Lucruri

Uploaded by: Paul Silvestru
0
0

July 2020
PDF

Download

This document was uploaded by user and they confirmed that they have the permission to share it. If you are author or own the copyright of this book, please report to us by using this DMCA report form. Report DMCA

Overview

Download & View Lucruri as PDF for free.

More details

Words: 62,912
Pages: 130

Preview
Full text

Paul Silvestru

LUCRURI Dedic această carte mamei mele, Maria Dumitrescu.

2

De-ale timpurilor şi oamenilor Un franŃuz la Bucureşti P.S: Deci, bunã ziua, domnule Frederic Mitterrand... Frederic Mitterrand: Bunã ziua! P.S.: FiŃi binevenit - Dumneavoastrã, emisiunea pe care o semnaŃi şi ANTENNE 2. Aş vrea sã începem cu o parantezã: sã explicaŃi cititorilor noştri câteva lucruri despre programul Dumneavoastrã de la ANTENNE 2. F.M.: Ei bine, este o emisiune care se transmite în FranŃa de patru ori pe sãptãmânã, în jurul orei 11 seara - o orã destul de potrivitã, pentru cã în FranŃa oamenii se culcã târziu are cam un milion de telespectatori audienŃã şi gãzduieşte invitaŃi de toate felurile: grupuri cu care abordãm o temã datã - de pildã, viaŃa minerilor, sau ce au devenit actorii "Noului Val" francez al anilor '60; deasemenea, invitãm personalitãŃi pentru interviuri cu scopuri mai precis formulate - de pildã, au fost invitaŃi Dhalai Lama sau preşedintele Portugaliei sau Lech Walesa. Este o emisiune care dureazã o orã, cu intermezzo-uri muzicale în conexiune cu subiectul; când recapitulez lista invitaŃilor din ultimii doi ani, o gãsesc chiar impresionantã. Am mai avut emisiuni cu Bette Davis, puŃin înainte de dispariŃia ei, cu Rostropovitch, înainte de întoarcerea lui în URSS - cred cã au fost interesante. Le numim "Talk Show" <noi sã traducem "Arta conversaŃiei" sau DialogShow" sau "Spectacolul vorbelor"? - mai bine nu traducem> şi am considerat întotdeauna cã ar fi interesant sã ieşim din studioul nostru de la Paris, în lumea largã, pentru câteva zile, din dorinŃa de a simŃi climatul unei Ńãri. Când am aflat de evenimentele din România <decembrie 1989>, am simŃit imediat cã ar fi foarte bine dacã am veni aici. Şi, în consecinŃã, facem cinci emisiuni în România. P.S.: AŃi sosit de câteva zile, aŃi întâlnit destulã lume, aŃi realizat deja câteva din emisiunile pe care vi le-aŃi propus - cu cineaşti, studenŃi, scriitori; care sunt impresiile dumnevoastra generale asupra - sã zicem - stãrii de spirit intlnite? F.M.: Impresiile mele generale...VedeŃi Dumneavoastrã, nu vrea câtuşi de puŃin sã ofer lecŃii, sã las senzaŃia cã mã erijez în atoateştiutor... P.S.: Eu contez pe calitãŃile Dumneavoastrã de bun observator... F.M.: Nici mãcar - nu sunt un bun observator...Aş vrea sã luaŃi ceea ce spun doar cã... impresiile mele... foarte... lipsite de orice pretenŃie. Primul lucru pe care l-am constatat a fost cã o mulŃime de oameni au rezistat efectiv, în vechiul regim; efectiv, foarte mulŃi oameni şi-au creat un spaŃiu spiritual de libertate, care le-a permis sã supravieŃuiascã, sã rãmânã în contact. Asta îmi explicã faptul cã am putut afla atât de multe lucruri interesante, am realizat colocvii pline de substanŃã. Foarte mulŃi au rezistat - pasiv, dar nu au cedat spiritual. A doua constatare este cã, totuşi, în patruzeci de ani, o parte importantã a inconştientului colectiv a fost distrusã. Vreau sã spun cã se simte o lipsã a referinŃelor asupra lucrurilor care se petrec în exterior, existã încã o puternicã suspiciune şi,

3

deasemenea, o tendinŃã la fel de puternicã de repliere spre problemele personale, în locul unei solidaritãŃi active. Sunt reflexe de supravieŃuire care ies la suprafaŃã peste tot - iar aceste reflexe reprezintã condiŃia ultimã dupã 40 de ani de dictaturã. Este situaŃia în care nu reuşeşti sã-Ńi formezi o viziune de ansamblu asupra funcŃionãrii societãŃii - ceea ce explicã şi mulŃimea zvonurilor, a informaŃiilor false, a spaimelor intempestive. Şi nu poŃi avea o funcŃionare globalã a societãŃii care nu e raportatã nici la restul lumii, nici la istorie, nici la situaŃia politicã actualã. Şi cel de-al treilea lucru pe care l-am simŃit: un anume pesimism - un anume - în ce priveşte înnoirea profundã a vieŃii politice. Cred cã aceastã reacŃie nu este legatã într-atât de capacitatea oamenilor care sunt acum la putere, cât de incapacitatea celor care ar dori sã le slujeascã drept opozanŃi. Nu reuşesc sã vãd interlocutori reali în faŃa puterii. Ei existã - o ştiu, dar ceea ce am vãzut eu reprezintã oameni de o prudenŃã... extremã. Iar alegerile vor fi în 20 mai... Mã întreb unde va fi pluralitatea de expresii în...<pauzã> în contextul acestor alegeri? AveŃi un pic aerul de a nu fi de acord cu mine... P.S.: Nu, e vorba despre altceva... <şi am izbucnit amândoi în râs - banda de casetofon mi-e martorã -, pentru cã, de fapt, Frederic Mitterrand ştia prea bine despre ce altceva era vorba; oricum, veŃi fi obsevat cã nu am rãspuns, aşadar, la provocãri.> AŃi avut, cu prilejul emisiunilor fãcute aici, contacte guvernamentale, aŃi întâlnit oameni angrenaŃi direct în politicã? F.M.: Nu am întâlnit decât oameni care sunt, în bunã mãsurã, favorabili autoritãŃilor actuale, oameni care sunt.. - vorbesc despre cei pe care i-am avut invitaŃi - foarte interesanŃi... foarte ataşanŃi chiar, oameni cu care eu, dacã aş fi fost român, poate m-aş fi gãsit în echipã. Dar ştiu cã nu reprezintã decât una din pãrŃi - şi mi-ar fi plãcut sã-i cunosc şi pe ceilalŃi. P.S.: (...)Cum înŃelegeŃi integrarea - sau, mai bine: recuperarea României pentru Europa? F.M.: Doresc din toatã inima României sã intre în Occident, în aceaşi mãsurã în care Occidentul va intra în România <Je souhaite de tout mon coeur que la Roumanie entre en l'Occident autant que l'Occident entrera en Roumanie.> Cred cã dintre toate crimele fostului regim - încã mai mult decât mizeria, foamea, neîncrederea generalizatã, degradarea moralã ridicatã la rang de guvernare politicã - cred cã cea mai mare crimã a fost separarea României de restul Europei. Nationlismul dement şi despotic a închistat incredibil aceastã Ńarã, care este, dimpotrivã, fãcutã pentru deschidere: o îndreptãŃesc prezenŃa geograficã şi cultura locuitorilor sãi. Doresc din toatã inima cã deschiderea spre Occident sã se producã - dar trebuie sã te plasezi în postura Occidentului de astãzi, sã încerci sã înŃelegi spiritul acestei lumi. Occidentul e foarte bogat. A învãŃat sã trãiascã fãrã Europa de Est. Occidentul nu are nevoie de Europa de Est. Nu va schimba cu nimic dezvoltarea sa faptul cã Europa de Est existã sau nu - pe plan material, vreau sã spun <"Eh?" şi privire circumflex-intrebatoare spre mine. Rãspund clipit-afirmativ cã e limpede. "Donc -">. Nu trebuie crezut cã Occidentul va... <pauzã>. Existã solidaritate individualã - existã şi solidaritate instituŃionalã - ele s-au manifestat în perioada de bulversare, ca şi în cea de euforie. Solidaritatea s-a simŃit imediat ce s-a declanşat revoluŃia. Dar nu se pot crea legãturi solide şi constructive prin acte de caritate. Se pot însã crea legãturi constructive, durabile, prin schimburi. Aflatã în urma acestei lumi bogate a Occidentului, România trebuie sã-şi dezvolte capacitatea de schimb, trebuie sã

4

producã ceva care sã poatã intra în circuit. Dar România nu are mijloace materiale, întrucât a fost ruinatã. Ar trebui, deci, ca ea sã punã la schimb un surplus de imaginaŃie în toate domeniile: artistic, cultural, social, turistic. Un surplus de imaginaŃie nu poŃi obŃine, însã, decât printr-un surplus de democraŃie. Şi dacã democraŃia este... captatã, dacã democraŃia funcŃioneazã rãu, acest surplus necesar de imaginaŃie nu se naşte - şi nici schimbul, nici contactul cu Occidentul. Tot restul sunt cuvinte. Sunt vorbe frumoase. P.S.: Legat de ceea ce înseamnã democraŃie, astãzi, şi de evoluŃia conceptelor, în chiar lumea Occidentalã: cum aŃi judeca tendinŃele româneşti, atât cât le-aŃi putut sesiza? Mã gândesc, de pildã, la raporturile dintre "reprezentare" şi "participare". F.M.: Singurul lucru pe care-l ştiu este cã democraŃia poate fi, pe rând, un lucru foarte simplu, alteori o muncã enormã. Ieri <martie 1990>, am avut studenŃi invitaŃi în emisiune - a fost o emisiune interesantã, dar ei opinau cã "nu mai trebuie fãcutã politicã", "nu mai trebuie ieşit în stradã" etc.; ori, nu asta este politicã. Politica nu înseamnã ieşirea în stradã... Uneori, şi asta... Dar, politicã înseamnã o muncã enormã de cunoaştere, asupra istoriei, asupra memoriei...<pauzã> şi nu cred cã am simŃit încã (aici) mişcarea pe care am simŃito, de pildã, în Cehoslovacia - mã refer la acŃiunea politicã iniŃiatã de Vaclav Havel. Nu am simŃit-o - încã; dar, Dumneavoastrã veniŃi şi mult mai de departe. AŃi fost mult mai martirizaŃi decât cehii, care au rãmas, tot acel rãstimp, într-un spaŃiu al cuvântului, pe care aici nu l-aŃi mai avut... Vom vedea. P.S.: (...) Şi totuşi, ce posibilitãŃi imediate estimaŃi pentru realizarea atât de necesarei deschideri a României? F.M.: Nu ştiu. Nu ştiu. Nu posed piatra filosofalã... Trebuie venit aici, trebuie lucrat - e necesar ca românii sã poatã veni în FranŃa, trebuie sã schimbãm maximum de programe culturale, tele-vizuale... Nu ştiu... P.S.: Care credeŃi cã va fi rolul... F.M.: ...oricum, alegerile nu trebuie luate în beneficiu de un singur grup. Asta e sigur. De pildã. P.S.: Mã gândesc la...<degeaba - Frederic Mitterrand continuã> F.M.: ...trebuie înaintat pas cu pas pe calea deschiderii. Sistematic. P.S.: Mass-media... F.M.: Ar trebui deja descentralizatã. Aproape toate jurnalele sunt în aceaşi clãdire, se tipãresc în aceaşi tipografie. Nu e posibil. Este un atentat evident la libertatea presei. Nu poate funcŃiona astfel. Cât va fi aşa, <presa> va fi în pericol. Culturã nu are nici o legãturã cu controlul statului. Cultura este foarte exigentã: are nevoie de bani de la stat şi transformã aceşti bani în atitudine. Aşa funcŃioneazã. Criticã preia banii şi construieşte propria sa poziŃie, propriul sãu edificiu. Trebuie sã accepŃi aceastã stare de lucruri. Nu dai bani culturii pentru a-Ńi deveni aliatã, oferi bani culturii ca sã existe şi sã poatã contesta; asta e una din reguli. Şi sunt o mulŃime de acest fel. Existã un ansamblu de reguli ale democraŃiei, care

5

evolueazã, desigur, dar câteva sunt solide, aşa ca legile ştiinŃei. P.S.: Sã ne întoarcem puŃin la ANTENNE 2. E un canal guvernamental? F.M.: Da. P.S.: Asta presupune ingerinŃe, presiuni guvernamentale? F.M.: Nu mai sunt, de foarte multã vreme. Dar a durat mult, libertatea televiziunii, în FranŃa, a fost un proces îndelungat. Sunt o mulŃime de... VedeŃi Dumneavoastrã, totul e o chestiune de proporŃii. Chiar şi în epoca generalului De Gaulle, care avea, de regulã, o atitudine de proprietar în ce priveşte televiziunea, chiar şi atunci era posibilã contestaŃia. SuprafeŃele contestãrii erau erau deja importante. La noi se spunea atunci cã "televiziunea aparŃine statului", şi cã "asta e fascism" etc., etc. Vã daŃi seama, însã, cã nu se poate face nici o comparaŃie cu ceea ce aŃi trãit Dumneavoastrã aici... Televiziunea francezã e liberã acum. S-a creat, chiar, o situaŃie complicatã: e prizonierã unui asemenea hãŃiş de reguli, care au rostul sã împiedice orice abuz al statului în exercitarea puterii, încât televiziunea a început sã fie, ea însãşi, încurcatã de ele. S-a mers prea departe, pânã aproape de contrariul intenŃiilor. Toate astea... sunt foarte complicate, e foarte greu de fãcut o paralelã... P.S.: AveŃi garanŃii guvernamentale în situaŃia unor emisiuni interpretabile ca antiguvernamentale? F.M.: Nu mi s-a întâmplat încã, dar aş putea face o emisiune despre - sã spunem - erorile preşedintelui Republicii; nimeni nu-mi va spune nimic - sau mi vã putea reproşa ceva doar dacã rostesc neadevãruri. Problema cea mare a televizunii astãzi este o problemã a democraŃiei occidentale, şi anume: cã televiziunea reprezintã un centru de putere şi comunicaŃie foarte important, cã puterea este a banilor şi cã toŃi banii, în FranŃa, ajung la televiziune, toate marile afaceri, toate marile antreprize şi grupuri; în consecinŃã, o parte a televiziunii este particularã, iar televiziunea de stat trebuie sã-şi gãseascã mai multe resurse ca sã-şi poatã defini poziŃia în faŃa celei particulare, care e mult mai dinamicã. Eu sunt partizanul apãrãrii televiziunii de stat. Sigur, iatã şi paradoxul: sunt pentru economia capitalistã, dar optez şi pentru existenŃa unui serviciu public. N-aş spune cã în proporŃie de jumatate-jumatate. Termenii sunt alŃii. Cred cã economia poate fi în întregime privatizata, dar în anumite sectoare-cheie, care pot sã împiedice capitalismul sã devinã "sãlbatic", în asemenea sectoare, intervenŃia statului este necesarã. Dar trebuie fãcutã precizarea cã este vorba de o intervenŃie a statului, nu a guvernului. Nu sunt deloc acelaşi lucru. Trebuie sã existe instanŃe neutre care sã opereze delimitãri între ceea ce este intervenŃia necesarã a statului şi ceea ce ar putea deveni intervenŃie arbitrarã a guvernului, Oricum, în general, cred cã economia trebuie sã fie capitalistã; în certe domenii, însã, televizunea de pildã, statul nu trebuie sã abdice de la vocaŃia sa culturalã, vocaŃia educaŃiei morale. În consecinŃã, trebuie sã dispunã de un canal de televiziune. Nu trebuie sã abandoneze în întregime un mijloc atât de important al comunicãrii şi culturii secolului XX, sectorului particular. În acelaşi fel... O mulŃime de lucruri noi, nu-i aşa? ...statul trebuie sã posede o uzinã de automobile? Nu sunt chiar aşa de sigur. Nu ştiu ce interes aş avea eu în situaŃia în care uzina pierde bani (în folosul altor firme care câştiga), iar statul este obligat sã compenseze aceastã pierdere prin banii cetãŃenilor. La fel, metroul. Pierde bani. Statul cere întregii populaŃii franceze sã plãteascã pentru redresarea metroului, care nu e folosit, în fapt, decât de maximum un milion de cãlãtori. Ar trebui abandonat (sectorului particular). Aici <în România>, cred cã nu: metroul contribuie la calitatea vieŃii tuturor

6

cetãŃenilor. În orice caz, noi avem probleme care nu au ajuns încã în România. Dintr-un sistem complet etatizat, nu se poate ieşi de la o zi la alta. Dar nici asta nu trebuie sã devinã un pretext pentru a rãmâne definitiv în aceastã stare. P.S.: (...) Din punctul meu de vedere, sper sã ne regãsim într-o Europã lãrgitã... F.M.: Problema economicã este o problema-cheie. Dacã sistemele economice sunt foarte diferite, nu se pot crea contacte adevãrate. România nu trebuie sã devinã colonia economicã a Germaniei. Asta cred cã vã ameninŃa <eu: ochi mãriŃi, urechi ciulite, întrebare nerostitã>. Germania va deveni o putere considerabilã în Europa. Germania de Est a trãit literalmente o implozie - în urmãtorii doi ani, Germania, care are un mare potenŃial de inteligenŃã, de imaginaŃie, va "digera" Germania de Est, printr-o "Deutsche Mark" foarte puternicã. Patruzeci de uzine , "Joint Ventures", şi mii de muncitori români ar putea produce pentru industria germanã. Cum s-a mai întâmplat odatã, înainte de rãzboi. Acesta poate fi un scop? Pe de altã parte, dacã pãstrezi economia complet etatizatã, vei avea o economie de stat, care nu va funcŃiona deloc, şi o economie strãinã <în jur>, care va merge foarte bine. Mai departe însã, ştiu cã se pune întrebarea: cine poate investi în economia româneascã? Numai strãinãtatea. Ştiu cã e foarte complicat de rezolvat aceastã problemã. P.S.: Din referirile Dumneavoastrã, înŃeleg cã Europa de Est a reuşit sã creeze, totuşi, destule probleme noi Europei Occidentale... Cheia acestor probleme... F.M.: ...este cã suntem oribil de egoişti, iar eu încerc sã lupt cu acest egoism, şi cred cã este datoria Europei Occidentale de a veni în ajutorul Estului - prima sa datorie. Sã nu uitãm, însã, cã Occidentul are datorii morale şi faŃã de lumea arabã - care o duce, actualmente, foarte rãu. Lumea arabã este ameninŃatã de un fenomen asemãnãtor fascismului din anii '30, şi care se numeşte, astãzi, terorism. Nu poŃi abandona Tunisia, Marocul sau Algeria. SituaŃia e foarte gravã în aceste Ńãri. Nu poŃi sã te închizi, sã te prefaci cã nu ştii ce se întâmplã... Vreau sã spun cã toatã lumea e de acord cã trebuie sã ajutãm Europa de Est, cã acest ajutor reprezintã o datorie absolutã. Dar Europa de Est trebuie sã se ajute şi ea însãşi, cãci altfel nu va putea convinge oamenii care deŃin decizia. Eu pot sã fac "agitaŃie" prin emsiunile mele de televiziune, dar nu eu sunt patronul firmei Peugeot, nici al vreunei bãnci - nu eu sunt patron la BNP . În ziua în care patronul de la BNP va fi la Bucureşti, atunci sigur se va fi întâmplat ceva pozitiv. Nu trebuie sã-Ńi fie fricã de capital strãin, trebuie doar sã-l modulezi în aşa fel, încât sã reprezinte cu adevãrat un ajutor. Capital şi ajutor al mai multor Ńãri. P.S.: Pânã atunci, eu aş fi foarte bucuros dacã aş putea recepŃiona ANTENNE 2, direct la televizorul meu personal <eu, cu ale mele: descentralizarea informaŃiei>. CredeŃi cã ar fi posibil - sau e doar o utopie naivã? F.M.: Ar trebui sã fie posibil - vedeŃi, acesta ar putea fi un exemplu semnificativ: eu am reuşit sã obŃin ca ANTENNE 2 sã fie difuzatã în Tunisia - de un an şi jumãtate se poate, deci, recepŃionã ANTENNE 2 exact ca şi canalul tunisian. Dar, niciodatã în acest interval, ANTENNE 2 nu a fãcut vreo emisiune dedicatã publicului tunisian. Pentru cã ANTENNE 2 e ca un minister - o birocraŃie care, bineînŃeles, se plictiseşte de moarte când are de rezolvat o problemã nouã. În ce vã priveşte, au fost câŃiva miniştri francezi aici, au propus ANTENNE 2 pentru România, poate se va realiza, dar rezistenŃa cea mai importantã cred cã va veni chiar de la ANTENNE 2, a cãrei administraŃie nu va fi deloc bucuroasã în faŃa unei mulŃimi de întrebãri, de genul: pentru ce?, cum?, câŃi bani? etc.,

7

etc. În acest sens spuneam cã trebuie create raporturi noi. În acest sens înŃeleg necesitatea unor eforturi conjugate dinspre ambele pãrŃi. Nu se poate construi o lume nouã doar cu apostoli.(...) Cred cã sunt încã o multe de fãcut chiar între Ńãrile Europei de Est, în sensul apropierii. Cred cã experienŃa Poloniei este foarte importantã, la fel experienŃa Cehoslovaciei. Persoanele care se aflã acum <1990> în fruntea acestor Ńãri sunt de o calitate excepŃionalã. Apreciez cã domnul Mazowieski, domnul Vaclav Havel sunt personalitãŃi întru-totul remarcabile. Am convingerea cã dirigenŃii politici români ar putea avea contacte foarte strânse cu ei. Nu mã refer neapãrat la ideea de a crea un plan comun de dezvoltare - sigur cã s-ar putea lua în considerare un plan Marshall pentru Europa de Est, susŃinut de Occident; dar asta ar presupune o înŃelegere cu adevãrat generalã. Iar ca aşa o reuniune de forŃe sã devinã posibilã, ar trebui, mai întâi, ca Ńãrile implicate sã fi ajuns oareum la acelaşi stadiu de... sã spunem receptivitate democraticã; nu de practicã democraticã - îndelung exerciŃiu -, dar de intenŃii democratice. P.S.: (...) Şi pentru cã aceastã convorbire trebuie sã aibã şi un punct: v-aŃi regãsit, cât de puŃin, ca francez, în aceste zile şi locuri bucureştene? F.M.: Dacã m-am regãsit un pic? M-am regãsit foarte bine. M-am plimbat pe strãzi... se spune despre Bucureşti cã este "Parisul din Balcani"... M-am gândit tot timpul la ce sar fi întâmplat la Paris, dacã am fi trãit aceaşi istorie... Sunt nãscut în 1947, exact atunci când aici începea coşmarul. E foarte emoŃionantã impresia unor imagini din Parisul anilor '50, pe care le regãsesc în Bucuresti-ul de astãzi. Sunt cartiere care nu s-au schimbat, mai sunt clãdiri vechi. Parisul a fost şi el transformat, de multe ori în rãu, a suportat o mulŃime de "intervenŃii" capitaliste, care au masacrat cartiere întregi, au "plombat" blocuri şi aşa mai departe. Acelaşi lucruri s-au întâmplat şi la Bucureşti... P.S.: Sper sã ne regãsim, de data aceasta, pe alte coordonate... Sã cred cã vã veŃi întoarce la Bucureşti? F.M.: Da, bineînŃeles, vreau sã fac un film aici. Dar cred cã rãspunsul la întrebarea dacã România şi FranŃa se vor regãsi, depinde mai mult de români decât de francezi. Şi - din nefericire - nu e numai o chestiune de bune sentimente. P.S.: Vã mulŃumesc pentru amabilitatea cu care mi-aŃi rãspuns. Şi - sper - pe curând. 10 martie 1990 (Contemporanul - serie nouã, anul II, 23 martie 1990)

LA RĂSCRUCE DE VÂNTURI ŞI DRUMURI (...) Şi nu ne-a fost uşor, nouă, cei care, sâmbătă noapte spre duminică - plin week-end promiŃător de dulci bucurii - am trăit o furtună shakespeariană de-a dreptul; sau poate, unii dintre noi, privind fulgerele sălbatice şi perdeaua albă de apă coborând din ceruri furioase, s-au simŃit mai curând la răscruce de vânturi, sub o zodie romantică, atât de ispititoare în litera cărŃii, atât de îngrijorător tulburătoare când pare a defini chiar destinul

8

unui popor, aşezat de soartă la o răscruce de drumuri, în bătaia multor vânturi şi încă mai multor credinŃe. Prin ciudate rotiri ale Pământului, parcă am început şi noi, românii, cei plasaŃi pe o paralelă temperat-continentala, să simŃim furtunile altor latitudini. Poate au ajuns deasupra noastră norii care, nu de mult, au năpăstuit Bangladesh-ul; sau năvăliri de ape ca cele purtate de musonii Indiei, rostogoliri care se abat acolo în alternantă cu alegerile locale şi legislative; mai departe, mă gândesc acum la ştirea că centură de foc a vulcanilor Pacificului pare a se fi reactivat, după bune sute de ani în amorŃire. Iar această această ştire, cu sute de ani, mi-a reamintit de un Ńăran rătăcitor prin timp, care, odată ajuns - sub condeiul fermecat al poetului Marin Sorescu - în faŃa domnitorului Vlad łepeş, i-a raportat cum trei sute de ani în faŃa acelor vremuri, nimic nou sub soare pentru soarta obidiŃilor acestui pământ. Parabola soresciana închidea, într-un arc de timp, secole de amorŃire a soartei celor mai pământeni dintre pământeni, la această răscruce de drumuri şi vânturi. Tot stăpâniri şi tot obidă. Dar Pământul de roteşte pe cercuri din ce în ce mai stranii, arcul de timp al poetilor-profeti s-a închis, vulcanii au ieşit din adormire, vremuri necunoscute ne aşteaptă şi pe noi, aici, plasaŃi cum suntem la PorŃile Orientului, dar şi dincolo de uşa ornamentată cu motive preponderent gotice, a Occidentului. Unde suntem? Ce suntem? Ai cui suntem? uitaŃi între uşi întredeschise: una nu vrea să se închidă până la capăt, chiar împinsă cu binişorul, cealaltă nu vrea să se deschidă cu totul, chiar mânuită cu politeta. Măcar ai noştri, mai suntem? Trebuie să ne aparŃinem măcar (dacă nu mai ales) nouă înşine, să ne regăsim sufletele rătăcite prin ploi şi vânturi, să ne re-luam în posesie şi folosinŃă normală. Să regăsim modul de întrebuinŃare al românului, "know-how"-ul se spune astăzi, ştiinŃa de a desluşi, de a face, de a izbândi. Fără "know-how", libertatea este o maşinărie neînŃeleasă şi "neproductivă". Noi, români, am avut prospectul, l-am pierdut în vânturi întretăiate, iar acum îl căutăm, cu disperare uneori, pe alte meleguri, pline de reŃete cu balsamuri, care mai de care. În ultimele sfaturi ale proorocului, în "Cântărea lui Moise", există o profeŃie: "Domnul va judeca pe poporul Său. Dar va avea milă de robii Săi, Văzând că puterea li s-a dus ŞI CĂ NU MAI ESTE NICI ROB, NICI LIBER." Probabil că profeŃii au întotdeauna dreptate, şi în viaŃa oricărui popor există un moment de asemenea cumpănă: nici robie, dar nici libertate încă. Până la judecata Domnului, şi până la mila Lui, să trecem cumpăna cu noi înşine, în faŃă oricăror vânturi şi ploi aduse de răscrucea drumurilor. aprilie 1991 (Editorial, "Antena Bucureştilor")

9

CRONICA UNUI RĂZBOI ANUNłAT "GândiŃi-vă cât de mare este neprevăzutul războiului, înainte de a vă afla în el" - scria Tucidide (cât să fie de atunci, Doamne?) în minuŃioasa lui analiză a războiului peloponeziac. Degeaba înŃelepŃi, degeaba istorie, omenirea pare a nu mai învăŃa nimic din trecutul său. Nu s-au stins bine focurile din Kuweit şi iată-ne, din nou, confruntaŃi cu zgomotul de fier al războiului. "Slovenia se află în stare de război" - a declarat încă de ieri, ministrul apărării naŃionale din Slovenia cea secesionistă - alături de CroaŃia -, altă fugară din structurile federale ale Iugoslaviei prietene şi vecine nouă; că ne este prietenă, e un lucru bun faptul că ne este vecină, a devenit puŃin îngrijorător - în context. Noi, românii, nu am iubit niciodată războiul - nici acum nu putem privi cu indiferenŃă, nici măcar cu detaşare starea de conflict; şi, fireşte, nu numai pentru motivul că nouă încrâncenare a izbucnit atât de aproape, de această dată. Oricât de aproape sau departe, războiul este, pentru o lume a civilizaŃiei, reprobabil. Războiul este desfăşurarea unui instinct de agresivitate scăpat de sub controlul mecanismelor societăŃii civilizate - indiferent de motivaŃiile politice sau financiare, dincolo de clamări national-teritoriale (de multe ori justificate), dincolo de orice raŃiune ascunsă: iraŃionalul agresivităŃii dobândite, dacă nu înnăscute. A trecut, totuşi, vremea cinismului în politologie, care a dat naştere unei ştiinŃe atât de fioroase ca polemologia ştiinŃă a războiului - şi unei judecăŃi abnormale, cea care consideră războiul "un fenomen cu consecinŃe uneori pozitive." A trecut, totuşi, vremea în care pacea era definită - cu seninătate - că intervalul dintre două războaie. Încă în 1930, în Europa civilizată, un Congres de sociologie consideră, în concluziile sale, că "pacea face parte dintr-un ansamblu de procese pe care filosofia socială le consideră ca evoluŃie anormală a societăŃii." Pacea înŃeleasă, adică, drept intermezzo paşnic şi pasiv într-un lanŃ de suite războinice. Irenologia - ştiinŃa mai nouă a păcii consideră astăzi starea de pace ca un proces dinamic, activ, de prevenire a războiului - o stare pozitivă, lucrătoare pentru sensurile fireşti ale dezvoltării societăŃii umane. Din păcate, acum, în aceste ceasuri şi zile, în Iugoslavia, pacea este iarăşi întreruptă. Mândrele popoare ale sârbilor, croaŃilor, slovenilor (sunt, de fapt, mai multe acolo) şi-au amintit că, înainte de Iugoslavia, au fost Regat al sârbilor, croaŃilor şi slovenilor - s-au scurs, de-atunci, mai bine de 70 de ani. Şi-au mai amintit ei, acolo, şi altele: vrajbe vechi, cruzimi din vremea fascismului croat, teroarea "naŃionalităŃii majoritare" oriunde s-a constituit ea pe un teritoriu cu minorităŃi amestecate - toate acestea, poliŃe care nu puteau fi plătite în vremea constrângerii socialiste. Toate cele mistificate, strânse şi innabusite în zeci de ani de experiment comunist. Popor sau popor de popoare? NaŃiune sau conglomerat ireductibil de naŃiuni? Oameni care împărtăşesc, totuşi, de zeci de ani acelaşi pământ, cam aceaşi limbă (cu diferenŃe pe care le-am putea numi fără teamă "regionale") - sârbii, croaŃii, slovenii, bosniacii, muntenegrenii, macedonenii - atât de diferiŃi, dar şi atât de intim amestecaŃi într-o istorie comună şi într-o comunitate socială, geografică, umană greu de despărŃit în factori primi. Şi totuşi: război civil - cel mai trist şi nefericit război, dacă poate fi acceptată vreo ierarhie în tristeŃea războaielor. Dacă toate-s vechi şi toate-s noi pe pământ, atunci şi impartenia făcută de Machiavelli rămâne adevărată: "războaie naturale" (în care popoare

10

împinse de foame încep să migreze şi să cotropească) şi "războaie politice", cele care "se datorează exclusiv ambiŃiilor prinŃilor sau republicanilor ce încearcă să-şi întindă influenŃa: aşa au fost războaiele lui Alexandru cel Mare sau ale românilor şi aşa sunt cele purtate de potentaŃii zilei, sub ochii noştri." Am închis citatul, dar puteam la fel de bine să nu aşez ghilimelele şi să nu simŃiŃi că "ochii noştri" ar fi alŃii decât cei ai semenilor de acum câteva sute de ani. Lucrurile se văd cam la fel - atât doar că prinŃii, potentaŃii, ambiŃiile politice au alte mijloace şi alte haine, cu alte revere şi pantaloni pensati. Comunitatea Europeană, Statele Unite şi prea-puternice ale Americii, Uniunea încă Sovietică au condamnat declaraŃiile de "independentă unilaterală" ale CroaŃiei şi Sloveniei. Opinia publică internaŃională, crezând cu nestramutare că actualele graniŃe din Europa trebuie păstrate, dezavuează secesiunea. O singură voce contrară: editorialistul de la "Financial Times" crede altceva despre dreptul slovenilor şi al croaŃilor la autodeterminare - dacă o doresc. Cât de dureros însă că această libertate îşi cere dreptul la viaŃă prin şuierul rece al războiului; câtă nefericire că oameni şi zări sunt iarăşi sub spectrul înfruntărilor sângeroase! Noul mecanism de prevenire a conflictelor, creat recent în cadrul "ConferinŃei pentru securitate şi cooperare în Europa", a fost declanşat de aproximativ 20 de ore. Cei care lau gândit şi formulat ştiau că Europa va fi confruntată cu această criză iugoslavă. La fel, ştiau şi iugoslavii înşişi: iarăşi, înŃelepciunea istoriei nu a avut nici un cuvânt de spus iarăşi, armele au început să vorbească. "Când cetăŃenii votează pornirea războiului, nimeni La propria-i moarte gândul nu-şi mână, gonind fiecare La altul nenorocirea. Dar dacă votând, fiecare În fata-ar avea aievea a morŃii lui însuşi icoană, A crâncenei lupte furie Ellada nu ar sfisia-o." Tot un bătrân al omenirii rostea acest cânt: Euripide, bătrânul poet al unei lumi etern renăscând din propria-i nesăbuinŃă. iulie 1991 (Editorial, "Antena Bucureştilor")

CALEA VICTORIEI - O POVESTE TĂCUTĂ, ÎN ORELE TÂRZII DE SEARĂ (...) Podul Mogoşoaiei - Calea Victoriei - Cale Regală a bătrânului Bucureşti, chiar dacă nu a purtat niciodată acest nume. O undă de melancolie m-a cuprins la auzul veştii că îi va fi dedicată o pagină întreagă de program (al Radioului - n.a.): sunt aproape 15 ani de când împrejurările vieŃii mele au făcut să străbat în fiecare zi, absolut în fiecare zi, această stradă-regină între străzile Bucuresti-ului. Nu ştiu de unde a răsărit acest destin în viaŃa mea; nu ştiu ce a născut această atracŃie stranie: întotdeauna, însă, am simŃit, în liniştea ceasurilor târzii de seară sau în pustietatea celor de noapte, am simŃit, în tăcerea faŃadelor cenuşii, în umbrele încremenite ale porŃilor forjate, în misterul zidurilor

11

acoperite de frunze - am simŃit toată istoria pe care nu am trăit-o, toată istoria pe care am ratat-o. Pentru că sunt prea tânăr şi pentru că sunt prea bătrân - iubesc această stradă şi mi-e foarte teamă pentru destinul ei viitor. Străbătând Calea Victoriei de la un capăt la celălalt - punte între un Sud pestriŃ şi zgomotos, bântuit de covrigari şi cafegii întârziaŃi, şi până spre Nordul mai aerisit şi bogătaş -, am simŃit întotdeauna povestea nespusă a creşterii duios cosmopolite a acestui oraş şi a descreşterii sale în meschinăria, praful şi indiferenŃa ultimelor decenii. Mai presus de toate, am simŃit însă, în liniştea orelor târzii din noapte, strecurându-mă printre umbre lungi, un fior, care pare a nu însoŃi decât această stradă, ceva ce aş numi demnitate: nu-mi pot explica nici eu prea bine, dar, cu certitudine, am simŃit Calea Victoriei ca fiind o parte din oraş, o parte din noi care nu s-a lăsat supusă. Care nu s-a lăsat umilită. Calea Victoriei este, poate, coloana vertebrală a Bucuresti-ului. Vă invit şi eu la o preumblare pe Calea Victoriei. Vă rog, însă, păşiŃi fără grabă. Calea Victorei se ascunde trecătorului grăbit. Dar începe să-şi spună povestea în amurg, celui care trăieşte pentru a înŃelege, şi a istorisi, mai departe, celor care vin. 8 octombrie 1993

CLOPOłELUL ŞI FIINłA NOASTRĂ CULTURALĂ (...)Aşa cum am prezis acum două săptămâni, astăzi (luni, 16 septembrie 1991) începe şcoala. Nimic neobişnuit pentru acest mijloc de septembrie: începutul de şcoală; parcă de când lumea - de când lumea şcolii -, la jumătatea acestei luni blânde, sună clopoŃelul şi reîncepe învăŃarea, într-un ciclu infinit, care este, de fapt, chiar al civilizaŃiei omeneşti. Nimic neobişnuit, deci; şi totuşi, pentru societatea românească, acest ritual al eternei reîntoarceri la slova cărŃii trebuie să aibă, acum, şi o semnificaŃie aparte: aici, în acest început, în acest an de graŃie şi pentru toŃi anii ce v-au să vie, se ascunde şansa românilor pentru regăsirea destinului lor firesc. Întoarcerea la valorile civilizaŃiei trece, înainte de toate, prin şcoală. Nimic nu este mai important de reparat, de restaurat, înaintea şcolii româneşti. Acolo unde se aude astăzi, din nou, clopoŃelul, nu se învaŃă numai buchisirea sau socotitul, ce-i cu gâzele sau cu florile pe acest pământ, cum se-adună nouri lungi pe şesuri sau cum devin cestiunile arzătoare ale socialismului, comunismului şi economiei de piaŃă; în băncile şcolii, se adauga plămadei noastre biologice, componenta spirituală care ne transforma în fiinŃă culturală. Dacă mâncarea şi somnul, setea şi fierbinŃeală sângelui sunt rotiŃe ale uriaşului ceasornic pe care l-am moştenit zăgaz şi noi, ca aproape tot ce-i hărăzit vieŃii, prin fiinŃa noastră culturală atingem un orizont care nu ne aparŃine decât nouă - o înălŃime pe care nu o împărŃim cu nimeni pe acest pământ: conştiinŃa libertăŃii. FiinŃa culturală se plămădeşte, încet şi greu, mai ales în băncile şcolii. Să nu uităm acest sens fundamental al şcolii, dascăli şi administratori, oameni politici sau persoane neguvernamentale ce suntem. Să nu uităm - încurcaŃi de grijă pentru caiete şi condeie, peniŃe şi ghiozdane, bentiŃe şi fundiŃe, preŃuri şi codiŃe - să nu uităm că, dincolo de

12

mărunŃişurile zilnice, de frigul sau de coşcovirea din şcoli, acolo trebuie să se nască lumina. Să vedem şi copacii - grijile şi lipsurile şcolii -, dar să înŃelegem pădurea, care aici înseamnă a doua noastră naştere: cea culturală. Prin atitudine, prin competenŃă - prin inteligenŃă, tact, deschidere -, prin împlinirea rostului fundamental al şcolii avem şansa renaşterii noastre ca societate civilizată. Nu va încurcaŃi, deci, buni dascăli ai lumii de mâine, în detalii tehno-cratice, în rigori doar constrângătoare, în grija pentru o disciplină exterioară şi seacă: fiŃi blânzi şi frumoşi, aduceŃi printre bănci dragostea şi spiritualitatea, inteligenŃa şi pofta pentru cunoaştere. FiinŃa noastră culturală şi înŃelesul adânc al ideii de libertate stau, astăzi, plămada încă moale, în mâinile şi gândurile şi puterile voastre. 16 septembrie 1991 (Antena Bucureştilor)

BLESTEMUL PRIBEGIEI FĂRĂ ÎNTOARCERE Îl ascultam aseară pe Petru Dumitriu, scriitor român, aflat de peste 30 de ani în exil, scriitor despre care generaŃiile tinere nu vor afla absolut nimic, din nici o istorie literară tipărită în anii gloriei socialiste, din nici o monografie, nici măcar din vre-un articol rătăcit prin paginile presei cu pretenŃii culturale din aceaşi "epocă de aur". Lupta condeierilor vremii cu balaurii cenzurii se oprea - fără drept de apel - la numele "transfugilor", etichetă de tinichea şi stigmat care aşezau subiecŃii într-o negură a nonexistenŃei. Îl ascultăm pe Petru Dumitriu - scriitor român -, îi ascultam vorba românească nealterată de viaŃa fizică într-altă limbă decât cea născătoare a sa, şi citeam în mărturisirile lipsite de orice patetism exterior, drama intelectualului român, nefericit de soartă să împărtăşească plăcerile şi mizerile vieŃii lumeşti într-un timp al dezagregării. Ceea ce îl deosebeşte evident pe Petru Dumitriu de mai "răzbătătorii" săi colegi de generaŃie şi, până la un punct, de credinŃă - între care foarte mulŃi au răzbătut până spre Comitetul Central al PCR, apoi au luat calea pribegiei, au continuat să publice, chiar în Ńară, beneficiind şi de o întotdeauna dubioasă (în context) "dublă cetăŃenie" -, au dat apoi numeroase interviuri - Europa Liberă şi aiurea -, au reapărut cu iuŃeală când aici a început marea împărŃeală de funcŃii, posturi şi glorii - da, cred că pe scriitorul Petru Dumitriu îl deosebeşte de cei pe care îi vedem agitaŃi astăzi pe firmamentul gloriei tocmai faptul că este un scriitor adevărat. Un "soft-spoken intelectual" - zic anglo-saxonii: un intelectual în voce joasă - sau scăzută - sau şoptită - până la a fi un intelectual tăcut, pentru care vorbesc cărŃile sale. Tragedia unui asemenea om - născut a spune lucruri importante semenilor săi - a fost, şi va rămâne până la apusul vieŃii sale pământeşti, dezrădăcinarea. AbsenŃa din limba română. O absenŃă impusă - şi temporară, dar atât cât să desăvârşească chinul unei întregi vieŃi. Această absenŃă este tragică, odată măsurată la scara unei existenŃe umane - dar este tragică şi în dimensiunile culturale ale unui popor. AbsenŃa din cultura în care s-a născut, absenŃa impusă unui intelectual ca Petru Dumitriu,

13

măsoară mai bine ca multe alte unităŃi ruperea cumplită care s-a produs între destinul creator firesc al acestui popor, dar şi al acestei limbi care ne poartă, matcă roditoare, şi caricatura de viaŃă pe care am fost siliŃi să o trăim, mimând grotesc viaŃa, limba română, cultura, valorile umane şi morale - mimând existenŃa. Un blestem a stat deasupra acestor generaŃii pribegitoare - un blestem stă deasupra noilor generaŃii, care sunt obligate, astăzi, să pornească în viaŃă dintr-o groapă fără de istorie. Şi fără de părinŃi: duşi, uitaŃi, siliŃi la pribegie fără întoarcere. 14 martie 1994

DE-ALE WEEK-END-ULUI Încercam să descopăr pe străzile Bucureştilor, la acest sfârşit de săptămână, însemnele unei capitale europene. Prima observaŃie: greu de găsit, în primul rând, sfârşitul de săptămână - micul tronson de libertate şi fericire promise de cele două cuvinte englezeşti - "week-end" -, pătrunse şi în limba română cu tot halo-ul lor Occidental; greu de simŃit, în Bucureşti, atmosfera relaxării, destinderea ce urmează unei săptămâni de febrilitate productivă. Oraşul pare mai curând dezertat, o pustietate apăsătoare se insinuează imediat ce părăseşti marile artere, şi bezna te înconjoară mai vârtos, cu fiecare colŃ de stradă cotit în speranŃa regăsirii oraşului pierdut. Poate că Bucuresti-ul nu a fost un oraş trepidant nici în cele mai bune zile ale sale de mic Paris al Balcanilor - dar a fost, cu siguranŃă, un oraş plăcut. Un oraş curat, cu trecători civilizaŃi, construind, cu pasul lor mărunt, de promenadă dacă vreŃi, un ritm al străzii: o aglomerare umană cu respiraŃie proprie, cu trăsături personalizate, înfăşurată în culorile moi ale ceasurilor de amiază, într-un spaŃiu al intersectării, marcat de urbanitate. Nu că nu ar fi existat şi margine de Bucureşti - "mahala" este un cuvânt de origine turcească, vă daŃi seama ce avans de tradiŃii are, în România, în faŃa englezescului "weekend" -, dar nici la sfârşit de săptămână, nici în miezul ei, periferia nu pătrundea cu atâta vigoare în centrul oraşului, ca acum - în timpuri moderne, pentru precizie. Micul Paris este astăzi un oraş al micilor dughene. Un spaŃiu (dez)afectat de o boală grea, de o molimă, pare Bucuresti-ul, mai ales în ceasurile amurgului. Prostul-gust a invadat străzile, a completat şi ultimele colŃuri lăsate virane până acum de amestecul de stiluri, moştenit de la celalalt secol, sau de lipsa de stil cu care ne-a blagoslovit "epoca de aur". Un kitsch atotdevorator muşcă trupul Bucuresti-ului, lăsându-i răni pe care nu ştiu ce efort public şi inteligenŃă urbanistică le vor mai vindecă vreodată. În acest peisaj de cratere sulfuroase, resturi de populaŃie cu priviri goale, dar cu nelipsite sacoşe de lucru, un rest de populaŃie parcă bătută de soartă circulă absentă pe străzile fostului mic Paris sau le survolează cu indiferenŃă prin autobuze publice. Pe timp de sâmbătă şi duminică, apar, suplimentar, un soi de haite de tineri incerŃi - amestec de specii, bântuind fără un Ńel precis, dar eşuând în vreo aşa-numită discotecă, până la ora ultimului transport spre mahala sau un sector limitrof capitalei, după modelul celui

14

botezat "agricol Ilfov". "De-ale tranziŃiei" - îmi spunea un prieten, privind, în trecere, doi şobolani nesinchisiti prin gunoaiele nocturne şi uriaşe ale PieŃei Amzei, petrecându-şi satisfăcuŃi şi netulburaŃi week-end-ul lor. Remarcă textualistă - ca să-i zic aşa -, însă după bucuria subŃire a sugestiei literare, urmează gustul amar al raportării la realitate. "De-ale tranziŃiei" - de-ale civilizaŃiei - deale reformelor sociale: sintagme mai noi sau mai vechi în limba română, fără ecou - fără recul - în spaŃiul actual al Bucureştilor. O poate vedea, o poate simŃi orice trecător pe străzile oraşului, cu condiŃia să nu păşească absent sau cu gust pentru demogagie. O privire onestă şi lucidă va descoperi că, aşa cum "week-end" rămâne, deocamdată, o expresie doar englezească şi nealtoită pe aceste locuri, Bucuresti-ul doar împrumuta, fără acoperire, statutul de capitală europeană: searbăd şi zdrenŃuit, nu este decât un biet oraş fără identitate. (Antena, 14 octombrie 1991)

CRIZA PÂINII ŞI CONSECINłELE EI ASCUNSE

(Preşedintele României s-a implicat în problemele lipsei de pâine, create, la rândul lor, de probleme ale agriculturii). IntervenŃia energică a preşedintelui României în problemele agriculturii reflectă şi gravitatea crizei de pâine, dar şi o criză de autoritate, responsabilitate şi competenŃă. De aproape doi ani (noiembrie 1991), auzim despre "măsuri pentru revigorarea agriculturii", de "împroprietărirea Ńăranului român", de bănci, de credite agricole, investiŃii, parteneri străini, facilităŃi pentru achiziŃionarea uneltelor agricole, "piaŃa liberă Ńărănească", "agricultură modernă", "redarea încrederii Ńăranului român" - hotărâri guvernamentale, declaraŃii politice, dezbateri prin ziare, schimburi de experienŃă, ajutoare externe, credite "stand-by", specialişti FAO - dar pâine nu e. Ne trezim în prag de iarnă cu recolte nestrinse, cu seminŃe nepuse, cu un haos desăvârşit care se va numi, probabil, FOAMETE - un cuvânt greu, mohorât, dar neaoş de data asta, pe înŃelesul tuturor românilor de bine. Sigur, în Bucureşti nu prea avem holde pentru care am putea fi traşi la vreo răspundere morală - deşi, să nu uităm aşa-zisul "sector agricol Ilfov", care, fie vorba între noi, nu ştiu câtă pâine ne aduce, dar ştiu că ne blagosloveste cu navetişti industrializati şi plimbăreŃi specializaŃi în comerŃul mic-gros, discoteci şi ocale mici - deci, dacă Bucuresti-ul, mai puŃin cu lanuri de grâu, în schimb cu tăpşane de gunoi, scurt-circuite în aprovizionare, cu sărăcie de alimentare energetică, cu o administraŃie în supranumerar, dar fără

15

responsabilităŃi precizate şi fără iniŃiative în slujba cetăŃeanului care o plăteşte direct din banii pentru pâinea cea de toate zilele. Criză de autoritate locală a împuterniciŃilor statului, incapacitatea structurilor publice, în actuala organizare, de a uşura viaŃa cetăŃeanului de rând, corupŃia, într-un serial fără de sfârşit, organe de ordine tari cu cei slabi - bicicliştii, animalele şi copiii -, dar slabe şi nevăzătoare cu cei Ńări: noua mafie, nouă clasă de mijloc, posesorii parfumaŃi de valută forte şi alŃii, şi încă mulŃi alŃii - toate slăbiciunile pe care le "bine ştim" cu toŃii vor deveni, poate, crize ale oraşului capitală în care glăsuim noi, crize la fel de grave ca şi criza pâinii din agricultura Ńării în care tot noi încercăm să supravieŃuim. Lipsa de competenŃă, de curaj şi determinare în asumarea deciziilor, la toate nivelurile responsabilităŃii publice poate avea, de pildă, printre consecinŃe, recentralizarea. Riscăm să ne trezim iarăşi cu hotărâri prezidenŃiale în te miri ce probleme municipale sau orăşeneşti pentru care plătim o armată de oameni, sau cu intervenŃia Consiliului Suprem de Apărare a łării în cine ştie ce problemă a metroului sau a salubrităŃii bucureştene. Sper ca aceste ipoteze să nu devină "de lucru", ci să rămână doar presimŃiri hazardate. Dar pentru normalitate, e nevoie ca fiecare administrator al comunităŃii noastre bucureştene să fie cu un pas înaintea crizelor care ne pândesc, iar opinia publică - în numele căreia spun aceste lucruri -, opinia publică ar trebui să sancŃioneze mai decis haosul, murdăria, incompetenŃă, abuzul de încredere; din ele se îngraşă crizele care ne macină zilele şi nopŃile de bucureşteni aşteptând, astăzi, pâine de pe alte meleaguri. Până când? (Antena Bucureştilor, 1 noiembrie 1991)

"IDEALUL CLASIC AL OMULUI" Vizita la Bucureşti a unui grec de vază al zilelor noastre, premierul Constantin Mitsotakis, a stârnit mai multă reflexie economică - refacerea economică fiind, poate, prima noastră preocupare - sau politică, cu gândul la Europa Occidentală, cea unită mâine-poimâine într-o casă în ale cărei proiecte, apartamentul României nu prea este schiŃat - de ce n-ar stârni salutul Greciei, adus de către premierul sau la Bucureşti, şi amintirea culturală profundă a civilizaŃiei născute în străvechea Elada, obârşia idealului cel mai trainic în desăvârşirea lumii europene? Idealul lumii clasice, marcate de lumină şi aspiraŃii inalte, de nevoia perfecŃionării continue a fiinŃei şi cadrului ei social, orânduire a demnităŃii şi verticalităŃii omeneşti - acest ideal a rezistat în faŃa tuturor schimbărilor de orânduiri, în faŃa războaielor, opresiunilor, împotriva barbariilor de tot felul care au năpăstuit construcŃia civilizaŃiei. ...CivilizaŃie, care înseamnă, după rădăcinile etimologice ale cuvântului, chiar

16

perfecŃionarea existenŃei înlăuntrul cetăŃii. Clasicismul antichităŃii nu a lăsat moştenire numai un model de cetate - un model de organizare socială numit "democraŃie" - dar a inclus în testamentul său şi modelul clasic al fiinŃei care populează cetatea. Un model căruia atleŃii antichităŃii, icoanele lor păstrate în piatră şi marmură, le-au dat un trup, o haină a armoniei carnale, dar, în egală măsură, privirea şi gândul, păstrate ca un nimb al spiritualităŃii, o imagine a modelului moral născut în leagănul civilizaŃiei antice. "Clasică este numai gruparea armonioasă şi solidară a tuturor acestor însuşiri" - scria Tudor Vianu într-un admirabil eseu asupra idealului pe care chiar el l-a numit "Idealul clasic al omului" -, "clasic este omul pe care jocul tuturor forŃelor realului îl determină, fără să-l absoarbă în unitatea lor. Este clasic omul care trăieşte dubla conştiinŃă a dependenŃei sale faŃă de totalitatea forŃelor naturale şi spirituale ale lumii, şi a individualităŃii sale puternice şi mândre." Ce distanŃă uriaşă măsoară, faŃă de acest ideal, privirile obosite, indiferente ale oamenilor din jur - haosul interior, dezordinea mişcărilor noastre şi apatia care s-a instalat în sufletele noastre! Imaginea omului pe care îl întâlnim în fiecare zi, pe străzile cu amintiri, dar parcă nu şi cu prezent său viitor, este imaginea unui om mai curând însingurat şi resemnat, placid, dar bănuitor, măcinat de nemulŃumiri şi neîmpliniri. La câŃi ani-lumină ne-am depărtat de soarele blând şi curat al idealurilor Greciei antice - de care suntem (sau eram!) mai apropiaŃi decât mulŃi alŃi europeni, cum observa un alt cărturar român? Când vom regăsi puterea interioară a modelului uman lăsat moştenire de civilizaŃia Eladei? Întrebări retorice, fără îndoială, dar poate nu ne strică puŃin retorism într-o vreme în care nu furtuna ne bântuie (slavă Domnului!), dar nici soarele nu străluceşte ca un astru fără echivoc; dacă ar fi să alegem o stare de agregare (până la un punct meteorologică), atunci priviŃi cu atenŃie ceaŃa, cea care pare să fi devenit fenomenul cel mai stabil al destinului nostru. Poate puŃin retorism, cu strigătul său disperat şi ascuŃit, să despice, cât de puŃin, valurile de ceaŃă care ne acoperă trupul şi, mai ales, fiinŃa - adică idealurile pierdute. (Antena Bucureştilor, 29 noiembrie 1991)

AMINTIREA LUI TUDOR VIANU (...) Într-o zi de 8 ianuarie, după stilul nou al calendarului, s-a născut, în anul 1898, cărturarul român Tudor Vianu. S-a născut la Giurgiu, într-o casă plină cu cărŃi şi o atmosferă severă, într-un mediu intelectual tipic, marcat de soliditate, o formă de existenŃă pe cale de dispariŃie - nu numai pentru că viaŃa înghesuită prin camere de bloc nu predispune la formare intelectuală, dar şi pentru că lumea de astăzi a încetat, practic, să cultive valori, abandonându-le definitiv în favoarea interesului pentru preŃuri.

