Oaza Elimului Nr 65

Anul II Nr. 65 29.10.2007 „Să ţii sărbătoarea săptămânilor, a celor dintâi roade din secerişul grâului, şi ssărbătoarea strângerii roadelor la sfârşitul anului.” Exodul 34:22 Rezumatul studiului biblic din data de 22.10.2007 susţinut de fratele Nelu Mehedinţi

Sărbătoarea roadelor îşi are originea încă de la primii oameni. Biblia ne relatează în Genesa 4 cum Cain şi Abel au adus o jertfă Domnului. Noi trebuie să fim mulţumitori şi pentru lucrurile bune şi pentru cele rele, să aducem jertfe plăcute, care să fie primite de Dumnezeu. Pentru ca noi să aducem astfel de mulţumiri trebuie să fim curaţi, fără pată în viaţa noastră (Genesa 4:7). Dar putem oare noi să stăpânim în totalitate păcatul şi lucrurile neplăcute Domnului? Cu siguranţă că nu, dar El nu va îngădui ca să fim ispitiţi fără să putem birui. Scriptura aminteşte de locul în care Dumnezeu lasă binecuvântarea: acolo unde fraţii sunt împreună. „Împreună” nu trebuie să fie doar atunci când stăm în Casa Domnului, ci şi după ce plecăm din ea. Fiecare dintre noi suntem chemaţi şi putem face ceva bun pentru fratele sau sora de lângă noi, pentru cei din jurul nostru. 1 Ioan 3:16 ne aminteşte că Domnul Isus şi-a dat chiar şi viaţa pentru noi. Binecuvântarea Domnului este foarte importantă în viaţa noastră şi este dureros atunci când o pierdem. Să ne amintim de Esau care, atunci când a pierdut binecuvântarea tatălui său, a mers plângând înaintea acestuia, dar era prea târziu (Genesa 27:34). Binecuvântarea primită trebuie să fie evidenţiată în rodire, în lucruri bune, în dragoste, în relaţii bune cu cei din jur, în creştere spirituală, în pace, în bucurie. Cuvântul lui Dumnezeu este bucurie şi sărbătoare în viaţa noastră! Isus este sărbătoritul! a consemnat Lidia Humă

Roadele Ploii Târzii După lunga aşteptare, începând din primăvară Când sămânţa semănată a fost pusă să răsară, În pământul cald şi umed, şi sub ploaia timpurie A răsărit şi-a crescut, pân-la Ploaia cea Târzie. După cazna muncii grele, a pământului lucrat Sub arşiţa cea de vară, când tot ceru-i luminat, De a soarelui splendoare, paiul de-al îngălbeni A căzut ploaia târzie, spicu-al coace şi-a împlini. Iată, în sfârşit acuma, c-a sosit şi timpul toamnei Aşteptat cu nerăbdare, pentru-adunarea recoltei, Şi mulţimile de roade, au fost puse în hambare După ce au fost înscrise, în fişe pentru păstrare. La fel, sufletele-s roade, ce cu greu s-au adunat După ce Cuvântul vieţii, a fost cu spor semănat, Ce crescând în firul verde, a ajuns deplin în spic, Şi-a început la recoltare, să nu se piardă nimic.

După ce vor fi trecute, prin ciurul de vânturare Vor fi-n ceruri puse toate, în cereştile hambare, Numărate bob cu bob, numărul spre-a fi-ntregit Dintre-acei toţi ce sigiliu, pe frunte ei l-au primit. Numai în Suprema jertfă, mărturie va rămâne Semnele piroanelor, care veşnic ne vor spune, C-a plătit cu preţul vieţii, prin mormânt biruitor, Din dragoste pentru om, singur rămas muritor. L-a adus răscumpărat, prin jertfirea vieţii Sale Iar în lumile preasfinte, dintre spaţiile astrale, Care veacuri au privit, cu vădită consternare La giganta bătălie, ce s-a dat pentru salvare. Obiectul de dispută, a fost Legea prin Cuvânt Şi la crucea din Golgota, Lucifer a fost înfrânt, De Iubirea jertfitoare, ce venea din Dumnezeu Luminând înveşmântată, în culori de curcubeu. Flavius Laurian Duverna

____________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Oaza Elim este o broşură distribuită gratuit tuturor persoanelor care participă la Seara Tinerilor în cadrul Bisericii Penticostale Elim. Redacţia este deschisă pentru a publica orice material cu caracter creştin primite personal de către membrii redacţiei sau la adresa de e-mail: [email protected]. Vă mulţumim pentru colaborare!

