Oaza Elimului Nr 12

Anul I Nr. 12 17 iulie 2006 „Voi pune Duhul Meu în voi, şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele.” Ezechiel 36:27

Rezumatul studiului biblic din data de 10.07.2006 susţinut de fratele Simi Paşcalău Text: Ieremia 9:23-26 Noi nu trebuie să ne lăudăm cu cunoştinţa lumească, iscusinţa umană sau cu bogăţiile pământeşti (v. 23); mai degrabă, noi trebuie să ne bucurăm doar din pricina relaţiei noastre personale cu Domnul şi din pricina harului Său, care ne face capabili să trăim în mod neprihănit.Toate valorile pământeşti pălesc în importanţă când sunt comparate cu bucuria cunoaşterii lui Dumnezeu. Adevărata valoare constă în încredinţarea noastră înşine Domnului Dumnezeu şi standardelor Sale şi în a-I permite să ne umple cu Duhul Său Sfânt. Cea mai fierbinte dorinţă în viaţa apostolului Pavel era să cunoască pe Hristos şi să trăiască părtăşia şi apropierea Sa personală într-un mod mai profound. Să cunoaştem pe Hristos în mod personal precum şi căile, natura şi caracterul Lui, aşa cum au fost revelate în Cuvântul lui Dumnezeu! Cunoaşterea adevărată a lui Hristos presupune ascultare de Cuvântul Său, urmarea călăuzirii Duhului Său şi răspunsul dat Lui în credinţă, adevăr şi ascultare precum şi identificarea cu preocupările şi scopurile Sale.

Ascultarea - una din calităţile creştinului Aş dori să vorbesc în acest articol despre ascultare, nu în sens auditiv ci cu înţelesul de obedienţă, supunere al acestui lexem. Încă de mici copii învăţăm ce înseamnă să fii ascultător. Părinţii noştrii sunt cei care ne îndrumă spre acest lucru prin contribuţia lor perpetuă la formarea conduitei noastre care se doreşte a fi una aleasă. Este foarte important să urmărim în viaţa noastră cum ascultarea de părinţi ne aduce bucurie şi împlinire. Opusul ascultării este neascultarea, împotrivirea, ale cărei repercursiuni sunt iminente. Este vital ca în viaţă să ne ascultăm părinţii cu care ne-a binecuvântat Dumnezeu pe fiecare dintre noi, acest lucru este şi o poruncă din partea lui Dumnezeu. Aşadar, nefiind obedienţi faţă de părinţi, îi întristăm nu doar pe ei, dar şi pe Dumnezeu. Ca şi creştini trebuie să ducem o luptă zilnică cu noi înşine, cu eul nostru spre a face nu voia noastră, ci voia Tatălui din cer. Dumnezeu priveşte cu mare bucurie spre noi ca şi copii ai Lui, dar la rândul nostru nu trebuie să facem nimic prin care să-L întristăm. Deseori în viaţă ne confruntăm cu situaţii dificile, dar nu trebuie să uităm că avem în cer un Tată care veghează asupra vieţii noastre clipă de clipă. Dacă ne hotărâm să-I fim un copil ascultător, docil, Domnul ne va binecuvânta; El esta gata să ne ofere dregostea Lui infinit de mare pe care o are pentru fiecare din noi. Dumnezeu ne va ajuta să ieşim biruitori din orice situaţie pentru că L-am lăsat pe El să se ocupe de problemele noastre, ne-am dovedit a fi ascultători şi ne-am încrezut în puterea Lui. Sunt absolut convinsă că o persoană care-şi deschide inima lui Dumnezeu si-L lasă pe El să hotărască totul cu privire la viaţa ei, va fi cu adevărat împlinită. Nu putem să-L avem pe Domnul Isus în inimă decât dacă-L rugăm pe El să o sfinţească, iar noi trebuie să fim gata să ne supunem în toate lucrurile voii Lui. Bucuria pe care o avem în inimă atunci când suntem cu Domnul Isus la orice pas nu poate fi comparată cu nimic din lumea aceasta. Domnul Isus ne binecuvintează cu pace, linişte, iar noi putem să ne numim copii ai Lui, lucrul cel mai minunat de care beneficiem. REMINA SIMA _______________________________________________________________________________________________________________________________________________

Oaza Elimului este o broşură distribuită gratuit tuturor persoanelor care participă la Seara Tinerilor în cadrul Bisericii Penticostale Elim. Redacţia este deschisă pentru a publica orice material cu caracter creştin primite personal de către membrii redacţiei sau la adresa de e-mail: [email protected]. Vă mulţumim pentru colaborare!

