Scufița-roșie-vs.-scufița-roșie.docx

SCUFIȚA ROȘIE

După ce Charles Perrault a publicat pentru întâia oară povestea Scufiţa Roşie (Le Petit Chaperon Rouge), alături de altele în anul 1867, fraţii Grimm au regăsit în folclorul german alte doua variante, pe care le-au unit într-o singură poveste, ce a văzut lumina tiparului în 1912, în culegerea "Kinder- und Hausmärchen" (Poveşti pentru copii şi familie), sub numele de Rotkäppchen (Scufiţa roşie). Chiar dacă întâmplările relatate în această poveste sunt destul de înspăimântătoare, fraţii Grimm s-au străduit să dea naraţiunii o tentă moralizatoare, astfel încât copii să înveţe ca obrazniciile lor sau neascultarea sfaturilor mamei îi pot împinge către mari necazuri, mai ales atunci când vorbesc cu străinii... Variantă actuală a acestei poveşti cunoscute este, dacă vă vine să credeţi, una foarte pozitivă şi drăguţă faţă de variantele gândite de Charles Perrault în 1697. Dacă în varianta fraţilor Grimm Scufiţa Roşie scapă cu viaţă, salvată de Pădurar, care îl ucide pe lup, în variantele lui Perrault Scufiţa Roşie este o tânără atrăgătoare care ori primeşte instrucţiuni greşite de la lup atunci când încearcă să afle drumul spre casa bunicii şi, urmând sfaturile acestuia, ajunge să fie mâncată şi astfel povestea se termină, morala fiind să nu urmăm sfaturile străinilor. Scufiţa Roşie (Fraţii Grimm) EXPOZIȚIUNE: În povestea “Scufiţa Roşie” (Fraţii Grimm) este vorba despre o fetiţă care primise de la bunica sa o scufie roșie, iar de atunci i-a rămas numele de Scufița Roșie.

Aceasta este trimisă de mama ei la bătrânică deoarece era bolnavă şi slăbită pentru a-i duce câte ceva. INTRIGA: Fetița harnică și ascultătoare pornește către bunica sa. Mama ei o avertizează şi îi spune să nu se oprească din drum ci să meargă mai departe şi să nu asculte de nimeni. DESFĂȘURAREA ACȚIUNII: Mergând cu coşuleţul ei în mână se întâlnește cu un lup viclean care o întreabă unde se duce, iar aceasta îi spune că merge la bunica sa deoarece este bolnavă, lupul cel rău o îndrumă pe Scufiţă să-i adune bătrânei şi câteva floricele pentru a-i aduce bucurie. Fata ascultă de sfatul lupului, iar acesta aflând de la Scufiţa Roşie unde locuieşte bunica merge la aceasta dându-se drept nepoata ei. PUNCTUL CULMINANT: Lupul mănâncă bunica fetei şi se deghizează, urmând să se pună în pat. În cele din urmă apare Scufiţa Roşie care îşi dă seama că ceva este în neregulă cu bunica sa punându-i mai multe întrebări, dar în cele din urmă lupul o mănâncă şi pe fetiţă DEZNODĂMÂNTUL: Auzind sforăitul ciudat din casa bătrânei, vânătorul care trecea prin zonă intră în casă și le salvează pe cele două. Scufiţa Roşie îşi dă seama ce greşeală mare a făcut pentru că nu şi-a ascultat mama. Comparație între ”Scufița Roșie” de Frații Grimm și ”Scufița Roșie” de Charles Perrault

DEOSEBIRI ”Scufița Roșie” de Frații Grimm

”Scufița Roșie” de Charles Perrault

A fost odată o fetiţă zglobie şi drăgălaşă, pe A fost odată ca niciodată, când trăia într-un care o iubea oricine de cum o vedea. sat o fetiţă de la țară, cea mai frumoasă creatură care a fost văzut vreodată. Bunica îi dăruiește o scufiţă de catifea roşie Bunica îi face o manta cu o scufiţă roşie. fetei. Mama îi spune Scufiței să meargă la bunica Mama îi spune Scufiței să meargă la bunica să-i ducă niște prăjiturele și un pachet mic de să-i ducă o bucată de cozonac și o sticlă de unt. vin pentru că era slăbită. Bunica locuia în pădure, cam la vreo Se specific faptul că bunca stă într-un alt sat. jumătate de ceas depărtare de sat. Mama își îndeamnă fiica să nu se abată din drum și să fie politcoasă cu bunica, spunându-i: ”Bună dimineața!” ”Colo în pădure, la vreun sfert de ceas şi mai “este dincolo moara ai de colo, la prima casă bine de aici. Cum ajungi sub cei trei stejari, din sat.” ai şi dat de casa ei, iar ceva mai la vale e alunişul, pe care doar îl ştii!” Lupul cu greu se abține să nu o mănânce pe “Ei bine”, spuse Lupul “, Merg şi eu să o fetiță și se gândește că mai bine le mănâncă văd. Eu voi merge pe aici, iar tu du-te pe pe amândouă și pe fetiță și pe bunicuță. acolo, și vom vedea cine va ajunge mai Pentru a ajunge la bunică înaintea Scufiței se repede.” Lupul a început să alereg cât de hotărăște să-I spună acesteia: ” – Scufiţă reăede putea, luând-o pe drumul cel mai Roşie, ia te uită ce flori frumoase strălucesc scurt, iar fetița plecă pe drumul cel mai lung, în jurul tău! Şi tu nici nu le iei în seamă oprindu-se din când în când să culeagă nuci, măcar… Şi mie mi se pare că n-auzi nici ce să alerge după fluturi, și să facă bucheţele dulce cântă păsărelele! Atât de serioasă mici din floricelele pe care le întâlnea în

