Convenția Privind Transportul Feroviar International.docx

Convenția privind transportul feroviar international (COTIF) Convenția privind transportul feroviar internațional (COTIF) este textul de bază al OTIF. Acesta reglementează funcționarea Organizației, precum și obiectivele, atribuțiile, relațiile cu statele membre și activitățile sale în general. COTIF permite extinderea interoperabilității juridice și îmbunătățirea interoperabilității tehnice și contribuie la dezvoltarea transportului multimodal. Acesta conține șapte anexe care stabilesc:  

cerințele tehnice funcționale, modele de contracte pentru transportul pasagerilor și mărfurilor.

Modelul contractelor în conformitate cu COTIF este elaborat și difuzat de Comitetul Internațional de Transport Feroviar. Uniunea Europeană a aderat la COTIF în 2011. COTIF cuprinde două părți:  

convenția însăși, care guvernează funcționarea OTIF cele șapte anexe care instituie o legislație feroviară uniformă.

Organizația interguvernamentală pentru transportul feroviar internațional (OTIF), o organizație interguvernamentală pentru transportul internațional al transporturilor feroviare (OTIF), este o organizație interguvernamentală care guvernează transportul feroviar internațional. Începând cu 2015, 50 de state europene, africane și de est-est sunt membre ale OTIF. M.François Davenne este secretarul general din 2012 (realeasă în 2015). OTIF implementează instrumente pentru facilitarea traficului feroviar internațional și colaborează îndeaproape pentru a realiza acest lucru cu Comitetul Internațional de Transport Feroviar (CIT), Comisia Economică pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (UNECE), Agenția Europeană a Căilor Ferate (ERA), DG MOVE al Comisiei Europene Organizația pentru Cooperarea Căilor Ferate (OSJD).

ISTORIE OTIF a fost organizat la 1 mai 1985 în temeiul Convenției privind transportul feroviar internațional (COTIF), încheiată în 1980. Precedentul OTIF a fost Oficiul Central pentru Transportul Feroviar Internațional (OCTI), organizat în 1893. COTIF a fost modificat printr-un protocol semnat la Vilnius la 3 iunie 1999. Înainte de Protocolul de la Vilnius, obiectivul principal al OTIF a fost acela de a dezvolta sisteme uniforme de drept care s-ar putea aplica transportului de pasageri și mărfuri în traficul feroviar internațional. Aceste sisteme de drept au existat de zeci de ani și sunt cunoscute sub numele de Regulile uniforme CIV (pentru pasageri) și CIM (pentru mărfuri / mărfuri).

Începând cu 2015, există 50 de state membre ale OTIF plus Uniunea Europeană: Albania, Algeria, Austria, Armenia, Azerbaidjan, Belgia, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Croația, Republica Cehă, Danemarca, Georgia, Germania, Grecia, Ungaria, Iran, Irak, Irlanda, Italia, Iordania, Letonia, Liban, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Republica Macedonia, Monaco, Muntenegru, Maroc, Olanda, Norvegia, Pakistan, Polonia, Portugalia, România , Rusia, Serbia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Elveția, Siria, Tunisia, Turcia, Ucraina și Regatul Unit. Din septembrie 1999, statutul de membru al Irakului și al Libanului a fost suspendat până la restabilirea traficului feroviar internațional cu aceste țări. Iordania a fost membru asociat de la 1 august 2010. Sediul OTIF se află în Berna, Elveția. Organele sale sunt Adunarea Generală, Comitetul de administrație ca organism de supraveghere financiară și administrativă, Comitetul de revizuire, Comitetul de experți pentru transportul mărfurilor periculoase, Comitetul experților tehnici și Comitetul de facilitare a transportului feroviar. Secretarul general asigură serviciile de secretariat. Limbile de lucru ale Organizației vor fi engleza, franceza și germana.

ACTIVITATI

     

1. Dezvoltarea în continuare a legislației privind transportul feroviar în următoarele domenii: contracte de transport pentru transportul internațional de călători și mărfuri (CIV și CIM); transportul mărfurilor periculoase (RID), contractele de utilizare a vehiculelor (CUV), contract privind utilizarea infrastructurii feroviare (CUI), validarea standardelor tehnice și adoptarea unor prescripții tehnice uniforme pentru materialul feroviar (APTU), procedura de admitere tehnică a vehiculelor feroviare și a altor materiale feroviare utilizate în traficul internațional (ATMF); 2. Extinderea domeniului de aplicare a COTIF pentru a face posibil pe termen lung prin transport pe calea ferată în cadrul unui regim juridic unic, de la Oceanul Atlantic la Pacific; 3. Pregătirea pentru intrarea în vigoare a Protocolului de la Luxemburg (Registrul pentru interese internaționale în materialul rulant feroviar, Secretariatul Autorității de Supraveghere); 4. Eliminarea obstacolelor din calea trecerii frontierelor în transportul feroviar internațional; 5. Participarea la pregătirea altor convenții internaționale privind transportul feroviar în cadrul CEE / ONU și a altor organizații internaționale.

În prezent, Regulile uniforme create de OTIF sunt aplicabile pentru transportul feroviar internațional pe aproximativ 250 000 km de linii de cale ferată și transportul complementar

de mărfuri și pasageri pe 17 000 km de linii de transport maritim și pe căi navigabile interioare, precum și de transport rutier intern anterior sau ulterior .

