Oaza Elimului Nr 33

Anul II Nr. 33 12.02.2007 „Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;” Filipeni 3:10

Rezumatul studiului biblic din data de 29.01.2007 susţinut de fratele Marcel Codreanu Secretul succesului spiritual Matei 25:14-30 Cum se măsoară succesul spiritual? Este în primul rând diferit de cel care îl oferă o lume întreagă învingătorilor. 1. Dacă vrei să ai succes spiritual începe cu ceea ce Dumnezeu ţi-a dat. Stăpânul a dat fiecăruia talanţi după puterea pe care o aveau. Un talant nu e o monedă ci o comoară. De aceea atenţie la valoarea care ţi s-a încredinţat! Dumnezeu aşteaptă să punem în valoare ce ne-a dat. Suntem unelte, şi deşi avem scursuri, defecte, slăbiciuni, avem oportunităţi de a pune în valoare acel talant. Fie ca Domnul să le folosească când, unde şi pentru ce vrea El. 2. Începe ca slujitor înainte ca să te pună conducător. Aşa cum vedem din multe exemple ale Scripturii Dumnezeu a înălţat oameni: Iosif, Moise, David, etc. Un rob bun în laboratorul lui Dumnezeu, trecut prin şcoala răbdării, va fi binecuvântat. 3. Începe cu puţine lucruri dacă vrei să ajungi mare. Cu lucruri puţine şi mici Dumnezeu se proslăveşte. Dă-i Domnului puţinul tău, lucrul acela neînsemnat. Exemplu: Tabita. 4. Începe să lucrezi înainte de a aştepta rezultate. Nu aştepta să fi tras de mânecă. Ai marele favor de a lucra pentru Dumnezeu, pentru Cel care şi-a dat sângele Său, S-a dezbrăcat de slavă pentru tine şi pentru mine. Sunt prea puţine şape zile. Pentru ce trebuie ca valorile să putrezească, pentru ce ne-ar fi ruşine de Domnul? Ca mireasă a lui Hristos ridică-ţi privirea în sus, bucură-te pentru că toate comorile îţi vor fi încredinţate. Să-L lăudăm pentru că El cântăreşte, ştie abilităţile cu care ne-a înzestrat; un mic talant poate aduce mari binecuvântări. Materia de bază în încercări este răbdarea, pentru a ţi se căli credinţa pentru a-L vedea cât este de mare. Ni se oferă privilegiul să dăm lui Dumnezeu ce avem, să muncim şi să nu spunem niciodată că suntem obosiţi. Răsplata noastră va fi mult mai mare decât ne putem închipui!

a consemnat Maria Bureţa

Fiţi sfinţi... căci şi Eu sunt sfânt! Să fim sfinţi într-o lume mizerabilă, plină de răutate şi ignoranţă? E un lucru greu, dar nu imposibil. Nu e usor să treci peste mândria ta ca să nu-i răspunzi cu aceeasi monedă semenului tău care-ti vorbeşte pe un ton agresiv, ironic, nu e simplu să-i raspunzi blănd, cu bunatate. Ne confruntăm zilnic cu diferite situaţii. Poate ai colegi la şcoală sau la serviciu care iţi fac viaţa imposibilă, pentru că tu eşti altfel decat ei, sau te simti atăt de descurajat când le vezi reacţiile negative! Nu te demoraliza! Dacă eşti copilul Lui Dumnezeu, cere-I ajutorul şi umblănd în cunoaşterea Lui Dumnezeu, ai puterea să treci peste orice piedică fără să simţi greutate în asta. Când mândria şi aroganţa te fac să te crezi cel mai bun, nu poţi fi sfant. Atunci când iţi laşi orgoliul la o parte, vezi puterea lui Dumnezeu care-ţi sensibilizează viaţa, astfel incât poti să-l ajuti pe cel lipsit, poţi spune o vorbă de incurajare celui căzut, poţi mângâia o inimă frântă. Doar ceea ce avem in interior, aceea putem arata in exterior. Dacă în inima noastra domneşte dragostea lui Dumnezeu, oamenii vor vedea această prin comportamentul, vorbirea şi faptele noastre. Sfinţirea nu este o stare la care ajungem peste noapte, ci este un procedeu îndelung, care trebuie continuat zi de zi. Nu vom putea fi sfinţi atunci când răspundem cu răutate, când găsim plăcere în a jigni, sau a uri pe cineva, ci sfinţirea vine în urma unei trăiri aproape de Dumnezeu, atunci când ajungem să întelegem că doar trăind în dragoste, vom putea răspunde cu dragoste, vom putea răspandi în jurul nostru bunătate. Dumnezeu ne vrea cu gelozie pentru El. Stim ca El are o îndelungă răbdare cu fiecare dintre noi, însa să nu uităm că rebuie să fim serioşi în lucrarea Lui şi să facem toate lucrurile ca pentru El, cu frică şi cu dragoste. Va veni o zi a judecăţii pentru fiecare dintre noi şi de aceea încă avem timp să ne plângem păcatele, să ne schimbăm atirudinea dacă nu e cea potrivită cu Cuvântul Lui Dumnezeu şi sa acţionăm conform voii Lui ca să nu fie prea tarziu şi să plângem odata cu amar. Este un verset în Biblie care mie personal imi place mult, nu ai vrea să fie si motto-ul tău? „Ţi s-a arătat, omule, ce este bine, şi ce alta cere Domnul de la tine, decât să faci dreptate, să iubeşti mila, şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?” (Mica 6:8)

Zoriţa Ţigan

_________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Oaza Elim este o broşură distribuită gratuit tuturor persoanelor care participă la Seara Tinerilor în cadrul Bisericii Penticostale Elim. Redacţia este deschisă pentru a publica orice material cu caracter creştin primite personal de către membrii redacţiei sau la adresa de e-mail: [email protected]. Vă mulţumim pentru colaborare!

