduri. Şi, în fine, aceleaşi pagini ale poveştii fermecătoarei Manon Lescaut mai pot fi şi deliciul aproape pervers în anumite condiŃii, şi de aceea grav vinovat în orice societate eficientă care se respectă: plăcerea discursului elegant şi subtil. "Domnule - mi-a spus - vă purtaŃi atât de nobil faŃă de mine încât m-aş face vinovat de o joasă nerecunoştinŃă dacă v-aş ascunde ceva. Vă voi mărturisi nu doar nefericirea şi suferinŃele mele, dar şi greşelile în care am căzut şi slăbiciunile mele cele mai ruşinoase. Mă veŃi condamna, desigur, însă cred că deopotrivă mă veŃi şi compătimi." Pentru aceşti din urmă posibili cititori, care ar putea fi seduşi de eleganŃa scrisului chiar mai temeinic decît de farmecele curteneşti ale neîndoielnic şarmantei Manon Lescaut, voi spune, precum autorul: "IertaŃi-mă dacă termin în puŃine cuvinte o relatare care mă ucide (...) Nu-mi pretindeŃi să vă descriu sentimentele mele (...) După ceea ce aŃi ascultat, încheierea aventurii mele e atât de puŃin însemnată, încât nu merită să vă osteniŃi a o mai asculta.". Dacă melodramă nu e.... 19 ianuarie 2002

Criza lui Caragiale

Caragiale este în criză. Nu în sensul că ar fi uitat, nu ar mai fi citit sau reprezentat pe scene - dimpotrivă: Conu Iancu este astăzi mai mult decît un clasic al literaturii române, a ajuns folclor, o formă a spiritului dîmboviŃean, mai ales a celui cu pretenŃii. A intrat în colocvial. Caragiale este evocat pe o suprafaŃă extrem de largă, de la articole de ziar la sesiuni parlamentare, de la anecdotica străzii la studii academice sau la comperaje radiofonice, talk-show-ri şi însăilări de spectacole televizionistice populare. Piesele sale continuă să facă reŃete miraculoase pe scenele Ńării, ba chiar şi spectatori de pe continente foarte depărtate se amuză în sarabanda hazoasă a turmentărilor caragialeşti. Criza se referă la obiectul său: substanŃa umană şi socială care i-a prilejuit marele satyricon balcano-dunărean şi-a schimbat esenŃa. Lumea lui Caragiale este precepută tradiŃional ca o lume a moftului. Nu cel trecător, ci Moftul suveran şi cronic. O lume atît de pervertită în jocul aparenŃelor neacoperite încît sub pretenŃile declarate, practic nu mai există vreun strat de raportări semnificative. Personae-le lui Caragiale sînt exact hainele pe care le îmbracă - în iatac, la rond, la berărie, în pedagogie şi în demagogie. Nimic altceva nu se mai ascunde sub haină. Lumea

108

tradiŃională a lui Caragiale este o lume a veleităŃilor, în care moftul nu este doar o expresie de afirmare, ci stăpînul domeniului - nu "personajele umblă cu mofturi, ci moftul umblă cu ele" (Ştefan Cazimir, "I.L.Caragiale faŃă cu Kitschul"). Poate că substanŃă umană care a declanşat geniul satiric şi i-a făcut faima lui Caragiale este astăzi eminamente literară - s-a închis şi s-a uscat în propria-i alveolă. Mascaradă încremenită, cu figuri de ceară. SubstanŃa socială din care s-au hrănit aceste fantoşe dă însă bune semne vitale. Lumea lui Caragiale nu a dispărut. Stratificările şi plasamentele sociografice au rezistat. ActanŃii îşi joacă rolul mai departe: şi apropitarii săi, şi prefecŃii, şi coniŃele sale, şi jupînii, şi poliŃaii, şi Mitică, şi pedagogii au supravieŃuit în schema de posturi. Fac mai departe peisajul firesc al locului. Îi alcătuiesc populaŃia. Psihologia colectivă. Îi descriu obiceiurile, apucăturile, plăcerile, goliciunea şi tristeŃea funciară. Dar ceva s-a schimbat fundamental în modul de funcŃionare al acestui ansamblu de cetăŃeni turmentaŃi şi guralivi: au devenit periculoşi. Personajele de tot hazul din textele lui Caragiale s-au perpetuat în lume pe o matriŃă a simulării. Socialmente şi economic, acoliŃii lui Caragiale nu sînt nici măcar "declasaŃi" (în înŃelesul sociologic al expresiei), ci doar simulanŃi de castă. Romănia nu a avut latifundiari adevăraŃi şi nici o clasă de mijloc autentică, ci doar struŃo-cămile vopsite cu sincronie europeană de carnaval - în fapt, mixturi şi variaŃiuni pe o temă de fond Ńărănească: de la Gelu, Glad şi Menumorut pînă la Cuza Vodă nu e decît o azvîrlitură de genă domnească autohtonă, iar prin vinele lor a curs acelaşi sînge care i-a purtat prin lume şi pe Badea CârŃan, Moş Ion Roată sau Gheorghe Pop de Băseşti. Restul este basm heraldic sau import de butaforie imperială şi princiară - într-un cuvînt: moft. În general, conform principiului simulării universale, care naşte comicul din ajustarea mecanică a formelor realităŃii, în România, boierii şi micii moşieri au fost "lorzii", iar cîrciumarii şi mărunŃii negustori de "mic-gros" s-au simŃit mica, dar pompoasa burghezie. Mai puneŃi la socoteală şi "bonjuriştii" sau tinerimea studioasă de speŃa lui Venturiano, viitoare pătură intelectuală de profesie, şi veŃi avea tabloul complet al simulaŃiunii universale de clasificare socială românească: forme fără fond. Acest tablou devine spectacol la Caragiale. O lume de tot rîsul, aiurită, dar şi şmecheră - emfatic ramolită, dar şi instictual duplicitară - caraghioasă, dar şi penibilă. EvoluŃii istorice de tot felul şi soiul au împins acest vicleim cu recuzită de mahala tot mai spre centru şi spre vîrf; de pe scene periferice, înspre miezul tîrgului şi în capul trebii - iar încăpăŃînarea acestei faune teoretic anacronice de a supravieŃui în orice context politic şi social a împins-o la mijloace murdare de salvgardare. De la simulare, la sperjur - de la micul ciubuc, la tîlhărie - de la "tras pistoale, obicei mitocănesc", la contrabandă cu elicoptere - de la "Aurora Economică Română" - "soŃietate <<'Cioclopedică>>", la speculaŃii bursiere intercontinentale - de la cadrilul "five o'clock"-ului, la alianŃe parlamentare care au fost capabile să hotărască destinul Ńării în chipuri nefericite. Lumea lui Tipătescu, Farfuridi, Brînzovenescu şi compania s-a transformat dintr-un moft rizibil, într-un animal de pradă. Nu mai e de rîs cu clienŃii lui Caragiale. Satira caragialiană nu şi-a epuizat subiectul - ci obiectul a sleit puterile satirei. Foştii palavragii turmentaŃi, frizeri şi giurumele, MiŃe şi Didine, "mitocani" şi "pastramagii", republicani şi famelişti, toŃi adaptaŃi prin redecorare pentru noua piaŃă globală, reflectă astăzi mai mult decît o imagine locală sau regională cu virtuŃi

109

literare şi spectaculare, gata să stîrnească veselia şi poate compasiunea, ci asumă structuri, instituŃii, valori naŃionale - ei reprezintă spiritul naŃional. Toate plăgile s-au acutizat şi cronicizat, rîsul e mai curînd plîns, iar lumea lui Caragiale, oglindă veselă cîndva, ne atîrnă astăzi de gît ca o piatră de moară - şi pe maluri autohtone de DîmboviŃă, apă dulce, dar şi pe alte ape totuşi, precum cele ale "Evropei" - care, fireşte, "stă cu ochii pe noi". Modelul de percepŃie a textului caragialian a rămas cel tradiŃional, fixat în arhiva din celuloid a "NopŃii furtunoase" a lui Jean Georgescu sau în muzeul Teatrului NaŃional, în relicvele "Scrisorii pierdute" montată de Sică Alexandrescu. Caragiale nu mai poate fi citit astăzi doar cu aceste chei. În pofida unor numeroase şi tehnic remarcabile reprezentări ale operei sale în ultimele decenii, singurul lector modern care şi-a pus întrebări cu adevărat noi în privinŃa suprafeŃei de actualitate la Caragiale a fost regizorul Lucian Pintilie; mai cu reŃinere în "D-ale carnavalului", spectacolul teatrului Bulandra din anii '60, şi cu deplinătate de voce iconoclastă în filmul "Pentru cine bat clopotele, Mitică?" - un cocktail Caragiale, fără îndoială discutabil în multe privinŃe, fără îndoială o formă de ireverenŃiozitate faŃă de litera lui Caragiale, dar presimŃind cu acuitate spiritul în care ar trebui citit astăzi Caragiale: de la ridicol, la grotesc - de la cabotinism, la dramatism - de la comic, la dimensiune tragică. Căci sarcasmul lui Caragiale nu a stîrpit lumea pe care a observat-o cu atît de ascuŃit spirit, ci a întărit-o. "ConştiinŃa tranzacŃională" pe care o statua Pompiliu Constantinescu drept componentă definitorie a lumii lui Caragiale s-a generalizat în habitatul mioritic, parazitînd definitiv conştiinŃa. Acum, această lume ne sufocă - obturează - morfoleşte valorile autentice şi profunde ale spiritului românesc. Criza lui Caragiale este neputinŃa corecŃiei morale asupra lumii de esenŃe tipologice pe care a creat-o, simŃind "enorm" şi văzînd "monstruos". O lume pe care a ridiculizat-o pentru superficialitate, inconsistenŃă, cameleonism, prost gust. Aceaşi lume distopică a reuşit însă, în cele din urmă, să se legitimizeze drept corp social respectabil şi - mai cu un zîmbet, mai cu un rînjet pe buze - să-şi devore propriul părinte. 21 ianuarie 2002

Vasile Andru - "Mistici din CarpaŃi"

Vasile Andru este scriitor şi profesor. Cine ştie ce întîmplări din cele care au puterea de schimba drumul unei existenŃe l-au transformat pe intelectual în cucernic evlavios şi iluminat. I-a deschis căile credinŃei creştine şi ale misterelor iniŃiatice. Vasile Andru este un rîvnitor isihast, în aceea nişă a credinŃei ortodoxe şi răsăritene care, deşi la un pas de sectarism dogmatic - şi nu de puŃine ori amendată de biserica ortodoxă pentru prezumŃia de deviere -, reprezintă mediul spiritual, devenit cîteodată ideologic, în care îşi duc crucea de martiri mai toŃi sihaştrii, schimnicii, monahii, pustnicii şi taumaturgii orientali. CredinŃa "Rugăciunii lui Isus" s-a născut pe muntele magic Athos din Grecia şi s-a propagat în sens invers căilor pe care a sosit creştinismul apostolic. România şi CarpaŃii ei au fost şi încă reprezintă un lăcaş de păstrare a acestei taine iniŃiatice. Incredibil de mulŃi iluminaŃi neştiuŃi pe aceste meleaguri - oameni care în pustia lor au ajuns la eliberarea de forme şi lucruri pentru a atinge întîlnirea cu spiritul pur şi curat al

