Oaza Elimului Nr 21

Anul I Nr. 21 23.X.2006 „Să nu vă potriviţi chipului veacului acesta, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” Romani 12:2

DRAGOSTEA ▬ 1 Corinteni 13 ▬

Apostolul Pavel le-a declarat corintenilor că dragostea se vede în acţiune, iar exemplul Domnului Isus Hristos este cel mai concludent. Pavel, însă nu minimalizează darurile, nici nu spune că dragostea este mai bună decât darurile. Este important de observat că, fără dragoste, chiar şi cele mai mari daruri nu mai au eficacitatea, valoarea şi răsplata pe care ar trebui să o aibă. Pentru a ilustra acest lucru, apostolul Pavel prezintă dar şapte exemple de slujire spirituală (1 Corinteni 13:1-3). Vorbirea în limbi era atât de preţuită de ei; fără dragoste vorbirea în limbi nu are un efect mai mare ca sunetul unei „arame sunătoare sau al unui chimval zângănitor”, nu contribuie cu nimic la închinarea autentică. Proorocia este un dar autentic. Înţelegerea printr-o iluminare supranaturală a tuturor tainelor care n-au fost descoperite în vremea Vechiului Testament, ci sunt descoperite acum, primirea feluritelor cunoştinţe supranaturale şi posesia darului credinţei care mută munţii – toate acestea sunt daruri autentice ale Duhului Sfânt. Dar, fără dragoste, persoana care lucrează cu astfel de daruri nu este nimic, nu are valoare nici pentru Domnul, nici pentru adunarea locală a credincioşilor, chiar dacă oamenii aclamă darurile. Cunoştinţa corintenilor îi făcea mândri şi uneori, provoca pieirea fratelui mai slab „pentru care a murit Hristos” (1 Corinteni 8:11). Alţii ar putea crede că merită răsplată datorită faptului că dau totul săracilor sau îşi dau trupul să fie ars. Dacă facem aceste lucruri fără dragoste nu vom câştiga nimic (deşi mulţi vor fi binecuvântaţi, ajutaţi şi îndemnaţi); adică, nu vom avea nicio răsplată pentru că lucrările noastre vor fi considerate lemn, fân sau paie, care vor fi arse (1 Corinteni 3:12). Apostolul Pavel identifică douăsprezece caracteristici care descriu dragostea de care este nevoie în căutarea şi manifestarea darurilor duhovniceşti: ▪ Dragostea este răbdătoare cu oamenii care ne provoacă sau ne rănesc. Ea nu lasă să apară resentimente, chiar dacă răul făcut nu este corectat. Ea merge încă o milă, întoarce celălalt obraz, rabdă insulta, îi suferă pe cei care nu sunt de aceeaşi părere, pe cei ce batjocoresc sau sunt dispreţuitori (Matei 5:39-41). Ea reflectă răbdarea lui Dumnezeu faţă de cei păcătoşi. Ea nu poate să-şi iese din fire în relaţiile sale cu cei pentru care a murit Hristos. ▪ Dragostea nu se opreşte doar la răbdarea care îi suportă pe cei care depăşesc limitele şi fac abuzuri. Este de o bunătate activă, răspunde cu bine răului (Luca 6:27), se pune în slujba altora sprijinindu-i şi încurajându-i. ▪ Dragostea nu pizmuieşte, nu este niciodată geloasă, nu manifestă rea-voinţă, răutate sau ranchiună. Inima ei este prea mare pentru a se angaja în lucruri de nimic, rivalităţi, invidii sau concurenţă. Ea vede ce este bun în ceilalţi şi doreşte să promoveze binele adunării credincioşilor. Oaza Elimului este o broşură distribuită gratuit tuturor persoanelor care participă la Seara Tinerilor în cadrul Bisericii Penticostale Elim. Redacţia este deschisă pentru a publica orice material cu caracter creştin primite personal de către membrii redacţiei sau la adresa de e-mail: [email protected]. Vă mulţumim pentru colaborare!