Întreaga natură educată şi formată prin iubire Revenim iar••i la „•inta poruncii este dragostea care vine dintr-o inim• curat•, dintr-un cuget bun •i dintr-o credin•• nepref•cut•”. Observa•i c• aceasta este o dragoste care izvor••te din personalitatea întreag•: ”o inim• curat•” – natura emo•ional•; „un cuget bun”- natura voli•ional•; „o credin•• nepref•cut•”- natura intelectual•. Personalitatea are trei componente: intelectul, sentimentul •i voin•a. Astfel, educa•ia cre•tin• produce o dragoste care izvor••te nu dintr-o parte a fiin•ei ci din totalitatea fiin•ei. Acesta este ecoul cuvintelor lui Isus care a spus c• cea mai mare porunc• este „s• iube•ti pe Domnul Dumnezeul t•u”- natura voli•ional•; „cu toat• mintea ta”- natura intelectual•, •i „cu toat• puterea ta”- natura fizic•, •i cre•tinul este chemat s• o fac• cu fiecare latur• sau dimesiune a naturii sale. A iubi cu fiecare por•iune a naturii tale este important; astfel te dezvol•i unilateral, adic• într-o singur• direc•ie. „Puterea” se refer• la fizic dar ea s-ar putea referi •i la restul personalit••ii. Adic• suntem chema•i sa-L iubim pe Dumnezeu cu puterea min•ii, cu puterea emo•iei •i cu puterea voin•ei. Dac• Îl iube•ti cu puterea min•ii, dar în sl•biciunea emo•iei, rezultatul e o religie intelectualist• c•reia îi lipse•te dinamismul emo•ional •i atrac•ia emo•ional•. Dac• Îl iube•ti cu puterea emo•iei •i în sl•biciunea min•ii, rezultatul este sentimentalismul religios. Dac• Îl iube•ti cu puterea voin•ei dar în sl•biciunea emo•iei, rezultatul este un om de ac•iune dur, dar c•ruia îi lipse•te amabilitatea. Singurul cre•tin realmente puternic este acela care las• ca dragostea sa-I cuprind• întreaga natur•: el iube•te cu puterea trupului, a•a încât întreaga lui fiin•• este captivat• de pasiunea arz•toare a iubirii. Ca o lentil• concav•, care adun• laolalt• toate razele soarelui într-un focar, el aprinde dragostea, devo•iunea •i evlavia în al•ii. Cel educat educ•. Cel disciplinat face disciplin•. Consacrarea mea va fi lentila concav• care adun• în focarul unic al iubirii totul. Atunci •i numai atunci îi voi putea eu aprinde pe al•ii. Eu doresc s•-i aprind •i pe al•ii c•ci •tiu c• educarea •i disciplinarea mea are ca scop s• m• scoat• din mine însumi a•a încât sa fiu liber s• îi ridic •i s• îi inspir pe al•ii. Deci, ajut•-m• s• m• eliberez de toate contradic•iile, de toate scopurile contradictorii •i ajut•-m• s• ard- s• ard pentru Tine, în Numele lui Isus. Amin! Maria Bure•a ‫٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭٭‬

Iertare Pe drumul bătut de furtună, Cu frunze uscate, venite din urmă, Cu sufletul trist, dezbrăcat de iubire Mă-ndrept spre o lume ce n-are menire. Picioarele-mi goale, târâte prin pietre, Cu gura uscată, sleită de sete, Cu vocea pierdută, cu faţa lividă Trăiesc cu speranţa izbăvirii dorită. Alerg către oameni cu mâna întinsă S-apuc o lumină în negura stinsă Cu ochii orbiţi de minciună, de ură, Cerşesc îndurarea iertării din urmă. În praful robiei scriu gândul din minte Sperând să-l privească al meu Bun Părinte; Dar prieteni din umbră cenuşă aruncă Să-ngroape-n uitare o veche poruncă: „Iubeşte-ţi aproapele, ca pe tine ajută-l!”

Colectivul de redacţie

Speranţ-ai deşartă să cred că din moarte Există salvare, iertare, uitare... Dar mâna străpunsă ce braţu-mi apucă Mi-aduce aminte de jertfa cea sfântă. Din lanţul tăcerii o şoaptă se rupe, Desprinsă de mâna străpunsă de cuie; O viaţă renaşte şi-mi curge în vine, Prietenii pier înghiţiţi de ruine... Din pleoapele-mi grele cad picuri de ploaie, Stropindu-mi obrajii, ...cerându-mi iertare; Iar sufletu-mi gol, s-a-mbrăcat de lumină, Căci tot ce-a rămas e doar pace divină.

Ela Socaciu

Redactori: Maria Bureţa, Remina Sima, Ileana Rusu, Camelia Păunescu, Sergiu Brat, Daniel Humă Coordonator: Marcel Codreanu