110

Dumnezeirii. "Românii nu luptă" - zice un atonit de la muntele sfînt - "Să scrieŃi, să daŃi la lumină fapta neamului" îi mai zice părintele Dionisie autorului. "N-am avut scriitori, să rămînă trecutul (...) Dacă românii ar avea scriitori, ei n-ar ajunge de batjocura altor neamuri" - îşi încheie părintele schimnic diatriba - şi nu este departe de adevăr: scriitorii români s-au împuŃinat iar gloria le-a scăzut - au crescut în schimb fotbaliştii, finanŃiştii, parlamentariştii; rezultatul este cel pe care îl simŃim - cînd cu vizele, cînd cu FMI, cînd cu munca pe ogoare Schengen, că cele Bărăganului nu mai rodesc pentru români. Vasile Andru s-a hotărît de multă vreme să repare această nedreptate, şi ne face cunoscuŃi Misticii din CarpaŃi. Şi o întreagă tradiŃie românească întru zidire. Cartea sa este remarcabilă prin informaŃia istorică şi teologală pe care o sintetizează. Mari figuri ale neamului: domnitori, cărturari, feŃe bisericeşti, părinŃi slujitori ai credinŃei creştine, martiri şi vindecători sînt evocaŃi într-o suită de capitole cu har de învăŃătură. Sînt preaslăvite fapte duhnoviceşti, dar şi din cele simplu omeneşti, săvîrşite în curăŃenie sufletească. Minuni adevărate, aşa cum au fost ele pomenite în veac şi transmise din leat în leat - cărŃi de căpătîi, de la "ÎnvăŃăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie" pînă la "Visele, viziunile şi vedeniile" părintelui Cleopa, sînt pomenite cu sfiala discipolului, dar şi cu mîndria pămînteanului care împărtăşeşte aceleaşi izvoare de spiritualitate. Vasile Andru se duce la toŃi aceşti iluminaŃi credincioşi cu smerenie pentru a afla un "cuvînt de folos": adică, ritual de iniŃiere pentru orişice novice, şi sfat pentru orice suferind, fie de bolile trupului, fie de cele ale spiritului încătuşat în mărunŃire mondană. Căci nimic din ceea ce este omenesc nu-i scapă isihastului, şi pentru toate cele are un gînd drept: "Dacă vezi filme necuviincioase la televizor sau la video, în rugăciune te întîlneşti cu ele." - pînă la desluşirea celor trei virtuŃi capitale care clădesc "cuvintele de folos": "milostenia, uitarea relelor făcute de alŃii, lacrimile" - şi a celor "trei harisme: dragostea (ca empatie, ca smerenie), asceza şi puterea de judecată (sau cunoaşterea duhurilor)". În consecinŃă, cartea lui Vasile Andru uită relele făcute de alŃii şi iartă pe toŃi - îi milostiveşte chiar şi pe cei despre care nu s-ar putea zice că au fost desăvîrşiŃi în filocalie. Cam jumătate din volum este dedicat grupării "Rugăciunea rugului aprins", care a adunat, alături de oameni cu frica lui Dumnezeu, şi legionari de cea mai joasă speŃă umană; alături de puritatea întruchipată de un Vasile Voiculescu, delirul psihopatic şi inspirator de haos şi nelegiuri al unui Nechifor Crainic. Deasemenea, revizuirea lui Vasile Andru asupra misticismul din CarpaŃi face o singură sumă cînd adună oameni care au dispărut de pe faŃa pămîntului şi din faŃa oamenilor pentru a li se dedica în bună credinŃă prin martiriul singurătăŃii, dar şi spirite prea aprinse şi prea trufaşe pentru a infăŃişa altora lauda şi pilda smereniei. Avem între misticii Carpatici şi fundamentalişti, şi torŃionari, şi farisei. Ba autorul îl citează la loc de pildă şi pe un isihast contemporan în nucă (aşa zicînd), ce funcŃionează simultan ca etern ministeriabil şi divers ministru în orice guvern se nimereşte - deşi nu ştiu cum pot fi împăcate credinŃa cinstită şi politica. Românul e însă răbdător - ne aminteşte chiar Vasile Andru; aşa că i-om duce şi pe mistificatorii, nu numai pe misticii din CarpaŃi. Răbdarea face casă bună la români cu uitarea şi iertarea deşi sînt fapte şi samavolnicii care nu pot fi iertate de către oameni - poate doar de către unul cel Dumnezeu. Cartea lui Vasile Andru este pilduitoare totuşi, în ciuda lipsei manifeste de spirit critic. Poate că termenii de referinŃă sînt incompatibili şi nu trebuie să aplicăm instrumente

111

obişnuite de judecare. Oricum, o certă prudenŃă la lectură se impune: pentru cititorul neavizat sau prea încrezător, sfaturile şi cuvintele de folos citate de către autor din experienŃe directe trebuie luate cu pudenŃă. Pînă la misticism autentic - chiar şi numai pînă la înŃelegerea lui deplină - e cale lungă şi uneori periculoasă pentru minŃile insuficient pregătite şi instruite. Cum răspunde părintele Ioan din Gaza unui "rîvnitor": "Spune-mi părinte: cum să mă folosesc de libertatea în lucruri şi ce este ea? - Libertatea în lucruri este adevărul spus în faŃă. Dar această libertate trebuie folosită numai faŃă de o persoană care nu se sminteşte de ea. (...) - Ce să fac dacă bănuiesc că aceea libertate a mea pricinuieşte cuiva sminteală? - PoŃi să-l pui la încercare dacă se sminteşte sau nu." 6 februarie 2002

Ştefania Oproescu - "Potcoave de catifea"

Priveam fără prea mare tragere de inimă coperta unei cărŃi recent ajunsă în custodia mea pentru dare de samă - "Potcoave de catifea" -, gîndind că titlul nu este o alegere prea fericită pentru o carte de poezie. Dintr-o dată însă, am avut revelaŃia că o potcoavă, simbol popular al norocului, odată croită în catifea, clar poate deveni un gingaş mărŃişor pentru toate doamnele şi domnişoarele noastre cititoare... ...Şi mă grăbesc să adaug - după ce am trecut de coperta cărŃii: acest volum poate fi un dar delicat şi potrivit în primul rînd datorită poeziei dinlăuntrul său, nu doar pentru sugestia din titlu. O poezie sfielnică, aş zice, cultivă Ştefania Oproescu - o formă cît se poate de tradiŃională pentru eliberarea sentimentelor din chinga sufletului. Şi anume acele sentimente care fac harta intimă a unei fiinŃe - dureri, apăsări, frustrări, doruri - toate cele care adunate în singurătate alcătuiesc visele tăcute de peste zi şi culorile mute ale nopŃii: "Pleoapele porŃii albastre/ agită umbra somnului tremurând.../ Umezi, cad fulgi de lumină, fierbinŃi peste ochi,/ încălzindu-i, până la incandescenŃă./ Cu torsul ei feminin,/ luna se topeşte într-o umbră/ din grădină,/ în care suspină stins, pasul visului/ alungat din tărâmul zilei/ de o singură zbatere/ a neîncrederii." Astfel de poezie se naşte mai întotdeauna dintr-o profundă sinceritate. Un balsam pentru sufletele chinuite, neîmpăcate, însingurate. Poeta îşi vorbeşte - şi vorbeşte sufletelor pereche, oriunde se vor fi aflînd în lumea largă a cuvintelor de alean: "Locuiesc pe marginea sufletului/ Nu trebuie să fac decât un pas/ înăuntru,/ ca să pot rosti cuvântul iubire." Umbre discrete de romantici plutesc în jurul poetei şi durerile de plumb ale tuturor cuvintelor în suferinŃă apasă peste versu-i simplu şi direct: "Nu pot rosti cuvântul iubire/ de aici, de pe margini./ Ar fi de parcă m-aş ruga, nefiinŃei./ Dacă 'La început a fost cuvântul/ şi cuvântul, a fost Dumnezeu',/ unde s-au rătăcit preoŃii,/ învăŃătorii,/ care ştiu să aşeze cuvintele la locul lor/ asemeni rugăciunii în biserică?" Proabil că singurii care mai ştiu să aşeze cumsecade cuvintele sînt chiar poeŃii: "PoeŃii, la priveghiul slovei,/ Dau nopŃilor prezent.// Spectacol fără strai de gală, improvizat din repetiŃii,/ pe scena arsă de cuvinte, jucat mereu cu sala goală.// Cu semnul focului în palme,/ din ceara slovei alungaŃi,/ par lumânări de Paşti/ arzând în cărŃi cu pagini albe." O poezie cu frica lui Dumnezeu, aş mai zice, refuzînd orice alunecare în excentric doar de dragul modélor. O lirică a bunului simŃ poetic, reconfortantă şi profund morală în

112

fibra sa lăuntrică: "Ia-mă în braŃe, mamă Marie,/aşterne-mi descântec de rele pe ochi,/ să cred în iertare, să fiu bucurie,/ să nu mă răpună vânătorii de nopŃi./ Lasă-mă-n ceasul fără de tine/ cu lacrima bună, curgând pe obraz./ Găteşte casa bunicii. Şi Ńine/ muşcatele proaspete, mereu în pervaz." Ştefania Oproescu ne aminteşte prin "Potcoavele" sale "de catifea" (titlu care, totuşi, parcă nu sună prea bine dincolo de sărbătoarea MărŃişorului...) că poezia mai poate răsări încă din suflet şi poate vorbi sufletelor. Că poezia nu a încetat să fiinŃeze, într-o lume în care şi cuvintele, şi iarba fiarelor au luat-o razna peste mirişti, lucruri, valori, sentimente: "Mă uit în spatele zilei/ pe furiş./ Dar timpul din urmă/ nu se lasă surprins/ niciodată,/ decât înveşmântat în strai de cenuşă.". Poezia Ştefaniei Oproescu pare însă a fi dincolo de cenuşă - acolo unde toate păsările renasc miraculos într-o bună dimineaŃă. 19 februarie 2002

Magda Ursache - "ConversaŃie pe Titanic"

"Prozatorii improvizaŃi, cînd nu mai ştiu ce să inventeze, îşi pun personajele să aprindă o Ńigară. Le învăluie într-un fum opac, vîrtos, înăbuşitor sau, dimpotrivă, albăstrui, aromitor, inelat." - îşi pune Magda Ursache un personaj să profeseze artă poetică romanescă. "Fumul opac" ar putea fi, aşadar, în romanul improvizat sau comercial: misterul, personaje opace, închise în alveola întîmplărilor, cu psihologie întunecoasă şi acŃiuni imprevizibile. Genul proxim: de la cărăuşii tainelor iniŃiatice din romanele postmordene, pînă undeva jos, la eroul de policier . "Fumul albăstrui, aromitor, inelat": care va să zică poveste de amor, cu nimfe transparente şi seducătoare, cu suspine melodramatice, care au nevoie de un respiro între două desfăşurări amoroase, şi atunci... sînt învăluite în fumul Ńigării. Această sumară artă poetică sarcastică o delimitează cu subtilitate pe autoarea noastră de "romanul improvizat". Magda Ursache nu aprinde Ńigări personajelor sale. Nu le învăluie în ceŃuri aromitoare. Ci, dimpotrivă, le despoaie de hainele care le-au învelit în "zări şi etape". Le curăŃă masca socială care le-a obturat pînă la sufocare chipul în ani lungi de adaptare prin disimulare. Romanciera Magda Ursache nu trebuie să apeleze la trucuri romaneşti pentru a umple pagini, căci îşi extrage inspiraŃia dintr-un sac fără de fund: politica. Autoarea a ales sămînŃa inepuizabilă la români a recursului politic la metodă. Magda Ursache, precum mai tot scriitorul român care a traversat ultimii 40-50 de ani, îşi înmoaie inevitabil pana în călimara cu cerneala cam otrăvită a "obsedantelor decenii". Plural, căci peste rănile nevindecate ale ediŃiei princeps în obsedare - anii '50 -, s-au adăugat în ultimii zece-doisprezece ani alte răni proaspete, care au crescut din frustrări vechi şi confuzii noi. Magda Ursache, în spatele unui dibaci montaj de naraŃiuni paralele, care la suprafaŃă învăluie - totuşi! - cu dulcea promisiune a unei poveşti de dragoste, se dovedeşte în fapt, şi destul de abrupt în economia romanului, o justiŃiară. Se întoarce la personaje reale din anii socialismului, la mixtura nefericită de politică şi culturnicie, la proletcult, la oportunişti şi lichele, la ticăloşi şi ticăloşii. "ConversaŃie pe Titanic" este un proces moral. Pe alocuri, acest memorial al frustrării uită chiar de suportul literar: sînt

113

paginile în care autoarea, prin vreun personaj sau altul, produce liste - pur şi simplu liste de nume, înşirate precum într-un rechizitoriu de tip Nürenberg pentru anii comunismului românesc, dar şi pentru mizeriile "schimbării la faŃă" post-decembriste. Din păcate, "lista" nu este un procedeu literar recunoscut şi, cu toată îndreptăŃirea morală pe care o poate reclama un autor, cu tot adevărul său, amestecul de metodologie este clar în defavoarea romanului. Mai mult, procedeul se naşte aici dintr-o perspectivă politică stridentă: în spatele gardului pictat în poveste de dragoste şi limpezire, se află o prea evidentă opŃiune politică, fapt dăunător oricărei lucrări în litere şi umanioare; şi, dacă mai are vreo importanŃă dincolo de principii literare: o opŃiune ideologică pe care istoria a consemnato şi a amendat-o ca periculoasă. Chiar dacă avem dreptul intelectual de a repune în discuŃie orice subiect, o minimă constituenŃă morală ne obligă măcar la precauŃie cînd ne confruntăm cu amintirea şi probele unor violenŃe criminale. Mi-e greu să accept, de pildă, ca cititor, orice încercare de justificare, prin orice fel de contextualizare, a uciderii lui Nicolae Iorga, ca şi a tuturor crimelor săvîrşite de cei dezaxaŃi în "cămăşile morŃii" - un asemenea revizionism se face auzit în această carte, prin gura personajului creditat cu cea mai dreaptă coloană vertebrală. Mi-e greu să accept că deviza legionară "Moarte pentru moarte" a stat în fruntea unor, chipurile, totuşi, apărători ai creştinismului ortodox român; contradicŃia în termeni atinge aberaŃia. Mi-e greu să accept un discurs auctorial care sugerează şi creditează iarăşi ideea neprielnică a ducerii de rîpă a României de către "elementul alogen" - dincolo de eufemisme: mi-e greu să accept că antisemitismul (iudeofobia, în termenul foarte precis folosit de autoare) este iarăşi un sentiment activ, într-o Ńară cu vocaŃie, nu-i aşa? apostolică. Regret că un talent narativ ca cel cu care a fost evident blagoslovită Magda Ursache expresivitatea frazei, un simŃ înnăscut al articulării limbii române, susŃinut de un vocabular bogat şi sprinŃar - o zestre culturală şi istoriografică remarcabilă - un spirit de observaŃie teribil - nimic nu i-a scăpat Magdei Ursache, a stocat şi tocat tot ce a mişcat în această lume românească în decenii - fie pe străzi, fie prin cărŃi, pe undele televizoarelor şi radiourilor, în pagini de ziare, în instituŃii naŃionale şi case de cultură locale, în folclorul străzii sau cel intelectual, mai nou: printre integrame sau reclamele albitoare de minte - Magda Ursache aduce la zi scorojita cutie a Pandorei şi se dovedeşte o colecŃionară redutabilă, din tulpina bătrînului patron al 'cioclopediştilor naŃionale; cu peniŃa-i sărind de la Goya la Goma şi Golania, dar păstrîndu-şi eterna subŃirime a spiritului feminin - în fine: o capacitate de construcŃie literară rafinată, modernă, dar şi cu îngrijire pentru accesibilitate - regret, spuneam, că toate aceste daruri, care nasc un roman de bună calitate şi nicidecum unul improvizat sau ieftin, sînt umbrite de amestecul penibil pe alocuri - al doctrinei politice. Probabil că noi, românii, nu le putem avea pe toate, deodată: şi literatură, şi corectitudine politică, şi echilibru moral. 28 februarie 2002

Victoria Milescu - "Zâmbet de tigru" Interesant cum în cel mai recent volum de poezie al Victoriei Milescu se desluşesc două sensibilităŃi poetice diametral opuse. Nu două făgaşuri stilistice diferite - nu două desfăşurări ocazionale de umoare poetică, ci două chipuri de poet.

