P Ii - Capitolul 1

Mărfuri textile

Capitolul

1

1.1 Identificarea compoziţiei fibroase a materialelor textile Identificarea fibrelor dintr-un material textil se realizează prin două metode: organoleptică şi microscopică.

1.1.1 Metoda organoleptică de identificare a fibrelor textile Această metodă permite o apreciere simplă, operativă şi cu rezultate relativ bune. Ea presupune observaţii asupra aspectului exterior, tuşeului, culorii şi a luciului fibrelor. Caracteristicile organoleptice care permit recunoaşterea principalelor fibre textile sunt redate în tabelul nr. 1. Caracteristicile organoleptice ale fibrelor textile Tabel nr.1 Denumirea fibrei textile Bumbacul

Lâna

Aspect exterior şi tuşeu

Culoare

• tuşeu moale plăcut

• alb, albgălbuie

• prezintă ondulaţii • tuşeu de la moale (merinos) la aspru (ţurcană)

• diferit colorată: albă, negru, cafenie, roşcat

Luciu • mat • mătăsos la bumbacul mercerizat • lână fină cu un luciu mătăsos • lâna groasă cu un luciu aproape mat • de la mătăsos (merinos) la mat (ţurcană)

Mărfuri nealimentare Mătasea

• tuşeu plăcut mătăsos

Fibre chimice din polimeri naturali

• plăcut la pipăit • moliciune accentuată plăcută la pipăit • PE plăcut, apropiat de al lânii şi PNA • PA tuşeu mai puţin plăcut • tuşeu asemănător mătăsii şi lânii

Fibre chimice din polimeri sintetici

• alb-gălbuie, verzuie, după degomare, devine albă • albă

•

albă

• cea mai lucioasă fibră naturală • lucioase, dar prin operaţia de matisare pot fi şi semimate şi mate • lucioase, dar şi semimate şi mate

O altă metodă organoleptică de identificare a fibrelor este comportarea la căldură şi ardere. Această metodă permite o recunoaştere destul de precisă asupra naturii fibrelor textile dintr-un produs finit, când produsul textil are la bază o singură categorie de fibre, însă este insuficient de precisă în cazul unor amestecuri de fibre. Mod de lucru • Materialele necesare efectuării probei sunt: -cleşte metalic sau pensete de prins firele; -lampă de spirt sau bec de gaze; -creuzet din porţelan în care se face arderea. • Proba arderii se execută în felul următor: -se ia un mănunchi de fibre care se răsucesc uşor (dacă se analizează compoziţia fibroasă a unei ţesături se scot câteva fire de urzeală şi de bătătură şi se supun separat arderii); -mănunchiul se prinde cu ajutorul cleştelui sau pensetei; -se deplasează apoi în apropierea flacărei şi se observă contracţia şi autoinflamabilitatea;

Mărfuri nealimentare

-extremitatea mănunchiului de fibre este introdusă apoi în flacără, ceea ce va permite precizarea aspectului arderii; -după aceasta, se scoate mănunchiul de fibre din flacără făcându-se observaţii asupra următoarelor elemente: • dacă continuă să ardă sau nu; • mirosul degajat; • formatul, culoarea şi structura rezidiului (cenuşa). În tabelul nr. 2 sunt prezentate elementele de identificare a principalelor fibre textile, prin comportarea lor faţă de căldură şi ardere. Comportarea fibrelor textile la căldură şi ardere Tabel nr. 2 Denumirea fibrelor Bumbac

Lână

La apropierea de flacără • nu se contractă • nu se autoaprinde • nu se contractă • nu se autoaprinde

Mătase

•

Vâscoză

•

Acetat

nu se contractă • nu se autoaprinde

nu se contractă • nu se autoaprinde • încep să se topească

•

În flacără

La scoaterea din flacără

arde rapid

• continuă să ardă • miros de hârtie arsă • se stinge de la sine miros de corn • ars

• •

arde mai lent apar umflături uşoare, pocnituri • se aprinde repede şi arde numai acea parte care se află în flacără • arde cu un şuierat uşor • arde foarte rapid •

ard topindu-se

• se stinge de la sine • miros mai puţin pronunţat de corn ars

• continuă să ardă • miros de hârtie arsă • continuă să ardă topindu-se • fum uşor cu

Rezidiul după ardere •

cenuşă alb

gri •

friabilă

•

bulgăre sferic sfărâmicios • culoare neagră • bulgăre uşor sfărâmicios • culoare neagră

•

foarte puţină cenuşă alburie • friabilă • •

bulgăre tare culoare neagră

Mărfuri nealimentare

Fibre poliesterice de tip terom

•

Fibre poliamidice de tip relon

•

Fibre polinitril acrilice de tip melană

•

se contractă • se topesc se contractă • se topesc încep să se topească

•

se aprind greu • se înmoaie şi se topesc contractându-se • ard încet, numai în flacără, cu topitură • se topesc formând o bilă neagră care arde cu fum negru

miros înţepător de oţet • se sting de la sine • miros neplăcut, nespecific • se sting destul de repede • fum alb cu miros de ţelină

•

continuă să

ardă • miros neplăcut

•

bulgăre sferic tare • culoare maron sau negru • bulgăre tare sticlos • culoare mai mult sau mai puţin neagră • cenuşă tare cu aspect neregulat culoare • brună

1.1.2 Metoda microscopică de identificare a fibrelor textile Instrumentarul necesar analizei microscopice a fibrelor textile este format din următoarele: microscop, lamă de sticlă, lamelă, pahar Erlenmayer, baghetă de sticlă şi ace textile. Modul de lucru cuprinde două etape: efectuarea preparatelor microscopice şi examinarea microscopică a fibrelor textile. a) Efectuarea preparatelor microscopice Se pot realiza preparate în mediu uscat şi în mediu umed. Preparatele în mediu uscat se obţin prin aşezarea fibrelor textile pe o lamă de sticlă, bine curăţată în prealabil, individualizarea fibrelor prin răsfirarea cu ajutorul acelor textile şi apoi acoperirea lor cu o lamelă. Preparatele în mediu umed se realizează cu ajutorul unor lichide: neutre (apa distilată, glicerină), de imersie (parafină lichidă, brombenzen) şi reactivi specifici sau coloristici.