17

De al Giurgiu, Tudor Vianu ajunge la liceul "Gheorghe Lazăr" din Bucureşti: o, timpuri! Hildebrand Frollo la limba latină, Caracostea la literatură română, Francis Lebrun la limba franceză, un Fischer la germană. Astăzi, numim tot "liceu" formă de învăŃământ cuprinzând clasele 9-12, unde tineri cu un cercel într-o ureche învaŃă metalurgie, mecanică fină sau cosmetică - mă rog. De la liceul "Gheorghe Lazăr", Tudor Vianu îşi continuă studiile la Universitatea din Bucureşti, facultăŃile de Litere şi Drept, unde studentul i-a întâlnit pe Constantin Radulescu-Motru la psihologie, P.P. Negulescu la filosofie, Mihail Dragomirescu la estetică şi literatură română - nici un miner sau lider sindical studenŃesc -, pe vremea aceea, studenŃii fiind preocupaŃi de Kant sau Fichte, Hegel sau Eminescu, sau, aşa cum sa întâmplat în teza de doctorat a lui Tudor Vianu, după ce şi-a completat studile la Viena, Wurtemberg şi Tubingen, de arta poetică a lui Schiller - ştiŃi la cine mă refer, “Schiller Friedrich” i-ar spune astăzi pe lista de la întreŃinere sau în buletin. Reîntors în Ńară, Tudor Vianu nu a deschis nici un "Impex Srl" pentru a-şi completa veniturile de scriitor şi profesor universitar, deşi înflorea şi atunci iniŃiativa particulară. A construit, în schimb, unul dintre cele mai solide edificii ale culturii româneşti interbelice şi nu numai: "Poezia lui Eminescu", "InfluenŃa lui Hegel în cultura română", "Idealul clasic al omului", "Filosofia culturii", "Introducere în teoria valorilor", "Arta prozatorilor români", "Probleme de stil şi arta literară", "Estetica" - aceasta, nu la urmă, ci poate chiar peste toate, căci rămâne, îndrăznesc să afirm, cel mai coerent demers de constituire a unui sistem estetic, produs, încă până astăzi, de gândirea românească. Tudor Vianu a semnat zeci de titluri, mii de pagini, care au configurat o înaltă personalitate intelectuală şi o moştenire de nepreŃuit pentru cultura românească. Dascăl prin vocaŃie, Tudor Vianu a format, la rândul său, elita cărŃilor româneşti. "Au trecut mai mult de treizeci de ani - spunea Eugen Ionescu, în 1964 - de când, înscris la Facultatea de Litere, am văzut şi ascultat întâia oară pe Tudor Vianu vorbind despre Vasile Alecsandri, în sala Odobescu supraîncărcată de studenŃi. De la început am fost uimit de limpiditatea de gândire, de precizia expunerii, de marea erudiŃie a tânărului profesor universitar. Am avut pe urmă ocazia să-l cunosc mai îndeaproape: luciditatea, forŃa lui intelectuală mă uimeau." - recunoaşte chiar şi copilul teribil Eugen Ionescu. Unde te odihneşti astăzi, spirit înalt şi domn al literelor româneşti, Tudor Vianu? Unde sunt vremurile nobile de formare intelectuală şi oraşele bogate în minŃi luminate şi echilibrate? O zăpadă cenuşie ne acoperă drumurile astăzi, de ziua Dumneavoastră aniversară şi în toate cele zile ale noastre, care stau sub semnul clipei trecătoare, fără trup şi fără urme, adică fără de iertare pentru viitorul nostru. 8 ianuarie 1993, "Antena Bucureştilor"

18

PRIMA ZĂPADĂ (mică istorie cu un Referendum pentru ConstituŃie) Ei bine, stimaŃi ascultători, inevitabilul s-a produs: a nins. Iarna a început să fie adevărată, şi dacă pământul se bucură de această hlamidă regeneratoare a tuturor sevelor, dacă poeŃii - cam timoraŃi în vremuri de reformă - vor încerca, totuşi, să reconstituie, chiar şi prin simulare, un timp poetic, noi, trecătorii ingrijati de frământări terestre, aşteptăm cu oarecare groază să vedem ce bucurii ne aduce această zăpadă, care de obicei paralizează oraşul şi plasează în stare de consternare administraŃia locală, din pricină că observă, cu stupoare, cum lucruri care mergeau prost pe uscat, îngheaŃă complet sub zăpadă: aprovizionarea, transportul, caloriferele, uneori şi minŃile. Doar copii se vor bucura necondiŃionat de zăpadă adevărată, şi în bucuria lor stă şi speranŃa noastră. Aceşti copii care nu au participat la referendum-ul asupra constituŃiei - ieri fiind prea mici pentru asemenea îndeletniciri serioase, mâine, cândva, într-o zi de mâine, ei vor fi, poate, mai entuziaşti în deciziile lor decât au fost bucureştenii de ieri, care au participat cam cu jumătate de gură la consultarea populară: aproximativ 57% din populaŃia Bucuresti-ului cu drept de vot a defilat la urne, după cum anunŃă datele statistice provizorii, furnizate de Comisia electorală centrală. Nu întâmplător am spus "bucureştenii de ieri": cine a colindat oraşul şi secŃiile de votare a putut observa mai ales adulŃi bine copŃi şi oameni de vârsta a treia. Personal, am fost extrem de impresionat de o bătrână doamnă, îngrijit, chiar elegant îmbrăcata, singură, o bătrână doamnă pentru care fiecare pas însemna, vizibil, un chin nespus, în timp ce mâinile sale căutau sprijin, cu demnă discreŃie - o bătrână doamnă care părăsea centrul de vot unde numai disperarea pentru ce a fost i-a dat puteri să ajungă - şi o speranŃă disperată pentru ce va urma o va fi împins să creadă în puterea fiecăruia dintre noi de a ne decide soarta, fie şi doar prin "da" sau "nu". Am văzut în aceea bătrână doamnă simbolul unei memorii politice pe care anii din urmă au reuşit, în bună măsură, să o şteargă, tot aşa cum în absenŃa de la vot a tinerilor de azi trebuie citită acŃiunea unui instinct politic, o stare amalgamata, confuză, precum amestecul indecis de vapori buni şi răi vieŃii, de la începuturile pământului. Între memorie şi instinct se află mai multe generaŃii care nu înŃeleg prea clar nici răul care a fost, nici binele care trebuie să vină. Adunând, însă, cu grijă, memoria bucureşteanului de ieri cu instinctul puternic şi prea pătimaş al celui de azi, s-ar putea ca mâine, într-o zi de mâine, să se nască o adevărată conştiinŃă politică - adică o participare şi o decizie în deplină cunostiinta de cauză, senine, fără patimă sau părtinire, cu respect şi responsabilitate pentru zilele fiecăruia dintre noi. Această adunare începe tot la aritmetică, şi trebuie făcută pentru copii care nu au votat ieri, fiind încă necopŃi în asemenea îndeletniciri, dar şi singurii care se bucură fără mărginire de zăpadă cea nouă. (Antena Bucureştilor, 9 decembrie 1991)

19

NICHITA (...)În fine, poate, undeva, în vre-un colŃ de gând al bucureşteanului să se afle oare cine ştie? - să se afle oare, în această zi din aceste vremuri, şi Nichita Stănescu? Mai stă oare cuiva gândul la poezie - la neperechea ce se trece odată cu cu fiecare poet al lumii, în vreo zi de iarnă amarnic-nemernica. Nichita Stănescu, cel trecut o singură dată prin lume, trebuie să se întoarcă în gândul nostru - chiar el ne-a spus-o, în nişte "Amintiri din prezent": "A trebuit să vin a doua oară, pentru că prima oară, abia acum îmi dau seama că nu există. A trebuit să vin a doua oară ca să-mi dau seama că prima oară nu există niciodată." Şi totuşi, a fost cândva, ca niciodată, prima oară, un poet care s-a numit Nichita Stănescu. Nu ştim noi - dar fără unul ca el în gând, gândurile noastre sunt mai sărace şi mai descurajate. (Antena Bucureştilor, 13 decembrie 1991)

CLIPA DE TĂCERE

Au trecut doi ani de la RevoluŃia din decembrie 1989. Dacă 20 decembrie va rămâne pentru timişoreni ziua izbânzii, tot aşa, mâine, 21 decembrie, Bucuresti-ul nostru îşi va aminti ziua ieşirii din letargie şi, mai ales, noaptea - noaptea cea mai lungă a acelui an în care s-au despărŃit apele, noaptea în care întunericul şi lumina au trăit cea mai cumplită şi absurdă încleştare din vieŃile noastre prea scurte şi prea mărunte. Fie ca niciodată sufletul nostru să nu mai ajungă încătuşat, fie ca niciodată sufletele noastre să nu mai trăiască disperarea nopŃilor de rug şi zilelor de rugă ascunsă. Cei morŃi atunci, şi până la moartea lor: mai buni şi mai drepŃi decât noi, cei vii astăzi fie cei morŃi şi drepŃi înlăuntrul nostru şi să ne dea putere în clipe de întunecare. Şi pentru că nu întotdeauna vorbele sunt calea celei mai cuviincioase amintiri, ci tăcerea mai curând, voi încerca să tac în faŃa acestui microfon; o clipă doar, o clipă pe care o doresc cât nopŃile cele mai lungi ale acelor-acestor ani de decembrie. Vă mulŃumesc. (Antena Bucureştilor, 20 decembrie 1991)

20

BULETIN DESPRE STAREA DE SPIRIT

Într-atitea informaŃii utile care circulă în jurul înŃelegerii noastre de zi cu zi - după buletine despre starea vremii, circulaŃia rutieră, cotele apelor Dunării, topurile pieŃelor şi preŃurilor, după starea apelor şi aerului pe care îl respirăm, poate că nimerit ar fi să avem şi un buletin asupra stării noastre de spirit. Ce-ar fi să auzim un crainic, dis-de-dimineaŃă: "cetăŃean cu grad înalt de fericire, măsurată la staŃia Otopeni, orăşean zgribulit la gară fără trenuri Filaret, persoană aflată sub zodia seninătăŃii imperturbabile în zona Leu Grădina Botanică, ocoliŃi PiaŃa Operetei NaŃionale: trecători furioşi"? Grea încercare, pentru că nu avem încă instrumente să cercetăm sufletele trecătorilor grăbiŃi, dimineaŃa, la prânz şi pe drum de seară. Grea încercare, pentru că n-am şti încă ce să măsurăm în gândurile noastre, în curbele bioritmului zilnic, săptămânal sau trimestrial, în umorile noastre nedesluşite nici de cele mai înalte ştiinŃe asupra naturii omeneşti. Grea încercare, pentru că am cam uitat să vorbim cu noi înşine, în clipe de răgaz, să ne privim într-o oglindă, nu de staniol, nici de cristal, ci într-una făcută din liniştea unei singurătăŃi împăcate şi încrezătoare. Cine să ne înŃeleagă, dacă noi nu mai ştim a ne înŃelege destul pe noi înşine în tot timpul zilei şi vieŃii noastre? Greu de făcut un portret-robot al stării de spirit în aceste zile de sfârşit de an şi de mijloc de tranziŃie, înspre ceea ce speram cu toŃii că va fi o viaŃă mai bună. Greu de alcătuit o medie a umerilor gârboviŃi şi a privirilor stinse, adunate mecanic cu toalete strălucitoare, pălăriile doamnelor de onoare sau fularele înfăşurate boem şi asortat: minus cu plus se cam anulează, după legile matematicii. În legile de funcŃionare a stărilor de spirit... ei, să nu exagerăm, nu există asemenea legi; există doar stări, şi există spirit: Dumnezeu ne-a hărăzit cu puterea minŃii şi a iertării. MinunăŃia spiritului stă în puterea lui de a se ridica deasupra stărilor trecătoare şi de a se împărtăşi din bucuriile nesupuse vremelniciei. Suntem în săptămâna sfintei sărbători a Crăciunului - bucurie curată, asemănătoare sufletului de copil, în prag de veste şi înnoire. Câtă sărăcie am trăi - sau umilinŃă lumească, altfel spus - cât de puŃine straie de sărbătoare am putea aşeza pe trupurile celor aproape goi, câtă zgură sau ruină ar fi în sufletele noastre - spiritul nostru trebuie să se înalŃe peste vremi şi stări, şi să se bucure de bucuria simplă şi curată a sfintelor Sărbători. Fără aceste bucurii, nu ne vom întoarce niciodată în noi înşine din prea lungă izgonire şi preumblare năucă. Vă doresc, dragi ascultători, un Crăciun aşa cum se cuvine. Şi să ne ajute Dumnezeu. 23 decembrie 1991 ("Antena Bucureştilor")

21

LEGI - MII - ŞI REGLEMTĂRI - STELE FĂCLII Bună ziua, stimaŃi ascultători - mă pregăteam eu să vă spun ceva, dar ascultând dezbaterile parlamentare de ieri şi amendamentele de ultimă oră propuse pentru legea audio-vizualului, am început să mă întreb cu îngrijare dacă ce doream eu să vă comunic nu intră cumva sub incidenŃa legii siguranŃei naŃionale şi nu reprezintă cumva vreun secret a cărui devoalare ar putea aduce atingere intereselor statale sau "naŃionale"; ori, dacă nu cumva încalc legea secretului de stat, una din legile cu prefix "20" - cred că douăzeci şi trei; douăzeci şi unu se referă la relaŃiile cu străinii, cât despre douăzeci şi doi sau douăzeci şi patru, nu ştim, vom afla ce ne indică la momentul oportun, după formula clasicizată a lui Agamita Dandanache: "pac! la razboiu", când necesităŃile înalte ale guvernării o vor impune. Tot cu precauŃiune stau să mă întreb dacă nu cumva spusele mele n-ar intra în conflict cu legea funcŃionării Serviciului Român de InformaŃii, atâta timp cât obiectul nostru de activitate este - nu-i aşa? - comun: informaŃia şi prea libera ei circulaŃie(!?). Nici nu vreau să mă mai gândesc la o ciocnire - "pasibilă" - cu legile referitoare la funcŃionarea Ministerului de Interne sau Jandarmeriei, căci simt fiori reci în jurul sterno-cleidomastoidianului, aşa ca un laŃ prevestitor de rele în jurul gâtului meu personal. Apoi, nu ştiu dacă nu cumva ceea ce vroiam a vă spune în această dimineaŃă neguroasă nu ar încălca vreuna dintre reglementările viitoarei legi a audio-vizualului şi a ulterioarei legi a presei - două legi, nu pentru că audio-vizualul nu ar fi o formă de presă, dar pentru că paza bună trece primejdiile rele pe care le pot induce jurnaliştii, firi slobode şi nestatornice - "Ziariştii, ştiŃi, domnii aceia care scriu că să capete permis gratuit pe calea ferată" - credea Jules Renard în 1892 (vă asigur că, după 100 de ani, nici pomeneală de aşa ceva!). Chiar dacă sar peste pericolele care mă pândesc la tot pasul, pentru spusele mele, în Codul Penal sau în ConstituŃie, şi tot ajung să mă uit mai atent la acest microfon din faŃa mea, care, aşa cum stă el întors cu bulbul sau ameninŃător către mine, pare a-mi sugera că tot ceea ce spun s-ar putea întoarce împotriva mea, astfel că mai bine renunŃ la ce voiam eu a vă spune - prudenŃa este mama înŃelepciunii - şi vă voi istorisi ce gândea altcineva, un psiholog al mulŃimilor, acum vreo sută de ani, deci nici o asemănare cu întâmplări de ieri sau din această dimineaŃă: "Chiar dacă funcŃionează cu dificultăŃi, adunările parlamentare constituie cea mai bună metodă descoperită până acum de popoare pentru a se guverna şi a scăpa, pe cât posibil, de jugul tiraniilor personale.(...) Adunările parlamentare nu prezintă de altfel decât două pericole serioase: o risipă obligatorie de mijloace băneşti şi restrângerea treptată a libertăŃilor individuale. Al doilea pericol menŃionat mai sus, restrângerea obligatorie a libertăŃilor de către adunările parlamentare, deşi pare mai puŃin evident, este totuşi extrem de real. E rezulatul nenumăratelor legi, întotdeauna restrictive, ale căror consecinŃe nu sunt prea clar văzute, din cauza spiritului lor simplist, de către parlamente, dar pe care se cred totuşi obligate să le voteze.(...) Elaborarea de nenumărate măsuri legislative, toate, în general, de ordin restrictiv, duce cu

22

necesitate la mărimea numărului, a puterii şi a influenŃei funcŃionarilor însărcinaŃi să le aplice. Există astfel tendinŃa ca aceştia să devină adevăraŃii stăpânitori ai unei Ńări. Puterea lor e cu atât mai mare cu cât, în cadrul permanenŃelor schimbări de guvern, casta administrativă ce se va sustrage acestor schimbări este singura care rămâne deopotrivă iresponsabilă, lipsită de individualitate şi perenă.(...) Permanenta elaborare de legi şi de reglementări restrictive, care încorsetează în formalităŃi ultrasofisticate cele mai mărunte acte ale vieŃii, are drept rezultat inevitabil restrângerea treptată a sferei în care cetăŃenii se pot mişca liber. Victime ale iluziei potrivit căreia înmulŃirea legilor garantează egalitatea şi libertatea, popoarele acceptă în fiecare zi restricŃii tot mai grele." - Gustave Le Bon, "Psihologia mulŃimilor", Paris, 1895 (Editura "Anima", 1991) - el a spus-o, nu eu, într-o altă Ńară, cu SiguranŃa lui naŃională pe cap, cu Parlamentul sau legiutor în cârcă - şi mărturisesc că, dacă omul nu şi-ar fi dat de mult obştescul sfârşit, tare m-aş fi temut astăzi pentru el şi vorbele lui. 19 februarie 1992 ("Antena Bucureştilor")

"ACUMULAREA SOCIALISTĂ DE CAPITAL": UN GHID METODOLOGIC

Intrând "dirept" în subiect, fără ocolişuri protocolare, voi spune că m-am bucurat sincer când preşedintele Iliescu a abordat ieri în conferinŃa sa de presă, printre altele, chestiunea acumulărilor de capital. Problema economică numărul 1 pentru toate Ńările foste deŃinute în lagărul comunist, rămase cu o zestre nenorocită, constând în utilaje antedeluviene, o psihologie a muncii, falimentară, şi un sistem de ierarhizare a valorilor care i-ar pune pe gânduri şi pe constructorii egipteni, dându-le a le observa cum mumiile se pastreza cel mai bine în vârfurile piramidelor, iar nu în beciurile lor. Singură rezervă ar fi că lor, egiptenilor, experienŃa le durează de câteva mii de ani, comunismul şi socialismul n-au experimentat decât zeci; dar important e să nu pierzi speranŃa, iar în privinŃa asta, suntem antrenaŃi, noi, esticii de lume. Revenind la ideea acumulărilor de capital pe căile cunoscute de sistemele în vigoare, trebuie să admitem că re-parcurgerea traseului care a durat 200-300 de ani în vestul sălbatic de liber ne plasează într-o lumină destul de jignitoare în faŃa lumii. Nici România nici vecinii noştri de lagăr nu plecăm de la zero; de la "minus", dar nu de la zero. Nu am coborât recent din copaci, specie de maimuŃe cu fundul gol - poate ieşim de sub pământ, cârtiŃe chioare, dar cu alte simŃuri extrem de dezvoltate. Nu trăim într-un pustiu, mufti pe cămile, ci în oraşe - de carton armat, ce-i drept, dar oraşe -, şi ne bucurăm de ceea ce preşedintele Ńării numea ieri "acumulare socialistă de capital". Da, există o acumulare socialistă de capital. Fabrici şi uzine, în care oamenii au asudat zeci de ani de pomană - în ce-i priveşte, căci s-au ales cam cu praful de pe tobă: poate un

23

carnet de CEC "cu dobândă şi câştiguri în autoturisme" şi o pensie astfel calculată, încât să asigure nevoile de subzistenŃă pentru "0,25 persoană/medie pe economia naŃională". Da, există o acumulare socialistă de capital: o acumulare bazată pe furt. Fabricile şi uzinele cele mai mândre au fost furate de la Malaxa, Mociornita şi alŃi proprietari, pământurile şi roadele lor au fost furate de la boieri, Ńărani şi mici proprietari agricoli, casele - "imobilele" - au fost furate în toiul nopŃii, mişeleşte, cu tot ce aveau strâns în ele, moştenire de la părinŃi, bunici, străbunici, construite cu mâna, cu sufletul, cu sacrificii, cu înscrisuri legale, cam tot atunci când alŃii construiau cu puşca în mână, prin şesuri sălbatice. România acumula capital pe căi civilizate, reglementate de legi drepte, mai temeinic aşezate decât în multe locuri, astăzi campioane în izbânzi economice, şi care, 200-300 de ani în urmă, refăceau, cu destulă sălbăticie, traiectoria civilizaŃiei clădite deja de secole pe aceste pământuri. Nu este vina acestui popor pentru întreruperea brutală pe care a suferito în lucrarea sa civilizatorie - în acumulările, emanciparea şi creşterea lui. Iată de ce noi, astăzi, nu plecăm de la zero. Plecăm de la un furt sălbatic. Capitalul socialismului a fost acumularea agrar-industriala şi comercială a României antebelice. "Plusvaloarea" - cum zice ştiinŃa marxismului - a fost produsă de miile de chinuiŃi prin autobuze şi cuştile pătrate numite "apartamente de bloc". Sau de celebrii cooperatori, şi ei cu pensii astăzi de 16 (şaisprezece) lei sau echivalentul în perje uscate. Cine a profitat de "plusvaloarea" "acumulărilor socialiste de capital"? Cam 15% din populaŃia României: nomenclatura comunistă, aparatul represiv - Securitatea, Internele şi colaboratorii lor. "Acumularea socialistă de capital" a fost un exemplu strălucit de acumulare sălbatică de capital: o acumulare fără reguli, o exploatare la sânge a capacităŃilor productive şi a oamenilor, în condiŃii mizerabile de muncă, extrem de periculoase, fără urmă de protecŃie socială, fără drept la protecŃie sindicală, fără respectarea celor mai elementare îndatoriri în faŃa condiŃiei umane a celor care au produs la patronul numit "statul socialist multilateral dezvoltat". "Acumularea socialistă de capital" a mai fost şi un dezolant exemplu de gestiune managerială: statul socialist a reuşit, în cele din urmă, să degradeze tot ce a furat de la predecesorii săi "burghezo-mosieresti", agrariano-capitalisti şi a mai reuşit să degradeze şi să umilească fizic, psihic şi moral acest popor, azvârlindu-l nu 200-300 de ani în urmă, ci până în bezna peşterilor adapostitoare de comuniuni primitive. Tot "acumularea socialistă de capital" oferă acum prilej atât Occidentului cât şi unor poeŃi autohtoni să conchidă, filosofic şi superior detaşaŃi, că România reface astăzi acumularea sălbatică de capital, specifică formelor primitive de capitalism. "Nu putem sări peste etape." "Durerile tranziŃiei." "ProducŃie." "ForŃe responsabile." Etc. "Acumularea socialistă de capital" nu este - mi-e teamă - nici o mândrie. Jalnica rămăşiŃă a ceea ce a furat comunismul acum 45 de ani şi rebegitele izbânzi ale "epocii de aur" suflat în amestec cu noroi sunt astăzi mai puŃin decât "zero". Singura folosinŃă utilă a "acumulării socialiste de capital" ar fi restituirea către adevăraŃii proprietari, care ar şti negreşit să repare daunele. Reinstituirea respectului pentru proprietatea particulară. Simplificarea procesului de tranziŃie de la o economie a furtului colectiv pe modele mafiote, la o economie bizuindu-se pe bun-simŃ economic şi responsabilitate individuală asupra proprietăŃii. Pe bunul-simŃ şi responsabilitatea - implicite sau vegheate de legi noi

24

- ale celor întreprinzători şi eficienŃi, datorate în chip firesc şi comunităŃii căreia îi aparŃin. Cred că, de fapt, nu mai trebuie să traversăm coşmarul acumulărilor primitive şi sălbatice de capital. Cred că suntem deja sătui de murdărie, jaf, corupŃie. Cred că suntem sătui de împărŃirea lumii noastre în păsări de pradă cu genŃi diplomat şi mizeri înghesuindu-se pe la cozi pentru o bucată de pâine mai ieftină. Cred că trebuie să ieşim din junglă şi de sub pecetea talionului - până nu se vor fi instalat ca boli definitive ale lumii noastre. Dar nu cred că perpetuarea "acumulării socialiste de capital" este soluŃia, ci desfiinŃarea ei rapidă în favoarea relaŃiilor economice cinstite - reparaŃie morală totodată, şi restaurare de valori autentice. ReparaŃii morale şi materiale pe care valorile societăŃii civile româneşti tradiŃionale le merită din plin. 24 februarie 1993, "Antena Bucureştilor"

ZILE DE APATIE Prima mea problemă în ceasurile când mă pregătesc a veni în faŃa acestui microfon este detectarea zonei de maxim interes pentru ascultătorii noştri, aşa cum poate fi decupată din presantă actualitate a zilei - sau chiar a ceasului câteodată; uneori însă, antenele mele personale indică, dezolate, că bucurestenul nu mai este interesat de nimic: înghiŃit de praf şi de vorbărie goală, drăguŃul de orăşean nu-şi mai crede decât sieşi, devine apatic, închide ochii, urechile şi butoanele maşinăriilor îndrăcite, pe numele lor "radio" şi "televizor", nu mai cumpără ziare, uită de orice plăcere, se închide într-o carapace morocănoasă - pontează, mănâncă şi se culcă. În lume: baluri strălucitoare, şampanie gârlă sau trupuri descăpăŃânate; vizite fastuoase sau copii hingheriŃi; negocieri după negocieri (salariale, de regulă) sau discuŃii parlamentare asupra sfântului buget; aş! bucureşteanul aşteaptă cu privirea golită de gânduri, sfântul autobuz cotidian, în mijlocul unei multimi-sora, adică la fel de indifernte. A votat ce a votat, bucureşteanul - acum s-a potolit, mai ales de când aude că e bine că toŃi cei aleşi să uite din ce partide vin şi să facă o politică "neutră", "în slujba cetăŃeanului". A vrut, el, bucureşteanul, să mai afle câte ceva despre foştii securişti şi turnători profesionişti sau amatori - acu, s-a calmat: i s-a explicat că sunt meserii de interes naŃional iar fără cei care le-au îmbrăŃişat am fi lipsiŃi de apărare ca nişte bieŃi iepuraşi în faŃa vânătorilor de la curŃi împărăteşti. A mai stat, el, bucureşteanul, noaptea, la vreun proces al "foştilor"; acu, aceştia sunt bine mersi în puşcării confort sporit după normele Consiliului Europei sau prin delegaŃii nimic prea interesant de semnalat. A crezut, el, bucureşteanul, că o să-i vină mai cu sprinteneală - la poartă - butelia cu aragaz; acu, s-a consolat: căruŃul la spinare şi centrul de distribuire la cinci-cincisprezece colŃuri mai încolo.

25

A mai crezut el, bucureşteanul, că odată, iute, se urcă în tren şi pleacă la Paris sau Londra - sau măcar la Chişinău, la vreo rudă îndepărtată; acu, s-a liniştit, strânge bani pentru salam sau loc de veci şi lasă călătoriile de vacanŃă şi refacere psiho-motorie, reprezentanŃilor aleşi prin vot democratic. Parcă şi alegerile din America aveau alt farmec pentru bucureştean; acu, ştie că America e interesată ori de Saddam Hussein, ori de încălcarea drepturilor omului din China sau Cuba sau Ucraina, şi atunci, bucureşteanul nu mai urmăreşte cu sufletul la gură cursa prezidenŃială din Lumea Nouă. Bucurestenul are zile când e absent: umblă, vorbeşte, mai bea chiar şi o bere, mai strânge un şurub sau o curea - dar, de fapt, nu-i mai pasă de nimic. "Să dormi - sau să visezi?": altă întrebare, mai puŃin citată, din celebrului monolog care începe cu "a fi sau a nu fi". Triste sunt zilele în care bucureşteanul doarme cu ochii deschişi, dar nici un vis nu se mai încheagă în dosul frunŃii sale sau în prăfuita realitate. E un fel de a nu mai fi. 4 martie 1992 ("Antena Bucureştilor")

IMPOSIBILA ÎNTOARCERE (Oraşul, orăşenii şi suflete vândute - o ipoteză)

(...) "Pe ce te bazezi, domnule?" - stăm şi noi, carevasăzică, precum Ilie Moromete şi Cocoşilă, Bălosu şi ługurlan, şi facem politică în timpul liber.<*> ------------------------------<*> "Noi" eram crainicul programului de radio şi eu, uneori, destul de vorbăreŃi până la editorialul propriu-zis. ------------------------------Reauzindu-l aseară pe Marin Preda în filmul lui Stere Gulea, mi-a fost limpede, odată în plus, că, şi în zilele noastre, la aşa talpă de Ńară şi Ńăran, aşa politică, recoltă, "fonciire" şi toate celelalte. Pământul de talpă se Ńine pe locul lui (n-are încotro, nu poate să emigreze la mai bine), iar celelalte vor merge, acum, ca şi oricând, după cum îi merge pământului. Dar la oraş? m-am mai întrebat eu. La oraş cum or merge lucrurile? Păi, cum să meargă altfel, dacă tot Ńăranul face şi oraşul - căci doar nu e altceva orăşeanul decât un Ńăran strămutat cu căŃel şi purcel, opinca schimbată în "adidas", iar căruŃa în "Volkswagen". Ceva, însă, tot a pierdut Ńăranul în drum spre Bucureşti: pământul. Una dintre cărŃile lui Marin Preda se cheamă "Imposibila întoarcere", în două vorbe care numesc obsesia fundamentală a scriitorului: drumul Ńăranului spre oraş e fără întoarcere. Fie că dezertează pur şi simplu pământul, atras de miracolul mahalalei, fie că îl transformă în obiect de mică publicitate şi îl vinde la bursa străzii, drumul fiului de

26

Moromete dincolo de perdeaua de ceaŃă şi fum care învăluie în mister oraşul este dusfără-de-întoarcere. Când Marin Preda citea în "Le Monde" că şi Europa (Occidentală) va avea, după model american, numai 5% din populaŃia continentului angrenată în agricultură, se freca la ochi, se întreba cine va mai alerga după albine trei anotimpuri în an, cine va mai cultiva produsul cancerigen numit "tutun", cine va mai strânge paiele - cum să hrăneşti cu pâine un popor, cu numai 5% dintre poporeni muncind la făcutul pâinii? Şi aşa mai departe. Se freca la ochi Marin Preda - dar se recunoştea precum Ńăranul privind întâia dată în viaŃa lui o girafă la grădina zoologică şi plecând, după ore de contemplaŃie, spunându-şi în barbă: "aşa ceva nu există!" Uite că există: nu ajungea debordarea mahalalei, nu ajungea industrializarea forŃată de o politică de pomină - dar a venit şi vremea Bucuresti-ului "oraş deschis", precum Roma pe vremea neorealiştilor post-belici, să definitiveze "imposibila întoarcere" a Ńăranului care a apucat drumul oraşului cel mare - loc de aciuare, fie soare, fie zloată, că pâine se găseşte la tot colŃul, din grâu importat pe credite "stand-by" şi cumpărat la preŃuri de "futures" ale burselor, londoneză sau tokiota. Fie cât de scumpă pâinea asta, tot se găseşte un deficit bugetar care acoperă cheltuielile de protecŃie socială: cât de mic fie bugetul, "fonciirea" îl va hrăni cât îi stat şi comerciant - pot să se împuŃineze "dublele" de grâu, neînsemânŃat sau necules. La Bucureşti sosesc zilnic mii de MoromeŃi: la trei de Achim, Paraschiv sau Nila, vine şi un Niculai Moromete, cel mânat de dragul de carte; doar unul din patru soseşte să clădească oraşul, ceilalŃi: să-l aiurească şi să-l prăduie de ce-i al său. \ccf\Oricum, pentru toŃi, drumul este fără întoarcere. Iar când Marin Preda se freca la ochi, obosit, în apartamentul său din strada Dionisie Lupu, numărul 74, sector 1, Bucureşti, ochii săi nu lăcrimau la gândul dublelor pierdute sau la amintirea mirosului de iarbă încolŃită timpuriu; nu plângeau industrializarea forŃată sau evoluŃia de lume subdezvoltată a unei Ńări strălucitor europene până la război - ci ochii lui Marin Preda plângeau pentru fiecare bucată de pământ părăsită de Ńărani pentru oraşul cel mare. Căci dacă pământul a fost sufletul Ńăranului român, vai de soarta oraşului cu orăşeni care şi-au vândut sufletul. 11 martie 1992 ("Antena Bucureştilor")

CEłURILE ALTOR PRIMĂVERI ...Pentru că afară ninge liniştit şi e vreme de stat la gura sobei, depănând poveşti (...), îmi amintesc o vizită, în adolescenŃă, la un bătrân castel din munŃi, cam într-o vreme când, ca şi acum, primăvara se lupta din greu cu ultimele capete ale balaurului Iarnă - ştiŃi ce frumuseŃe grozavă se pogoară înlăuntrul palatelor şi castelelor când, prin înaltele ogive străjuite de pereŃi ingreuiati de cenuşiul vremii, perdea albă de zăpadă învăluie cu blândeŃe privirea; şi o întoarce din lume, fără mustrare, şi închide gândul în imensele încăperi de taină, cu tavane boltite cât cerul pentru un copil, şi-l înfioară cu amintirea vremurilor trecute; vremuri înfăşurate în zăngănit de arme grele, dar şi în dulceaŃa tainelor pierdute pe coridoare lungi şi abia şoptite: o dezmierdare furată din priviri de

27

imberbi cavaleri, sfioaselor domniŃe. O clipă îŃi întorci privirea, şi perdeaua de fum alb s-a risipit la ceas de primăvară, şi soarele îŃi aminteşte de furnicarul vieŃii, şi atunci iar te-ascunzi de lume, răsucindu-Ńi ochii şi gândul spre canatul uriaş de lemn, sau către soba imensă, construită pe vremuri de un Ştefan sau de alŃi voievozi, sobe cu plăcuŃe ghiduşe de ceramică, plăcute "cum figuris", din care răsar, caraghioşi nevoie mare, oşteni Ńepeni de atâtea secole de pază - şi jocul cu timpul pierdut reîncepe, umbrele se înălŃă, foşnesc, te învăluie, clipesc cu sufletul tău ajuns pleoapa întâmplărilor apuse - şi uite aşa, încet, încet, te pierzi de lume, uiŃi de unde vii şi încotro vroiai s-o apuci, priveşti buimac în josul costişei abrupt povârnite, pe care a crescut, în rădăcini vârtoase, trunchiul castelului de taină. Un mineral pietrificat în adumbrire. Nici nu ştiŃi ce frumos e la castel, la vreme de sfârşit de iarnă, în urzeală de primăvară şi în văl de amintire. Nici nu ştiŃi, pentru că... Nu, nu voi strica puŃina vrajă care m-a cuprins, cu explicaŃii şi observări - oricum, altceva vroiam să spun astăzi, dar am uitat, am uitat cu totul... ...Pentru că afară ninge liniştit, şi la câte clipe de linişte avem noi astăzi, nici una furată zilelor nu e de prisos, ori prea mult; afară ninge liniştit, şi parcă aş uita astăzi - şi mâine, şi poimâine - de toate cele pe care vălul vremii le spală în aval, de toate pricini şi păcate. Dar mai ştiu că prea puŃini caută sfat la mine, şi presimt cum vă veŃi repezi-napoi în lume, una-două, cu poftă de larmă şi taclale, cu sârg de risipire. Treaba Domniilor Voastre - purcedeŃi, după vrere, eu, cu îngăduinŃa Dumneavoastră, mă voi retrage în ceŃurile altor primăveri. 26 februarie 1992, "Antena Bucureştilor"

28

"Contemporanul" (...)Mã veŃi ierta, dar orice s-ar întâmpla în aceastã zi (3 aprilie), pentru mine rãmâne o zi de tristã comemorare: se împlinesc doi ani de când a dispãrut de pe faŃa pãmântului o revistã de mare prestigiu: "Contemporanul". În 3 aprilie 1990 era suspendat, prin ordinul ministrului culturii, printr-un nejustificat şi de neiertat abuz guvernamental, un titlu de referinŃã al publicisticii româneşti. Fondurile şi mijloacele sale de apariŃie au fost uzurpate de de o altã revistã (comanditatã, ca în vremurile bune, de actualul succesor al Consiliului Culturii), de o foaie întunecoasã şi urâtã la înfãŃişare, cu un titlu asemãnãtor, dar fãrã nici o altã legãturã cu tradiŃia "Contemporanului" sau cu prestigiul sãu. Iar prestigiul "Contemporanului" era de mãsurat în zecile de mii de cititori, zecile de mii de intelectuali români care, sãptãmânã de sãptãmânã, în toate vinerile acestei lumi, cumpãrau, în zorii zilei, unii chiar cu sufletul la gurã, jurnalul cu titlul caligrafiat elegant, parcã scris de o mâna exersatã îndelung în rigorile frumosului, modestiei şi ale bunului simŃ intelectual. TradiŃia cea mai importantã a bãtrânei reviste a reprezentat-o, fãrã îndoialã, perioada George Ivaşcu, marele gazetar român care a reuşit cea mai puternicã revistã româneascã a anilor de dupã rãzboi - şi nu numai a acelora; atât de puternicã, încât devenise un adevãrat pericol pentru administraŃie, prin emulaŃia intelectualã produsã, prin audienŃa extraordinarã de care se bucurã. "Contemporanul" nu a fost numai o "revistã de culturã", în înŃelesul sãrãcit pe care locurile comune îl induc expresiei; pe frontispiciul saptaminalului scria, pânã în 1974, "social-politic-cultural"; o arie extrem de generoasã de preocupãri, în care constantã a demersului publicistic era perspectiva culturalã implicitã, un standard intelectual şi profesional obligatoriu înalt, pe care conştiinŃa şi talentul lui George Ivaşcu - şi ale colaboratorilor pe care şi-i alegea - îl impuneau în fiecare rând al revistei. În paginile ei nu au semnat numai personalitãŃi formate, dar, de-a lungul anilor, sute de tineri talentaŃi au gãsit spaŃiu pentru afirmare, un adevãrat mediu intelectual şi o expresie autenticã a ceea ce astãzi numim, fãrã a şi practica întotdeauna: exerciŃiu democratic. "Contemporanul" lui George Ivaşcu avea câteva zeci de mii de cititori în fiecare sãptãmânã; seria nouã, post-revolutionara, renãscutã dintr-o mâloasã cenuşã, balmajita ani de zile de cãtre secŃia de presã a cc pcr şi de cãtre Consiliul Culturii - seria nouã, renãscutã firesc în chiar zilele şi, mai ales, nopŃile lui decembrie '89, şi-a gãsit 100.000 de mii de cititori, între care se numãrau şi cei pierduŃi odatã cu îndepãrtarea lui George Ivaşcu de la conducera revistei, în anul 1971. "Contemporanul" de dupã 22 Decembrie 1989 a fost, timp de trei luni, pânã în ziua amarnicã a suspendãrii, speranŃa unei mari reviste româneşti, în cea mai frumoasã tradiŃie a jurnalismului de înaltã clasã - românesc, european, mondial. "Contemporanul" a izbutit sã fie ceea ce a fost - printre altele - şi pentru cã nu a vorbit niciodatã, în anii sãi de glorie, unui club exclusivist. Important de observat acest lucru într-o vreme în care tendinŃa generalã pare a fi contrarã. "Contemporanul" cel adevãrat rãmâne o lecŃie şi prin faptul cã nu a înŃeles prin "intelectuali" un grup de prieteni din copilãrie sau o "gaşcã" (cuvânt oribil, reintrodus de cine te aşteptai mai puŃin!), fie ea şi aşa-zis "literarã", ci s-a adresat unei pãturi sociale reale, lipsite de ostentaŃie şi snobisme,

29

care a existat şi a rezistat în România chiar şi în anii cei mai negri ai puterii auto-intitulate "populare". "Contemporanul" a reprezentat, în paginile sale, interesele societãŃii civile româneşti; şi a fãcut-o prin opinie intelectualã şi atitudine moralã. Îmi amintesc de o definiŃie formulatã de marele om de teatru Antoine Vitez, vorbind despre "Comedia Francezã", instituŃia sacrosantã a culturii franceze, dar şi a lumii civilizate: "un teatru elitar, dar pentru toatã lumea iubitoare şi în nevoie de teatru". Parafrazând, "Contemporanul" a însemnat în publicistica româneascã o revistã de elitã, dar nu elitistã. Şi, ascultând astãzi vaietele care deplâng soarta culturii româneşti (şi implicit a revistelor considerate "culturale"), te poŃi întreba dacã nu cumva trãim într-o ceŃoasã neînŃelegere: oare cultura - ideea de culturã - sã fie în crizã? sau nu cumva mai curând înŃelegerea asupra rosturilor şi straielor culturii este în gravã derutã? Poate cã nu cultura este sub semnul întrebãrii, ci sub acest semn cocoşat trebuie aşezaŃi mulŃi dintre cei care pretind cã se aflã în slujba ei; la fel, mijloacele pe care le folosesc şi adresele cãtre care îndreaptã rodul unor silinŃe funcŃionãreşti. Culturã nu a fost niciodatã servitã de funcŃionari - şi, fie-mi iertat, nici de elite înfumurate. O culturã naŃionalã a fost crescutã de talente, de conştiinŃe, de responsabilitate. E vineri, şi mãrturisesc cã mi-e dor de revista "Contemporanul", cea adevãratã, pe care tot bucureşteanul o gãsea, de cu zorii zilei, cu literele ei de titlu rotunjite frumos într-un exerciŃiu al bunei-cuviinŃe intelectuale. În puzderia de ziare şi tabloide care ne-au invadat, cu farmecul şi mãrginirile lor inevitabile, îmi lipseşte revista de criteriu pe care marele gazetar George Ivaşcu a reformulat-o şi a dãruit-o, cândva, tuturor iubitorilor de înŃelepciune. Noi, actorasii acestor ciudate vremuri de trecere, ne vom trece, la rândul nostru, şi Dumnezeu ne va ierta pãcatele, trufia şi prostiile pe care le sãvârşim; istoria va consemna doar cu rãcealã şi dispreŃ, golul imens pe care noi, oameni de nimic, l-am înfãptuit, îngãduind dispariŃia revistei "Contemporanul", parte a patrimoniului intelectual românesc de neatins. 3 aprilie 1992, "Antena Bucureştilor".

Câteva întrebări pentru anul 2000 Găsesc într-o ciudată şi fermecătoare revistă a Bucureşti-ului cel mare (aşa cred că mai poate fi numit Paris-ul, dacă Bucuresti-ul era "Micul Paris"!), un îndreptar cu tot ce trebuie spus copiilor astăzi; şi aleg, aproape la întâmplare, câteva din cele 50 de întrebări pentru anul 2000: "La ce servesc cărŃile?", "La ce foloseşte amurgul?", "Cine nu minte niciodată?", "Ce este o dovadă de dragoste?", dar şi: "La ce servesc răspunsurile?" - răspuns posibil: "Înainte, pe timpul sclavagismului, răspunsurile serveau întrebărilor. Acum, ele sunt libere."

30

"Dar de ce la televizor, oamenii răspund mereu la întrebări? De ce nu răspund niciodată printr-o tăcere sau printr-o întrebare la întrebare, printr-o altă, adevărata întrebare?" Răspuns: "Pentru că sunt morŃi de frică. Le este frică de dezagregare, de dispariŃie. Acceptă să fie somaŃi a răspunde. Plătesc oricât gloria de a trece în supunere sub porunca răspunsului. Ei ştiu, de altfel, că nici părinŃi, nici iubitele sau iubiŃii lor nu ascultă cu adevărat ceea ce spun - important e să se arate. Fie că vorbesc despre un baraj, despre o carte, despre un cântec sau despre bursă, nu are nici o importanŃă: ei ştiu foarte bine că e suficient să te arăŃi a fi în viaŃă, vorbind, aşa, ca un ostatec filmat de răpitori pentru recompensă sau ca un exhibat (de la "exhibiŃionist")."Ce obiecte comune vor cunoaşte cea mai largă difuzare în următorii treizeci de ani? - Supermarket-ul şi seringă hipodermică.". "Ce nu va mai există când voi avea douăzeci de ani? - discurile, vinul, coridă, mizeria, Ńăranii, jazz-ul, colanŃii, cinema-ul american, rasismul, opera, brânzeturile, contrabasistii, bistro-urile, violenŃa, şi nici dragostea. Deşi - poate că nu va fi aşa. Dragostea va exista - ca şi restul -, dar totul va fi schimbat, va arăta altfel. Peste douăzeci de ani nu ne vom mai iubi ca acum, dar, pentru a fi cinstiŃi până la capăt, trebuie spus că deja nu ne mai iubim ca acum douăzeci de ani - să zicem. Aceste lucruri se schimbă, nu ştim niciodată cum. Şi nici în ce clipă. Nimeni nu ştie ce nu va mai exista peste douăzeci de ani - deşi, bănuim, sau chiar ştim, de fapt." "Câte bule sunt într-un pahar cu şampanie?". "De ce este imposibil de inversat, în FranŃa, procesul de dezert(ific)are a satelor? - pentru că Francezii, în marea lor majoritate, sunt rupŃi de rădăcinile lor. Trebuie să urci până la a cincea sau a şasea spiŃă a tinerilor citadini de astăzi, pentru a le regăsi stra-stra-strabunicii Ńărani. Satul nu mai reprezintă pentru ei decât un decor - agreabil, dar lipsit de orice semnificaŃie." La Francezi, ca şi la noi? Întrebare cu răspuns pe altă dată. "Ce auziŃi tot timpul? - ajutor de urgenŃă, acord de încetare a focului, balanŃa plăŃilor, program de ajustare, economie de piaŃă. Ce aşteptaŃi tot timpul? - ajutor de urgenŃă, încetarea focului, balanŃa plăŃilor, program de ajustare, economie de piaŃă." "Ce aveŃi de spus?" "Nu aveŃi nimic de spus?" "O spuneŃi copiilor Dumneavoastră?" "S-ar putea să vă înŃeleagă." Cu drag. 10 aprilie 1992, ("Antena Bucureştilor", sursa: "L' Autre Journal")

31

FĂRĂ SUPERSTłII Treisprezece ale lunii fiind, mi-am zis să încercăm şi noi, precum americanii, cărora le merge foarte bine de vreo 200 de ani, să sărim peste această zi, care, pentru multă lume, înseamnă ghinion. Aşa cum butoanele lifturilor din America trec direct de la 12 la 14, să ne închipuim provizoriu că suntem încă în ziua de ieri sau că am trecut deja în cea de mâine. Cum vă place - alegeŃi. Cum a fost ieri? (alegeri locale generale - ms) O zi cu un firicel de soare, o picătură de speranŃă ne-a adus ziua de ieri, credinŃa că poate fi un pic mai bine; fără o credinŃă, oamenii trăiesc în beznă iar mişcările au un aer dezordonat, o incoerenŃă asemănătoare imponderabilităŃii extraatmosferice. "Disciplină" - spuneau englezii, arabilor luptători în primul război mondial printre colinele cu nisipuri mişcătoare; "Arme ne trebuie" explicau arabii insuccesul în faŃa trupelor inamice; "O credinŃă: libertatea!" - a strigat Laurence cel devenit "al Arabiei", săvârşind minuni în fruntea unor pâlcuri de beduini neinstruiŃi militar şi complet neînarmaŃi după criteriile logistice ale timpului. Ieri a fost pentru noi o zi a speranŃei şi a credinŃei. Ce poate înfrânge o credinŃă? Nu armele sofisticate, nu infometarea, nu frigul sau arşiŃă; numai politica poate doborî mâna cae a ridicat steagul credinŃei. Politica abilă, săvârşită în cabinete ascunse, cu scaune înalte şi covoare de pluş gros, înghiŃind pe vecie şoaptele hotărâtoare pentru soarta lumii. Poate alegem mai bine ziua de mâine - în locul acestui treisprezece de azi; deşi, infinit mai greu să dai un trup nenăscutului. Avem profeŃi şi meteorologi - oameni simpatici şi de bine -; nimeni nu a reuşit însă, vreodată, să deseneze o zi de mâine cu precizia pe care o cer navigatorii când se încumetă în largul oceanului numai cu puterea unei hărŃi şi a compasului ce trebuie să-i scoată la un liman. Noi nu prea mai avem hărŃi ale zilei de mâine; în stânga noastră, liniile au devenit fluide, cineva face noi Ńări pe locul fostei Yugoslavii (care nu prea era o Ńară...). Dacă ar fi numai o schimbare pe criterii naŃionale, şi încă te-ai putea descurca; dar forŃe ascunse, parazite, continuă să Ńină graniŃele în stare fluidă, în aşa fel încât nimeni să nu ştie, să nu bănuiască măcar, când se va termină procesul de re-aranjare şi ce târî noi vor fi pe locul bătrânului conglomerat numit până nu de mult "republică socialistă federativă". În dreapta noastră, alte hărŃi neclare: o "Maică Rusie Mare"? O Ucraina, putere nucleară? O republică a Crimeii - un alt tampon între interesele celor două, dacă "Transnistria" s-a dovedit un bluff? O Comunitate de State Independente sau un conglomerat de tip sovietic, îmbunătăŃit, dominat de noi şi vechi structuri imperiale? Din nou în stânga noastră - în mai stânga noastră: o Europă unită şi deschisă, ratificind tratatul de la Maastricht şi întinzând o mână de prieten şi partener Bucuresti-ului, conform tradiŃiei şi vocaŃiei acestei capitale? Cine îşi mai aminteşte tradiŃii şi vocaŃii părăsite... Mai curând, o Europă fărâmiŃată de naŃionalismul şi xenofobia extremei dreapta, care cucereşte încet, dar sigur, câte un procent în plus în parlamentele ultimelor legislaturi ale secolului XX. Iar mai la dreapta dreptei noastrei imediate, dincolo de Urali, dincolo de meridianele unei ipotetice (şi cu totul improbabile, să fim serioşi!) Europe lărgite: fundamentalismul islamic în jocurile puterii banilor, nicidecum o credinŃă, ci un fanatism orb; fundamentalismul, lăŃindu-se încet şi negru ca o pată de petrol scăpată de sub control, un naufraugiu, o deraiere; deşertul Arabiei veşnic agitate, în care un Laurence de legendă, naiv profet, a crezut că poate aduce învăŃăturile sau măcar înflăcărările nobile ale iluminismului European, deschizând, de fapt, poarta politicianismului şi finanŃei neo-coloniale.

32

În stânga şi la dreapta noastră: hărŃi tulburi ale zilei de mâine. Poate că e mai bine să renunŃăm la superstiŃii şi să trăim, din plin, ziua de astăzi, chiar dacă treisprezece. La Bucureşti, totuşi, e soare şi vreme în speranŃa de încălzire. 13 aprilie 1992, "Antena Bucureştilor".

DESPRE NEBUNIE

Nu mi-am propus să lărgesc cu orice preŃ sfera de preocupări a programului "Antena Bucureştilor", dar, alături de cei care au avut ieri răbdarea şi puterea să zăbovească până după miezul nopŃii în faŃa televizoarelor, alături de ei, şi pentru ei, consider utilă o mică paranteză asupra nebuniei. Mai precizez că nu doresc în nici un fel să mă introduc în polemică referitoare la foste abuzuri de practică psihiatrică, obiectul unei suite TV ajunsă la o a patra parte, dar simpla expunere a chestiunii pune realmente pe gânduri: cine este cu adevărat nebun şi cine a mai rămas sănătos, adică în parametrii normalităŃii. În acest sens, trebuie să dau o veste proastă celor interesaŃi de subiect: nu există nici o definiŃie a omului perfect normal, din perspectivă psihiatrică. Misterul care pluteşte încă asupra activităŃii cerebrale umane, asupra mecanismelor sale intime, este imens şi dacă anumite pete albe au fost totuşi acoperite cu date şi contururi, ele se referă la parametrii anormalităŃii, la deviaŃii, la tulburări analizabile din unghi comportamental şi general social; un model, însă, al omului normal nu există - adică inima misterului rămâne de nepătruns. Drept care: ce înseamnă un om normal? Un geniu artistic - un fizician care trăieşte revelaŃia universului infinit - un compozitor care lasă capodopere omenirii, deşi nu mai aude, poate, sunetele lumii - un filosof care lasă moştenire cea mai adâncă pagină şi, poate, cea mai expresivă în frumuseŃe asupra piramidelor Egiptului, fără a-şi fi părăsit vreodată oraşul în care s-a născut - un conducător ce supune voinŃei sale un popor întreg şi chiar continente? Sau, poate, omul normal nu este decât cel care lucrează opt ore, se odihneşte alte opt şi doarme încă opt, rotunjind astfel o zi normală? Probabil că nebunia trebuie judecată ca o dublă relaŃie: cu propria personalitate şi cu mediul social. Un neadaptat, un liber-cugetător, un nesupus civil: tot atâŃia nebuni, în funcŃie de normele societăŃii în care trăiesc. ConŃinutul ideii de libertate creează, însă, cele mai frecvente nejunsuri de interpretare. Pentru o societate lipsită decenii de-a rândul de libertăŃi civile fundamentale, nebunie pare orice gest singular, atipic sau încărcat de forŃa subiectivităŃii. Libertatea cuvântului, libertatea expresiei, libertatea de gândire: nebunie curată în ochii unei societăŃi anchilozate, terorizate, disciplinate prin coerciŃie, nu prin educaŃie şi acumulări culturale. Cum arată, pe de altă parte, spaimă şi crisparea mentală ale unui individ născut şi educat într-o societate totalitară, în ochii altuia, cel pregătit în exerciŃiul libertăŃilor fundamentale, cel sosit în această practică după generaŃii de repetiŃii şi ajustări

33

civilizatorii: drept o nebunie colectivă, cum să arate - o uriaşă spălare a creierelor, regresie în disponibilitate socială, o involuŃie a speciei. Nebun e cel care face - sau cel care tace? Nebun, cel care vorbeşte - sau cel care ascultă? Nebun, cel care judecă - sau cel care se supune? Nici unii, nici alŃii - probabil. Singura nebunie adevărată este atentatul la libertăŃile fundamentale ale individului, ale omului născut liber, egal în drepturi şi demnitate cu oricare dintre semenii săi. Un nebun care vorbeşte în libertate nu reprezintă nici un pericol. Un furios gata să ia viaŃa altei fiinŃe - acela nu mai e nebun, ci animal sălbatic şi trebuie, în consecinŃă, izolat de lumea oamenilor. Alte criterii sunt alunecoase şi, uneori, periculoase. ...În rest, cine şi-a închipuit că libertatea înseamnă altceva decât nebunie paşnică şi nesanctionabila, opinie, curaj, demnitate - acela nu a suferit cu adevărat umilinŃa dictaturii, ci chiar s-a bucurat de avantajele ei. 15 aprilie 1992, "Antena Bucureştilor"

PREA MULTE SUSPANS-URI (...)Bună ziua stimaŃi ascultători, bună ziua doamnă S. Sper că sunteŃi şi astăzi în faŃa radio-ului pentru a primi mulŃumirile mele publice pentru gândurile şi cuvintele Dumneavoastră, pline de generozitate, şi pentru a mai află că gestul Dumneavoastră corespondenŃa telefonică, să-i spunem - nu numai că m-a tulburat profund, dar m-a hotărât să fac ceea ce fac acum, o datorie morală mai veche, şi anume să mulŃumesc direct tuturor celor care, într-un fel sau altul, şi-au declarat atenŃia şi chiar preŃuirea pentru minutele pe care îndrăznesc eu a încerca să le fur din existenŃa Dumneavoastră, în această pagină a programului "Antena Bucureştilor". MulŃumesc, doamnă S., Dumneavoastră şi tuturor celorlalŃi, care, fără să ne fi văzut vreodată la faŃă, ne oferim, poate, reciproc, sentimentul - pentru mine, devenit chiar o realitate - că nu suntem singuri în furtună, ci împreună, oameni obişnuiŃi - nici la dreapta, nici la stânga, nici măcar la centru, ci intotodeauna la mijloc. Pentru mine, această solidaritate nevăzută, dar sensibilă ca un suflet uriaş, reprezintă cea mai nobilă răsplată pentru eforturile mele de gazetar profesionist, şi orice altă glorie arăta pur şi simplu ridicolă alături de această mulŃumire - şi responsabilitate, în egală măsură. Vă mulŃumesc, deci, într-un an şi mai bine de "Antenă" bucureşteană şi editoriale, iar acum voi încerca să reiau într-un spaŃiu şi mai concentrat, exerciŃiul uzual, pe care l-aş numi "de analiză, prevenŃie şi alinare sufletească".