114

Întîmpinarea ne este făcută de un participant activ, implicat, în spectacolul lumii. Un martor plin de energii şi atitudini reactive, marcate de o întîmplare a excepŃiei cotidianului: decembrie 1989, împrejurarea care, psihologic şi social, a declanşat izbucniri neaşteptate în firi umane echilibrate şi a deschis porŃile unor schimbări comportamentale de fond. Nici poeŃii nu au fost ocoliŃi de şocul ruperii de ritm, nici de imageria complet nouă şi violentă pe care a oferit-o strada acelor zile: "Mergeau câte doi, câte trei/ la concursul de dans/ al morŃii/ erau fericiŃi, convinşi că regenerează eternitatea/ (...) pe cei mai firavi, aplaudând pe muchie de cuŃit/ i-au prins din urmă, i-au încărcat în betoniere/ amestecându-i cu asteroizii/ să devieze de pe traiectoria dată/ eternitatea..." Tot ciclul "Welcome December/ Bun-venit Decembrie" a izvorît, precum poezia citată mai devreme, din tulburarea acelor nopŃi încrîncenate şi confuzia pe care au stîrnit-o în zilele şi anii ce le-au urmat. SenzaŃia este de diatribă poetică: "Stâlpii lumii sunt putrezi/ şi noi habar n-avem/ stăm într-o coşmelie/ demonetizată/ Cine o va dărâma?/ Câtă libertate vom suporta?/ S-au răspândit în masă/ viermi şi coleoptere şi medici legişti.../ Rod orice/ în special idei şi concepte, cu orice preŃ/ De la Ana la Caiafa/ de acolo vin frigul, molima/ răzmeriŃa......" Distinsul exeget Romul Munteanu găseşte în aceste poezii (îl citez din referinŃele critice care însoŃesc volumul) "indicaŃia unei conştiinŃe poziŃionale a unui scriitor răzvrătit" - formulele distinsului exeget sînt întotdeauna memorabile (în sensul de neuitat); dar în acest particular caz, adevărata răzvrătire pe care o descifrez în poezia decembristă a Victoriei Milescu ar fi mai curînd împotriva proprie-i naturi cuviincios contemplative. O răzvrătire împotriva cuvintelor, împotriva corectitudinii asociative, împotriva diacroniei: "Prosoape, maiouri, batiste/ circulând în jurul nostru/ pe cablul de cupru al privirii/ centrifugate./ Ne-am oprit la intersecŃie/ pentru crima televizată/ somaŃi/ sub balizaje." Sau: "N-am fost un bun croitor/ din cel mai scump brocart/ am izbutit doar o grimasă/ pentru o bătălie fără final". Răzvrătire împotriva percepŃiei normale, care în vremuri neobişnuite trebuie să-şi iasă, la rîndu-i, din ŃîŃîni: "Pînza întunericului curge de pe raft/ cumpărasem ca nesocotiŃii/ pentru milioane de morŃi." - "Au aruncat o pînză cafenie/ peste feeria Iadului/ au decuplat instalaŃiile/ de euforie/ deprimant/ să vezi toate/ dedesupturile/ marilor metafore/". Cînd poeta mai oboseşte să asocieze livresc, în spirit "nouăzecist", atunci versul său capătă o greutate proprie şi o forŃă incantatorie ce defineşte mai bine temperamentul său liric: "Şi dintr-o dată/ copacii au devenit copaci/ verdele verde/ Ceea ce plutea/ a căzut/ ceea ce cânta/ a tăcut/ pe gura însângerată/ fiecare lucru îşi regăsea locul său.". La fel, Victoria Milescu, odată cu trecerea anilor '90, îsi regăseşte chipul poetic originar, care este tradiŃional în expresie şi rod de mare sensibilitate în substanŃă: "M-am întors din drum/ pentru a scrie/ aceste rânduri/ afară erau oameni, dar/ eu m-am încuiat în casă/ pentru a scrie..." În această stare recluzivă, iarăşi în izolarea unui turn de fildeş, chipul cel încrîncenat este vizitat de Poezie: "- Sunt eu/ cu vreascuri dogoritoare şi tainice/ pe care le voi folosi/ fără grabă/ privind cuva cu lacrimi/ trecând peste ape/ - Sunt eu, poezia..." Răzvrătirea se topeşte într-o resemnare amară, iar poeta acceptă inadecvarea: "Dar, tu, cu ochii tăi de plutoniu/ poate eşti poezia/ Ce cauŃi aici, la cap de pod/ biciuită, dezgolită, extorcată?..." "Poezie, cu nopŃi de vară/ sfâşietoare pentru cel singur...". În cele din urmă, din "Zâmbetul de tigru" de pe coperta dintîi a volumului, pe ultima copertă rămîne doar zîmbetul, discret şi amar, iubitor şi trist, îngăduitor şi iertător: "Aceasta nu este lumea mea/ Dar îmi voi face prieteni aici/ lăsându-le din mine/ ceva spre

115

bine sau rău, nu ştiu/ aceasta nu este lumea mea/ dar are o lumină plăcută/ flori parfumate, animale ciudate/ pline de cruzime sau de umilitate/ unele poartă nume de oameni..." Acest chip confesiv al poetei, înfăŃişare a unei sincerităŃi depline, este chipul său cel luminos, în prozodia cea convingătoare; această sensibilitate îi va defini cu adevărat, probabil, numele adunat pe viitoarele volume de poezie - cu zîmbete pe copertă; ori înfricoşătoare, de tigru, ori delicate şi timide, precum ale însinguraŃilor în mare nevoie de dragoste şi înŃelegere. 7 martie 2002

"Contemporanul"

3 aprilie este ziua întunecoasă în care, cu 12 ani în urmă, a fost suspendată - şi desfiinŃată a rămas - revista "Contemporanul". Numele ei a fost parŃial uzurpat de o publicaŃie cu două titluri pe manşetă, precum animalele bolnave de două capete din folclorul preorăşenesc, dar această foaie nu are nici o legătură cu vechea revistă "Contemporanul", publicată întîiaşi dată cu peste un secol în urmă de către Constantin Dobrogeanu-Gherea, celebru social-democrat - unii îl consideră socialist de-a binelea, doar "democraŃia socială" nu a mai apucat-o. Dobrogeanu-Gherea, literat, critic redutabil, teoretician, sociolog şi politolog l-am categorisi astăzi, omul care a reabilitat determinismul literar şi a echilibrat, într-o polemică celebră cu Titu Maiorescu, raporturile teoretice dintre estetica autonomiei artistice şi cea a influenŃelor sociale - "arta cu tendinŃă". (În paranteză şi în treacăt fie spus, americanii de astăzi au o formulă sacrosantă: "artă reflectînd idei, tendinŃe şi instituŃii naŃionale" - iată cum ştiau de mult romănii ce va urma în lumile noi...) Revista păstorită de Dobrogeanu-Gherea a devenit, în ani, una dintre cele mai serioase din România. Războaiele i-au întrerupt apariŃia, dar în 1946, un grup de şase intelectuali români au reînfiinŃat-o prin hotărîre judecătorească, aşa cum se cuvine, cu acte în regulă, cu responsabilitate juridică şi intelectuală, iar nu ca o joacă între prieteni - "gaşcă literară" cum spune un distins filosof care foloseşte, totuşi, prea multe cuvinte din limba română. Din anii '50, revista a intrat sub oblăduirea Uniunii Ziariştilor din România - instituŃie serioasă, care chiar a apărat vreme bună statutul şi drepturile publicaŃiilor şi breslei jurnaliştilor. Deasemenea, tot din acei ani, revista "Contemporanul" l-a avut director pe cel mai mare arhitect de reviste din România de după război şi pînă cel puŃin în deceniile viitoare: George Ivaşcu. Filolog, critic şi istoric literar, cu un simŃ înnăscut al valorii şi un fler teribil al actualităŃii, George Ivaşcu a făcut din revista largă, format mare, cu o redacŃie impresionantă de aproape o sută de amploaiaŃi, o revistă de criteriu. Pe frontispiciul ei scria, pînă în ziua dispariŃiei: "Săptămînal social, politic, cultural" - şi astfel a fost: nimic din ce se întîmpla în această Ńară nu îi era indiferent - şi orice fenomen important din lume îşi găsea reflexele în paginile ei. InformaŃie corectă şi completă analiză obiectivă şi competentă - cultura dialogului şi a confruntărilor de idei: acestea au fost, ani la rîndul, standardele revistei "Contemporanul" sub directa conducere a lui George Ivaşcu. Revista îşi deschidea paginile oricărui condei valoros şi pertinent, şi se

116

adresa unui public fără limite. "Contemporanul" era o revistă de elită, dar nu elitistă. DiferenŃa între termeni este atît de evidentă, încît nici nu zăbovesc asupra ei. ColecŃia revistei, din anii săi de glorie şi chiar pînă în ziua de 3 aprilie 1990 cînd a fost suspendată, şi desfiinŃată, cum spuneam, a rămas - această colecŃie - unde se va mai fi aflînd ea dovedeşte oricărui cititor de bună credinŃă, seriozitatea şi constanŃa demersului formativ pe care l-a susŃinut "Contemporanul" în această Ńară. În paginile ei au semnat cele mai prestigioase condeie ale Romăniei - literaŃi, oameni de ştiinŃă, matematicieni, sociologi, oameni de artă, medici, inventatori - floarea intelectualităŃii româneşti, şefi de şcoală şi lideri de opinie - maturi, seniori şi debutanŃi; dacă aş începe acum o listă cu numele cele mai prestigioase care au scris de-a lungul anilor în revista "Contemporanul", aş începe o altă carte, şi tot aş nedreptăŃi, poate, mulŃi, prin omisiune. Această revistă, tipărită în anii '60-'70 în peste 50.000 de exemplare, ajunsese la un moment dat, prin autoritatea intelectuală şi morală pe care o reprezenta, un pericol intelectual evident pentru administraŃia multilateral dezvoltată, mai puŃin în direcŃii liberale. Primul accident important îl suferă această revistă - şi odată cu ea zecile sale de mii de cititori împătimiŃi în 1971, cînd George Ivaşcu este decorat - şi mutat a doua zi dis de dimineaŃă la conducerea unei reviste literare complet obscure în aceea vreme marelui public (în paranteză iarăşi fie spus, cum există oameni cu stea în frunte, George Ivaşcu a făcut şi din numele acelei obscure reviste: "România Literară", încă un titlu al rezistenŃei intelectuale în România). A doua lovitură grea o primeşte "Contemporanul" în 1974, cînd este trecută în subordinea Consiliului Culturii şi EducaŃiei Socialiste: "Epoca de aur" îşi împlinea ascensiunea spre vîrfuri de nefericită glorie în cultura română. În fine: anul 1990, aprilie 3, sub semnătura unui ministru trufaş şi iresponsabil, este curmată apariŃia revistei "Contemporanul". În plină primăvară a marelui dezgheŃ aşteptat o jumătate de veac, în zile şi nopŃi fără de somn în vîrtejul liberărilor, în primăvara care ar fi trebuit să fie a tuturor împlinirilor în bine, revista "Contemporanul" este suspendată, iar plumbul pregătit pentru săptămîna aceea de aprilie este trimis la topit, nu care cumva tipografi nedisciplinaŃi, gazetari nesupuşi, sindicate ale ziariştilor sau organizaŃii neguvernamentale să tipărescă totuşi revista, în pofida voinŃei prea vanitosului şi complet detracatului demolator în post de ministru. Acel număr trimis la topire într-un derapaj de-a dreptul fascistoid, lipsit, fireşte, de orice logică sau suport raŃional - acel număr de revistă nu era cu nimic neobişnuit în demersul său jurnalistic faŃă de altele anterioare - îi avea în pagini pe Nicolae Iorga, Marin Sorescu, Eugen Ionescu, George Orwell - şi tot astfel de semnături, şi era aşteptat vineri dimineaŃă, ca în fiecare vineri a ultimei jumătăŃi de secol 20. Acea vineri despre care, decenii în urmă, George Ivaşcu îşi ameninŃa cît se poate de serios cenzorii că poate fi dimineaŃa în care îl vor vedea aruncîndu-se pe geamul de la etajul 3 al redacŃiei din bătrîna Casă a Scînteii dacă revista ar fi fost împiedicată să apară. Şi peste ani de dimineŃi de vineri, acea revistă "Contemporanul" din aprilie 1990, topită, suspendată, desfiinŃată, era aşteptată de peste o sută de mii de cititori. Care cred că şi astăzi o mai aşteaptă. 26 martie 2002