Mărfuri nealimentare

Obţinerea preparatului presupune următoarele operaţii: -aşezarea fibrelor pe lama de sticlă; -individualizarea lor prin răsfirarea cu ajutorul acelor textile; -adăugarea a 1-2 picături de apă distilată sau de reactiv cu ajutorul baghetei de sticlă; -aşezarea lamelei peste fibre şi picătura de apă, evitându-se formarea bulelor de aer; -eliminarea excesului de apă cu ajutorul unei hârtii de filtru. b) Examinarea microscopică a fibrelor În acest scop se utilizează microscopul de uz didactic. Operaţiile necesare examinării microscopice a fibrelor textile sunt următoarele: -mai întâi se stabileşte deschiderea diafragmei, în funcţie de condiţiile de iluminare existente; -se priveşte prin ocular şi se potriveşte înclinaţia oglinzii, astfel ca întreaga ei suprafaţă să fie uniform luminată; -se aşează preparatul microscopic pe măsuţa microscopului cu fibrele poziţionate în dreptul orificiului măsuţei, după care se fixează lama pe care se află preparatul cu ajutorul arcurilor lamelare; -cu ajutorul şuruburilor se ridică măsuţa microscopului până când preparatul ajunge în apropierea obiectivului după care se priveşte prin ocular reglând uşor şuruburile micrometrice până când apare imaginea suficient de clară. În microscop fibrele textile se examinează în sens longitudinal sau în secţiune transversală, în preparate cu lichide neutre sau în reactivi. În continuare prezentăm aspectul la microscop a principalelor fibre textile observate într-un preparat umed (cu apă distilată) în secţiune longitudinală.

Mărfuri nealimentare

a) Fibra normală de bumbac se prezintă ca o bandă răsucită (fig. nr. 1);

Fig. nr. 1 Aspectul fibrei de bumbac la microscop în secţiune longitudinală

b) Fibra de in are o formă fusiformă, ascuţită la capete şi cu striaţii longitudinale şi transversale care în multe locuri au formă de ,,X” (fig. nr. 2).

Fig. nr. 2 Aspectul fibrei de in la microscop în secţiune longitudinală

c) Fibra de cânepă se prezintă cu un diametru mai neregulat, iar vârful este mai rotunjit sau ramificat, prezentând şi striaţii longitudinale şi transversale (fig. nr. 3).

Mărfuri nealimentare

Fig. nr. 3 Aspectul fibrei de cânepă la microscop în secţiune longitudinală

c) Fibra de lână are un aspect solzos (fig. nr. 4). Fibrele de calitate superioară (merinos) sunt mai subţiri şi un singur rând de solzi îmbracă întreaga ei circumferinţă.

Fig. nr. 4 Aspectul fibrei de lână la microscop în secţiune longitudinală

e) Fibra de mătase se prezintă sub forma a două filamente paralele şi cu impurităţi de sericină (fig. nr. 5).

Mărfuri nealimentare

Fig. nr. 5 Aspectul fibrei de mătase la microscop în secţiune longitudinală

f) Fibrele chimice celulozice se prezintă astfel la microscop: • Viscoza – diametru regulat, cu striaţii longitudinale continue bine marcate (fig. nr. 6). Fig. nr. 6 Aspectul fibrei de viscoză la microscop în secţiune longitudinală

Acetat – diametru regulat, cu mai puţine striaţii longitudinale continue (fig. nr. 7). •

Fig. nr. 7 Aspectul fibrei acetat la microscop în secţiune longitudinală

Mărfuri nealimentare

• Celofibra polinozică – diametru regulat, cu puţine şanţuri longitudinale (fig. nr. 8).

Fig. nr. 8 Aspectul fibrei celofibra polinozică la microscop în secţiune longitudinală

g) Fibrele sintetice se prezintă astfel la microscop: • Poliesterice – suprafaţă netedă, formă cilindrică, foarte fină şi cu aspect foarte regulat şi omogen (fig. nr. 9).

Fig. nr. 9 Aspectul fibrei poliesterice la microscop în secţiune longitudinală

• Poliamidice – suprafaţă netedă, fără striaţii longitudinale continue dar pot apărea unele striaţii scurte, intermitente, longitudinale (fig.nr. 10).

Mărfuri nealimentare

Fig. nr. 10 Aspectul fibrei poliamidice la microscop în secţiune longitudinală

•

Polinitrilacrilice – aspect mai mult sau mai puţin plat, cilindric pentru anumite tipuri, adesea cu striaţii scurte longitudinale (fig. nr. 11). Fig. nr. 11 Aspectul fibrei polinitrilacrilice la microscop în secţiune longitudinală

1.2 Aprecierea calităţii ţesăturilor Pentru a aprecia calitatea unei ţesături este necesar să se determine, în principal, următoarele caracteristici de calitate: aspectul exterior, legătura, desimea, lăţimea şi sarcina la rupere, caracteristici ce sunt cuprinse şi în buletinul de analiză a ţesăturilor.