34

Pe scurt, din informaŃiile care curg zilnic şi neostoit: ne aşteaptă o primăvară nouă pe vechile dureri - spunea un poet depresiv - şi o lungă vară fierbinte - cum spunea un serial oarecum semănătorist, aproape bucolic. Preşedintele Ńării prelungeşte un suspans politic referitor la candidatură sa în viitoarele alegeri - dar greu de crezut că va rezista presiunilor populare - ca să le numim aşa - ce îl împing spre un al doilea mandat. Parlamentul României prelungeşte un alt suspans politic referitor la data alegerilor, Camera DeputaŃilor descoperind probleme arzătoare precum "dividentele proprietarilor agricoli în lipsă de drept" şi amână încă dezbaterea legii electorale. Noul termen care se profilează pentru data alegerilor ar fi deja luna iulie - dar, cineva, acolo sus, pare a şti că toamna se numără bobocii, şi mai ştie că nu e sănătos să votezi pe căldura mare. Guvernul de la Bucureşti trăieşte, la rândul său, mai multe suspans-uri politice, economice şi financiare: incertitudinea duratei mandatului şi, în consecinŃă, indecizia angajării unor contracte şi credite externe (conform declaraŃiilor oficiale) nerăbdarea - tot o formă de suspans - în aşteptarea unei noi tranşe a împrumutului promis de Grupul celor 24 - cea abia sosită se dovedeşte insuficientă faŃă de estimările şi alocările iniŃiale; ar mai fi suspans-ul reacŃiilor populaŃiei la proxima (şi iminenta) reducere a subvenŃiilor cu 25% (nimeni nu ştie prea bine din ce să scadă acest procent şi nici la ce să-l adune pentru a calcula mărimea compensaŃiilor corespunzătoare şi reparatorii). Nebuloasa provine (conform unei încercate înŃelepciuni) de acolo unde socoteală de acasă nu se potriveşte cu cea din târg şi nici - versiune adaptată - cu socoteala făcută de sindicate. Mai avem, apoi, suspans-ul Serviciului Român de InformaŃii, aflat la o cotitură în frageda sa existenŃă, probabil suspans-ul cel mai greu de pătruns, căci explicaŃiile sibilinice ale directorului instituŃiei lămuresc cu precizie un singur lucru: SRI-ul reprezintă, totuşi, un punct cheie în înŃelegerea evoluŃiilor politice actuale, placa turnantă a prea multor interese, semn că societatea civilă românească este încă foarte departe de aşi fi rezolvat problemele de fond ale tranziŃiei spre civilitate şi încredere. Rezumând acest sinopsis al perspectivelor pe termen scurt şi mediu: o democraŃie înconjurată de prea multe suspans-uri riscă să nu se mai numească "fragilă", ci "bolnăvicioasă" de-a dreptul. Trebuie măturaŃi păianjenii, făcut lumină - fără grabă, desigur, dar cu metodă şi curaj. 17 aprilie 1992, "Antena Bucureştilor"

DESCOPERITORI ŞI DESCOPERIłI Dacă şi la Sevilla plouă cenuşiu precum în Bucuresti-ul nostru pseudo-primavaratec, probabil că inaugurarea celei mai mari expoziŃii mondiale din toate timpurile va fi în suferinŃă - ceea ce noi, bucureştenii cei atât de plouaŃi şi atât de departe de fastul şi bucuria spaniolă şi europeană, nu le-o dorim, fireşte. Chiar dacă atât de departe de această inaugurare cu artificii, chiar dacă noi, bucureştenii, stăm cu gândul la viitorul preŃ al pâinii şi la viitoarea tranşă de dolari

35

împrumutaŃi nouă, prin bunăvoinŃă, de lumea bogată, întru susŃinerea tranziŃiei, nu putem să nu participăm şi noi, suflete generoase, la sărbătoarea mondială cu capitala la Sevilla, mai exact: într-o insulă cât o lume. Să ne ducem, aşadar, cu gândul la marea aventură a cunoaşterii, la marile descoperiri cărora le este dedicată expoziŃia universală. Să ne întoarcem cu gândul la cele caravelerindunele care au reuşit să dezvăluie lumii europene, acum o jumătate de mileniu, Ńinutul fabulos al Americilor. Unii critici tendenŃioşi îşi amintesc şi părŃile mai umbroase ale acestei descoperiri: de pildă, secretomania conducătorilor expediŃiei, care Ńineau două jurnale de bord (!), unul oficial, în care marinarii erau informaŃi că e bine, că drumul decurge conform previziunilor; şi al doilea jurnal, secret, în care erau notate adevărurile unei călătorii în necunoscut, despre care nimeni nu ştia unde şi când îşi va afla limanul salvator. Cam ca la Bucureşti, în tranziŃie... Dar la 12 octombrie 1452, o voce de pe caravela numită "Pinta" a strigat fericită "Pământ!" - şi toate necazurile de până atunci au fost uitate. ...Au început altele, care i-au făcut pe unii observatori maliŃioşi să vorbească despre "destinul post-columbian al Americii" ca despre un "dezastru pe toată linia"! Cineva nota discursul unui şef de trib amerindian - Iosef, şeful "Nasurilor Străpunse" - la exact 400 de ani după ce marele navigator Columb pusese piciorul pe pământul aparent virgin al Americii; ce spunea "sălbaticul", civilizat de-atunci încoace fără ostenire de către europeni? "Pământul a fost creat cu ajutorul Soarelui şi el trebuie lăsat aşa cum a fost. łară a fost făcută fără linii de demarcaŃie şi nu e în puterea omului să o fărâmiŃeze. Pământul şi cu mine suntem din acelaşi spirit. Măsura Pământului şi măsura trupului nostru sunt aceleaşi. SpuneŃi-ne, dacă îndrăzniŃi, că aŃi fost trimişi de Puterea Creatoare pentru a ne vorbi" - rostea şeful de trib, descendent al acelor oameni respectuoşi faŃă de "spaŃiul american" pre-columbian, spaŃiul unei civilizaŃii străvechi, născute, probabil, prin anul 40.000 înainte de Christos. Un asemenea discurs sună a DeclaraŃie Universală a Drepturilor Omului şi nu poŃi să te opreşti a medita asupra faptului că o descoperire luminează de fapt două chipuri: şi al descoperitorului, dar şi pe cel al descoperitului. Marea aventură a cunoaşterii pe care o aniversăm şi noi, bucureştenii cam plouaŃi, alături de o Europă şi o lume în fast, marea aventură a cunoaşterii este un drum cu două sensuri. Sensul unic este doar drumul imperiilor, drumul cuceririlor prin puterea săbiilor sau a banilor murdari şi spălaŃi pe pământuri virgine; nu este bucuria luminată a cunoaşterii. A învăŃa să înveŃi de la aproapele tău şi din fiecare minune a lumii redescoperite în fiecare zi, de fiecare nou-născut şi fiecare nouă generaŃie - cam aşa ar putea suna adevărată lecŃie (de altfel ratată!) a marilor descoperiri pe care le vom aniversa o jumătate de an, cât pentru o jumătate de mileniu. 20 aprilie 1992, "Antena Bucureştilor"

36

ROMÂNIA ÎN NOUA CASĂ EUROPEANĂ Fără îndoială că vizita la Bucureşti a domnului Hans Dietrich Genscher, vicecancelar şi ministru de externe al Germaniei, nu a adus numai ratificarea unui important "Tratat de prietenie şi cooperare", dar şi un semnal pozitiv din partea ComunităŃii Europene privind statutul actual şi de perspectivă al relaŃiilor României cu această Comunitate. (...) Spunea ieri ministrul de externe german: "Noua Europă va fi o Europă a regiunilor, şi atât Germania cât şi România aparŃin regiunii Dunării, care are o importanŃă deosebită pentru viitor(...)." Cât de importantă este regiunea Dunării pentru viitorul Europei o indică şi mulŃimea de studii istorice şi politice care au înflorit în ultimii ani şi care propun modele europene extrem de variate, unele ingenioase de-a dreptul - poate pe masura provocării extraordinare pe care sfârşitul războiului rece a aruncat-o minŃilor dezbarate brusc de orice inhibiŃii. Pentru că sărăcia noastră actuală face ca multe dintre aceste proiecte de arhitectură europeană să nu ajungă a fi cunoscute în chiar termenii lor de către publicul nostru, găsesc potrivit prilejul pentru a conspecta câteva dintre aceste proiecte - măcar în această formă. E bine de ştiut, veŃi constata. Jean Beranger, de pildă, într-un voluminos studiu: "Istoria Imperiului Habsburgilor", publicat la Fayard în 1990, după ce apreciază ca o eroare creearea de către Antantă a unei multitudini de state naŃionale drept pavăză în faŃa riscului unei Europe Centrale sub control german dar şi "cordon sanitar" în faŃa bolşevismului - aşa au rezultat Cehoslovacia şi Yugoslavia -, autorul trage concluzia că "Europa danubiană nu poate fi organizată decât prin patru combinaŃii posibile, dacă admitem faptul că e compusă doar din câteva state cu adevărat naŃionale: Polonia, Ungaria, CroaŃia, Serbia, România şi Transilvania"(!!!). Cam în acelaşi spirit, Francois Fejto, în "Requiem pentru un imperiu defunct", apărută la Paris în 1988, consideră că disoluŃia imperiului Austro-Ungar nu se explică doar prin chestiunea naŃionalităŃilor subjugate, ci a rezultat dintr-o "veritabilă maşinaŃiune istorică inspirată de animozităŃi anti-habsburgice." Un alt proiect pentru noi, europenii dunăreni, ar fi cel gândit de istoricul Pierre Behar în lucrările: "De la primul la cel de-al treilea Reich - permanenŃa unei naŃiuni, renaşterea unui stat", publicată la editura Desjonqueres, 1990, şi "Austro-Ungaria, o idee de viitor. Permanenta geo-politica în Europa Centrală şi Balcanică" - la aceaşi editură, 1991. "Austro-Ungaria ar fi putut supravieŃui bine mersi, dacă în loc a se bizui pe 'dreptul de stat', s-ar fi fondat pe 'drept national'; dacă spaŃiul geografic al Bohemiei ar fi fost revalorizat într-un fel de 'trialism' şi dacă o 'Slavie de Sud' ar fi fost creată." Drept care, autorul preconizează un "complex danubian" fondat pe o astfel de Austro-Ungarie, un pact balcanic incluzând Yugoslavia, România, Bulgaria, dar şi Grecia, Albania şi Turcia; în plus, o "federaŃie baltică", strângând łările Baltice şi Finlanda." (...) Aceste planuri sunt constituite la concurenŃa a două structuri majore: "Mittel Europa" şi "Zentrall Europa", asupra "spaŃiului danubian" (şi implicit, după cum rezultă, asupra a ceea ce demodat numeam Europa de Est). O etapă intermediară pentru "Europa de la Atlantic la Urali"? Nici unul dintre autorii citaŃi aici nu face asemenea referiri. Oarecum în contra acestor planuri nonşalante, mai există conceptul de "Arhitectură Europeană" în forma propusă de înŃelegeri şi acorduri europene; forme mai curând de

37

practică politică şi mai puŃin marcate de înclinaŃii teoretice atât de fantast-paseistice. O arhitectură având ca schiŃă de proiect realităŃile geo-politice actuale şi aspiraŃii naŃionale prezente. Pilonii acestei construcŃii sunt principalele instituŃii europene: ConferinŃă pentru Securitate şi Cooperare în Europa, Consiliul Europei, Comunitatea Economică Europeană, Uniunea Europei Occidentale şi, într-o bună măsură, chiar şi AlianŃa Nord Atlantică. Aceste instituŃii şi-au asumat datoria stabilităŃii politice pe continent şi înfăptuirea unei noi Europe, a înŃelegerii şi cooperării. "O asemenea Europă - mai spunea ieri, la Bucureşti, ministrul de externe german - nar fi fost completă fără România şi de aceea noi ne pronunŃăm cu tărie cu România să-şi găsească locul în comunitatea democraŃiilor europene; din acelaşi motiv, ne pronunŃăm pentru iniŃierea negocierilor unui tratat de asociere cu CEE, cu perspectiva că România să devină membru cu drepturi depline al ComunităŃii Europene." Să tragem bune nădejdi. 22 aprilie 1992, "Antena Bucureştilor"

ÎN SPATELE PREłURILOR Cum toată lumea - absolut toată lumea - stă astăzi cu ochii la preŃuri<*>, -------------------------------<*> La 1 mai 1992 a intrat în vigoare cea de-a doua etapă de "liberalizare a preŃurilor" (retragerea subvenŃiilor de stat). gândesc că cineva ar trebui să privească şi în spatele preŃurilor, acolo unde altcineva, profitând de concentrarea generală, ar putea dosi şi dospi gânduri necurate. Ce se află în spatele preŃurilor? În primul, lucruri pe care le pot cumpăra banii. Aceaşi pâine - uneori mai albă, alteori mai acră, acelaşi salam, mai apos uneori, mai greŃos alteori, acelaşi lapte - mai gros sau mai prăfos. Nici mai bune, nici mai gustoase aceleaşi dintotdeauna - doar că ceva mai răspândite, în cantităŃi ceva mai îndestulătoare. Acest "ceva" suplimentar în cantitate a fost adus în mijlocul nostru de oarece liberalizări în general, şi în particular de liberalizarea importurilor -, de apariŃia unei minime pieŃe concurenŃiale, de scumpirile anterioare. Rostul acestor noi scumpiri (prin retragerea parŃială a subvenŃiilor de stat) ar fi tocmai albirea şi îndulcirea pâini, o culoare mai trandafirie - semn de sănătate - pentru salam şi "fanii" săi (cei care au supravieŃuit!), un plus de consistenŃă pentru lapte. Un proces economic foarte complicat, care ar fi de presupus să adauge nu numai cantitate, dar şi calitate. Să cureŃe un pic de impurităŃi toate cele pe care banii le pot cumpăra şi de care trupul, ba chiar şi fantezia noastră au vitală nevoie. Aşa cum politica economică a ultimelor şase luni a reuşit să creeze o minimă piaŃă de mărfuri (veŃi recunoaşte că alimentarele nu mai arăta ca dezolantele peisaje lunare), tot aşa, retragerea subvenŃiilor, în aceaşi logică economică, ar trebui să lucreze pozitiv asupra calităŃii acestei pieŃe.

38

Ce se mai află însă, în spatele preŃurilor, în afară de lucruri pe care banii le pot cumpăra? Oameni. Şi ei pot fi cumpăraŃi cu bani - sau de bani; adică, mânaŃi de cupiditate, voracitate, rapacitate. Profitorii. Cei care au profitat de lipsuri, de mizerie, şi s-au îngrăşat în dosul tejghelelor de alimentară, dosind şi furând, iar astăzi umflând preŃurile cu salarii nejustificate nici de muncă sau calificarea lor, nici de valoarea lor socială raportată. Retragerea subvenŃiilor ar fi de presupus să-i cureŃe pe aceşti mărunŃi, dar mulŃi şi foarte graşi profitori, prin sufocare. O ipoteză de lucru. O dublă curăŃenie economică, printr-un mecanism economic - verificat, după război, de Ńările Occidentului, aflate, atunci, cam în situaŃia noastră actuală, luptând adică, să refacă un mecanism de piaŃă curat, din lipsuri, foamete, inflaŃie. Alt gen de profitori aflaŃi în spatele preŃurilor: acei oameni politici care vor încerca să câştige avantaje prin populism, care vor încerca, în contextul unor certe tulburări sociale inevitabile, să readucă imaginea unei lumi la preŃ scăzut şi sub control înalt. Cei care vor încerca să trezească nostalgii populare pentru o lume în care toŃi aveam de toate şi de fapt mai nimic, o lume care a dat faliment istoric, dar care astăzi, în greutăŃi, poate arăta ca o dulce fată morgana, deşi stafie în toată regula. Deasemenea în spatele preŃurilor, se mai află şi oameni normali, cu nevoi normale, cu judecată normală, normalitatea bunului simŃ - cei care, în limitele normalităŃii, nici nu ar trebui, conform calculelor, să fie cu adevărat afectaŃi de retragerea subvenŃiilor. Oameni care nu ar trebui să fie înghiŃiŃi nici de preŃuri, nici de lucrurile pe care banii le pot cumpăra, nici de profitori, de orice soi ar fi ei. Iar experienŃa de până acum a lumii dovedeşte că lucruri, bani şi profitori trec, rămân oameni şi suflete pe care banii nu le pot cumpăra. Chiar basm să fie, basmele sunt prima lecŃie pe care o primim în viaŃă. 1 mai 1992, "Antena Bucureştilor"

VÂRSTA A TREIA ŞI ULEIUL

Cine s-a sculat astăzi de cu zorii întunecaŃi ai zilei a aflat că, printre alte aniversări, tot astăzi, şi virsta a treia suflă într-un tort preparat de UNESCO. Numărul de lumânărele de pe tort variază: unii încep virsta a treia de mici - aşa că e greu de stabilit, în realitate, o definiŃie atotcuprinzătoare. Pensionării - o categorie umană? de vârstă? O lume? (Aşadar:) Pensionarii sunt, în patria noastră, cei care luau mult ulei de floarea soarelui sau soia, înainte de a fi raŃionalizat, înainte de a fi liberalizat. Unii au fost prinşi, alŃii nu. Cei care nu au fost prinşi, vă spun eu că şi zahăr au avut dosit, foarte mult. Dacă eu - om al muncii

39

- mai am o pungă din raŃia de dinainte de '89, dar-mi-te ei. (Hm! Simt că ceva îmi scapă - definiŃia nu mă mulŃumeşte pe de-a întregul. Să mai încerc) Pensionarii sunt, în patria noastră, oamenii cu cei mai puŃini bani, pentru că şi nevoile lor sunt mai scăzute. Mănâncă mai puŃin decât un om activ, au nevoi calorice mai reduse, depun un efort mai mic raportat la numărul de ore în mişcare, îl vor pe rege înapoi... ( Nu - am încurcat borcanele. Nu toŃi pensionarii îl vor pe rege: unii îl vor pe Ceauşescu înapoi. Mă rog - vor ceva înapoi. Anii - banii - tot felul de dorinŃi stranii.) ...Dar dacă au nevoi calorice mai puŃine, de ce cumpărau atâta ulei? Şi zahăr? (Nu, nici aşa nu merge. Sunt pe o pistă greşită. Să încerc altfel) Pensionării - cu limită de vârstă şi vechime completă sau cu limită de vârstă şi vechime incompletă - sunt, în patria noastră, persoane care nu vor să înŃeleagă ce-i mai bun în viaŃă. Persoane care nu vor să priceapă că au scăpat de orice obligaŃie faŃă de statul la care au muncit ca nişte robi, toată viaŃa, şi, în general, de pomană. Că nu mai trebuie să se scoale de cu zori întunecaŃi, să semneze condica, să zâmbească unor persoane nesuferite, numite, în popor, "şefi", să cedeze locul, în autobuz, persoanelor cu femei în braŃe, să plătească la sindicat, şi impozite, şi pentru ziua colegilor, şi pentru pomul de iarnă al întreprinderii, şi pentru şomaj, şi pentru pensie, şi pentru confort parlamentar, şi câte altele. Nu mai au de plătit decât întreŃinerea, lumina, telefonul, salubritatea, apa, gazul sau lemnele, abonamentul RTV, abonamentul RATB, medicamente, un ziar, două, pâinea, uleiul... (Na, că tot la ulei am ajuns. Pe unde aş lua-o, dau peste această relaŃie durabilă: pensionari-ulei. Cred că voi abandonă încercarea de a ocoli cu eleganŃă şi va trebui să accept adevărul:) Pensionarii sunt, în patria noastră, cei a căror preocupare esenŃiala este uleiul. Comestibil. Altceva, nu vor să ştie. Habar n-au că pe lumea asta, viaŃa a arătat şi roz, ca în alte părŃi, alŃii abia aşteaptă să se pensioneze ca să înceapă să călătorească cu adevărat, în tururi ale lumii, că se retrag la căsuŃa de la Ńară să-şi cultive mica grădină, sau trec în politică, pentru că tot au prea mult timp liber. Că încep să-şi facă planuri - da, planuri de viitor. Unii se (re)căsătoresc, alŃii îşi înnoiesc complet garderoba, trec - de bunăvoie ! - pe regimuri alimentare raŃionale că nu cumva să se îngraşe şi să devină dizgraŃioşi, fac jogging, devin activişti pe tărâm social - unii chiar se apucă de o nouă facultate. Sau îşi scriu memoriile, lansându-se în literatură. Său intră serios în afaceri. "InvestiŃii, Comunicare, Dezvoltare" - de pildă. Mai merg, spre altă pildă, la concerte. Şi serate. La băi. Nu aşteaptă terorizaŃi poştaşul în ziua de pensie: poştaşul care sună o singură dată, şi scurt, după aceea o zbugheste şi gata, pensia la poştă - dacă o depune imediat, dacă nu, răŃoială funcŃionarei obraznice, "veniŃi mâine!" sau "vino mâine, cucuoană!", adică, la colŃ, în genunchi - ştiŃi, uleiul "se bagă", la români. Nu e de vină guvernul (Văcăroiu - n.a.). Nici "guvernările anterioare". Nici Ceauşescu. Ci Istoria, doamnelor şi domnilor. Căderea în barbarie. Vă rog eu frumos: luaŃi-vă gândul de la ulei - încercaŃi vegatale, grătare cu apă, tigăi de teflon, eugenii -, ducă-se pe pustii cu uleiul lor.

40

Pensionarii sunt(eŃi) nişte persoane care trebuie să-şi recucerească demnitatea de fiinŃe umane, în patria noastră. Nu o aşteptaŃi nici de la guvern, nici de la parlament, nici de la preşedinte. Ei au probleme complexe. Demnitatea e un lucru simplu. Pentru început, refuzaŃi să mai căutaŃi ulei. Şi scrieti-mi. SpuneŃi-mi mie ce vă doare. Să fiŃi sănătoşi. 1 octombrie 1993, "Antena Bucureştilor"

PROMISIUNEA LINIŞTII ŞI A FRUMUSEłII ÎN CLIPE DE CUMINTE RĂGAZ CITADIN Ei - am trecut şi de această mică vacanŃă (1-3 mai); nu mai ştiu prea exact ce-am sărbătorit, de fapt? Ziua internaŃională a "celor ce muncesc"? Sărbătoarea Armindenilor? O zi sfântă din calendarul ortodox? Oricum, e limpede că nu ne trebuie prea mult, aici, la porŃile Orientului - şi gata vacanŃă plătită, oricât de scurtă; dulce e vacanŃa, şi zâmbitoare la chip, precum fetele cu părul rasfirat de vântul primăverii, cele din toate alegorile bucolice, tipărite şi ilustrate atât de candid prin almanahurile începutului de veac bucureştean - inclusiv în "Moftul Român", piesă de rezistenŃă a memoriei noastre necolectivizate. Ei - şi în vacanŃă, bucureşteanul mai ciocneşte un pahar, se mai plimbă niŃel prin oraşul său, când răsfăŃat de razele dulci ale soarelui, când chinuit de adumbriri ameninŃătoare, de-Ńi vine să gândeşti că Dumnezeu a uitat şi oraşul şi românul din el. Am auzit în această ultimă vacanŃă mică dinaintea marilor vacanŃe - am auzit un român devenit de 30 de ani american, că nu mai recunoaşte nimic din Bucuresti-ul pe care l-a părăsit cu mai bine de un sfert de secol în urmă. "Totul s-a schimbat - nu mai recunosc nimic din ce-am lăsat" - zice amicul nostru româno-american. Şi cum în vacanŃă conversaŃiile capătă foarte repede un caracter filosofic şi generalizant, mai zice românul nostru de la New York: "Românul a devenit aşa şi pe dincolo." Răspunde un convorbitor, în replică: "Da, dar uite ce s-a întâmplat la Los Angeles, dea luat foc toată America, şi sparg, şi omoară, şi se împuşcă." "Da - răspunde new yorkezul naturalizat -, dar acolo, când izbucneşte ceva de acest fel, are o motivaŃie serioasă, măcar ştii de ce se întâmplă, cunoşti cauzele şi poŃi spera în soluŃii; pe când aici, la Bucureşti, văd lucruri rele care izvorăsc fără nici un motiv, nu ştii de la ce se trag şi nu ştii ce-i de făcut. EducaŃia - încheie amicul din tulburatul New York -, educaŃia şi bunul simŃ sunt în mare suferinŃă după toŃi anii aceştia. Oamenii sunt răi, toŃi aleargă să se îmbogăŃească peste noapte, fără să muncească - fură, mint, se îmbrâncesc; nu mai recunosc nimic în Bucureşti şi nu ştiu cât va dura până când românul va fi iarăşi cum a fost" - a încheiat prietenul nostru, bucureştean altadat', om ajuns la înŃelepciunea penultimei înŃelepciuni. Dar cum erau Bucuresti-ul şi românul de altădată? - am părăsit eu gânditor conversaŃia de vacanŃă la care am fost spectator fără voie. Dacă citesc "Moftul Român", aflu că românul din Bucureşti nu era prea bine nici acum un veac, chinuit de multe boli ale

41

secolului: răutate, superficialitate, fudulie. Îmi mai cad ochii amintirilor pe o remarcă a unui gazetar anglo-saxon, datată dinaintea celui de al doilea doilea război, atunci când am fi tentaŃi să credem că a fost raiul pe pământul acestei Ńări: "'Mania' înseamnă nebunie zice anglo-saxonul -, 'cleptomania' înseamnă nebunia de a fura, 'România' înseamnă nebunia de a fura, extinsă la o întreagă naŃiune." Tristă remarcă! şi nedreaptă, rostită în gura mare, adică într-o lucrare de mari proporŃii şi circulaŃie europeană. Nimeni nu a răspuns prea energic unor asemenea tulburări ale imaginii despre români, crescute ici şi colo, când şi când, prin lumea bună. Nimeni nu a făcut vreodată îndeajuns pentru ca marii poeŃi ai României să ajungă în sufletele lumii. Pentru că marii scriitori şi gânditori români să intre în conştiinŃa lumii şi să înfăŃoşeze astfel, dacă nu "adevăratul chip al românului" (cum ne place să mai spunem), măcar o alternativă la mizeriile despre români, care circulă purtate de câte o limbă sau alta, cu o mai largă circulaŃie decât cea de care se bucură a noastră. A fost nevoie, mai întotdeauna, ca români de excepŃie să părăsească Bucuresti-ul şi limba română, pentru a face cu adevărat cunoscut chipul cel bun al românului; mă gândesc numai la un Mircea Eliade, un Cioran, un Coandă, dar câŃi mai sunt dintre cei care au devenit glorii ale altor limbi şi altor popoare, ce şi i-au însuşit ca bunuri naŃionale, uitând foarte repede şi provenienŃa lor şi faptul că sunt o fată adevărată şi profundă a românului. Cum erau acum treizeci de ani Bucureştii şi bucureştenii? Dar şi la Los Angeles, după San Francisco, tinerii cântau atunci "puneŃi flori în părul vostru" şi se plimbau alene pe nişte străzi cuminŃi - cu treizeci de ani în urmă. Mai curând e adevărat că românul la Bucureşti, ca şi americanul la Los Angeles sau New York, toŃi am trăit şi trăim tulburarea sfârşitului de veac şi toate neliniştile pe care le poartă în pântec pentru viitorul, încă nenăscut, mileniu. Iar cine a privit mai cu atenŃie Bucuresti-ul în aceste zile de scurtă sărbătoare a simŃit, fără îndoială, şi liniştea de altadat', şi cumpătarea din toate vremurile a românului, şi înŃelepciunea pe care speranŃă atât de omenească o iradiază chiar în cele mai grele timpuri de răstrişte. Cine a privit cu atenŃie - cu adevărata atenŃie - Bucuresti-ul în aceste zile cu vânt moderat de primăvară a simŃit poate, sub coroanele teilor umbroşi la un pas de rod, a simŃit cu siguranŃă, fie şi doar pentru o clipă, liniştea şi frumuseŃea de altadat', ca o promisiune pe care ne-o facem nouă înşine, în clipele noastre de cuminte răgaz citadin. 4 mai 1992, "Antena Bucureştilor"

CONSILIUL EUROPEI: UN VOT DE NEÎNCREDERE PENTRU ROMÂNIA România nu a fost încă acceptată în Consilliul Europei. Această ştire, care plutea în aer de aproape două săptămâni, stârneşte o adâncă mâhnire în sufletele tuturor românilor

42

preocupaŃi de soarta Ńării. Chiar dacă această nouă amânare nu implică urmări politice sau economice concrete şi nu reprezintă o sancŃiune directă, înseamnă, totuşi, un vot de neîncredere pentru evoluŃia politică a României din ultimii doi ani, şi o descurajare morală pe care o vom resimŃi toŃi românii - în relaŃiile noastre cu lumea înconjurătoare. Acest vot de neîncredere are mai multe explicaŃii posibile. Trebuie acceptat faptul că instabilitatea şi lentoarea evoluŃiilor spre democraŃie a vieŃii politice interne nu au pledat în favoarea României. OscilaŃiile şi reflexele politice rigide sau spăimoase, manifeste, nu de puŃine ori, în aceşti doi ani, au creat o imagine confuză asupra opŃiunilor României post-revoluŃionare. În egală măsură, tulburarea imaginii României a fost accentuată de conflicte politice interne absurde şi de încălcării grosolane ale practicilor democratice - mă gândesc în primul rând la intervenŃiile mineresti şi la lipsa totală de acŃiune a justiŃiei pentru pedepsirea tuturor vinovăŃiilor; asemenea întâmplări şi atitudini trebuie socotite principale răspunzătoare pentru întunecarea imaginii României, iar nu lobby-ul străin, activ şi puternic, ce-i drept, cu alte interese decât cele româneşti - înŃelegând prin "român", toŃi cei născuŃi pe acest pământ, indiferent de limba-matca ce i-a zămislit, legaŃi de această geografie prin fire sufleteşti şi spirituale. Fără a nega rolul acestui lobby străin şi neprielnic românilor, trebuie păstrată totuşi o ordine raŃională a factorilor de corodare a prestigiului acestei Ńări. Altfel spus, dincolo de "imagine" - mai greu cântăreşte în judecata europeană "realitatea": neclaritatea opŃiunilor fundamentale pentru destinul viitor al României. JumătăŃile de măsură din politică, din economie şi în procesul de structurare a statului de drept se răzbună - din păcate, nu numai pe cei care le practică, dar asupra tuturor românilor. Pe de altă parte, nu trebuie uitat că forul european al parlamentelor acestui continent, încă divizat în fapt, nu s-a mulŃumit numai cu condiŃiile pe care procesul de tranziŃie spre democraŃie le impune ca examen de admitere obligatoriu. În subtext, forul parlamentar inter-european aşteaptă o echilibrare a vectorilor politici prin întărirea dreptei politice aşa cum s-a întâmplat până acum în Cehoslovacia, Polonia, Ungaria, chiar şi în Bulagria , dreapta politică fiind cumva o opŃiune politică tradiŃională a Occidentului, forŃa fundamentală în acŃiunea de dislocare a comunismului pe tot parcursul războiului rece chiar dacă nu singura, în mod cert, cea mai eficientă. Dacă în România, dreaptă nu a reuşit încă să echilibreze eşichierul politic - o posibilă garanŃie pentru partenerii noştri politici din Occident, că sistemul totalitar nu are cale de întoarcere în România -, această slăbiciune politică are suficiente explicaŃii socio-psihologice, după 45 de ani fără alternativă pentru electorat. La fel nu trebuie uitat - nici aici la marginea de est a continentului, nici în miezul sau - că România a rămas fără alternativă 45 de ani şi din cauza unor actini interne, şi din cauza agresivităŃii imperiului sovietic, dar şi pentru că a fost uitată în afara Europei de chiar Occidentul atât de sever şi circumspect cu noi, astăzi. Să ne amintim astăzi, când suspiciunea Consiliului Europei planează peste amărăciunea noastră, să ne amintim, şi unii, şi ceilalŃi, că România a însemnat, politic, prin admirabilul om de stat Nicolae Titulescu, un fondator al primei instituŃii politice cu adevărat pan-europene: Societatea NaŃiunilor, locul unde s-au conturat, de altfel, structurile instituŃionale ce guvernează astăzi speranŃele pozitive ale întregului mapamond şi poartă numele atât de grav şi răsunător de "NaŃiunile Unite".

43

Să nu uităm că tot în istoria foarte recentă, România a însemnat, din perspectivă strategică, pavaza Occidentului şi placa turnantă care a grăbit, dacă nu cumva chiar a decis soarta celui de-al doilea Mare Război în favoarea civilizaŃiei. Să nu uităm - chiar descumpăniŃi de actuala neîncredere a Consilului Europei - că România a contribuit esenŃial, prin gânditorii săi, la modelarea spiritului european modern; şi nici o componentă politică nu justifică - nu poate justifică - în fapt, izolarea morală şi spirituală a României în afara graniŃelor unei Europe care are, în acest spaŃiu, un continuator important al latinităŃii, al raŃionalismului şi luminilor europene, al spiritului clasic, echilibrat şi armonios, care, pentru multe popoare Occidentale, rămâne doar o aspiraŃie rareori împlinită. Poporul român nu a plecat nicăieri în aceşti 45 de ani - este acelaşi; mai slăbit, mai obosit, mai chinuit, mai derutat, infinit mai sărac în posibilităŃi materiale, dar îmbogăŃit de suferinta tragică la care a fost supus de mai-mari puteri şi de de nepăsarea lor, atât amar de vreme. Votul de neîncredere exprimat încă în Consiliul Europei nu este, poate, o nouă suferinŃă - dar sigur, o nouă amărăciune şi o nouă nedreptate. 8 mai 1992, "Antena Bucureştilor"

DESPRE ANIVERSĂRI, BUCURIA ŞI TEROAREA LOR ŞI DESPRE DISCERNĂMÂNTUL ACESTUI POPOR ÎN TOATE VREMURILE Ei, domnişoară A., ce mai aniversăm astăzi? 8 mai îl sărim sub tăcere de doi ani încoace, 9 mai a rămas la preŃ, a reapărut, într-un calendar neoficial, şi 10 mai - pe 11 mai, nu avem nimic? Personal, nu mă simt de loc frustrat, deoarece ani de zile am fost terorizat de prea multele aniversări care îngheŃau - la comandă - toată suflarea, mobilizau activişti în organizare, control şi îndrumare, şi totul se încheia în cuvântări "de o excepŃională valoare teoretică şi practică" sau în bere şi mititei sub privirile complice ale miliŃienilor şi steagurilor de paradă. Aniversările sunt un lucru extrem de plăcut - în familie, în cercuri restrânse şi decente de prieteni. Când depăşesc aceste dimensiuni, capătă, în cele mai multe cazuri, dimensiuni politice. Şi politică fără culoare - care va să zică nu se poate. Dar sărbătorile religioase? Dar comemorările poeŃilor, gânditorilor, tuturor minŃilor luminate ale unui popor? Dar faptele cu rezonanŃă majoră în istoria unei naŃiuni? - s-ar putea replică imediat - toate aceste componente ale memoriei colective trebuie uitate, demolate iarăşi, din cauza intoxicaŃiei anterioare cu false sărbători? Fără îndoială că nu trebuie uitat nimic - răspunde înŃelepciunea. Toată problema este a şti să păstrezi aceste sipete preŃioase ale sufletului naŃional departe de politicianism. Departe de ambiŃii politice. Departe de jocuri politice ascunse. Mai ales în această Ńară,

44

care a pierdut antrenamentul adevăratei acŃiuni politice şi în care se dezvoltă, ca o uriaşă defulare naŃională, joacă politică sau luptă pentru putere sub măşti de carnaval politic ambele "danŃuri de soŃietate" fiind forme ale iresponsabilităŃii politice. Toate aniversările cu rang colectiv şi public sunt bune şi frumoase dacă reuşesc să strângă sufletul naŃional, şi să-l întărească. Aniversările sunt un prilej de bucurie şi încredere. Aniversările sunt trup şi suflet din trupul şi sufletul idei de libertate. Libertatea cuvântului, libertatea de gândire, libertatea expresiei, libertatea individului, libertatea colectivităŃii. Există libertatea de a aniversa - şi există libertatea de a păstra tăcerea în timp ce alŃii aniversează. Există libertatea de a nu te simŃi împovărat sau ameninŃat de bucuria celui de lângă tine - ca şi datoria de a nu adumbri, cu bucuria ta, sufletul celui de lângă tine. Şi cred că înŃelepciunea românului din toate vremurile construieşte această balanŃă a dreptei judecăŃi. Iar toŃi cei care aniversează sau se simt ameninŃaŃi de aniversări nu ar trebui să uite discernământul care nu a părăsit acest popor nici chiar în cele mai tulburi vremi. Acest popor ştie să-şi aleagă singur, prin înŃeleaptă hotărâre, bucuriile şi aniversările. ExperienŃa ultimilor 50 de ani rămâne mărturie că acestui popor nu i se poate impune nimic, în fapt, prin forŃă, nici din afară nici dinlăuntrul sau. Nu m-aş teme nici de aniversări, nici de confruntarea cu istoria noastră. Numai noi între noi ne putem distruge; doar de noi să ne temem şi de darurile care ne lipsesc - pentru că nu ni le mai facem la adevăratele aniversări. 11 mai 1992, "Antena Bucureştilor"

EUGEN LOVINESCU SUB ZODIA EUROPENITĂłII IMPERTURBABILE

Astăzi, 16 iulie, oameni legaŃi de cărŃi şi de destinul literelor româneşti comemorează 50 de ani de la trecerea în nefiinŃă a unui mare critic literar, Eugen Lovinescu. Cel mai important apărător al ideilor de autonomie a esteticului şi cel mai fundamentat susŃinător interbelic al ideii de sincronism european, în definirea şi înŃelegerea continuităŃii culturii naŃionale române. Ambele teze au devenit un stindard al libertăŃii de gândire pentru toŃi intelectualii vremii. Ideea autonomiei esteticului s-a aflat în înfruntare cu ideile socializante, cele care au citit în literatură un produs exclusiv al împrejurărilor particular materiale, o conexiune directă la social: "tendinŃa, sângele cald şi viu" al literaturii, celebra formulă a lui Dobrogeanu-Gherea, de inspiraŃie direct marxistă, cu care polemizase răsunător încă Titu Maiorescu, şi care a găsit atâtea ecouri aberante, până chiar la urmaşii foarte târzii, postbelici, cei care au pus bazele "realismului socialist".

45

Cealaltă teză importantă a operei lui Eugen Lovinescu - a sincroniei - a făcut posibile noi înŃelesuri asupra culturii române, privite din perspectiva unui fundamentat "sincronism european". Această demonstraŃie - strălucită, de altfel - a înfruntat idei şi reacŃii neaşteptat de violente: reacŃia dreptei radicale din epocă, reacŃia ideilor nationalistsovine, reacŃia dură a extremismului, ce nici nu poate fi considerată în sfera atitudinii intelectuale, deşi se străduie să-i împrumute limbajul şi anumite însemne exterioare. Cine şi-ar fi imaginat că ideile lovinesciene puteau stârni, în epocă, violenŃă? Şi totuşi, ideile europene promovate de Eugen Lovinescu au născut şi reacŃii de-a dreptul fasciste. Constată cu amărăciune, Lovinescu însuşi, într-un articol din 1943: "Acum un an (1942), în revista 'Convorbiri literare', unde m-am străduit odinioară atâta vreme, şi pe al cărei spirit major am pretenŃia a-l continua, am citit articolul unui tânăr, de al cărui nume auzeam întâia oară, susŃinând că în momentele de faŃă, când pier atâŃia eroi pe stepele Rusiei, oameni primejdioşi literaturii noastre naŃionale ca mine ar trebui puşi la zid şi împuşcaŃi. Iată ce ne aşteaptă pe calea pe care aŃi apucat." - scria Eugen Lovinescu într-un articol de mulŃumire, tinerilor care îi luaseră apărarea în ziarul "ViaŃă", din Sibiu. Nu voi insista aici - nu e locul -, las altora sarcina comemorării depline a marelui critic Eugen Lovinescu; dar doresc să le reamintesc tuturor celor care pot fi sensibili la aceste idei, câtă nefericire au adus - chiar şi pe aceste meleaguri blânde, altfel - nobilele idealuri ale comuniunii de spirit european şi, într-un plan mai larg, curajul atitudinii intelectuale, curajul deplinei libertăŃi de gândire. Cuvântul şi curajul asumării libertăŃii cuvântului s-au izbit mereu de reacŃia prostiei şi a puŃinătăŃii intelectuale, care, absolut întotdeauna, au sfârşit prin a deveni violente şi înarmate - de la bâtă până la pistol -, întotdeauna au sfârşit prin a-şi pune adversarul de idei la zid, au sfârşit prin a dori să ucidă tot ce simt a le fi superior moral. Un gând bun către toŃi cei care şi astăzi se simt ameninŃaŃi pentru lucrarea lor întru emancipare europeană şi libertate de gândire. Căci nici lor nu le este astăzi mai uşor, decât i-a fost unui Eugen Lovinescu, cel plecat dintre noi acum cincizeci de ani, atât de trişti şi atât de ne-europeni. 16 iulie 1993, "Antena Bucureştilor"

LIVIU CIULEI: ADIO "TOT ACEL JAZZ"

(...) o tristeŃe nu vine niciodată singură: mai aflu dintr-o înduioşătoare telegramă prezidenŃială că un domn cu numele de Liviu Ciulei împlineşte astăzi o vârstă pe care e mai bine să mă prefac că n-am reŃinut-o. Gândurile triste mai sus-menŃionate se leagă de amintirea vremurilor când invidiam o Ńară africană - ei, da, închipuiŃi-vă, africană! - pentru preşedintele ei poet<*>; -------------------------------* Leopold Sedar Sengor, poet de limbă franceză şi preşedinte al Senegalului în anii '70. --------------------------------

46

altă viaŃă, domnule! ne spuneam cu infatuarea umanioarelor din capul nostru de adolescenŃi necopŃi - un preşedinte care ştie să vorbească, să scrie şi să citească, un preşedinte care ştie a preŃui artele şi cultura - un preşedinte francofon, până şi printre copacii lepădători de maimuŃe, iar noi, aici, în miezul Europei, cu toată cronicaria protosincronica şi cu toŃi Ionestii, Petrestii, cu toŃi cei Mircea - de la cel Bătrân până la Eliade cu toŃi cei Vasile şi cu toŃi cei Mihai ai noştri, stăm şi căscam gura la bâlbâielile unui "erou al păcii e/ ca o văpaie - Nicolae" şi credem în binefacerile pe care le aduce China omenirii; Doamne, ce nostalgie mă cuprinde după anii de comparaŃii între preşedinŃi! Astăzi, citesc o telegramă înduioşătoare a preşedintelui Ńării către domnul numit Liviu Ciulei şi-mi amintesc cum a fost decorat Ivaşcu în '71 şi a doua zi mutat la margine; cine a fost Ivaşcu? mă intreba, nu de mult, privirea unui student la ziaristică - cine e Ciulei? îl întreb eu astăzi, cu glas tare pe tânărul studinte, care, până la telegramă de astăzi, pe care sigur a conspectat-o pe filele "Rompres", mi-ar fi răspuns cu o privire întrebătoare; de astăzi încolo, după telegrama prezidenŃială, ştie că Liviu Ciulei "este un maestru al teatrului românesc" - ei, da, o cunoştinŃă utilă pentru necroloage amabile; cine e Liviu Ciulei? mă întreb eu, după telegramă şi după tristeŃea că împlineşte 70 de ani: păi, Liviu Ciulei este un domn care a făcut asistenŃă la Victor Iliu, apoi a luat un premiu de regie la Cannes - ştiŃi, acolo e un festival de film -, a făcut "Cum vă place" cam tot atunci când un alt domn regizor, David Esrig, monta "Troilus şi Cresida, iar Lucian Giurchescu (regizor român în Ńările scandinave) "Rinocerii" la "Bulandra", tot acolo unde şi Lucian Pintilie (un regizor care nu a emigrat niciodată) făcea praf texte clasice ca "D'ale carnavalului" sau "Revizorul", tot cam atunci când Radu Penciulescu, ceva mai tânăr decât Ciulei, stârnea controverse europene (Roma, FlorenŃa, Londra - ca să ne înŃelegem exact despre ce Europă vorbim) cu spectacolul sau "Regele Lear". Da, acesta este Liviu Ciulei: "tot acel jazz" - şi toŃi acei teatralişti; Liviu Ciulei arhitectul, actorul, regizorul, învăŃătorul, domnul. Liviu Ciulei, director asociat la "Arena Stage", SUA (sau USA, cum vă place), omul care ar fi trebuit să aibă astăzi opera unui Gordon Craig, Adolph Appia sau Peter Brook (consultaŃi orice enciclopedie de teatru) şi, când colo, Liviu Ciulei împlineşte astăzi 70 de ani. Liviu Ciulei tot împlineşte 70 de ani de vreo 20, de când a fost nevoit să îmbătrânească. Liviu Ciulei - un domn care a dat bir cu fugiŃii de o bătrâneŃe prematură şi nu mai întinereşte, nici nu îmbătrâneşte în Ńara lui; nici măcar de trei ani încoace - din lehamite, probabil. Liviu Ciulei este un maestru obosit. Geaba telegrame. Ne trebuia un presedinte-poet în '70, nu unul cu patru clase primare şi entuziasmat de RevoluŃia culturală din China. Tot acel jazz, de până în 1970, a murit. Românii - ca şi africanii poeŃi - nu pot fi "sincroni" cu Europa la Paris, la Londra, la FlorenŃa - nici la "Arena Stage" din Washington, D.C.; acolo, ei devin francezi, englezi, italieni, americani. Români pot fi în sincronie cu lumea, la Bucureşti: la teatrul "Bulandra", la "Comedie", la "NaŃional" - directori, regizori, actori sau arhitecŃi de cultură românească - în viaŃă sau în posteritate. În absenŃă: mai puŃin. "Cu ocazia împlinirii vârstei de 70 de ani - adio vremurilor Domniei tale, Liviu Ciulei. Tot acel jazz a murit - nu ai nici o vină. Păstrez fotografiile şi le voi arăta, uneori, adolescenŃilor care vor întreba: cine a fost Liviu Ciulei? Stop." 7 iulie 1993, "Antena Bucureştilor"

47

AŞTEPTÂND ALEGERILE (1) AVEM O PROBLEMĂ ROMÂNEASCĂ

Ia să ne plimbăm noi puŃin prin Americi, dacă la Bucureşti nu se întâmplă lucruri prea grozave. Să mai spionăm ce fac alŃii sau măcar cum gândesc, atunci când sunt confruntaŃi cu probleme delicate: Mai multe persoane de cetăŃenie americană şi de rang au încercat în ultimele două săptămâni să liniştească focurile aprinse de sentinŃa bizară (de achitare) acordată celor patru poliŃişti albi, nord-americani, violenŃi; cei patru aşa-zişi oameni ai ordinii care au molestat nejustificat şi bestial un cetăŃean negru, nord-american, crezător în Dumnezeu. Printre moderatori (adică, cei care au încercat să tempereze spiritele) s-a aflat şi generalul Colin Powell, care a folosit în acest scop, discursul sau către absolvenŃii 1992 ai UniversităŃii Fisk, pe care el însuşi o urmase cu mulŃi ani înainte. "Avem o problemă americană." - spunea proaspeŃilor "alumni", generalul Colin Powell. "Această problemă nu poate fi rezolvată decât de noi, toŃi americanii, lucrând împreună." Problema la care se referea generalul este americană şi este rasială. Raporturile dintre albi şi negrii, dar şi alte comunităŃi, originare din toate colŃurile lumii, reprezintă o bombă latentă şi pururea - amin! pe meleagurile cucerite de europeni în speranŃa disperată pentru bunăstare. "Generalul Colin Powell este tânărul de culoare, care, cu 30 de ani în urmă, căpitan abia întors din Vietnam, a fost nevoit să bată la uşa din dos a unui restaurant din Georgia pentru a primi un hamburger - prin faŃă aveau acces numai albi -; acelaşi tânăr a devenit Şeful de Stat Major al ForŃelor Armate ale Statelor Unite." Această ascensiune a unui tânăr american de culoare ("negru", corect spus) înseamnă chiar evoluŃia societăŃii (civile) americane. "Elasticitatea sistemului nostru" - mai constata generalul Powell -, "capacitatea noastră de schimbare permanentă, respectul nostru pentru drepturile omului şi respectul Legii ne ajută să înfruntăm orice furtună. Trebuie să ne amintim că America este o familie. Pot exista diferende şi dispute într-o familie, dar nu avem voie să lăsăm o familie să se împartă în facŃiuni războinice." Ce-i de făcut? Şi generalul îşi învaŃă ciracii: "În primul rând, să credeŃi în voi înşivă. Să fiŃi încredinŃaŃi că sunteŃi capabili, competenŃi, că sunteŃi buni. În al doilea rând, aş vrea să credeŃi în America, cu toată inima, din tot sufletul şi cu toată puterea minŃii şi trupului vostru. Am călătorit împrejurul acestui glob şi trebuie să vă spun că nu am întâlnit loc sau sistem mai bun ca America, cea de care ne bucurăm noi. America este speranŃa şi promisiunea lumii. Suntem - şi generalul Colin Powell îl citează aici pe Abraham Lincoln - ultima şi cea mai puternică

48

speranŃă de pe întreg pământul." - am închis aici toate citatele, mă întorc la Bucureşti şi deschid mai multe întrebări, chiar dacă retorice şi cam inflamate: de ce uităm atât de uşor că România este cea mai dulce şi cea mai frumoasă Ńară de pe acest pământ? De ce uităm prea repede că în Decembrie 1989, noi, românii, iar nu alŃii, am avut şansa celei mai noi şi mai puternice democraŃii din lume, prin şansa unică de a nu ne mai stă nimeni pe grumaz şi nici pe cap, şi prin şansă extraordinară de a nu fi nevoiŃi să repetăm greşelile altora? De ce atâta lentoare, de ce atâta întârziere? De ce tragem de timpul nostru istoric şi nu ne strângem să izbândim împreună un destin firesc şi binemeritat după atâta întuneric şi umilinŃă? Urmăresc cu habotnică atenŃie - în dorinŃa de a înŃelege - micile probleme ale marilor partide politice, problemele aleşilor naŃiunii, divizările, opŃiunile, bătăile de cap şi baterile în piuă. Aştept cu habotnică speranŃă ca cineva să observe, simplu şi cu duhul blândeŃii, precum generalul Powell în America americanilor: avem o problemă românească - şi nu o putem rezolva decât împreună, toŃi românii. Aşa să spună cineva înŃelept, simplu şi blând, fără emfaza demagogiei şi fără insinuarea propagandei. Această problemă se numeşte acum: democraŃia românească, în forme stabile şi credibile. Alegeri, un nou parlament, un nou preşedinte. Nu e o cursă contra-cronometru, în vreo competiŃie cu Albania sau Bulgaria sau cu cine ne-am mai obişnuit să ne simŃim în alergare; e o întâlnire necesară cu istoria noastră şi cu destinul nostru, o întâlnire cu noi înşine. 13 mai 1992, "Antena Bucureştilor" (sursă: buletinul informativ al USIA)

O VIZITĂ ÎN CASA MONSTRULUI CU DOUĂ CHIPURI Probleme pe termen scurt şi mijlociu mi-au purtat ieri paşii într-un loc unde nici gândul meu nu mai poposise de mult: Casa Poporului, aflată pe un bulevard care nu mai ştiu cum se cheamă în zilele noastre, dar tot o Victorie a Socialismului asupra întregului popor rămâne. Această podoabă a Bucureştilor va fi, se pare, o amintire în vecii vecilor, semnificativă şi de pomină a regimului Ceauşescu. În privinŃa ei (a clădirii), părerile au fost împărŃite: unii au tăiat-o cu "x"-uri demolatoare în toate planurile de sistematizare, alŃii au vizitat-o în grupuri organizate şi au semnat euforici în cartea de onoare (cine o fi păstrat-o?!), alŃii i-au planificat o carieră europeană şi internaŃională. ToŃi însă, am plătit bani grei din buzunar pentru ridicarea ei (chiar dacă nu am ştiut-o), alŃii au plătit chiar cu restul zilelor, chiar dacă rămân neştiuŃi, neînregistraŃi în nici o carte de aur, a eroilor sau martirilor, ci doar un nume trecător pe o piatră la fel de rece ca şi marmura ce dă fast şi superbie trufaşei clădiri. Dar - clădire să fie? Sau monstru cu chip arhitectonic?

49

Privită din afară, construcŃia radiază o lumină prietenoasă; pe măsură ce te apropii, ea pare a se depărta iar lumina devine rece, distanta şi nemuritoare, însingurată şi indiferentă ca un ochi de peşte mort. Abia înlăuntru ajuns, descoperi cavoul. Casa Poporului adăposteşte un cavou. Casa Poporului este un cavou - precum loc de veci sunt piramidele bătrânilor faraoni. Casa Poporului este un monstru cu două feŃe, născut să-i intimideze pe cei de afară şi să-i înspăimânte pe cei vieŃuind înlăuntru. ToŃi am plătit pentru acest monstru, astăzi, jumătate splendoare de kitsch - sfârşit de epocă -, jumătate ruină prin abandon sau devalizare. Un an în urmă, Casa Poporului reprezenta un subiect delicat, opinia publică a fost sensibilizată de presă (cea românească şi cea străină), factori guvernamentali au precizat sumele înghiŃite - la aceea dată - de conservarea clădirii până într-o zi în care şi-ar putea găsi o funcŃiune. Miliarde de lei înghiŃea, acum un an, Casa zisă a Poporului. Miliarde şi miliarde de lei înghite astăzi, din buzunarul fiecare poporean-contribuabil, căci preŃurile au crescut de zeci de ori şi pentru oameni şi pentru case, numai şobolanii o duc bine, ei se hrănesc la vechile preŃuri. Dar, cu timpul, vâlva s-a potolit şi Casa Poporului a intrat întrun con de umbră al interesului public. Constructorii nu au bani, bugetul mic, remuneraŃiile mari, schelele puse pe clădirile importante ale Bucuresti-ului strălucesc mai departe netulburate ca nişte podoabe, muncitori de pe toate şantierele în curs joacă fotbal pe pajişti alăturate cât îi lungă ziulica de muncă, din Biblioteca Centrală Universitară ies prin tulumbe uriaşe tot felul de tencuieli cu zornăieli - semn că se progresează (direcŃia nu e limpede: se construieşte au se dărâmă?) - ce se întâmplă, în acest timp, cu trufaşa Casă a Poporului? Ei bine, în cavoul interior, într-un amestec de fast şi ruină, marmură şi ciment de umplutură, lambriuri şi gherete de placaj, se lucrează. Oameni tăcuŃi, îmbrăcaŃi sobru şi tunşi reglementar, funcŃionează ca funcŃionari ai statului. Extensii ale organismelor de stat şi-au găsit loc de locaŃie. O activitate tăcută în slujba statului, printre telefoane moderne, radiatoare electrice, în beznă şi sub apăsarea plafoanelor care îŃi sucesc gâtul dacă îndrăzneşti a ridica ochii înspre ele. De la etajele superioare ale clădirii, Bucuresti-ul se vede mărunt şi insignifiant, oamenii străzii par nişte gândăcei agitându-se fără rost. Casa Poporului priveşte dispreŃuitor omuleŃii care au plătit şi plătesc cu sârg pentru recea sa nemurire. În tăcere, fără tam-tamuri şi fără schele ostentative, Casa Poporului şi-a început cariera pentru care a fost zămislită: adăpost şi punct de control pentru înaltă administraŃie a Statului. Piramidele adăpostesc, într-o linişte încremenită, mumiile faraonilor; Hitler nu a apucat să-şi vadă planurile grandilo-maniace puse în operă. Numai moştenirea lui Ceauşescu a avut şansa extraordinară de a-şi împlini destinul: monstrul cu două feŃe numit Casa Poporului funcŃionează. La adăpostul său, se Ńes urzeli administrative, un popor de oameni, plătit de osârdia noastră, înnoadă şi deznoadă ghemul existenŃei noastre, privindu-ne de la o înălŃime de unde nu se mai văd fiinŃe, ci statistici globale sau cel mult regionale. Un păianjen uriaş s-a dezvoltat în întunericul şi umezeala Casei Poporului, secreŃiile sale secrete construiesc istoria noastră de zi cu zi, fără ca noi să bănuim ceva. O vizită în aşa-numita Casă a Poporului îŃi picură în suflet otrava neputinŃei şi a spaimei. Gândul că destinul nostru ne scapă iarăşi din mâinile cu care am îndrăznit să-l smulgem din tenteculele foştilor şi vecinicilor păianjeni. Şi sentimentul tulbure, mai

50

aproape de visceral decât de judecată, că totul a fost zadarnic. 15 mai 1992, "Antena Bucureştilor" PS - Casa Poporului a devenit, pe lângă sediul administrativ al Parlamentului României, "centru internaŃional de conferinŃe". Prima sa misiune, în această calitate, a fost găzduirea unei reuniuni regionale a Forumului Crans-Montana: oameni de afaceri şi politicieni, marea finanŃă internaŃională şi birocraŃia instituŃiilor de anvegura mondială, şefi de state şi bancheri. Printre invitaŃi: premierul israelian Ytzak Rabin şi preşedintele OrganizaŃiei pentru Eliberarea Palestinei, Yasser Arafat - mai 1994. După câteva zile de la Forumul Crans-Montana găzduit de Bucureşti la Casa Poporului, totodată Centru InternaŃional de ConferinŃe, statul Israel şi OEP au semnat la Washington acordul de retragere a Israelului din fâşia Gaza şi înălŃimile Golan.