117

Radu Diac - "ViaŃa Sfântului Apostol Pavel" ... o carte de comentariu şi interpretare, ecumenică şi teologică. ViaŃa şi faptele - sau viaŃa şi lucrarea Sfîntului Pavel s-ar fi numit chiar mai bine acest volum de hermeneutică religioasă şi paideia întru cunoaştere şi adîncire spirituală. Mă întrebam, înainte de a parcurge cartea, dacă un asemenea demers îşi are cu adevărat rostul - sau nu cumva îndepărtează de la surse (prin senzaŃia de suficienŃă) pe cel care ar trebui cîştigat întru credinŃă - dacă nu cumva comentariul, compilarea şi selecŃia subiectivă operată de către un autor, chiar autorizat, nu produc, cum s-a dovedit prea adesea în alte domenii, superficialitate (alt chip al suficienŃei) în abordare şi cunoaştere. Lectura cărŃii lui Radu Diac mi-a spulberat îndoielile: o carte cu adevărat de învăŃătură. O carte întru înŃelegere. Căci textele sacre au nevoie de încă o traducere astăzi - au ajuns greu de desluşit doar prin puterile limbii noastre, cea de toate zilele. Nu o traducere textuală nouă - ci una de semnificaŃii: nici faptele, nici moravurile, nici învăŃăturile CărŃii Sfinte nu prea mai rezonează în orizontul de sensuri al lumii moderne, extrem laicizită. Nu ştiu cum arată orele de religie (cîte vor fi fiind) în şcolile noastre - dar nu par prea convingătoare, dacă judecăm după înfăŃişarea în lume a tinerilor, după atitudinile lor după cum îşi fac cruce, dar cu spatele la biserică, sau tolăniŃi prin autobuze - după cum se nimereşte. CărŃi - ca şi predici, propovăduiri, dialoguri - care să le vorbească pe limba sensibilităŃii de astăzi despre credinŃă, despre cumpătare, despre bunăcuviinŃă, despre viaŃa în curăŃie sînt fără îndoială mai mult decît trebuincioase. Poate acolo unde familia a eşuat - unde şcoala şi-a pierdut mijloacele şi vocaŃia - unde limba curentă, banalizată, nu mai găseşte rădăcinile de înŃelepciune care fac adevărurile trainice - poate acolo să răzbească, totuşi, cuvintele îngreunate de hieratism şi har, păstrătoare ale pildelor sacre. ViaŃa Sfântului Apolstol Pavel este un astfel de model pe care avem datoria a-l aduce în tot mai multă lumină. Un model de încredinŃare - un model de tărie sufletească - o icoană morală. ÎnvăŃăturile sale sînt de mare folos - ele nu se adresează unui număr oarecare de ucenici şi drept credincioşi, ci chiar lumii. Apostolul Pavel este cel care reaminteşte lumii, poate cu cea mai mare limpezime, sensul profund al religiei creştine: "De aş grăi în toate limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător./ Şi de-aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinŃă;/ şi de-aş avea atâta credinŃă încât să mut şi munŃii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt/ Şi de aş împărŃi toată avuŃia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte./ Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte,/ Dragostea nu se poartă cu necuviinŃă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată." - după aceste cuvinte, nici nu ştiu ce ar mai trebui spus. Nu cunosc un elogiu mai frumos şi mai profund adus iubirii - din aceste rînduri-gînduri se naşte, şi la ele se întoarce, toată marea literatură a lumii - din această adîncă înŃelegere a rostului iubirii pentru fiinŃa umană se naşte compasiunea şi bunătatea cristică, şi armonia lumii - atîta cîtă se mai naşte, acolo unde se mai naşte. Căci "şi aceasta să ştii că - îi scrie discipolului său Timotei - , în zilele din urmă, vor veni vremuri grele,/ Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginŃi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinŃi, nemulŃumitori, fără cucernicie,/ LipsiŃi de dragoste,

118

neînduplecaŃi, clevetitori, neînfrânaŃi, cruzi, neiubitori de bine,/ Trădători, necuviincioşi, îngâmfaŃi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu,/ Având înfăŃişarea adevăratei credinŃe, dar tăgăduind puterea ei, Depărtează-te şi de aceştia." Radu Diac, autorul acestei cărŃi de comentarii, a ales esenŃa textelor pauline şi a ştiut să o facă mai bine înŃeleasă pre limba noastră - atît de stricată şi de împuŃinată, astăzi! chiar dacă uneori mai are şi accese de gîndire auctorială prea modernă (atunci cînd, de pildă, vorbeşte despre "umorul lui Dumnezeu" sau cînd, amintind o vindecare miraculoasă făptuită de Apostol, consemnează, cu toată seriozitatea, primul caz în istoria Bisericii de, citez: "adormire la predică" - ceea ce a cauzat căderea unui tînăr discipol de la etajul trei, murind acesta pe loc. Dar Apostolul Pavel l-a readus la viaŃă, astfel încît speranŃe sînt şi pentru vindecarea umorului involuntar). În sumă însă, cartea lui Radu Diac este tulburătoare, pentru că ne aminteşte cu simplitate şi simŃire, de unde venim şi încotro ar trebui să privim - urmînd chiar îndemnul Apostolului, adresat aceluiaşi discipol, Timotei: "Propovăduieşte cuvântul, stăruieşte cu timp şi fără de timp, mustră, ceartă, îndeamnă, cu toată îndelunga-răbdare şi învăŃătura" - ceea ce astfel ne-am străduit şi noi a face aicea. 6 septembrie 2002

Ziua Schuman - Ziua Europei

9 mai este, printre altele, şi Ziua Europei - Ziua Schuman, după numele celui care a propus-o statelor din fosta Comunitate Economică Europeană, actuală Uniune, în care rîvnim să ducem şi România noastră. Uniunea Europeană are deja monedă, steag şi imn. Mai are şi administraŃie, Parlament, oarece contingent militar - aproape Ńară în toată legea. Locuitorii Uniunii împart de-acum servicii, bănci, locuri de muncă, plaiuri de vacanŃă. Nu au în comun o limbă. Şi sigur nu îşi vor dărui istoria personală de Ńară - şi nici autorii sau cărŃile lor. Moličre nu va fi în veci portughez - nici Cervantes, olandez. Ce au putut face însă europenii acestor Ńări pentru vecinii lor, dar mai ales pentru cultura proprie, a fost să-şi traducă masiv autorii în limbile înconjurătoare - la fel cum au făcut şi limbile înconjurătoare, preocupate să absoarbă marea literatură dinprejur. Şi unii şi alŃii au lucrat din veac pentru a-şi împărtăşi un bun de mare preŃ, care este cultura spaŃiului european. Şi au făcut-o cu promptitudine: nu au trecut 100 de ani pînă cînd un Shakespeare afirmat în Ńara lui, să fi fost cunoscut în flamandă, sau pînă cînd Hegel să fi fost înŃeles în FranŃa vecină, chiar dacă în război, ba 30, ba 100 de ani cu vecinii şi neprietenii germani. Ce să mai spunem chiar de francezi, care oricum au scris dintotdeauna - cum zicea Perpessicius - "într-o limbă cu mai multe Ńări", spre deosebire de bietul scriitor român, care grăit-a mereu într-o Ńară cu mai multe limbi (!...). Una dintre consecinŃe este că Eugen Ionescu este mai întîi francez, şi numai uneori român. La fel şi Tristan Tzara, şi Mircea Eliade, sînt mai întîi altă naŃie, şi apoi români de obicei, cînd lucrurile nu merg prea bine (dacă Horia Vintilă ar fi rămas, totuşi, cu premiul Goncourt, sigur ar fi devenit "francez" - cel puŃin pînă cînd, consecvent

119

înŃelegerilor lui politice care l-au şi dus de rîpă, ar fi votat, poate, cu vreun Le Pen sau echivalent, situaŃie în care ar fi fost imediat declasat iarăşi la "român"). Oricum - rîvnim astăzi la Uniunea Europeană. Vom lăsa probabil moneda, steagul şi imnul. Ne vom prezenta la uniune cu servicii, bănci, Dracula parcuri, culegători de căpşuni. Fără cărŃi? Fără "Lada de zestre" (!...), în care zac practic neştiute în limbi europene vrafuri cu Eminescu, Sadoveanu, Blaga, Marin Preda, Nichita Stănescu, Marin Sorescu? Dacă nu facem acum un efort adevărat - dar adevărat - de a scoate în lume marile valori literare şi culturale româneşti, în veci vor fi acestea uitate. Auzeam la un post de televiziune o adolescentă care mărturisea cu entuziasm că, la cei 15 (cincisprezece) ani ai săi, singura carte pe care a terminat-o în limba română a fost recentul succes global "Harry Potter". După 8 (opt) ani de şcoală şi aproape 7 (şapte) "deacasă" - şapte ani în care nu a citit pe propri-i ochi, fireşte, dar în care ar fi putut fi învăŃată cam ce carte să înceapă, şi că, odată începută, se termină măcar din politeŃe. Dacă şi în Uniunea Europeană nu se mai citeşte deja decît Harry Potter? Pierdute vor fi pe veci "Cezara", "Baltagul", "Mirabila sămînŃă", "MoromeŃii", "Domnişoara Christina", "Scrinul negru", "Paolo şi Francesca şi al treisprezecelea apostol". Dacă nu facem acum un efort extraordinar de a traduce, tipări şi răspîndi noi această mare literatură în limbi de circulaŃie europeană şi mondială, vom rămîne pentru mulŃi ani şi multe generaŃii doar furnizori de securitate euroatlantică prin Afghanistanuri şi numiŃii culegători Unionali. "Insula altuia" - cum zicea o carte superbă, tradusă şi în româneşte, căci de adus în România cultura altora am ştiut; am făcut-o neobosit, cu nesaŃ şi cu program. Acum este timpul din urmă să ne facem şi cultura noastră cu adevărat cunoscută - nu mai putem aştepta să fie descoperită prin bunăvoinŃă sau curiozitate exotică. Mai este foarte puŃin şi toŃi banii care se cheltuie acum prin agenŃii guvernamentale, fundaŃii şi împrumuturi nerambursabile pentru racordarea României la instituŃii, obiceiuri şi apucături europene sau minoritare vor mai folosi doar la culesul căpşunilor pe pustii unionale. DaŃi o şansă măcar Lizucăi să concureze cu Harry Potter - dacă Nicoară Potcoavă a pierdut startul cu Robin Hood, iar "La łigănci" nu a fost literatura care să fi deschis seria unei adevărate şi strălucite "Zone Crepusculare". Altfel, Ziua Schuman, a Europei, astăzi prilej de speranŃă şi încurajare pentru români, ar putea fi soi de "Ziua Şacalului" pentru spiritualitatea românească. 7 mai 2002

Lucian Blaga - "FiinŃa istorică"

Chiar dacă nu avem încă un an Lucian Blaga - măcar în luna mai a fiecărui an se cade să ne amintim de filosoful şi poetul care ne-a lăsat o nepreŃuită moştenire culturală. Iar dintre miile de pagini care alcătuiesc această moştenire, doresc să evoc astăzi cele care vor fi fost ultimele sortite să se adune într-un volum: "FiinŃa istorică". Cartea a fost scrisă de Lucian Blaga între anii 1943 şi 1959. Conform "testamentului" său filosofic, reprezintă ultima parte a unei proiectate "Trilogii cosmologice", alături de "DiferenŃialele divine" şi "Aspecte antropologice". Lucrări care completează opera filosofică blagiană pînă la dimensiunile unei contribuŃii de valoare europeană şi mondială.

120

Din păcate însă, aproape nimic din opera sa nu este cu adevărat cunoscut într-alte limbi şi spaŃii culturale. Nici măcar fundamentele acestei opere nu sînt cunoscute - concepte precum "matrice stilistică" sau "interferenŃe sintetice", care au reprezentat noutăŃi absolute în instrumentarul cercetării filosofice - în mod particular, în cel al filosofiei culturii - şi care l-ar fi putut plasa pe românul Lucian Blaga, la timpul cuvenit, în Panteonul marilor filosofi ai omenirii. Deocamdată, această operă şi această gîndire originală rămîn doar bucuria cititorilor de limbă română - unde se vor fi aflînd aceştia... "FiinŃa istorică" este o incursiune în filosofia istoriei şi în devenirea istoriografiei universale. Un text de o excepŃională limpezime, în care Lucian Blaga rămîne consecvent principiilor sale originare, afirmate încă din "Eonul dogmatic" - şi se cuvine aici să subliniem acest lucru în relaŃie cu remarcabila unitate morfologică a întregii sale opere. Remarcabil de asemenea în "FiinŃa istorică" este felul în care antropologul aplică principiile matricei stilistice într-un domeniu aparent extras determinărilor de asemenea natură. Lucian Blaga demonstrează că faptul istoric este releveabil doar prin istorigrafie, iar aceasta se supune inevitabil şi invariabil unui tipar stilistic. De pildă, glosele sale antropogenetice asupra listelor cu nume de faraoni - singura şi doar aparent primitiva istoriografie egipteană - dezvoltă un exemplu strălucit de analiză de cîmp stilstic. La fel, paginile despre izbînda arhitecturii molodoveneşti sau polemica implicită cu pozitivismul sau cu darwinismul social, atunci cînd se referă - de pildă - la leagănul ardelenesc al civilizŃiei româneşti. În sumă, "FiinŃa istorică" reprezintă o admirabilă sinteză şi aplicare gnoseologică a principiilor filosofiei blagiene - deşi, paradoxal, metafizicianul lucrează deseori cu instrumentele dialecticianului, iar distingerile în teritoriul imanenŃei sînt susŃinute de un articulat discurs logic. Mai trebuie încă adăugată perspectiva naŃională: "FiinŃa istorică" este poate volumul care include cele mai frecvente şi pertinente raportări ale "spaŃiului mioritic" la coordonate universale (fireşte, excepŃie făcînd chiar lucrarea ce poartă acest numeconcept). Deasemenea, este o probă asupra sinergiei fireşti pe care semantica filosofiei o produce în atingere cu perspectiva estetică şi cu metafora poetică. Lucian Blaga dovedeşte încă o dată în acest excepŃional discurs asupra filosofiei istoriei că sinteza filosof-poet este o izbîndă a spiritului, iar nu o specie îndoielnică, cum mai este uneori decretată de către exigenŃele tehniciste ale unui cert bigotism filosofard. "FiinŃa istorică" este prin ea însăşi un testament filosofic al metafizicianului. Dactilograma volumului a fost revăzută şi corectată de însuşi Lucian Blaga, în luna mai a anului 1960 - cu numai un an înainte de întîlnirea sa cu Marele Anonim. Această lucrare dovedeşte o dată în plus tăria caracterului blagian - natura sa umană excepŃională, care nu s-a lăsat înfrîntă nici în ultimele sale clipe pe acest tărîm atît de supus slăbiciunilor: fiinŃa nu s-a lăsat doborîtă nici de boală, nici de marginalizare, nici de lipsa completă, în acei ani şi în aceste locuri, de perspectivă socială şi politică, obligatorie pentru ca o operă ca cea blagiană să poată spera la împlinire spirituală şi culturală. Şi totuşi, cu doar luni înaintea sfîrşitului, Lucian Blaga, ca o icoană a lucrării intelectuale, îşi săvîrşea în linişte şi încredere ultimul gest pămîntesc: "FiinŃa istorică", mărturie tulburătoare asupra puterilor uriaşe pe care le posedă FiinŃa asupra Marii Treceri. 12 mai 2002