1.2.1 Aspectul exterior Examinarea aspectului exterior al ţesăturilor se face la lumina difuză a zilei sau la lumină artificială, privind ţesătura sub un unghi de 40 – 45º, fără folosirea instrumentelor de mărit.

Mărfuri nealimentare

Scopul acestei verificări este de a stabili faţa ţesăturii şi dacă aceasta prezintă defecte vizibile, mai des întâlnite fiind: neregularitatea vopsirii şi scămoşării, nopeuri, dungi în urzeală sau bătătură, găuri sau rupturi, pete, rozături, fir dublu, fire lipsă, fire îndesate, rărituri etc. Stabilirea feţei se face prin observarea celor două suprafeţe ale ţesăturii, plecând de la anumite criterii de identificare, ştiindu-se că faţa este suprafaţa cu aspect mai frumos care se datorează coloritului, legăturii şi operaţiilor de finisare la care a fost supusă ţesătura. Pentru a determina faţa ţesăturii aceasta se îndoaie pe jumătate, astfel ca ambele suprafeţe să se vadă, să se poată compara şi examina. Se fac aprecieri asupra legăturii, culorii, finisajului şi aspectului general al ţesăturii. • La ţesăturile mixte cum sunt: bumbac cu in, bumbac cu celofibră, lână cu celofibră etc. faţa ţesăturii este totdeauna acea parte în care predomină materialul cel mai bun. • La ţesăturile scămoşate, partea scămoşată constituie faţa ţesăturii. • La ţesăturile realizate în mai multe culori sau cu desene de culoare, faţa ţesăturii este partea pe care desenul iese mai bine în evidenţă. • La ţesăturile pluşate, faţa este partea pluşată. • La ţesăturile imprimate faţa este partea imprimată.

1.2.2 Legătura ţesăturii Modul de legare (încrucişare) a firelor de urzeală cu cele de bătătură constituie legătura ţesăturii. Firele de urzeală sunt întotdeauna paralele cu marginea ţesăturii şi au fineţea, uniformitatea şi torsiunea mai mare decât a celor de bătătură. Reprezentarea modului de legare a firelor de urzeală cu cele de bătătură se face pe hârtia de compoziţie (fig. nr. 12). Firele de

Mărfuri nealimentare

urzeală sunt reprezentate de spaţiile dintre liniile verticale, iar firele de bătătură sunt reprezentate de spaţiile dintre liniile orizontale (fig. nr. 13).

Fig. nr. 12 Hârtia de compoziţie

Fig. nr. 13 Sistemul firelor de urzeală şi bătătură

Mod de lucru: Pentru determinarea legăturii ţesăturilor se foloseşte lupa textilă (fig. nr.14). Fig. nr. 14 Lupa textilă: 1. Lentila 2. Montura 3. Articulaţia 4. Rama 5. Deschizătura pătrată

Lupa textilă se aşează pe ţesătura de analizat astfel ca o latură să fie de-a lungul unui fir de bătătură şi cu ajutorul unui ac textil se urmăreşte evoluţia (modul de încrucişare) primului fir de urzeală cu firele de bătătură, începând din colţul de jos din stânga.

Mărfuri nealimentare

Firele de urzeală se numără din colţul de stânga de jos spre dreapta, iar firele de bătătură din acelaşi colţ, dar în sus. Evoluţia primului fir de urzeală se marchează pe hârtia de compoziţie (sau pe hârtie milimetrică) astfel: un pătrăţel plin (haşurat) ne arată că firul de urzeală trece peste firul de bătătură, iar un pătrăţel gol ne arată că firul de urzeală trece pe sub firul de bătătură. Se continuă apoi observarea evoluţiei firului doi de urzeală, apoi a firului trei ş.a.m.d. până când se observă o repetare a lor. Partea din desen care se repetă atât în direcţia urzelii cât şi a bătăturii se numeşte raport de legătură. Raportul de legătură se exprimă printr-o fracţie unde la numărător avem numărul de fire de urzeală, iar la numitor numărul firelor de bătătură. Există mai multe sisteme de legare a firelor, dar cele mai des folosite sunt: legăturile fundamentale, derivate şi combinate. a) Legături fundamentale Sunt acele legături în care fiecare fir de urzeală sau de bătătură se leagă o singură dată în limitele raportului, iar raportul de legătură este un raport egal. •

legătura pânză (fig. nr. 15) are aspectul unei table

de şah.

Fig. nr. 15 Legătura pânză

Mărfuri nealimentare

Această legătură este cea mai simplă şi cu raportul de legătură cel mai mic posibil, respectiv 2/2. Ea se mai numeşte tafta, la ţesăturile de mătase şi tip mătase, şi postav, la ţesăturile din lână. Legătura pânză conferă ţesăturilor o suprafaţă netedă şi uniformă, cu faţa şi dosul identice ca aspect şi rezistenţă mare datorită punctelor de legare numeroase. • legătura diagonal conferă ţesăturii un aspect caracteristic cu dungi oblice şi paralele, orientate spre stânga sau spre dreapta. După felul firelor care predomină pe faţa ţesăturii, diagonalul poate fi de bătătură, de urzeală şi egal (fig. nr. 16 a,b,c).

a

b

c

Fig. nr. 16 Legătura diagonal (a - de bătătură, b - de urzeală, c – egal)