MOTIVE DE MULŢUMIRE N-am cuvinte, scumpe Tată, să exprim recunoştinţă Mai întâi de toate spun: Tu eşti în a mea fiinţă! Tu mi-eşti Prieten şi Părinte. O, ce mare bucurie! Vreau în lumea-nstrăinării să-Ţi fiu zilnic mărturie. Vreau să te slujesc smerit, să spun lumii despre Tine Răspândind mireasma păcii, să alin multe suspine. Azi e zi de sărbătoare; medităm la al Tău Har Şi avem motive – mii – să cinstim al Tău scump dar. Să îţi mulţumim frumos pentru binecuvântări alese Pentru aer şi lumină, pentru ce ne pui pe mese. De la Tine vine totul: şi speranţă şi credinţă Tu-ai sădit în viaţa noastră dorinţa de biruinţă. Nu-ncetăm a-Ţi mulţumi că ne-ai scos din rătăcire Şi ne-ai pregătit palate unde-i numai strălucire. Tu ne vei lua la Tine, Sus la locul de răsplată Nu ne despărţim de Tine, nicidecum şi niciodată! O, ce mare Ţi-e iubirea! – ca oceanul infinit Vrem să-Ţi dăm recunoştinţă printr-un trai neprihănit Zilnic Duhul Tău Preasfânt ne aduce mângâiere, Ne convinge de păcat, ne fereşte de cădere Zilnic pâinea nu lipseşte. O, ce Tată minunat! Iar Cuvântul Tău sublim ne dă sfaturi de urmat. Tu dai ploaie timpurie, o dai şi pe cea târzie Te-onorăm prin cânt şi rugi, laude şi poezie Vrednic eşti de adorare azi şi mâine şi în veci! Eşti Emanuel iubit, de la noi nicicând nu pleci! De suntem într-un cuptor ce-i de şapte ori încins Tu ne scoţi şi de acolo, braţul Tău e neînvins! Braţul Tău ne ia din valuri ce se năpustesc spre noi Şi-l înfruntă pe duşmanul ce vrea să ne dea gunoi. Avem mii de motivaţii să-Ţi aducem mulţumire Că ne-ajuţi să rezistăm, să Îl aşteptăm pe Mire Că ne cârmuieşti spre ţărmul fericirilor eterne Şi-aduci consolare-n inimi când aleanul se aşterne. Bunătatea Ta vestită se-nnoieşte zi de zi, Iar când gerul ne pătrunde focul Tău ne va-ncălzi. Îndurarea-Ţi fără margini se revarsă ca un fluviu Tu ne scoţi din disperare şi din stările de dubiu. De suntem curaţi acum şi în cuget şi-n simţire E că Tu ne ocroteşti şi ne vrei în nemurire! Astăzi împletim buchetul de ofrande şi de flori Flori ce-şi răspândesc aroma, flori în sute de culori Şi-Ţi mai mulţumim o dată, cu căldură, pentru toate Ne-ai scăpat de-ntunecime s-avem de Lumină parte! Ne conduci spre biruinţă prin furtuni şi uragane Eşti Viteazul ce doboară steagul oştilor duşmane Ne dai pacea ce întrece gândul şi închipuirea Şi ne-ajuţi să preţuim Calvarul şi răstignirea. Când în noi îşi face loc duhul de nemulţumire Şi ne-ndeamnă la revoltă, la murmur şi la cârtire Tu ne dai puteri divine să-l învingem, să-l gonim Să putem să ne-adâncim în Cuvântul Tău sublim. *** Lista mulţumirilor e lungă, n-o putem epuiza, Dar în încheiere spunem: Tată nu ne refuza Acceptă-nchinarea noastră; eşti al nostru Creator Veşnic te vom lăuda, veşnic Îţi vom da onor! George Cornici