MINTEA ROMÂNULUI, CEA DE PE URMĂ

În timp ce îmi umpleam azi dimineaŃă stiloul cu cerneală (nu vă spun ce marcă, deoarece nu m-a plătit încă nimeni să-i fac asemenea reclamă), mă gândeam la Ńară unde a fost importată cerneală pentru unsul degetelor în vederea alegerilor (nu vă spun care Ńară pentru a respecta "neamestecul în treburile interne"); cerneală care trebuia să fie de neşters - dar s-a dovedit, totuşi, lavabilă: alŃi bani, altă distracŃie, import de adaosuri chimice pentru eternizarea petelor pe degetele alegătorilor puşi pe fraudă electorală, aşa, ca un stigmat al democraŃiei corecte, la vedere. Noi am folosit ştampila; obiect pe care nu a trebuit să-l importăm, căci se găsea din belşug în România, Ńară în care nimeni un făcea un pas dacă nu avea ştampila rotundă aplicată pe hârŃoage, cereri şi aprobări, delegaŃii şi decontări. Ştampila: garanŃie a validităŃii sau bonităŃii, acum: garanŃie a corectitudinii electorale (la români). Suntem cu un pas, măcar, înaintea celor care au nevoie de cerneală pe degete. Pe de altă parte, nu ştiu dacă la Bucureşti s-a preocupat cineva de cerneala (sau tuşul) în care se înmoaie ştampila - şi aici ar fi o problemă: chiar fără a fi "simpatică", nu cred că o cerneală care se şterge prea uşor de pe degete, nu s-ar putea elimina şi de pe hârtia unde ştampila-pavăză a corectitudinii electorale îşi lasă urma binefăcătoare pentru democraŃie. La cine apelăm în această problemă? Chimia românească, strălucită până mai deunăzi, trece prin momente grele: n-are mentor. CAER-ul s-a spulberat, schimburile cu fraŃii comunişti s-au dovedit nefiabile, trocul visează la dolari, căruŃa ne-a lăsat în drum. Rămâne Europa Occidentală, rămân Americile - ele ne pot ajuta cu cerneluri solide, garanŃii ale unei democraŃii verificate. Ce aşteaptă ele de la noi în schimbul cernelii democratizante? La început, răspunsul părea simplu: economie de piaŃă, liberalizare,

51

democratizarea vieŃii politice, respectarea drepturilor omului. Bucuresti-ul s-a străduit în aceşti doi ani şi jumătate. Unora dintre concetăŃeni le-a venit mai uşor: oameni citiŃi, umblaŃi, cu bani strânşi în zilele negre pentru altele mai albe; altora, le-a trebuit un răgaz de familiarizare cu abecedarul democraŃiei şi civilizaŃiei occidentale. Există şi o altă categorie, de oameni pierduŃi pentru asemenea idealuri, oameni pe care istoria i-a scos totuşi la pensie ideologică - chiar dacă ei nu acceptă ideea şi continuă să se zbată pentru o putere care li s-a scurs printre degete ca o cerneală prea subtiata pentru a mai lăsa urme de neşters. Şi totuşi... În ciuda strădaniilor, Bucuresti-ul rămâne la ştampilă, cerneală din sărăcie şi la înfrăŃirea cu alte capitale în curs de dezvoltare, dintr-o a treia lume a acesteia - pământeşti. Ori, Bucureşti-ul, să ne fie cu iertare, ar trebui să se găsească, prin istoria sa, prin tradiŃiile sale culturale, politice şi economice, în prima lume. Şi acest lucru trebuie să ni-l spunem nouă înşine cu încăpăŃânare şi mai convinşi că înseamnă un adevăr de necontestat. Să nu aşteptăm cerneala altora, căci avem propriile noastre resurse, în istoria noastră, unde, cine ştie să caute, va găsi practicile - obişnuinŃele - democraŃiei curate, întipărite temeinic, nu pe degetele alegătorilor, dar în memoria păstrată cu sfintenei prin cărŃi adevărate. Şi în sufletele oamenilor pe care vremurile negre nu i-au făcut opaci - nu i-au corupt, nu i-au ticăloşit. Ideea este că avem tot ce ne trebuie ca să ne fie iarăşi bine, minus un lucru: mintea românului, cea de pe urmă. 18 mai 1992, "Antena Bucureştilor"

VREMURI INDIFERENłĂ ŞI RESEMNARE (în Danemarca nimic nu mai e putred)

În timp ce ieri, la Rio de Janeiro, se deschideau lucrările celui mai important seminar ecologic de la naştere acestei ştiinŃe şi doctrine politice, eu eram pe punctul de a sucomba prin asfixiere în PiaŃa Romană, prin strădaniile conjugate alor doi şoferi şi două autobuze aflate la capăt de linie şi odihnindu-se activ în aşa fel, încât prin uşile deschise ale unuia, să intre toată duhoarea neagră eliberată de Ńeavă de eşapament a celuilalt. 150 de şefi de state, alături de sute de specialişti guvernamentali, plus organizaŃii neguvernamentale de lobby ecologic, totul sub egida NaŃiunilor Unite, începeau ieri o reuniune cu rostul de a lua decizii importante şi concertate internaŃional pentru salvarea planetei Pământ, a biosferei, a vieŃuitoarelor de toate felurile - 20 şi ceva de bucureşteni îşi luau cuminŃi porŃia zilnică de fum concentrat; iar aceşti 20 şi ceva de bucureşteni reprezintă doar un eşantion, o secŃiune "de demonstraŃie", pentru că fiecare autobuz are nenumărate prilejuri zilnice pentru efectuarea tratamentului intensiv cu gaze de

52

eşapament, oxid de plumb şi negru de fum pentru plămânii vieŃuitoarei terestre, mamifer şi "genus erectus", numit în folclorul nou: "cetăŃean". Dincolo de aspectul ecologic şi de distanŃa dintre Bucureşti şi Rio, m-a uimit, în împrejurarea sus menŃionată, împăcarea de sine a celor supuşi tratamentului descris: pe feŃele celor mai bine de 20 de cetateni-calatori era aşternută o desăvârşită indiferenŃă, deşi victime ale unui evident atac cu arme chimice. O resemnare dureroasă în faŃa indolenŃei şi iresponsabilităŃii - căci şoferii se odihneau activ, spuneam, dar şi tacticos, împărtăşind amintiri dulci şi picante cu domnişoarele controloare de trafic; un grup relaxat, cu leafa medie asigurată prin grija celor intoxicaŃi zilnic de hârburile lor ucigătoare şi de nepăsarea tuturor. Nu atât fumul - obişnuinŃa zilnică - m-a supărat cel mai rău, ci indiferenŃa. Nimeni nu a îndrăznit să ia o minimă atitudine, nimeni nu a îndrăznit să ceară grupului vesel cu salariu mediu să facă un lucru simplu: ori să oprească motoarele pe durata staŃionării, ori să plece mai repede în cursă, pur şi simplu. Un exemplu mărunt, dar semnificativ pentru felul în care ne-am resemnat cu gândul că alŃii decid în locul nostru: soarta ne este pecetluită fie de nişte şoferi de autobuz, cu ascendentul conducătorului de la volan, ori de conducători înalŃi, cu ascendentul de a fi catalogaŃi "persoane foarte importante". NeputinŃa omului de rând în faŃă oricărei funcŃii, cât de mici, despotism automat, local şi regional. De la şoferi de autobuze şi miliŃieni de ciculatie, la lideri sindicali şi oameni politici: un strat gros de conducători, care hotărăsc pentru majoritate, indiferent de interesele ei. O tradiŃie modernă pentru bucureşteni, o tradiŃie la români, o tradiŃie la popoarele mici a căror soartă a fost hotărâtă prin impenitenŃa celor mai largi. Acest model al resemnării individuale este specific, peste decenii, pentru România; îşi reintră astăzi în drepturi cu aroganŃă, chiar dacă anumite zile ale unui anumit decembrie ne-au dat o altă speranŃă. Compar indiferenŃa de pe chipurile celor 20 şi ceva de călători, aflaŃi ieri în curs de asfixire în PiaŃa Romană, cu indiferenŃa cetăŃeanului asupra evoluŃiei jocului politic în parlamentul Ńării - deşi acolo se scriu paginile istoriei noastre colective şi individuale: două forme de neputinŃă, acceptată în asumarea unor hotărâri - sau chiar a destinului nostru, al oamenilor de rând. Compar această indiferenŃă pe care unii sunt tentaŃi să o expurge simplist ca "balcanică", cu atitudinea unui popor nordic, european, un popor care tot ieri a refuzat, prin referendum, termenii în care o suprastructură supranaŃională intenŃiona să le dicteze destinul: preconizatul acord de la Maastricht, pregătitor al Uniunii Europene. Termenii căci ideea uniunii este câştigată de multă vreme de conştiinŃele locuitorilor acestui continent. Termenii actuali sunt încă nemulŃumitori şi au produs o întorsătură neaşteptată pentru procesul de unificare (deocamdată) vest-european: au declanşat o atitudine eminamente cetăŃenească - cum altfel să o numeşti? -, aflată la antipodul indiferenŃei şi resemnării care s-au aşternut iarăşi pe chipul românului; fie în faŃa iresponabilitatii unui şofer de autobuz sau grobianismului unui comersant cu acte în regulă, fie în faŃa placidei evoluŃii politice, fără alternative, dictată de oameni care au pierdut foarte repede simŃul responsabilităŃii în faŃa alegătorilor şi interesului public. Oare numai Balcanii să fie de vină? Suntem iarăşi atât de departe de Europa, dar de data aceasta, mi-e teamă că nu mai putem da vina numai pe structuri, ci mai degrabă pe reacŃia noastră de resemnare şi indiferenŃă: individuale şi transmisibile, riscând să devină un virus naŃional.

53

3 iunie 1992, "Antena Bucureştilor"

OMUL-DEŞEU Fiind astăzi, 5 iunie, Ziua Mondială a Mediului, să ne preocupăm şi noi - un pic - de mediul care ne conŃine. Mediul împrejmuitor, din care facem şi noi, oamenii, parte activă - uneori prea activă. Prietenul nostru Engels, Friedrich, pe care l-am învăŃat în liceu, demonstra o minunată teorema filosofică a înnobilării maimuŃei prin munca: munca a fost instrumentul care a făcut maimuta om. Dacă ar fi trăit până astăzi şi ar fi constatat mai multe rezultate ale revoluŃiei industriale, amicul nostru ar mai fi putut observa că tot munca l-a transformat pe om în neom; altfel spus: prin muncă, de la om la deşeu - prin desalare. Căci unde vieŃuieşte şi munceşte omul, acolo rămâne (cel puŃin) o urmă: o găurică, un spân, o boare de sulf, o adiere de azot, o Ńiglă, ceva, o coajă de salam sau un dop de la sticlă de trei-sferturi din pauza de dimineaŃă până la fundul sticlei - căci aşa e omul rău, bea de luni până vineri. Toate resturile, reziduurile pe care le deversăm zilnic cu nonşalanŃă în mediul conŃinător, ar putea alcătui un frumos tort aniversar pentru această zi a Pământului lumânărele ar putea fi centralele atomo-electrice tip Cernobâl sau Kozlodui. România a prins această aniversare cu butoaiele de la Sibiu încă pline (deşeuri radioactive) şi cu "ziua în care vor veni peştii" pe apă Muresului, aproape; morŃi vor veni, fireşte, căci uraniul în contact direct cu vieŃuitoarele are o atitudine lipsită de echivoc, transanta, am zice. Şi totuşi, cineva se preocupă şi la noi de problemele mediului. Avem o tradiŃie: primul ecologist redutabil, "avânt la lettre", a fost, cu siguranŃă, Vlad łepeş. A urmat o pauză destul de lungă, să admitem. Astăzi însă, Ministerul Mediului măsoară, cântăreşte, avizează. Ne ajută şi programe ale NaŃiunilor Unite, şi initiativa europeană PHARE, şi exigenŃele Băncii Mondiale, care ne imprumuta bani şi sub condiŃia de a retehnologiza pentru protecŃia mediului. Comunitatea Economică Europeană nu ne mai lasa să intrăm în spaŃiul ei decât foarte curaŃi, numai în vagoane frumoase şi în maşini nepoluante, numai cu produse "ecologizate", frumos ambalate şi certificate în calitate. UNESCO ne acorda sprijinul pentru salvarea habitatului Deltei Dunării, unic în lume. Celebrul Cousteau cercetează periodic apele, pădurile şi vieŃuitoarele României - "Green Peace" are spioni permanenŃi la noi - singurii jandarmi din lume care îmi sunt simpatici. Multă lume e cu ochii pe sănătatea pământului românesc - mai scapă câte o garnitură cu deşeuri, câteva sute de butoaie cu substanŃe nocive iar unele şi radioactive, mai fură un iresponsabil, uraniu, mai funcŃionează o Copşa Mică otrăvitoare, mai pluteşte un nor de fum peste Bucureşti, precum, cândva, "smog"-ul peste Londra, mai umbla şobolanii în pas de voie între/printre/în blocuri, curŃi, camare, pubele, alimentare - probabil că toate acestea se

54

echilibrează: grija pentru mediu se echilibrează cu iresponsabilitatea criminală în fata aceluiaşi(?!). Şi pretind că se echilibrează, căci omul-deşeu se adaptează. Vă amintiŃi ce mari erau ridichile după Cernobîl? PriviŃi sutele de puradei coloraŃi (cei mai mulŃi, dar şi albi destui printre ei), bătând străzile desculŃi, îmbâcsiŃi, năclăiŃi de un strat gros de... depuneri, fumând cu însetare, culegând cu înfocare prin lăzile de gunoi - neobosiŃi, rezultaŃi dintr-o rată a natalităŃii încă în scădere (zic statisticile). O formă de om, o vieŃuitoare care se adaptează, o deviaŃie a speciei pe care eram înclinaŃi a o crede în progres. ViaŃa se adaptează, putem - iată - supravieŃui şi în murdărie, în sufocare, în poluare gazoasă, lichidă, solidă, morală, în orice formă de agregare - sau dezagregare. Cum vă place. E o problemă de educaŃie, cultură, bun-simŃ, responsabilitate. Cum vă place. Se poate trăi oricum. Chiar şi că om-deseu. La mulŃi de Ziua Mondială a Mediului. 5 iunie 1992, "Antena Bucureştilor"

ISTORIE SIMPLĂ E posibil ca toŃi cei care au învăŃat la şcoală despre Republica Socialistă Cehoslovacă să-şi vadă în curând contrazisă şi uitată şi această porŃiune de cultură generală, dobândită cu atâtea dificultăŃi, în dulcile ore de geografie, luminate de spectrul ratării numărului de km. pătraŃi sau vreunui vecin sau vreunei resurse naturale. Ani de zile, geografia şcolară a furnizat elevilor, exclusiv date precise: informaŃii despre zăcăminte şi lungimi de râuri, înălŃimi muntoase şi concentrări industriale; cifre seci şi lipsite de orice relevanŃă pentru adevărata cunoaştere. La fel cum, materia "istorie" furniza în manuale, cu precădere, date de bătălii, ani de naştere şi domnie, nume şi caracterizări lapidare: în suma, o pădure de informaŃii plate şi plictisitoare - atâŃia copaci, încât pădurea devenea de necuprins pentru bietul şcolar. Iar "pădurea" însemna (şi înseamnă) o realitate geo-politica, istorică şi naŃională care nu poate fi fragmentata în felii de informaŃii disparate, dar pe care istoriografia oficială trebuia să o obtureze cu grijă ideologica în faŃă noilor generaŃii. Pentru aceste generaŃii, născute şi educate în ultimii 30-40 de ani, întâmplările care astăzi separa naŃionalităŃi, declanşează războaie civile şi aduc norii unui viitor sumbru sunt, în bună măsură, de neînŃeles. Va mai dura până când manualele şcolare vor fi regândite în fond; până când se vor putea bizui pe adevăruri istorice, până când o perspectivă unitară şi globală va lumina istoria, limpezind prezentul. Dacă am fi avut manuale adevărate, am fi plecat din şcoală cu ştiinŃa sigură că marile puteri s-au încăierat, mai devreme sau mai târziu, pentru şi mai multă putere; şi că, după aceste încăierări, soarta micilor popoare a fost schimbată după învingător şi interesele acestuia. Pentru micile popoare din Europa Centrală şi de Est, istoria a fost - mai bine de un mileniu - o absurdă tragedie shakespeare-iana. Actorii acestei tragedii - alternanta de ordine şi dezordine - au fost popoarele baltice, Slavii de nord (Polonii, Cehii şi Slovacii),

55

Slavii de sud (Slovenii, CroaŃii, Sârbii şi Bulgării), Ungurii, Românii şi Albanezii. Sigur, unele din aceste înşiruite "popoare mici" au participat, la un moment dat, în istoria lor, la constituirea imperiilor: au fost vremuri în care beŃia alianŃelor şi a victoriilor în coaliŃii au înfierbântat spirite naŃionale până la aprig naŃionalism, însoŃit întotdeauna de trufia exacerbării; dar, singure sau în confruntare directă cu marile puteri, şi-au regăsit, întotdeauna, spasite, trupul firav de "popor mic". Dacă ar fi de notat doar cele două mari aranjamente ale acestui secol: primul, stabilit de Antanta după primul război mondial, demantelind Imperiul Austro-Ungar şi creând o configuraŃie de state succesoare, cliente potenŃiale pentru Antanta, pavaza în contra unei Europe Centrale sub direcŃie germană şi, totodată, "cordon sanitar" (Jacques Le Rider) în fata bolşevismului; al doilea, stabilit după cel de-al doilea război mondial, schimbând zonele de influenŃă, a retuşat totodată aceste state "mici" după criterii strategice şi le-a transformat într-un perete absorbant de şocuri posibile între Imperiul Sovietic şi Occident. Actorii acestor "danŃuri" ale marilor puteri au fost micile popoare. Dar sub acest nume - generic şi evaziv - se înghesuie oameni, milioane de fiinŃe purtate când la dreapta, când la stânga de paşii dantului. Milioane de oameni în carne şi oase, născuŃi pe o bucată de pământ real, pe care şi-au construit o casă şi au sădit, poate, o grădină. Oameni de credinŃe diferite - vag diferite -, cu pielea purtând, uneori, pigmenŃi diferiŃi - doar nuanŃe îi separa câteodată -; oricum, însă, oameni clădiŃi din carne şi sânge: materii fundamental asemenatoare. Oameni care au învăŃat să se respecte reciproc, să-şi protejeze grădinile şi să-şi îngăduie reciproc cultura şi credinŃa în care s-au născut. Manuale de istorie adevărată ar fi pregătit mai bine generaŃiile născute în ultimii 40 de ani, pentru confruntarea cu noile aranjamente dantuite de marile puteri şi în fata nevăzutelor urzeli pentru mai multă putere. Noua geografie politică în curs de rescriere ar fi găsit atâtea naŃionalităŃi, amestecate prin secole de convieŃuire, mai pregătite sufleteşte şi cultural în fata schimbărilor politice. Pentru noile modele europene (inclusiv central-est europene) conturate în cancelariile (tot mai) marilor puteri. Ar fi curs, astăzi, mai puŃin sânge în jurul nostru. Sau, poate, n-ar fi curs de loc, iar soarta, ca şi harta, şi-ar fi orinduit-o după "aranjamente" proprii şi paşnice, chiar "popoarele mici". În acest sens, o istorie simplă a românilor, amintindu-ne, cu simplitatea dată de limpezimea adevărurilor, că România a fost, este şi va fi un stat naŃional unitar şi indivizibil, este o bună pavăză pentru toate generaŃiile şi pentru toate minorităŃile naŃionale coexistând pe acest pământ - indiferent de noua geografie, care îşi trasează hărŃi proaspete în jurul nostru. 8 iunie 1992, "Antena Bucureştilor"

56

CARAGIALE ŞI EI (o relatare apocrifă) Pentru spiritele cu malignă înclinaŃie spre contemplatiune estetică, şedinŃa comună de alaltăieri a celor două Camere ale Parlamentului a fost, poate, cea mai deplină comemorare de care a avut parte Caragiale de la trecerea lui în nefiinŃă trupului şi în fiinŃa perena a spiritului românesc. Nici un maestru de ceremonii nu a pregătit - în 80 de ai bătuŃi pe muchie ieri, 9 iunie 1992 - o mai curata închinăciune adevărurilor caragialene, lăsate nouă sfinta moştenire şi sama despre lumea în care trăim. Nu Academia Română, nu Ministerul Culturii, nu teatrele autorizate, nu SocietăŃile Caragiale, nu Scoala NaŃională - ci forul legislativ, institutiunea - adică - cea mai înaltă în statul nostru de drept a găsit de bună cuviinŃă să-l cinstească pe bătrânul Caragiale, un Orwell al nostru, de la 1866 şi până dincolo de 1984. În cuvântările lor, parlamentării noştri au ştiut să evoce cu desăvârşită măiestrie virtuŃile limbajului caragialean - nemuritoarele tipare lăsate literaturii specializate de către Zaharia Trahanache, Nae CaŃavencu sau Farfuride-Brinzovenescu, deşi nici alte trimiteri clasice nu au fost uitate: Conu Leonida, Nae Girimea, frizerul, sau Mita Baston şi Didina Mazu - una republicana, alta casnică. Trimiterea cea mai importantă - euristic vorbind -, din transmisiunea televizata direct câteva ore bune, a fost, fără îndoială, cea făcută la esenŃa caracteriologica a personajelor caragialesti, pe care strălucit o (şi le) definea cândva Pompiliu Constantinescu prin formulă: "conştiinŃe tranzacŃionale". Iar în privinŃa universului entropic în care se dezvoltă aceste personaje tragi-comice, a fost citat - indirect - un cercetător, astăzi uitat, care, plecând de la sentinŃa lui Garabet Ibrăileanu despe o "declasare ascendentă" specifică lumii kitsch(-ului), observă la personajele lui Caragiale: "setea de distincŃie că revers al insignifianŃei, fuga de mediocritate cu mijloace strâmbe şi derizorii, sloganul egalitar că fatada şi impulsul elitar ca fond - iată factorii care decid mişcarea, de o perfectă circularitate vicioasă. Personajele lui Caragiale se pun reciproc în gardă împotriva tentaŃiei de a 'umbla cu mofturi'. Dar ce folos?" - se intreba cercetătorul astăzi rătăcit în politica - "Mai presus de voinŃa lor se afla vrerea suverană a Moftului. Nu personajele - la drept vorbind - umbla cu mofturi, ci Moftul umbla cu personajele: le concepe, le modelează, le articulează, le anima. Emblema acestei lumi este cioară vopsită."<*> ____________________ * "Cercetătorul uitat" nu e deloc uitat: se numeşte Ştefan Cazimir, a scris eseuri admirabile despre Caragiale, precum cel citat aici: "I.L.Caragiale şi lumea kitschului", dar, fiind la data acestui articol în plină ebuliŃie politică, am preferat să nu-l numesc direct pentru a menaja susceptibilităŃi politice etc. -----------------------------Ei, şi apoi a urmat votul cu bile vopsite în alb şi negru, vot care a consfinŃit profuziunea lui Caragiale în esenŃă spiritului naŃional. Remarcabil acest consens într-un parlament altfel atât de fărâmiŃat, în care cetăŃenii cu drept de vot îşi văd opŃiunile multiplicate (de la ultimile alegeri) cu doi: două "Fronturi", două aripi liberale, 4 (patru)

57

mişcări social-democrate, două formule ecologiste etc., astfel ca nelămuritul CetăŃean Turmentat va putea fi considerat un adevărat expert pe lângă alegătorul român contimporan în faŃa proximelor urne; tot aşa cum, aceaşi naŃiune, care nu a votat cu destul sârg (pentru a le propulsă în Parlament) partide precum Republican, Socialist al Muncii sau al României Mari, le are, totuşi, acum, drept în faŃă, vorbindu-i cu neŃărmurit aplomb parlamentar, ratificat cu acte "post festum", dar în deplină regulă. Eu chiar vă mulŃumesc din inimă, stimaŃi parlamentari, pentru că îmi amintiŃi mereu de unde venim şi încotro ne întoarcem. \bm4\\ccf\Un Parlament care a trecut de la platforme la persoane, un Parlament care nu se mai reprezintă decât pe sine însuşi - după atâtea modificări şi migraŃii interne. Un "trup sfânt şi hrana sieşi" - deşi nu despre Nastratin Hogea era vorba acum, ci despre "conştiinŃe tranzacŃionale". Oricum, însă, în pre-jur de Isarlâk. Criza acestui parlament nu este durabilă, ci iremediabilă. Tot bătrânul Caragiale ne scoate însă din impas: el ne-a lăsat ca model universal, finalul de reprezentaŃie cu uriaşa masă impaciuitorista, întinsă într-o simbolică "Piata IndependenŃi", unde "pupat" cu mic, cu mare, cu căŃel şi cu purcel. Să-i mulŃumim bătrânului Caragiale, să ne luăm de-o grijă şi să ne vedem de treabă ei cu ale lor, noi cu ale noastre. 10 iunie 1992, "Antena Bucureştilor"

O CULTURĂ A CĂRłII - PESTE VREMI

Ce este, aceea, o carte? Un obiect mai curând dreptunghiular şi paralelipipedic, decât pătrat şi plat. Un obiect cu mai multe dimensiuni vizibile în parametri fizici, alcătuit, în principal, din hârtie, carton, cerneala tipografică, vise, aiureala metafizică, o conştiinŃă supradimensionata a eu-lui, exhibiŃionism intelectual, pofta de bani şi glorie - sau, alteori, inteligentă, încrâncenare existentiala, curajul singurătăŃii, nevoie de comunicare şi, încă alteori: un amestec din toate acestea pomenite. În general, cărŃile se păstrează în spaŃii special amenajate, numite "biblioteci"; cu cât mai mari, cu atât riscul de a fi puse pe foc de mâini criminale creşte (a se reaminti Bibliotecă din Alexandria sau Biblioteca Centrală Universitară). Cu cât este mai mare numărul cărŃilor adunate şi păstrate cu grijă de oameni plătiŃi (sau nu), cu atât presiunea aerului scade, multe creiere încep să simtă o apăsare inexplicabilă în zona creştetului - partea aceea mai moale a capului la naşterea noastră şi care devine uneori prea tare cu scurgerea anilor - şi tot aşa, numărul prea mare de cărŃi adunate pe cap de locuitor se poate transforma într-un atentat la liniştea publică şi atunci cineva - cu creştetul foarte tare şi cu putere politică îndeobşte - decide să le mai ardă, în piaŃa publică sau în ascuns, prin beciuri cu aerisire. În bibliotecile mai mici, de apartament, de pildă, cartea nu reprezintă un pericol

58

substanŃial - mai ales, dacă nu are poze cu femei goale; în multe dintre apartamentele construite "din fondul locativ de stat" (din cele pătrate şi cu tavanul la purtător), cartea este un frumos decor pentru bibelouri din porŃelan, înfăŃişând atât de graŃios şi realistic omuleŃi, animale mici şi pasarele. În acest context, cartea da foarte bine, cu condiŃia să fie asortată la culoarea covorului şi aliniată impecabil, precum franjurii de la persan - sau după caz. Alte întrebuinŃări, cartea nu are; aşijderi ziarului, să spunem, din care mai faci un coif antiinsolatie la vreun meci de fotbal sau mai ştergi un geam. Din acest punct de vedere, cartea reprezintă, în mare măsură, un obiect al gratuităŃii, cu totul nefuncŃional - cu întrebuinŃare unică, în ciuda preŃului. Aceasta din urmă condiŃie contribuie foarte serios la dispariŃia lentă a obiectului, oamenii preferând astăzi să cumpere o geantă, o "geaca" sau un: radio-calculatordesteptator-toc-telefon-foen-aprinzator de aragaz-etc. În ciuda acestei evoluŃii asemănătoare declinului brontozaurilor - dispăruŃi de pe faŃa pământului când s-a făcut prea frig - sau prea cald - sau cine ştie din ce alt inconfort (stiinta cam bijbie şi nici nu se preocupă serios de cei aflaŃi încă în viaŃă) şi în pofida descreşterii puterii de cumpărare şi a interesului pentru poezia concepută la Casele de Odihnă şi CreaŃie ale Uniunii Scriitorilor din România (Mogoşoaia, Neptun, Pelisor, Cumpătul, Bran etc.), la Bucureşti s-a deschis, totuşi, un mare târg de carte. De ce a trebuit să vină o firmă engleza cu reteta unei organizări strălucitoare, de amploarea cuvenită gestului, e greu de înŃeles. Colaborarea cu străinii e mai mult decât laudabila - sunt mâhnit doar de faptul că a trebuit un ajutor de iniŃiativă şi interes european pentru a pune în valoare ceea ce există din belşug în România: carte, foame de lectură, inteligenta managerială şi - fiŃi convinşi - bani suficienŃi pentru asemenea întreprinderi culturale. La Ministerul Culturii, cine caută, călătoreşte mai puŃin pentru delectarea personală pe bani publici, achiziŃionează sau premiază mai puŃine producŃiuni plastice ale prietenilor din copilăria avansată şi nu mai sprijină reviste paranoice cu idei africane sub frontispicii europene - acela va găsi bani şi pentru carte, şi pentru cultura. Am şi o bucurie, însă, cu această ocazie: nimeni nu mai deplânge că sunt prea multe edituri (particulare, fireşte), ci, dimpotrivă, toată lumea se mândreşte cu ele - aşa bate vântul acum, în această împrejurare...; dar, dincolo de mâhniri sau bucurii mici, şi dincolo de direcŃia temporară a vânturilor, existenŃa unui târg de carte la Bucureşti, de reală anvergură europeană, este o situaŃie firească, de normalitate culturală. O împrejurare în care se vede mai bine că, de fapt, cultura românească, cea scrisă, cel puŃin, nu este de loc în criză; în criză se afla orgolii, ambiŃii secrete, luptătorii pentru prada gloriei aduse de un nume pe o carte şi cei pentru o pensie de scriitor smulsă statului. Cu aceaşi ocazie, se mai poate constată că există o continuitate tulburătoare: valori ale perioadei interbelice, scriitori din diaspora contemporană alături de cei (puŃini, ce-i drept) care au albit în Ńară - la propriu - pentru o carte adevărată în vremurile mute şi oarbe, şi, astăzi, un număr impresionant de aspiranŃi tineri, plini de pofta scriitoricească în pofida unui "mal de siecle" afişat cu superbia neinduplecata a juvenilităŃii. Şi, peste toate: oameni care cumpără cărŃi în neştire, cu zecile pe salariu - iar, uneori, chiar le şi citesc pe toate. Târgul de carte de la Bucureşti, născut într-o lume bântuită de cele mai complicate complexe, ne indică un lucru extrem de preŃios pentru moralul noastru: complexul

59

cultural este, în România, singurul nemeritat. Există mofturi, suficientă culturală, protecŃionism cultural, sărăcie materială, înapoiere tehnologică - există maculatura şi schizofrenie culturală; dar toate acestea au fost şi vor fi încă în toată lumea şi în toate timpurile. Alături de ele, în România exista însă, peste vremi, carte, nevoie de carte, o cultură a cărŃii - un model cultural pe care multă lume bună din jurul nostru l-a pierdut. Dacă vom înŃelege acest paradis rătăcit de alŃii - vom avea un complex mai puŃin şi o şansă de regăsire în plus. 12 iunie 1992, "Antena Bucureştilor"

EMINESCU ÎN IUNIE 1992

A fost odată - cum sper să nu mai fie vreo altă dată - o poveste, nu cu o prea frumoasă fată, ci cu balauri netoŃi, numiŃi "activişti de partid", care, în iunie 1989, când se împlineau 100 de ani de la dispariŃia poetului-nepereche Mihai Eminescu, au dat dispoziŃie ca inalta figura a Luceafărului să nu apară pe primele pagini ale revistelor literare sau de vreun alt fel. "IndicaŃia" era ca în ziua de 15 iunie, pe primele pagini, să troneze poze cu prea-desteptatia să Nicolae Ceauşescu, în vreuna dintre vizitele sale faimoase, prin nişte bălării ale plaiului autohton. AberaŃia fără margini nu s-a produs totuşi: a găsit cineva putere să reziste, să-şi pună pielea şi capul în joc şi să reaşeze figura PrinŃului poeziei româneşti în locul ce i se cuvenea în zi de mare comemorare. Demnă de reŃinut în această istorie îmi pare spaima pe care Poetul o stârnea, în 1989, balaurilor ideologici. Eminescu ajunsese, în 1989, un pericol pentru putere. InteligenŃa, talentul, curajul opiniei, adevărul, destinul verticalităŃii morale: trăsături opuse fundamental sistemului ajuns în culmile sale în anii '80. În ziua de 15 iunie 1989, zeci de miliŃieni şi securişti au înconjurat cimitirul Bellu, unde se strânseseră, în aceea zi, probabil câteva zeci de mii de oameni - neconvocati, neminati, în cadru dez-organizat, fără recurs la scamosul festival al aşa-ziselor munci şi creaŃii "Cântărea României". Eminescu în 1989: un simbol periculos pentru mortificarea comunistă, un prilej de comuniune intelectuală şi speranta umană. Eminescu în iunie 1992: ...(?) O întrebare tăcută, la care mărturisesc că nu am răspuns. Mă mai pot doar întrebă cu glas tare: câŃi dintre noi mai găsim răgazul să recitim o poezie semnată Eminescu? CâŃi dintre noi mai cumpărăm o ediŃie nouă - pentru copii noştri, pentru biblioteca generaŃiilor de mâine? CâŃi dintre noi îi mai ascultăm, cu antenele sufletului, glasul inconfundabil, în tonalităŃile sale grave sau jucăuşe, dar întotdeauna intime - şi nu ne mulŃumim doar cu recensământul statuilor sale publice, efectuat cu morgă în zile de aniversară? O ducem greu - ar putea răspunde cineva -, nu avem cele trebuincioase unei vieŃi normale; când banii abia îŃi ajung pentru mâncarea cea de toate zilele, mai greu călătoresc gândurile spre poezie. La fel de-adevărat; dar credeŃi că Eminescu a trăit altfel prin cuştile de sufleur, prin

60

turnee, sau ca bibliotecar sau redactor la ziarul "Timpul"? "El stă pe-atunci" - ne povesteşte VlahuŃă - "în podul Mogosoaiei, deasupra unei tapiŃerii, într-o odaie largă, în care avea un pat simplu, trei scaune de lemn, o masă mare de brad, cărŃi multe ticsite pe noua politi lungi(...), o maşină de cafea pe soba, un lighean de pământ într-un colŃ şi-un cufăr vechi; pe perete, nici o cadra." "După câte ştiu" - mai adauga VlahuŃă - " viaŃa poetului a fost întotdeauna o amarnică luptă cu sărăcia. De câte decepŃii nu s-a izbit el în societatea noastră aşa de rece şi dispreŃuitoare pentru oameni 'nepractici'. Amăgit de atâtea ori, sufletul lui pierdu de timpuriu orice credinŃă în viitor şi, speriat de asprele realităŃi ale vieŃii, se refugie în liniştitul imperiu al trecutului. Acolo, neadormitele lui gânduri trăiau ca într-o legendă frumoasă." În schimb: "Ceea ce li se poate ierta altora, nu pot să-mi permit eu" - zicea chiar Eminescu. Iar Slavici confirma că "Eminescu nu era în stare să mintă, să treacă cu vederea reua-credinta a altora, să tacă, şi atunci când era dator să vorbească, să măgulească ori chiar să linguşească pe cineva, în gândul lui, cea mai invederata dovadă de iubire şi de stimă era să-i spui omului şi-n bine, şi-n rău, adevărul verde în faŃă.(...) În mijlocul societăŃii în care i-a fost dat să-şi petreacă viaŃa, un asemenea om nu putea să facă cariera, nici să-şi creeze o poziŃiune." "Când oamenii au trebuinŃă de tine" - nota cu amărăciune chiar Eminescu - "aleargă să te caute; sunt însă foarte mulŃumiŃi când pot iar să scape de privirea ta pătrunzătoare şi de gura ta cea rea." Vă spun ceva cunoscut - parcă - aceste gânduri ale Eminescului? Şi vremurile descrise de prietenii săi - oarecum familiare?... "A adormit în sfârşit" - mai spunea VlahuŃă - "aceasta jertfă glorioasă a unei societăŃi frivole şi nepăsătoare. Într-o Ńară cu atâtea nulităŃi triumfătoare, un poet atât de mare şi de cinstit nu putea să moară decât într-un spital de nebuni.(...) Este oare un păcat aşa de mare de a rupe hotarele de gândire ale contimporanilor tăi s-a te ridica cu mult deasupra timpului şi societăŃii în care te-ai născut?... Pedeapsa e din cale afară de grea." "Acest Eminescu a suferit de multe, a suferit şi de foame" - spunea şi Caragiale la mormântul sau proaspăt, atunci, de trei zile. "Da, dar nu s-a încovoiat niciodată: era un om dintr-o bucată, şi nu dintr-una care se găseşte pe toate cărările." Încheind aceste sumare amintiri, atât de preŃioase, încerc să-mi răspund, totuşi, la întrebarea tăcută de mai devreme: Eminescu ar trebui să fie şi în 1992 unul dintre părinŃii noştri cei buni, care nu ne părăsesc niciodată, aşa cum mamă care ne-a dăruit viaŃa din carnea şi sufletul ei nu pleacă niciodată cu adevărat de lângă noi, fiii cei prea vinovaŃi de suferinŃele lor, în veci ne-linistiti şi ne-iertati pentru vinele noastre. Amin. 15 iunie 1992, "Antena Bucureştilor"

61

ÎNTR-O SEARĂ, UN TREN... (politicul şi creativitatea) Nu ştiu cum or fi alŃii, dar eu, după ce văd într-o seară - în vreo seară -, un film despre un tren care aduce spaimele morŃii (aşa cum a fost ieri, la Telecinemateca, filmul semnat de Andre Delvaux) îmi piere cheful de orice politică (meniul meu principal în dimineŃile în care vă vorbesc) şi mă las copleşit de amintirea anilor '60 - ani de creativitate, extraordinara creativitate, înŃeleasă că recurs al forŃei subiectivităŃii şi al individualităŃii capabile să plăsmuiască o lume plină de vrajă; o i-realitate mai bună şi mai generoasă decât maşinăria de tocat nervi, suflete şi aspiraŃii pe care o numim "realitate înconjurătoare". Deceniul de creativitate, notat pentru referinta cu post-fix-ul "'60", a fost ultimul zvâcnet de experienŃe artistice şi culturale profunde ale acestui secol şi mileniu; un filtru cultural totodată, care a făcut posibilă perspectiva post-moderna în hermeneutica socioculturală contemporană. Andre Delvaux - regizorul Telecinematecii de ieri seară - este doar o picătură din experienŃele fecunde ale anilor '60. El însuşi parte dintr-o generaŃie de cinematografisti tineri afirmaŃi în spaŃiul european printr-un festival numit "Întâlnirile internaŃionale ale tânărului cinematograf" (Hyérès, şi apoi Toulon, FranŃa - alături de Andre Delvaux: Andrei Mihalkov-Koncealovski, Claude Lelouche, Renee Allio şi încă alŃii), această generaŃie începe să producă alături de "bătrânii lupi" ai "Noului Cinema" francez, ajunşi deja la rafinamentul maturităŃii: Jean-Luc Godard, Francois Truffaut, Alain Resnais. La fel: maturizaŃi şi deveniŃi din "tineri furioşi", gentlemen-i aproape desăvârşiŃi, regizorii englezi ai "Free Cinema"-ului dau capete de serie. Fellini sau Antonioni produc, tot atunci, capodoperele care i-au trecut între marii artişti ai acestei lumi. Nici în Est, experienŃele creatoare nu întârzie: Milos Forman, Andrej Vajda, Vera Chitylova, Miklos Jancso; se naşte - artistic - uluitorul Andrei Tarkovski. Teatrul european trăieşte o epocă de glorie, chiar dacă prin infuzie americană: experienŃele "Living Theater" sau "La Mamma" sau fenomenul "Hair" - şi cam tot ce a însemnat în epoca "off" şi "off-off Broadway" (plus rezultatele didactice ale lui Lee Strasberg şi celebra scoala de actorie new-york-eza, toŃi promotorii ei revendicându-se - alt paradox din ruşii de altadat', Stanislavski sau Meyerhold: iată o frumoasă circulaŃie europeană a tradiŃiilor!) - fabuloase experienŃe teatrale ale anilor '60 care au născut celebrii regizori, şefi de şcoală (şi studiourile lor): Grotovski, Eugenio Barbă, Peter Schuman. Literatura anilor '60 se descătuşează de orice crispare şi metodologie impuse de realism, valorifica experienŃele subiectivităŃii recuperatoare (tradiŃia Proust, Joyce, Faulkner sau Wolf) şi creşte sub lumina strălucitoare a generaŃiei post-belice (Boris Vian, Alain Robe-Grillet, Michel Butor). În fine, pentru a nu exagera (nu mi-am propus un glosar cultural), mă voi întoarce la Bucureştii anilor '60, când un Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Leonid Dimov sau Gellu Naum începeau să înflorească, în timp ce reapăreau ediŃii Blaga sau se retiparea "Estetică" lui Tudor Vianu, sau când Mircea Eliade revenea în constiinta noilor generaŃii. Penciulescu, Esrig, Pintilie lucrau din plin în teatre deschise înnoirii, Andrei Şerban se afirmă printr-o strălucită lucrare de diplomă, iar studenŃii actori şi regizori puteau afişa o superbă dezinvoltură în spectacole extrem de spirituale (care au putut fi o modă a

62

Bucureştilor şi prin seria "Nocturnelor" de la Teatrul łăndărică: un spaŃiu al experimentului teatral, amestec de proză dramatică, poezie, dans, muzică şi cabaret politic - o substanŃă de spectacol complex pe care România nu o cunoscuse nici în anii de dinainte de război) iar Liviu Ciulei - ei bine, Liviu Ciulei cistiga premiul de regie la Cannes (performanta incredibilă, judecând capacităŃile de astăzi şi ansamblul preocupărilor filmului românesc!) cu o peliculă fără egal, în forŃă şi profunzime, în nici o altă producŃie a cinematografului românesc: "Pădurea SpânzuraŃilor". Premiul de regie la un festival unde abia mai îndrăznim să ne aşezăm la poarta din dos pentru vreun autograf de mâna a doua. Eliberată pentru scurt timp (un deceniu ne-obsedat), dar aflată între strinsorile a două etape zdravene: de "realism socialist" şi idioŃenie dogmatica, creativitatea românească şia dovedit încă o dată, în anii '60, deplină forta, născută dintr-o tradiŃie niciodată uitată sau abandonată, şi o vitalitate înnoitoare, rasarita dintr-o vocaŃie culturală nestinsa. Anii '60: o vreme a strălucitoarei creativităŃi europene - reizbucnind (sincronic, dacă vă place) şi în România, ca o revanşă a luminii, după bezna războiului şi a stalinismului. Am retrăit acesta iluminare a amintirilor - într-o seară, privind un film cu un tren aducător de spaime ale morŃii - şi nu mi-am putut reprimă spaima în faŃă în fata mortificării pe care explozia politicului o aduce iarăşi în viaŃa noastră. Politicul este un teren sterp, necreator - un spaŃiu al mediocrităŃii nivelatoare. Politicul - învăluind toată lumea din jur, şi pe noi, proaspăt jumuliŃi şi învârtiŃi zi şi noapte la foc scăzut, devastaŃi, terminaŃi de socialismul biruitor la sate şi oraşe, şi de comunismul din zări - de nu l-am mai fi zărit vreodată! - noi, vai de capul nostru inflamat de atâtea baliverne, iată-ne din nou prinşi în plasa politicului perfid - căscam ochii şi urechile la toate prostiile debitate de iluştrii anonimi, platitudinile politicienilor născuŃi peste noapte, aprigi republicani, fireşte numai cu gândul la binele Ńărişoarei, sau neînduplecaŃi monarhişti, chiar după ani de chefuri prin cantinele-restaurante de pe litoralul Marii Negre, cu bilete sindicale sau, boiereşti de-a dreptul, ONT. Numai adevăraŃi "boieri" - angrosistii - în jurul nostru, lideri de partid şi sindicate, numai conferinŃe de presă senzaŃionale, comitete şi comiŃii de anchetă parlamentara sau pe aproape - indexări şi compensări, sancŃiuni şi clauze defavorizante - o altă maşină de tocat din ce o mai fi rămas de tocat din noi!; nimic despre bucuria de a trăi, nimic despre dragoste şi bucuria înŃelegerii - numai politica şi martialitate. Nici o tresărire existentiala - numai tirade şi impertinenta oratorica fără cap şi fără coadă. Unde s-a spulberat creativitatea? Nevoia reflexivităŃii? Unde au fugit gândurile tihnite şi adânci, lăsând locul stupidelor preocupări legate de cherele politice şi zornăieli electorale? Alăturându-se acestui zgomot perturbator, ne frământă morbid o mulŃime de probleme care, în mod firesc, se pot rezolva simplu şi repede, pe tăcute, cu un elementar bun-simŃ al datoriei asumate faŃă de obşte; tărâmul creativităŃii este invadat de o mlaştină mohorâtă şi ucigătoare - în mâlul ei înşelător se împotmolesc energiile noastre cele mai preŃioase. Prea cu grăbire ne-am lăsat târâŃi în asta nouă capcană pentru o aceaşi viata, încă netraita. Avem nevoie de un răgaz pentru a ne trage sufletul, pentru a ne îngădui să fim iarăşi oameni întregi. Fără inhibiŃii şi fără reflexe intelectuale dirijate. Un răgaz pentru a ne redobândi discernământul şi capacitatea de a înfrunta realitatea. Un răgaz pentru a ne regăsi preocupările de substanŃă - un răgaz pentru recuperarea creativităŃii pierdute cândva, în ani, dar nu şi din substanta rădăcinilor noastre spirituale.

63

Politicul arid şi mimetismul penibil care îl însoŃeşte vor fi sanctionate cândva - şi, deşi nu este singura condiŃie (dar esenŃiala), creativitatea va înflori iarăşi pe solul unor decenii mai înŃelepte. Ferice de generaŃiile care le vor cunoaşte, poate, lumină şi căldură. 17 iunie 1992, "Antena Bucureştilor"

MARILE VACANłE PENTRU ELEVI, STUDENłI, MILITARI ÎN TERMEN, PENSIONARI SIMPLI ŞI SALARII CONFORT IV ÎMBUNĂTĂłIT

Pe tăcute - pe furiş aproape - a venit şi vacanŃă cea mare. Oarecum în surdină, a sunat şi ultimul clopoŃel, în majoritatea şcolilor. Pe vremuri, pe vremea "burghezo-mosierimii", vacanŃă venea "cu trenul din FranŃa" - câtă gălăgie, câtă bucurie, câte planuri, câtă ameteala în minŃile năuce ale copiilor, sărind din ziua de 15 trecute fix ale fiecărui iunie, în bascheŃii a trei luni de hălăduieli, fotbal, biciclete, mare, munte şi alte sotroane. În aste vremuri, vacanŃă vine, pentru cei mai mulŃi, ca un "tramvai numit dorinŃă": de mare, de munte, de adidaşi, de mini-motoreta Honda, de vreo Frântă, de vreo ciocolată mai acătării - era, pe vremuri, o marcă "Pitic", care te "făcea voinic"; acum, cele mai multe mărci sunt prea voinice pentru un buzunar de pitic, chiar dacă părinŃii au negociat un salariu confort IV îmbunătăŃit - cum spuneam în titlu. Copiii însă, se adaptează foarte uşor: au învăŃat în anii din urmă să stea la cozi interminabile pentru "tacâmuri" (resturi de pui - n.m.) sau "leberwurst cu soia" (traduceŃi cum credeŃi mai bine); astăzi, s-au adaptat economiei pieŃarilor şi pândesc, în grupuri organizate, maşinile oprite la stop şi spală la parbrize de mama-focului - mai un ban, mai o distracŃie. Am avut chiar o conversaŃie foarte serioasă cu un tânăr manager de aproximativ 8 ani, care mi-a explicat că are de gând să-şi expună în curte desenele (color) produse la grădiniŃă, precum şi mici alcătuiri muncite în plastilina: "expo cu intrare şi vânzare în lei şi în valută"; din sumele rezultate, ar urma să cumpere un joc pentru confecŃionarea de Ńestoase Ninja - vânzări cu adaos comercial minim -, iar noile sume: reinvestite într-o minge de fotbal - adevărată! -, pe care - închidea cercul tânărul întreprinzător - "aş putea s-o închiriez cu oră". Am încheiat citatul. Bani - bani - bani! Şi politică - politică - şi iar politică. DiferenŃa între vacanŃă şi timp productiv va fi, în această vară, probabil complet nesubstantiala. Oamenii mari vor face încă mai abitir politică, creierele se vor înfierbânta cu planuri de investiŃii şi activităŃi lucrative, mulŃi copii, foarte mulŃi copii şi adolescenŃi vor spala parbrize pe la stopuri. Cei mai mulŃi nu vor pleca în FranŃa cu banii astfel câştigaŃi, ci doar la ştrand, poate într-o discotecă - mai un film cu vitejii karate, închiriat şi văzut pe la vreun coleg mai înstărit, cu tatăl patron de import-export.

64

Va fi o lungă şi fierbinte vara politică - scurtă şi sărăcăcioasă pentru electorat şi copiii acestuia. O anunŃă astfel campania electorală şi, respectiv, buletinele Institutului Român de Statistică. Căci creşte distanŃa dintre cei care îşi îngăduie vacanŃe opulente, chiar şi în timp ce definesc strategii de partid, şi cei care - copii, elevi, studenŃi, militari în termen, pensionari care n-au trimis scrisori de protest lui Ceauşescu via Europa Liberă, Voice of America, BBC etc.- nu au mai de nici unele. Aşa ne-a fost nouă norocul, ca distanŃa dintre cei de sus şi cei de la mijloc sau la salariu minim pe economie să se mărească, iarăşi, rapid şi în chip periculos; pentru cei din urmă, fireşte, căci primii vor avea, pe lângă ce mai aveau, încă 70% sporuri de conducere, salarii de merit şi vacanŃe plătite în diurne liber-convertibile. Ne anunŃă astfel - termenii sunt puŃin diferiŃi - ultimile hotărâri guvernamentale. Restul: cu economia la piaŃă, certificate de proprietate tipărite în FranŃa şi multe, multe planuri de vacanŃă - pentru care se cuvine să le dorim succes. 19 iunie 1992, "Antena Bucureştilor"

SIMULARE-STIMULARE, MINCIUNI CONVENłIONALE ŞI SFINłI APOSTOLI

(...)"Orice simulare este şi o stimulare" - spunea cândva Eugen Lovinescu; şi chiar dacă se referea în primul rând la pagini literare, aceasta vorbă a criticului pare a se potrivi de minune cu multe din lucrurile pe care le încercăm noi astăzi, împinşi de aceaşi dorinŃa de "sincronism european" în toate cele, nu numai în literatură - dar politica de astăzi, ce-i oare altceva decât retorism? Reforma economică - altceva decât o figură de stil? ProtecŃia socială - altceva decât o poezie că a primilor semănătorişti? Iar "tranziŃia la o democraŃie reală" - un titlu pe care îl auziŃi des şi care ar sta foarte bine (în specie literară) deasupra unui mister medieval; sau, mai aproape de plaiurile noastre, pe pagina de gardă a unei dezvoltări epice populare de genul "Povestei cu cocoşul roşu". Totul poate fi înŃeles, cu puŃină bunăvoinŃă, ca literatură; orice simulare ar trebui să devină şi o stimulare - în viaŃă, ca şi în basme. Său: în viaŃă ca un "basm negativ" pe care îl ducem pe umeri cam obosiŃi şi cocârjaŃi. Însă, problema este că, privind în jur cu atenŃie, întâlneşti din ce în ce mai mulŃi oameni care nu mai găsesc suficientă energie pentru a simula vreo dorinŃă anume; ce se va întâmpla oare cu basmul? Oameni care să simuleze - o primă etapă - că ar mai dori ceva: aceea dorinta care mobilizeaze toate puterile şi declanşează valuri de energie nebanuita. Să simuleze că ar mai crede în ceva: aceea credinta capabilă să mişte şi munŃii din locul lor de veci. Dimpotrivă, întâlnesc în oraş tot mai mulŃi oameni care nu mai găsesc nici puterea să simuleze că ar fi stimulati de ceva. Oameni în plină putere altfel, dar care nu mai ştiu ce să aştepte, ce să mai spere, ce să mai dorească, fie şi în ascuns, în cotloanele arar licărite ale sufletului. Nici măcar minimă disponibilitate pentru "minciună convenŃională" care a

65

salvat până nu de mult aparenŃele unei societăŃi civilizate. O boală modernă? "În ciuda creşterii în condiŃia de bine - nota, în 1883, Max Nordau, analistul "minciunii convenŃionale" - Humanitatea este tot mai nemulŃumită, mai neliniştită, mai agitată ca oricând. Lumea civilizată nu este altceva decât o sală imensă de spital, plină de bolnavi şi gemetele lor înfricoşătoare provocate de toate felurile de suferinŃe.(...)AscultaŃi dincolo de frontiere: vântul vă va aduce, din toate părŃile, zgomote sinistre de certuri de bătălii, de revolte contra brutalelor opresiuni." Această lume nu a fost salvată de minciuni convenŃionale sau de simulări şi stimulări provocate, ci de speranŃe renăscute în fiecare nouă generaŃie, de indivizi excepŃional dotaŃi care au readus, în tabloul descris mai sus, suflul schimbării şi mingierea mai-binelui. Dacă însă icoana lumii nu a rămas încremenită, ci încă s-a afundat în suferinŃă şi neîmplinire - dacă acestea sunt adevărul şi lumina zilelor noastre, dacă schimbarea înspre bine nu mai soseşte doar prin "simulare" şi nici o stimulare nu mai e stârnită de dorinŃi pozitive - atunci remediul bolilor noastre de astăzi trebuie căutat în altă parte. În cu totul altă parte. Poate în viaŃă simplă a apostolilor; în credinŃa lor curată, în împărtăşirea lor decenta a bucuriilor existenŃei. Recititi-le istoria vieŃilor şi faptelor, şi veŃi descoperi că nu sunt câtuşi de puŃin îmbieri la habotnicie, ci un exemplu de moralitate ataşantă, demn de urmat şi astăzi: poate o însănătoşire în fata lipsurilor, nedrept resimŃite că dureroase, în fata blazării, necredinŃei şi lipsei de dorinŃă. Fără minciuni convenŃionale şi fără "simulări" pentru "stimulări". Fără "sincronism european" prost simulat. Nu-i căutaŃi pe aceşti apostoli printre "moderni"; nu-i căutaŃi la radio sau televizor, prin ziare sau reviste. Ei sunt, totuşi, lângă noi: pe stradă, călători peste munŃi şi râuri, sau în părăsirea vreunui schit uitat; sunt tăcuŃi şi nu distrug corola de minuni a lumii. Ei poartă pe chip un surâs curat şi liniştitor, aducând speranta acolo unde ea s-a pierdut cu totul. UrmaŃi-i. 29 iunie 1992/22 octombrie 1994

O JUDECATĂ LIMPEDE ŞI REPARATORIE

În fine, cineva l-a aşezat pe Ceauşescu în capul unei liste. Un străin, de la foarte mare depărtare - un african cu şcoala, laureat al premiului Nobel -, l-a aşezat pe Ceauşescu Nicolae pe primul loc într-o ierarhie prea puŃin glorioasă, şi anume: în privinŃa încălcării drepturilor omului. Cineva, de la foarte mare depărtare, a văzut mai limpede decât apropiaŃii noştri europeni, cei de la care sperăm, în anii lui Ceauşescu, sprijin moral, iar astăzi: suport financiar, logistic, uman, şi câte nu mai aşteptăm, noi, Doamne, probabil în zadar, de la cei pe care i-am considerat decenii la rândul, fraŃi de continent. "FraŃii" continentali par să ne fi uitat brusc însă, în favoarea unor "fraŃi de cruce" - coreligionari adică - iar nouă, dintr-o dată: rude foarte îndepărtate, Europa cea mândră ne arată cu degetul un colŃ al continentului, aşa că pentru "copiii unui Dumnezeu mai mic". Europa

66

este, în general, nemulŃumită de noi, de manierele noastre, de Ńiganii noştri rătăcitori, de şoselele noastre, de telefonia noastră, de aeroporturi, de bănci, de hoteluri - de nerespectarea deplină a drepturilor omului. Şi chiar are dreptate Europa Occidentală să fie nemulŃumită astăzi, după aproape cincizeci de ani de abandon şi colaborare tacita cu puterea de la Bucureştii comunismului, dar Europa uită iarăşi - sau e mai convenabilă omisiunea - că România a cunoscut, între suratele de lagăr, apăsarea cea mai paranoică şi destrucŃia cea mai criminală: distrugerea individualităŃii umane, ştergerea memoriei, farimarea limbajului ca instrument de gândire, elimiarea oricărui spaŃiu civic, anularea oricăror - repet: oricăror - drepturi general umane şi particular civile. Am subliniat "oricăror", deoarece absolut toate declaraŃiile din vremea socialisto-comunista, relative la "drepturile omului", au fost vorbărie goală. Şi această realitate a putut fi verificată de orice diplomat sau turist străin, trecător oricât de scurt timp prin această Ńară. Oamenii au trăit aici sub o teroare crescândă; o teroare perfectă, pentru că nu a fost resimŃită că teroare, ci ca disciplina şi organizare. În consecinŃă, este - incredibil regretata astăzi, în confuzia pe care a reuşit s-o stârnească, printr-o desăvârşită acŃiune de spălare a creierelor, între "teroare" şi "siguranŃă", între putere dictatoriala şi ordine administrativă, între Ceauşescu şi ideea de şef de stat. Un nigerian din hat-indepartata Africa înŃelege istoria românilor sub Ceauşescu mai bine decât europenii luminaŃi de kilograme-wati lumină, şi afirma, la ConferinŃa de la Viena asupra Drepturilor Omului, sub egida OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite, ca Ceauşescu a fost mai rău şi mai eficient în acŃiunea sa de înăbuşire a drepturilor individuale decât au izbutit un Amin Dada sau Papa Le Doc sau Pinochet. (În acest punct, nu pot să nu mă gândesc la Costa Gavras, regizor francez de origine elena, care a tulburat, în anii '60, Occidentul, cu filmul sau "Z", denunŃând teroarea "Generalilor" în peninsulă sa natală. Cei mai mulŃi dintre regizorii noştri în exil s-au adresat Occidentului cu spectacole ca "Pescăruşul" sau cu texte din grecii antici, dovedind, fireşte, rafinament intru afirmare personală, în timp ce conaŃionalii lor mai puŃin dotaŃi artistic nu mai ştiau, în Ńară, decât că trebuie să "prindă" o pulpă de pui sau o sticlă cu lapte, care "se dădeau" - "se dădeau"! - la ore imprevizibile din zi şi uneori noapte. În fine, aceste gânduri rămân doar ceea ce sunt: o paranteză amară.) Fireşte, nu diaspora românească are vină că un nigerian a înŃeles mai exact decât fraŃii noştri de continent în ce măsură au fost încălcate drepturile omului în România. Important este ca cineva, un străin, înŃelege dimensiunile exacte ale terorii care a funcŃionat în România - pe cât de dură, pe atât de subtil insinuata -, şi o afirmă de la tribună unui înalt for al Drepturilor Omului. Mai mult, plasează chinul românesc în adevărata sa lumină, astăzi, când o tendinŃă aproape generalizată pare a acŃiona pentru deturnarea sensurilor originare şi profunde ale DeclaraŃiei Universale ale Drepturilor Omului înspre o înŃelegere limitată, partizană şi tribalistă, înspre confuzia drepturilor fiinŃei umane cu cele ale unor minorităŃi şi colectivităŃi naŃionale sau geografice. O nouă confuzie care, întâmplător, ne interesează direct, deoarece a început să ne submineze serios eforturile pentru cuvenită integrare europeană. Îmi pare rău că un nume, totuşi, românesc, ne aşeza pe un prim loc jenant, dacă nu chiar ruşinos. Pe "noi", căci nici un dictator nu izbândeşte fără servila colaborare a preasupusilor săi terorizaŃi; chiar îmi pare rău, dar trebuie să-i mulŃumesc îndepărtatului