Diagonalul mai poate fi înclinat la 45o (normal) sau la un unghi mai mic de 45o (culcat), precum şi diagonalul în zig-zag (fig. nr. 17). Fig. nr. 17 Legătura diagonal în zig - zag

Mărfuri nealimentare

Influenţa legăturii diagonal asupra ţesăturii constă în: aspect neted, rezistenţă mare la frecare şi tuşeu plăcut, moale. • legătura atlaz, numită şi satin, se caracterizează prin faptul că încrucişarea firelor are loc după o anumită regulă, punctele de legare fiind împrăştiate pe suprafaţa ţesăturii. La această legătură flotările de fir sunt foarte mari, firele unui sistem putând să sară peste 4-12 fire ale celuilalt sistem. Cel mai mic raport de legătură este de 5/5 (la care urcarea este de două fire, cu legare în dreapta). Legătura de atlaz poate fi de bătătură sau de urzeală (fig. nr. 18 a şi b).

a

b

Fig. nr. 18 Legătura atlaz (a – de bătătură; b - de urzeală)

Ţesăturile cu legătura atlaz se caracterizează prin suprafaţă netedă şi lucioasă, ceea ce măreşte rezistenţa la frecare, desime mare, iar faţa şi dosul sunt întotdeauna diferite. b) Legăturile derivate Sunt legături care derivă de la cele fundamentale. Cele mai utilizate sunt cele care derivă de la legătura pânză, şi anume panama (fig. nr. 19) şi rips (fig. nr. 20). În cazul legăturii panama, un grup de fire de urzeală leagă cu acelaşi grup de fire de bătătură, iar în cazul legăturii rips, un fir de urzeală leagă cu mai multe fire

Mărfuri nealimentare

de bătătură (şi invers, un fir de bătătură leagă cu mai multe fire de urzeală).

Fig. nr. 20 Legătura rips

Fig. nr. 19 Legătura panama

c) Legături combinate Se obţin prin combinarea între ele a două sau mai multor legături fundamentale şi derivate. Aceste legături produc ţesăturilor efecte noi prin dungi longitudinale şi transversale sau oblice, prin carouri sau alte figuri (fig. nr. 21 a şi b)

a

b

Fig. nr. 21 Legături combinate (a – diagonal de bătătură combinat cu diagonal de urzeală; b – panama combinată cu pânză)

Legăturile combinate pentru formarea carourilor trebuie să aibă contrast de evoluţie la toate laturile carourilor, aşa de exemplu în fig. nr. 22 este reprezentată o legătură combinată formată prin

Mărfuri nealimentare

împărţirea raportului în patru sectoare, şi anume în sectoarele 1 şi 3 avem o legătură atlas de urzeală, iar în sectoarele 2 şi 4 avem o legătură diagonal de bătătură.

Fig. nr. 22 Legătură combinată cu formare de carouri

1.2.3 Determinarea desimii Desimea unei ţesături reprezintă numărul de fire pe o lungime de 10 cm, atât în direcţia urzelii cât şi a bătăturii. Desimea ţesăturilor se determină prin mai multe metode: -prin numărarea firelor cu lupa textilă; -prin destrămarea fir cu fir, pe benzi cu lăţimea de 20 mm; -prin numărarea firelor din franjul unei epruvete cu lăţimea de 50 mm. Metoda se alege în funcţie de desimea ţesăturii conform tabelului de mai jos: Desime fir /10cm

Lungimea efectivă pentru numărare

Până la 100 Peste 100 până la 500

10 cm 5 cm

Peste 500

2 cm

Metoda de determinare a desimii Cu lupa textilă Prin numărarea firelor din franj Prin destrămare fir cu fir

Mărfuri nealimentare

a) Determinarea desimii cu lupa textilă Se aşează lupa textilă pe ţesătură la cel puţin 10 cm de margine în aşa fel ca una din marginile laturilor interioare ale lupei să se găsească lângă un fir de urzeală şi paralel cu acesta în cazul determinării desimii în bătătură. Se numără firele pe 1cm (care este lăţimea lupei textile) şi rezultatul se înmulţeşte cu 10. Ca rezultat final se ia media a 5 determinări pe direcţia urzelii şi 5 pe direcţia bătăturii. b) Determinarea desimii pin destrămarea fir cu fir Se decupează 5 epruvete cu lăţimea de 2 cm pe direcţia urzelii. La fiecare epruvetă se începe destrămarea numărându-se firele destrămate. În acelaşi mod se determină desimea pentru firele de bătătură. Ca rezultat final se ia media aritmetică a 5 determinări. c) Determinarea desimii prin numărarea firelor din franj Se decupează cinci epruvete cu lăţimea de 6 cm pe direcţia firelor de urzeală şi se scot din ambele laturi longitudinale un număr de fire până când lăţimea epruvetei ajunge la 5 cm. Se numără toate firele longitudinale din franj, şi se înmulţeşte cu 2 pentru a obţine desimea pe 10 cm. Se fac 5 determinări, iar rezultatul este media aritmetică a acestora. În acelaşi mod se determină şi desimea firelor de bătătură.