Colectivul de redacţie

DRAGOSTEA înseamnă: UMILINŢĂ – atunci când ai greşit să ai curajul şi tăria să recunoşti că ai greşit, că-ţi pare rău şi că vei face tot ce depinde de tine ca să readuci zâmbetul pe chipul drag rănit. RESPECT – pentru a-ţi fi mai uşor să realizezi aceasta, de un real folos ar fi să urmezi exemplul Domnului Isus, un „gentelman” prin excelenţă. Cineva afirma odată că „Domnul nostru niciodată n-a intrat cu bocancii în viaţa cuiva” şi nici n-a apelat vreodată la constrângere sau manipulare pentru a determina pe cineva să-L iubească, să-L asculte, să I se supună sau să-L urmeze. El a manifestat o deosebită consideraţie faţă de oameni, indiferent de statutul lor social, acordându-le posibilitatea să-şi execute în mod liber voinţa, cea mai mare comoară din viaţa unei persoane. Un exemplu grăitor în acest sens îl găsim în cartea Apocalipsei, unde-L vedem pe Domnul Isus cum stă la uşă şi bate, îndelung răbdător. Fiind atotputernic, El ar fi putut într-o clipă să rupă zăvorul uşii şi să intre în casă, forţând pe om să-L accepte în viaţa Lui, însă a ales să n-o facă. Nu stă în caracterul lui Dumnezeu să oblige pe cineva să facă ceva, chiar dacă acel lucru îi este foarte necesar, dacă el nu vrea de bună voie aceasta. În antiteză cu Mântuitorul se află Satan, care niciodată nu îţi cere permisiunea, dar abuzează din plin de viaţa oamenilor pe pământ în cele mai îngrozitoare moduri posibile. Cred că el habar nu are ce înseamnă acea „voinţă liberă” şi „respectul”. Acum noi hotărâm din ce tabără vrem să facem parte şi cu cine vrem să ne asemănăm. Manifestând respect faţă de persoana celuilalt, respectându-i felul unic de a fi, de-a gândi, de-a vedea lumea şi lucrurile, de-a avea propriile gusturi, vise şi idealuri, neîncercând să-i impunem să accepte şi să adopte punctele noastre de vedere referitoare la diferite domenii ale vieţii, crezând că ar fi cele mai bune, ne asemănăm cu Domnul Isus. Însă, alegând să manipulăm, să controlăm, să abuzăm de voinţa liberă a celuilalt, indiferent cine ar fi, ne aflăm în tabăra adversă şi asta e grav. ...continuare în numărul următor Daniela Bodea

Mulţumirea exprimată prin cântare Pe data de 14 martie 1744, Charles Wesley a avut o adunare creştină la Leeds, Anglia. Întrunirea a avut loc la etaj. Întrucât au venit prea mulţi ascultători, grinzile de lemn care suportau etajul s-au rupt şi au căzut toţi în camera de la parter. Erau peste o sută de persoane. Mila Domnului a fost cu ei, nici unul nu a fost rănit grav, doar câţiva s-au ales cu mici zgârieturi. Imediat cineva a strigat: "Nu vă temeţi, toţi suntem în viaţă", şi drept mulţumire a început să cânte "Lăudat fie Dumnezeu". Toţi ceilalţi s-au alăturat în cântare şi au cântat-o cu toată bucuria, căci Dumnezeu i-a ocrotit cu dreapta Sa. fsdfsfsdfsdfsdfsfsssssssssssssssssssssss Biblia zice: "O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!" (Psalmul 107.8). aaaaaaaaaaaaaa aaaaaaaaaaaaaaPetru Popovici

Redactori: Maria Bureţa, Daniela Bodea, Ileana Rusu, Lidia Humă, Sergiu Brat, Daniel Humă Coordonator: Marcel Codreanu