121

Herbert Spencer - "Individul împotriva statului"

"Dacă va fi sau nu adevărat că omul e făcut din nedreptate şi zămislit din păcat, nu se poate spune; un lucru e neîndoielnic adevărat: că guvernământul e născut din agresiune şi prin agresiune." - astfel s-ar putea sintetitiza crezul filosofului, sociologului şi politologului englez Herbert Spencer. Suita sa de articole-eseuri, publicate pe parcursul cîtorva ani spre sfîrşitul secolului 19, şi unite într-un volum răspicat numit: "Individul împotriva statului", a cristalizat doctrina numită "pozitivism" şi a statuat individualismul liberal, deasemenea la nivel doctrinar. Iar editura care ne prilejuieşte astăzi reîntîlnirea cu toate acestea, şi încă altele, după cum se va vedea, se numeşte "Incitatus" - cu siguranŃă, iar fi plăcut nespus chiar lui Herbert Spencer, care toată viaŃa a fost un specialist în incitări, după cum singur recunoaşte. Volumul începe chiar prin a depăşi graniŃa incitării, mergînd pînă la sfidare: realismul extrem de pragmatic care îl motivează pe Spencer să critice acŃiunea statutului şi a guvernării, de principiu, merge într-atît de departe încît recuză chiar principii creştine tradiŃionale. Tonul său este aspru sau zeflemitor la adresa poverii pe care statul o pune în cîrca cetăŃenilor onorabili şi merituoşi pentru susŃinerea "oamenilor de nimic", acele rebuturi umane şi sociale care ori nu au primit de la natură mijloace suficiente pentru a fi îndestulaŃi - dar nu se mulŃumesc cu ceea ce pot obŃine prin propriile puteri limitate, sau, dimpotrivă, au mijloace, dar lenea şi încurajarea statului atoate-guvernant cu veleităŃi de salvator îi împing să trăiască pe spinarea altora, mai destoinici şi mai harnici. Nu sînt chiar cuvintele lui Herbert Spencer, dar ideile, da; ceea ce propune el, în schimb, este un proiect social în care statul nu se mai amestecă în nici un fel în relaŃiile individuale, ci îşi rezervă doar sarcina de a veghea şi obliga la respectarea condiŃiilor contractului liber consimŃit între indivizii unei societăŃi. Acest pozitivism şi individualism liberal a dus de rîpă multe societăŃi care nu erau pregătite pentru astfel de organizare. Un exemplu strălucit este chiar patria noastră dragă şi postrevoluŃionară, unde libertatea individului a fost confundată cu libertinajul şi abdicarea de la orice reguli: o pădure populată cu indivizii scăpaŃi de orice constrîngere societară. O lume care abdică de la obligaŃiile sale comunitare, bizuite măcar pe reguli ale bunului-simŃ, dacă nu pe oarece educaŃie sistematică, eşuează într-o junglă a darwinismul social - pe care însă Herbert Spencer îl acceptă în teoria lui, pînă la anumite limite. De aici şi sfidarea. E drept că pînă la sfîrşitul lucrării, autorul îşi mai îndulceşte radicalismul individualizant şi nuanŃează liberalismul extrem. Acceptă, în cele din urmă, alte cîteva funcŃii rezonabile guvernămintelor, şi admite că modelul propus de el nu este aplicabil în orice formă de organizare socială sau pe orice treaptă de dezvoltare a acesteia. Oricum, sfidarea a fost aruncată lumii politice a societăŃii industriale - şi chiar celei postindustriale, în care efecte bizar inversate ale pozitivismului său doctrinar fac victime inocente chiar şi în zilele noastre, cînd popor ajuns de neajutoraŃi duce în cîrcă multe mii de persoane care pretind că lucrează înspre binele obştii, sub varii flamuri "politice" şi sub pulpana ocrotitor-imunitară a legitimităŃii de guvernare prin parlamente "liber şi democratic alese".

122

Aici se cuvine o precizare: Herbert Spencer dovedeşte indirect în această carte ce înseamnă adevărata calitate de politician. Ciudat, dar această colecŃie de texte e mai puŃin expresia filosofului sau a sociologului, cît a unui om politic. Preocupările şi demonstraŃiile sale (perfect credibile, trebuie spus) se reazămă pe: studii politice - analize statistice - date şi anuare oficiale - pachete cu legile ultimilor aproape 200 de ani jurisprudenŃă şi legislaŃie comparată - filosofia dreptului - analize economice valide, din surse multiple, rezultate deasemenea de pe întinderea mai multor decenii - documente şi studii istorice - studii antropologice - istoria religiilor şi a practicilor de cult - bibliografie geo-politică din surse autorizate. Acesta este standardul intelectual al "sfidării" pe care o aruncă Herbert Spencer - acesta ar trebui să fie prtretul-robot al unui politician autentic, al celui care are responsabilitatea uriaşă a legiferărilor care reglementează existenŃa unor naŃii întregi, cu efecte nu de puŃine ori dramatice asupra destinelor individuale, şi încă pe termene care depăşesc barierele generaŃiilor. Cum politicienii de astăzi sînt chiar contrariul acestui portret, atunci cu siguranŃă că sfidarea spencer-iană îşi găseşte justificare nu numai pentru data istorică la care a fost comisă, ci şi pentru neaşteptata ei actualitate. Mai trebuie amintit că volumul editurii "Incitatus" reproduce textul ediŃiei în limba română din anul 1924, de la "Editura Culturii NaŃionale", în traducerea ireproşabilă a lui Olimpiu Ştefanovici Svensk, şi cu o prefaŃă a corifeului filosofiei anarhiei sociale, Niculae "Nae" Ionescu, care a găsit, fireşte, un mediu beatificant în "nesupunerea civilă" încurajată de Herbert Spencer. PrefaŃa sa este un studiu cultural în toată puterea cuvîntului - şi este, ca de obicei, strălucit, seducător şi perfect articulat, cu observaŃii profunde asupra zonelor de spiritualitate în care au explodat individualismul şi individualitatea, cu definiri şi nuanŃări extrem de preŃioase asupra legaŃiei ortodoxiei creştine şi răsăritene în faŃa suratelor sale Occidentale, catolice, protestante şi mai ales reformate, spaŃiul etic în care a fost posibilă creşterea pozitivismul spencer-ian. Nae Ionescu, strălucitul eseist care pleacă de la premize reale, demonstrează cu justeŃe, şi, în final, alege cu predilecŃie concluzii aflate "dincolo de bine şi de rău" - ceea ce s-a dovedit în prea multe şi prea dureroase împrejurări că nu e bine. 16 mai 2002

Gabriel García Márquez - "Dragostea în vremea holerei" "Dragostea în vremea holerei" este unul dintre romanele lui Gabriel Garcia Márquez care au stîrnit parcă mai puŃină vîlvă. Recitindu-l în colecŃia "Special" a Editurii Rao, se arată, dimpotrivă, una dintre cele mai răscolitoare mărturisiri ale scriitorului. Primul lucru care m-a izbit în această recentă versiune a fost limba română vehiculată - am început să am bănuiala unei farse uriaşe, perfect în spiritul fantastului columbian: ori a fost scrisă chiar de traducătoare, Sarmiza Leahu, dar semnată din raŃiuni comerciale "García Márquez" - cine mai stă astăzi să compare ediŃiile?; ori García Márquez a scris-o - aşa, pentru o schimbare - în limba română şi apoi Sarmiza Leahu a tradus-o în spaniolă - secretul lor nefiind pus în pericol decît de mine, acum. Nu mai spuneŃi la nimeni. Marquez a fost foarte bine tradus la noi. Dar limba acestei versiuni a "Dragostei în vremea holerei" este atît de profund şi organic română, încît senzaŃia de original este

123

copleşitoare. Este meritul excepŃional al traducătoarei, care nu a translat doar fraze şi expresii, dar a dus cele două limbi surori înapoi la izvorul lor comun, acolo unde mai puŃin important este veşmîntul cuvîntului, ci spiritul său. Cele două limbi au aceleaşi rădăcini de sensibilitate, de suflet. Împărtăşesc aceaşi proporŃie de raŃionalitate şi infim spirit practic, în balanŃă cu sentimentalism, efuziune patetică şi înclinare spre mitomanie. Infuzia rădăcinilor arhaice şi a oralităŃii în limba cultă este organică. Se hrănesc din aceaşi mitologie şi fantasme, au acelaşi gust pentru analitic - zis în popor "despicarea firului în patru" - la fel cum au şi aceaşi uşurinŃă pentru zeflemea. Spaniola şi româna: două limbi care vorbesc pe aceaşi limbă. Nu e de mirare că o traducere corectă (în sensul excelenŃei) a lui Márquez ne face surpriza de a-l simŃi foarte apropiat de noi, de cultura română. Chiar o sinteză de multe ori (aşa se întîmplă la genii), în care se topesc aproape sincretic tendinŃe foarte diverse. Uneori chiar contrarii aparent ireconciliabile. În limba română în care Sarmiza Leahu a izbutit traducerea romanului "Dragostea în vremea holerei", Márquez îi împacă, de pildă (fără să aibă habar, fireşte), pe cei doi Caragiale ai noştri, Ion Luca şi Matei: batjocura tatălui pentru moft şi fandosire - şi gustul morbid al fiului pentru dezlînare aristocratică, în acelaşi paragraf. Realismul greu, epopeic al Rebreanului, în aceaşi pagină cu fantasticul eliadesc. Dulcegăria amoroasă a lui Ionel Teodoreanu, împreună cu sarcasmul răŃoit lui Ciprian - sau plutirea lunatecă şi jucăuşă a lui Sebastian peste cerul vineŃiu al fatalismului istratian. "Domnule, sînt de acord să vă accept ca soŃ, dacă îmi promiteŃi că nu mă veŃi obliga niciodată să mănînc vinete." îi scrie Fermina Daza lui Fernando Ariza la începutul ritualic al unei poveşti de dragoste care va traversa dus-întors timpul holerei, al "macetelor" fără de cruŃări, al războaielor civile fără de sfîrşit şi al cadavrelor plutind nesinchisite pe fluvii, al prejudecăŃilor de castă şi al "Jocurilor Florale". "Dragostea în vremea holerei" este poate romanul lui Márquez cu faŃa cea mai umană. Nu că ar fi scăpat de fantasmele sale funambuleşti - o umbră măcar a mîncătoarei de perete văruit din "Un veac de singurătate" există nesmintit peste tot - dar probabil aici începuse să îmbătrînească: se topeşte în nostalgie, duioşenie, compătimire. Fermina Daza este poate cea mai fermecătoare femeie din toate cărŃile lui. Paginile despre călcătura ei de căprioară, cu fruntea semeaŃă şi părul atîrnînd greu pe umeri, paşii ei prin parcul Evangheliilor în drum spre şcoală, pe covorul de frunze arămii şi sub privirile ascunse şi pierdute ale admiratorului ei pe viaŃă, sau fluturarea ei de regină încoronată şi de neatins prin Porticul rău-famat al Copiştilor, peste furnicar de oameni şi talcioc de nimicuri, sînt cele mai emŃionante declaraŃii de dragoste făcute vreodată de bătrînul magician femeii şi iubirii. Probabil că începuse romanul tot cu gîndul la Generalii şi Erendirele lui din totdeauna - dar i-a uitat repede, într-o alunecare în ceaŃa amintirilor, căutîndu-şi sufletul rătăcit pe Ńărmuri şi fluvii uscate, printre umbre jeluitoare de caimani şi lamantini masacraŃi, printre năluci de iubiri apuse, printre pofte de viaŃă fără margini şi sfîrşire. García Márquez nu scrie despre dragoste în viaŃă, ci cuvîntul lui este dragostea însăşi pentru viaŃă. Are un simŃ dramatic al fugii ireparabile a timpului - dar nu se grăbeşte niciodată, căci viaŃa este, la el, o bandă infinită, şerpuind miraculos prin universuri paralele. Nu este cel mai bun catolic pe care l-au dat iezuiŃii şi bigotismul Caraibelor Americii fierbinŃi în secole de stăpînire absolută, căci chiar dacă se teme de Dumnezeu, nu-L caută în necuprins pentru iertarea păcatelor, ci păcătuieşte împăcat în oraşe, simŃindu-L în preajmă. "Holera" este heraldica pe care o găseşte el potrivită pămîntului de

