Noaptea De Craciun

NOAPTEA DE CRACIUN 24 decembrie...Ajunul Craciunului E timpul cadourilor si a viselor devenite realitate, e singura zi din an cand tot ce a fost greu pare a fi usor, cand toti cei dragi ne sunt aproape, cand sufletul invinge orice urma de tristete, e seara care uneste inimile... Intreaga natura s-a metamorfozat intr-o atmosfera de basm...brazii inalti isi ridica fruntile spre cerul manos in semn de multumire, casele imbracate in alb troneaza somptuos asemenea unor palate de clestar, frigul nu se mai simte, fiind invaluit de mirosul carbunilor incinsi care isi indeplinesc menirea pretutindeni. La fiecare pas rasuna vocile pure ale copiilor din sat...colindele lor razbat cu speranta prin fasciculele aerului si se ridica spre cer. Aceasta atmosfera te transpune in lumea ingerilor si a creaturilor neincercate de pacat. Departe de sat, pe campia ingropata in zapada, se gaseste un copil singur. Istovit de puteri, insa increzator in magia Craciunului, acesta isi indreapta pasii spre necunoscut. Fiecare fulg in plus isi aminteste de fiintele condamnate sa-si duca existenta in tumultul terestru. E frig, e pustiu, e greu... copilasul isi simte greutatea picioarelor, dar nu renunta...in departare a zarit o lumina. Nu stie daca e o casa sau doar oboseala ochilor sai, care nu mai intrezaresc realul. Convins ca poate ajunge acolo, copilasul si-a grabit pasii cu incredere...a mers...a alergat...picioarele sale erau insa prea obosite pentru a continua. Rapus de greutatile noptii, a cazut. A privit inainte si vedea lumina atat de aproape. A vrut sa se ridice, dar trupul sau secat de puteri nu l-a mai ascultat. A mai aruncat o ultima privire spre lumina indepartata, apoi ochii sai nu au mai vazut nimic. A fost doar o secunda, urmata de irealul dorit... Copilul si-a deschis ochisorii si a privit in jur... o caldura placuta i-a mangaiat obrajii pentru prima data, zapada se transformase intr-o raza stralucitoare de lumina care ii incalzea sufletul, nu mai simtea nevoia de hrana, era captivat de o muzica sacra pe care o auzea in jur... era fastuos, era delirant, era o lume pe care abia o visase, lumea fiintelor fericite, era lumea sa de atunci... Frig, zapada, noapte... campia din apropierea satului era pustie...doar trupul copilasului era singur si inghetat in zapada rece...insa pe fata sa trona zambetul biruintei...