67

african pentru judecata sa limpede, îndreptăŃită şi reparatorie. 18 iunie 1993, "Antena Bucureştilor"

AMINTIREA UNOR DIMINEłI PIERDUTE DE LA "LIBERTATE", LA "ORDINE, RĂSPUNDERE, DISCIPLINĂ" (utopii negative)

Nu cred că limba pe care o vorbim este compromisă. Cred numai că ne-am dezobişnuit să considerăm cu exactitate proprietăŃile cuvintelor folosite. Să luăm de pildă gingaşul cuvânt "libertate". Noi l-am aflat într-o formulă stabilă, de la război încoace. Până atunci, nu prea a fost folosit, nefiind nevoie de el cine ştie ce. Ce înŃelegem, de două săptămâni încoace (atât de dimineaŃă era! - nota târzie) prin "libertate"? Suntem liberi să gândim orice? Suntem liberi să spunem orice? Suntem liberi să alegem orice fel de a trăi? Cercul alcătuit de libertatea de a gândi orice ne trece prin capul nostru de fiinŃe raŃionale se suprapune peste cercul libertăŃii de a face orice ne trece prin acelaşi cap? Oare gândim ca indivizi liberi sau ca părŃi ale unei colectivităŃi libere? Am prins curajul de a ne lua în consideraŃie, mai întâi de toate, pe noi (ca fiinŃe sociale, fireşte) sau continuăm să dăm prioritate "interesului general" (comedie cu acelaşi titlu de A. Baranga, dramaturg român post belic? Pe mine, ca şi pe mulŃi alŃi "alegători" să ne spunem, practica interesului m-a obligat - printre altele - să matur trotuarul din faŃa casei şi jumătate din carosabil, contra amendă, în timp ce salariaŃii A.D.P. (AdministraŃia Domeniului Public) şi ai SalubrităŃii jucau barbut ca urmare a celei de-a treia mari diviziuni a muncii, preconizate să-i înfrăŃească definitiv cu academicienii (cei adevăraŃi). A nu se înŃelege că este cazul meu: nu sunt academician. Înainte de a aspira la acest stătut, acum, sincer să fiu, m-ar interesa, ca pregătire post-universitara, să fac liceul undeva în FranŃa, în Germania Federală sau în Japonia, până când vom avea şi noi, iarăşi, un liceu adevărat. Cred că numai caligrafia a fost (singura) materie netrucată şi necenzurată, în scoala pe care am început-o în anii '60. Şi numai o singură profesoară, din câŃi dascali am avut, manifestă curajul de nu veni cu catalogul la orele ei, pe care, de altfel, pe timp cu soare, le petreceam împreună - întreaga clasă -, în parcul de lângă şcoală: o alternativă la metodele închistate şi oarecum primitive de predare. Vă asigur că toŃi cei supuşi tratamentului am învăŃat în felul acesta limba engleză, într-un an, cât alŃii, rusă, din '45 până la Gorbaciov (tot de plăcere). Suntem liberi? Ştim ce înseamnă libertatea? Afla-vom, dara. Deocamdată, am aflat la televizor, de la vice-prim ministrul guvernului provizoriu (exprimând, fără îndoială, părerea sa personală), că vom face o Ńară în care să putem trăi "în ordine, răspundere şi disciplina". Bune cuvinte. Serioase. Clare. "A trăi în ordine". Dar în ce fel de ordine? În rând, aliniaŃi câte unul, câte doi, câte zece? Sau, tot în ordinea piramidei, în vârful căreia, ca un făcut, ajung, după cum bine s-a văzut de-a lungul timpului, tot cei mai harnici,

68

cinstiŃi, corecŃi şi milosi la suflet? Unde se termină "ordinea" şi începe contrariul ei, "dezordinea"? Atomii sunt ordonaŃi, în molecule, într-un singur tipar al mişcării? În atomi, tot felul de bramburite particule se supun unei mişcări ordonate, sau care-ncotro? Şi totuşi, atomii funcŃionează, moleculele, în anumite structuri, nasc organisme vii - viaŃa e mai frumoasă ordonată în sertăraşe sau cu toate cele risipite în culorile nemărginitei varietăŃi? "Răspundere". Acest cuvânt a funcŃionat mai ales în sintagma "a fi tras la răspundere". O plăcută (sper!) amintire a colectivismului triumfal, prin care orice idiot plătit în sistem chenzinal putea să Ńină în tensiune psihică orice cetăŃean al supranumitei "republici populare" sau "socialiste", plecând de la orice pretext şi folosind ca instrumente delaŃiunea, şedinŃa de partid sau de bloc etc. "Disciplină". Militară? Sau poate disciplină de a ponta la ore fixe, între care poŃi dormi liniştit o săptămână de lucru redusă, bizuindu-te în continuare pe "unitatea de nezdruncinat a întregului popor" în locul unei interesări financiare radical diferite de tot ceea ce a ştiut românul până acum în materie? (...) Prin Americi, unele întreprinderi aplica metoda lucrului în orele de vârf ale curbelor individuale de bioritm (care nu durează 8 ore, fie vorba între noi). Cel puŃin o uzină japoneza de autoturisme ("Mazda") are linii de producŃie aproape complet automatizate - mi se pare superflu să mă gândesc la "disciplină" omului care programează şi controlează computerul. Arata - în acest context de referinŃă - ca un cuvânt dintr-altă sferă şi dintr-altă era - a glaciaŃiunii, în care totul, de la sânge, la creier şi până la mâini, se mişcă foarte lent. Nu cumva folosinŃă cuvintelor "ordine", "răspundere", "disciplină" izvoreste, încă, din aceaşi gaura întunecoasă a creierului nostru unde se mai cuibăreşte reptilă perfidă şi scârboasă a "libertăŃii că necesitate înŃeleasă"? Vă rog, oameni buni, scoateŃi-o de-acolo şi azvirliti-o în foc. Ne-a mâncat destul vieŃile. Trebui să învăŃăm să gândim altfel. Trebuie să înŃelegem altceva prin libertate. Suntem în drept să ne întoarcem la fiinŃa noastră individuală, la aspiraŃiile ei intime. La acordul cu noi înşine, act ratat până acum în chip stupid, atât din vina altora, cât şi din spaimă de a ne afla în afara turmei. Suntem liberi să ne hotărâm soarta. Dacă nu înŃelegem asta imediat, iar ne trece viaŃa construind nu ştiu ce, pentru nu ştiu cine. 6 ianuarie 1990, "Contemporanul" - numărul 1(3), serie nouă

ÎNAPOI LA CONSTRÂNGERE?<*> _____________________ <*> Semn de întrebare pus în titlu la rugămintea paternală a secretarului general de redacŃie. -----------------------------------"Amurgul de foc" din 12 ianuarie (1990; zi în care o demonstraŃie sălbatică a obŃinut, pentru aproximativ 24 de ore, trei "decrete", promulgate de guvernul provizoriu aflat în strânsoarea fizică a mulŃimii dezlănŃuite - n.a.) şi-a avut, totuşi, semnele lui. În

69

alocuŃiunea televizata a domnului Ion Iliescu (din saptamina anterioară întâmplării), s-a putut simŃi o anume îngrijorare în pofida zâmbetului stenic, însoŃitor al tuturor apariŃiilor domniei-sale. Nu a fost o captare prin firele intuiŃiei, ci prin semnalele emise de limbajul folosit, oarecum mai crispat decât de obicei: apelul pentru organizare, pentru stabilitate (în contra acŃiunilor şi chiar ideilor "destabilizatoare"), apelul pentru respectarea hotărârilor Consiliului Frontului Salvării NaŃionale şi ale consiliilor sale locale, pentru eliminarea haosului şi a tendinŃelor separatiste ("să fim uniŃi!"), apelul la "disciplină" toate acestea implică, dincolo de semnificaŃia lor directă şi rezonabilă, dimensiunile crizei - economice, sociale, politice - în care continuăm să ne aflăm cu succes. Cred însă că miezul fierbinte al acestei crize trebuie căutat în cele - ca de obicei - nerostite. IntenŃia Consiliului Frontului Salvării NaŃionale (anunŃată că programatica) de a renunŃa provizoriu la "isme" şi la "politica" este îndreptăŃită: majoritatea populaŃiei nu are, în fapt, decât o idee foarte vagă despre ceea ce înseamnă într-adevăr politică; iar teoria socială a fost anihilată prin lipsa de informaŃie şi prin dizolvarea oricăror forme instituŃionalizate de studiu şi practică. În consecinŃă, recursul la denominalizări uzuale ca "socialism", "capitalism", "comunism" ar însemna, pentru noi, apelul la forme fără un fond real de înŃelegere şi evaluare. S-o luăm, atunci, băbeşte. Dinastia Ceusescu a funcŃionat prin transmiterea puterii de sus în jos, fără nici o şansă de influenŃare a ei în sens invers. DemocraŃia presupune drumul contrar, în care opŃiunile multiple ale bazei piramidei (acolo sunt oameni!) determina decizii în vârful aceleiaşi piramide, puse în aplicare prin organisme ale puterii executive. Medităm la această traiectorie frumoasă (şi ideală) când au răsărit la televizor (obiect esenŃial în acele dimineŃi - nota târzie) studenŃi strânşi la Politehnica de primul lor miting organizat de ei înşişi (iar nu de "organizaŃia de tineret"). Cu această ocazie am aflat că sunt nemulŃumiŃi de unele decizii ale Ministerului ÎnvăŃământului, la formularea cărora ei, studenŃii, nu au fost câtuşi de puŃin consultaŃi. Nici studenŃii cooptaŃi în Consiliul NaŃional (al Frontului Salvării NaŃionale) nu au fost cercetaŃi în chestiune, nefiind de loc limpede până şi rolul lor în acest Consiliu - mărturisea unul dintre ei. Şi atunci, cum a funcŃionat democraŃia? Mai curând, un bun exemplu de "remanenŃă" totalitară - că tot nu avem terminologie pe înŃelesul tuturor. \ccf\Primele legi sau decrete prin care s-a făcut simŃită nouă putere nu aveau, probabil, nevoie de consult general: libertate religioasă, hrana fără raŃii, desfiinŃarea cenzurii (directe sau indirecte), dizolvarea structurilor fostului partid, electricitate mai ieftină etc. măsuri ale bunului simŃ, atât de greu încercat în ultimii ani. Mai departe, însă? CâŃi Ńărani au fost consultaŃi înainte de află vestea împroprietăririi lor cu o cantitate de pământ stabilită după ce criterii? - în condiŃii care limitează serios posibilitatea dezvoltării acestei proprietăŃi şi - mai grav - repararea atâtor abuzuri săvârşite în numele "democraŃiei populare"? Cum a funcŃionat democraŃia - cea adevărată? Poate prin "reprezentanŃi aleşi"? Plebiscitar, în nici un caz. Nu întâmplător, în Piata Victoriei (12 ianuarie 1990) s-a rostit, cred că prima oară în scurtul răstimp de la 22 decembrie 1989, sintagma "referundum": o practică democratică a cărei absenta este deja puternic resimŃită de toate categoriile sociale, toate frustrate, într-un fel sau altul, în anii de glorie ai "isme"-lor. Chiar dacă aceşti ani de glorie au apus, democraŃia nu are, deocamdată, căi de funcŃionare. Cei care doreau să-şi facă ascultat cuvântul nu au găsit altă cale decât strigătul în stradă. Deocamdată, cu toată descentralizarea iniŃiată (sau măcar promisă) de către guvernul provizoriu, este prezervata organizarea birocratică: ierarhie, dirijarea

70

deciziei de la superiori către subalterni, profilul organizaŃiei fiind piramidal; rutină în desfăşurarea oricăror activităŃi (reguli, promovări, carieră în sânul organizaŃiei după merite, experienŃa etc.). Puterea acŃionează de sus în jos iar individul are foarte puŃine şanse să influenŃeze sistemul. Când, de aproape două decenii, în Occident, postindustrialismul promovează tocmai de-birocratizarea structurilor: ierarhiile au devenit mai puŃin stricte, există mai multe surse de autoritate (de exemplu, sindicatele) şi principii de autoritate ("expertiza") care infrunta autoritatea "oficială" (bune exemple da un analist american - Dwight Waldo - într-un studiu: "Are stiinta conduceri un viitor?", republicat şi în româneşte de revistă "Sinteza"). În ce ne priveşte, birocraŃia înseamnă chiar puterea. Iar cea mai complicată criza prin care trecem noi este cea a structurilor puterii - aflate într-o balanŃă delicată. Când studenŃii au cerut reprezentarea lor (într-un procent de 30%) în consiliile facultăŃilor, au negat, de fapt, autoritatea oficială, structurile ierarhice tradiŃionale - puterea. Acelaşi lucru l-au făcut şi demonstranŃii dezlănŃuiŃi în Piata Victoriei, acelaşi lucru îl fac, în esenŃă, cam toŃi cei care, dincolo de răfuieli personale, doresc să-şi alunge directorii, şefii de secŃie, maiştrii - superiorii ierarhici, reprezentanŃi direcŃi, până de curând, ai puterii. CircumspecŃia manifestată astăzi "la vârf" - în haine teoretice sau practice - pentru "ism"-e nu este, de fapt, o rezervă în faŃa "politicului", ci teamă pentru erodarea sau chiar pierderea "puterii". Teamă pentru prăbuşirea structurilor piramidale ascunse. Oare să nu fie nimic de făcut cu această organizare în piramidă, care se hrăneşte şi alimentează, în egală măsură, exercitarea puterii? Acel tip de "putere" (nici un "ism"!) care favorizează abuzul, corupŃia, înmormântarea democraŃiei. N-ar fi deja timpul să apelăm la soluŃii verificat flexibile, care să înlăture structurile rigide şi constrângerile pe care inevitabil le introduc? Avem nefericirea unei grele moşteniri, dar şi şansa unui început absolut, grad zero al prejudecăŃilor. Trebuie să reintroducem alternativă la toate nivelurile deciziei şi ale opŃiunii. Muncitorul trebuie "mobilizat" la muncă? În locul apelurilor la "conştiinŃă patriotică" sau "simŃul datoriei" (vechi instrumentar al constrângerii psihologice şi politice), orice persoană capabilă de efort fizic sau intelectual poate, mult mai simplu, fi cointeresata de comunitatea căreia i-ar folosi aceste eforturi. Libera iniŃiativă, contractul social egal avantajos, participarea la decizie: instrumente inteligente ale democraŃiei clasice. Raporturile se pot schimba, relativ simplu, de la vertical - constrângere şi presiuni - la orizontal: o relaŃie a cererii şi ofertei. O şansă mai puŃin abuzurilor la care ajunge exercitarea puterii, mai devreme sau mai târziu, în orice formă de organizare terminată în "ism": comunism, socialism, chiar şi capitalism primitiv. Dar chiar dacă nu vom limpezi teoretic chestiunea multă vreme, oricum trebuie să ieşim - practic - din feudalismul în care ne-a aruncat acum 45 de ani sfârşitul războiului, căci, n-avem ce face, ne place sau nu, afară e soare, fiecare umbla de capul lui şi e aproape secolul XXI. 19 ianuarie 1990, "Contemporanul", numărul 3 (5), serie nouă

71

STAREA DE ÎNAPOIERE

VeŃi observa cum teatrele şi-au reluat şi ele "activitatea" - în circul general, nici nu e de mirare. Eu însumi am semnalat acest fapt cu seninătatea conştiinŃei împăcate de evidentă socotelii simple ca cine are ceva de spus pe scenă de teatru, o va face negreşit. Folosind orice mijloace raŃionale şi necesare scopului. De acum încolo, ca şi până acum. Lucrurile nu sunt însă - mi-e teamă - chiar aşa de simple pentru toŃi. (Nici n-ar fi bine. ViaŃa ar fi monotonă în legea simplei simplităŃi. Să-i dăm culoare prin opoziŃia confuziilor personale asupra propriilor noastre dorinŃi) O amintire interesantă din nesfârşiŃii "ultimi ani" este armată de oameni plătiŃi să declare că teatrul reprezintă un "factor educaŃional". Nu ajungea "organizaŃia pionerilor şi şoimilor patriei" la educarea "celor mai mici vlăstare" (nu ştiu de ce îmi amintesc acum de o glumă care se termină cu "trebuie stârpiŃi de mici"...) prin "forme specifice"; nu dovedea scoala în sine, prin "mijloacele" ei, educaŃia "tinerei generaŃii - viitorul luminos al patriei", nici "organizaŃiile de tineret" aferente, nu izbindeau "structurile universitare" în care pătrundeau numai grupuri de aleşi - "cei mai bine pregătiŃi" -, nu izbindeau toate acestea să desăvârşească educaŃia "intelectualităŃii", "patura socială infratita cu clasa cea mai înaintată şi cu Ńărănimea avansată, precum şi cu celelalte categorii", "maghiari şi alte naŃionalităŃi". Nici televiziunea, nici radioul, nici presa scrisă, toate cu "atitudine combatantă", nici filmele "realiste", nici "casele de cultură" şi "căminele culturale" cu "programe vizând ridicarea conştiinŃei omului cu O mare", nici "centrele de perfecŃionare a cadrelor" cu "programe de implementare", nici "ştrandurile tineretului", care asigurau, şi ele, "petrecerea timpului liber" - nimic, nimic nu mai era suficient pentru definitivarea "educaŃiei". Cum să lipsească teatrul din acest concert multilateral polifonizat al triumfului "educaŃiei"? Ba aş zice că mai toate teatrele "au făcut totul". Şi totuşi, secretarul general al partidului era permanent nemulŃumit de "o rămânere în urmă" în domeniul propagandei, în "activitatea de formare a omului nou, cu o conştiinŃă înaintată". Teatrul, ca instituŃie, a intrat astfel, obligatoriu, la "propaganda". Progresiv, încet, dar sigur, teatrul, luptând să nu "rămână în urmă", a acceptat structurile organizatorice ale controlului acestei rămâneri în urmă şi a pus în circulaŃie (majoritar sau măcar preponderent) texte şi reprezentări vizuale (numite prin convenŃie "spectacole"), care aveau drept scop educaŃia individului ca parte dintr-o colectivitate formată şi antrenată să zdrobească tocmai individul. Formula duplex (duplicitara) a FiinŃei - călău şi victima - a fost instrumentul principal prin a cărui stimulare, victoria socialismului asupra întregului popor şi-a asigurat mersul neabătut înainte. Sigur că, în teatru, acest instrument a devenit operaŃional pe cai aparent inofensive, ba chiar îmbucurătoare, la un moment dat. De pildă, instituŃionalizarea, fără alternativă: o formă simplă de centralizare a proceselor creatoare numite teatru. Bucuria colectivă pentru "subvenŃia de stat" acordată "culturii româneşti" s-a transformat curând în bucuria individuală de a insfaca o parte cât mai substanŃială din această subvenŃie (sub forma "retribuŃiei"), indiferent de legătură persoanei în cauză cu plăcerea sau nevoia de a face teatru. Fireşte că această acŃiune are nevoie de organizare - nu se poate ajunge la "mai mult" în chip "anarhic". De pildă, "Comitetele oamenilor muncii" (COM) din teatre (organism de control, în esenŃa lui) nu au acŃionat niciodată pentru idei de teatru, ci au reprezentat o alianŃă de interese

72

(personale sau, temporar, de grup). O halcă mai mare pentru toŃi şi toŃi pentru halcă. Prin rotaŃie - iată ce simplu se iŃeşte şi acest principiu atât de îndrăgit eşaloanelor superioare de partid. Fenomenul nu a dus la înlăturarea "valorii" (temenul este confuz, în sine), ci, pur şi simplu, a oamenilor a căror viaŃă era legată de teatru, iar nu de "halcă". Oamenii de teatru au fost înlocuiŃi, cu binişorul, de oamenii din teatru (varianta: "lucrătorii din domeniul teatrului"). Fireşte că aceştia din urmă vor fi din ce în ce mai atenŃi şi mai organizaŃi în acŃiunile lor cu scop precis (astfel, vor acceptă fără să crâcnească, orice "indicaŃie", orice repertoriu, orice măsură venită de la producătorul central) nu cumva să piardă raŃia personală din subvenŃia generală. CeilalŃi, oamenii de teatru, pentru care teatrul nu este numai un mod de a-şi câştiga existenŃa, ci chiar un mod de existenŃă, au cam plecat - să trăiască, deci - în altă parte şi prin alte părŃi. AlŃii, din aceaşi categorie dăruită, au continuat să încerce să trăiască aici, respectând un principiu al neutralităŃii afirmative: împlinirea condiŃiei necesare, dar nu şi obligatorii. (Să dau şi un exemplu concret, care îmi vine acum în minte: spectacolul regizorului Cristian Pepino cu "Visul unei nopŃi de vară", la teatrul "łăndărică", era un spectacol de teatru în toată legea, dar reuşea să nu fie şi propaganda ideologică - deşi văzuse lumina scenei, adică primise toate aprobările pentru a putea fi reprezentat. Era, totuşi, şi propaganda, dar de altă natură: culturală - căci exista, uneori, şi o zonă pozitivă a demersului de această natură. Şi aşa mai departe, prin mai multe condiŃii necesare reprezentării, dar nu şi obligatorii din perspectiva artistului care îşi punea semnătură pe spectacol şi nici din perspectiva cenzorilor, care îşi aveau "îndrumarul" lor specific.) Respectând asemenea condiŃii (sofistice, desigur), unii oameni de teatru (slavă Domnului, destul de mulŃi) au supravieŃuit - teatrul, la fel. Dar - oamenii de teatru au fost, în majoritate, înlocuiŃi cu "oamenii din teatru", având "la bază" cele mai diverse meserii (unii dintre ei chiar absolvenŃi ai unei forme de "învăŃământ superior teatral şi cinematografic", unde se intră în urma unui "examen de admitere" şi de unde învăŃăcelul ieşea "actor", "regizor", "operator" sau, într-o vreme, "teatrolog-filmolog". (Tot în paranteză fie spus, un sondaj real ar demonstra că 70-80% dintre absolvenŃii ultimilor 15-20 de ani au ales acest institut din motive care nu au legătură directă cu meseria pe care o practică şi astăzi - unii chiar cu talent. Adevăratele şcoli de teatru şi film - şi nu numai -, încheiate cu rasplata "MĂ" - Master of Arts - grad universitar - funcŃionează pe bani şi nu pe "merite şi cunoştinŃe", apreciate arbitrar într-un hazardat "examen de admitere"; aşa se explica, probabil, incidenŃa mare de tineri care, în Occident, îşi cercetează cu atâta preocupare şi aleg cu atâta precizie vocaŃia înainte de a miza pe ani grei de învăŃământ superior. Este o formă de responsabilitate pe care noi nu o cunoaştem de loc - deocamdată. Noi ne bizuim pe "valori", fără să avem habar, mai întâi, de adevăratele preŃuri.) Revenind la "oamenii din teatru" de varii meserii, "proprietari, producători, beneficiari" (vedeŃi? nimic despre teatru!), uniŃi de preocuparea comună (şi bine "retribuită") pentru bani şi glorie, într-un cuvânt: putere - veŃi fi observat că ei au "promovat" teatrul "politic", "de idei", "angajat, "patriotic", "naŃional" etc, orice fel de atribut, cu cât mai xpompos, cu atât mai bine, orice - dar să rămână un teatru tematic, un teatru al cuvintelor recitate pe scenă. Cuvintele sunt controlabile, simplu de eliminat fără a dăuna întregului (şi el facultativ, la urma urmelor). Un teatru al textului, şi nu al imaginii - care este ambiguă, o profundă polisemie. Astfel: clasici respectaŃi în litera lor, autori străini moderni, dar mistificati (îmi amintesc un spectacol bucureştean cu "Zbor deasupra unui cuib de cuci", text după o tulburătoare carte, şi un film teribil, care, ajunse

73

pe scenă NaŃionalului, la aceea dată - anii '80 - devenise un soi de fabula despre alienarea capitalista şi cu o morală nu departe de celebra formula proletcultista: americanii linşează negrii!), revenind la gusturile predilecte ale propagandei socialisto-comuniste şi ale "oamenilor din teatru": autori români în viaŃă, cooperanŃi, care scriu bine, dar mai ales repede. Aproape orice fel de text pe scenele noastre, dar aproape nici un spectacol, căci pentru asta mai e nevoie şi de un regizor autentic. Regizorul, această "persona non-grata" în ultimul deceniu, este, prin definiŃie, creatorul imaginii - folosind un text sau chiar fără nici un pre-text literar. Regizorul, mânuind instrumente atât de diverse, este o persoană care poate pune în libera circulaŃie idei; cu ajutorul semnelor teatrale, atât de complexe, poate elibera unele spaime, sau lămuri altele, se poate înŃelege într-o altă limbă decât cea agreata de putere (conspirativ, deci) cu publicul său: tot atâtea motive de nesiguranŃă şi nemulŃumire pentru "cadrele de conducere", "de stat şi de partid". Un text se comandă, se citeşte, se modifică, se aprobă; un regizor poate adăugă înŃelesuri neaprobate şi periculoase. În consecinŃă, au fost încurajaŃi dramaturgii, de preferinŃă cei care nu cred în regie, au urmat actorii-regizori, regizorii amatori. Orice hibrid, numai regizori-regizori nu, cei care au primit imediat paşapoarte pentru orice fel de călătorie au solicitat, ori au aşteptat acasă vremuri mai limpezi, ori au primit (şi acceptat) "sarcini" măgulitoare şi aducătoare de satisfacŃii, precum grandioasele spectacole pe stadioane sau "îndrumarea" amatorilor care băteau cu pasiune la porŃile deschise ale culturii de masă. Etc. Ultima lovitură importantă a fost "aplicarea noului mecanism economico-financiar". SelecŃia umană fiind, practic, operată până la acea dată, structurile stabilite, investiŃia globală şi la dimensiunile de până atunci - nu mai era rentabilă. AdministraŃia retrage, deci, din subvenŃie, se introduce, cu tam-tam publicitar, ideea "rentabilităŃii" iar urmările importante au fost două: 1. exarcebarea spaimei individuale în faŃă nevoilor de subzistenŃă imediată şi 2. inflaŃia de subcultură teatrală ("necesară intereselor colectivului pentru rentabilizarea activităŃii"), inflaŃie care elimină, practic, orice tentativă de a produce artă. Terenul era asanat. În fruntea ierarhiilor se aflau (cu foarte rare excepŃii) cei mai avizi de putere (persoană sau grup), dispuşi s-o exercite şi pe gratis. Prerogativele fiind, de regulă, "meritele" (titlurile), "vechimea", "experienŃă", "spiritul de sacrificiu", "pregătirea", "popularitatea", "autoritatea morală". În ordine descrescătoare, în ierarhie: variante încă perfectibile ale vârfului. În "ochiurile" structurilor au mai scăpat nerecenzate excepŃii, care nu au devenit însă notabile nici prin "afirmare", nici prin "rezistenŃă". ExcepŃii care nici nu au contat că "întăriri" ale regulei. Oameni care au vorbit din ce în ce mai şoptit. DezmoşteniŃii. Oameni de teatru nevăzuŃi. PlimbaŃi de la un teatru la altul. Autori nejucaŃi. NetipăriŃi. Actori cu roluri insignifiante, trecuŃi la "şi alŃii". Regizori ajunşi la teatrele pentru copii şi, acolo, la "Capră cu trei iezi". Rar, după ani de neputinŃe, câte o izbucnire strălucitoare, repede muşamalizată în plan local. VieŃi irosite. Talente risipite şi uitate. Oameni ucişi. Ei nu vorbesc, în consecinŃă, nici acum. E de conceput ca un asemenea plan extraordinar a fost gândit şi pus în aplicare de o singură persoană cu numele de Nicolae Ceauşescu? Nicidecum. Planul s-a născut în capul fiecăruia dintre noi şi s-a bizuit pe nevoia noastră instinctivă de putere. Tehnic vorbind, judecând structurile sociale şi culturale, acest plan ne-a întors în evul mediu, dar afirmarea atât de puternică a instinctului de conservare prin agresivitate ne-a întors la condiŃiile junglei. La condiŃia de animale sălbatice. Mi-e teamă că atât de înapoi suntem.

74

9 februarie 1990, "Contemporanul", numărul 6 (8), serie nouă

PUTEREA ŞI ADEVĂRUL Este un titlu de film. L-au făcut regizorul Manole Marcus şi scenaristul Titus Popovici (nu ştiu ce mai fac ei acum - n-am mai auzit nimic despre ei după 22 decembrie; s-ar putea ca la noul joc de societate "Patatii-nepatatii", un joc pentru toate vârstele, Titus Popovici şi Manole Marcus să aibă aceaşi cota precum un cal mort la box-office-ul de la Stepleton Chase. Mă rog). Filmul făcut de ei prin 1971 a fost la modă, o vreme. Din nu mai ştiu exact ce motive. Poate pentru că avea o distribuŃie de clasa (Albulescu, Cotescu, Besoiu, Vrabie, Amza Pellea şi mulŃi alŃii). Poate pentru că atunci taman începea "RevoluŃia culturală" şi lucrurile porneau să încline într-o parte iar despre film circulau în târg tot felul de zvonuri că ar inclina în partea cealaltă. (Cenzorii şi biroul politic s-au recuzat de la opinie în privinŃa difuzării filmului. Ceauşescu, consultat, s-a abŃinut cu modestia-i proverbiala în tara cât şi în toate Ńările, în consecinŃă, filmul a pornit pe piata având un "orizont de aşteptare" pe care se profilau cozile la bilete.) În aceaşi zona de mirabile predicŃii mai funcŃionau şi cheile unor morŃi anunŃate: LucreŃiu Pătrăşcanu, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceauşescu şi alŃii. Ulterior, filmul "Puterea şi Adevărul" a fost, ca să zic aşa, detronat din topul filmelor numite de presă vremii "politice", de către un altul, care se numea "Clipă". (Numai că acela nu era de fapt film, ci propaganda insailata cu mijloacele filmului: peliculă, aparataj specific, munca nenormata pe platoul de filmare şi în aer liber.) Filmul "Clipă" s-a născut din presiunea politica exercitată de o persoană fizică - "un alegător" - care mai semna nişte cărŃi pe care tot presa vremii le-a numit "romane". Aceaşi presiune politica exercitată de aceaşi persoană, conjugată cu alte forŃe vectoriale, au azvârlit filmul "Puterea şi Adevărul" într-un con de umbră, apoi în bezna Arhivei. Una peste alta, acest film a devenit incomod. Pe lângă faptul că simpla enunŃare a titlului putea stârni reflexe mentale supărătoare, filmul conŃinea (şi conŃine!) descrierea, surprinzător de precisă, a mecanismelor puterii în plină evoluŃie şi ebuliŃie; informaŃii interesante şi ciudat de amănunŃite, în context, asupra instrumentelor puterii aflate în deplinătatea capacităŃilor sale funcŃionale. Filmul se "acoperea" cu afirmaŃia: Puterea şi Adevărul, dar demonstra că: Puterea sau Adevărul. Mergea chiar atât de departe cu îndrăzneală, încât sugera că: Adevărul nu poate fi niciodată de partea Puterii. (Simt nevoia unei paranteze: într-un alt sistem de referinŃă, anume cel informaŃional, termenii folosiŃi mai devreme, şi care ne frământă pe noi atât de mult, nu mai au nici un sens: informaŃia, odată codificată într-un limbaj binar oarecare, nu mai poate fi "adevarata" sau "falsă" în sine, şi nici "puternică" sau "vlăguită". InformaŃia este lucrul-in sine, abstract şi concret totodată, desfăşurat pe o singură axa: orizontală. Accesul la informaŃie este, în lumea info-materiei, o clipire, pe lângă slabă, nesigură, penibil de lentă noastră bâjbâială, de o viaŃă câteodată, în căutarea termenilor unei ecuaŃii şi a ceea ce presupunem a fi adevărul ei. Care, de fapt, nici nu există. Cum nici putere nu există.) În această lume, de cuvinte confuze şi răstălmăcite, în care puterea, vrea-nu vrea, impune mai devreme sau mai târziu un adevăr (al ei, fireşte), filmul cu pricina ("Puterea

75

şi Adevărul") povestea două istorii: 1. instaurarea comunismului în România, amintind, fie şi în treacăt, o parte din samavolniciile săvârşite în aceea cumplită defrişare, dezvăluind o parte din minciunile şi compromisurile individuale, care au alcătuit o structură stabilă (ulterior) şi 2. instaurarea lui Ceauşescu. Ambele povesti (narate fluent) aveau câte ceva lipsă: prima, începutul - tranzacŃiile prin care România s-a putut bucura de importul de comunism -, iar celei de-a două poveşti (cu Ceauşescu parabolizat), îi lipsea sfârşitul. Corectând acum acest truc al decalajelor, suprapunind începutul peste sfârşit - alt sfârşit decât cel prevestit de ursitoare amabile -, realizezi că filmul reuşea o arhetipica poveste-istorie, completă şi pilduitoare: instaurarea oricărei puteri politice. Aceaşi poveste de când lumea, cu aceaşi feti-frumosi şi cosânzene, dar mai ales cu spini şi balauri, făcând, pe furiş, ca la "Ńara, tara, vrem ostaşi", puŃinii paşi de făcut de la putere politică la dictatura politică. Aceleaşi mecanisme, care acŃionează mereu implacabil, ca o eternă ghilotina (= instrument de selecŃie a adevărului). Puterea, care ne-a făcut întotdeauna mai puternici, şi Adevărul, care ne-a picurat mereu în suflete amărăciunea singurătăŃii tăcute şi vulnerabile. Să alegem. 16 februarie 1990, "Contemporanul", numărul 7 (9), serie nouă

AŞTEPTÂND ALEGERILE (2) PLATFORME, FIGURI ŞI PROCENTE (...)Un indice important al eroziunii galopante care ne mână prin deşertul tranziŃiei este apariŃia rapidă de figuri noi şi foarte noi în avant-scena politica internă. În numai doi ani, vremea şi alŃi factori complet ne-meteorologici au erodat zdravăn poziŃiile proaspeŃilor noştri politicieni: abia îşi construiseră un minim piedestal tribunard - câştigând sau chiar pierzând alegerile trecute -, iată-i, în iulie 1992, deja înlocuiŃi cu personaje foarte odihnite, precum mingiile noi după 7-9 ghemuri în tenis. Iliescu, RaŃiu, Câmpeanu, Roman: nume care, doi ani, au fost legate, în ochii şi urechile opiniei publice, de vârful ierarhiei politice; cu numai trei luni înaintea presupusei date a alegerilor, aceaşi opinie publică primeşte în joc, mingi noi. Partidele - cele cu audienŃa - contracarează asaltul eroziunii. Să nu vă închipuiŃi că nominalizări de persoane cvasi-necunoscute publicului, pentru cursa prezidenŃială (intrată, oarecum, pe ultima sută de metri) ar fi un semn de amatorism sau de lipsa de tact politic. "Partidele politice îşi pierd suportul electoratului" - constată un analist veteran de la "American University" (citat în buletinul USIA). "La nivel prezidenŃial, cel puŃin, mulŃi electori nu mai sunt mulŃumiŃi de candidaŃii celor două partide (sau de ceea ce percep a fi politicile de partid) şi, în consecinŃă, cercetează alternative noi.(...)Iată de ce candidatul independent (încă nedeclarat oficial) Ross Perot merge atât de bine." - afirmă Richard Smolka.

76

Poate din aceleaşi raŃiuni şi calcule, ConvenŃia Democratică a nominalizat, după o şedinŃă incrincenata (asemănătoare, într-o oarecare măsură, sesiunilor McCarthy-iste de cercetare a activităŃilor antiamericane, din anii '50), a nominalizat în persoană d-lui Emil Constantinescu - candidat la preşedinŃie - speranŃa unei alternative pentru figurile deja obosite politic după doi ani de acŃiune. Din aceleaşi raŃiuni, Frontul Salvării NaŃionale va lua în discuŃie (peste câteva zile) trei nume oarecum inedite în ochii opiniei publice - dacă nu complet necunoscute, oricum, greu de asociat peste noapte cu imaginea fotoliului prezidenŃial.<*> ________________________ * A fost nominalizat şi a participat în alegeri, candidat FSN la preşedinŃie, dl. Caius Traian Dragomir - medic de profesie. ----------------------------------Pe de altă parte, şi Frontul Salvării NaŃionale şi, mai ales, ConvenŃia Democratică se bizuie, fără îndoială, pe speranŃă, declarată de altfel, că electoratul să voteze programe politice, şi mai puŃin figuri politice. În realitate - şi nu suntem singurii care trăim această realitate - figurile contează enorm, inr-o lume care se sprijină pe imagine. Televiziunile au impus, peste tot în lume, o nouă dictatura: a imaginii, a icoanei; o dictatură a emoŃionalului, uneori chiar a exaltării. Abraham Lincoln, în campanie electorală, vorbea ore în şir în fiecare staŃie a trenului sau electoral, parcurgând mii de kilometri, luni întregi. Ronald Reagan sau George Bush au putut miza totul - şi au câştigat - pe cinci sau şase intervenŃii televizate, fireşte, la scara naŃională. Alegătorii decid, astăzi, aproape imediat - totală spontaneitate -, la simpla apariŃie a imaginii. "De la angajamentul profund, la preferinta efemeră. Societatea devine fluidă, iar politică, flotantă." - observă efectele super-mediatizarii, un francez perspicace, Laurent Joffrin. \ccf\Aşadar, în peisajul nostru politic, figuri noi, pentru o nouă bătălie politica pe vara şi pe început de toamnă. Va fi o nouă bătălie a imaginii, care va împinge iarăşi percepŃia asupra platformelor într-un plan doi sau trei. Iar dincolo şi de figuri şi de platforme, există o posibilă socoteala a procentelor: fosta majoritate absolută FSN a câştigat, la 20 mai 1990, două treimi din procente pentru fotoliile parlamentare (în ambele camere) şi chiar mai mult (spre 80%) în susŃinerea celui care este astăzi preşedinte în exerciŃiu. Restul fotoliilor, aproximativ o treime, a fost cumulat, la acea dată, de partidele care alcătuiesc astăzi (cu nesemnificative ajustări) ConvenŃia Democratică. Dacă foştii majoritari s-au despărŃit în două fracŃiuni aproximativ egale (FSN şi FDSN), înseamnă, în suma, că trei grupări importante îşi împart astăzi, relativ echilibrat, opŃiunile electoratului: FSN - 30%, FDSN 30% şi ConvenŃia Democratică - restul de 30% simpatii utile. Acum: dacă electoratul românesc nu a părăsit, în aceşti doi ani, perspectiva mioritica asupra existenŃei (înclin să cred că nu) şi nu va vota cumva Partidul Conservator din Anglia sau Republican din State (aşa, ca pentru o schimbare), atunci imaginaŃi-vă o alianŃă post-electorala 30% + 30%, alcătuită din aceiaşi combatanŃi politici locali şi refăcând o majoritate câştigătoare, şi veŃi descoperi că nici platformele, nici figurile nu vor conta, de fapt, prea mult în viitoarele alegeri. O alianŃă simplă de procente va fi hotărâtoare. Spun acest lucru acum, din timp, pentru ca să nu va mire nimic mai târziu şi ca să nu spuneŃi că nu v-am zis.

77

1 iulie 1992, "Antena Bucureştilor"

BUCUREŞTI BĂNEASA - BUCUREŞTI FILARET

Bucureşti, 15 martie. Acalmie. Răcoare la Băneasa, ceva mai cald la Filaret. În California e mai rău chiar decât la Băneasa. Iarnă grea. Şi norii se mută peste Canada. Se anunŃă apoi traversarea Britaniei. De la saxoni la franci nu mai e decât un pas (Calais - sau pe sub canalul Mânecii). Ce mi-e de la Paris la Bucureşti? Dacă lucrurile ar decurge normal, ar trebui să ne trezim iarăşi, mâine-poimâine, cu babele abia plecate din Bucureşti. Un ocol al pământului la nivel înalt durează puŃin. Eroare. Istoria nu se repetă. La Bucureşti: acalmie. Lumea îşi vede de treabă. Nivelul apelor în creştere. Ghiocei tufliŃi. Guvernul îşi vede de treabă. MoŃiunea de cenzură e treaba opoziŃiei: fiecare cu treaba lui. Consumatorii habar n-au că astăzi e Ziua Mondială a ProtecŃiei Consumatorilor. Nici covrigăreasă din Piata Romană habar n-are; nici lăptăreasa de pe Batişte. Au aflat-o doar cei plătiŃi s-o ştie. Autobuzele alunecau dis-de-dimineaŃă. Polei. Oamenii muncii au luat-o, uşurel, la picior spre locul de muncă. "Nu le poŃi avea pe toate" - cine spunea asta? Cred că e o vorbă la americani. Deşi acolo, le au pe toate. "O primăvară nouă pe vechile dureri": vedeŃi vreo diferenŃă între un american şi un poet român când sunt la ananghie? Nici una: ambii s-au resemnat. Nu-i înŃeleg însă pe Ńăranii români care se încăpăŃânează la certificate de proprietate. Ei de ce nu s-or fi resemnat - că doar tot români şi ei. Pământ al lor nu mai au - să fim serioşi - de pe vremea lui Cuza (Voda); o bucăŃică ici-colo, mai o reforma agrară, mai o secularizare, o naŃionalizare, unde mai pui la socoteală agricultura ştiinŃifică, mă mir că încă nu s-au învăŃat minte. Nici un petec de hârtie nu valorează prea mult: vine valul vremii şi galbejeste tot, fără cruŃare. La Bucureşti, e bine. Furnicar. La grămadă. Tu spui, tu auzi. Fiecare cu legea lui. Nu ştie dreaptă ce face stânga: "informaŃiile" sunt echidistanŃe. Cei de la centru o Ńin pe-a lor, pe principiul "unul hăis, altul cea". De aici şi acalamia. "Dacă patru persoane se apleacă simultan să culeagă un obiect scăpat pe duşumea, ele

78

se vor ciocni cap în cap - obiectul, pierdut va rămâne." Cine observă asta? Cred că un sociolog trecut la proza umoristica: alt domn cu Ńăcălie sau poate cu chelie, aşa cum vom fi toŃi cei născuŃi de parte bărbătească, cu orgoliul posterităŃii pe orice cale: orală (vocală), corala, tipografică sau video. 15 martie. La Bucureşti - acalmie. LăsaŃi orice speranŃă. Vremurile vin şi trec, dar tot timpul e un piculeŃ mai răcoare la Băneasa decât la Filaret. Din această realitate fundamentală nu vom putea evada nicicând: nu vă place la Băneasa, fugiŃi la Filaret - şi invers. Cam acestea ar fi opŃiunile. "Cercul este cea mai odihnitoare figura geometrică" - cine mai spunea şi asta? Cred că un pshiatru sovietic trecut la mahomedanism. 15 martie 1993, "Antena Bucureştilor"

VARĂ DRAGOSTEA ŞI JAZZUL "În viaŃă, două lucruri sunt importante: dragostea, de toate felurile, cu fete frumoase, şi muzica neagră, cântată la New-Orleans sau de Duke Ellington." - stabilea Boris Vian, un alb îndrăgostit de viaŃă, de fete frumoase, de jazzul negru - iar eu mi-am amintit de "Spumă zilelor", ascultându-l ieri noapte pe Louis Armstrong - nu cel cu pasul pe lună, ci păşitorul peste sufletele noastre, cu ochii lui de broscoi mutant, dar şi cu vocea ca o trompetă şi o trompetă cât toate sufletele adunate de la New-Orleans la Bucureşti. De ce numai până la Bucureşti? Pentru că mai departe începe altă jumătate de lume, cu alt suflet şi alte iubiri. La Bucureşti se încheie, de obicei, jazzul; mai departe, începe dragostea pentru "Oci ciornii" şi "Kakalin kakaia" - un suflet la fel de aprins şi iubaret nevoie mare - dar totul în altă culoare şi într-alte armonii. Două feluri diferite de a iubi aceaşi viaŃă (de ce diferite?), două feluri de a preŃui dragostea; la New-Orleans: mai ales prin tânguirile trompetei solitare, la Vladivostok: prin disciplina butoanelor de pe harmonica, instrument al colectivităŃii sonore, în muzică, precum în viaŃă. A trecut mai mult de un secol şi jumătate de când Alexis de Tocqueville a făcut o profeŃie: "Sunt astăzi în lume două mari naŃiuni, care au pornit din puncte diferite, dar par a se indrepta spre acelaşi capăt. Mă refer la Ruşi şi la Americani, fiecare dintre ei par a purta semnul VoinŃei Cerului intru stăpânirea destinelor câte unei jumătăŃi de glob.". Cât de credibile au fost vorbele lui Tocqueville în 1835, când le-a rostit - cât de adevărate, în 1945, când lumea s-a împărŃit efectiv în două, iar jazzul a tăcut la Bucureşti - cât de adevărate vor mai fi mâine, când nici o putere nu va mai ajunge să stăpânească explozia imensului cazan cu suflet rusesc, ce dă în clocot de necazul de a nu mai fi stăpânul unei jumătăŃi de glob. Dacă Maică Rusie da în foc, valuri de fierbinŃeală vor înghiŃi ambele jumătăŃi ale globului, şi trompetele jucăuşe şi toate felurile de dragoste, cu toate fetele frumoase din lume. (...)Până atunci însă, bătălii surde la dulceaŃă jazzului sau a fetelor frumoase: bani contra reduceri de arsenal şi teritorii ocupate de Stalin (ruşi vs. Occident), bătălii între

79

pieŃe economice (americani, vest-europeni şi japonezi, fiecare cu maşinăriile lor), bătălii fratricide pentru supremaŃie economică în Europa (francul francez vs. marca germană); în general, o bătălie a câte unuia împotriva tuturor şi a tuturor pentru binele lor, şi mai toŃi cu ochii în patru la cazanul rusesc. O pândă generală. Înăbuşită şi incrincenata. La Bucureşti, stăm cuminŃi şi aşteptăm; nu ştim prea bine ce, şi nici pe cine. În timpul acesta, viaŃa curge, şi dragostea, de toate felurile, cu toate fetele frumoase din lume, şi muzica neagră şi zăpăcită, cântată cu ochi bulbucaŃi la New-Orleans. 6 iulie 1992, "Antena Bucureştilor"

HELSINKI II - UN NOU CALENDAR AL SPERANłEI

ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în Europa a luat fiinŃă în 1975, la Helsinki. A fost prima reuniune general europeană post-belica, implicând aşadar, toate statele Europei, indiferent de orientarea politico-statala, organizare constitutionala sau alianta militară. A fost prima reuniune la nivel înalt, la care nu au mai funcŃionat (de principiu) discriminările impuse de rezultatul celui de-al doilea război mondial - a fost prima întâlnire europeană pe timp de pace care şi-a propus a promova, pe continent, principiile unei noi ordini internaŃionale: orice stat, indiferent de mărimea sa, are un cuvânt de spus în evoluŃia destinelor casei comune, bătrână, dar strălucitoarea Europa. Nu numai un mecanism - cum a fost denumit ulterior - al securităŃii regionale, dar şi un organism de supraveghere a respectării drepturilor omului, al dreptului înnăscut şi inalienabil al fiecărui individ la viaŃă, respect social, demnitate şi realizare umană. Helsinki '75: o reuniune politică pentru speranŃă europeană, pentru salvgardarea valorilor civilizaŃiei creştine şi a modelului social consacrat de această civilizaŃie. Helsinki '75: o speranŃă a înŃelegerii între naŃiuni, a încetării războiului rece şi pentru eliminarea divizărilor care puneau într-un pericol din ce în ce mai mare leagănul civilizaŃiei clasice numit Europa. Helsinki '75: o speranŃă pentru cei care nu au încetat vreo clipă să creadă în dezagregarea imperiului sovietic şi în sfârşitul coşmarului numit - prin convenŃie prea elegantă - comunism. Şi chiar aşa a fost să fie. Procesul politic al ConferinŃei pentru Securitate şi Cooperare în Europa a contribuit hotărâtor, în ciuda tuturor ezitărilor sau neîmplinirilor sale, la disoluŃia imperiului comunist. Astăzi, revenirea la valorile civilizaŃiei şi democraŃiei europene, aşa cum au fost conservate în Vestul continentului, înseamnă, pentru fosta Uniune Sovietică şi pentru fostele deŃinute în lagărul comunist, o adevărată renaştere; un ritual dureros şi sângeros chiar, pe alocuri, asemănător iniŃierilor în recuperarea marilor mituri ale omenirii. Helsinki II - continuarea procesului început în 1975 - are datoria să introducă fundamentul unei noi şi stabile ordini în securitatea europeană. Are datoria de a întări procesul democratizării în spaŃiul larg pe care Dumnezeu l-a lăsat trup întreg de pământ,

80

piatră, apă şi foc: Eurasia. Variatile genetice şi climaterice care au făcut ca la un capăt al acestui imens Ńinut, oamenii să aibă pielea albă, la celălalt: măslinie; ochii, tăiaŃi în linii drepte sau molatecrotunjite, iar dincolo: în ascuŃişuri oblice; la nord, strălucirea hieratica a fiordurilor, iar în sud: exuberanta clocotitoare a sângelui înfierbântat de mai puternică apropiere a soarelui - nici una dintre aceste diferenŃe nu întrece în importanta realitatea convieŃuirii pe acelaşi uriaş pământ şi sub acelaşi nume de familie: Homo sapiens Europeus. Helsinki ÎI: "anul 0" al unui nou calendar al speranŃei. O reconfigurare a dialogului între state şi naŃiuni, în condiŃiile în care zidul propagandei ideologice s-a prăbuşit iar încordarea militară ar fi de aşteptat să devină o amintire - dureroasă, dar amintire. Tot la Helsinki, după aproape două decenii de la iniŃierea unui mecanism de control comun în condiŃiile suspiciunii, ar trebui să se nască, acum, speranŃa unui continent al dialogului deschis; al democraŃiei şi al civilizaŃiei atât de greu încercate în tot acest secol. Iar secolul următor va fi, într-adevăr, religios sau nu va fi deloc, dacă cea mai puternică religie va fi cea a drepturilor fundamentale ale omului şi dacă eshatologia timpurilor noi va recupera mitul - poate mai încurajator spus: idealul - unei societăŃi a oamenilor. 10 iulie 1992, "Antena Bucureştilor"

LOCURI UITATE DE DUMNEZEU (...)Cum bate un vânticel de vacanŃă, mi-am îngăduit ieri (duminica) luxul unei deplasări în interes de relaxare înspre zona de agreement Snagov, limitrofa Bucurestiului, căci cât de departe să găsească alinare bucureşteanul tranziŃiei, tăiat de la subvenŃii, neintreprins (adică: civil şi neprivatizat), nesponsorizat, nemembru - ca să zic aşa - al cluburilor selecte, de genul celui de la Paris, "Mediteranee" sau "Năstase"? Unde să găsească bucureşteanul alinare sub soarele unei zile de cuptor, dacă în oraşul său iubit nu are la dispoziŃie decât umbreluŃele saraciilor de dughene cu titlu încă neasimilat în limba româna ("Snack", de pildă), organizate în forme ori prea familiale ori prea famate? În fine, plec ieri, aşadar, spre ceea ce ştiam că este o oază verde şi relaxanta - şi, după vreo 6-7 ani, mă găsesc traversând un peisaj dezolant, prăfuit, un drum fără speranŃă, mâncat de indiferenŃă; câmpuri uscate, încărcate de bălării, garduri alandala, imrejmuiri haotice, case în paragină sau în plină construcŃie după proiecte arhitectonice cel puŃin bizare (Arcimboldo sau orice alt maestru al manierismului "decadent" ar privi cu invidie strălucitele combinaŃii, sugerând, concomitent, castele în miniatură, mori de vânt, coteŃe supradimensionate ca pentru nişte găini călite genetic la Cernobâl etc.); ideea cu blocurile la sat parcă îi venise unuia pe care l-am decretat paranoic - şi păream a fi cu toŃi de acord în această privinŃă; dar cum or sta cu sănătatea cei care gândesc asemenea proiecte actuale sau cei care aprobă construcŃia lor? Pentru că nu e vorba numai despre o casă sau alta, ci despre reclădirea - reconstituirea - unei zone rurale, a unui spaŃiu pe care îl numeam, cândva, "existenŃial" sau "spiritual" - aşa considerăm vatră satului românesc -, matrice spirituală, chiar dacă în apropierea marilor oraşe, chiar dacă în zona munteneasca, atât de cosmopolita în toată istoria ei modernă. Din contră, această zonă nu mai are astăzi, în mod evident, nici un Dumnezeu - ce să

81

te mai gândeşti la edili locali sau administraŃie locală, cu sau fără buget. Cui îi mai pasă de ceva? Nu tânjesc, spunând aceste lucruri, după grijă paternă a vreunui "tătic" centralizat; dar tânjesc după însemnele vocaŃiei constructive a românului, acum în gravă eclipsă; tânjesc după bunul simŃ care a clădit, în acest spaŃiu, pas cu pas, piatra peste piatră, cu măsură, cu gust, cu mărinimie, cu echilibru. Şi mă opresc aici, în mijlocul drumului, căci nu-mi place deloc peisajul şi nici nu mai are rost să merg mai departe, să ajung adică la ceea ce însemna "timp liber" şi exploatarea inteligenta a resurselor turistice (pentru alŃii, chiar mai mari decât noi, principala sursă a venitului naŃional) - drumul până acolo e prea lung, iar noi avem de înfruntat, deocamdată, jalea care a cuprins peisajul imediat înconjurător. 13 iulie 1992, "Antena Bucureştilor"

JUSTIłIA - CU MÂINILE LEGATE? Parlamentului de la Bucureşti îi place la Bucureşti, nu vrea de loc să plece în vacanŃă şi găseşte soluŃii armonioase pentru a imbina inutilul cu neplăcutul - munca grea pe timp de vară şi conştiinŃa zădărniciei asupra firavei noastre lucrări prin asta trecere, atât de trecătoare, prin lume, timpuri şi moravuri. Deşi nu am sentimentul că opinia publică ar mai fi prea reactiva, câteva subiecte continuă, totuşi, să-i stârnească mici fiori de pasăre: de pildă, buteliile cu aragaz sau problema caselor luate cu japca în numele unor prea mincinoase idealuri. Avem semne că noua lege, în curs de amenajare (o lege ca un cântec de lebădă pentru actuala legislatura), privind îngheŃarea tuturor acŃiunilor pornite sau rezolvate deja în justiŃie, având ca obiect case confiscate, naŃionalizate sau "preluate abuziv" - furate, mai simplu şi cuprinzător spus -, avem semnale că această nouă initiativa parlamentara stârneşte deja emoŃii importante opiniei publice. Dincolo de chestiunile tehnice, situaŃia caselor furate de către puterea comunista are şi greutatea simbolului, intrând în perimetrul larg şi important al judecăŃii morale. Dincolo de implicaŃiile concret umane, sociale sau sentimentale, problema caselor furate implica o sentinŃă istorică necesară, pe care societatea civilă românească a amânato nepermis de mult. O sentinŃă a cărei amânare sporeşte confuzia în care societatea civilă se zbate să-şi găsească rostul şi mecanismele fireşti. ReparaŃia - fie doar morală - la care sunt îndreptăŃiŃi cei jefuiŃi acum o jumătate de secol (şi de atunci încoace) ar repune în firesc unul dintre principiile fundamentale ale societăŃii civile: dreptul inalienabil la proprietate privată, înscris în "DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului", ca şi în ConstituŃia actuală a României, şi ar reaseza ideea de stat pe tărâmul criteriilor de drept democratic. Două idei false şi îngrozitoare în consecinŃe au fost vârâte cu forŃa în capetele generaŃiilor supuse de dictaturile comunizante şi pro-sovietizante: libertatea ca "necesitate înŃeleasă" şi statul ca "instrument de constrângere". Două definiŃii elaborate că pavaza ideologica pentru toate abuzurile săvârşite în contra individului. Şi confiscarea

82

caselor, cu o jumătate de veac în urmă, a fost un abuz aparat teoretic de asemenea aberaŃii ideologice, monştri născuŃi nu în vreun somn, ci chiar prin mortificarea raŃiunii pozitive. S-a vorbit frumos, de la diverse tribune, în aceşti doi ani, despre un necesar proces al comunismului. Titlu de ziar, de studiu istoric, lozinca electorală; singurul proces real îl reprezintă, de fapt, acŃiunea concretă şi lipsită de glantul publicităŃii, chinuitoare şi lipsită de glorie, a justiŃiei. Singurul proces adevărat al comunismului îl reprezintă procesele concrete pe care justiŃia trebuie să le conducă în nepărtinire, în contra fiecărei nelegiuri săvârşite de către orânduirea comunista. Ca şi împotriva oricărei nelegiuri, indiferent de culoarea sa politică. Nu există, fireşte, o rezolvare globală - dar nici soluŃia de fond nu lipseşte, aşa cum reclamă, astăzi (aproape în majoritate), Parlamentul României: fondul problemei este că România a optat deja pentru democraŃie, societate civilă, respectarea drepturilor individuale - România a optat pentru statul de drept. Iar într-un stat de drept, justiŃia lucrează. JustiŃia este liberă. JustiŃia, ca instituŃie, este o putere în stat. Puterile legislativă, executivă şi judecatoresca se controlează reciproc, dar nu se pot anula între ele. Legea adoptată ieri în Senat, fie şi anunŃată că temporară, înseamnă, în această formă, o încălcare a principiilor statului de drept: îngheaŃă şi anulează "de facto", acŃiunea independenta a justiŃiei. A opri procese aflate pe rol şi a nu recunoaşte hotărâri judecătoreşti deja pronunŃate înseamnă un abuz de putere, o sfidare a principiilor de drept european (şi nu numai), o sfidare a opiniei publice - înseamnă vremuri mai proaste decât cele de care credeam că ne-am despărŃit. Căci justiŃia e legată numai la ochi; nu are şi mâinile legate, decât în regimuri discreŃionare. 15 iulie 1992, "Antena Bucureştilor"

IDEI NĂSTRUŞNICE LA PORłILE ORIENTULUI

Cred că panoplia zoomorfă inventariată de Dimitrie Cantemir în celebra sa "Istorie Hieroglifica" nu este cu nimic mai prejos că plăsmuirile din basmele moderne, care, imaginând o lume acuşica viitoare, în interminabile înfruntări galactice, descriu o faună organică imposibil de catalogat prin criteriile biologiei contemporane. Din păcate, americanii au avut bani (şi gândul cel bun) să-l finanŃeze pe regizorul George Lucas, şi astfel s-a născut imageria "Războiului Stelelor" - de pildă -, şi iarăşi nu românii au avut prioritate de clarviziune; "Istoria Hieroglifica" ar fi putut deveni o asemenea prioritate absolută, cu puŃin mai mult interes pentru comorile noastre prea bine ascunse. Nu numai fauna imaginară din proza lui Cantemir ar fi făcut o bună reŃetă la public, dar şi tehnică să literară: un textualism de culoare post-moderna, atât de cultivat astăzi în literatura Occidentală. Poate că, repusă în circulaŃie în haine moderne, "Istoria Hieroglifică" ar fi făcut, până acum, o impresie la fel de bună ca - să zicem - "Numele trandafirului" a lui Umberto Eco,

83

căci nu numai fantezia zoomorfă din "Războiul Stelelor" este la modă, dar foarte bine se vând şi studiile (apocrife) asupra societăŃilor oculte, poveştile cu mai multe chei, ascunse în sipete învăluite în ceaŃă de păianjeni şi în colbul secolelor de mister tăcut. Pe de altă parte, nimeni nu ar putea, fireşte, să garanteze succesul la export al unei producŃii româneşti cu vreo Istorie Hieroglifica autohtonă, căci dincolo de mai multe diferenŃe superficiale între gusturile occidentale şi cele balcanic-orientale, există şi o deosebire fundamentală: mitul Occidental se naşte din radicalitatea modelului, pe când basmul Oriental se hrăneşte din plăcerea combinaŃiilor speculative. Romantismul european (şi Occidental) a născut figuri copleşitoare prin forŃă, adevărate uragane, măturând totul în cale, prin puterea braŃului cu sabie; poveştile Orientului, chiar atunci când sunt pline de descapatinari, au dulceata şi moliciunea gâlcevii de înŃelept cu lumea. "Războinicul" - într-o parte -, "Şeherezada" - în cealaltă parte. Radicalitatea ofensivă şi continuu ofensată, în stânga graniŃei, un talent combinatoriu (şi mântuitor), în peisaje colinare şi deşerturile Orientului. Acum: de ce acest excurs paradigmatic? Pentru a plasa mai bine în context ideea politica şi "hieroglifica" totodată, ce agita ieri-azi, şi, poate, o bucată de vreme de-acum încolo, confruntarea politica internă: un rege preşedinte. Capacitatea fabulator-combinatorie, specifică popoarelor cu rădăcini orientale - sau cu un picior în Orient şi celălalt dibuind o bucată de pământ solid în Vest - această capacitate ne este profund specifică şi a făcut întotdeauna deliciul societăŃii româneşti, înclinată şi spre fandacsie, dar mai ales spre "fantazie". Iar această înclinaŃie a fost foarte multă vreme inhibată de sisteme autoritare; ideile năstruşnice care ne pot veni acum sunt, în felul lor, un simptom vestitor de însănătoşire. Frisoanele - ne asigura practică medicală - apar la instalarea febrei, dar şi la dispariŃia ei. LăsaŃi, aşadar, frâu liber fanteziei - mai ales că e vacanŃă; iubiŃi toate ideile năstruşnice - dar nu uitaŃi nici o clipă că aceste nazdravanii sunt un joc şi o plăcere a jocului, specifice la români. AmuzaŃi-vă, aşadar, şi nu uitaŃi că suntem la porŃile Orientului, unde totul trebuie luat "a la legere". 20 iulie 1992, "Antena Bucureştilor"

CAMPANIE ELECTORALĂ ŞI BUN SIMł

Ieri seară, televiziunea română a încheiat un ciclu de emisiuni pre-electorale. "Partidele politice în fata naŃiunii" a însemnat, în doi ani şi jumătate, mai mult decât o rubrică a programului TV, mai mult decât un titlu jurnalistic: o poartă - aş zice, una din porŃile importante - prin care politicul a reintrat încetişor, dar temeinic, în conştiinŃa publicului românesc. Politicul, în sensul consacrat de tradiŃiile parlamentarismului european şi ale societăŃilor constituite pe fundamente democratice. Politicul, în tradiŃia binecunoscută şi de societatea civilă românească antebelica. Apoi, alungată - apoi, uitată.