1.2.4 Determinarea lăţimii Lăţimea cu margini reprezintă distanţa măsurată perpendicular pe margini, iar lăţimea fără margini reprezintă lăţimea ţesăturii de fond, exclusiv marginile. Mod de lucru Pentru determinarea lăţimii, bucata de ţesătură de analizat se desface pe o masă netedă şi se măsoară cu metrul (perpendicular

Mărfuri nealimentare

pe marginile ţesăturii) în mai multe locuri, prima şi ultima măsurare făcându-se la 1,5 m de capetele bucăţi. Numărul total de măsurări este: - 3 măsurări la bucăţile de ţesătură cu lungimea de până 5 m; - 5 măsurări la bucăţile de ţesătură cu lungimea cuprinsă între 5 – 20 m; - 10 măsurări la bucăţile de ţesătură cu lungimea de peste 20 m. Ca rezultat se ia media aritmetică a tuturor măsurătorilor efectuate.

1.2.5 Determinarea masei Masa ţesăturilor poate fi exprimată pe metru pătrat şi pe metru liniar. Masa pe metru pătrat se determină pe epruvete climatizate (se ţin timp de 24h-48h la temperatura de 22º C şi la umiditatea de 65 %). Pentru aceasta se extrag 10 epruvete pătrate, cu laturile de 10 cm şi se cântăresc la o balanţă tehnică, făcându-se media lor, după care se aplică formula: Mm² = (M / L x l) x 10.000 (g/m²) M = masa medie a epruvetelor (g) L = lungimea epruvetelor (cm) l = lăţimea epruvetelor (cm) Calculul masei pe metru liniar se face după formula: Mm = Mm² x l (g/m) Mm² = masa pe m² l = lăţimea ţesăturii

Mărfuri nealimentare

1.3 Aprecierea calităţii confecţiilor Aprecierea calităţii confecţiilor se face prin două metode, astfel: a) Examinarea pe masă. Fiecare produs se aşează pe masă şi se analizează pe faţă, controlându-se dacă s-a executat conform modelului din punct de vedere al aspectului croielii şi simetriei următoarelor părţi componente: guler, revere, platcă, buzunare, cordon, nasturi, găici, tighele, ornament, butoniere, şliţuri, broderii, copci, catarame, fermoare, frecvenţa paşilor de tighel, paralelismul tighelelor (dacă este cazul). Urmează controlul părţilor interioare ale produsului, şi anume: montarea căptuşelii, bizeţelor, buzunarelor interioare, emblemelor, surfilarea cusăturilor interioare etc. b) Examinarea pe manechin. Produsele se îmbracă pe un manechin de mărime corespunzătoare, controlându-se pe faţă: poziţia mânecilor, reverelor, gulerului, buzunarelor, şliţurilor, găicilor, cordoanelor, butonierelor, nasturilor, fermoarelor, simetria subansamblelor, dimensiunile, potrivirea dungilor sau carourilor, sensul flauşului (la ţesăturile flauşate), calitatea prelucrării umidotermice; ulterior, se controlează căptuşeala din interior.

1.3.1 Aprecierea calităţii îmbrăcămintei exterioare Calitatea execuţiei diferitelor repere şi ansamble se controlează în funcţie de specificul fiecăruia şi a produsului respectiv, în majoritatea cazurilor pe manechine, observând dacă îndeplineşte condiţiile de calitate menţionate mai jos: a) Gulerul trebuie să aibă faţa croită pe firul drept al bătăturii, având în vedere corectitudinea aşezării, forma şi simetria colţurilor acestuia.

Mărfuri nealimentare

Gulerul montat pe produs trebuie să formeze o linie continuă armonioasă, în partea din faţă, împreună cu reverul, iar în partea liniei umărului şi spatelui să fie lipit de gât. Gulerul trebuie să fie simetric şi să formeze unghiuri egale la colţuri şi la îmbinarea cu reverul în linia de cazură. b) Încheierea cusăturilor de la umăr şi de sub braţ, trebuie executată cu respectarea următoarelor condiţii tehnice: -cusătura de la umăr să fie executată prin susţinerea părţii din spate uniform pe partea piepţilor, fără a forma cute sau încreţituri; -cusătura de sub braţ să fie executată corect, ambele părţi să fie susţinute egal, iar în partea de unire a piepţilor cu spatele, acesta să fie susţinut de la talie în sus, fără a forma încreţituri, cu respectarea semnelor de unire; -cusătura pe mijlocul spatelui trebuie să fie executată uniform, fără ca una din părţi să fie întinsă, iar în cazul ţesăturilor în carouri sau dungi, se va ţine seama de concordanţa şi simetria acestora. c) Piepţii se apreciază ţinând seama de egalitatea şi concordanţa marginilor canturilor piepţilor şi petrecerea acestora unul peste altul (conform mostrei), aşezarea corectă a reverelor, sensul, simetria desenelor la revere, linia canturilor, a refileţilor la buzunare şi a buzunarelor aplicate. De asemenea, se examinează frecvenţa şi executarea corectă a cusăturilor ornamentale, aşezarea corectă a acestora, calitatea prelucrării butonierelor şi corelarea mărimii acestora cu a nasturilor, asortarea culorii aţei la butoniere cu culoarea materialului exterior. d) Mânecile trebuie montate corespunzător fără devieri în faţă sau în spate. În partea de sus, capul mânecii trebuie să fie susţinut proporţional, uniform ca să formeze un cap rotund, fără încreţituri, iar perniţa şi rama de vatelină să fie montate prin