Protocolul Vilnius din 3 iunie 1999

Protocolul din 3 iunie 1999 pentru modificarea Convenţiei privind transporturile internaţionale feroviare (COTIF) semnată la Berna la 9 mai 1980, (Protocolul 1999) semnat la Vilnius la 3 iunie 1999. În temeiul Articolelor 6 şi 19 § 2 din Convenţia privind transporturile internaţionale feroviare, semnată la Berna, la 9 mai 1980, denumita în continuare "COTIF 1980", a avut loc la Vilnius, în perioada 26 mai - 3 iunie 1999, cea de-a cincea Adunare generală a Organizaţiei Interguvernamentale pentru Transporturile Internaţionale Feroviare (OTIF).

 Având convingerea necesităţii şi utilităţii unei organizaţii interguvernamentale care să trateze pe cat posibil toate aspectele legate de transportul internaţional feroviar, la nivel de state,

 considerând ca în acest scop, ţinându-se seama şi de aplicarea COTIF 1980 de un număr de 39 de state din Europa, Asia şi Africa, precum şi de operatorii feroviari din aceste state, organizaţia cea mai potrivita este OTIF,

 considerând ca este necesară dezvoltarea COTIF 1980, în principal a Regulilor uniforme CIV şi a Regulilor uniforme CIM, astfel încât să fie adaptată noilor necesitaţi ale transporturilor internaţionale feroviare,

 considerând ca siguranţa în timpul transportului mărfurilor periculoase în traficul internaţional feroviar impune transformarea RID într-un

regim de drept public, a cărui aplicare nu mai depinde de încheierea unui contract de transport supus Regulilor uniforme CIM,

 considerând ca, de la semnarea Convenţiei, la data de 9 mai 1980, schimbările politice, economice şi juridice survenite în numeroase state membre implica stabilirea şi dezvoltarea prescripţiilor uniforme care acoperă alte domenii legislative care sunt importante pentru traficul internaţional feroviar,

 considerând ca statele ar trebui, ţinând seama de interesele publice specifice, sa ia măsuri mai eficiente pentru eliminarea dificultăţilor care mai persista la punctele de trecere a frontierei în traficul internaţional feroviar,- considerând ca, în interesul transporturilor internaţionale feroviare, este important ca acordurile şi convenţiile internaţionale multilaterale existente din domeniul feroviar să fie actualizate şi, dacă este cazul, să fie integrate în Convenţie. Adunarea generală a hotărât cele ce urmează: Articolul 1

Noul conţinut al Convenţiei COTIF 1980 se modifica în conformitate cu conţinutul prezentat în Anexa, care este parte integrantă a prezentului Protocol. Articolul 2

Depozitarul provizoriu 1 Funcţiile Guvernului depozitar, prevăzute la Articolele 22 până la 26 din COTIF 1980, sunt asumate de OTIF, în calitate de depozitar provizoriu, din momentul deschiderii spre semnare a prezentului Protocol şi până la data intrării sale în vigoare. 2 Depozitarul provizoriu informează statele membre despre

o semnarea prezentului Protocol şi depunerea instrumentelor de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, o data intrării în vigoare a prezentului Protocol prin aplicarea Articolului 4 al acestuia, şi îşi asuma celelalte funcţii de depozitar asa cum sunt acestea enunţate în Partea a VII-a a Convenţiei de la Viena din 23 mai 1969 privind Legea tratatelor. Articolul 3

Semnarea. Ratificarea. Acceptarea. Aprobarea. Aderarea 1 Prezentul Protocol rămâne deschis spre semnare de către statele membre până la data de 31 decembrie 1999. Semnarea se efectuează la Berna, la sediul depozitarului provizoriu. 2 În conformitate cu Articolul 20 1 din COTIF 1980, prezentul Protocol este supus ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, acceptate sau aprobate sunt depuse cat mai curând posibil la depozitarul provizoriu. 3 Statele membre care nu au semnat prezentul Protocol în termenul prevăzut la 1, precum şi statele a căror cerere de aderare la COTIF 1980 a fost admisă cu drepturi depline, în conformitate cu Articolul sau 23 2, pot sa adere la prezentul Protocol,

înaintea intrării sale în vigoare, prin depunerea unui instrument de aderare la depozitarul provizoriu. 4 Aderarea la COTIF 1980, în conformitate cu Articolul sau 23, a unui stat a cărui cerere de aderare a fost înaintată în perioada cuprinsă între deschiderea prezentului Protocol spre semnare şi intrarea sa în vigoare, va fi considerată ca fiind o aderare atât pentru COTIF 1980, cat şi pentru Convenţie cu noul sau conţinut prezentat în Anexa la prezentul Protocol. Articolul 4

Intrarea în vigoare 1 Prezentul Protocol intră în vigoare în prima zi a celei de-a treia luni care urmează după luna în cursul căreia depozitarul provizoriu va fi notificat statelor membre asupra depunerii instrumentului prin care sunt îndeplinite condiţiile de la Articolul 20.2 din COTIF 1980. Sunt considerate state membre, în conformitate cu Articolul 20.2 menţionat, acele state care, în momentul luării deciziei de către cea de-a cincia Adunare generală, erau state membre şi care sunt în continuare state membre în momentul în care sunt îndeplinite condiţiile pentru intrarea în vigoare a prezentului Protocol. 2 Totuşi, Articolul 3 se aplică încă din momentul deschiderii spre semnare a prezentului Protocol.