84

O sferă semantică dispărută practic timp de aproape cinci decenii din orizontul românesc, un interval prea larg pentru un organism supus atât de uşor descuamării şi îmbătrânirii: un organism care s-ar putea numi spirit civic, la fel de complex precum orice altă alcătuire bio-energetica, cu organe şi funcŃii în determinare reciprocă. Redescoperim - incercam să redescoperim - împreună, generaŃii pierdute şi amestecate, dreptul nostru individual în cetate, dreptul de a rosti, dreptul de a dialoga, dreptul la opŃiune, dreptul de a ne determina existenŃa, dreptul de a avea o viaŃă mai bună. Descoperim, odată cu plăcerile pluripartitismului, şi flecăreală, şi ambiŃiile nemăsurate şi deşarte, şi demagogia, şi viclenia, şi violenta gregară, şi pofta de putere - o componentă psihologică rareori înfrântă chiar de educaŃie sau de evoluŃie socială, în general. Suntem în prag de campanie electorală - a treia, oficial, de la explozia din decembrie '89 - şi nici un observator onest nu poate contesta profuzia rapidă a politicului în toate straturile societăŃii. Nici un observator onest nu poate contesta că spectrul politic este acoperit, în România, pe toată lăŃimea clasică. Prea lat, chiar, acest spectru: prea devreme, parcă, şi-au găsit suflul şi orientări de care, în mod firesc, societatea românească ar fi trebuit să fie iertată, după o prea îndelungată vreme de stângism extremist. Ascultând ieri ultima confruntare a "partidelor politice în faŃa naŃiunii" - pe timp de pace pre-electorală -, am simŃit că ne aşteaptă câteva luni grele. Şi, deşi impregnaŃi de politic, nu vom putea să participăm (să ne apărăm) în campania electorală decât cu cel mult două din cele cinci simŃuri date de bunul Dumnezeu - ceea ce mi se pare, totuşi, prea puŃin în fata avalanşei ce va urma. Aş propune, în consecinŃă, să reactivăm încă unul, care ne-ar putea folosi în împrejurările date, cel de-al şaselea simŃ, cum îl numerotează unele popoare europene: bunul-simŃ. Dacă legile morale s-au dovedit cam neputincioase în aceşti doi ani de "tranziŃie", măcar instanŃă bunului-simŃ ar putea fi revigorată, ca un tribunal protector al opiniei publice. Orice calomnie sau injurie sau orice altă atingere adusă bunului-simŃ comun pot fi sanctionate rapid cu instrumentele Codului Penal în vigoare. Orice grosolănie - şi multe ne vor auzi, probabil, urechile - ar putea fi sanctionata prompt drept un ultraj adus bunelor moravuri. La câte comisii - tehnice sau altcumva - vom plăti pentru desfăşurarea corectă a alegerilor, o instanŃă eficienta în apărarea bunului-simŃ nu ar reprezenta o încărcare inutilă a notei de plată electorale, ci o investiŃie absolut raŃională pentru sănătatea noastră morală şi civilă. Căci nu cred că democraŃia poate fi cu adevărat înŃeleasă în afara bunului-simŃ, iar tot ce este dincolo de bunul-simŃ ar trebuit pedepsit ca fiind în afara legii. 24 iulie 1992, "Antena Bucureştilor"

SPERANłA ÎNTÂLNIRII Am privit şi eu, că probabil tot românul, deschiderea fastuoasă a Jocurilor Olimpice de Vară, Barcelona '92. Mai fascinantă, însă, decât orice fast inaugural, am găsit, în toate

85

împrejurările asemănătoare, privite din fotoliul telespectatorului, bucuria care se poate citi pe chipurile tuturor celor care se întâlnesc sub flamurile olimpiadelor - o dată la câŃiva ani, o dată, poate de două ori, într-o viaŃă de sportiv. Strălucirea privirilor şi zâmbetele uriaşe dau măsură fericirii pe care o trăiesc aceşti oameni necomplexaŃi - aleşi între aleşi, iuŃi, abili, energetici -, sportivi care nu mai simbolizează doar întrecerea sportivă, dar şi o speranŃă fabuloasă, pe care aş numi-o speranta întâlnirii. Şi pentru că oricine poate simŃi această speranŃă, nimeni nu se poate îndoi că întâlnirea aşteptată este cea de bun-augur. O speranŃă a întâlnirii, a cunoaşterii, a schimbului, a prieteniei, a îmbogăŃirii. O! nu mă gândesc la recompensele materiale pe care le poate aduce un titlu olimpic - ci la prea-plinul sufletesc pe care îl dăruie întâlnirea sportivă, dincolo de înverşunarea competiŃiei. De fapt, de-a lungul anilor, spiritul olimpic a trecut de sub zodia întrecerii sportive cea adevărată: curajoasă şi cinstită -, sub semnul întâlnirii şi al prieteniei; spiritul olimpic reuşeşte să rămână curat şi proaspăt, aşa cum este şi sufletul tinerilor sportivi angrenaŃi într-o falsă bătălie pentru glorie sportivă; căci ce e glorie sportivă, ca valul tinereŃii trece întâlnirile rămân. Privind, însă, la Barcelona, într-o alegorică defilare de istorie olimpică, şi steagurile stinghere care au marcat anii fără întreceri, un fior rece mi-a părut a ingheta pentru o clipă marea sărbătoare sportivă: astăzi mor, în lume, în diverse războaie şi încrâncenări armate, cam tot atâŃia oameni nevinovaŃi, cât cei care au fost sacrificaŃi în anii de conflicte declarate, din cauza cărora jocurile au trebuit suspendate. Admirând strălucirea harnaşamentelor, paietelor şi butaforiei, n-am putut, deasemenea, să nu-mi amintesc miile de copii costelivi şi miile de bătrâni uscaŃi care mor astăzi de foame şi mizerie. Aflând cât costă un bilet de acces la festivitatea inaugurală a Jocurilor, n-am reuşit să-mi stăpânesc amintirea tristeŃii iernilor noastre tremurate, chinul mamelor trăind în bezna pentru că pensia nu le-a mai îngăduit kilowaŃi peste "norma" apartamentului; să-mi fie iertat, dar n-am putut să-mi reprim o umbră de reproş atunci când, uimit de fastul deschiderii olimpice, de cifrele ameŃitoare cheltuite într-o competiŃie a sponsorilor, mi-am amintit cum aşteptam de doi ani şi mai bine, cu sufletul la gură, să trăim miracolul integrării europene; să coboare ceva din interesul dezinteresat şi generozitatea de neuitat nouă ale lumii bogate - cea care ne-a tot uitat, din neglijenŃă, din nepăsare, ca un uriaş uituc privind lucrurile în globalitate - noi, piticii, fiind sufocaŃi în zonalitatea sărăciei, în influenŃe de putere, în "spaŃii tampon" între unii şi ceilalŃi. Parcă nedrept de uriaşă se căsca, pe zi ce trece, prăpastia dintre cei care au plătit cele mai scumpe bilete de aşteptare şi cei care le rup astăzi la intrarea clubului select. Dar, lăsând la o parte aceste gânduri amare - aşa, gânduri de clauză a naŃiunii celei mai defavorizate -, mă întorc la fastul olimpic şi la bucuria neintinata de pe chipurile sportivilor. Acolo, nu prea departe de noi, câteva zeci de mii de oameni sunt fericiŃi şi trăiesc împlinirea întâlnirii în libertate. Să-i privim. 27 iulie 1992, "Antena Bucureştilor"

86

TRISTEłEA NAłIONALĂ ÎN PRIVIRI INDIVIDUALE Eu am observat ieri noapte ca fetiŃele noastre gimnaste (la Olimpiada de vară, Barcelona, 1992) aveau ochii cei mai munciŃi - aveau parcă ochii cei mai trişti din tot concursul micilor silfide non-gravitaŃionale; le zic aşa, pentru că dacă există gânduri dincolo de bine şi de rău, la fel exista fiinŃe care nu se supun regulilor noastre terestre şi par a trăi dincolo de gravitaŃie şi cădere. De ce aveau prichindutele fermecate ochii atât de încărcaŃi? Grele ca plumbul mi s-au părut privirile româncelor - dincolo de concentrarea firească împrejurării, dincolo de încrâncenarea pe care vârful ierarhiei o impune într-o asemenea competiŃie. N-am o explicaŃie pentru tristeŃea privirii lor - mai ales că au câştigat cam ce era de câştigat, şi în echipă, şi de capul lor. Colac peste pupăză, mai aud azi dimineaŃă un cronicar sportiv numindu-le, iarăşi, "produs al şcolii româneşti de gimnastică" - o expresie pe care am iubit-o eu întotdeauna şi care se încăpăŃânează să reziste vremurilor, chiar dacă ziarul "Scânteia" nu mai apare oficial. Ia, rogu-vă, încercaŃi vreodată să-i spuneŃi lui "Magic" Johnson că e produsul şcolii americane de baschet şi urmăriŃi-i cu atenŃie reacŃiile. În situaŃia - absurdă - că ar înŃelege ce i se spune, bag mâna în foc că ar deveni violent. Deoarece ideea că un om valoros este produsul unor eforturi conjugate, exterioare individului însuşi, reprezintă o mentalitate curat colectivistă. Noi am avut şi o "şcoala naŃională de film", şi una de teatru, alta de regie, alta de actorie - începutul, glorios, a fost la "şcoala de literatură", celebră în anii '50: trebuia să scoată poeŃi, precum şcoala profesională ucenici, calfe şi cizmari. De la "şcoala de literatură" şi academia de activişti - la "şcoala naŃională" pe bresle şi meserii nu a fost decât un pas. Shakespeare o fi fost şi el produsul şcolii naŃionale engleze de teatru? Nu cred - pentru că la ei colectiva n-a prins. De fapt, nici nu a ajuns până acolo, pentru că Albionul curge undeva între Americi şi FranŃe; noi, cu "şcolile naŃionale", suntem între Occident şi ex-Soviete, precum gimnastele noastre, ieri, pe locul II olimpic, între echipa ComunităŃii etc., etc. şi cea a Statelor Unite. O poziŃie ingrată, ca un destin geo-politic trist şi hărŃuitor. Sigur că nu acesta era tristeŃea din privirile gimnastelor noastre - nu voi amesteca geopolitica şi paralelele inegale, aşa cum geniul unui individ nu trebuie mestecat în formule ideologico-propagandistice, gen "şcoala naŃională de ..." (a se completa punctele de suspensie cu tot ce a însemnat în România talent şi expresie a individualităŃii, şi a fost furat sistematic în beneficiul colectivităŃii a-tot-chelfănitoare). După expresia ilogică "produs al şcolii româneşti de ...", urmau mulŃumirile către conducerea superioară de stat şi de partid, pentru "grijă şi condiŃiile ..." etc., etc. Greu ne dezbărăm de mentalităŃi colectiviste, deşi îl vedem pe Magic Johnson cum pluteşte spre coş de capul lui, rod exclusiv al geniului său sportiv şi personal - deşi mai ştim prea bine ca "şcoala" e o clădire din piatră şi o clădire prin sudoare şi disciplină, dar degeaba clădirea şi sforŃarea către locul dintâi, dacă o genă misterioasă sau harul dumnezeiesc nu ne-au dăruit sclipirea geniului. Iar geniul - fie sportiv, fie poetic - este individual, la purtător şi netransmisibil; este născut pe un pământ şi într-o limbă a pământului, în perfectitatea de neînŃeles a tuturor minunilor lumii, şi geniul nu poate fi băgat în capul nimănui, de către nici o şcoală comunala sau naŃională - aşa cum fostul partid unic ne învaŃa că suntem toŃi grămadă

87

responsabili pentru fericirea noastră la comun sau pentru tristeŃea şi cenuşiul din ochii noştri prea-plecaŃi de o umilinŃă nefirească şi nedreaptă. ...Ei, dar pe urmă, prichinduŃele noastre zburătoare la bârnă şi la sol s-au pupat de mama focului între ele, nu doar simbolic şi cam prefăcut - prin simulare -, cum am văzut că se practică în Ńările avansate - şi le-a mai dispărut din tristeŃea aproape naŃională pe care o detectasem eu în privirile lor. 29 iulie 1992, "Antena Bucureştilor"

TENDINłE ŞI CIUDĂłENII

Mărturisesc că nu am astăzi un plan anume, în dezvoltarea vreunei teme - nu am găsit nimic deosebit de semnalat opiniei publice; deşi, mă întreb dacă mai poate fi codificat ceva cu sens sub umbrelă expresiei "opinie publică". Am, uneori, senzaŃia că, odată cu declanşarea campaniei electorale, nu mai exista "public", ci numai participanŃi - o ploaie de virtuali conducători aleşi, "reprezentanŃi" le mai spunem, în termeni tehnici -, o droaie de posibili conducători, atâŃia, încât nu ştiu cine mai rămâne de condus - disponibil pentru calitatea de adept şi cea de reprezentat. Defularea naŃională în politica ia proporŃii - doi ani de respiraŃie n-au potolit sufocarea din vreo 45 anteriori. Politică se arată a fi astăzi o tendinŃă generală - ei, şi aici îmi amintesc de vorbele unui prieten din copilărie care pretindea că tendinŃele pleacă de jos în sus, ciudăŃeniile, de sus în jos. Şi care ar fi ciudăŃenia ce însoŃeşte - în context - actuala tendinŃa generală spre politică? Spaima că lucrurile ar putea ieşi prost. Că s-ar putea alege praful de intenŃia românilor de a demonstra Europei şi Americilor că suntem pe drumul cel bun, că suntem în stare de alegeri libere şi corecte. CiudăŃenie mai este angajarea unui aparat tehnic (şi uman) supra-abundent şi supra-sofisticat pentru funcŃionarea normală a unui drept simplu şi necostisitor (de fapt). "Cântărea României" a încetat, totuşi, iar votul este o problemă de conştiinŃă individuală, nu de mobilizare în masă, tip "Daciadă". CiudăŃenie este tot acest angrenaj care ne oferă o campanie electorală rasă, tunsă şi frezată, cu dozări farmaceutice, şi responsabili care şi-au pierdut somnul tot cântărind minutele şi supraveghind milimetrii de propagandă electorală. Este o ciudăŃenie să chinui atâŃia oameni apŃi de muncă, în vreme ce sălbaticul electorat sta cu burta la soare, fiind în vacanŃă sau cu ochii la vreo alergătoare de culoare - căci nici negresele nu mai sunt ce-au fost în "Coliba unchiului Tom" - grase şi cu "Haleluia" pe buzele cărnoase -, ci te uiŃi la Olimpiada şi înŃelegi mai bine unde au dus drepturile omului şi democraŃia. TendinŃa este, aşadar, spre politică, ciudăŃenie este pornirea de a-i da politicii o importanŃă mai mare decât merita şi de a o face să coste mai mult decât putem duce. Ei, şi acum îmi amintesc de alta demonstraŃie a prietenului meu din copilărie deja citat, care începe cu următorul enunŃ: societăŃile, ca şi indivizii, se pot ocupă, la un moment dat, de un anumit număr, limitat, de probleme.

88

Vreau să spun că riscul de a fi absorbiŃi în campanie electorală, ne-ar putea lăsa descoperiŃi în atâtea alte "sectoare" (nu ştiu cum să le zic altfel): campania agricolă, astupatul gropilor, bălăriile publice, dobânzile excesive şi creşterea impozitelor (politica financiară, în general), privatizarea, apărarea naŃională, dotarea poliŃiei (care pe măsură ce este tot mai dotată, cu atât mai abitir se plânge de dotare), bugetul mic la cultura (care oricât de mare ar fi, tot mic ar rămâne), resursele energetice pentru iarnă viitoare (rezerve care cât de mari ar fi, nu folosesc decât în zilele cu soare), Casa Poporului - Doamne! câte probleme avem de rezolvat; şi nu le-am trecut în revistă decât pe cele vizibile cu ochiul liber - este un risc, veŃi admite, atâta concentrare de inteligenta tehnică, într-o singură direcŃie: alegerile. Tot prietenul pe care l-am pomenit atât de des astăzi, îmi declara, într-o după-amiază de toamnă, aşa, spre înserat: "Fuziunea genelor este mai importantă decât fisiunea atomului - cu condiŃia, desigur, să nu explodăm noi înşine." La fel gândesc - deşi n-am avut, iată, vreun plan anume, pentru vreo "persuadare" sau ceva similar -, că noi, plătitorii de alegeri, suntem la fel de buni şi folositori la casa omului ca şi alegerile - cu condiŃia să nu explodăm de prea multă alegere. 5 august 1992, "Antena Bucureştilor"

REÎNTOARCEREA LA TRIBALISM

Bună pare a fi ziua, stimaŃi ascultători; bună, fără îndoială, deşi mulŃi se plâng că e prea cald - am o bănuială că aceiaşi care, iarnă, se plâng că e prea frig. Când prea cald, când prea rece, când prea puŃin, când prea mult - uite-aşa, uşor, uşor, lumea în care trăim a devenit inconfortabilă. Un pantof care strânge se întinde cu spirt, o cafea prea amară se îndulceşte cu o linguriŃă de zahăr, foamea se mai păcăleşte cu un covrig, ceva, apă mai curge pentru cei însetaŃi - ce faci însă cu o lume atât de neliniştită şi atât de imprevizibilă? O lume care pare a lua foc, o lume care se războieşte continuu, pe la toate colŃurile sale, o lume care a devenit extrem susceptibila şi irascibilă? O lume dezvoltând dezechilibre şi divizări multilple? O lume care schimba fundamental relaŃiile sale cu individualitatea umană şi stă la pândă pentru a înghiŃi tot ce zboară neatent, tot ce mişcă în luxul de a-şi asuma propria existenŃă - de a trăi pe cont propriu. O lume gata să înghită surplusul indică un mecanism al auto-regenerarii - o lume care înfuleca indivizi ieşiŃi din rândul organizat cu atâta trudă organizatorică şi atitudini care depăşesc înŃelegerea comună arata o lume care se întoarce la bătrânele rădăcini ale tribalismului. Am crezut - am sperat - am avut naivitatea să credem (şi nu puŃini suntem aceştia) că, odată eliberaŃi din chingile prostiei fără margini numite "socialism multilateral dezvoltat", odată cu dizolvarea fardului gros şi putrezit numit "ideologia cea mai avansată", ne vom regăsi respiraŃia naturală, cea dăruită de un Dumnezeu în care nu am încetat vreo clipă să

89

credem - respiraŃia fiinŃei umane, zămislite pe un pământ însorit şi înverzit, mustind de viaŃă şi minuni, fără graniti şi protocoale asupritoare. Noi ne-am născut a doua oară pe acest Pământ într-o zi de decembrie, într-o vreme în care lumea părea a fi acumulat destulă furie şi nestăpânire, dar totodată şi mai multă înŃelepciune. Ne vom fi născut a doua oară, nu în vreo junglă stufoasă şi uitată de Dumnezeu, ci la marginea unei civilizaŃii străvechi, iar după ce ne vom fi frecat puŃin la ochi, aşa, că după un somn iraŃional de lung, vom fi fost în stare să revedem, cu limpezime, propria noastră civilizaŃie, tradiŃiile noastre liniştite şi încrezătoare în bine şi în mai-binele naturii umane. Câtuşi de puŃin! Ne-am frecat la ochi - şi vedem o lume încărcată de particule explozive, aspirând la tribalismul primelor focuri înjghebate, în negura timpurilor, pentru supravieŃuire animală şi spre apărare prin intimidarea preusupusilor adversari din triburi vecine - o continuă lupta pentru un fals spaŃiu vital, când lumea e destul de largă pentru a ne cuprinde pe toŃi. "Eliberarea de sub o formă de tiranie nu garantează libertatea în faŃa tuturor tiraniilor posibile" - spunea, recent, un ambasador al NaŃiunilor Unite, cu ocazia celebrării ConvenŃiei InternaŃionale pentru Drepturi Civile şi Politice - "în prea multe locuri, eliberarea de sub o autoritate centrală a fost însoŃită de izbucnirea unor detracate opresiuni în numele aşa-ziselor 'interese naŃionale(iste)', etnice sau religioase." N-am apucat să ne frecam bine la ochi şi ne-a fost dat să vedem foarte repede, o lume sălbăticită, ieşindu-şi iarăşi din ŃâŃâni. Nu ne-am dezmeticit prea bine după somnul grupat, şi iată-ne dănŃuind iarăşi în jurul focului, organizaŃi în triburi şi tribulete, familiale sau regionale, partizane sau "apolitice" - caste, grupuri de presiune, sindicate, patronate, asocieri non-pro-anti-guvernamentale, cu scop declarat sau dimpotrivă, toate marcate însă de un spirit belicos nedisimulat. Un război de esenŃă tribală, generalizat, care tinde spre cronicizare. "În toate eforturile noastre, Ńinta supremă trebuie a fi suveranitatea individului" - îşi încheia ambasadorul NaŃiunilor Unite discursul citat - iar eu mă întreb dacă este de profesie filosof, strateg sau visător incurabil; pentru că într-o lume tribală, indivizii şi atitudinile lor singulare sunt înghiŃiŃi şi înghiŃite de înaltele Ńeluri ale tribului. Iar o lume împărŃită în triburi mii, încetează foarte repede a mai fi o lume: când istoria se repetă, ceea ce a însemnat, o dată, început, a doua oară vă fi sfârşitul. Nici tragic, nici comic doar sfârşitul. 10 august 1992, "Antena Bucureştilor"

DE LA BUN-GUST LA RESPONSABILITATE (curtoazie şi responsabilitate)

De multă vreme simt tentaŃia unui cod al bunelor maniere în politică - un corpuscul de norme vestimentare, cosmetice, tehnice şi ideologice, pentru uzul politicienilor amatori şi profesionişti, cât şi pentru folosinta alegătorilor buimăciŃi de platforme şi dulci

90

promisiuni. Aparent, slabe legături între elemente atât de diferite - dar cum să cred că un politician care incalta ciorapi albi la orice sau trânteşte o cravată bleu-jandarm cu steluŃe roz-bonbon la costumul olive (tipizat de modă toamnei trecute) îmi va face mie, alegător, viaŃa mai frumoasă şi mai armonioasă? Cum să cred că un limbaj stupid, sărăcăcios şi împănat de stereotipii verbale poate ascunde o gândire nuantata şi activă - altfel spus: cum să aştept inteligenta în spatele unei expresii pătrate, bolovănoase şi plină de poncife? Aşa cum oricine se poate considera în politică dacă a reuşit să smulgă ceva minute la Radio-Televiziune prin grija unor foruri special amenajate pentru a se afla în treabă - sămi fie iertat: cred în alegeri, cred în libertate, cred în corectitudine, nu cred în excesul de organizare, nici în spiritul echipat cu mânecuŃe sau cu ochelari de cal - deci: dacă oricine doreşte, se poate considera politician, nu oricine, în schimb, se poate simŃi reprezentat şi mulŃumit de reprezentarea pe care o promit aspiranŃii la fotolii decizionale. Cum poate în om educat, trecut prin şcoli şi biblioteci, prin poezie şi arte frumoase, prin săli de concert şi ediŃii rare, să se simtă reprezentat de un politician pentru care acordul gramatical în gen şi număr reprezintă încă un mister mai ceva ca petele din soare? Cum poate un personaj rămas la manualul de clasa a cincea să reprezinte, în foruri înalte, aspiraŃiile morale şi modelele acumulate într-o viaŃă hranita cu educaŃie şi cultura? Cum poate prostul-gust să fie în slujba publică a bunului-gust? Ajunşi aici, profit de prilej - de mult îl caut - să semnalez unele idei cu care fostul preşedinte al fostei Ceho-Slovacii îşi însoŃea retragere (probabil provizorie) din viaŃa politică.(*) -----------------------------(*) Vaclav Havel demisionase din funcŃia de preşedinte al Ceho-Slovaciei, dar a fost ales, ulterior, preşedinte al noii Republici Cehe, după separarea celor două state. -----------------------------Intelectual prin formaŃie şi vocaŃie, Vaclav Havel a devenit om politic prin atitudine morală, pe care a opus-o, cu îndârjire şi curaj civic, opresiunii comunisto-socialistosecuriste. Numai dizidenta intelectuală nu e suficientă - am văzut-o noi, foarte limpede, imediat după decembrie '89 - pentru a deveni om politic. În plus, Vaclav Havel a adăugat modelului de om politic tradiŃional în lumea occidentului contemporan, câteva trăsături noi - sau uitate chiar şi în mediul politic civilizat: "curtoazie, bun-gust, inteligenta şi, peste toate, respomsabilitate. Le-a aşezat împotriva regimului comunist." - comentă reporterul unui interviu cu Havel, apărut în revistă "Time"; aş adăuga: le-a introdus în demersul său politic post-comunist, ca o alternativă intelectualizata a modelului politic curent - sec, inexpresiv, super-tehnicizat. AŃi fi înclinaŃi, stimaŃi ascultători, să credeŃi că aceste valori fermecătoare sunt lipsite de orice valoare practică în viaŃa reală? Depinde de pretenŃiile pe care le avem de la viaŃă, de încrederea că aceste valori - bunul-gust şi bunul-simŃ - nu au devenit exponate de muzeu, de încredinŃarea că avem dreptul de a nu ne mulŃumi cu puŃin şi rău, şi că putem sanctiona şi refuza restauraŃia dictaturii prostului-gust şi a minŃilor pătrate. "În realitate" - spunea Havel în interviul citat -, "constat că insistenŃa mea asupra unui anumit fel de a face politică - aparent lipsit de sens în contextul politic actual - a dat totuşi roade în jurul meu. SeminŃele pe care le-am plantat în subconştientul oamenilor, lucrează indirect." Indirect, dar lucrează - şi închei, reamintindu-vă numele acestor seminŃe: curtoazie, decenŃa, bun-gust, bun-simŃ, educaŃie, inteligenŃă.

91

Numai din aceste seminŃe poate creşte ceea ce numim cu atâta uşurinŃă şi rareori cu acoperire: responsabilitate politică. Restul e păcăleală - şi vă rog să nu vă lăsaŃi păcăliŃi. 12 august 1992 "Antena Bucureştilor"

ŞTIINłA DE A NU RATA NICI O CRIZĂ

Pagina dintâi a interesului opiniei publice va fi ocupată şi astăzi, şi mâine - cam trei zile tine pagina întâi o întâmplare că refuzul vizei de intrare unui fost suveran, într-o Ńară fosta monarhica, fosta apoi republica socialistă, actualmente republica semi-prezidentiala şi în tranziŃie spre necunoscută numită "democraŃie", despre care nu se mai poate imagina nimic prea limpede - în majoritatea minŃilor prea înfierbântate de gustul succesului în politică şi de gustul puterii, în general. DemocraŃia: o necunoscută cu chip învăluit, despre care puŃină lume mai are curajul să declare cu mâna pe inimă că este iubirea dintâi a românilor, limanul aşteptat cu buzele uscate, precum ale bătrânilor lupi de mare în căutare de Ńărmuri necălcate şi pline de comori, sau dacă nu cumva este o himera-sirena cu ghiers înşelător şi privire aducătoare de tulburări, gilceava şi nelinişte. Pentru cei care au aflat - cu dovezi - că democraŃia este, în toată imperfecŃiunea ei, singurul sistem testat de funcŃionare normală a unei societăŃi, întâmplarea nefericită aproape destin - prin care nu reuşim să evităm nici o groapă, nici o scrânteală, nici vreo criză - nici o gripă, în drumul spre cunoscută numită "democraŃie" - este, fără îndoială, un prilej de amărăciune. Nu scăpăm nici o ocazie de a ne innoda într-un nou ghem, nu ratăm nici un dezechilibru - politic, economic sau social - care ne pândeşte pe drumul reîntoarcerii la normalitate. Chestiunea monarhică este un asemenea măr al discordiei, care ne tot aşează, din ce în ce mai des, în faŃa unei opinii publice dramatic divizate. Partea corectă a lucrurilor este că ambele divizii au dreptate - şi ambele au dreptul săşi exprime liber opŃiunea. Partea mai umbroasă a chestiunii este ca o diviziune - probabil majoritara - se manifestă intolerant iar cealaltă foloseşte - exploatează - aspiraŃia spre monarhie, în scopuri politice prea evidente. Partea tristă a acestei lumi cu două fete este că autoritatea instituita de drept în stat nu a găsit până acum puterea şi limpezimea de a înfrunta şi lămuri această încordare, prin acŃiuni necesarmente limpezi - la lumină, mai simplu spus. Parte tristă mai este ca încordarea şi neliniştea stau în coasta opiniei publice, care, oricâte griji tereste ar avea, nu rămâne niciodată insensibilă la tensiuni - şi plăteşte pentru ele. Partidele politice, oamenii politici trăiesc în asemenea climat cu multă uşurinŃă - aş spune că înfruntarea este chiar mediul predilect în politică, ziarele, la rândul lor, se vând, astăzi, pentru senzaŃii tari; fără vize refuzate şi alte scandaluri, parlamentării ar adormi cu ziarele dimineŃii în faŃă, iar aceste foi ar termină prin a supravieŃui iarăşi prin abonamente

92

sindicale obligatorii - tot aşa cum sunt oameni care fără sare şi boia în raŃie zilnică s-ar plictisi de moarte. Dar majoritatea - o majoritate trecută prin ani de lipsuri şi teroare innabusita receptează din plin toate gropile, hârtoapele, crizele, pe drumul spre nouă necunoscută pe care o numeşte generic, deja cu neîncredere în glas: "democraŃie". Nu are de unde să ştie, aceasta majoritate, ca într-o democraŃie, toate problemele cu care poate fi confruntată societatea, la un moment dat, se rezolvă paşnic, iar oamenii se întâlnesc şi se privesc de-a dreptul, în faŃă, îşi spun ce au de spus în chip civilizat, găsesc o soluŃie convenabilă şi demnă pentru toate părŃile, îşi strâng mâinile, după care îşi văd de treburile lor. Într-o democraŃie, viaŃa, în general, este o împrejurare calmă şi plăcută. Oamenii, în general, sunt zâmbitori şi curtenitori. Se culcă noaptea târziu şi se trezesc în zori cu poftă de viaŃă. 14 august 1992 "Antena Bucureştilor"

BANII VORBESC "Banii vorbesc" - spunea un cântec ieri-noapte la încheierea primei seri a multiubitului festival de la mult-iubită Mamaie - iar eu mă gândeam cum fiecare generaŃie redescoperă, pe propria-i piele, adevărurile fundamentale pe care este clădită lumea în care trăim. Căci nimic prea nou sub soare în ultimele 45 de secole - ce să mai vorbim de ultimii 45 de ani. De la faraoni şi risipa fastuoaselor piramide, până la fastul nomenclaturii "roşii", goană după aurul banilor - sau după bani de aur - a fost preocuparea de căpetenie a generaŃii de scormonitori, căutători, colonişti şi cruciaŃi, aventurieri şi întemeietori, voievozi şi bancheri. Fără bani - fără "sprijin financiar" sună formula modernă - toate intenŃiile nobile rămân vise, iar visătorii: sortiŃi pieirii par a fi într-o lume în care banii vorbesc. O lume în care preŃurile contează, valorile rămân uitate - sau de neînŃeles, ca o tablă de legi scrisă într-o limbă de mult apusă, pentru care nu mai avem dicŃionare sau tălmăcitori. Ce se întâmplă, însă, cu valorile fără de preŃ într-o lume a preŃurilor? Ce se întâmplă cu valorile numite în vechile tomuri ale enciclopediilor iluminismului "umaniste" - într-o lume în care banii vorbesc? Şi totuşi, în toate vremurile zornăitoare, spiritul a găsit puterea de a se ridică deasupra mormanului de arginŃi gata să-l sufoce. Spiritul - în general, sărac la pungă, dar bogat în fantezie - a găsit întotdeauna căi de răspuns provocării banilor. Oamenii inteligenŃi au găsit întotdeauna mijloace de a eclipsa neajunsurile sărăciei prin strălucirea spiritului. MinŃile deschise şi luminate au fost capabile să înŃeleagă provocarea banilor ca un joc al spiritului - şi au făcut astfel singura concesie cuviincios posibilă lumii banilor. Căci spiritul nu a părăsit nici în cele mai guralive epoci ale banilor trupul de Homo ludens care l-a adăpostit de la născare, de la desprinderea de regnul mineral sau vegetal, simplu celular sau nevertebrat căŃărător.

93

Spiritul ascuns - uneori hrănit - de trupul unui Homo ludens zâmbeşte în faŃă provocării banilor şi este gata să înfrunte de la înălŃimea sa, toŃi tiranii finanŃişti din lume. Cât de sălbatice vor fi vremurile în care "banii vorbesc", spiritul va găsi puterea şi fantezia de a-şi apăra credinŃele; de a supravieŃui, fie prin puterea sacrificiului dureros, fie, alteori, prin capacitatea de a improviza ziduri de apărare prin înŃelepciunea jocului. Nu trebuie ignorată nici o metodă raŃională de a rezista. 17 august 1992 "Antena Bucureştilor"

"AICI NU SE DISCUTĂ"

Deşi pe pagina dintâi a mass-mediei româneşti se poartă îngrijorarea pentru conclavul maghiarimii de la Budapesta, eu - tot pe o pagină întâi, aici, la Bucureşti - vă voi mărturisi că nu sunt deloc îngrijorat din această pricină, şi asta din cel puŃin trei raŃiuni : 1 (unu), pentru că eu cred într-o străveche înŃelepciune a pre-socraticilor - combatuta zadarnic de materialismul ştiinŃific, şi anume că lucrurile au importanŃă pe care le-o acordăm noi; 2 (doi), dacă sunteŃi, totuşi, în tabara stoicilor post-socratici, şi nu v-a convins prima butada, voi produce ad-hoc o altă: vorbele trec, Trianon-ul rămâne, la fel rămâne şi Conferinta pentru Securitate şi Cooperare în Europa, şi Carta de la Paris rămâne, şi toate acordurile internaŃionale moderne rămân în vigoare, doar vorba revizionistă zboară şi se risipeşte în fumul zărilor; iar cea de-a treia raŃiune (3), pentru care va declarăm deja că nu sunt îngrijorat de nici o reuniune mondială sau locală a prietenilor noştri unguri, s-ar putea formula scurt: "Transilvania - pământ românesc", chestiunea care nu se discută de către nici un român - în nici un fel contradictoriu sau dubitativ - nu se discută în nici un fel - şi punct; aşa că nu mai plecaŃi urechea, stimaŃi ascultători, la nici o îngrijorare în această problemă, indiferent de pe ce pagină întâi v-ar îmbia s-o cumpăraŃi. Şi chiar simt nevoia să mă opresc aici, astăzi; orice altă adâncire geo-politica, istorică, filosofică sau etică a chestiunii îmi pare un fals intelectual - sau absurdă, sau o capcană propagandistică, atâta vreme cât lucrurile sunt simple, limpezi şi inviolabile în problema unităŃii naŃionale şi statale româneşti. Aici nu se discută. 21 august 1992, "Antena Bucureştilor"

"CU DRAG, AL DUMNEAVOASTRĂ" Ei, stimaŃi ascultători, cu durere în suflet, dar trebuie să vă aduc la cunoştiinŃă că singur, de bună-voie şi nesilit de nimeni, asumindu-mi întreaga responsabilitate pentru

94

acest gest, am hotărât să intru, totuşi, în oarece vacanŃă. Cu un sentiment clar de vinovăŃie pentru fapta ce o comit, de a vă lăsa cu un obsevator mai puŃin într-o vreme destul de încordată şi destul de ingrată, sper că nu mă veŃi judeca foarte aspru, ci cu dreapta judecată, în balanŃă căreia vor intra şi considerente subsumate Drepturilor generale ale Omului sau celor înscrise în Acordul asupra Drepturilor Civile, principiilor promovate de OrganizaŃia InternaŃională a Muncii sau de OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii, precum şi de capitolele în speŃă din ConstituŃia Ńării sau din legile organice referitoare la exploatarea omului de către om în timpul liber, indexat şi compesatoriu. Sper că v-am impresionat îndeajuns şi veŃi ierta slăbiciunea de a mă retrage puŃin, în ultimele zile de vară, pentru un scurt respiro. Şi dincolo de glumă, vă rog să fiŃi încredinŃaŃi că mi-a venit foarte greu să iau decizia acestei mici vacanŃe, şi am amânat-o de la zi de vară la alta, până când am simŃit, cu disperarea îndrăgostitului iremediabil de lumină, soare şi căldură, că timpul a alunecat spre molcomia toamnelor, doamne triste şi însingurate, păşind melancolic pe covor de frunze pustiite prin arşiŃa verii. (...) Nu vom fi împreună, aşadar, nici la alegeri, îmi pare rău că nu voi fi alături de Dumneavoastră în faŃa torentului de platforme şi vorbe măiestrite pentru a vă capta şi smulge bunăvoinŃa electorală. Dar am convingerea că Dumneavostră, ascultătorii acestui program, aveŃi deja antrenamentul de a despărŃi demagogia, de bună-credinŃă - calitatea umană, de impostura - ştiinŃa, de amatorism. Nu am nici o îndoială că discernământul Dumneavoastră funcŃionează şi nu veŃi avea nevoie de sprijin pentru a sancŃiona înclinările periculoase spre capetele de spectru politic, capete de unde ne-am putea prăbuşi, iarăşi, în izolare şi tăcere. Să iubiŃi libertatea - chiar aşa pestriŃă cum arată acum, în trecere; să iubiŃi lumea colorată şi guralivă în care ne-am trezit după mulŃi, mulŃi ani de posomorală şi scrâşnete printre dinŃi. FeriŃi-vă de haos - dar nu uitaŃi ce rău amar poate fi ordinea prea ordonată, uniforma cenuşie a zilelor prea controlate şi prea-disciplinate; parcă libertatea înseamnă altceva, şi nu vă lăsaŃi amăgiŃi de sirenele care ne cheamă înapoi, în numele unor false foste certitudini. Nu ştim, poate, prea bine ce se afla înainte; dar sigur ştim că înapoia noastră se află teroarea. Mă opresc însă aici, căci m-am cam lungit cu vorba şi trec şi ultimele zile de vară după care voi tânji un an întreg - sau cine ştie cât timp de frig şi zloată. Toamna soseşte încet, cu fiecare frunză căzută, cu fiecare vorbă risipită. 24 august 1992, "Antena Bucureştilor"

95

TOAMNĂ POLITICA LA GIMNAZIŞTI "...Păi, vin moşierii, mă, n-auzi?" - zicea un puşti de vreo 12-13 ani, unui coleg, probabil de clasă. Am înŃeles că era vorba de o dispută monarhico-republicană sau burghezo-socialistă şi am ciulit urechile - numai gimnazişti nu auzisem făcând politică, şi n-am rezistat tentaŃiei, cu atât mai mult cu cât ne aflăm, asa-zicând, în spaŃiu public: în staŃia unui autobuz care dă răgazul unor asemenea dezbateri de fond şi încurajează participarea directă sau indirectă. "-Care moşieri, mă, că au murit de mult, toŃi." "-Da, dar au descendenŃi; n-ai auzit, vin ăştia, iau tot şi Ńie nu-Ńi mai rămâne nimic, rămâi cu buzele umflate." "-Păi, şi ăştia care au primit pământ, ăştia care au descins acum, crezi tu că mai dau pământul înapoi, cuiva?" "-Atunci de ce au venit toŃi, repede, înapoi, după RevoluŃie? Şi s-au băgat în politică?" "-Fii, mă, serios, la banii ălora care s-au întors crezi tu că nu mai puteau ei fără moşiile ceapiştilor..." Ei, şi pe urmă a venit autobuzul mult visat şi n-am auzit cine a convins pe cine, şi cine a câştigat: regele şi moşierii sau republicanii şi "descinşii" - i-am lăsat pe drăguŃii de gimnazişti în staŃie, deşi nu cred că aşteptau ceva anume: autobuzul era mai curând un pretext pentru plăcerea conversaŃiei; tramvaiele numite dorinŃe încep să se lase aşteptate de la o anumită vârstă încolo - până atunci, trec pe lângă noi şi le pierdem cu nonşalanŃă, risipei ne dedăm, florari prea tineri, iar timpul intră-n sac taman când tramvaiele sunt "raŃionalizate" de cei care ne organizează viaŃa, încercând să ne mulŃumească pe toŃi cum să-i mulŃumeşti pe toŃi, Doamne, când unora le place salamul cu soia iar altora, jazzul? N-ai cum. De aceea, nici eu nu voi încerca să mulŃumesc pe cineva anume, şi, într-o lume şi o vreme în care toată lumea vrea cu orice preŃ să lămurească pe toată lumea, eu vă voi lăsa, dragi ascultători, mai nelămuriŃi ca oricând. Asta nu înseamnă că nu vă iubesc şi nu mă bucur să va fi regăsit. 5 octombrie 1992, "Antena Bucureştilor"

ARGUMENTELE NEUTRALITĂłII

Alegeri '92. Nu - încă nici un cuvânt despre alegeri. Spectacolul este încă în plină desfăşurare, iar eu îmi propun să respect cu stricteŃe, la rândul meu, statutul de

96

neutralitate pe care şi-l doreşte cu atâta ardoare Radiodifuziunea Română, ca orice post de radio naŃional din lumea civilizată. În consecinŃă, mă voi abŃine încă, de la orice declaraŃie publică, referitoare la aceste alegeri, cel puŃin, câtă vreme lucrurile nu se vor fi lămurit - nu definitiv, ci pentru o bucată de vreme, aşa, preŃ de vreo patru ani, adică o nouă legislatura. Spun aceste lucruri acelor ascultători care s-au obişnuit să găsească în acest spaŃiu de emisie, şi în rândurile mele, o implicare necondiŃionată în actualitate; vreau să-i asigur pe ascultătorii mei - şi ai noştri - că nimic nu îmi va schimba obiceiurile sau credinŃele: totul, însă, la timpul potrivit. Vă rog să înŃelegeŃi aceasta abŃinere temporară ca o formă de respect. În virtutea acestui respect, nu voi profita de avantajul pe care soarta mi l-a hărăzit - fie şi provizoriu: acela de a mă afla în faŃa unui microfon, de la care gândurile sau neliniştile mele se pot multiplica în chip spectaculos. În spiritul aceluiaşi respect, nu îmi voi îngădui să tulbur credinŃele nimănui dintre cei care au votat - într-un fel sau altul - în dată de 27 septembrie şi vor vota iarăşi - într-un fel sau altul - duminică ce vine, în turul doi de scrutin electoral. Cred nestrămutat ca oamenii ştiu ce vor, îşi cunosc propriile nevoi mai bine ca oricine din afara lor, şi mai cred că trebuie să scăpăm de complexul ca toată lumea trebuie învăŃată tot timpul, câte ceva. La fel, mai cred că un indicator important al gradului de civilizaŃie este respectul pentru opŃiunea celuilalt - iar pentru noi, românii, în particular, asemenea atitudine ar echivala cu ieşirea din delirul încrâncenat pe care l-am trăit, noi, mai abitir ca toŃi colegii noştri de lagăr comunist. Suntem, cu toŃii, în aceaşi barcă, oameni şi oameni, dar, vedeŃi Dumneavostra: cu toŃii, oameni (ca să nu mai spun, precum Jerome K. Jerome, nimic despre câini), ne e sortit să ne scufundăm împreună, sau să ieşim la un liman, laolaltă. Dacă nu vom putea trăi vreuna dintre aceste alternative îmbrăŃişaŃi, măcar să nu ne găsească strângându-ne de gât. Acestea au fost, aşadar, câteva dintre argumentele neutralităŃii pe care mi-o impun în zile de abces electoral, sper că le veŃi accepta ca rezonabile şi vom rămâne prieteni. Al Dumneavoastră - aceiaşi -, acelaşi Paul Silvestru. 7 octombrie 1992, "Antena Bucureştilor"

ALEGERILE NOSTALGII DE TOAMNĂ, LA ORA DE VÂRF Încă nimic despre alegeri - aşa cum m-am înŃeles cu mine însumi şi cu ascultătorii mei - şi ai noştri; voi respecta mică înŃelegere survenită între mine şi diavolul perfid care se adăposteşte în noi - parazit sufletarian convins, aşa cum alŃii sunt vegetarieni pe viaŃă şi trăiesc mai mult (sau mai puŃin) ca omnivorii - dar se bucură la fel de mult într-o viaŃă de zile, nopŃi şi după-amiezi. Aşa respectindu-mi înŃelegerea, am pornit aseară prin oraş. Era o oră "de vârf", şi

97

Dumneavostra îi ascultaŃi, şi pentru mine, pe cei doi candidaŃi la preşedinŃie. O seară rece de Octombrie. Străzi pustii. Câteva maşini bezmetice băteau bulevardul Magheru. Într-un colŃ, unde se vând covrigi toată ziua, acum era noapte adâncă, şi nimeni nu mai ronŃăia nimic. Atunci mă apucase pe mine pofta de covrigi, dar obloanele erau trase, scaunele albe, îngrămădite într-un colŃ, Coca-Cola tăcea în sticluŃe somnoroase, părăsite de saxofon (cel din reclama). La o benzinărie, o maşină. Caraghioasă, fireşte, aşa, de una singură, rătăcită, dar mi-a fost tare dragă pentru aiureala ei. Frunze ude pe trotuare, la Şosea, nici măcar o pereche de îndrăgostiŃi, cât îi Kiseleff-ul de lung. Din când în când, o castană pocnind cu durere icnita de asfaltul suflat a pustie. Nu erau nici măcar domnii cu căŃel. Asta am pomenit-o doar în stare de necesitate. În autobuzul de cale-ntoarsă, eram patru - cu şofer cu tot. Acesta din urmă ascultă radio-ul, în timp ce noi, ceilalŃi trei, ne dăduserăm vieŃile în mâinile lui, tot răsucind la volanul cel mare. Am încercat să ghicesc cine anume vorbea, dar vocile erau estompate şi răsăreau cu intermitenŃe, ilizibil, doar între viteze, acolo unde motorul maşinii avea o bucăŃică de timp mort. Restul era acceleraŃie, viteza, ambreiaj, viteză. Uneori, o staŃie, doar cu stafiile mulŃimii furibunde de peste vară-primavară, toamnă-iarnă. Era, întâmplător, un şofer prietenos, care le deschidea toate uşile - şi plecă din staŃie fără patimă. În copilărie, cred că ne-am fi putut împrieteni, chiar dacă, mai târziu, ar fi plecat - odată cu toŃi ceilalŃi prieteni - în Canada. Nu i-am înŃeles niciodată prea bine, pe prietenii mei: nouă ne plăcea să visăm la Indii, mai târziu la Paris-ul vesel, iar pe falezele mării, priveam cu jind la frumoasele blonde suedeze. Am acasă şi câteva fotografii - o, nu cu suedeze, ci doar locurile, pustii acum, pe care, odinioară, am respirat şi ne priveam, şi ne plimbăm Ńinându-ne de mână, şi poate eram chiar îndrăgostiŃi, chiar dacă şi ele au plecat pentru totdeauna. La capătul liniei, l-am lăsat pe şofer cu radio-ul sau, şi am luat-o uşurel pe străzi mai lăturalnice. Mi-ar fi Ńiuit în urechi pustiitatea, dacă, din când în când, n-ar fi răzbătut din dosul vreunui geam închis, de după perdele, vocea vre-unuia dintre candidaŃi. Răsărea, dar iarăşi impiclita, fragmentar, mi-am încordat auzul de pomană. N-am reuşit să desluşesc nici măcar cine glăsuia, cu atât mai puŃin ce spunea. Şi, deodată, s-au întâmplat, aproape simultan, două lucruri complet neaşteptate: mi-am amintit de sărmanul Mihailopol, Aurel Mihailopol, mare artist fotograf, care îmi povestise odată cum a trebuit să-l pozeze pe Dej - Gheorghe Gheorghiu -, şi-mi povestea: "închipuie-Ńi, puştiule" - aşa-mi zicea el - "că eram faŃă în faŃă cu şeful statului, uite aşa, cum stau eu acum cu tine, aşteptam să primesc o trataŃie cu cafea până să mă apuc de treabă, şi, aproape un sfert de oră, înŃelegi?, un sfert de oră, prima şi ultima oară faŃă-n faŃă cu el, am vorbit cu Gheorghe Gheorghe-Dej - despre ce crezi? Despre vreme." Şi a doua întâmplare ciudată a fost că am realizat cum în Decembrie '89 nici n-aş fi visat că în Octombrie '92 mă voi plimba pe străzi, la o oră "de vârf". Şi pe urmă am dat colŃul spre casă, am întâlnit o bătrână în cârje, alături de care se foia un câine alb, cu ochi blânzi şi oarecum melancolici. S-a apropiat de mine, m-a privit, şi-a amintit că, mai de mult, i-am dat un pateu cu carne, stătea în faŃa mea şi mă privea Ńintă, dar eu nu mai aveam nimic ce să-i dau de data asta. M-am prefăcut că nu-l văd, a rămas cu ochii după mine, l-am simŃit, pur şi simplu, privindu-mă lung, lung de tot, am mai dat, aproape în fugă, un colŃ, am intrat în casă, nu am aprins lumina, şi m-am culcat cât am putut de repede.