Mărfuri nealimentare

suprapunerea corectă a tighelului peste tighelul de montare a mânecii. Se examinează, de asemenea, simetria cusăturilor mânecilor cu desenul piepţilor (cu deosebire la ţesături în carouri), coaserea corectă a căptuşelilor în partea de sus, uniformitatea şi executarea corectă a terminaţiei. e) Buzunarele se apreciază în ce priveşte aşezarea corectă a fiecăruia şi dimensiunile lor. Locul de aşezare a buzunarelor este cel conform mostrei omologate, iar pentru mărimi se aplică proporţionalitatea impusă prin actele normative de calitate sau clauzele din contractele perfectate cu beneficiarii. De asemenea, se examinează prelucrarea corectă a clapelor, concordanţa mărimii acestora cu deschiderea buzunarelor, lăţimea lor, forma, desenul materialului clapelor să coincidă cu cel al piepţilor, calitatea prelucrării colţurilor şi căptuşeala clapelor. f) Pensele la piepţi şi spate trebuie să fie egale ca lungime şi la distanţe egale faţă de cant sau de mijlocul cusăturii spatelui ori faţă de alte repere, conform mostrei omologate, ţinând seama de respectarea frecvenţei paşilor de tighel. Canturile trebuie să fie simetrice prin suprapunere fără paspoal vizibil pe faţă, cu respectarea firului drept al ţesăturii. Terminaţia să fie uniformă şi simetrică de la mijlocul spatelui până la linia cantului în ambele părţi. Se măsoară, de asemenea, simetria aşezării găicii pe linia cusăturii de sub braţ până la cusătura mânecii, precum şi simetria aşezării găicilor de susţinere a cordoanelor, după dimensiunile stabilite în actele normative, cu respectarea fixării acestora conform mostrelor omologate. g) Căptuşeala se apreciază dacă corespunde cu materialul exterior al produsului ca măsură şi dacă este corespunzător prelucrată, prin asamblarea corectă a căptuşelii cu ţesătura de bază; nu trebuie să apară deformări sau îndoituri ale materialului exterior. În continuare se controlează calitatea cusăturii umerilor, a

Mărfuri nealimentare

căptuşelii mânecilor, fixarea cusăturilor laterale ale căptuşelii în materialul de bază, a şliţului spatelui, a buzunarelor de la piept.

1.3.2 Aprecierea calităţii îmbrăcămintei uşoare În general, aceste produse se examinează prin aşezarea pe masă atât pe faţă cât şi pe spate, urmărindu-se calitatea execuţiei, a cusăturilor, simetria reverelor, a penselor la diferite repere şi ansambluri în succesiunea indicată pentru îmbrăcămintea exterioară. a) Cămăşi bărbăteşti. Se examinează prin aşezarea lor pe masa de control, cu faţa în sus, urmărindu-se: prinderea gulerului, care trebuie să fie corectă în răscroiala gâtului, simetria şi forma colţurilor gulerului, simetria desenului ţesăturii la colţurile gulerului şi a fantei manşetelor, coincidenţa desenului piepţilor (stâng şi drept) pe linia butonierelor, corectitudinea prelucrării plătcii şi răscroiala mânecilor, uniformitatea şi desimea cusăturilor, rezistenţa butonierelor, corectitudinea fixării nasturilor şi concordanţa dintre mărimea acestora şi a butonierelor. Lungimea gulerelor (deci mărimea cămăşii) se măsoară pe şteiul gulerului între nasture şi mijlocul butonierei, iar lungimea mânecii se măsoară de la punctul cel mai înalt de fixare până la lungimea totală a mânecii. b) Fuste. Se determină lungimea totală, circumferinţa taliei şi a şoldurilor sau alte dimensiuni auxiliare, prevăzute în documentaţia tehnică de execuţie sau în contract, corelată cu mostra omologată. Se controlează dacă corespunde desenul materialului pe cusăturile de mijloc şi laterale la fusta cu croială dreaptă (în cazul ţesăturilor în carouri), calitatea prelucrării cordonului, uniformitatea cusăturilor şi a terminaţiei produsului, gradul de finisare prin călcare.

Mărfuri nealimentare

c) Pantaloni. Se controlează prin măsurarea următoarelor dimensiuni: lungimea, lăţimea în talie, lăţimea peste şold, lăţimea părţii de jos a manşetei, lăţimea manşetei, lăţimea şliţului, conformitatea acestor dimensiuni cu mostra omologată sau cu tabelul de dimensiuni. În continuare, se urmăreşte calitatea unor prelucrări printre care: uniformitatea şi calitatea tighelelor, uniformitatea marginilor, corectitudinea prelucrării şliţului de butoniere şi de nasturi, calitatea butonierelor, surfilarea cusăturilor, căptuşeala feţelor de pantalon, montarea corectă a furniturilor, iar în cazul ţesăturilor în carouri, se controlează potrivirea acestora la şliţ, cusătura de spate şi cusăturile laterale.

1.3.3 Examinarea prelucrării umido-termice Pentru fiecare produs, sunt stabilite condiţiile de finisare specifice (temperatura, presiunea, timpul de expunere, ciclul de mânuiri – aburire, presare, răcire etc.), în funcţie de materia primă: bumbac, lână, vâscoză, fibre poliesterice, alte fibre. La examinare se observă dacă operaţia de călcare a fost bine executată, astfel încât produsul să nu prezinte şifonări, iar părţile mai groase (guler, buzunare, canturi) să fie bine presate. În continuare se mai observă dacă produsul prezintă luciu după călcare, dezlipiri parţiale ale stofei de pe pânza de întăritură sau granule topite de la termocolare, pătrunse pe faţa stofei sau dacă sunt imprimate cusăturile. Observaţie: La apreciera calităţii unei confecţii se ţine seama în primul rând de defectele pe care le poate prezenta aceasta, defecte ce pot fi identificate foarte uşor pe cale organoleptică, şi anume: a) defecte de execuţie • gulere: montarea asimetrică, lungimea şi lăţimea colţurilor neegale, pelerina gulerului nu acoperă cusătura de montare pe linia spatelui, nerespectarea paralelismului sau simetriei desenului la ţesăturile în dungi sau carouri;

