Oaza Elimului Nr 34

Anul II Nr. 34 19.02.2007 „Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!” Apocalipsa 4:11

Rezumatul predicii din data de 12.02.2007 susţinută de fratele Duţu Mărgăianu Texte biblice: Matei 13:44; Romani 12:2 Matei 13:44 - „Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte, o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are, şi cumpără ţarina aceea.” - este cea mai scurtă pildă a Noului Testament însă bogată în învăţăminte. Există - şi Cuvântul lui Dumnezeu nu neagă - două împărăţii. Cea a veacului prezent care are valorile ei şi are ca motto-uri „trăieşte clipa!”, „urmează-ţi instinctele”, şi Împărăţia Cerurilor care promovează alte standarde. Împărăţia cerurilor are alte valori, diferite de cele ale lumii - ea este ascunsă, o comoară pe care cel care o găseşte, de bucurie, „vinde tot ce are”. Ioan spune „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea”, (Ioan 3:16) dar se pune întrebarea: va duce El lumea în cer? Destinul acestui pământ şi al lumii întregi este pierzarea, dar mai înainte de aceasta Dumnezeu curăţă, pregăteşte oameni pentru împărăţia Sa - o împărăţie care are legile puse de Domnul; trebuie să-ţi doreşti să duci o viaţă sfântă. Vine o zi când Dumnezeu va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Fiecare generaţie îşi are atracţiile, capcanele ei, lucrurile nu s-au schimbat niciodată. Atenţie la gânduri pentru că există atracţii, capcane, ispite - de acolo porneşte lupta. Nu te lăsa dus în meditaţii aiurea, nu te lăsa atras de pornografie. Nu există biruinţă decât prin fugă. Apostolul Pavel îl îndeamnă pe Timotei „fugi de poftele tinereţii.” „Nu vă potriviţi chipului veacului acestuia”; trebuie ca viaţa să fie o onoare la adresa lui Dumnezeu. Amestecul cu lumea nu este normal. Dumnezeu are fete şi băieţi de glorie dar nu sunt descoperiţi, ei vor fi descoperiţi în ziua Aceea. Pentru ca noi să avem valoare Isus Hristos a plătit scump - preţul a fost sângele Său care a curs pentru fiecare din noi. Oamenii nu ne prigonesc pentru că nu suntem un pericol, noi nu dorim să ne spunem punctul de vedere al Bibliei încercăm să fim la fel ca lumea - chiar dacă nu facem ce fac ei, acceptăm viaţa lor. Dumnezeu este onorat când trăim frumos, când oamenii ne prigonesc primim pietre în cunună. Dumnezeu care te-a creat, care îţi cunoaşte chiar şi gândurile şi pornirile inimii poate fi onorat sau dezonorat de tine. Ce îţi spune conştiinţa ta? Păstraţi cugetul curat! Ce pui în mintea ta aceea va ieşi la suprafaţă: dacă ai pus valori veşnice acestea îţi vor aduce binecuvântări veşnice. Ce vei face dacă Domnul va veni? Dumnezeu doreşte să vadă la noi o dragoste gata să jertfească, o dragoste care se dăruieşte şi o viaţă CURATĂ, puterea de a renunţa la trecătoarea lume şi poftele ei, să fim maturi spirituali şi să slujim cu bucurie. a consemnat Maria Bureţa „«- Spune-mi, cât cântăreşte un fulg de nea?» - l-a întrebat piţigoiul pe porumbel. «- Ce altceva decât nimic?» a sunat răspunsul. Şi atunci piţigoiul i-a spus porumbelului povestea următoare: «- Mă aflam pe creanga unui brad, când a pornit să ningă. Nu era vifor, era ninsoare blândă, ca un vis. Neavând altcecva mai bun de făcut am început să număr fulgii care cădeau pe ramura pe care stăteam. Au căzut 3.751.952.» «- Probabil că atunci a stat ninsoarea» a presupus porumbelul. «- Nu, atunci a căzut al 3.751.953-lea fulg şi ramura s-a rupt.» Asemeni fulgului de nea, suntem consideraţi un fel de “nimic”. Totuşi mântuitorul nostru se interesează de noi şi valoarea noastră, din punctul Lui de vedere este egală cu valoarea vieţii Sale. Suntem oare conştienţi de preţul plătit pentru noi?” Autor necunoscut __________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Oaza Elim este o broşură distribuită gratuit tuturor persoanelor care participă la Seara Tinerilor în cadrul Bisericii Penticostale Elim. Redacţia este deschisă pentru a publica orice material cu caracter creştin primite personal de către membrii redacţiei sau la adresa de e-mail: [email protected]. Vă mulţumim pentru colaborare!