98

9 octombrie 1992, "Antena Bucureştilor"

IARNA "AN DUPĂ AN" ŞI NIMICNICIILE VIEłII "An după an" - spunea un cântec din "Noaptea alegerilor - ediŃia a II-a - nerevizuita şi neadaugita. Turul doi de scrutin, la prezidenŃiale, nu a avut decât sarcina psihoterapeutica a adaptării subconştientului la situaŃie. Dar există un subconştient colectiv? Mi-e teamă că nu. Doar reacŃii individuale, cel mult similitudini categoriale, clasificabile pe criterii uzuale, temperamentale şi educaŃionale. "An după an" trece - şi omul, animal social, se adaptează la orice situaŃie. Ani după ani de adaptări - au trecut până când obişnuinŃele au fost tulburate dramatic în România: o porŃie de imprevizibil, oferită peste noapte de Istorie şi destinele continentului nostru. O porŃie de schimbare, survenită brutal, numai peste o singură noapte de decembrie, a unui an care a devenit de-acum, în toate sensurile, istorie. O porŃie mai mult decât îndestulătoare pentru capacitatea firească, naturală, de adaptare a firii omeneşti. "...Şi la fel cum ochiul trupesc trebuie să se obişnuiască mai întâi încet şi treptat fie cu lumina, fie cu întunericul, tot aşa şi sufletul trebuie să se adapteze, cu răbdare şi într-o progresie potrivită, la domeniul fiinŃării căruia el îi este expus" - scria cu limpezime de invidiat, un filosof, pe numele său Martin Heidegger. Un adevăr simplu, din cele care par evidente ca lumina soarelui, dar - ca un făcut numai după ce soarele a răsărit; la fel şi adevărul, numai după ce a fost formulat. Până atunci, el, adevărul, stătea nerostit în creierul nostru, în nervii noştri, în măduva sistemului nervos periferic, adevăr în stare latentă, nu ştiam de ce suntem iritabili, încordaŃi, apăsaŃi de vise tulburi. Acum, totul s-a limpezit şi pentru cei care erau nelămuriŃi în privinŃa alegerilor: "...tot aşa şi sufletul trebuie să se adapteze, cu răbdare şi într-o progresie potrivită, la domeniul fiinŃării căruia el îi este supus". Fie cu lumina, fie cu întunericul. Acest adevăr simplu îl redescoperă şi cei învinşi, dar şi învingătorii alegerilor. Şi când spun învingători şi învinşi, nu mă gândesc nici o clipă la oamenii politici angrenaŃi în bătălie - ci mă gândesc la cei care au experimentat, în ultimele săptămâni, vise tulburi cu urne de vot, spaime nelămurite cu chip de regi sau angoase cu grai de lemn şi în spectru naŃionalist-şovin. Adevărul simplu al adaptării lente şi progresive după şocuri ar fi scutit poate multă lume de tensiuni interne pre-electorale, extrem de dăunătoare echilibrului nervos. Nu "an după an" - ci ani după ani de nouă adaptare vor urma, cu aceiaşi oameni în casă, şi cu alŃii, noi, dar introduşi încet-încet, şi aducând treptat, conform legii numerelor mari, când lumina, când întunericul, în proporŃie statistică inatacabilă. An după an, viaŃa ni se va trece mai departe - lucru care poate fi o bucurie sau o tristeŃe. Nu depinde însă cât de învingători sau de învinşi electoral suntem, ci de cât preŃ punem pe nimicniciile vieŃii.

99

12 octombrie 1992, "Antena Bucureştilor"

ADAPTAREA LA REALITATE

Pentru că spusele mele de luni (12 octombrie 1992) au stârnit o reacŃie foarte interesantă unui ascultător mai mult sau mai puŃin ocazional al acestui program, mă grăbesc să fac precizări suplimentare. Adaptarea lentă la realitatea formulată - politic - de rezultatul alegerilor era, aşadar, o trimitere la un comentariu heideggerian asupra celebrei parabole filosofice a peşterii parabola născută în mintea plină de idei secunde a nu mai puŃin celebrului Platon. Nu era vorba însă numai despre o adaptare fiziologică - "fie la lumină, fie la întuneric" spunea comentariul lui Heidegger -, nici o simplă adaptare existentiala prin mecanismele formate de instinctul de conservare, ci despre un proces mult mai complicat, în care adaptarea înseamnă formare. Iată continuarea textului heideggerian: "Reorientarea priveşte natura umană şi, de aceea, se împlineşte în chiar temeiul esenŃei sale(...). Această schimbare şi adaptare a fiinŃei umane la domeniul care doar ei îi este conferit este esenŃa a ceea ce Platon numeşte 'paideia'. Cuvântul se refuză traducerii. Totuşi, de cuvântul 'paideia' se apropie, chiar dacă niciodată pe deplin, cuvântul german 'Bildung': pe de o parte, 'formare', în sensul de modelare care se desfăşoară(...). 'Bildung' este modelare şi îndrumare prin intermediul unei imagini(...). Platon vrea să respingă totodată gândul că, în esenŃa ei, 'paideia' înseamnă să torni simple cunoştinŃe în sufletul nepregătit, ca într-un vas gol pe care îl avem la îndemână din întâmplare. Dimpotrivă, adevărata formare cuprinde şi transformă sufletul însuşi, în întregul lui, strămutând mai întâi omul în locul esenŃei sale şi lăsându-l să se adapteze la această." Am încheiat acest lung citat - nu am deloc intenŃia de a transforma spaŃiul editorialului într-un seminar filosofic, dar nici nu pot accepta judecăŃi simpliste, operând cu două categorii, de regulă opuse. Nu voi crede niciodată - de pildă - că cele 4 milioane de voturi pentru inginerul Emil Constantinescu provin de la cele 4 milioane de foşti membri ai PCR - nici nu pot crede că cele 7 milioane de voturi pentru inginerul Ion Iliescu au fost exclusiv ale foştilor FDUS-işti (Frontul DemocraŃiei şi UnităŃii Socialiste), adică foşti "nemebri" - şi că în această împărŃire a sufragiilor sta adevărată, marea mascarada electorală. Nu cred că patru milioane care au votat cu fostul prezidenŃiabil Emil Constantinescu puseseră gând rău Ardealului, nici ca cele şapte milioane, care au desăvârşit realegerea preşedintelui în exerciŃiu, aspiră încă neabătut la desăvârşirea "vocaŃiei socialiste" a poporului român - cum spunea un fost partener politic (cel cu pulover tip "Benetton") al preşedintelui, astăzi: cu zâmbet larg, continuitate şi legitimitate. Cred că suntem în faŃa a: 7+4 - mai bine de 11 milioane de oameni în plin proces de formare şi readaptare. Şi mai cred că există cel puŃin încă o minoritate, cu totul alta decât cea maghiară sau de "alte naŃionalităŃi", o minoritate care nu s-a dus pur şi simplu la vot: nu pentru că a plouat, ci pentru că a refuzat să voteze. O minoritate a celor deja "formaŃi"

100

- să le zic aşa -, o minoritate care a refuzat cele două alternative - neîndestulătoare pentru un om cu adevărat informat: percepute ca simpliste sau confuze, sub criterul ofertei politice; o minoritate pentru care libertatea nu a fost niciodată "necesitate înŃeleasă", o minoritate pentru care jocul politic actual este rudimentar şi grosolan, o luptă stupidă şi mincinoasă pentru putere şi "cum dulci"-le ei avantaje, un simulacru de prost-gust, un kitsch al propoziŃiilor golite de sens şi adevăr. ...Şi apoi, mai sunt şi nebunii, şi sinucigaşii, şi revolutionarii de profesie, şi capetele "Ńuguiate", şi miliŃienii, şi Ńiganii, şi turnătorii, şi cadriştii, şi minerii, şi criminalii cu gena deviată, şi PSM-ul, şi alte ape, totuşi, care curg mâlos la vale, odată cu toate milioanele de voturi şi votanŃi, şi observatori, interni, internaŃionali şi independenŃi. Toate aceste categorii şi cazuri neizolate vieŃuiesc împreună, şi vor supravieŃui numai Ńinând cont unele de altele, şi unii de alŃii. Aceasta este realitatea vizibilă, despre adaptarea la această realitate pledăm citându-l pe Heidegger; nu adaptarea prin laşă slăbiciune şi acceptare, ci prin formare, în înŃelesul profund al cuvântului, care implică accesul la adevărul realităŃii, înŃelegere superioară, angajare şi acŃiune inteligentă în spiritul acestui adevăr. Pe care va trebui să-l definim mai riguros, odată şi odată. Poate tot o sinteză a lui Heidegger să fie un bun început: "Adevărul înseamnă, pentru gândirea occidentală, încă de multă vreme, corespondenŃă dintre reprezentare reflexivă şi lucru: 'adaptatio intellectus et rei'." Şi vă propun prima operaŃie de adaptare la "lucruri": să ne potrivim ceasurile, octombrie 1992, alegerile s-au încheiat, pentru o bună bucată de vreme. Şi, asta e situaŃia. 14 octombrie 1992, "Antena Bucureştilor"

O PRIVIRE ÎN OGRADA AMERICANULUI

În timp ce în ograda Cotrocenilor continuă consultaŃiunile politice pentru formarea noului cabinet - iar după zâmbetele descrise de audio-vizual, părŃile par a se înŃelege -, tot românul a avut ocazia să arunce o privire în ograda de peste oceane, acolo unde trei persoane - zâmbitoarea şi ele, pe alocuri - îşi dispută fotoliul de comandant al celei mai bine dotate navete statale din întreaga lume de astăzi. Tot românul va fi avut, poate, surpriza să constate cât de înfrăŃiŃi părem a fi noi, românii, cu amicii care n-au mai ajuns în '45 pe meleagurile ondulaŃiunii universale - şi nu se grăbesc nici în zilele noastre să recupereze acea datorie morală. AŃi observat, nu mă îndoiesc: şi americanii au de ales - cum s-a întâmplat şi la noi între continuitate şi schimbare. Între cele două alternative importante: fantezism populist, naŃionalism rudimentar, vocea patriotului naŃionale, familia, patria cea mică, patria, familia a mare şi locul unde "visul american" devine viaŃă. Îmi amintesc o fotografie extraordinară din revista "Life" - celebră în anii '60 -, în care zeci de amărâŃi şi ponosiŃi, cu şepci a la Joe Hill, făceau coada (la nu importă ce) sub un panou publicitar uriaş,

101

descriind, în cuvinte şi desene, faimosul "American Dream": Tată, Mama şi Copiii, vânturaŃi în viteza unei "frumoase americane" decapotate (roşie, cu botul acela de orcă, Ford cu siguranŃă) şi, peste toate: zâmbete largi şi dinŃi pătraŃi. Totul era o voioşie minus amărâŃii de sub panou, cu figuri mici şi indistincte. Nu, America nu mai arată chiar aşa; aşa arătăm noi acum: dacă nu mă credeŃi, intraŃi în orice magazin alimentar din PiaŃa Amzei sau Matache sau Berceni Sud, unde iarăşi bătrâni şi bătrânele aşteaptă nu importă ce, dar aşteaptă, cu sacoşele goale, atârnând scofâlcite pe genunchii obosiŃi, în timp ce Tata, Mama şi Copilul sunt fericiŃi - în reclamă - cu "Aquafresh în trei culori". Un destin asemănător - dar decalat cu 50 de ani - ne apropie de americani, care, şi ei, au probleme economice: au recesiune; au buget slăbit şi dezechilibrat; au şomeri; au necazuri cu minorităŃile - cu negrii şi portoricanii, cu emigranŃii, cu "drepturile omului", cu Saddam Hussein, cu tehnologia japoneză şi piaŃa muncii, cu preŃul benzinei, cu o administraŃie în supranumerar şi super-birocratizată; cu SRI-ul lor, cu amintirile lor urâte din Vietnam, cu munŃii lor de gunoaie şi cu rata uriaşă a criminalităŃii - eh? v-aŃi defulat un pic, ascultându-i pe Bush, Clinton şi Perot?, aruncându-şi pisica - sărmana pisică! din curte în curte; auzind întrebările pe care le-a pus presa - o anumită parte, ca şi cealaltă parte. Şi ascultând întrebările, întrebările, întrebările pe care le pun oamenii - nepoŃii celui mai bogat unchi din lume - înŃelegi că, de fapt, răspunsurile nu mai au, până la urmă, nici un fel de importanŃă. Deci, parafrazând o mumie clasicizată: întrebaŃi(-va), întrebaŃi(-va), întrebaŃi(-va). Răspunsurile le veŃi primi când nu veŃi mai avea nevoie de ele - sau când nu vor mai avea nici un haz. Aici e cheia continuităŃi în schimbare - sau a schimbării continue. 21 octombrie 1992, "Antena Bucureştilor"

RETORISM ŞI FALSE PROBLEME

Ascultându-i ieri, pe noii senatori ai României, mi-am dat seama că lucrurile nu sunt simple de loc. De ce am crezut până acum că ar putea fi simplu? Pentru că am cunostiinta, de mulŃi, mulŃi ani, despre ce înseamnă exerciŃiul parlamentar, în context democratic. Ştiu - de foarte multă vreme - ca reprezentanŃii unei naŃiuni, adunaŃi în forul legislativ al unei Ńări cu sistem democratic, aceşti reprzentanti aleşi prin vot liber îi reprezintă pe cei care i-au ales. Simplu, nu-i aşa? Chip după chipul alegătorului, reprezentantul parlamentar este un slujitor al intereselor alegătorului. Prima sa datorie - a slujitorului reprezentant - este răspunsul prompt la interesele cetăŃeanului care l-a votat. Răspunsul prompt la nevoile importante şi urgente ale grupurlor sociale şi indivizilor pe care îi slujeşte Parlamentul Ńării. FuncŃiunea publică de reprezentant înseamnă o constrângere, liber asumată, întru detectarea adevăratelor probleme, un efort uriaş pentru a simŃi pulsul realităŃii şi pentru a

102

soluŃiona priorităŃi ale existenŃei celor care, odată cu bucata de hârtie ştampilată, au introdus în urna de vot şi necazurile şi speranŃele lor, şi chiar problemele lor foarte concrete şi foarte urgente. Simplu, nu-i aşa? Ei - nu-i simplu de loc, vedeŃi Dumneavoastră. Grupurile parlamentare trebuie acum să constituie, prin negocieri, un guvern. Trebuie numit un nou prim-ministru. Există legi de vitală importanŃă pentru societatea românească - legi de maximă urgenŃă, care îşi aşteaptă rândul, nu de doi ani, ci de douăzeci - de cincizeci de ani, legi care ar trebui să reintroducă spiritul democratic, să reclădească societatea civilă românească. Să o readucă în rândul societăŃilor moderne şi civilizate - şi aleg dintre maximele urgente (aproape la întâmplare): învăŃământul, sănătatea, cultura naŃională. Există, apoi, urgenŃe vitale în structurarea sistemului economic. Brambureala încă pitită ca un virus parşiv prin cotloanele circuitelor economice, aşteaptă, cu urgenŃă, măsuri legislative noi şi clarificatoare. Legea pământului trebuie aplicată mai repede, cu mai multă eficienŃă, şi trebuie corectata acolo unde s-a dovedit confuză sau şovăielnică. Şi câte şi mai câte îşi aşteaptă rândul, după nevoile, suferinŃele, speranŃele celor care au ştampilat buletine de vot. VedeŃi de ce nu e simplu? Pentru că în locul urgenŃelor adevărate, senatorii noştri iau în serios, unii cu morga, alŃii, cu tirade verbioase, probleme false. O zi din viaŃa noului Senat a fost, de pildă, ocupată de o declaraŃie publică a unor persoane particulare, de etnie maghiară. O declaraŃie pe care nici un parlament din lumea civilizată nu ar fi luat-o în serios. Căci, în ce fel reprezintă Transilvania o problemă teritorială şi o urgenŃă pentru electoratul român? În nici un fel. Transilvania este pentru poporul român şi pentru statul naŃional, unitar şi indivizibil România, o problemă rezolvată de mult. Şi definitiv rezolvată. De ce cad, oare, repezentanŃii noştri aleşi, atât de uşor în capcanele ideologiei de timp liber, practicate de cetăŃeni cu prea mult timp liber? Sau poate unii dintre concetăŃenii noştri, ajunşi slujitori ai electoratului, înŃeleg prin exerciŃiu parlamentar, doar un imaginativ exerciŃiu poetic? Retorism şi literatură? Poză electorală şi grandomanie? Uneori, mă întreb chiar dacă nu cumva semnele clinice ale confuziei (mentale) nu ar trebui sancŃionate ante-festum, de către o comisie medicală obligatorie, înaintea investirii în funcŃie publică - aşa cum, discret, se practică de altfel în Ńările cu democraŃii stabile şi păŃite. Cineva trebuie să-i tragă de mânecă pe aleşii noştri când o iau razna. Să-i tragă înapoi la problemele noastre adevărate, care nu suferă amânare, pentru noi, încă o viaŃă. Tot noi, alegătorii, avem obligaŃia acestei necesare corecŃii. Noi i-am ales, noi îi tragem de mânecă. Deşi, uneori simt că ar trebui trecut direct la guler. 30 octombrie 1992, "Antena Bucureştilor"

103

APEL PRIORITAR: BOLI RESURECTE

(...) Astăzi, antenele mele au captat o doctorală intervenŃie publică, aşa, de cu dimineaŃa, pe stomacul gol, a ministrului sănătăŃii (Iulian Mincu), din care rezultă că dacă lucrurile stau prost, asta se întâmplă independent de sistematica ministerului de resort, unde analizele tehnice precum şi strategiile de perspectiva înfloresc ca în vremurile bune. Statul are grijă de bolnavii săi, compensează medicamente, importă medicamente, se construieşte o fabrică pentru seringi cu unică întrebuinŃare, guvernul a aşezat pe masă parlamentului o lege a asigurărilor de sănătate, s-a pornit o ofensivă împotriva unor maladii resurecte, cum ar fi tuberculoza, boală care înfloreşte iarăşi - zicea domnul ministru - "nu numai la noi", am încheiat citatul - şi îl voi completă, cu îngăduinŃa domnului profesor doctor docent universitar: tuberculoza reinfloreste nu numai la noi, ci peste tot, acolo unde este mizerie, umezeală, igrasie, semifabricat în locul cărămidei, frig în locul căldurii, aburul flăcării de aragaz în locul caloriferului sau teracotei încălzite nutriŃia haotică şi aproape un lux; tuberculoză înfloreşte peste tot, acolo unde condiŃiile sociale sunt ale subdezvoltării, peste tot, unde asistenŃa medicală este întâmplătoare şi necalificată, peste tot, unde ignoranŃa sau totala lipsă de informare dau profilul unei populaŃii. Şi mi-e teamă, domnule profesor doctor universitar, ministru al sănătăŃii în exerciŃiu, că nu numai tuberculoza reînfloreste în aceste condiŃii - sunt consolat, ce-i drept, că nu doar la noi -, ci toate celelalte boli cu originea în condiŃiile sociale de existenŃă; mi-e teamă că o mulŃime de alte boli reînfloresc şi pentru că doctorii au ca principală problemă salariile lor, şi pentru că meseria de doctor nu mai este, la noi, de mulŃi ani, o profesiune de credinŃă, ci doar o slujbă bănoasă şi snoabă; mi-e teamă, domnule ministru, că grosul corpului medical nutreşte un dispreŃ desăvârşit pentru omul aflat în suferinŃă; mi-e teamă că aparatul medico-sanitar a devenit, de mulŃi ani, o uriaşă birocraŃie, antrenată să servească interesele păturii conducătoare de stat şi de partid - vă mai amintiŃi, domnule profesor doctor docent universitar, de carnea care nu era bună decât "albă" - ne spuneau recomandările nutriŃionistice din ziarul "Scânteia", în vremea în care fălosul partid nu mai avea, pur şi simplu, de unde să scoată carne de porc şi de vită, pentru flămânziŃi de la cozi? Sigur că vă amintiŃi - nu sunt departe acele vremuri, şi nici acei oameni cu nume de "doctor", care fumau numai Ńigarete "Kent" şi care nu trebuiau treziŃi în timpul nopŃilor de gardă, decât pentru un anume nivel de pacienŃi: de la secretar de judeŃeană sau similar, în sus; sigur vă amintiŃi şi de o perioadă când nu se mai găseau, în spitale, pături pentru bolnavii de peste 65 de ani, iar o "salvare" chemată la un asemenea pacient nu mai ajungea niciodată - cunoaşteŃi, domnule profesor, semnificaŃia cuvântului "eugenie", o cunoşteaŃi şi pe vremea când medicii au fost complici prin laşă tăcere la tentativa practicilor, fie şi numai conexe acestei criminale teorii genetice de origine nazistă, deşi nimeni, niciodată, nu va găsi vreo dovadă a încercării de aplicare a ei în România. Ah, domnule ministru, am scăpat de vremurile acelea - dar nu şi de oamenii aceia: nu-i de mirare că reînfloreşte tuberculoza. E un lucru bun că ministerul de resort are strategii de sensibilizare a opiniei publice - dar mascaŃi-vă, vreodată, pe timpul exerciŃiului Dumneavoastră ministerial, mascaŃi-vă în bolnav şi intraŃi în dispensarul TBC din strada

104

Salcâmilor şi veŃi simŃi frigul nepăsării cu care veŃi fi întâmpinat - veŃi întâlni uşi încuiate sau cel mult vreo asistentă preocupată de manichiura ei; veŃi întâlni doctori care se răstesc la Dumneavoastră - numai dacă veŃi fi bine mascat, fireşte, în amărât scuipându-şi plămânii; sau intraŃi, la fel de bine mascat, în spitalul de pneumologie din stradă Ştefan cel Mare - să zicem, dar la fel de bine în oricare altul, şi veŃi constata, stimate domnule profesor universitar doctor docent, că veŃi fi tratat ca un animal: câteva injecŃii - stas -, câteva buline şi Dumnezeu cu mila. Nici un fel de practică etiologică individualizată, nici un fel de relaŃie psihologică recuperatorie cu omul aflat în suferinŃă. IntraŃi în aproape orice spital din Bucureşti, stimate domnule ministru al sănătăŃii din Ńară, dar tot mascat, să nu rămână nici o urmă vizibilă a ministrului din Dumneavoastră - şi veŃi întâlni, peste tot, aceaşi delăsare, aceaşi ostilitate surdă faŃă de pacient, acelaşi dispreŃ pentru principiile care au făcut, cândva, nobleŃea şi frumuseŃea daruitei profesii de medic. Sigur că nu putem da timpul înapoi, domnule ministru, până în vremurile doctorului de familie sau până la iernile medicului de Ńară, care, în glodul satului, alături de preot şi învăŃător, cu dăruire şi umilinŃă în faŃa durerii omeneşti, a îngrijit o lume şi o civilizaŃie. Preotul - învăŃătorul - medicul: trei stâlpi ai unei lumi de mult dispărute. Ce putem face noi, domnule ministru al sănătăŃii de astăzi, pentru a reînvia o părticică, măcar, din acele timpuri normale şi mai sănătoase? Cred că, întâi şi întâi, să ne fie un pic ruşine. Pe urmă, să facem puŃină curăŃenie în falsa congregaŃie a doctorilor, şi prin spitalele noastre, şi în mentalitatea noastră de cobai nevindecabili. 17 ianuarie 1994, "Antena Bucureştilor"

NOIEMBRIE - PLANETĂ DE SCORPION

Numai o întâmplare face ca începutul de săptămână să coincidă cu un început de lună şi astfel, numai printr-o întâmplare, voi încerca să mă gândesc la ce ne poate oferi lună ce s-a deschis. Nu aş vrea să se înŃeleagă că totul stă, însă, sub semnul întâmplării, aşa, ca un "Joc al VieŃii şi al MorŃii în Deşertul de Cenuşă" - vă place titlul lui Horia Lovinescu? - printr-o întâmplare, parcă ar defini jocul pe care îl jucăm noi acum, un joc pentru toate vârstele şi toate anotimpurile - şi aproape pentru toate continentele, fie "black or white" sau galben; galbenul este, de altfel, culoarea pe care biblia, politologii şi ghicitorii în stele o prevestesc la moda sfârşitului de mileniu - sfârşit de mileniu pe care unele surse îl numesc "sfârşit", pur şi simplu, sfârşit şi gata, aşa cum o speaker-iŃă dintr-o piesă scurtă a lui Eugen Ionescu anunŃa la televizor, cu surâsul pe buze: "Şi acum, stimaŃi telespectatori, urmează sfârşitul: pământul va sări imediat în aer. Noapte bună." Ei, nu chiar, mai e până acolo ceva cale în poveste, suntem abia în noiembrie. Luna umbroasă şi chircită, sub apăsarea scorpionului, o gânganie perfidă, făcând paşi

105

înapoi, cu lentoare încordată, o retragere greoaie şi dezarticulata în aparenŃă, doar în aparenŃă, căci muşcătura scorpionului este fulgerătoare, precisă, ucigătoare. Otrava lui ataca centrii vitali, paralizează fire nervoase, zdrobeşte fără cruŃare. Noiembrie s-a dovedit o lună rea. ToŃi oamenii drepŃi şi buni şi curajoşi care au înfruntat cu pieptul decoperit scorpionul au pierit sub stratagema lui vâscoasă. Perfidia nu poate fi înfrântă decât cu perfidie - iată un compromis pe care oamenii drepŃi şi buni şi curajoşi nu-l pot accepta. Şi pier sub otrava scorpionului, care îşi continuă triumfător drumul înapoi, şi mai înapoi, până întâlneşte o altă victima. Scorpionul poate fi pierdut doar într-o încleştare cu un alt scorpion - mai puternic -, sau mai poate pieri strivit. Dar cine să o facă? Oamenii drepŃi şi buni şi curajoşi nu pot strivi. Pot doar luptă cinstit, în luptă dreaptă şi cu arme egale, şi apoi îşi îmbrăŃişeză adversarul de o clipă uitând şi iertând cu o generozitate care îi va fi pierzând, mai devreme sau mai târziu. Noiembrie va fi o lună grea. FiŃi precauŃi şi nu vă pripiŃi nici în judecăŃi, nici în acŃiuni. LăsaŃi să lucreze puterea timpului, care este întotdeauna înŃeleaptă. Puterea cea înŃeleaptă a timpului ne izbăveşte de noiembrie cel perfid, dăruindu-ne, vreodată, prima zăpadă - curată şi limpezitoare. 2 noiembrei 1992, "Antena Bucureştilor"

NOAPTEA, MARELE PĂTRAT ŞI NOI Facem ce facem şi iarăşi ajungem la mâna americanilor: eu, de pildă, n-am dormit toată noaptea, stând cu ochii în televizorul prin care soseau ştiri "alive" despre cursa prezidenŃială.(...) Probabil că suntem aici, la această oră, mai mulŃi "actanŃi" ai acestui program, în stare de terminare fizică. Dar, dincolo de oboseală, dincolo de rezultatul alegerilor, personal, sunt foarte fericit, pentru un motiv care va stârni cel puŃin surâsul comanditarilor noştri bucureşteni: faptul că televiziunea română, canalul naŃional, a emis o noapte întreagă, conectându-ne direct la sursele extraordinare pe care le reprezintă sateliŃii de telecomnicaŃii. Programul de noapte al televiziunii (atât de rar) mi-a stârnit întotdeauna o bucurie copilărească - în felul ei, dar, trecând anii şi analizând aceasta copilărie personală, am ajuns la concluzia că nu este chiar o copilărie. Pentru că, de câte ori televiziunea îşi depăşea ora strictă de încheiere a programului, izbândea totodată o mică victorie împotriva regulamentelor seci şi stupide, ordonate de diverse eminente cenuşii, ascunse în turnuri de control numite "secŃii": de partid, de presă, de securitate. Aceste secŃii erau pătrate şi tot ce intră înlăuntrul lor devenea pătrat inclusiv tentative de gândire şi capetele purtătoare. Totul era răzuit la perfecŃiunea pătratului. Astfel, orice campionat european de patinaj, (comentat de łopescu până la ore târzii din noapte - târzii pentru vremea aceea!) era şi o mică evadare din pătrat. Însemna respiraŃia libertăŃii, chiar şi în bezna nopŃii, atunci când pătratele şi - mai ales - Marele Pătrat îşi dormeau somnul lor pătrat. "Un bărbat doarme 6 ore - zicea Napoleon -, o

106

femeie 7, iar un idiot, 8." Un pătrat doarme exclusiv noaptea - aş îndrăzni să adaug eu (fără pretenŃia de a deveni cumva vreun Napoleon). Program de televiziune noaptea, întrun sistem totalitar, însemna o nesperată comunicare tacită şi indirectă între restul de nepătraŃi, cei fără somn obligatoriu în noapte, chiar dacă ziua, oameni ai muncii conştiincioşi. Şi de ce se simt oamenii mai liberi noaptea? De ce sunt mai autentici, mai spontani, mai îndrăzneŃi? Cât de firesc s-au comportat ieri noapte crainicii-redactori ai televiziunii române, care au asistat şi comentat transmisia alegerilor americane, până spre zori (ai noştri)! De ce numai noaptea dispare gulerul scorŃos al crispării şi haina strâmtă a temerii? Nu conştiinŃa că audienŃa este mai scăzută noaptea şi - vă amintiŃi? ce se putea spune într-o poezie publicată, nu se putea spune într-un roman, iar ceea ce era rostit acolo, nu se putea spune într-un film - şi nimic nu se putea spune la televiziune: aceasta era una din regulile nescrise ale secŃiei (pătrate) de presă a CC-ului (pătrat) - nu numai acest reflex de judecată îi face încă pe oamenii noştri publici să se comporte cu adevărat firesc abia noaptea, dar şi un alt reflex condiŃionat, cuibărit în sub-conştientul nostru: ca noaptea, Marele Pătrat doarme. Nu un om, nu o legiune de activişti, ci chiar sistemul pătrat desăvârşit - îşi doarme somnul adânc, iar noi, ceilalŃi, nepătraŃi, ne putem face de cap (?!), măcar în faŃa televizoarelor, aprinse la ore neobişnuite. Mie cel puŃin, nopŃile aproape albite în faŃa televizorului derulând programe "nepătrate" şi fără urmă de "vers patriotic" nu-mi aduc oboseală, ci un pic din libertatea după care am tânjit o viaŃă întreagă. Oare este o copilărie? 4 noiembrie 1992, "Antena Bucureştilor

SCHIMBĂRI ŞI AŞTEPTĂRI Multe s-au mai întâmplat de când nu ne-am mai auzit. Las' că avem un nou preşedinte american, din tabăra care nu a mai reuşit preşedinŃi de pe vremea lui Brejnev cel sovietic, iar desantii lor, din US Air Force, în loc să cadă pe capul aiatolahului inamic, intrau la apă; la fel cum, de pe urma preşedintelui J.F.K., şi astăzi, după 30 de ani, societatea civilă mai cauta puşcaşi asasini şi responsabili pentru tragedia consumată sub ochii uimiŃi ai democraŃilor victorioşi în alegeri. E drept că şi după republicani, administraŃiile americane caută, tot după 30 de ani, puşcaşi marini uitaŃi prin Vietnam, iar noi ne cultivăm cu "Rambo". Pe care, un conservator american îl numea "reacŃionar" - de unde poate rezultă că nici filmele de bâlci nu mai sunt astăzi apolitice; numai noi mai credem că sindicatele, strategia economică şi primul-ministru pot fi apolitice şi apolitici. Oricum, să constatăm că americanii au votat exact ca noi, românii: pentru un control mai intensiv al statului în structurile economiei interne, pentru stoparea declinului, pentru redistribuirea veniturilor printr-o politică fiscală mai usturătoare, pentru reechilibrarea bugetului naŃional, pentru un plus de protecŃie socială şi pentru protecŃionism economic. Mai simplu spus, cuvântul "schimbare", votat de americani, se traduce corect în româneşte prin "linişte" - sau prin sintagma "unirea tuturor forŃelor responsabile" sau, şi

107

mai bine, prin "situaŃia este complexă". Asta-i situaŃia. Schimbarea preşedintelui american şi a orientării politice de fond va avea consecinŃe importante în relatile internaŃionale, epicentrul problemei fiind tocmai în Orientul Mijlociu, astfel încât valul schimbării va ajunge mai târziu pe meleagurile noastre natale - deşi, sigur, viteza de propagare terestră a consecinŃelor politice a crescut considerabil de la căderea Zidului Berlinului. Tot de când nu ne-am auzit noi, avem şi un prim-ministru desemnat să formeze cabinetul următorilor patru ani de guvernare centru-stinga-stinga. Îmi fac datoria faŃă de ascultători noştri şi voi "spicui" (ah! ce drag mi-a fost întotdeauna acest cuvânt! "a spicui": nu coboară din vocabularul geto-daco-turc, ci din documentarul "Scrisoarea lui Ion Marin către 'Scinteia'", filmuleŃ prilejuit de radioasă colectivizare) - deci, voi "spicui" tale-quale câteva date furnizate de "Oficiul de presă al Guvernului României":(...) ------------------------------(..) Aşteptăm cabinetul pe care îl va propune domnul Nicolae Văcăroiu, confirmarea în Parlament şi toate cele ce v-au să vie - căci "nu ştim niciodată câte putem duce", cum ne spunea nouă, în armată, un căprar uns cu toate alifiile. 6 noiembrie 1992, "Antena Bucureştilor"

ALEXANDER PLATZ - TREI ANI DUPĂ Noiembrie 1992, Germania reunificată, trei ani după căderea Zidului, atunci când s-au petrecut: lacrimi şi îmbrăŃişări, cântece despre "Vaterland", "Noi suntem poporul!", strigătul imens al unei mulŃimi de oameni exasperaŃi. O mulŃime de oameni, care nu se strânsese în Alexander Platz - Est Berlin - cu vreun plan politic sau vreo strategie reformatoare, mulŃime care nu avea nici cea mai mică idee asupra a ceea ce ar fi trebuit să urmeze după strigătul "o singură patrie!". "Ceea ce ştiam sigur" - povestea un mare sciitor german, Stefan Heym, aflat în Alexander Platz atunci - "ceea ce ştiam cu certitudine era că ne săturaseram până peste cap de securitatea omniprezentă, de funcŃionari tâmpiŃi, de sterilitatea intelectuală a sistemului." Zidul a fost ras de pe faŃa pământului, au urmat bere şi Beethoven şi Pink Floyd, marca germană, dezastrul instituŃional în fosta Germanie de Est, speranŃa rămasă cât un firicel. După trei ani: o mulŃime la fel de impresionantă demonstrează împotriva extremismului naŃionalist. Capete rase, cocktail-uri Molotov, violenŃă sub semnul zvasticii. Neo-nazism. "E bine că lagărele de exterminare au fost conservate ca muzee: le vom putea repune în funcŃiune fără prea mari cheltuieli" - declaraŃia căpiată a unui neonazist. O limită a înŃelegerii umane - un prag pe care bunul-simŃ şi raŃiunea îl refuză.

108

Şi totuşi, extremismul naŃionalist este o realitate. În Germania, în FranŃa - "lepenismul", după Le Pen, conducătorul politic al "Frontului NaŃional" -, în Rusia: "Pamyat", mişcare declarat ultra-naŃionalistă, în fosta Yugoslavie, extremismul naŃionalist cu chipul masacrului în război civil - şi oriunde Ńi-ai întoarce ochii în această lume strâmtă, imposibil să nu observi măcar o sămânŃă de extremism gata să rodească în violenŃă. "După comunism, naŃionalism: o oroare!" exclamă dezgustat un scriitor sud-american, învins în alegeri prezidenŃiale (Argentina) de o dreaptă radicală bine închegată. Două vorbe, doar două vorbe - dar cu puterea unei sentinŃe teribile pe care spectacolul lumii o demonstrează cu fiecare nou jurnal de actualităŃi. Vom înŃelege, oare, noi, românii, această demonstraŃie nefericită? Vom înŃelege că extremismul politic naŃionalist începe prin a fi samânŃă: discurs politic şi demagogie patriotarde, în parlament, sau poate un articol de ziar plin de grosolanii, sau simplă intoleranŃă proferată la colŃ de stradă - pentru că apoi să înflorească în chipul pocit al unei furii cu bâte, sticle incendiare, lanŃuri, lămpaşe, chipuri mânjite în negrul ameninŃării? Suntem departe de Berlin şi neo-nazişti - dar să nu uităm că suntem pe aceaşi planetă, care pare a fi înnebunit şi mai pare a Ńine morŃiş să se autodistrugă. 9 noiembrie 1992, "Antena Bucureştilor"

TELEDETECłIA, INTELIGENłA ŞI BARBARIA (...) Am asistat ieri la deschiderea unui seminar internaŃional asupra detecŃiei prin satelit. DemonstraŃia la care am fost martor mi s-a părut impresionantă de-a dreptul. Căci ceea ce ştiu astăzi să facă maşinuŃele numite "computere", create de inteligenŃa minusculei făpturi umane, depăşeşte imaginaŃia tuturor marilor şi nobililor visători pentru mai-binele omenirii. La ce foloseşte teledetecŃia prin satelit? Printre altele, la studiul mediului înconjurător. Procesare, interpretare şi clasificare vizuală şi digitală a imaginilor culese de sateliŃi. Stadiul dereglărilor şi pericolelor survenite în mediul ambiant. Detectarea degradării terenurilor agricole, marilor suprafeŃe supuse eroziunii, inundaŃiilor, secetei. Evaluarea resurselor naturale. Monitorizarea - controlul - asupra evoluŃiei suprafeŃelor împădurite şi asupra efectelor defrişărilor sau îmbătrânirii biologice. Explorare geologică, studiul a tot ceea ce mişcă sau aparent încremenit sfidează timpul: munŃi, pietre singuratice, mari, oceane, râuri, cratere. Studiul general al vegetaŃiei terestre şi marine. Studiul infrastructurilor şi dezvoltărilor urbane. Revizuirea - implicită - a hărŃilor prezente, cu infinit mai multă acurateŃe decât a fost posibilă vreodată până acum, cu mijloacele tradiŃionale. În câteva cuvinte: mediul ambiant sub supraveghere informaŃională, diagnoză, etiologie, prognoza. Cu ajutorul acestor sisteme se pot trage semnale de alarmă, se poate interveni acolo unde minusculă făptură umană era neputincioasă şi opera cu termenii fatalităŃii, acolo unde ziduri înalte şi groase ne dominau cu teroarea lor tăcută. Ieri, am văzut Pământul pe ecranul unui calculator. Am simŃit forŃa extraordinară a inteligenŃei ridicându-se deasupra oricăror ziduri, fie naturale, fie orânduite cu sârg de prostia sau de ignoranŃa omenească. Un univers inteligent, la care nu am avut acces până

109

acum şi din cauza Zidului Berlinez. Şi din cauza spaimelor ideologice. Şi din prostie. La calculatorul pe care se execută demonstraŃia, lucra un tânăr sub 30 de ani. Era liniştit, vorbea o engleză mai mult decât fluentă (neamŃ fiind el), se plimba cu o uşurinŃă extraordinară prin hăŃişul virtual a zeci de mii de ecrane grafice, în fracŃiuni de secundă se muta - pe cerul său - de la Bucureşti la Dresda, la Abu-Dabhi, apoi deasupra junglei Amazonului, deasupra Tibetului până mai ieri închis oricărei priviri; înapoi la Dunărea cea bolnavă şi pădurile pe cale de veştejire în Europa cea mică şi uitată de Dumnezeu într-un lagăr uscat. Priveam tânărul din faŃa calculatorului, îi ascultam explicaŃiile minuŃioase, priveam ecranul, când generalizând, când producând detalii incredibile, şi simŃeam că aş avea nevoie de încă o viaŃă pentru a asimila tot ceea ce ştia deja acel tânăr stăpânitor de spaŃii şi ceruri, dezinhibat, comunicativ, civilizat, cu ochii limpezi şi încrezători. Un tânăr care a avut şansa, simplă, a unei existenŃe normale. ...Din când în când, prin geamurile deschise, răzbăteau din depărtare, nişte urlete amplificate prin porta-voce, ceva despre benzină şi guvern. Am retrăit o clipă spaima - singura spaima pe care am cunoscut-o până acum - că, în bătălia dintre inteligenŃă şi barbarie, forŃa brutală iese întotdeauna biruitoare. Oricâte vieŃi am avea, şi oricât ne-am strădui să le facem mai bune, mai curate, mai nobile. 11 noiembrie 1992, "Antena Bucureştilor"

DE-A "DACII ŞI ROMANII" Bună ziua, stimaŃi ascultători - sunteŃi foarte ascultători, şi mai sunteŃi şi foarte bine informaŃi dacă sunteŃi atât de ascultători; aşa cum m-am simŃit şi eu aseară, la telejurnalul de ora 20, când am aflat unde se găsesc preşedintele Ńării şi primul ministru cel nou: la Adamclisi, dacii şi romanii fiind un capitol extrem de important al existenŃei noastre, nu trebuie neglijat nici un prilej de aducere aminte. Când am aflat - la cel de-al doilea subiect al celei mai importante emisiuni informative din Ńară - ca Dunărea a scăzut rău de tot din cauza secetei, am devenit brusc foarte trist, nespus de trist; m-am simŃit însă pe deplin şi obiectiv informat, ceea ce, fireşte, chiar dacă nu a fost de natură să mă înveselească, mi-a mai risipit melancolia produsă de ştirile importante ale zilei de Duminică. Ei şi? veŃi spune, poate astea au fost întâmplările importante ale week-end-ului, ce trebuiau să facă bieŃii oameni de ştiri? Să invente? Să improvizeze? Să caute senzaŃionalul cu orice preŃ, mai ales dacă se găseşte, de cele mai multe ori, foarte ieftin? Se cade să te ocupi pe prima pagină a programului TV naŃional de lucrurile foarte sau prea scumpe? Să te întrebi pe prima pagină - la concurenŃă cu dacii şi romanii - de ce costă uleiul cel de toate zilele atât de scump? chiar dacă mai scrie pe cutia cu ulei - în limba celor de la Rîm, dar şi în cea derivată pentru daci -, scrie că este "un dar al guvernului italian" etc, etc? Păi dacă e "dar", alb pe olive, căci e ulei de măsline, aŃi înŃeles, de ce ne costă la

110

magazin pe noi, cei dărniciŃi? Sau cum să te întrebi, tot "pe-a întâia", ce se tot vinde zahărul subvenŃionat "pe aprilie" - când până şi în sfânta biserică a început campania strânsului pentru Crăciun? Şi pe cine să întrebi la Bucureşti - când toată lumea bună se joacă la Adamclisi "de-a dacii şi romanii" - şi Dunărea e atât de tristă, ca o doină de jale - pe cine să întrebi ce te întreabă pe tine vreun pensionar - că deh, eşti la Radio şi trebuie să le ştii pe toate -, te întreabă, nici foarte curios, nici foarte trist: "oare ne mai măresc pensiile?" - acu', că s-a făcut carnea atât şi atât, şi apa de la înteŃinere atât, şi uleiul - auzi cât s-a făcut? "Da' guvernul ăsta nou - o să ne mai dea toate indexările de până acum?" Şi uite aşa mai departe - eu ce să le zic? chiar de aici, de la Radio - toate-s bune şi la locul lor - staŃi liniştiŃi, nu vă ia nimeni nimic înapoi, şi veŃi primi încă ceva în plus; până la Crăciun mai va, până atunci, vine acuşi-acuşi 1 Decembrie - sărbătoare naŃională - fast, pompă, lume bună, protocol, pagina întâi, flori, cuvântări, preoŃi, slujbe etc., etc. şi pe urmă mai vedem noi. Se apucă ei, guvernanŃii cei noi, de treabă, să-şi tragă un pic sufletul, nici chiar aşa, oameni suntem, "orice activitate începe printr-o pauză" - spunea un om deştept; şi apoi să-şi mai intre şi Dunărea niŃel în puteri, că tare a mai stors-o, săraca, secetă tranziŃiei urmăriŃi presa - ajungem noi şi la cele care ne dor cu adevărat, numai ascultători să fim. 23 noiembrie 1992, "Antena Bucureştilor"

CONCEPTE CONFUZE ŞI GUVERNARE DE RUTINĂ Nu vă spuneam eu - puŃintică răbdare? Iată: ziua, şi instalarea de miniştri - credeŃi că e simplu? Vă înşelaŃi. Pleacă un "şef", vine altul nou, toată suflarea, de la portar la secretar de stat, execută "drepŃi" pe "ramură", fie că-i la finanŃe, fie la sport şi tinerei. Toată piramida stă încordată, chiar dacă un zâmbet larg pluteşte prin toate ministerele, ca un duh al Bunei Vestiri. Strângeri de mâini, mulŃumiri, angajamente onctuoase, "să trăiŃi", carneŃele proaspete, aşteptând binecuvântata fecundare a noilor indicaŃii. Lume multă prin birouri, aşteptând prima convocare la noul şef. Maşini de scris în delirul "situaŃiilor" - "personal" în delirul activismului. Levantul nu-şi devoră niciodată fii, dar se hrăneşte din propriu-i trup uriaş şi sfânt şi inepuizabil. Ce vor avea de făcut noii miniştri, susŃinuŃi de majoritatea parlamentară? Foarte multe - şi mai nimic. Pâinea cea de toate zilele, căldura din blocuri, preŃul existenŃei măsurat în costuri, salarii şi pensii. Aşadar, probleme ale minimei rezistenŃe, cu care suntem confruntaŃi de câteva zeci de ani buni. Tentativele de restructurare esentiala, încercate în ultimii aproape trei ani, s-au împâclit în mâzga jumătăŃilor de măsură. Noua lege a pământului se încurcă, deocamdată, în hârŃogărie, în amânări. PuŃină lume a fost făcută fericită de legea care era de presupus a renaşte micul producător agricol, clasa autenticului Ńăran român şi agricultură

111

românească. Mai va. Privatizarea nu a avut ca rezultat, până acum, decât întărirea clasei bişniŃarilor (fie-mi iertat argoul); nici vorbă, deocamdată, de un sector particular real, dinamic, flexibil, alternativa credibilă pentru bătrânul mamut numit "stat". ÎnvăŃământul şi cultura naŃională au intrat în degringolada. Şcoala nu mai are căutare, nu mai este iubită, elevi şi profesori se păcălesc reciproc sub ploaia de circulare şi hotărâri, în absenŃa unei legi noi şi cu adevărat reformatoare a învăŃământului. "Autonomia universitară" rămâne o panglică oratorica în absenŃa fondurilor - ca şi autonomia administrativă fără buget local. Ministerul Culturii se străduieşte din răsputeri să reclădească glorioasele structuri şi funcŃiuni ale Consiliului Culturii şi EducaŃiei Socialiste, şi chiar dacă nu reuşeşte să atingă perfecŃiunea înaintaşilor în privinŃa controlului ideologic, izbândeşte în cheltuieli aiuristice ale banului public, îngropat în reviste necumpărate, în burse pe nemerite, în călătorii de falsă reprezentare. Sistemul sanitar tot pune de o grevă - în folos propriu, căci dacă dă vreo pârdalnică de boala peste tine şi ajungi la uşi de doctori, constaŃi că numai de bolnavi n-au timp aşazisele "cadre sanitare". Oraşele - ei bine, dacă satul nu-şi mai intra în matcă, oraşele, în schimb, şi-au ieşit din ŃâŃâni, amestec de explozibil latent şi putrefacŃie, structuri moarte, cu găuri negre - nu mai creşte un fir de iarbă, răsar, în compensaŃie, pe toate petecele de pământ gălbejit, ciuperci metalice cu acte de naştere în regulă. Nimeni nu-şi Ńine promisiunea făcută în Oraşe toată suflarea politică dă interviuri, lumea sperată se depărtează ca o fată morgana, aşa cum economia de piaŃă devine, după aproape trei ani de exerciŃiu "reformator", o perspectivă tot mai înceŃoşată, logodnică de-a pururi, soŃie niciodată - vom suspina, probabil, generaŃii de nou sacrificiu, după economia de piaŃă, precum "documentele de partid" tânjeau după comunism, "visul de aur al omenirii". AŃi observat, poate, că se repune în discuŃie conceptul: "economie socială de piaŃă", iar primul ministru promite "dirijare" înspre, ca alternativă a haosului. E un bun început. Cât timp se clarifică amalgamul de concepte, noii miniştri vor avea o sarcină uşoară: guvernarea de rutină, printr-o piramidă gata de execuŃia oricăror ordine; pâine să fie (cu puŃină coadă), uşoară căldură prin blocuri (18 grade?), ceva salariu la noile preŃuri - o viaŃă cam la sfert de preŃ din ce înseamnă viaŃa adevărată, într-o lume adevărată, adică acea lume care nu a trăit din concepte confuze, vise de aur ale omenirii şi activişti îndoiŃi de mijloc de prea-supunere levantină. 25 noiembrie 1992, "Antena Bucureştilor"

FRAGMENTE CU CÂNTĂREAłĂ CHEALĂ ŞI PERUCI Nu mi-a fost deloc limpede ce să aleg pentru ziua de astăzi, la întâlnirea cu ascultătorii, din caruselul de lucruri importante care defilează ameŃitor prin faŃa ochilor

112

noştri cu pupile dilatate de ritmul percepŃiei; framente scurte, în colaj aiuritor; fragmene ale unei curgeri multicolore, cu sclipiri şi întunecimi, un danŃ bizar de iele ameŃitoare şi amăgitoare, ursitoare-prevestitoare; o zi peste care pluteşte privirea lui Nicolae Iorga - uriaş obosit, întunecat de presimŃiri rele - un fragment de arhivă de aur, un depozit în care găseşti cuvinte şi imagini hăituindu-se reciproc: RaŃiunea şi DemenŃa destructivă, într-un joc al VieŃii şi Deşertăciunii; trec la următoarele fragmente şi îi găsesc faŃă în faŃă pe Nae C. Munteanu - "Europa Liberă" - şi Iliescu Ion, preşedinte reales după 45 de ani şi încă trei de Istorie tulbure, şi aflu din această întâlnire bizară, dacă nu cumva ştiam, ca Statul a câştigat din nou partida pentru încă o Istorie; istoria fiind mereu aceaşi, părăsindu-se pe sine însăşi cu multă veselie - aşa cum am învăŃat la şcoală -, umbrele, doar, schimbându-şi reflexul întunecat; iar peste Nae C. Munteanu faŃă-n faŃă cu preşedintele reales, peste Umbre şi Istorie, se înalŃă, tot astăzi, cei 80 de ani ai copilului teribil Eugen Ionescu, chicotind sardonic, la braŃ cu CântăreaŃă lui cheală şi urmat de rinoceri: neîmblânziŃi, dar dobitoace urmându-şi părintele, pe cel care a ştiut să le exploateze mai abil dobitocia, molcomul instinct al supravieŃuirii în orice anotimp; "Fii băiat cuminte" - îi zicea "Ucigaşului fără Simbrie" Ceauşescu Nicolae, îi zicea cu glasul "Europei Libere" cel care astăzi împlineşte 80 de ani şi care a părăsit Bucuresti-ul numai pentru a-şi satisface nevoia de absurd uriaş - deşi, dacă ar mai fi avut puŃintică răbdare - n-a avut! aşa cum nici Urmuz, nici Tzara n-au avut - ar fi devenit, la Bucureşti, martorul celui mai absurd absurd: Istoria ca o CântăreaŃă Cheală cu perucă, şi caruselul imaginilor ca un "fragment amoros"; ...iar la capătul fragmentului - ultimul fragment -, târziu, prea târziu, dar de neşters în noapte, fragment sumbru şi înfricoşător ca ochii orbi ai Dovlecilor găuriŃi de Halloween: oseminte chircite într-un Ńipăt mut - la Bucureşti, sub Bucureşti, peste Bucureşti;<*> semn că Umbrele se întâlnesc în noapte; semn că Durerea nu trece, oricât de veselă s-ar despărŃi, în manuale şcolare, Istoria, de toate perucile de cheală CântăreaŃă; semn că morŃii nu tac - şi nu au linişte; semne că nici noi, cei oarecum în viaŃă, nu vom avea linişte prea curând. 27 noiembrie 1992, "Antena Bucureştilor" __________________________________ * La 17 kilometri de Bucureşti, a fost descoperită o groapă imensă, cu oseminte aruncate la grămadă, despre care sunt martori şi probe că reprezintă resturi pământeşti ale victimelor SecurităŃii, persoane anchetate şi apoi ucise în anii '50.

113

UN PIC DE GÂND SPRE SĂRBĂTORI

Cred că astăzi se încheie toamna, căci ceva în aranjamentul astrelor ne anunŃă începutul de iarnă. Nu toate sfârşiturile închid în sămânŃa lor şi un început, de aceea, ori de câte ori o coincidenŃă astrala ne azvârle dintr-un final, devin melancolic. "De câte ori, într-o viaŃă, o poŃi lua de la capăt?", se intreba tot melancolic, un cântăreŃ care nu a obosit nici după cincizeci de ierni luate pieptiş (Bob Dylan împlinea 50 de ani n.a.). "Ce am făcut în timpul celor trei sferturi de secol cât am trăit?" - se intreba Eugen Ionescu, pe care eu îl aniversez fără încetare de vineri încoace; nu pentru că aş iubi absurdul mai mult decât ordinea raŃională, dar inteligenŃa îmi spune că absurdul este împărat astăzi în lume şi nu-i poŃi trece cu vederea goliciunea fără a nu i te supune, astfel, definitiv; "am dormit, şi acum mă trezesc." - spune Eugen Ionescul Întâiul Cel Neliniştit, în "Căutarea intermitentă" - o tulburătoare carte de confesiuni, în care se mai plânge: "Mă exprim rău, foarte rău. Nu mai ştiu să scriu cum se cuvine, redevin un debutant." - "Am dormit şi acum mă trezesc: este foarte târziu, în înserare. Am dormit, mi-am pierdut timpul; şi timpul m-a pierdut. Dar" - mai adauga Ionescul, în ultima clipă - "poate nu este prea târziu." Privind la iarna care începe - după astre, mâine-poimâine - îŃi spui: acesta poate fi un început. Mai mult decât în înserarea lui Eugen Ionescu, afară se aşterne negura; şi totuşi, poate nu este niciodată prea târziu. Chiar dacă negura întunecă privirile lumii - chiar dacă anotimpurile candorii s-au încheiat, chiar dacă absurdul şi intoleranŃa absurdă sfâşie cu fălci hulpave din trupul lumii - poate că, totuşi, nu este niciodată prea târziu. Poate că tot o conjucŃie de astre - sau cine ştie ce câmpuri electromagnetice - sau niscai pete în soare - sau ştiinŃa despre toate acestea - aduc nebunia în minŃile şi comportările omeneşti. Căci lupta pentru existenŃă nu mai este decât o explicaŃie parŃială a absurdului. SelecŃia naturală nu mai este de mult naturală, ci dirijată de forŃe mai mult guvernamentale decât oculte. Cine mai poate înŃelege, de pildă, după 50 de ani de la Masacrul Mondial - suferit, adică, de o întreagă lume -, după toate muzeele, filmele, cărŃile, comemorările, cine poate înŃelege că la sfârşitul unei toamne de la sfârşit de mileniu, o doamnă demnitară sus-pusă în Germania reunificată îşi roagă conaŃionalii de origine etnică evreieasca să nu părăsească Ńara din cauza exploziei de rasism, extremă dreaptă şi nazism? Cine poate înŃelege - după toate cele - masacrul din fosta Yugoslavie, cine poate accepta absurda posibilitate a unei noi conflagraŃii în Balcani? Cine poate accepta, cu toate cele trăite şi retrăite, o rescriere absurdă a unei Istorii absurde? Sfârşit de toamnă - început de iarnă. Chiar şi în negura ce cuprinde locul, cei mai mai melancolici visători, angoasaŃi prin natura lor, precum Eugen Ionescul, aşteaptă începutul iernii ca pe orice început: cu sufletul la bun-augur; cu gândul la Sărbătorile iernii, care încep şi anul acesta la Sfântul Andrei, cresc cu toate cele bune şi gingaşe şi dătătoare de puteri pentru ziua când pământul se va trezi din nou în adierea primăverii şi în mângâierea soarelui din ghiocei. "Nu e niciodată prea târziu" - dacă şi Eugen Ionescul ne-a mărturisit-o, un pic de gând la sărbători putem arunca, fie şi sub stăpânirea împăratului gol numit Absurd.