124

iad al pămîntenilor - dragostea este singura grădină a paradisului, în viaŃă, iar nu dincolo de ea. În consecuŃie, pe timp ce scria această poveste Márquez nu se gîndea probabil deloc la nemurire, căci îl "înfiora bănuiala tîrzie că nu moartea, cît viaŃa e fără de margini." În acest roman tulburător prin presimŃiri care ating sufletele ca aripile nevăzute ale păsărilor de dincolo, Gabriel García Márquez se întoarce în visele sale frumoase. Acolo unde păşeşte în vîrfurile picioarelor, nesătul de minunăŃiile care s-au prelins neştiute prin toate vieŃile. În Ńinuturi aureolate de o candoare irecuperabilă în veci a lumii. Acele Ńinuturi ale sufletului care în paginile lui încremenesc în viaŃă veşnică - am spune noi: în "tinereŃe fără de bătrîneŃe". Iar un poet spaniol: "Au izbîndit aceste plaiuri, iată:/ Îşi au deacum zeiŃa încoronată". 25 octombrie 2002

Vasile Lovinescu - "Creangă şi Creanga de Aur"

O carte miraculos tipărită în anul 1989, înainte, este "Creangă şi Creanga de Aur", de Vasile Lovinescu. După, a fost retipărită, se pare chiar de mai multe ori, alături de multe alte cărŃi ale ciudatului autor, care îşi aşteptau rîndul. Vasile Lovinescu are o dublă calitate: iniŃiat în tainele ocultismului şi exeget literar. Părînd complet abstras din lumea contingentă, scria şi chiar publica în timpuri prohibitive cărŃi cu subiecte absolut bizare, de neatins în epocă. "Creangă şi Creanga de Aur" este o lectură extrem de îndrăzneaŃă a humuleşteanului, din perspectiva ştiinŃelor oculte. Rezultatul este, pe alocuri, de-a dreptul uluitor. Premiza de la care porneşte autorul afirmă că mitul este de origină non-umană - ocultă şi transcedentală. TradiŃia - cea folclorică, în principal - nu este mai mult decît istoriografia mitului, unul dintre vehiculele sale de transmitere, perpetuare şi salvgardare. Dar principalii, adevăraŃii purtători ai înŃelepciunii miturilor sînt iniŃiaŃii - castă restrînsă, ai cărei membri sînt aleşi după criterii foarte riguroase, la capătul unor ritualuri îndelungate de pregătire şi testare. Desigur, ceva adevăr există în această credinŃă. ToŃi cercetătorii importanŃi ai miturilor - între ei, avem expertiza cea mai profundă probabil tot de la un român, Mircea Eliade -, toŃi antropologii serioşi sînt de acord că există un fond comun de teme şi actanŃi în miturile lumii, lucru care nu se poate explica prin coincidenŃe de generare spontană, folclorică. Există, fără îndoială, un substrat comun misterios în toate eshatologiile pămîntului, care indică o sursă unică şi foarte îndepărtată de timpul comun şi de spaŃiul perceput în mod curent. Mitul şi ritul însoŃitor sînt forŃă regeneratoare. Lumea se perpetuează prin continua reiterare a mitului - cu condiŃia de a fi păstrat intact, fără a-i fi dezvăluite vreodată de către mesageri, originea sau sensul primar. Mitul se îmbracă în multe veşminte pentru a-şi ascunde identitatea iniŃiatică - mitul călătoreşte cu chipul ocultat în toată lumea, important fiind doar mesajul pozitiv al aspiraŃiei spre lumină şi cunoaştere. Sub înfăŃişarea accesibilă de pildă, basm, snoavă, mitul are puritatea intelectuală şi forŃa euharistică a marilor esenŃe religioase.

125

Creanga de Aur invocată de Vasile Lovinescu este un asemenea simbol iniŃiatic şi generant: "(...) relevează o cărăruie acolo unde vedeai numai junglă. (...) E elementul unificator al dispersiunii, e talismanul, legitimaŃia pe care o arăŃi lui Charon dar şi celor mai înalŃi îngeri. În pădurea sălbatică şi întunecată a fiinŃei noastre (la selva oscura dantescă), în mlaştinile ei în care se înmulŃesc neistovit prin sciziparitate şerpii şi balaurii păcatului, ai viciului, ai împrăştierii, dar în mijlocul ei se află arborele - opac şi el -, adăpostind, după spusa lui Virgil, între crengile stufoase ramura de aur, terminus-ul, dîra, oglindirea în lumea noastră interioară a Arborelui Lumii; ea ne deschide o cale prin pădurea blestemată, în care ne pîndesc cele trei fiare danteşti: leul, linxul şi lupoaica." În fine: Ion Creangă, povestitorul de geniu, este citit de Vasile Lovinescu cu astfel de instrumente ale ştiinŃei simbolurilor, iar rezultatul este fascinant. Toate personajele de băsnuire, isteŃi şi nătîngi, Ilene Cosînzene şi Babe fără dinŃi, Prepeleaci şi Vîrcolaci îşi dezvăluie chipuri ascunse şi epatante, cum şi legături absolut uimitoare cu însemne şi gesturi primordiale. Cheile simbolice mînuite de un adevărat iniŃiat precum Vasile Lovinescu deschid tainiŃe de nepătruns altfel, în care sînt păstrate secretele şi energiile originare ale Universului. Personajele folclorice se dovedesc purtătoarele neştiute ale unor forŃe oculte, folosind "puteri recuperate, specifice gradului [lor] de realizare spirituală". Animalele care mişună în toate ogrăzile folclorului - porcul, găina cu ouă de aur, Cocoşul cu punguŃa cu doi bani, măgarul, Galben de Soare, calul năzdrăvan - toate sînt, în fapt, disimulări de înalte forŃe spirituale. Tot acest univers simpatic şi reconfortant prin alura lui domestică este o monadă ascunsă a Lumii IniŃiale - parte din Axis Mundi, tainica Axă a Lumii, cu vîrful undeva în infinire, iar rădăcina: în adîncurile unui Infern care pîndeşte şi subminează neostoit Universul. Vasile Lovinescu este convingător. Asocierile pe care le discerne sînt uimitoare şi devin evidenŃă în demonstraŃile sale: legături între mitologii afirmate la poluri opuse ale pămîntului sau în timpi istorici fără comunicare directă. Datele principale de referinŃă sînt civilizaŃia Nordului european, lumea AtlanŃilor - presupusa lume scufundată a Atlantidei şi pieriŃii - sau doar nevăzuŃii - mayaşi, apoi rezonanŃe budiste, Brahma, Shiva, aerul rarefiat al Tibetului, dragoni ai Chitay-ului, Urechile Lungi polineziene... O zestre comună de gesturi simbolice care alcătuiesc o memorie colectivă cu originea în atemporal. Căutînd în asemenea profunzimi şi descoperind conexiuni tulburătoare, imaginea lui Ion Creangă doar ca "povestitor de geniu" devine superfluă. Numai înŃelegerea deplină poate, şi are încuviinŃare, a transcrie cu atîta precizie simboluri de o asemenea încărcătură - sugerează Vasile Lovinescu. Textul său este mereu surprinzător şi încîntător prin mobilitate intelectuală şi erudiŃie iar nu de puŃine ori dovedeşte şi umori spirituale de cea mai bună calitate. O carte esoterică lipsită de simŃul umorului ar fi o Creangă de Fier, nu de Aur - şi ar călăuzi doar în hăuri, nu în văzduhuri înalte şi înălŃătoare spiritual. Autorul însuşi recunoaşte - şi recomandă - demersul său ca un necesar exerciŃiu spiritual: "Vrăjmaşul nostru de căpetenie" - spune Vasile Lovinescu la începutul călătoriei sale iniŃiatice - "este apatia mentală, cenuşa formată de cadavrele noŃiunilor sedimentate de secole. Straturile lor au înăbuşit în omul modern Amintirea, Anamnesis, Dorul, Nostalgia obîrşiilor, care nu sînt facultăŃi psihice cum se crede, ci direct izvorîte din intuiŃia intelectuală. CîŃi o mai au? Cert, foarte puŃini."

126

Creanga de Aur nu e uşor de găsit, nici de urmat - căci drumul nu e lipsit de riscuri şi frustrări. Dar, cum dă sfat Galben de Soare unui Făt Frumos dilematic: să o ia - au să o lase, cosiŃa de aur din părul Cosînzenei?: "De o vei lua, te vei căi; de nu o vei lua, iarăşi te vei căi; dară mai bine să o iei." 14 iunie 2002

Publicistica lui Caragiale - o terapie de conştiinŃă

Publicistica lui Caragiale este îndeobşte puŃin cunoscută. Sigur că pagina de ziar este hărăzită la o viaŃă de o zi, şi nimeni nu scrie în ea cu aşteptarea de a produce operă nemuritoare - dar cînd în aceea pagină aşterne gînduri un talent excepŃional precum Caragiale, atunci se cuvine ca posteritatea să încerce să dea o nouă viaŃă gîndurilor sale, care au depăşit ziua în care au fost scrise, şi îşi aruncă lumina pînă la mari depărtări, precum astrele care împiedică Universul nostru de a fi un loc de beznă desăvîrşită. Publicistica lui Caragiale este atît de actuală în substanŃa ei, încît mare parte din ea ar putea fi publicată astăzi în ziarele şi revistele româneşti ca materie proaspătă de "speck" cum spuneau bătrînii gazetari. Cercetarea lui Caragiale asupra teatrului românesc şi celei instituŃii numite "Teatrul NaŃional" este la fel de valabilă astăzi, început de secol 21, precum era la sfîrşit de secol 19, în paginile ziarului "România Liberă". Părerile lui Caragiale în disputa "artă cu tendinŃă" versus "artă pentru artă" reprezintă şi astăzi o mostră de bun simŃ literar şi cultural. ObservaŃiile sale, pline de haz şi justificată ironie, asupra unor "stiluri" din literatura plină de mofturi a módelor sînt încă astăzi o veritabilă lecŃie de onestitate literară pentru orice aspirant la glorie artistică. Analizele sale pe unele opere sau teme din registrul universal demontează, nu de puŃine ori, entuziasme pline de snobism care populează şi astăzi gazetele noastre şi garnisesc tîrgurile de cărŃi cu producŃii strict decorative, care, în schimb, sună promiŃător pînă la linguşitor în urechile "raportorilor" asupra României la scaune înalte ale birocraŃiei europene. PrefaŃa sarcastică, dar şi just tăioasă, şi atent argumentată (exemplu de rigoare gazetărească), scrisă de Caragiale la o culegere semnată de Anton Pann, cu texte lăutăreşti, producŃii pseudo-poetice pentru aceea muzică "greco-turcă-Ńigănească" (am închis citatul) pe care mahalaua românească a validat-o în timp ca "naŃională", ar fi o corecŃie extrem de utilă astăzi pentru cei care încurajează prin inadmisibilă toleranŃă subcultura promiscuă şi infestantă din "cartiere" şi margine de civilizaŃie post urbană. Răspunsurile pe care le dă Caragiale în presă unor contra opinenŃi sînt întotdeauna pline de civilitate; o pagină extraordinară îi prilejuieşte Gherea, care îi trimisese recent publicata sa carte, numindu-l, în dedicaŃie, "adversar politic" - condeiul strălucit al lui Caragiale întoarce complet premiza de sfadă, îi recunoaşte fără înconjur valoarea şi termină prin a-i mulŃumi sincer pentru atenŃia şi preŃuirea pe care i-o acordă. Articolele lui Caragiale despre destinul lui Eminescu şi întru apărarea memoriei lui, după ce prietenul său va fi părăsit atît de dramatic această lume, îi dovedesc caracterul, şi demonstrează că un talent autentic nu este în chip obligatoriu dispensat social de probitate, integritate, moralitate - aşa cum speră mulŃi ticăloşi care îşi scuză şi astăzi mizeria morală cu emblema unui talent artistic oarecare. Caragiale, de data aceasta amar şi revoltat, în cu totul alt ton decît cel al

