3 Farmacinetica Si Transportul Medicamentelor.docx

NOTIUNI DE FARMACOCINETICA ( CONTINUARE)

TRANSPORTUL MEDICAMENTELOR PRIN MEMBRANE Membranele biologice sunt structuri biologice foarte subtiri constituite dintr-un strat dublu fosfolipidic, prevazute cu pori. Medicamentele le intalnesc la orice nivel al trecerii lor prin organism spre organele si tesuturile tinta (unde isi exercita efectul terapeutic). Mediamentele traverseaza aceste membrane in mod diferit. Transportul prin membrane este de doua tipuri : - Pasiv - Activ Transportul pasiv  se realizeaza fara consum de energie, in sensul gradientului de concentratie (de la o concentratie mare a medicamentului spre o concentratie mica).  Este de doua tipuri : difuziune simpla si filtrare. Prin difuziune simpla trec prin membrana medicamentele liposolubile, iar prin filtrare traverseaza membrana medicamentele hidrosolubile. Transportul activ  Se realizeaza cu consum de energie, in sens contrar gradientului de concentratie (de la o concentratie mica a medicamentului spre o concentratie mare), la care participa ”carausi”. Carausii sunt proteine transportoare care au ca unic scop transferul moleculelor de medicament de pe o parte a membranei , pe alta.  Substantele care traverseaza membrane prin transport active sunt ionii si medicamentele disociate. Disocierea medicamentelor este procesul prin care acestea se desfac , in functie de pH, in partile lor component, care capata sarcina electrica si se comporta ca niste ioni. Exista si transporturi specializate : difuziunea de schimb (transportorul ia substanta de pe o parte a membranei, o transfer ape partea cealalta, iar de acolo

ia alta substanta si o transfera in sens invers) ; pinocitoza (consta in inglobarea si inconjurarea de catre membrane a picaturii ce contine substanta si formarea unei vezicule care desprinde de membrane, deplasandu-se in citoplasma – ex: imunoglobulinele). DISTRIBUTIA MEDICAMENTELOR IN ORGANISM Este a doua etapa farmacocinetica, ce are loc dupa absorbtie si reprezinta : - Transportul medicamentelor in sange - Difuziunea si fixarea in diferite tesuturi si organe Factori care influenteaza distributia medicamentelor :  Circulatia sangvina  Daca este mare → transportul medicamentelor este mare  Daca un organ este bine vascularizat → acesta capteaza medicamentul mai bine, mai repede, in concentratie mai mare  Ex de organe bine vascularizate : ficat, rinichi, muschi  Ex de organe slab vascularizate : oase, piele  Permeabilitatea capilara  Daca la nivelul unui organ permeabilitatea capilara este mare → acest organ capteaza medicamentele mai mult, mai rapid  Ex : ficatul  Solubilitatea  Medicamentele liposolubile sunt captate de tesuturile si organele bogate in lipide : creier, tesut adipos. Captarea in tesutul adipos poate fi considerat un fenomen de stocare a medicamentelor liposolubile in organism , cu scaderea eficacitatii acestora, deoarece le scade concentratia in sange.  Existenta unor bariere fiziologice  B.H.E. – Bariera hematoencefalica este o membrane lipidica ce se afla la nivelul SNC. Faciliteaza trecerea medicamentelor liposolubile din sange in creier. Ex: antidepresive, anticonvulsivante, anestezice generale. Medicamentele hidrosolubile trec foarte greu sau chiar deloc. Ex: dopamine (este utila in tratamentul bolii Parkinson dar nu poate fi folosita deoarece nu trece BHE)  Bariera placentara – este o membrana lipidica, prevazuta cu pori, ce faciliteaza trecerea medicamentelor in ambele sensuri (de la mama

la fat si de la fat la mama) , dar are sisteme special de transport activ doar intr-un singur sens (de la mama la fat). Medicamentele liposolubile si hidrosolubile trec membrana usor si in ambele sensuri (ex: vitamine hidro si liposolubile, imunoglobuline). Trecerea medicamentelor inapoi dinspre fat spre mama este esentiala doarece fatul nu are sisteme proprii de eliminare. Ionii si mediamentele dissociate nu trec bariera placentara decat de la mama la fat iar transferul inapoi spre mama nu se mai poate face.  Talidomida – un exemplu nefericit al specificitatii acestei bariere placentare. Fiind conceput ca antidepresiv , a fost un medicament liposolubil care in cadrul testelor de laborator pe animale nu a determinat nicio reactie adversa la puii de sobolani. La om insa, la fat, acest medicament a disociat, iar trecerea lui prin membrana placentara nu s-a mai putut realiza dinspre fat spre mama. A determinat reactii adverse teratogene cu aparitia de focomelii.  Legarea de proteinele plasmatice  Orice medicament exista in sange in doua forme : libera si legata de proteinele plasmatice.  Forma libera este cea active deoarece poate sa treaca prin membrana catre tesuturi si organe (care reprezinta locul de actiune)  Forma legata de proteinele plasmatice nu poate sa traverseze membranele si deci nu poate ajunge la locul de actiune.  Medicamentele se leaga diferit de aceste proteine : unele mai puternic (antiinflamatoarele), altele mai slab (anticoagulante, antidiabetice).  Intre aceste medicamente apare competitia pentru ocuparea acestor protein.  Medicamentele care se leaga puternic vor deplasa de pe proteinele plasmatice, medicamentele care se leaga mai slab. Medicamentul puternic ”fura” protein celui slab. Astfel, in cazul asocierii unui antiinflamator cu un anticoagulant, Ai va fura proteina Ac, iar Ac va deveni liber in sange → forma libera fiind forma active, va fi in concentratie prea mare in sange → va da reactii adverse de tip supradozare → hemoragie.  Acelasi principiu se aplica si la asocierea dintre un antiinflamator si un antidiabetic → hipoglicemie