Mărfuri nealimentare

• mânecile: răscroieli şi montări diferite ale celor două mâneci lungimi sau lăţimi diferite la mânecile aceluiaşi produs, biezarea căptuşelii şi deformarea feţei de mânecă; • piepţii: prezintă nesimetrii prin suprapunerea acestora pe lungime şi lăţime, precum şi la răscroiala gâtului şi a mânecilor; cusăturile de la umeri au lungimi diferite şi prezintă încreţituri sau cute, pensele sau cutele nu au aceeaşi dispunere faţă de mijlocul feţei ca lungime şi unghi de înclinare, căptuşeala este mai îngustă sau mai scurtă decât materialul de bază; • buzunarele: aşezarea asimetrică faţă de marginea cantului sau de la cusătura umărului, lăţimea clapelor este diferită între cele două buzunare ale aceluiaşi produs, neconcordanţa desenului la materialul clapei sau al buzunarului aplicat cu desenul materialului de bază, tighele întrerupte; • butonierele: nu sunt stabilite simetric, cu distanţe egale faţă de cant; nu au aceeaşi mărime, prezintă tăietură mai mică decât diametrul nasturelui, desime insuficientă sau paşi săriţi la festonare; întăritura se vede la tăietura butonierelor. b) defecte de finisare şi de aspect exterior: aţe necurăţate, călcat necorespunzător (şifonări, luciu după călcat), nasturi cusuţi asimetric faţă de butoniere, reperele produsului au diferite nuanţe, locuri vizibile de îngroşare a firelor de urzeală sau de bătătură, rărituri la ţesătură datorită lipsei firelor de bătătură, desenul de la ţesut sau de la imprimare deteriorat pe anumite porţiuni ori cu tonuri diferite de colorant, lipsa flauşului pe diferite porţiuni, pătrunderea adezivului pe suprafaţa reperelor termocolate, pete de ulei, de rugină sau de cerneală de la ştampila de marcare etc.

1.3.4 Examinarea marcării Confecţiile trebuie marcate prin etichetare. Etichetele sunt din carton sau material textil. Se examinează dacă eticheta de însoţire a confecţiei are înscrise toate elementele necesare identificării produsului:

Mărfuri nealimentare

-denumirea produsului; -marca de fabrică a producătorului sau denumirea acestuia; -denumirea importatorului, în cazul confecţiilor din import; -mărimea confecţiei; -model, culoare, desen – după caz; -compoziţia fibroasă a ţesăturii pentru faţă şi pentru căptuşeli; -tratamente speciale de finisare aplicate ţesăturilor din care este confecţionat produsul – după caz. Se mai observă dacă compoziţia fibroasă este marcată distinct în procente (%), în ordine descrescătoare, când sunt mai multe fibre componente, precum şi dacă mărimea confecţiei este înscrisă în conformitate cu standardele române de dimensiuni, inclusiv pentru cele din import (vezi tabelul privind corespondenţa mărimilor la produsele româneşti cu cele practicate în alte ţări). TABELE de comparaţie a mărimilor la unele produse textile România Franţa Marea Britanie S.U.A. Japonia

România Franţa Marea Britanie S.U.A. Japonia

FEMEI: rochii, taioare, pulovere 38 40 42 44 46 38 40 42 44 46 10 12 14 16 18 10 12 14 16 18 9 9 11 13 15 S M L XL FEMEI: dresuri, ciorapi I II III 0 1 2 3 8 8 1/2 9 91/2 8 8 1/2 9 91/2 21 22 23 24

IV 4 10 10 25

48 48 20 20 -

50 50 22 22 XXL

V 5 101/2 101/2 26

52 52 24 24 -

VI 11 11

Mărfuri nealimentare

România Franţa Marea Britanie S.U.A. Japonia

37 37 141/2 141/2 S

România Franţa Marea Britanie S.U.A. Japonia

42 2 S S S

BĂRBAŢI: cămăşi 38 39 40 41 42 43 38 39 40 41 42 43 15 151/2 16 161/2 17 15 151/2 16 161/2 17 M L XL

BĂRBAŢI: pulovere 44 46 48 50 3 4 M L M L M L

52 5 XL XL XL

44 -

45 -

XXL

54 6 XXL XXL XXL

Totodată, se apreciază concordanţa între mărimea confecţiei înscrisă pe eticheta din carton cu cea de pe eticheta textilă fixată în interiorul fiecărei confecţii (la confecţiile formate din mai multe piese se va observă dacă mărimea între acestea corespunde). De asemenea, se controlează existenţa semnelor grafice standardizate internaţional (imprimate pe o etichetă fixată pe produs) cu privire la întreţinerea confecţiei. Tratamentele de întreţinere la care sunt supuse produsele textile au următoarele simboluri grafice (SR EN 23759/1996): • Spălare Vasul simbolizează tratamentul de spălare şi temperatura maximă de spălare, iar linia de sub vas se referă la stricteţea maximă a procedeului de spălare:

Mărfuri nealimentare

95o

™ spălare cu apa fierbinte la circa 95ºC, acţiune mecanică normală

60o

™ spălare la temperatură maximă de 60ºC, acţiune mecanică normală

60o

™ spălare la temperatură maximă de 60ºC, acţiune mecanică redusă

40o

™ spălare la temperatură de circa 40ºC, acţiune mecanică normală

40o

™ spălare la temperatură de circa 40ºC, acţiune mecanică redus㠙 spălare manuală, la temperatura de maxim 40º C ™ interdicţia de a spăla în apă

• Clorurarea Albirea cu clor se simbolizează printr-un triunghi astfel:

™ Clorurare permisă

™ Clorurare interzisă

Mărfuri nealimentare

Clorurarea se aplică numai produselor pătate cu cafea, ceai, vin, fructe, suc de fructe, transpiraţie sau alte pete cu excepţia grăsimilor. • Călcarea Fierul de călcat simbolizează călcarea, iar punctele plasate în interiorul simbolului indică nivelul de temperatură maximă, astfel:

… .. .