Rezultate văzute prin credinţă În acest articol aş dori, cu ajutorul şi călăuzirea lui Dumnezeu, să vorbesc despre credinţa noastră pusă în practică. Aş putea spune că în calitate de credincioşi adevăraţi trebuie să avem credinţă. Este la fel de important ca îndeplinirea oricărei porunci date nouă de Dumnezeu. Fac această aserţiune gândindu-mă la ce ne învaţă Biblia, şi anume că „fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu”. Deci, pentru a ne putea înfăţişa în faţa sfinţeniei Sale trebuie să avem credinţă. Fără aceasta ne putem trezi cu o barieră între noi şi Tatăl Ceresc. Pentru a izvorî credinţa în sufletele noastre cred că trebuie să se producă alte două lucruri în viaţa noastră. În primul rând trebuie să dăm mare atenţie la însemnătatea Cuvântului Său, căci în urma auzirii Acestuia vine credinţa, după cum ne învaţă Biblia. Al doilea lucru pe care eu îl consider important este că trebuie ca noi să fim foarte sinceri cu noi înşine şi cu Dumnezeu. Să acceptăm adevărul Scripturii, să conştientizăm că El este Cel care-L poate face viu şi productiv în vieţile noastre. Este spre fericirea noastră dacă facem aşa, însă pentru aceasta este nevoie de credinţă. Domnul Isus ne spune prin Cuvântul Său că, dacă am avea credinţă cât un bob de muştar, am putea muta munţii. Mari lucruri se pot realiza prin credinţă; glorie lui Dumnezeu! Avem exemple de oameni simpli în Biblie care au biruit în diferite circumstanţe datorită credinţei lor în Dumnezeu (ex. Daniel, David etc.). Ceea ce Dumnezeu ne cere nu pare greu la prima vedere. Toţi ştim că un bob de muştar este foarte mic, deci a avea credinţă cât acest bob este aproape la îndemâna oricui. Totuşi aş vrea să răspundem fiecare în dreptul nostru la o întrebare: Ce fac când sunt izbit de valuri? Când ne merg lucrurile cum dorim noi este uşor să spunem că putem trece cu succes examenul credinţei. Dar, când sunt în încercare, când pe cer sunt nori şi soarele întârzie să se ivească, cum stau la capitolul credinţă? Am oare puterea să văd lumina dincolo de întuneric? Poate la prima vedere aceste lucruri par banale, pe care de puţine ori le auzim, dar crede-mă dragă cititor că mai devreme sau mai târziu ne vom găsi faţă în faţă cu testul credinţei şi există două posibilităţi: ori luăm nota zece la examen, ori doi. Nu există altă notă. Nu cred că poate fi o credinţă de nota nouă, opt şi aşa mai departe. Ori te încrezi total în Dumnezeu, ori nu. Dacă vorbim de 99% credinţă atunci aceasta nu se numeşte credinţă ci îndoială. Suntem tineri şi Dumnezeu, pentru noi toţi, are planuri de binecuvântare, sunt convinsă. Atunci când Dumnezeu ne înştiinţează că ne va încredinţa un lucru pe care ni-l dorim să credem că ce spune va şi face. Se întâmplă uneori ca răspunsul să întârzie, aşa credem noi; tindem să gândim că a uitat de noi. Dar în aceste momente cred că Domnul ne încearcă credinţa. Ne mai încredem noi în promisiunea lui Dumnezeu? Nu este deloc uşor să crezi în ceva ce nu se vede, ceva ce este intangibil. Dacă am vedea de la început un lucru împlinit, credinţa nu şi-ar mai avea rostul. Dumnezeu nu întârzie niciodată, El intervine la momentul potrivit căci este un Dumnezeu al perfecţiunii. Un slujitor al Său spunea, sub călăuzirea divină, că trebuie să ne bazăm pe Cuvântul primit din partea Lui cu preţul vieţii noastre. Aşa cum am spus mai sus există multe exemple în Biblie de oameni care L-au crezut pe cuvânt pe Dumnezeu. Aş dori să-l amintesc şi pe Avram, a cărui credinţă în Domnul i-a fost socotită ca neprihănire (Genesa 15:6). De multe ori ni se întâmplă, cu siguranţă, să ne clătinăm, să lăsăm îndoiala să pătrundă în suflet pentru că ce ne izbeşte mai întâi este ceea ce vedem cu ochii fireşti şi nu cu cei duhovniceşti. Nu este bine, desigur, dar Dumnezeu în bunătatea Sa şi prin har ne ridică, ne mai vorbeşte ca noi să nu ne pierdem credinţa. Trebuie să avem rădăcini puternice în Scriptură, de aici primim viaţă şi siguranţă. El ne va binecuvânta şi nu ne va lăsa, aşa cum ne-a promis. El va veni cu rezolvarea la momentul oportun, aşa încât oricare ar fi problema ta, uită-te la Dumnezeu, fii sincer, recunoaşte-L ca Domn în viaţa ta şi primeşte prin credinţă ajutorul Său. Dacă eşti trist(ă), abătut(ă), gândeşte-te că Domnul Isus se uită spre tine, îţi zâmbeşte şi-ţi întinde Mâna Lui, El te va îmbrăţişa, dragostea divină se poate simţi. Doresc din toată inima ca Dumnezeu să te binecuvinteze şi pacea Sa incomensurabilă să locuiască în sufletul tău. A Domnului să fie slava! Cu drag, Remina Sima

Colectivul de redacţie

Redactori: Maria Bureţa, Daniela Paşca, Ileana Rusu, Remina Sima, Sergiu Brat, Daniel Humă Coordonator: Marcel Codreanu