127

zeflemelii de geniu care i-a făcut gloria, veştejeşte lumea ipocrită care, după ce a dispreŃuit şi, nu de puŃine ori, a depreciat socialmente fără ocolişuri inteligenŃa şi geniul poetului - după ce a asistat cu nepăsare la suferinŃa şi destrămarea lui, aceeaşi lume lipsită de măduvă morală, i-a îmbrăŃişat brusc harul şi amintirea, şi l-a trecut la colecŃia de bon ton, alături de bibelouri şi goblenuri. Prietenul Caragiale reacŃionează - la "inexactităŃile, nimicurile născocite, neadevărurile absurde ce se spun de trei ani de zile pe socoteala lui" - dar şi omul de atitudine morală: "Ce Dumnezeu!" - exclamă revoltat Caragiale - "doar n-a trăit omul acesta acum cîteva veacuri ca să ne permitem cu atîta uşurinŃă a băsni despre trista lui viaŃă! ... a trăit pînă mai ieri, aici, alături de noi, cu mine, zi cu zi, ani întregi... Pe cine vrem noi să amăgim? Talentul lui de poet nu-i producea nimica; două trei funcŃiuni a avut - bibliotecar, apoi revizor şcolar - destul de slab plătite, a trebuit să le părăsească silit şi într-un tîrziu să găsească mijloc de trai în presă militantă. Cum stoarce puterile unui om de talent acest fel de muncă, unde este silit să-şi avorteze zilnic prin provocare voită gîndirile şi concepŃiile, şi cît de rău e preŃuită la noi, se ştie [...muncă grosolană obligată şi ridicul plătită]. Poetul a trăit cum a murit - foarte nenorocit şi ca viaŃă materială: copil ursit să sufere şi cu sufletul şi cu trupul. De foame nu pierea, ce-i drept; dar suferea amar de sărăcie. (...) Contrarietatea patimilor, dorul vag de poet, acel dor de care se depărtează Ńinta cu cît îi pare lui că se apropie de dînsa, îl aruncau ce-i drept în cea mai întunecată melancolie, dar nu-l sdrobeau niciodată; lipsa materială însă (...) îl demoraliza, îl sfărîma cu desăvîrşire... da, dar era prea mîndru ca să se plîngă de asta şi mai ales acelora ce trebuiau s-o înŃeleagă nespusă. S-a zis că era risipitor şi că orice sume ar fi trecut prin mînă-i, el tot nefericit ar fi fost, de vreme ce nefericirea lui era de un fel curat moral. Minunată judecată, dar ieftină scuză pentru acei ce l-au lăsat întotdeauna în lipsă, deşi-l putea ajuta cu toată dignitatea, deşi apropierea lui le-a făcut cinste şi ... profit - şi încă le face. (...) Ieri d-abia-l cunoşteau şi-l apreciau cîŃiva prieteni de aproape, şi astăzi e un nume la modă. Ieri abia avea ce mînca 'în lipsă aproape absolută de subsistenŃă, ameninŃat de cea mai mare mizerie', şi astăzi se mănîncă mulŃi bani, direct cu opera lui, indirect sub pretextul numelui său; (...) Atît de desăvîrşită necunoaştere şi părăsire în viaŃă şi-apoi, într-o clipă atîta sgomot, atîta solicitudine şi închinăciune după moarte! Apoi nu-i aceasta o crudă ironie?" Iar într-alt articol, Caragiale intervine pentru a denunŃa şi opri ajustarea post-festum a versurilor lui Eminescu, dintr-un soi de pudibonderie comercială dar mai ales salonardă: "Editorii sînt liberi să tragă cîte exemplare vor, să le vînză cum şi cît le place, (...) să rămînă negustorul cinstit şi cîştig bun să-i dea Dumnezeu; dar să stea la taraba lui şi să nu se amestece a poci opera artistului.(...) Care artist, care amator, care om de bun simŃ şi de treabă ar îndrăzni să ia un penel şi să îndrepteze o trăsătură măcar a lui Rafael, să prefacă numai o măsură a lui Beethoven, or să potrivească coapsa lui Apollon sau şoldul unei Venere, după personala lui judecată şi după pornirea gustului său actual? Lucrarea ce un mare artist ca Eminescu o lasă este, cu toate calitaŃile şi defectele ei, ceva sfînt, fiindcă ea se întrupează pipăit, şi pentru o viaŃă mai durabilă decît chiar a neamului său întreg, gîndiri şi simŃiri de veacuri ale acestuia, şi de aceea, fără teamă de exagerare, s-a putut zice că o aşa lucrare este patrimoniul omenirii întregi, nu numai a unui neam." Cuvinte care aduc lumina imensa a unui mare suflet, şi poartă o adîncă lecŃie de atitudine morală şi intelectuală - cuvinte al căror miez sfinŃeşte parcă efigia irepetabilă a două talente de geniu, sălăşuite în chipuri de oameni ce fac într-adevăr cinstei întregii omeniri.

128

Astfel sună publicistica lui Caragiale - astfel încă îşi găseşte ea rosturi astăzi şi aici, într-o lume a negustorilor, a meschinăriei lucrative, ce ignoră valoarea, în favoarea preŃurilor de nimic, adică preŃăluind nimicuri trecătoare. Caragiale este în publicistica lui un model de judecată echilibrată, de talent şi probitate profesională şi, peste toate: o conştiinŃă. Un model de care nu numai publicistica românească ar avea nevoie astăzi, dar chiar întreaga societate a românilor. 29 mai 2002 Notă: Am aflat cu bucurie (din surse verificate) că o editură a lansat o nouă şi competentă ediŃie a operelor lui Caragiale. Bucuria mi-a fost dramatic scurtată cînd am aflat preŃul: 1.200.000 de lei (un milion douăsute de mii - în litere, negru pe alb). Acest preŃ pentru o carte se plasează, în această Ńară, exclusiv în puterea de cumpărare a unei categorii sociale care mai curînd nu ştie să citească - şi chiar dacă specimenele ei ar fi obligate să înveŃe asta prin ceva cursuri rapide şi cu multe poze, tot nu ar alege, la absolvire, Caragiale. Pentru documentarea la acest articol, eu am folosit o ediŃie micuŃă, dar riguroasă, îngrijită de odioasa "Editură de stat pentru literatură şi artă", în colecŃia "Mica bibliotecă critică": "I.L.Caragiale - Despre literatură", tipărită cîndva la îngemănarea odioşilor ani '50-'60, şi care costa odiosul preŃ de 1,05 lei (un leu şi cinci bani, iarăşi în litere, negru pe alb). Poate şi pentru că o asemenea carte de conştiinŃă şi îndemn costa atît în acei odioşi ani, această Ńară a avut parte de intelectuali autentici şi de conştiinŃe - într-o vreme altfel odioasă.

Farmecul discret al deznădăjduirii: Ilarie Voronca - "Versuri"

La debut, Ilarie Voronca părea a se anunŃa cel mai trist poet român - mai melancolic şi mai apăsător chiar decît Bacovia: "Îmi port ca un copil bolnav tristeŃea,/ prin parcu-n care cresc frunzele, asemeni clopotelor, plîng;/ şi-aud cum creşte neliniştea începutului de toamnă departe,/ şi cum aleargă păsările ploii pe acoperişuri negre şi se frîng." - poezia se numeşte "TristeŃi", dintr-un ciclu de "Sfîrşit de amurg", în volumul "Restrişti"... Acest ton străbate întreaga plachetă de versuri şi continuă preŃ de vreo alte două tristeŃi iremediabile, declanşate la tot pasul, de orice întîlnire cu realul, în sfîrtecări dureroase ale amintirilor, la căderea unei frunze, la greutatea afectivă a unui sunet, la paşii îndepărtaŃi ai iubitei: "E pustiu şi e frig în odăi stinse./ Toată viaŃa o regăseşti ca pe un ceasornic oprit." Sensibilitea poetului e atît de profundă, încît lărgeşte graniŃele experienŃei senzoriale şi extinde cîmpul conştiinŃei: "Auzi sufletul căzînd, poate sunt frunze,/ Pasul tău prin amintire sîngerat şi rănit." Toate elementele universului produc, în această etapă a tînărului Voronca, deznădejdi: "Amintirile sunau, ca la sîn o salbă de bani,/ A fost o sfîşiere de ape... o deznădejde de ramuri" - "Deznădejdea suna în noi (ai auzit) ca o legătură de chei/ şi metalic glasul tău a rămas mai sîngerat şi mai pustiu." Deznădejdea produce însă, după cum se vede, metaforă - semn că lucurile par a se îndrepta. Lui Voronca, acuitatea percepŃiei şi imaginaŃia i-au adus supranumele de "miliardarul de imagini" (Eugen Lovinescu). Mediul avangardist al anilor 20-30, pe care Ilarie Voronca îl frecventa cu entuziasm, l-a împins spre "poezia integralistă", numită în

129

tentativa lui de estetică personală şi "picto-poezie": o sarabandă de cuvinte, mai cu sens, mai fără, în spiritul dada, joc gratuit al fanteziei şi teribilism sintactic: "Închis abur după amiaza în grilaj stea;/ Înger trenul înaintează cu degetul pe buze,/ Rupe serenada maşinilor de scris./ Toate planetele au poposit în acest catalog de maşini agricole: Sena/ Praştie între surîsuri." Astfel de exerciŃii l-au ordonat pe Voronca în pas cu moda şi i-au adus o faimă de avangardist, la care, din fericire pentru destinul său poetic, renunŃă - fără grăbire, dar cu hotărîre. Natura sa pozitivă, plină de empatii, şi cu profundă nevoie de comunicare îl întoarce la mijloacele metaforei cu sens. Străbate iarăşi melancolic şi cîrtitor oraşe: "îŃi închin un imn Ńie veac al mediocrităŃii/ nu mai vînăm ursul sur prin munŃii americii/ braŃele noastre nu mai sîngeră păduri sălbatice/ ne operăm visele ca intestine/ singuri ne închidem în mucegaiul birourilor/ (...) veac al asigurărilor şi al reclamei luminoase/ (...) scrîşnesc din dinŃi marile cotidiene/ şi iată: agenŃii companiilor de afişaj/ primenesc rufăria zidurilor." Imageria este de o remarcabilă vioiciune asociativă (pentru un suflet atît de "deznădăjduit"), fraza poetică e simplă şi directă, de o candoare ce nu poate fi contrafăcută sau mimată. Nu întîmplător, după dezamăgirea pe care i-o provoacă (periodic) oraşul, poetul simte nevoia reîntoarcerii la natură, la miracolul vieŃii simple, cu atributele candorii pe care o recunoaşte instinctiv ca proprie fizionomie sufletească - rătăcitul "Ulise", care regăseşte Ńărmul la apropierea de "Plante işi animale. Terase" (titlurile a două volume consecutive, care îi definesc această evoluŃie): "Ce frumoase instrumente de muzică sunt peştii/ în acest glas străveziu ca un acvarium/ (...) tîmplele se înfioară ca fetele la horă/ şi noaptea pune o rugină pe fiecare măr domnesc." "Un clopot de ape respirarea dar cîmpurile/ poartă funde de fum şi pădurea e o fereastră de răcoare". "Plante işi animale. Terase" este unul dintre cele mai delicat lirice volume ale sale, dedicat şi acesta celei Colombe care pluteşte misterios pe aproape toate paginile de gardă ale volumelor sale; chiar şi titlurile poeziilor alcătuiesc aici o colecŃie de superbe sugestii metaforice: "În grădini apele trupurilor", "Apusurile îŃi dăruie culorile prin frunzişul de slove" sau "Cîte statui tulpina ta apleacă". În ultimele volume scrise în limba română, natura sa umană mai curînd entuziastă decît desperată nu-l mai părăseşte în expresie poetică - în ciuda nefericirii de a se vedea rejectat de confraŃii modernişti, care îl acuză de deviaŃionism şi pact cu spiritul micburghez (!...). Lirismul său funciar intempestiv este temperat inevitabil de maturizare (proces care nu îi subŃiază substanŃa, ci doar o rafinează, filtrînd multiplele presiuni ale mediului, care impuneau tiranic excentricitatea) şi de o certă împăcare cu lumea; dar nu într-un ton al resemnării, ci, dimpotrivă, al bucuriei regăsirii - aproape o revelaŃie a acceptării şi a apartenenŃei: "O! Pămîntule regăsit, lumina regăsită,/ Nu-mi pasă că mi-e umbra o vioară sfărîmată,/ Destindere trecută în inimă prin sită,/ Iubire prin amiaza din piept desfăşurată." Ilarie Voronca se dovedeşte şi astăzi un poet de mare valoare - modern prin atributele poetice care îl apropie de zona clasicismului, iar nu prin experienŃele de culoare constructivist-dadaistă. Sensibilitatea şi metafora îi aduc un loc în constelaŃia marilor poeŃi - cam aşa cum s-a întîmplat cam cu toŃi corifeii "avangardei", cîŃi mai sînt de citit astăzi. Frumosul volumul de "Versuri" editat de "Cartier" - editură basarabeană şi bucureşteană (chiar frumos volum, aproape o ediŃie bibliofilă: elegant tipărit, cu o copertă cartonată, doar moderat lucitoare, în griuri de zidire, cu numele poetului caligrafiat alb şi prelung, în discreŃie şi sobrietate, evocîndu-i cumva chipul, dar şi reŃinerea lăuntrică) -

130

acest volum săvîrşeşte o demonstraŃie de recuperare literară; cu atît mai mult cu cît poezia lui Voronca se susŃine singură în aceste pagini, fără suportul (din păcate) al unui minim aparat critic - nici măcar o trecere biografică sumară peste viaŃa plină de peripeŃii şi curmată dramatic, a unui mare poet român care a trecut, la rîndu-i, în limba franceză, unde, după stîngăciile adaptării, a ajuns să smulgă unui critic prestigios gratularea că "pentru a treia oară în treizeci de ani, lirismul român a infuzat un sînge nou poeziei franceze." (Léon-Gabriel Gros). O ediŃie care se respectă pînă la capăt nu are dreptul de aşi lăsa autorii singuri în faŃa eternităŃii slovei lor. Oricum însă, volumul de la editura "Cartier", cu simplitatea bunului gust, într-o restrîngere care poate fi percepută şi ca o subtilă încredinŃare în farmecul discreŃiei, ca şi în deplina autonomie a valorii, ne convinge că poezia lui Ilarie Voronca a trecut deja, cu bine, pragul unui mileniu - la drum de nemurire. 20 iunie 2002

Henri Cornélus - "Aventurile motanului Miau"

