Oaza Elimului Nr 7

Anul I Nr.7 5 iunie 2006 „Caci bunătate voiesc, nu jertfe, şi cunoştinţă de Dumnezeu mai mult decât arderi de tot!” Osea 6:6 Rezumatul studiului biblic din 29.05.2006 susţinut de fratele Simi Paşcalău Iată câteva lucruri indispensabile vieţii în ascultarea de voia lui Dumnezeu: 1. milostenie,dărnicie 2. rugăciune 3. iertarea greşelilor 4. detaşarea de iubirea de bani 5. postul. Rugăciunea este cea care ne propulsează spre frontiera vieţii spirituale, ea ne conduce la o comuniune continuă cu Tatăl. Iubindu-L pe Dumnezeu vom iubi şi pe cei creaţi după chipul Său. Slujirea nu este o listă de lucruri pe care le facem, nu este un cod de legi ci un mod de viată. Toate lucrurile pe care le avem le-am primit de la Domnul şi trebuie să dăruim acelora care au nevoie de sprijinul nostru. Un alt lucru necesar pentru a ne putea bucura de ascultarea rugăciunilor este iertarea celor ce neau gresit. Uneori e greu însă este necesar. Învăţătura lui Isus despre post este plasată în contextul învăţăturii despre dărnicie şi rugăciune, ca şi cum s-ar presupune de la sine că dărnicia, rugăciunea şi postul fac parte din devoţiunea crestină. Mai mult decât orice, postul scoate la iveală lucrurile care ne domină, fapt ce constituie un mare câştig pentru ucenicul adevărat, care doreşte să fie transformat după chipul lui Isus Hristos. Cel mai adesea, noi acoperim ceea ce se află înlăuntrul nostru cu hrană şi cu alte lucruri râvnite, dar postul face ca aceste lucruri să transpară. Vindecarea este posibilă prin puterea lui Hristos.

Fii larg la inimă şi darnic, Fă binele cu pas tăcut. Că n-ai făcut vei plânge-odată Dar n-ai să plângi c-ai prea făcut. Ascultă sfatul şi-ndrumarea, Îndreaptă-te când eşti mustrat. Că nu asculţi, vei plânge-odată, Dar n-ai să plângi c-ai ascultat. Mergi fericit în orice vreme Oriunde te-ar mâna Isus. Că nu te-ai dus vei plânge-odată Dar n-ai să plângi că prea te-ai dus. Fii răbdător până la moarte, Oricât de-adânc ai fi brazdat.

Că n-ai răbdat vei plânge-odată, Dar n-ai să plângi c-ai prea răbdat. Iubeşte cald, întotdeauna, Chiar şi pe cel ce te-a zdrobit. Că n-ai iubit vei plânge-odată, Dar n-ai să plângi c-ai prea iubit. Si iartă plin de bunătate Tot răul pe nedrept purtat. Că n-ai iertat vei plânge-odată Dar n-ai sa plângi c-ai prea iertat. Din ce-ai vazut, să ai credinţă Spre tot ce încă n-ai văzut. Că n-ai crezut vei plânge-odată Dar n-ai să plângi c-ai prea crezut.

__________________________________________________________________________________________________________

Oaza Elimului este o broşură distribuită gratuit tuturor persoanelor care participă la Seara Tinerilor în cadrul Bisericii Penticostale Elim. Redacţia este deschisă pentru a publica orice material cu caracter creştin primite personal de către membrii redacţiei sau la adresa de e-mail: [email protected]. Vă mulţumim pentru colaborare!

Evaluează-ţi progresul sau regresul spiritual Imediat după cruce există o culme ce indică victoria, urmată de o vale ce arată înfrângerea, adică o întoarcere la viaţa eului sau o umblare „după îndemnurile cărnii”. Unii pot fi destul de bine echilibraţi şi să nu perceapă decăt că viaţa şi mărturia lor şi-au pierdut din putere. Alţii pot fi prinşi din nou în mrejele unui păcat chinuitor. De obicei, înfrângerea nu va avea magnitudinea dinaintea experienţei biruinţei dar unii regresează ajungând la tipare emotionale de gândire şi de comportament similare celor pe care le-au avut în viaţa lor carnala anterioară. Este foarte important să luam în considerare faptul că eul nu poate deveni niciodată mai bun - nici chiar după ce crucea a devenit o realitate în viata credinciosului.Există aşadar o nevoie absolută de a umbla în Duhul, lepădându-ne de noi înşine şi luându-ne crucea zinic (Luca 9:23). Credinciosul poate fi atât de copleşit de bucuria victoriei pe care o are pentru prima dată în viaţa lui de creştin, încât poate uita de pericolele ameninţătoare ale lumii, ale cărnii şi ale Diavolului. Ca urmare, el se prăbuşeşte cu zgomot şi iarăşi se confruntă trist ce ceea ce acceptase întotdeauna ca realitate. Primul lucru ar putea fi ceva foarte simplu cum este mândria. Dacă definim mândria ca independenţă sau nerămânere în Hristos clipă de clipă, aceasta ar putea fi pentru fiecare dintre noi primul pas în procesul care ne duce spre cădere. Ca un exemplu tipic vom considera: I este ceva simplu, de exemplu gândurile negative. Odată ce ai ajuns aici, II ar putea fi îngrijorare.După ce te-ai îngrijorat o vreme ar putea surveni III frustrarea şi decizia de a lua situaţia în propriile tale mâini. De vreme ce în trecut te-ai „descurcat” destul de bine, ai putea ajunge în această situaţie în foarte scurt timp, înainte de a-ţi da seama că în fiinţa ta predomină iar tipul de viată carnală. Evident, există nenumărate tipare specifice de reafirmare a cărnii, caracteristicile fiecarei persoane. Esenţial este că înţelegerea propriei tale succesiuni unice de paşi constituie un „altimetru spiritual”ce te ajută să poţi evalua progresul sau regresul în călătoria ta spirituală. Chiar dacă te-ai avântat pe culmile victoriei şi câştigi înălţime spirituală, există o multime de pericole. Când eşti în plină victorie, te afli pe o muchie ascutită şi ai fost promovat în prima linie a frontului. La începutul călătoriei, când învăţam să trăim în Duhul (Galateni 5:16) este ceva obişnuit ca un credincios să sufere o înfrângere înainte de a fi conştient că pierde din înălţimea spirituală. E ceva ce ţine de natura umană ca un credincios să revină şi să facă lucrurile aşa cum le-a facut întotdeauna până atunci, mai ales dacă a fost matur înainte de a gusta biruinţa prima data. Nu sunt puţini cei care au crezut că este imposibil să fie înfrânţi din nou. Fie că eşti la prima ta cădere, la a cinsprezecea sau la a cincizecea, te îndemn să mergi înapoi pe urmele paşilor pe care i-ai făcut şi să determini care a fost primul eveniment care a precipitat alunecarea ta în jos. Doar puterea Duhului Sfânt este cea care ne va aduce Victoria şi doar prin puterea Duhului Sfant vom redobândi şi vom mentine o umblare biruitoare: “Zic, dar, umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti..” (Galateni 5:16) Maria Bureţea Colectivul de redacţie

Redactori: Maria Bureţea, Daniel Humă Coordonator: Marcel Codreanu