Oaza Elimului Nr 56

Anul II Nr. 56 27.08.2007 „Bunătatea şi credincioşia se întâlnesc, dreptatea şi pacea se sărută.” Psalmii 85:10

Nu există bunătate fără celelalte toate, Coşul dragostei cu daruri are şi-ale păcii haruri.

Nu există bunătate când nu-s celelalte toate, Bunătatea-i un răspuns niciodată îndeajuns.

Nu poţi fi om bun creştine fără facerea de bine. Bunătate? Cum să fie când n-are credincioşie?

Fiul ne-a dat Dragostea, Tatăl - Bunătatea Sa, Celelalte pe pământ le rodim prin Duhul Sfânt.

Fără bucuria sfântă bunătatea nu încântă, Cel ce bunătate are ştie-ndelunga răbdare,

Doamne Sfinte astăzi vin, Să rodesc şi eu puţin, Printre roadele ce pun, Vreau să fiu cât pot de bun.

Bunătatea - toţi să-nveţe este plină de blândeţe, Ai o bunătate mare când ţii pofta-n înfrânare.

Lângă roadele ce pui, Hai să fim mereu mai buni. Nu există bunătate fără celelalte toate. Cornel Stelian Popa

*************************************************** Bunătatea şi dreptatea lui Dumnezeu Cum pot sta laolaltă aceste două noţiuni? Ştim că Dumnezeu este bun cu noi, însă urăşte păcatul. De aceea El trebuie să pedepsească păcatul. Unde s-a întâlnit dreptatea cu credincioşia lui Dumnezeu? La vremea când scria acest psalm fiul lui Core, ştia oare că va fi peste veacuri o proorocie împlinită? Atunci când Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ să împlinească voia Tatălui şi a ales să întindă mâinile ca să-I fie bătute în cuie, când putea să-i nimicească pe toţi cu o vorbă, a făcut posibilă întâlnirea dreptăţii lui Dumnezeu cu bunătatea Lui. A făcut posibil ca cei care cred în El să poată fi primiţi acasă, la Dumnezeu. A făcut posibil ca dreptatea lui Dumnezeu să fie satisfăcută, ca cei care cred în Fiul Său şi Îl primesc în viaţa lor ca Mântuitor şi Domn să poată primi neprihănirea Lui.aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa „Pentru ce Mă numeşti bun?” spune Isus tânărului bogat. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.”aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa Ce-ar fi dreptatea fără bunătate? Şi bunătatea fără dreptate? Slavă Domnului că El este şi bun, pe cât este de drept! Isaia Îl numeşte pe Isus Domn al Păcii (Isaia 9 : 6). Iar Zaharia ne spune că El va vesti neamurilor pacea (Zaharia 9 :10). Căci în Hristos, Dumnezeu a făcut pace cu cel care s-a răzvrătit în grădina Edenului – omul – cel care a pus la îndoială dreptatea şi credincioşia lui Dumnezeu. Acum, prin Fiul, este posibil ca dreptatea şi pacea să se sărute, cum spune psalmistul. Atunci când Fiul a întins mâinile pe cruce, a vrut să spună: „Vino, pentru tine mor, ca să te poţi împăca cu Dumnezeu.”

„Există o dorinţă după Dumnezeu, şi ea poate fi trezită. Te invit să te îndepărtezi de efectele obtuze ale bucatelor, de la pericolele idolatriei şi, prin post, să rosteşti: aaa«Aşa de mult Te doresc, Doamne!»aaaa Plăcerile ne dictează direcţia în viaţă; ele pot fi dorinţele după care tânjeşte stomacul nostru, dorinţa arzătoare după posesiuni sau putere, sau dorul sufletului după Dumnezeu. Pentru un creştin, foamea de orice altceva în afară de Dumnezeu poate fi cel mai mare duşman. aaaFoamea de Dumnezeu e singurul lucru care aduce victorie. Doreşti să ai această foame? Dacă nu doreşti atât de puternic arătarea slavei lui Dumnezeu, nu e pentru că ai băut îndeajuns şi nu mai eşti însetat. E pentru că ai cules firmiturile de la masa lumii. Sufletul ţi-e încărcat cu lucruri mărunte, şi nu mai există loc pentru ceva mai mare. Dacă suntem sătui de ceea ce lumea ne oferă, poate că postul ar exprima, sau ar creşte apetitul sufletului nostru pentru Dumnezeu. aaaLipsa postului este un indiciu al faptului că ne simţim confortabil în starea actuală. Nimeni nu posteşte ca să exprime mulţumirea pe care o simte. Oamenii postesc doar atunci când sunt nemulţumiţi. „Se pot jeli nuntaşii câtă vreme este mirele cu ei? Vor veni zile, când mirele va fi luat de la ei, şi atunci vor posti”. Absenţa postului arată cât de mulţumiţi suntem de absenţa lui Hristos. aaaSă tânjim şi să Îl aşteptăm cu mai multă intensitate decât Simeon şi Ana! Să avem noi mai puţină dedicare decât aceşti sfinţi predecesori, creştinilor? Noi I-am văzut gloria. Gloria, ca singurul Fiu al lui Dumnezeu şi totuşi să fim mai puţin flămânzi după venirea Sa? Nu cumva suntem atât de legaţi de confortul acestei lumi încât gândul de a posti pentru sfârşitul ei pare de neconceput?” aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaFragmente din cartea aaFlămând după Dumnezeu, de John Piper

____________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Oaza Elim este o broşură distribuită gratuit tuturor persoanelor care participă la Seara Tinerilor în cadrul Bisericii Penticostale Elim. Redacţia este deschisă pentru a publica orice material cu caracter creştin primite personal de către membrii redacţiei sau la adresa de e-mail: [email protected]. Vă mulţumim pentru colaborare!