Ca un Moş Crăciun obosit vin eu, acum, la sfîrşit de citire, cu "Aventurile motanului Miau" - o carte pentru copii, scrisă de un autor parcă el însuşi cu nume de pisoi: Henri Cornélus. Am primit-o în dar la standul unei editurii, la un Tîrg de carte de învăŃătură (!...). Eu nu prea mai am ce învăŃa din aventurile unui motan (din păcate..) - dar răsfoindo cu gîndul la prichindeii care s-ar bucura de ea, nu am rezistat tentaŃiei de a călători un pic în timp, în vremurile cînd poveştile, basmele - fabulele şi chiar cărŃile de "colorat" erau faŃa mai bună a lumii. Am auzit nenumăraŃi copii aşteptînd de la "moş" o mitralieră automată - sau un pistol cu aer comprimat - săbii Ninja şi tancuri teleghidate - un puşti cu fes vroia un costum de "Mortal Kombat" - altul, jocul de calculator "Echipa morŃii" - iar o fetiŃă vioaie, cu codiŃe bălaie vroia ochelari negri ca ai Nichitei... Copii de pînă în zece ani. Lor nu le-a citit nimeni, probabil, "Aventurile motanului Miau". O carte plină de peripeŃii - dar sfîrşite toate cu bine -, fără morŃi şi nici chiar răniŃi grav. Fără comando-uri şi echipe de şoc. Fără trupuri sfîrtecate grafic spectaculos şi resturi umane sau animale descrise cu o voluptate bolnavă prin mijloace multimedia. Dimpotrivă: din aventurile motanului Miau, o cărticică frumos colorată, un prichindel va afla că "toate lucrurile vorbesc celor care ştiu să le asculte" - sau că un prieten "e cineva care te iubeşte şi te apără când eşti în primejdie...". Mai aflăm de la Motanul Miau că, în timp ce ele, pisicile, se prefac a dormi, în realitate, ele ascultă "sufletul oamenilor care le vorbeşte în şoaptă", vărsîndu-şi durerile şi poate chiar smerindu-se pentru cine ştie ce păcate - sigur, aceste spuse trebuie luate ca ipoteză de lucru pînă la o completă verificare. Dar că "nimeni nu este numai rău - după cum nimeni nu este numai bun" ştie deja orişicine trecut orişicît prin viaŃă, şi gata să deschidă copilului său un drum neumblat vreodată încă. De ce am convingerea că poveştile de altădată, cu desene frumos colorate, au pregătit copiilor o lume mai bună decît programul globalizat de idiotizare agresivă pe care îl propun calculatoarele astăzi, ca şi industria serialelor cu înfruntări marŃiale şi mortale? Poate pentru că scrisul şi cititul, în dulcea lor lentoare, desenîndu-şi fără grăbire arabescul, mai lasă loc şi răgaz pentru gînd.

131

Vă povestesc astăzi despre o cărticică pentru copiii care au încă o şansă de a fi buni; şi mă gîndesc la toate "Aventurile" colorate ale copilăriei de cîndva, nu de prea mult - la toŃi Habarnam-ii în łara Soarelui, la toŃi PrinŃii FericiŃi, chiar dacă foarte trişti cîteodată, la toate Ilenele Cosînzene cu privire duioasă şi dătătoare de leac - la întreaga lume a celor aparent necuvîntătoare - la toate "Elegiile pentru fiinŃe mici" - la toată înteligenŃa pozitivă şi formativă adunată în toată istoria tiparului pentru copii, în toate limbile pămîntului şi în toate culorile lui - pentru a pregăti copiilor o lume mai bună decît cea în care s-au născut. Am răsfoit astăzi pentru Domniile voastre cărticica cu motanul Miau şi cu gîndul că în curînd vom trece un prag. Aş dori ca toŃi copiii care ne sînt în preajmă să-l treacă cu seninătate, fără spaimele pe care profeŃi cu chipuri schimonosite le-au născut dintr-un somn care este fără îndoială al raŃiunii - dar este şi un somn adînc al sensibilităŃii, al încrederii, al dragostei, al valorilor care ne-au adus numele generic de "umanitate". Voi încheia cu o vorbă din aceaşi cărticică a lui Henri Cornélus, despre o ciocîrlie: "inimă cu aripi, floare cu pene, fluture uşor şi cafeniu, tu care cânŃi bucuria verilor triumfătoare" (...) "Poemul cântăreşte greu, aşa ca noi. Nu se va urca niciodată mai sus de această boltă de care se lovesc sărăcia cuvintelor şi aripile ciuntite de nu se ştie ce boli. Cu toate acestea, el, poemul, cântă ca tine, ciocîrlie, pentru a părăsi acest pământ, unde nu mai există emoŃie, şi pentru a crede că cerul, pe bolta sa de sticlă, a deschis, numai pentru el, o uşă invizibilă." 6 decembrie 2000

132

CUPRINS Cuvînt de început despre Lumea mai bună a cărŃilor ………………………………………………………2 Tudor Vianu - "Estetica" ................................................................................................................................ 4 Omul teatrului poetic ...................................................................................................................................... 5 Simion Stolnicu - "Şerpuiri între lut şi torŃele de aur" .................................................................................... 7 Carl Gustav Jung - "Amintiri, vise, reflecŃii".................................................................................................. 8 Dumitru Radu Popescu -"Paolo şi Francesca şi al treisprezecelea apostol", precum şi Diavolul Blasfemiei 10 Corneliu Ştefan - "Râul tăcut" ...................................................................................................................... 11 Mariana Ionescu - "ExerciŃii de fidelitate" ................................................................................................... 13 Sören Kierkegaard - "Jurnalul seducătorului" .............................................................................................. 14 Iordan Chimet - "Antologia inocenŃei" ......................................................................................................... 16 Henriette Yvonne Stahl - "Între zi şi noapte" ............................................................................................... 17 Alain Decaux - "Abdicarea": chinurile zadarnice ale dragostei unui rege .................................................... 19 Elena Dan - "Daimonion" ............................................................................................................................. 20 Sorin Comoroşan - "NedespărŃirea de Borges" ............................................................................................ 21 Liviu Ioan Stoiciu - "Grijania" ..................................................................................................................... 23 "Luceafărul" ................................................................................................................................................. 24 Gustave Le Bon - "Psihologia mulŃimilor" ................................................................................................... 26 "DicŃionar de estetică generală".................................................................................................................... 27 Ion Mihai Cantacuzino - "O mie de ani în Balcani" ..................................................................................... 29 Liviu Voinea - "Iarăşi Facerea" .................................................................................................................... 30 Mihaela Anghelescu Irimia - "Dialoguri postmoderne"................................................................................ 32 Mircea Tomuş - "Romanul romanului românesc" ........................................................................................ 33 Petru Popescu - "Dulce ca mierea e glonŃul patriei"..................................................................................... 35 Izabela Sadoveanu - "CărŃi şi idei" ............................................................................................................... 36 Ion Miloş - "O altă lume am visat" ............................................................................................................... 37 Ion Brad, Monica Anton - "Monologuri paralele"........................................................................................ 39 Jean-Luc Domenach - "CHINA: Arhipelagul uitat" ..................................................................................... 40 Ion Buzaşi şi Ion Mărgineanu –.................................................................................................................... 41 "EMINESCU - Radiografii transilvane"....................................................................................................... 41 E.Y. Meyer - "Săptămîna demonilor"........................................................................................................... 42 Grigore Chiper - "Violoncelul şi alte voci" sau ............................................................................................ 44 Lungul drum al reîntoarcerii poetului basarabean către limba matcă ........................................................... 44 Augustin Buzura - "Drumul cenuşii" ............................................................................................................ 45 Alexandru Macedonski - un "suflet vechi" pentru eternitate ........................................................................ 46 "Gaudeamus 2001": tîrg şi sîrg de carte ....................................................................................................... 48 Paul Goma - "Altina, grădina scufundată".................................................................................................... 49 Ioan Adam - "Panteon regăsit" ..................................................................................................................... 50 Eric Hobsbawm - "O istorie a secolului XX – ............................................................................................. 52 Era extremelor"............................................................................................................................................. 52 Eminescu în Ianuarie .................................................................................................................................... 54 Alexandru Nemoianu –................................................................................................................................. 54 "Bucureşti. Puccini 4 şi împrejurimi" ........................................................................................................... 54 "Timpii dintîi ai Unirii" ................................................................................................................................ 56 Marin Mincu - "Intermezzo" ........................................................................................................................ 57 Alexandru Ecovoiu - "Saludos".................................................................................................................... 58 René Descartes - "Discurs asupra metodei".................................................................................................. 59 "ÎnvăŃăturile unui venerabil prozator bucureştean către un tînăr critic din provincie" ................................. 61 Paul Georgescu în schimb epistolar cu Ion SimuŃ ........................................................................................ 61 Alexandru Candiano-Popescu - "Amintiri din viaŃa-mi" .............................................................................. 63 Nicolae Sirius - "Balada timpului ce plînge" ................................................................................................ 64 Aurel Rău - "Portrete la zile mari"................................................................................................................ 65 Marica Beligan - "O aspirină penrtu doi" ..................................................................................................... 66

133

Iulia Haşdeu - "Muguri de aprilie" ............................................................................................................... 68 Barbu Cioculescu - "Grădini în podul palmei" ............................................................................................. 69 Roxana Sorescu - "Lumea, repovestită" ....................................................................................................... 70 Corneille - "Cidul"........................................................................................................................................ 72 Vasile Bardan - "Omul probabil" ................................................................................................................. 73 Jean Bičs - "Iluminări pentru vremurile de pe urmă".................................................................................... 74 Florica Madritsch Marin - "Cântecele lui Caloian" ...................................................................................... 76 Bookarest 2001............................................................................................................................................. 77 Mihai Eminescu - "Floare Albastră"............................................................................................................. 79 Fujiwara Teika - "O sută de poeŃi de la Muntele Ogura".............................................................................. 80 Dragoş Moldovan - "Docurile nimănui sau .................................................................................................. 82 Jirair - o biografie romanŃată"....................................................................................................................... 82 Mihai PrepeliŃă - "Poem nocturn"................................................................................................................. 83 Constantin Stere - "Victoria unui înfrânt"..................................................................................................... 84 Anna-Leena Härkönen - "Ziua uşilor deschise"............................................................................................ 86 Gellu Naum - "Ascet la baraca de tir" .......................................................................................................... 87 Manuale şcolare............................................................................................................................................ 89 Mircea OpriŃă - "Discursul utopic"............................................................................................................... 90 Monica Pericleanu-Grigore - "Ieşirea din turnul din fildeş" ......................................................................... 92 Bătălia dintre antici şi moderni..................................................................................................................... 93 Corneliu Medvedov - "Ovidiu Gologan"...................................................................................................... 95 Ernest Gellner - "NaŃionalismul" .................................................................................................................. 96 Teodor Vârgolici - "Portrete şi analize literare" ........................................................................................... 97 Ion Podoleanu - "Baronul" ........................................................................................................................... 98 George Vulturescu - "Nord şi dincolo de Nord"......................................................................................... 100 Thomas Morus - "Utopia": Locul mai bun, de nicăieri .............................................................................. 101 Traian Cavassi - "O viaŃă dedicată muzicii şi ............................................................................................. 102 idealului naŃional"....................................................................................................................................... 102 Gheorghe Săsărman - "Sud contra Nord" ................................................................................................... 104 Eugen Ionescu - "Elegii pentru fiinŃe mici" ................................................................................................ 105 D'ale Cavalerilor şi Curtezanelor:............................................................................................................... 106 Abatele Prévost - "Manon Lescaut"............................................................................................................ 106 Criza lui Caragiale ...................................................................................................................................... 107 Vasile Andru - "Mistici din CarpaŃi" .......................................................................................................... 109 Ştefania Oproescu - "Potcoave de catifea" ................................................................................................. 111 Magda Ursache - "ConversaŃie pe Titanic" ................................................................................................ 112 Victoria Milescu - "Zâmbet de tigru" ......................................................................................................... 113 "Contemporanul" ........................................................................................................................................ 115 Radu Diac - "ViaŃa Sfântului Apostol Pavel" ............................................................................................. 117 Ziua Schuman - Ziua Europei ..................................................................................................................... 118 Lucian Blaga - "FiinŃa istorică" .................................................................................................................. 119 Herbert Spencer - "Individul împotriva statului" ........................................................................................ 121 Gabriel García Márquez - "Dragostea în vremea holerei" .......................................................................... 122 Vasile Lovinescu - "Creangă şi Creanga de Aur" ....................................................................................... 124 Publicistica lui Caragiale - o terapie de conştiinŃă...................................................................................... 126 Farmecul discret al deznădăjduirii:............................................................................................................. 128 Ilarie Voronca - "Versuri" .......................................................................................................................... 128 Henri Cornélus - "Aventurile motanului Miau" .......................................................................................... 130

134

Argument Această "Carte de citire" dă seama despre cărŃi, autori, tendinŃe la graniŃa dintre două milenii, timp care se dezvăluie tot mai limpede nu doar un prag calendaristic spectaculos şi stimulativ pentru fantezii proiective, ci chiar o schimbare de ursită pentru civilizaŃia oamenilor - cărŃile dovedind a fi ştiind cel mai bine ce şi cum. Această "Carte de citire" este o pledorie pentru lectură, născută din lectură: continuă, asiduă, prin tot spectrul indus de lucrarea tiparului, peste genuri, specii, locaŃii, vîrste - cu drag de cărŃi şi încredinŃare în lumina lor generoasă. Această "Carte de citire" nu este vreun fel de manual alternativ, cu lecŃii şi teme pentru acasă, şi pentru generaŃiile viitoare - dar este negreşit o carte de frumoasă învăŃătură. Paul Silvestru