Oaza Elimului Nr 6

Anul I Nr.6 29 mai 2006 „Dacă aduceţi multă roadă, prin aceasta Tatăl meu va fi proslăvit; şi voi veţi fi astfel ucenicii mei” Ioan 15:8 Rezumatul studiului biblic din 22.05.2006 susţinut de fratele Marcel Codreanu ÎN SLUJBA MAIESTĂŢII SALE, MARELE ÎMPĂRAT Exemplul ales: Benaia, fiul lui Iehoiada din Cabţeel Text: 1Cronici 11:22-25 sau 2Samuel 23:20-23 Benaia avea ca principală virtute curajul: „om de preţ, vestit prin isprăvile lui”. Acest om a fost primit în sfatul celor mai aproape de inima împăratului. A ales să nu fie preot ci luptător. Este singurul exemplu de preot care s-a încins cu sabia. Ce a făcut acest om pentru a primi aprecierea împăratului? Ce putem face noi pentru a obţine acest loc, mai aproape de inima Împăratului? *Mai întâi a ucis cei doi lei ai Moabului. Moabul a fost locul unde poporul a păcătuit (Numeri 22:1; Numeri 25:1-3) simbolizează pofta firii pământeşti, a ochilor. Privirea te poate face să cazi în păcat. Coloseni 3:5 ne spune „omorâţi mădularele voastre”, simbolic, se referă luând atitudine, trăind în sfinţenie. *Apoi a ucis un leu pogorându-se în mijlocul unei gropi pentru apă, adică în locul cel mai greu, în timpul cel mai greu. Acest leu simbolizează pofta firii pământeşti, leul care este în tine, o fiară tot atât de nesăţioasă care te atacă atunci când eşti cel mai nepregătit. Cel care ne poate ajuta este Duhul lui Dumnezeu locuind în noi. Atentie: Galateni 5:16,17; Iuda 19 ne spun că oamenii cu pofta firii în ei n-au Duhul! *Un al treilea lucru pe care l-a făcut Benaia este uciderea unui egiptean înarmat cu o suliţă, cu un toiag. Egiptul simbolizează lumea care vrea să-şi etaleze ţinuta, să impresioneze prin lucrurile veacului. În luptă fi înarmat cu toiagul lui Dumnezeu. Cu toiagul lui Dumnezeu poti sta înaintea faraonilor, apa se despică, dacă suntem flămânzi ne hrăneşte, de suntem însetaţi ne potoleste setea. Cu oameni care ştiu să lupte în Moab, Egipt şi cu ei înşişi, Dumnezeu se laudă. Lumea este o junglă, du-te înarmat cu Cuvântul, puterea lui Dumnezeu. Alege să fi un slujitor aproape de inima Împăratului! Atunci vei auzi bătăile inimii Lui!

Păstrează ochii fără vină O clipă nu-i lăsa furaţi Plutind pe valul greu de tină Stă nufărul ca o lumină... Păstrează ochii fără vină Mereu, pentru Isus, curaţi.

Păstrează buzele curate – Potir de rugi şi de cântări – S-avem un trup mai sfânt ca toate, Isus ne vrea ca nestemate... Păstrează buzele curate Să-L poţi primi cu sărutări!

Păstrează pentru El urechea, Să n-o dai pradă nimănui, O şoaptă, cea dintâi, străvechea, A smuls din paradis – perechea; Păstrează pentru El urechea, Sfinţită pentru glasul Lui!

Păstrează inima ascunsă, Să nu cazi de săgeţi răpus, Sub pavăza cea nepătrunsă, Sub stropi din coasta lui străpunsă, Păstrează inima ascunsă Pentru Isus, pentru Isus!...

Oaza Elimului este o broşură distribuită gratuit tuturor persoanelor care participă la Seara Tinerilor în cadrul Bisericii Penticostale Elim. Redacţia este deschisă pentru a publica orice material cu caracter creştin primite personal de către membrii redacţiei sau la adresa de e-mail: [email protected]. Vă mulţumim pentru colaborare!