114

30 noiembrie 1992, "Antena Bucureştilor"

"ASTFEL, ATENłI LA TOT ŞI LA TOATE"

Bucureşti-ul a cam îngheŃat ieri sub vălul de frig pogorât din senin, şi sub povara sărbătorii naŃionale, căreia îi găsim, fireşte, atât de "adânci semnificaŃii". Sub atâta frig şi semnificaŃie, Bucuresti-ul a fost ieri un oraş foarte sobru. Un pic prea sobru pentru o zi de sărbătoare. Nu că mi-ar fi plăcut vreodată mititeii din faŃa bodegilor sau Ńipuriturile iscate de artişti amatori prin cavernele amenajate în aer liber, la "odihna şi distracŃiile" din Herăstrău, manifestări conexe sărbătorii de la 23 August, pe care eu le-am înregistrat cam de pe vremea lui Gheorghiu-Dej; minuscul bucureştean eram pe atunci, dar parcă ştiam că mă aşteaptă o soartă de critic şi mă antrenam deja: verdictul meu - atunci - era că oraşul căpăta o haină de prost-gust în măreaŃa zi de 23 August. Acum lucrurile s-au schimbat radical. Sărăcia care s-a abătut peste cei mai mulŃi, i-a făcut pe aceştia din urmă să aştepte 1 Decembrie nu atât pentru "semnificaŃii" sau mititei, cât pentru indexarea suplimentară, promisă de noul guvern. Altfel, o Duminică vlăguită a fost sărbătoarea de ieri pentru cei mai mulŃi; într-un oraş amorŃit şi cam cenuşiu, ceea ce nu reprezintă un mediu potrivit pentru sărbători, nici bun conducător pentru sentimente patriotice - niciodată născute din frig, înŃepenire, demagogie. PuŃină culoare ar fi meritat oraşul acesta în zi de sărbătoare - puŃină veselie, nu prea multă, căci strică, fireşte; şi nu acea veselie artificială, provocată de stimuli oenoideologici, ci buna dispoziŃie pe care căldura umană şi privirile curate o induc în chip firesc ca stare de încredere. La radio şi la televizor a fost ieri sărbătoare - dar în oraş, departe de trâmbiŃele massmedia-ei, bătând străzile cu pasul, privind chipurile puŃinilor trecători grăbiŃi şi feŃele vânzătorilor ambulanŃi şi zgribuliŃi, nu am simŃit în nici un fel sărbătoarea naŃională, ci numai o nepăsare cenuşie. O altă lume, intr-acelasi oraş: de ce două lumi, atât de diferite? într-o aceaşi viata, pe care o împărŃim - sau poate că s-a cuibărit în sufletele noastre, iarăşi, viaŃa ascunsă, diferită de cea de la radio şi televizor? Iarăşi viaŃă dublă? Ar fi dezolant. Pentru nepăsarea din sufletele noastre, nu îi putem face întotdeauna responsabili pe alŃii, deşi contribuie, fără dubiu, multă lume, bine plătită în acest scop. Dar avem şi partea noastră de vină, care stă în acceptarea prea lesnicioasă a soluŃiei numite minimă rezistenŃă. Prea uşor ne lăsăm simŃurile tocite de obişnuinŃă iar interesul şi reacŃiile, amorŃite de plictiseală sau de concesie intelectuală. Nu vreau să devin însă un bucureştean plângăcios, astfel că mă opresc aici; dar nu mă pot abŃine să nu închei cu două vorbe simple ale unui poet pe care îl iubesc nespus de mult, şi care, în cele două vorbe, rosteşte mai mult decât ar putea-o face câŃiva kilometri de proză dedicată atât sărbătorii cinstite a unui neam, cât şi provocării pe care am încercat

115

să v-o arunc: "Astfel, AtenŃi la tot şi la toate Am învăŃat, mereu, Să fim veşnici." Marin Sorescu a spus cele "două" vorbe, într-o vreme când eram foarte atenŃi, la tot şi la toate. Vreme vine, vreme trece. 2 decembrie 1992, "Antena Bucureştilor"

LOC PENTRU CREDINłĂ De ce ne place noua Mircea Eliade şi nu ne place, nouă, cum s-a terminat fantastică povestire a întâmplărilor din Twin Peaks? Vă rog să nu zâmbiŃi, sunt cât se poate de serios, şi dacă aveŃi impresia că întâmplările pe care le trăim noi sâmbătă seara în faŃa unui televizor nu au legătură ce ceea ce facem luni dis-de-dimineaŃă, vă înşelaŃi amarnic. Nu putem trece cu uşurinŃă peste faptul că săptămâni la rândul ne intră cineva în casa sufletului - iată o definiŃie a serialului de televiziune, în general, şi aş mai adăuga: chipul serialului, niciodată întâmplător la modă, este chip după chipul nostru, după frământările şi plăcerile noastre secrete. Cineva - vreodată - va scrie Istoria moravurilor din timpurile moderne, scriind istoria serialelor de televiziune - şi nu se va înşela câtuşi de puŃin în alegerea acestor dovezi. Cu atât mai mult, cu cât vor fi intrat în această industrie, a serialului, şi oameni de talie intelectuală şi cu talent, precum regizorul David Lynch. Şi, totuşi: de ce ne place nouă, Eliade, şi nu ne plac nouă, finaluri terminatoare ca cel din "Twin Peaks"? Pentru că Eliade al nostru, oricât fantastic ar irumpe; şi oricât de supărător pentru spiritele care se hrănesc mai ales, sau chiar doar din concreteŃea banală a Realului tangibil; oricât de încordat sau primejdios ar fi acest fantastic în proza lui Mircea Eliade; oricât de sumbră ar fi ultima pagină a povestirilor acestui scriitor atât de român - la Mircea Eliade al nostru, şi Moartea şi SuferinŃa şi Nebunia lasă loc pentru o CredinŃă loc pentru o SperanŃă. Nu este o întâmplare faptul că serialul "Twin Peaks" a fost moda Americii acum un an; nu este o simplă coincidenŃă că a devenit, pentru câteva luni bune, modă şi fascinaŃie la Bucureşti: mai mult decât un film în episoade, "Twin Peaks" este oglinda înşelătoare (ca orice oglindă) a lumii tulburi în care trăim. Un amestec de realitate şi frenezie a fabulosului, logică şi absurd, BlândeŃe şi ViolenŃă ucigaşă - Dumnezeire şi Satanism candoare şi ocultism - banalitate şi ezoterism - ambiŃii mărunte şi idealuri grandioase -

116

tocătură a nervilor şi clipe de sublim şi reverie; mai credeŃi că glumesc? Nu aşa arată lumea noastră astăzi, între dughene şi amintirea tulbure, dar tulburătoare a întâmplărilor din decembrie, anul de graŃie 1989? De ce l-am alăturat pe Mircea Eliade serialului "Twin Peaks"? Aceaşi evaziune în ireal, aceaşi luptă crâncenă între ViaŃă şi Moarte, aceaşi plăcere a riturilor iniŃiatice. Povesteşte Mircea Eliade în jurnalul său (republicat în 1966), cum a descoperit, copil fiind, casele bunicilor; cum a pătruns într-o cameră nelocuită, misterioasă, a cărei amintire îl face să noteze: "Dacă aş fi putut utiliza vocabularul adultului, aş fi spus că descoperisem o taină... Puteam oricând evoca feeria aceea verde, şi atunci rămâneam nemişcat, aproape nemaiîndrăznind să respir, şi regăseam beatitudinea de la început, retrăiam cu aceaşi intensitate intrarea bruscă în paradisul lumii aceleia neasemuite." (Mircea Eliade, "Fragmente autobiografice"). Vă sugerează ceva din atmosfera orăşelului imaginar Twin Peaks? Moartea Domnişoarei Christina - strigoiul - declanşează o "disperată explozie" a forŃelor Răului: Sanda moare lent, doica şi doamna Moscu se prăbuşesc definitiv în nebunie, oamenii satului sunt cuprinşi de acelaşi vânt de "spaimă, disperare şi furie neputincioasă" care au făcut istoria anului 1907. GăsiŃi vreo diferenŃă de fond între cele două finaluri, petrecute în două bucăŃi literar-artistice aflate la atâta distanŃă în timp şi spaŃiu, dar atât de convergente spiritual? Da, există, totuşi, o mare, fundamentală deosebire: proza lui Eliade al nostru rămâne senină - cum observă un eminent critic al scrierilor sale fantastice, Sorin Alexandrescu: "(...) absenŃa tragicului, a damnării, a catastrofei finale, a obsesiilor (...). Fantasticul lui Mircea Eliade este benign, o revanşă a VieŃii, a frumuseŃii şi fecundităŃii ei inepuizabile. (...) niciodată grotesc, păstrându-şi puritatea lirică, de alternativă mai bună şi mai frumoasă a Realului." Iată de ce Mircea Eliade este atât de român. Iată de ce am fost atât de trişti sâmbătă seara, când am aflat că trăim într-o lume demonică, în care Dragostea cere un sacrificiu cumplit, iar învingător este Raul lumii, şi nu Binele sau Frumosul în credinŃa cărora suntem noi, românii, născuŃi. La Bucureşti - spre deosebire de apropiatul orăşel Twin Peaks - rămâne întotdeauna loc pentru o CredinŃă în Bine şi Frumos; rămâne întreagă speranŃa Izbăvirii şi a Purificării - cu atât mai mult în fiecare prag de zăpadă nouă, în fiecare Decembrie al tuturor zilelor noastre. 7 decembrie 1992, "Antena Bucureştilor"

AŞTEPTÂND CNN-UL

Care va să zică, în timp ce la Mogadiscio, Somalia, e noapte, şi la Bucureşti tot noapte se petrece, printr-o ciudată asimilare longitudinală. Numai că în zona oraşului somalez se

117

afla o plajă, loc ideal pentru o debarcare a "forŃelor aliate" în sprijinul "ajutoarelor umanitare"; forŃe aliate între care se remarcă celebrii de-acum puşcaşi marini, arma care a dus greul Pacificului, în infernul de la Guam sau Guadalcanal, în insule răzleŃe, mai târziu în Indochina, nici Nicaragua nu le-a fost străină, Saddam Hussein nu-i va uita până la adânci bătrâneŃi - numai Bucuresti-ul, nefiind plajă, i-a aşteptat de pomană acum 50 de ani, şi cunosc oameni bătrâni care se uită şi astăzi spre cer fredonând subŃire "It's a long, long way to Tipperary". Nu vor să înŃeleagă cu nici un chip - deşi oameni în toată firea ca Bucureşti-ul nu-i plajă, DâmboviŃa rămâne apă dulce, încă nenavigabilă, iar "Rary" a devenit personaj de desen animat, un leuşor despre care doi maimuŃoi a la "Chip and Dale" îşi râd că e greu - "a long, long way" - "to tip": să atingi (sau să mituieşti...) "a Rary", adică leul cu povestea, şi joc de cuvinte traductibil, şi plin de haz - pentru cine nu a fredonat şlagărul sus amintit în anii fără pic de haz '50. La fel de hazoasă aproape ca desenul animat, şi debarcarea din Somalia, o acŃiune militară - strict secretă, vă închipuiŃi - asistată de un post de televiziune. O întâmplare fără precedent: ajutoarele umanitare nu-şi ating famelicele obiective din pricina unor bandiŃi locali, înarmaŃi până-n dinŃi, NaŃiunile Unite produc - în consecinŃă o rezoluŃie în virtutea "dreptului la intervenŃie" în cazuri umanitare de forŃă majoră, Pentagon, dosar "strict secret", puşcaşi marini în noapte şi - când colo: o plajă cu grupuri electrogene instalate, CNN deja pe poziŃii, întâmpinând "forŃele aliate", şi pregătit pentru o transimisiune în direct - cam aşa cum transmiteam noi varietăŃi, duminică, prin "Interviziune", către Moscova, Sofia etc. Aşa ceva cred că nu am mai văzut decât în filmele lui Fellini: un caraghioslîc cinic şi impudic, o tristeŃe mascată în sarcasm, pentru nevoia tot umană se pare, de spectacol grotesc. O lume care se zbate în chinuri, foame şi mizerie, şi o alta, care recepŃionează CNN-ul şi îşi satisface curiozitatea morbidă pentru spectacol sângeros. Iată cum totul pare a deveni un spectacol televizat, iar noi, "teledependenŃi" docili (o replică tot din Fellini, deşi cred că ne-a spus-o pe şleau Cosaşu, înainte de Fellini); şi ajung să mă întreb dacă nu cumva CNN-ul este autorul mai multor scenarii globale, având suficiente reflectoare şi pentru Yugoslavia, şi pentru Republicile Baltice, şi pentru Ńările arabe; un reflector pentru ElŃân, altul pentru armata a 14-a, altul pentru Kurdistan, şi altele, toate aprinse la timpul potrivit, numai după semnalul "Motor!" - şi gata acŃiunea. Bucuresti-ul nu este, din păcate, plajă la nici o mare, de aici şi interesul mai slab al mărilor televiziuni - deocamdată. Există şi un reflector pentru Bucureşti, nu am nici un dubiu, dar acum e stins, se odihneşte după decembrie '89. Avem, astfel, răgaz să ne ocupăm de "creşterea producŃiei de mărfuri" - că tare a scăzut!; de mult timp mi s-a făcut mie dor să cumpăr un dop, ceva, autohton să fie - ce dacă nu se potriveşte la nici o sticlă? "marfă" să fie, "producŃia de mărfuri trebuie să crească" cum zicea ieri şi primul ministru, sindicaliştilor dâmboviŃeni, oameni care dreg şi fac la producŃia aceea, mai puŃin văd CNN-ul şi debarcări strict-secrete în direct. Problemele noastre "specifice" sunt atât de diverse, şi atât de lipsite de haz, încât nici parlamentul nu le mai dezbate în plen şi sub luminile reflectoarelor, ci doar în umbroase comisii "permanente". Căci la Bucureşti se lucrează pe tăcute şi sub lumina difuză. La foc mic, doar avem o viaŃă înaintea noastră să ajungem să recepŃionăm şi noi CNN-ul în fiecare casă. 9 decembrie 1992,

118

"Antena Bucureştilor"

DECLARAłIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI

Dacă nu am fi intoxicaŃi cu atât de schematice şi false raportări la ceea ce a devenit aproape o lozincă sub numele de "drepturile omului", vă rog să mă credeŃi că ziua de 10 decembrie - zi de aniversare a promulgării "DeclaraŃiei Universale a Drepturilor Omului" de către Adunarea Generală a NaŃiunilor Unite în anul 1948 - această zi ar trebui să fie chiar o sărbătoare - paşnică, fără focuri de artificii şi fanfare, dar sărbătoare, în fiecare casă şi în fiecare oraş. Dacă nu am fi bombardaŃi din diferite ziare şi cuvântări cu ideea stupidă ca "drepturile omului" sunt o armă a revizionismului unguresc şi o cauză pentru care nu primim "clauza" (ştiŃi ce clauza anume, nu insist - iată, însă, un exemplu similar de sărăcie a gândului, când un singur cuvânt poate crea o schemă mentală şi poate omorî un lanŃ de idei); dacă nu am fi iritaŃi de senzaŃia că suntem supravegheaŃi - comunitate, naŃiune şi stat - de către forŃe supranaŃionale sau băgători de seamă internaŃionali, tot în numele "drepturilor omului"; dacă nu ar fi prea mulŃi bandiŃi şi borfaşi care se prevalează de acest corpus de idei nobile pentru a evada în false aziluri politice sau a scăpa de consecinŃele unor găinării; dacă aceleaşi idei nobile nu ar fi invocate astăzi în lume pentru răbufniri naŃionaliste şi vărsări de sânge - lucruri care, în nici un chip, nu pot fi asociate idealurilor înalte afirmate în DeclaraŃia drepturilor oamenilor pe acest Pământ; în fine, dacă nu ar exista atâtea deturnări ale sensurilor originare, atunci am simŃi ziua aniversară a DeclaraŃiei Universale a Drepturilor Omului ca o zi a demnităŃii noastre, cea de toate zilele. O zi în care ar trebui să ne întoarcem la gândurile luminate ale celor care, în chiar timpul numit al "luminilor", au plămădit această adevărată filosofie a libertăŃii, puterii şi demnităŃii individualităŃii umane. Hobbes, Locke, Montesquieu, Voltaire, Diderot, Rousseau: fiecare a adăugat o picătură de lumină în creuzetul în care dospea, secole în urmă, anotimpul revoluŃiilor şi revolta fiinŃei prea-supuse în veacuri de umilitate şi discriminări arbitrare. Revolta fiinŃei hrănite, în veacuri de obscurantism, cu conştiinŃa de a fi numai o palidă copie, şi condamnată la nimicnicie şi servitute. Au urmat Franklin, Jefferson, Adams, Sherman, Livingston şi "DeclaraŃia de IndependenŃă" a Statelor devenite libere şi unite în Lumea Nouă, din care, la doisprezece ani distanŃă, s-a născut superbă lor ConstituŃie, ale cărei prime sacrosante cuvinte sunt: "Noi, Poporul Statelor Unite...". A urmat, într-alt loc şi timp, Căderea Bastiliei şi celebra DeclaraŃie franceză a Drepturilor Omului; şi iarăşi americanii: "DeclaraŃia Drepturilor Omului", titlu sub care mai sunt cunoscute amendamentele la propria ConstituŃie - Amendamentul 1 spune: "Congresul nu va elibera nici o lege care să stabilească o religie sau să interzică practicare liberă a unei religii sau să reducă libertatea cuvântului sau a presei sau dreptul

119

poporului la întrunire paşnică sau de a adresa Guvernului cereri privind repararea nedreptăŃilor.". Drepturi ale Omului, care acolo sunt învăŃate de foarte devreme copiilor, pentru a le Ńine minte toată viaŃa. Şi, în fine: "DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului". Care ne aminteşte că avem drepturi cetăŃeneşti elementare; că avem dreptul la libertatea de opinie, la libertatea religiei, avem dreptul la libera informare şi suntem liberi să circulăm în orice direcŃie; libertatea de a ne asocia şi întruni - sau de a nu face nimic din toate acestea, dacă nu le dorim. În 30 de capitole şi în cele 7 paragrafe ale preambulului, DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului este o adevărată ConstituŃie Universală a tuturor fiinŃelor umane, de toate culorile, de toate naŃionalităŃile, de toate religiile acestui Pământ. Între toate adevărurile formulate în acest text, există unul care le este temelie, şi care nu încetează să-mi trezească o adâncă tulburare, şi nu voi obosi să-l rostesc, în gând sau poate cu glas tare, ori de câte ori întâlnesc suferinŃa, nedreptatea, îngâmfarea, prostia vanităŃii; voi încheia şi astăzi cu acele cuvinte, în chiar grava lor simplitate şi profunzime: "Articolul 1. Toate fiinŃele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi drepturi. Ele sunt înzestrate cu raŃiune şi conştiinŃă şi trebuie să se comporte unele faŃă de celelalte în spiritul fraternităŃii." "DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului", Decembrie 10, 1948, adoptată şi proclamată de Adunarea Generală a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite. 11 decembrie 1992, "Antena Bucureştilor"

POVARA "MEMORIALULUI DURERII"

Sunt încă sub impresia foarte puternică pe care fiecare nou episod al serialului "Memorialul durerii" o întipăreşte în sufletul meu. Sunt lucruri - există suferinŃă - despre care nu se poate vorbi. Există lucruri ce nu pot fi privite. Nesfârşit îmi pare discursul despre suferinŃă, iniŃiat la televiziune de o femeie curajoasă; nesfârşit - pentru că fără capăt e durerea din toate lacrimile ce nu pot fi zăgăzuite şi nici privite, durerea din toate vorbele-mărturie ce cu greutate pot fi ascultate, o memorie arzând ca o rana vie, de nevindecat vreodată. Mărturiile acestui serial sunt o povară cumplită; şi nu mai sunt o povară pentru cei care au suferit chinurile, umilinŃele şi ticăloşiile: nu pentru ochii lor obosiŃi - căci lacrimile lor sunt semnul resemnării; suferinŃa şi anii nesfârşiŃi în durere i-au încovoiat, iau golit de dorinŃe, i-au înălŃat, înainte de vreme, în cerul martirilor, acolo unde nu există nici ură, nici patimă, nici voinŃă - ci doar lacrimi neuscate şi amintiri încremenite. Mărturiile acestui serial nu sunt o povară nici pentru ticăloşii care au provocat toată acea suferinŃă unor semeni de-ai lor, pentru vina de a fi îndrăznit să-şi ridice fruntea cu demnitate. Nu sunt o povară, pentru că aceşti ticăloşi nu sunt oameni - nu au decât o vagă legătură cu specia umană, nu au simŃăminte omeneşti, nu sunt sălăşuiŃii de un suflet, iar

120

miracolul purtând numele de "conştiinŃă" nu se poate produce în amalgamul amorf de materii organice, instincte simple - de supravieŃuire, frică, agresivitate - ce le compune făptura. Dar aceste mărturii sunt o povară pentru noi: cei nenăscuŃi atunci sau cei care am avut ochii legaŃi de neştiintă sau de nepăsare, noi, cei care am fost aproape şi atât de departe de aceste întâmplări, de aceşti oameni izbiŃi de soartă şi de ticăloşi încă în putere. Pentru noi sunt o povară aceste mărturii ale durerii - şi sunt o vină de neprescris: aceea de a fi trăit netulburaŃi într-o lume paralelă şi indiferentă. Vina de a trăi şi acum alături de acest coşmar al silniciilor petrecute şi nepedepsite. Vina de a împărŃi şi astăzi aerul şi cerul liber, cu lacrimi neputincioase, de nevindecat, şi cu ticăloşi ce s-au făcut responsabili de crime împotriva umanităŃii. L-am auzit aseară pe unul dintre torŃionari spunând, senin, că, acum, nu îi este teamă. Acum. De ce nu-i este teamă, acum? Cine îl apără - acum - în faŃa justiŃiei? Şi ce justiŃie avem - dacă nişte criminali se simt în siguranŃă, acum? Ce înseamnă statul de drept - dacă vinovaŃi de crime împotriva umanităŃii pot umbla în libertate fără teamă şi nu trebuie să dispară fără urmă prin Americi de Sud, cu identităŃi false şi înfăŃişări măsluite? Ce se întâmplă - acum - cu noi? Mimăm iarăşi totul? JustiŃia, legea, statul de drept reîntoarcerea la adevăr? La ce bun tot acest aparat uriaş - toŃi oamenii şi toate eforturile şi toŃi banii pe care îi plătim pentru că instituŃiile unui stat cinstit să poată funcŃiona? La ce bun toate încredinŃările pe care le trimitem organismelor internaŃionale, dacă fie şi un singur criminal, unul care a mărturisit crime sau cârdăşie la crime împotriva umanităŃii, poate declara că "acum" se simte în siguranŃă în România? Cine îl apara pe acest criminal, acum? Noi îl apărăm pe vinovatul de crime împotriva umanităŃii; acest personaj înfiorător nu ajunge nici acum în faŃa judecăŃii pentru că noi îi acordăm, în continuare, protecŃia noastră - pentru că tot ce înseamnă putere în stat: preşedintele şi parlamentul, guvernul, procurorii, judecătorii, toŃi sunt în serviciu mandatat de noi; şi dacă minciuna, ticăloşia, crima se simt apărate acum, în această Ńară, noi suntem vinovaŃi - şi aceasta este povara noastră. 25 iunie 1993, "Antena Bucureştilor"

RUŞINAREA Nu pot să uit; nu pot să mă prefac a fi uitat - nu ştiu să mă prefac, n-am reuşit să păcălesc, în toată viaŃa mea, nici măcar un telefon public să-mi dea fisa înapoi, ce să fi încercat asupra unui concetăŃean, dăruit, prin natura lucrurilor, cu raŃiune şi discernământ, cu ochi ageri şi putere de pătrundere: n-am reuşit până acum, greu de crezut că mai pot tenta arta simulărilor, drept care nu mă voi preface nici astăzi a fi uitat că 26 ianuarie a

121

fost, la români, până de curând, zi de lipicios omagiu. În asemenea zi, obişnuiam să tac. Niciodată, în mica mea istorie de jurnalist liberprofesionist, niciodată, vreun rând - semnat sau nu - în ziua de 26 ianuarie. Nici o vorbă rostită la Radio (televiziune nici gând); şi aceasta abŃinere, din acelaşi motiv simplu: neştiinŃă de a mă preface, neputinŃă de a trage o cât de măruntă minciună. Timide încercări în copilărie mi-au adus experienta roşirii ca un rac fiert şi pierderea şirului în tremur deconspirativ, toate pornirile copilăreşti înspre păcălire s-au dizolvat în rizibil. În adolescenŃă, intrăm deja lecuit pentru tot restul vieŃii. Şi astăzi, 26 ianuarie 1994, parcă îmi vine mai curând a tăcea, decât a vorbi. Dintr-un alt motiv, însă: de ruşine, de data aceasta, pentru neruşinarea celor care o viaŃă au ştiut să râdă, cânte şi danseze la ocazie - la omagiu - şi care astăzi declară deschis nostalgie după veselia ca muncă patriotică. Aş mai tăcea astăzi de ruşine şi pentru cei care pun cu uimitoare neruşinare culpa nenorocirii în care am trăit, doar pe umerii celor doi Ńărani şmecheri, ajunşi şi parveniŃi la oraş: securitatea nu a avut altă misiune decât apărarea intereselor naŃionale, activiştii de partid nu erau şi informatori ai securităŃii; clanul, clan, dar aparatul de represiune n-a existat, totul - toată teroarea - s-a tras de la un majur megaloman şi nevasta-i analfabetă. N-au existat: anchete, supravegheri, telefoane controlate, delaŃiune generalizată, cenzura, băieŃi cu ochi de fiară pe străzi, miliŃieni vodă-prin-lobodă, priviri piezişe, scrisori desfăcute, paşapoarte refuzate, departamente de dezinformare, oameni ameninŃaŃi fără ocolişuri, spaima de a vorbi, spaima de a privi, spaima de a gândi. Toate astea să fi fost un vis urât? Mai curând aş tăcea, astăzi, în fosta zi de omagiu aniversar. Şi simt nevoia să o fac, pentru că tăcerea rămâne o formă importantă a libertăŃii individuale şi colective, iar ruşinarea: o atitudine morală în fata neruşinării. 26 ianuarie 1994, "Antena Bucureştilor"

CELE TREI URSITE ALE ÎNFRÂNGERII (...) Iată-mă-s din nou în faŃa Dumneavoastră: mă întorc cu netrebnica înfrângere pe care mi-o aduce fiecare sfârşit de vară, odată cu moartea lentă a puterilor Soarelui. Fiecare vară încheiată este încă un rămas-bun. Pământul a dăruit locurilor sale patru anotimpuri: plicticoasă sarabandă a fertilităŃii, impudică, neruşinată, vitală. Dar Soarele ne-a dăruit un al cincilea anotimp: al despărŃirilor. Timpul despărŃirilor de vanitatea existenŃei prea-lumesti, despărŃirea de infatuare, despărŃirea de certitudini mincinoase. Între vara şi toamna, amurgul Soarelui este înfrângere şi rămas bun. Nu ştiu câte înfrângeri poate duce o fiinŃă omenească. Ştiu însă, ca şi Soarele piere puŃin câte puŃin, cu fiecare minut de strălucire, ştiu că şi el, Soarele, trăind prin foc, se risipeşte cu fiecare clipă arsă în universul de pulbere şi scrum, împlinindu-şi destinul de înfrânt. Ce forŃă

122

ciudată a născut un întreg Univers, cu plăcerea de a-i ursi - de trei ori - Înfrângerea ca destin? Nu am răspuns - poate călătorii Zen să-l aibă, poate marii asceŃi, poate adevăraŃii preoŃi buddhişti, ducându-şi viaŃa în Ńărână, poate sfinŃii noştri, înfrânŃi în lume, dar trăitori de-a pururi în canoane patristice. Eu nu mai am decât foarte puŃine răspunsuri pentru Dumneavoastră, cei apropiaŃi mie, în anotimpul nepereche al despărŃirilor. Mă întorc cu greu la oraşul Bucureştilor, la forfota lui deşanŃată, la gustul lui pentru pierzare; oraşul acesta îmi pare a-şi trăi, la rându-i, destinul înfrângerii. "Când oamenii pier, Oraşele se îneacă în propria lor cenuşă." Cine a rostit aceste vorbe nu credea în mitul fantasmagoric al păsării Phoenix: un alt mit mincinos, că toate miturile, de altfel. "Când oamenii pier, câini sălbăticiŃi, cu gâturi Ńepene şi ochi sticloşi prăduiesc scheletele de toată amintirea vieŃii Oraşului. Valuri de fum şi ceaŃă se reped, hulpave, asupra Oraşului, atunci când oamenii pier. ViaŃa Oraşelor este viaŃa oamenilor. Când oamenii pier, cale de întoarcere nu este la ceea ce a fost cândva, înaintea pietrelor de Oraş, la pământul cuminte şi curat, iar pietrele grele, aşezate de mâinile oamenilor care au pierit, din cine ştie ce motive necunoscute, pietrele Oraşului devin lespezi tăcute. Deasupra lor, nici pământ nu va mai fi, nici iarbă, nici viaŃă omenească vreodată; ci doar pulbere şi înfrângere." Când oamenii Oraşului pier, Destinul înfrângerii se împlineşte în toate cele trei ursite, rostuite de o forŃă cu chip ascuns în veci. 20 septembrie 1993, "Antena Bucureştilor"

"AŞTEPTÂNDU-I PE ÎNVINGĂTORI"

O cunoştinŃă ascultător - ce spuneŃi de acest acord perfect legal? parcă aş fi de la radio, într-o pauză la seminarul asupra limbii române; dacă aş spune "o cunoştinŃă ascultătoare", s-ar putea înŃelege că umblu între oameni prea-plecaŃi şi prea-supuşi, ceea ce este iarăşi perfect adevărat, dar nu-mi place să o constat în limba română, vajnică şi nesupusă, mândru grai, care, de mai bine de 2000 de ani, nu-i aşa?, nu se lăsă îngenuncheat de nici un vizigot sau hun sau alt barbar migrator, dovadă posturile de limbă românã, înflorind pe tot pământul, în ciuda faptului că nu există decât un singur seminar asupra chestiunii, şi acela în staŃiunea Costineşti, unde se vorbeşte, de fapt, foarte puŃin româneşte: mai mult se bea, se mănâncă, se dansează, se joacă tenis. Totul cu glanz. Cuvânt nemŃesc, pe meleagurile noastre, cam de pe vremea lui Metternich, când, tot aşteptându-i pe învingători, vorba lui Eugen Uricariu, poporul român - dar ce zic eu, poporul? crema, vârfurile, elita au pregătit o samă de cuvinte streine cu pâine şi sare, aşteptându-i pe cei învingători cu năframe de sărbătoare. Doar, doar... Învingătorii, însă, vin şi pleacă. Rămân localnicii. Un astfel de localnic - iaca, am să-i spun un cunostinŃ ascultător, pentru a evita orice confuzie cu "limba românã, mijloc de propagandă radiofonica", m-a întrebat, luni, dacă am de gând un "ciclu al înfrângerii" -

123

după cum am pornit-o în cap de săptămână, Ideea nu e rea, mi-am zis în sinea mea românã: ce mit mai puternic decât cel al resemnării mioritice ne marchează devenirea? Sigur, ar putea fi şi o resemnare în faŃa continuei izbânzi? Da, dar nu s-a născut la noi, unde lăcrămăm de mai bine de 2000 de ani. N-am fi lăcrămat "Miorita" şi alte doine: de dor, de ducă, de cătănie, de bejenie; Meşterul Manole ar fi construit fără trupşorul de viu zidit al Anei lui, Brâncoveanu n-ar fi fost tăiat, prinŃii n-ar fi fugit la Paris, iar în Bucureşti n-am fi avut, în decembrie '89, trupuri pe caldarâm, în bălŃi de sânge amestecat cu apă scuipată de apărătorii ordinii de drept - n-am fi avut troiŃe înfumegate şi uitate în ruginire; dacă resemnarea ar putea fi vreodată şi soaŃă izbânzii, nu numai înfrângerii, atunci, poporul român ar fi fost altul, nu vesel şi dănŃuitor la cea mai mică prilejuire, nu uitător şi iertător de toate cele rele, nu ar fi aşteptat învingători, cu pâine, sare şi năframe - nu s-ar fi lăsat înfrânt de profitori, de şmecheri, de activişti, de securişti şi turnători, nu s-ar fi lăsat îmbrobodit de falşi tribuni, n-ar fi stat în poziŃie de drepŃi în timpul serviciului şi într-o rână, spunând "bancuri", în timpul liber - alta ar fi fost limba românã la radio dacă n-am fi fost înfrânŃi, după numai trei ani, dar ani, de chinuitoare zbatere, ce se dovedeşte inutilă, în încercarea de a ieşi din totalitarismul cuibărit atât de adânc în inima fiinŃei, încât nu-l poŃi smulge decât odată cu inima însăşi. Iar mitul resemnării s-a născut la români din acceptarea înfrângerii, iar nu a morŃii. Românul a căzut întotdeauna la pace cu învingătorii. Pâine, sare, năframe etc. 22 septembrie 1993, "Antena Bucureştilor"

"AMINTIRI DIN PREZENT" Nu ştiu de ce am senzaŃia, câteodată, că, rotindu-se, Pământul nu se mai trăieşte, acesta, pe sine însuşi, ci doar amintirea sa o întâlneşte iarăşi, umbră şi vis, palidă răsfrângere a tuturor celor trăite şi murite odată. A cui oboseala să fie? A Pământului? A noastră? A celor morŃi sau nenăscuŃi? Sau poate doar a cuvintelor? Gândesc aceste lucruri pentru că fiecare început de săptămână îmi pare acum începutul unei săptămâni a patimilor. Atâtea săptămâni de izbăvire şi iertăciune, câte patimi am trăit, noi şi duşii noştri din astă lume - ei, şi trupurile lor biciuite de patimi mărunte sau înalte, ei, şi cuvintele lor apuse. "Cuvintele - îmi spune prietenul meu, poetul - sunt foarte asemănătoare cu fiinŃele, ele sunt chiar fiinŃe (...). Au un fel de a trăi al lor, când libere zboară în aer ca păsările, când trăiesc în simbioză cu creierul, cu coardele vocale, cu vălul palatin, cu limba, cu dinŃii, cu buzele. Ca şi animalele, cuvintele se înmulŃesc, cu familia lor, se organizează în grupuri, pornesc la vânătoare, hăituiesc sau sunt hăituite." Uneori - ajung chiar să ucidă. Dacă ar fi să-l cred pe prietenul meu, poetul, "cuvintele sunt trupurile moarte ale celor care n-au murit. Adică ale tuturor înaintaşilor noştri.(...) când numărul celor morŃi va fi mai mic decât numărul celor vii - nu vom mai avea cuvinte, ci numai fiinŃe, şi aceasta va

124

fi bine." Numai că nu nu-l cred întru-totul pe prietenul meu, poetul. Eu gândesc că după cuvinte, nu urmează fiinŃele, ci "necuvintele": fiinŃe fără viaŃă, fără istorie, "neputinŃa de a plânge", "neputinŃa de a visa", "neputinŃa de a râde", "neputinŃa de a da îndărăt". "A Ńine curată o limbă înseamnă a o spăla cu însăşi existenŃa noastră". Mai mult chiar decât o săptămână a patimilor - o săptămână de grevă a cuvintelor; mai mult decât un Decembrie care va începe pe 16 decembrie: o "neputinŃa de a stabili istoria", pentru că ea fuge mereu, lăsând doar palide copii, necuvinte şi înfrângeri dureroase. Dar tot prietenul meu, poetul, îmi vorbeşte din "aripa locuită" în blocul din PiaŃa Amzei, în centrul Bucureşti-ului, în centrul lumii, care va să zică, îmi spune despre "neputinŃa de a trăi degeaba": "eu nu am importanŃă decât în măsura în care destinul mai mare din care fac parte are importanŃă. Eu nu sunt fericit decât doar dacă destinul mai mare din care fac parte este fericit. De aceea trebuie să fac tot ce se poate din ceea ce se poate şi nu se poate." Şi prietenul meu, poetul, a plecat, lăsându-ne faŃă în faŃă cu Decembrie - cu amintiri palide şi întâmplări trăite odată şi murite cândva, cu toate patimile noastre pământeşti şi salariale, cu prea puŃine săptămâni de penitenŃă întru izbăvire pentru toate necuvintele şi necuviinŃele pe care le săvârşim, uituci şi tot mai indiferenŃi şi tot mai tehnici şi tot mai ordonaŃi într-o ordine searbădă şi prea liniştitoare. "Să fim generoşi. Să lăsăm nenăscuŃilor dreptul de a vedea cu ochi proaspeŃi şi cu fiinŃa singuratică încă o dată ce văzurăm noi cu ochi proaspăt." Util să mai explic pe larg că aceste gânduri de sfârşit de secol şi început de săptămână în Decembrie, se dedică amintirii lui Nichita Stănescu, poetul din PiaŃa Amzei, din centrul Bucureştilor, adică undeva în centrul lumii. 14 decembrie 1992, "Antena Bucureştilor"

SĂPTĂMÂNA PATIMILOR

Cât ne place nouă să vorbim, să vorbim, să vorbim - eu am avut chef în această dimineaŃă să citesc ziare. Am coborât cu noaptea-n cap spre colŃul străzii: pachete proaspete, aranjate îmbietor, cu manşeta la vedere, precum nişte domnişori-cavaleri de onoare la patru ace sau domnişorici scrobite înaintea primului bal. Am cumpărat cât m-a Ńinut punga: am luat chiar şi o revistă care nu ştiu cum se numeşte, dar avea o fată frumoasă foc pe toată pagina întâi, cu o privire misterioasă, însă rece, dizolvată într-un desăvârşit clar-obscur fotografic. Nu am citit nimic din revistă, dar o voi păstra ca amintire a acestei dimineŃi cu ziare proaspete şi ambigui, o dimineaŃă de 16 decembrie, 1992, în care m-am înfundat netam-nesam în ziare; după aceea, desfundându-mă, am încercat să-mi amintesc ce făceam în 16 decembrie anul trecut; nu a fost greu: priveam zăpadă proaspătă, cu gândurile încă la ConstituŃia pe care am avut grijă s-o votăm tot într-

125

un decembrie (eu nu am votat nimic - n.a.). Acum, citind ziare pe cale de dispariŃie (se desfăşura o grevă importantă a tipografilor - n.a.) şi privind caldarâmul uscat, am realizat că lucrurile s-au mişcat extraordinar de rapid - în doar câteva anotimpuri, printre ştiri şi poze spectaculoase, mecanismele instituŃiilor statale, dar şi cele ale unei ordini subcutanate şi implacabile precum un destin rostit în ceruri, s-au instalat temeinic - sau cu tenacitate, cum vreŃi. Vai! ce ridicol mă simt acum, la amintirea dimineŃii mele de 16 decembrie 1990, când, şi cu sufletul şi cu mintea - prea încrezătoare -, aşteptam să se repare o nedreptate făcută în acel an unui ziar important ("Contemporanul" - n.a.), o nedreptate care căpătase o valoare de simbol: am simŃit-o a o cumpănă necesară - un rău necesar - la graniŃa dintre două lumii, încă un tribut plătit pentru răscumpărarea vinelor noastre - adevărate sau induse ca o falsă redempŃiune. M-am înşelat în acel 16 decembrie: nu eram în nici o cumpănă, întotdeauna tiparul cel rău e mai la îndemână oamenilor şi se instalează cu mai multă uşurinŃă, mai ales dacă are şi rădăcini şi tradiŃie şi generaŃii câştigate prin toate mijloacele - se înşeală cei care cred că doar constrângerea a făcut să funcŃioneze sistemul, mai bine de 45 de ani. Dar în 16 decembrie 1989 - ce făceam oare? Vedeam, la Bucureşti, invitat, filme studeneşti în cadrul unui festival IATC. Vedeam nişte filme obosite, plictisite, conformiste, de o desăvârşită mediocritate - cele mai multe, fireşte, nu neapărat toate - şi întâlneam nişte studenŃi cinematografişti plictisiŃi, conformişti, fără Ńel, fără sentimentul generaŃiei; unii, mai înfipŃi, alŃii fumând cu un aer savant, într-o tăcere golită de sensuri, ascultând cu disimulat interes, opinii simulat interesate de simulacrele lor, teme de clasă. Cineva - un operator, student întârziat - mi-a şoptit în întunericul sălii de proiecŃie: "Ascultă la ora 10, 'Europa'". N-am prins niciodată cumsecade "Europa liberă", din păcate, şi nici "Scânteia" nu o citeam: am aflat, totul, pe stradă, câteva zile mai târziu. Astăzi, după trei ani, citind atâtea ziare, şi vorbind atât de mult, îmi dau seama că nu ştiu mai multe decât în trecuta seară de 16 Decembrie 1989. Ştim la fel de puŃine, dar cred la fel mult în toate cele în care am crezut şi până în prima seară a Săptămânii durerii şi patimilor la fraŃii noştri timişoreni. Cred în aceleaşi adevăruri îndelung amânate, cred în fericirea ca răsplată - nesigură - a vieŃii viitoare. Ştiu - cu certitudine - ca în fiecare 16 Decembrie începe, în această viaŃă, o Săptămână a Patimilor. 16 decembrie 1992, "Antena Bucureştilor"

NOAPTEA CEA LUNGĂ

Bucuresti-ul va fi astăzi plin de pioase comemorări - de preacuvioase slujbe de pomenire - va fi plin de gânduri curate şi de priviri plecate - acelaşi Bucureşti va simŃi privirile furişate şi temătoare ale celor pentru care 21 decembrie 1989 a însemnat o zi a

126

laşităŃii; o zi a vinovăŃiei pe care timpul sau abilitatea sau necuviinŃa o fac prea uşor uitată. Astăzi, Bucureşti-ul va fi plin de vorbe. Multe şi meşteşugite, rotunde, poetice, înflăcărate. Istoria se scrie cu vorbe frumoase; dar Istoria a fost făcută întotdeauna cu disperare, şi în tăcere. Istoria a fost mereu mişcată din ŃâŃânii ei în bezna nopŃii. Istoria a fost mereu o luptă oarbă cu întunericul, cu spaimele nopŃii. Păstrez - după trei ani - multe amintiri despre zilele din 21 şi 22 decembrie 1989. Se învălmăşesc, în suite difuze, oameni agitaŃi, mulŃimi şi străzi pustiite, strigăte, care blindate sau tancuri, cordoane miliŃienesti sau militare, derută şi aşteptarea, veştile confuze. Dar cea mai puternică imagine stăruind în memoria mea este o privire în noapte. O privire sclipind întunecat în dosul vizierei. O privire sălbatică, plină de ură şi spaimă: ura agresorului înnăscut, deformat de o genă criminală - şi spaimă animalului hăituit, şi simŃindu-se încolŃit fără putinŃă de scăpare. O privire care a trecut prin mine cu viteza fulgerului - apoi s-a stins. Arma a stat cuminte mai departe, în poziŃie de tragere, ochii au plecat leneşi într-alta direcŃie iar eu mi-am continuat drumul ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar nu era de loc adevărat: noaptea lui 21 decembrie 1989 a fost noaptea cea mai lungă a acestor ani, a fost noaptea celei mai crâncene înfruntări cu forŃele întunericului. Orice ar fi izbândit dimineaŃa zilei următoare, eu nu pot uita privirea înfiorătoare a acelei nopŃi. Simt încă sfredelul ei ca o ameninŃare ascunsă. Ştiu că privirea aceea există încă printre noi, chiar dacă amorŃită, poate, în dosul unui zâmbet de circumstanŃă sau poate într-o falsă rugăciune pentru martirii celei mai lungi nopŃi a vieŃii noastre. Ştiu că privirea aceea sălbatică stă la pândă ca un animal de pradă. Ştiu că acesta este un destin al acestor generaŃii care au vieŃuit în noapte şi frig. Oricâte vorbe frumoase sau înflăcărate vor umple Bucureşti-ul în ziua de 21 decembrie, eu ştiu că Istoria s-a scris noaptea, în beznă şi în disperare - şi am mai aflat că sunt nopŃi atât de lungi şi înspăimântătoare, încât nu se sfârşesc niciodată cu adevărat. Fie ca sufletele morŃilor noştri nevinovaŃi să atingă limanul dimineŃii pierdute de noi. 21 decembrie 1992, "Antena Bucureştilor"

127

ÎNCHEIERE

Bună ziua, stimaŃi ascultători. Încheiem mai multe lucruri astăzi: în ordine absolută a importanŃei, încheiem săptămână în care România a votat, pentru prima oară, cu "drepturi depline", în Consiliul Europei. O împrejurare ce merită o clipă suplimentară din timpul nostru de reflecŃie; oricât de grăbiŃi am fi - sau oricât de indiferenŃi la rezonanŃa acestui nume de continent sau oricât de neîncrezători am fi în evoluŃiile politice înconjurătoare - totuşi, în această săptămână, România, prin câŃiva reprezentanŃi: unii mai graşi, alŃii mai tunşi, nici unul perfect - căci nimic nu e perfect în alcătuirea lumii omeneşti -, dar toŃi perfectibili, precum natura umană, pasăre etern renăscând din propria-i nesăbuinŃă; deci, i-am văzut, în această săptămână, la televizor - unde altundeva? -, pe trimişii Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei - pe trimişii României în Europa; i-am văzut votând - unul câte unul, cu bileŃele secrete sau apăsând cu degetele pe butoane electronice - unul câte unul: fiecare dintre ei, o voce folositoare de limbă română (mai poetică, mai stâlcită, mai de lemn sau mai peltică - dar limbă română), amestecată, aşa cum suntem şi noi amestecaŃi: mai poeŃi, mai slabi, mai chelioşi sau mai gheboşi - dar, limbă română pre chipul şi asemănarea noastră de acum -, i-am văzut pe trimişii noştri de limbă română hotărând pe mână proprie şi românească, pentru întreaga Europă. A fost, fără îndoială, un moment tulburător. Aşa l-am resimŃit eu, aici, la Bucureşti, admirând - la televizor, unde altundeva? - spaŃiul elegant şi luminos al celei mai importante şi luminate scene a Europei de astăzi. Săptămâna aceasta, pentru prima oară în istoria postbelica a continentului, România a glăsuit - fie şi doar prin voturile sale - în acea sală, aşezată pe fotoliul care i se cuvine de drept, de când limba română a înflorit oază de latinitate în acest colŃ de pământ; oază de latinitate, adică de pământ roditor de cultură, de înaltă spiritualitate. PrezenŃa noastră la Strasbourg este un bun atât de important pentru România, încât merită multe sacrificii din partea noastră, a tuturor românilor: prezenŃa noastră la Strasbourg este garanŃia, poate, cea mai importantă că istoria nefericită a ultimei jumătăŃi de veac nu se va mai repetă în acest colŃ de lume, zâmbitor şi latinizant. * Şi acum - celălalt lucru, care, probabil, se va încheia, infinit, infinit mai puŃin important: e posibil ca acest sfârşit de săptămână, dragi prieteni ascultători, să fie şi ultimul pe care îl petrecem împreună: eu cu Dumneavoastră, şi Dumneavostra cu mine, cel care v-a împuiat capul timp de trei ani, de-acum încheiaŃi, cu fantoşele viselor de mai bine. Toate lucrurile - bune sau rele - au un început şi un sfârşit. Nimic nu e sigur, niciodată - dar, vă rog să vă pregătiŃi sufleteşte pentru o despărŃire - pe care, fireşte, nu mi-o voi ierta niciodată. Paul Silvestru

15 aprilie 1994 ("Antena Bucureştilor")

128

CUPRINS DE-ALE TIMPURILOR ŞI OAMENILOR ................................................................................................... 2 Un franŃuz la Bucureşti............................................................................................................................... 2 LA RĂSCRUCE DE VÂNTURI ŞI DRUMURI ....................................................................................... 7 CRONICA UNUI RĂZBOI ANUNłAT ................................................................................................... 9 CALEA VICTORIEI - O POVESTE TĂCUTĂ, ÎN ORELE TÂRZII DE SEARĂ................................ 10 CLOPOłELUL ŞI FIINłA NOASTRĂ CULTURALĂ ......................................................................... 11 BLESTEMUL PRIBEGIEI FĂRĂ ÎNTOARCERE................................................................................. 12 DE-ALE WEEK-END-ULUI................................................................................................................... 13 CRIZA PÂINII ŞI CONSECINłELE EI ASCUNSE .............................................................................. 14 "IDEALUL CLASIC AL OMULUI" ....................................................................................................... 15 AMINTIREA LUI TUDOR VIANU........................................................................................................ 16 PRIMA ZĂPADĂ .................................................................................................................................... 18 NICHITA.................................................................................................................................................. 19 CLIPA DE TĂCERE................................................................................................................................ 19 BULETIN DESPRE STAREA DE SPIRIT ............................................................................................. 20 LEGI - MII - ŞI REGLEMTĂRI - STELE FĂCLII ................................................................................. 21 "ACUMULAREA SOCIALISTĂ DE CAPITAL": UN GHID METODOLOGIC.................................. 22 ZILE DE APATIE.................................................................................................................................... 24 IMPOSIBILA ÎNTOARCERE ................................................................................................................. 25 CEłURILE ALTOR PRIMĂVERI.......................................................................................................... 26 "Contemporanul" ...................................................................................................................................... 28 Câteva întrebări pentru anul 2000............................................................................................................. 29 FĂRĂ SUPERSTłII ................................................................................................................................ 31 DESPRE NEBUNIE................................................................................................................................. 32 PREA MULTE SUSPANS-URI .............................................................................................................. 33 DESCOPERITORI ŞI DESCOPERIłI .................................................................................................... 34 ROMÂNIA ÎN NOUA CASĂ EUROPEANĂ......................................................................................... 36 ÎN SPATELE PREłURILOR .................................................................................................................. 37 VÂRSTA A TREIA ŞI ULEIUL.............................................................................................................. 38 PROMISIUNEA LINIŞTII ŞI A FRUMUSEłII ..................................................................................... 40 ÎN CLIPE DE CUMINTE RĂGAZ CITADIN ........................................................................................ 40 CONSILIUL EUROPEI: .......................................................................................................................... 41 UN VOT DE NEÎNCREDERE PENTRU ROMÂNIA............................................................................ 41 DESPRE ANIVERSĂRI, BUCURIA ŞI TEROAREA LOR ŞI .............................................................. 43 DESPRE DISCERNĂMÂNTUL ACESTUI POPOR ÎN TOATE VREMURILE .................................. 43 EUGEN LOVINESCU SUB ZODIA EUROPENITĂłII IMPERTURBABILE..................................... 44 LIVIU CIULEI: ADIO "TOT ACEL JAZZ" ........................................................................................... 45 AŞTEPTÂND ALEGERILE (1) .................................................................................................................. 47 AVEM O PROBLEMĂ ROMÂNEASCĂ ............................................................................................... 47 O VIZITĂ ÎN CASA MONSTRULUI CU DOUĂ CHIPURI ................................................................. 48 MINTEA ROMÂNULUI, CEA DE PE URMĂ ...................................................................................... 50 VREMURI.................................................................................................................................................... 51 INDIFERENłĂ ŞI RESEMNARE (în Danemarca nimic nu mai e putred) ............................................ 51 OMUL-DEŞEU ........................................................................................................................................ 53 ISTORIE SIMPLĂ ................................................................................................................................... 54 CARAGIALE ŞI EI (o relatare apocrifă) ................................................................................................. 56 O CULTURĂ A CĂRłII - PESTE VREMI ............................................................................................ 57 EMINESCU ÎN IUNIE 1992.................................................................................................................... 59 ÎNTR-O SEARĂ, UN TREN. (politicul şi creativitatea).. ....................................................................... 61 MARILE VACANłE PENTRU ELEVI, STUDENłI, MILITARI ÎN TERMEN, ................................. 63 PENSIONARI SIMPLI ŞI SALARII CONFORT IV ÎMBUNĂTĂłIT.................................................. 63 SIMULARE-STIMULARE, MINCIUNI CONVENłIONALE ŞI SFINłI APOSTOLI ........................ 64 O JUDECATĂ LIMPEDE ŞI REPARATORIE ...................................................................................... 65

129

AMINTIREA UNOR DIMINEłI PIERDUTE ............................................................................................ 67 DE LA "LIBERTATE", LA "ORDINE, RĂSPUNDERE, DISCIPLINĂ" (utopii negative)................... 67 ÎNAPOI LA CONSTRÂNGERE?<*> ..................................................................................................... 68 STAREA DE ÎNAPOIERE ...................................................................................................................... 71 PUTEREA ŞI ADEVĂRUL..................................................................................................................... 74 AŞTEPTÂND ALEGERILE (2) .................................................................................................................. 75 PLATFORME, FIGURI ŞI PROCENTE ................................................................................................. 75 BUCUREŞTI BĂNEASA - BUCUREŞTI FILARET ............................................................................. 77 VARĂ........................................................................................................................................................... 78 DRAGOSTEA ŞI JAZZUL...................................................................................................................... 78 HELSINKI II - UN NOU CALENDAR AL SPERANłEI ...................................................................... 79 LOCURI UITATE DE DUMNEZEU ...................................................................................................... 80 JUSTIłIA - CU MÂINILE LEGATE? .................................................................................................... 81 IDEI NĂSTRUŞNICE LA PORłILE ORIENTULUI ............................................................................. 82 CAMPANIE ELECTORALĂ ŞI BUN SIMł.......................................................................................... 83 SPERANłA ÎNTÂLNIRII ....................................................................................................................... 84 TRISTEłEA NAłIONALĂ ÎN PRIVIRI INDIVIDUALE..................................................................... 86 TENDINłE ŞI CIUDĂłENII.................................................................................................................. 87 REÎNTOARCEREA LA TRIBALISM .................................................................................................... 88 DE LA BUN-GUST LA RESPONSABILITATE (curtoazie şi responsabilitate) .................................... 89 ŞTIINłA DE A NU RATA NICI O CRIZĂ............................................................................................ 91 BANII VORBESC.................................................................................................................................... 92 "AICI NU SE DISCUTĂ" ........................................................................................................................ 93 "CU DRAG, AL DUMNEAVOASTRĂ" ................................................................................................ 93 TOAMNĂ .................................................................................................................................................... 95 POLITICA LA GIMNAZIŞTI ................................................................................................................. 95 ARGUMENTELE NEUTRALITĂłII ..................................................................................................... 95 ALEGERILE ................................................................................................................................................ 96 NOSTALGII DE TOAMNĂ, LA ORA DE VÂRF ................................................................................. 96 IARNA ......................................................................................................................................................... 98 "AN DUPĂ AN" ŞI NIMICNICIILE VIEłII .......................................................................................... 98 ADAPTAREA LA REALITATE............................................................................................................. 99 O PRIVIRE ÎN OGRADA AMERICANULUI...................................................................................... 100 RETORISM ŞI FALSE PROBLEME .................................................................................................... 101 APEL PRIORITAR: BOLI RESURECTE............................................................................................. 103 NOIEMBRIE - PLANETĂ DE SCORPION.......................................................................................... 104 NOAPTEA, MARELE PĂTRAT ŞI NOI .............................................................................................. 105 SCHIMBĂRI ŞI AŞTEPTĂRI ............................................................................................................... 106 ALEXANDER PLATZ - TREI ANI DUPĂ .......................................................................................... 107 TELEDETECłIA, INTELIGENłA ŞI BARBARIA............................................................................. 108 DE-A "DACII ŞI ROMANII" ................................................................................................................ 109 CONCEPTE CONFUZE ŞI GUVERNARE DE RUTINĂ.................................................................... 110 FRAGMENTE CU CÂNTĂREAłĂ CHEALĂ ŞI PERUCI................................................................. 111 UN PIC DE GÂND SPRE SĂRBĂTORI .............................................................................................. 113 "ASTFEL, ATENłI LA TOT ŞI LA TOATE" ...................................................................................... 114 LOC PENTRU CREDINłĂ .................................................................................................................. 115 AŞTEPTÂND CNN-UL......................................................................................................................... 116 DECLARAłIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI ........................................................... 118 POVARA "MEMORIALULUI DURERII" ........................................................................................... 119 RUŞINAREA ......................................................................................................................................... 120 CELE TREI URSITE ALE ÎNFRÂNGERII .......................................................................................... 121 "AŞTEPTÂNDU-I PE ÎNVINGĂTORI" ............................................................................................... 122 "AMINTIRI DIN PREZENT"................................................................................................................ 123 SĂPTĂMÂNA PATIMILOR................................................................................................................. 124 NOAPTEA CEA LUNGĂ...................................................................................................................... 125 ÎNCHEIERE ........................................................................................................................................... 126

130

ARGUMENT Ce fel de lucruri? Pe cale de dispariŃie. Din cele, cândva, la preŃ pe aceste locuri. Lucrarea civilizatorie a cîtorva sute de ani de încercări – în bună parte, reuşite. Lucruri adunate aici, în paginile acestei cărŃi, dintre rămăşiŃele celui din urmă război purtat şi pierdut de către români. Un război început în decembrie 1989 şi încheiat în toamna lui 1992, prin capitularea necondiŃionată a românilor. Pentru cine, aceste lucruri? Pentru cei care încă mai sunt, chiar dacă într-o formă minimă de existenŃă, şi pentru cei care au fost – cei care, mai buni decât noi, ne vor fi iertat greşelile noastre. Nu şi pentru cei care vor veni, căci ei se vor naşte într-o formă de vieŃuire în care lucruri precum cele adunate aici nu vor mai avea, probabil, nici un fel de relevanŃă. Paul Silvestru

Volumul a fost publicat, în această formă, la Editura “SCRIPTA” - Bucureşti, 1996

Related Documents

Lucruri

July 2020 10

Trei Lucruri

December 2019 11

Lucruri Frumoase

July 2020 12

Capitolul 12 Lucruri Bizare

June 2020 12

Muller, Marcia - Trofee Si Lucruri Moarte

June 2020 6

Noi Nu Avem Bani De Lucruri Ieftine

October 2019 8

More Documents from ""

Carte De Citire

July 2020 13

July 2020 7

July 2020 5

Lucruri

July 2020 10

December 2019 2

Toyota Camry 2.0e Specifications

May 2020 4

Copyright © 2024 PDFCOKE.