™ călcarea la o temperatură de maxim 200oC

™ călcarea la o temperatură de maxim 150oC ™ călcarea la o temperatură de maxim 110o C

™ călcarea interzisă

• Curăţirea chimică Curăţirea chimică în mediu uscat este simbolizată cu un cerc, iar litera din interior indică tratamentul de curăţire:

A

™ curăţire chimică cu toţi solvenţii uzuali

Mărfuri nealimentare

F

™ curăţire chimică cu toţi solvenţii fluoruraţi, white spirit prin procedee normale (exclusiv solvenţi petrolieri)

F

™ curăţire chimică cu toţi solvenţii fluoruraţi, white spirit cu limitare severă de adaos de apă şi acţiune mecanică mai redusă

P

™ curăţire chimică cu percloretilenă cu limitare severă a adaosului de apă şi acţiune mecanică mai redusă

P

™ curăţire chimică cu percloretilenă, prin procedee normale (exclusiv tricloretilenă)

™ curăţirea chimică este interzisă

Mărfuri nealimentare

•

Uscarea în maşina de spălat cu tambur

··

™ uscare în program normal, fără restricţii în ce priveşte temperatura

·

™ uscare în program moderat, temperatura maxim 60ºC

™ interzisă uscarea în maşina cu tambur

1.4 Lucrări practice 1.Să se identifice fibrele textile pe cale organoleptică din cele 5 probe supuse analizei, completând tabelul de mai jos: Proprietăţi Aspect exerior şi tuşeu Culoare Luciu Aprecierea naturii fibrelor

Fibra 1

Fibra 2

Fibra 3

Fibra 4

Fibra 5

2. Verificaţi rezultatele obţinute mai sus, folosind ca metodă de identificare comportarea fibrelor la ardere, completând tabelul de mai jos:

Mărfuri nealimentare Fibre

În flacără

La scoaterea din flacără

Reziduu după ardere

Aprecierea naturii fibrelor

Fibra 1 Fibra 2 Fibra 3 Fibra 4 Fibra 5

3. Continuaţi verificarea rezultatelor folosind metoda microscopică de identificare a fibrelor textile, completând tabelul de mai jos: Fibre

Aspectul microscopic în secţiune longitudinală

Aprecierea naturii fibrelor

Fibra 1 Fibra 2 Fibra 3 Fibra 4 Fibra 5

4. Să se reprezinte grafic următoarele legături ale ţesăturilor, ţinându-se seama de raportul de legătură: a) Legătura diagonal de urzeală cu raportul 3/3 b) Legătura diagonal de bătătură cu raportul 5/5 c) Legătura atlaz de bătătură cu raportul 7/7 d) Legătura panama cu raportul 6/6 e) Legătura rips cu raportul 2/4 5. Să se stabilească legătura ţesăturii folosindu-se lupa textilă completând tabelul de mai jos:

Mărfuri nealimentare Ţesătura

Raportul de legătură

Identificarea legăturii ţesăturii (desen)

Ţesătura 1 Ţesătura 2 Ţesătura 3

6. Determinaţi pentru ţesăturile prezentate, ca probe de analiză, următoarele caracteristici, completând tabelul de mai jos: Nr. crt. 1

Caracteristici

Mod de lucru

Rezultate

Compoziţia fibroasă

Se foloseşte metoda microscopică

Fibre identificate .............................. .............................. Lăţimea = …..cm

2

Lăţimea (cm)

Se foloseşte metrul făcânduse trei măsurări în locuri diferite

3

Masa pe metru pătrat (g/m2)

Se foloseşte metrul şi balanţa tehnică L = …………….cm l = ……………cm m =……………g Mm2 = m / L x l x 10 000

4

Masa pe metru liniar (g/m)

Se foloseşte relaţia: Mm = Mm2 x l

Mm =................g/m

5

Desimea/10 cm

a) Folosind lupa textilă

D1=………./10cm

b) Folosind numărarea firelor în franj

D2 = ………/10cm

Mm2 =...............g/m2

7. Să se aprecieze calitatea unei cămăşi bărbăteşti, completând o fişă de apreciere a calităţii conform tabelului de mai jos:

Mărfuri nealimentare

Fişă de apreciere a calităţii Produs................... Nr. crt. 1

Examinări Ambalare şi marcare

Ambalaj Eticheta de prezentare Eticheta de întreţinere

2

Condiţii referitoare la confecţionare

Prinderea gulerului Simetria colţurilor Coincidenţa desenului piepţilor Corectitudinea prelucrării plătcii şi răscroiala mânecilor Cusăturile Corectitudinea fixării nasturilor şi concordanţa lor cu butonierele

3

Lungimea gulerului şi lungimea mânecilor

4

Concluzii

Constatări