Bunătatea şi arta de a fi bun În acest articol aş dori să dezvolt o temă care, din punctul meu de vedere, este foarte importantă. A fi un om bun este ceea ce ne dorim fiecare, însă nu este un lucru uşor de realizat. Spun aceasta pentru că, după cum ştim cu toţii, trăim într-o societate în care forţele răului se luptă perpetuu împotriva binelui. Dacă ar fi să ilustrăm ceea ce caracterizează această trăsătură, ar trebui să realizăm o listă destul de lungă cu adjectivele aferente. Cea mai mare poruncă pe care o găsim în Biblie este să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima şi cugetul nostru. Apoi, la fel de important este să ne iubim aproapele ca pe noi înşine. De aici se poate începe o întreagă pledoarie pe acest subiect ca în final să concluzionăm că esenţa unei vieţi după voia lui Dumnezeu stă în împlinirea acestor două mari porunci. Îndrăznesc să spun acest lucru pentru că găsim în Biblie dovada că fără dragoste nu suntem nimic, indiferent de misiunea pe care am putea să o îndeplinim. Dacă analizăm cu mare atenţie prima poruncă din Biblie pe care am amintit-o, ne dăm seama că nu putem să o îndeplinim dacă nu facem voia lui Dumnezeu în toate „compartimentele” vieţii noastre, dacă îmi permiteţi să spun aşa. Nu putem să-L iubim pe Dumnezeu şi pe aproapele nostru să-l urâm. Relaţiile cu semenii noştrii şi relaţia cu Dumnezeu sunt interdependente. Când Dumnezeu ne-a făcut cunoscută voia Sa cu privire la viaţa noastră, atitudinea faţă de divinitate şi faţă de cei din jurul nostru s-a schimbat radical. A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă a-i îndeplini poruncile şi a acţiona în aşa manieră încât să-I fim plăcuţi Lui. A ne iubi aproapele înseamnă a ne raporta la acesta/aceasta aşa cum am dori ca cei din jurul nostru să se raporteze la noi. Există un proverb în cugetările poporului român care spune astfel: „ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face.” Acesta se dovedeşte a fi o învăţătură înţeleaptă căci în substratul lui identificăm valenţe pozitive. Când manifestăm bunătate faţă de o persoană nu o tratăm într-un mod care nici nouă nu ne place. Orice trăsătură negativă care ar putea încolţi în inima noastră anulează marea calitate de a fi bun; invidia, gelozia, răutatea, mânia, răzbunarea, înşelăciunea, şi enumerarea ar putea continua. Un alt aspect vis-a-vis de această topică pe care aş dori să-l abordez este bunătatea faţă de cei care încă nu-L cunosc pe Dumnezeu. Să nu uităm că înaintea lui Dumnezeu toţi suntem egali, cu aceleaşi drepturi. Este foarte important ca în primul rând noi să ne străduim să avem o viaţă călăuzită de înţelepciunea lui Dumnezeu, ca apoi la rândul nostru să fim lumini pentru cei din jur. Nu am fost însărcinaţi să judecăm şi să arătăm cu degetul. Dacă putem să „ridicăm” pe cineva cu o vorbă bună, să o facem oricând avem ocazia, dacă nu, mai bine să tăcem. Spun aceasta că prin cuvinte putem îmbărbăta, întări o persoană, dar putem face şi mult rău. Cuvintele care nu sunt pline de dragoste şi bunătate sunt săgeţi arzătoare care pot distruge. Există în jurul nostru o mare întinsă în care se zbat persoane ce trăiesc în afara cunoaşterii dragostei divine. Chiar dacă sunt situaţii când nu putem transmite verbal mesajul lui Dumnezeu, atitudinea şi comportamentul nostru trebuie să le vorbească oamenilor de bunătatea şi dragostea lui Isus. Aşa cum am spus deja, nu trebuie să avem o atitudine critică faţă de aceste persoane ci una de compasiune, milă, rugându-ne pentru ei. Este incredibil câţi oameni la această oră, trăiesc pentru viaţa aceasta pământească fără să conştientizeze că sufletul lor are nevoie de pregătire pentru veşnicie. Faţă de astfel de oameni trebuie să manifestăm bunătate şi cerem înţelepciune de la Dumnezeu ca să învăţăm cum să ne raportăm la ei pentru a-i câştiga de partea binelui şi a valorilor divine. A manifesta bunătate în orice lucru faţă de de semenii noştrii nu este un lucru facil, trebuie învăţat şi cultivat continuu pentru că există pericolul ca bunătatea noastră să fie ameninţată de valori negative. Aş dori să conchid cu aserţiunea în care cred din tot sufletul: farmecul unui om stă în bunătatea lui. Cu drag, Remina Sima

Credinţă, nădejde, iubire Credinţa priveşte la cele ce nu-s, Ştiind c-o să fie odată. Nădejdea aproape că mâna şi-a pus pe tot ce credinţa-i arată.

Mereu împreună, alături, vor şti paşi către cer să îţi poarte, Dar până la urmă putea-vei păşi numai iubind, peste moarte.

Crede şi speră cât poţi sau cât vrei, Însă la marea nuntire, Poţi să ajungi de trăieşti toate trei: Credinţă, nădejde, iubire. Cornel Stelian Popa Colectivul de redacţie

Redactori: Maria Bureţa, Daniela Bodea, Remina Sima, Ileana Rusu, Sergiu Brat, Daniel Humă Coordonator: Marcel Codreanu