Intariri.docx

Orice organism se afla permanent in interactiune cu mediul sau inconjurator in sensul ca, pe de o parte raspunde unor stimuli din mediu iar pe de alta, actioneaza el insusi asupra mediului. Un comportament urmat de un stimul de intarire determina o probabilitate crescuta ca acel comportament sa se produca in viitor, asa cum lipsa intaririi duce la stingerea comportamentului (un caine va aduce mingea, daca acest lucru este urmat de recompense). Asadar, in conceptia lui Skinner un intaritor nu este altceva decat un stimul care sporeste probabilitatea producerii unui raspuns. Intărirea poate fi realizată in două moduri: furnizand direct animalului ceva care-i place sau are nevoie, ceea ce se numeşte intărire pozitivă, sau permiţand animalului să evite comportamentele care au consecinţe neplăcute, ceea ce se numeşte intărire negativă. Un aspect deosebit de important in utilizarea intaririlor (pozitive si negative) se refera la relatia temporala existenta intre raspuns si intarirea raspunsului. In experimentele sale, Skinner a demonstrat ca intarirea imediata este mai eficienta, comparativ cu cea intarziata. Cu cat intervalul de timp dintre raspunsul operant si intarire este mai mare, cu atat va fi mai mica intensitatea raspunsului. Tehnicile de intărire sunt importante atat pentru formarea unor noi comportamente, cat şi pentru consolidarea celor deja existente. Ferster şi Skinner (1957) au descris următoarele programe de intărire: a) intărirea continuă, in situaţia in care fiecare răspuns este intărit;ex, experimentul cu soricelul, de fiecare daca cand apasa maneta primea mancare. b) intărirea la interval fix, in situaţia in care intărirea se produce la intervale regulate de timp,. Ex. cand esti platit pe ora c) intărirea la interval variabil, ce are loc atunci cand perioada de timp care trebuie să treacă pană la o nouă intărire a comportamentului se modifică de fiecare dată;ex. propriu angajat care primeste salariul in mod neasteptat. De ex: jocurile de noroc, pescuitul. d) intărirea in proporţie fixă, RATIO ce trimite la situaţia in care intărirea se aplică după un număr fix de răspunsuri Ex. un copil primeste o bulina la fiecare al cincelea raspuns corect e) intărirea in proporţie variabilă, RATIO referitoare la situaţia in care intărirea este obţinută după un număr variabil de răspunsuri date; Fiecare program de intărire are un efect diferit asupra invăţării. Întărirea continuă produce cea mai rapidă invăţare, in timp ce intărirea parţială produce invăţarea care durează mai mult in absenţa intăririi. Valabile la animale, principiile condiţionării operante au fost repede extinse la oameni către sfarşitul anilor '50. Instrucţia este, in concepţia lui Skinner, un aranjament al relaţiilor de intărire. Putem modela comportamentul dorit dacă ştim cum să administrăm aceste intăriri.