▪ Dragostea nu se laudă, nu se făleşte, ci este cu adevărat umilă. Ea nu se dă niciodată în spectacol, nu face paradă de virtuţile ei, nu se mândreşte că e folosită de Duhul Sfânt, nu atrage atenţia asupra sa. După ce dragostea îşi îndeplineşte lucrarea bunătăţii, se retrage în umbră, ca astfel Hristos să poată primi toată slava ce I se cuvine. ▪ Dragostea nu este trufaşă, nu se umflă de mândrie, nici nu este plină de sine. Nu umblă să i se acorde cinste şi nici nu face un spectacol din smerenia ei ci, în interior, are o cunoaştere realistă a valorii de sine. Nu „stăpâneşte” peste cei defavorizaţi şi nu îi tratează ca fiind inferiori. Nu este este arogantă sau posesivă. Nu îşi cere niciodată drepturile, nu pretinde recunoştinţă pentru serviciile făcute cu credincioşie. De asemenea, dragostea este întotdeauna gata să primească mustrarea. ▪ Dragostea nu este niciodată vulgară, nu are niciodată o comportare condamnabilă sau ruşinoasă. Dragostea lui Isus este întotdeauna plină de consideraţie, politicoasă şi tandră; niciodată nu este aspră. Dragostea nu pune niciodată pe nimeni în vreo situaţie jenantă, nu face rău altora şi nu umileşte pe ceilalţi, ci este întotdeauna curtenitoare. Ea caută în mod permanent bunăstarea întregului trup al lui Hristos. ▪ Dragostea nu-şi caută folosul său, nu este niciodată egoistă, dornică să agonisească sau lacomă. Dragostea divină, trebuie să ne facă să fim preocupaţi mai mult pentru a oferi decât pentru a primi. Ea caută binele celorlalţi; nu are pretenţia să se facă ceea ce doreşte ea, ci acceptă conducerea dată de Dumnezeu. ▪ Dragostea nu se mânie, nu devine irascibilă, indiferent în ce împrejurări se află. Orice iritare care apare vine dintr-o altă sursă. Dragostea rămâne victorioasă chiar şi atunci când totul pare că merge pe dos. ▪ Dragostea nu ţine evidenţa greşelilor. Ea nu contabilizează răul care i s-a făcut, ci îl trece cu vederea. Este iertătoare şi nu ţine niciodată ranchiună. Nu le aminteşte celorlalţi cuvintele sau injuriile care au rănit-o cândva, iar în ce priveşte iertarea nu cunoaşte limite. Dragostea îl primeşte în inima ei pe cel care i-a greşit, uitând trecutul. ▪ Dragostea nu se bucură de rău, nici de căderea sau nenorocirea altora. Dragostea nu spune niciodată: „Ţi-am spus eu că aşa o să se întâmple” sau „Aşa îţi trebuie”. Nu scoate la iveală păcatele din trecut şi nici nu doreşte să dea în vileag sau să bârfească despre greşelile celorlalţi. Dragostea doreşte să vadă că păcatele sunt iertate şi se bucură atunci când adevărul Evangheliei triumfă. ▪ Dragostea ocroteşte, nădăjduieşte, se încrede şi perseverează întodeauna. Ea nu renunţă niciodată, ci este tenace. Este supusă, statornică, demnă de încredere şi sprijină întodeauna. Ea stăruie în credinţă cu o nădejde de neclintit. Observă unde e nevoie de ajutor şi ia asupra ei povara respectivă, fără să i se ceară şi este disponibilă oricând să dea o încurajare sinceră celorlalţi. Dacă aceste lucruri ni se par greu de atins să ne amintim că putem privi spre Dumnezeu pentru a-I cere să toarne în inimile noastre dragostea Sa prin Duhul Sfânt (Romani 5:5). S-ar putea să fie nevoie să ne pocăim de lipsa noastră de dragoste. Numai atunci iubirea Lui ne va duce spre ţintă. Maria Bureţea

Meditaţii despre... DRAGOSTE Dragostea este o viaţă investită în altă viaţă. Performanţa pe care o reuşeşte Dumnezeu în iubirea Lui este că ne iubeşte pe fiecare de parcă am exista numai noi în toată lumea. Adevărata iubire începe de acolo de unde tu nu mai aştepţi nimic în schimb! Păzeşte-ţi inima de ură, mintea de îngrijorări, trăieşte simplu, aşteaptă puţin de la viaţă, dăruieşte mult, cântă des, roagă-te întotdeauna, gândeşte-te la alţii, la nevoile lor, umple-ţi inima cu dragoste şi răspândeşte lumină în jurul tău. Colectivul de redacţie

Redactori: Maria Bureţea, Daniela Bodea, Ileana Rusu, Sergiu Brat, Daniel Humă Coordonator: Marcel Codreanu