păşeşti pe drum, de parcă te-ai duce la şcoală. Şi e atât de plăcut să hoinăreşti şi să zburzi prin pădure; e atâta veselie!” Scufița Roșie cade în capcana lupului și rămâne să-I adune bunicii flori. – Eu sunt, Scufiţa Roşie, şi-ţi aduc cozonac şi-o sticlă cu vin. Dar deschide uşa, bunicuţo! Bunica îi cere nepoatei să apese pe clanță ca să poată deschide. Lupul apăsă pe clanţă, deschise uşa, se repezi glonţ spre patul bunicii şi, fără să scoată o vorbă, o înghiţi. Se îmbrăcă apoi cu hainele ei, îşi puse pe cap scufiţa, se culcă în pat şi trase perdelele. Pe Scufița Roșie o cuprinse neliniștea și totul i se părea ciudat. Scufiţa Roşie se apropie atunci de pat şi dădu perdelele la o parte. Bunicuţa stătea întinsă în pat, cu scufia trasă peste ochi, şi avea o înfăţişare atât de ciudată, încât fetiţa întrebă: – Vai, bunicuţo, da’ de ce ai urechi atât de mari? – Ca să te pot auzi mai bine. – Vai, bunicuţo, da’ de ce ai ochi atât de mari? – Ca să te pot vedea mai bine. – Vai, bunicuţo, da’ de ce ai mâini atât de mari? – Ca să te pot apuca mai bine. – Da’, bunicuţo, de ce ai o coşcogeamite gura? – Ca să te pot înghiţi mai bine.

cale. Nu dură mult şi Lupul.ajunse la casa bătrânei: bătu în ușă, robinetul, cioc, cioc.

“Nepoata ta, Scufişa Roşie”, răspunse Lupul, schimbându-şi vocea, “care ţi-a adus prăjiturele şi un pacheţel de unt, de la mama.” Bunica îi cere nepoatei să tragă de zăvor ca să deschidă. Lupul trase de zăvor, ușa se deschise, şi atunci se repez la femeia cea de treabă şi o mâncă imediat, pentru că îi era foarte foame, de trei zile nu mai mâncase nimic. Apoi închise ușa și intră în patul bunicii, așteptând pe Scufiţa Roşie, care ajunse şi ea după un timp, și bătu în uşă, cioc, cioc. Scufița intră iar lupul întreabă: “Cine-i acolo?” Scufiţa Roşie, auzind glasul gros al Lupului, i-a fost la început frică, dar crezând că bunica ei a răgușit de la răceală, îi răspunse: “Sunt eu nepoata ta, Scufiţa Roşie, care ţi-a adus prăjiturele şi un pacheţel de unt, de la mama.” Lupul a strigă la ea, îndulcindu-şi vocea cât de mult putu, “Trage de zăvor, ca să deschizi uşa.” Scufiţa Roşie trase de zăvor, şi ușa se deschise. Lupul, văzând-o că vine, îi spuse, ascunzându-se sub pătură: “Pune prăjiturile şi pacheţelul de unt pe cutia cu pâine, şi vino să stai cu mine.” Scufiţa Roşie se dezbrăcă de manta, și se duse în pat, unde văzu foarte uimită cum arăta bunica ei în lenjeria de noapte, şi îi zise: “Bunico, ce mult ţi-au crescut braţele!” “Asta pentru ca să te îmbrăţişez mai bine, draga mea.” “Bunico, ce mult ţi-au crescut picioarele!”

“Asta pentru ca să alerg mai bine, copila mea.” “Bunico, ce mult ţi-au crescut urechile!” “Asta pentru ca să aud mai bine, copila mea.” “Bunico, ce mult ţi-au crescut ochii!” Asta pentru ca să văd mai bine, copila mea.” “Bunico, ce mult ţi-au crescu dinţii!” Asta pentru ca să te pot mânca.” După ce lupul o mâncă și pe Scufița Roșie se întinse în pat și adormi repede, iar sforăitul acestuia cutremura pereții casei. Sforăitul lupului atrage atenția vânătorului care trecea prin zonă. Acesta intră în casa bătrânei și le salvează pe cele două.

Asemănări Scufița Roșie  Pleacă imediat ce îi spune mama ei.  Nu știa cât de periculos este lupul.  Lupul întreabă unde locuiește bunica.  Când lupul ajunge la casa bătrânei și ciocănă, aceasta întreabă: ” – Cine-i acolo?”  Bunica era bolnavă și slăbită.  Lupul se năpusti asupra bătrânei și o mâncă.  După toate întrebările adresate bunicii de către nepoată, lupul se năpusti asupra fetei și o mâncă.