O scarĂ pentru vârsta medie Oferim acum o scară pentru vârsta medie: 1. Fi atent la scăderea intensităţii entuziasmului şi a idealurilor tale. Observă cum se furişează în tine dorinţa de comoditate şi confort. Cineva zicea că „ cerul ne minte în copilărie”; ceea ce este cert, este că lumea ne minte la maturitate. La vârsta aceasta eşti foarte înclinat să te stabilizezi, să-ţi găseşti siguranţa – şi să decazi. 2. Fi atent la puterea tot mai mare a banilor asupra ta. Persoana poate deveni treptat o simplă pungă – largă şi îndesată. 3. Fi atent la puterea tot mai mare a opiniei publice asupra ta. La vârsta aceasta nu ne mai place să fim altfel, ci tindem să ne însuşim culoarea protectoare a mediului din jurul nostru, să ne adaptăm. 4. Fi atent la o izbucnire nouă a dorinţei sexuale. 5. Fi atent la mijlocul tău. Există patru semne ale apropiatei îmbătrâniri: chelia, ochelarii, tendinţa de a pierde timpul inutil şi îngrăşarea. 6. Reconverteşte-te la vârsta de 40 de ani la principii generale. Dacă ai fost convertit în tinereţe, reconverteşte-te acum ca să-ţi reînnoieşti principiile nobile care să te poarte prin anii ce vin, cu o victorie şi cu o vitalitate spirituală crescândă. 7. Rămâi un erou pentru copiii tăi. Copilul tău să te aprobe şi să te accentueze. 8. Orizontul tău de interese să fie mai larg decât familia ta, aşa încât atunci când copiii vor creşte mari şi vor zbura din cuib, tu să nu te simţi singur şi pierdut. 9. Păstrează-ţi o minte şi un suflet care cresc şi după ce trupul încetează creşterea. „Educaţia înseamnă schimbare” şi dacă-i aşa, educă-te mereu. 10. Păstrează un centru viu şi stabil – pe Dumnezeu – în mijlocul tuturor schimbărilor. Tatăl meu, Dumnezeu, am ajuns la vârsta când focurile vieţii tind să ardă tot mai potolit. Eu nu le las să se stingă în mine. Căci dacă se sting eu mor. Pe măsură ce trece timpul, eu acumulez experienţă. Ajută-mă să cresc în utilitate, în putere şi în iubire. Îţi mulţumesc că pot şi că vreau. Amin. Maria Burţea A te închina înseamnă a trăi Realitatea, a atinge Viaţa. Înseamnă a-L cunoaşte, simţi, experimenta pe Hristos. Dumnezeu caută cu stăruinţă închinători, El este cel ce caută, atrage, convinge. Închinarea este răspunsul omului la iniţiativa divină. Scriptura abundă în exemple care dovedesc efortul lui Dumnezeu de a iniţia, restaura şi menţine relaţia cu copiii Săi. Închinarea este răspunsul nostru la uvertura dragostei din inima Tatălui. Realiatea ei centrală este întemeiată în „duh şi în adevăr”. Ea se aprinde în noi numai când Duhul lui Dumnezeu atinge duhul omului. A sta înaintea Celui Sfânt al veşniciei înseamnă a te schimba. Resentimentele nu mai pot fi păstrate cu aceeaşi tenaciatate ca atunci când ne apropiem de lumina Lui. Prin închinare, o mare putere îşi face loc în sanctuarul inimii şi o mare compasiune se înfiripă în sufletul nostru. A te închina înseamnă a te schimba. Willard Sperry afirmă: „Închinarea este, în realitate, o aventură deliberată şi disciplinată.” Ea nu se potriveşte cu cei fricoşi sau comozi. Implicând deschiderea noastră spre viaţa temerară a Duhului, închinarea face ca toate „accesoriile religioase” (ritualuri, ceremonii) să devină nerelevante. Ea implică voinţa de a lăsa „cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. „Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră.” (Coloseni 3:16). Trebuie însă să nu uităm că scopul fundamental al închinării este ca să ne conducă înspre Hristos, după cum spunea Bernard Clairvaux. Isuse, Tu eşti bucuria inimilor pline de dragoste! Tu eşti fântâna vieţii şi Lumina oamenilor Din toate binecuvântările ce pământul le revarsă, Ne-ntoarcem către Tine, din nou, ca să ne umpli. Colectivul de redacţie

Redactori: Maria Bureţea, Daniel Humă Coordonator: Marcel Codreanu