RECREAŢIA Viaţa trebuie să-şi aibă ritmurile ei.Trebuie să avem perioade de creaţie şi de recreaţie. Dacă vrem să tot creăm fără să ne creăm, ajungem la o goliciune lăuntrică şi la plafonare.Căci viaţa este făcută în structura ei intimă pentru muncă şi pentru joacă. De vreme ce aceasta este o necesitate lăuntrică, atunci recreaţia trebuie aleasă cu o deosebită grijă: căci recreaţia ne poate ruina sau ne poate recrea. 1.Nici o recreaţie nu trebuie să fie un scop în sine: ea trebuie să fie aservită scopurilor pentru care trăieşti tu în realitate.A face din recreaţie un scop în sine înseamnă să-i distrugi însăşi raţiunea ei de a fi. Dacă practici recreaţia ca scop în sine o vei pierde ca recreaţie: ea va deveni o formă de epuizare, de golire. 2.Orice recreaţie care ia dintr-o parte a vieţii ca să suplinească într-alta este falsă. De exemplu, dacă ea îţi ia din orele care îţi sunt necesare pentru somn, ea nu mai este recreaţie ci o încordare, deci o epuizare. Şi mai grav încă, dacă ea îţi ia din viaţa ta morală şi spirituală ca să adauge vieţii tale fizice, ea este o cursă şi o înşelăciune. Recreaţia trebuie să creeze întreaga ta personalitate. 3.Orice recreaţie din care simţi nevoia să te refaci este falsă. Recreaţia trebuie să te lase cu un sentiment de vitalitate îmbogăţită în întreaga fiinţă. 4.Orice recreaţie care te lasă cu remuşcări morale te va epuiza şi fizic, căci acestea două se condiţionează reciproc. 5.Recreaţia costisitoare este costisitoare în mai multe direcţii. Cultivă plăceri simple, necostisitoare. 6.Ziua Domnului trebuie respectată ca atare, adică pentru linişte şi recuperare. A o folosi pentru alergări în toate părţile nu este bine. 7.Filmul şi alte mijloace de recreaţie de acest gen trebuiesc judecate după conţinutul lor, după direcţia în care caută ele să te îndrume. 8.Orice recreaţie care doar omoară timpul te va omorî şi pe tine. Sub multe mese de remi sunt ascunse speranţele moarte a ceea ce ai fi putut să devii: omoară timpul şi el te va omorî pe tine. 9.Nici un joc de noroc nu este o recreaţie, ci este o încercare de a obţine ceva pe nemuncite şi aceasta nu este o recreaţie, ci este păcat. 10.Orice recreaţie în care nu-L poţi lua şi pe Hristos este falsă: nu-i pentru un creştin. Fă din recreaţiile tale re-creaţii. Doamne, eu vin la Tine pentru călăuzire, căci eu vreau ca recreaţiile mele să fie o parte integrantă din viaţa mea pentru Tine, şi nu o vacanţă morală. Eu îţi supun Ţie toate recreaţiile mele. Reţine din ele numai ceea ce este vital şi real, şi lasă ca restul să fie ars în focul dragostei mele pentru Tine. Amin! ************************************************************************************************* Am lăsat în urmă lumea Şi-am ajuns pe-a Slavei munţi. Cu-a Iubirii flăcări ars-am orice legături şi punţi. Să rămânem pe vecie numai singur Tu şi eu, Numai vreau nici o comoară sunt bogat, Isuse-al meu. Tot ce poate să-mi dea lumea nu mai are nici un preţ Nu privesc decât spre-a Tale bogăţii şi frumuseţi. Nu m-atrage decât dorul după Tine Domnul meu Sunt bogat că Te-am pe Tine, Tu mă-mbogăţeşti mereu. O, al Veşniciei mele dulce şi puternic Far Tu mi-arăţi mereu mai scumpe ţărmuri fără de hotar, şi mă treci prin stăvilarul timpului încet şi greu Să cuprind Nemărginirea Strânsă-n Tine Domnul meu.

Colectivul de redacţie

Depărtat deplin de lume, de părinţi şi de copii Tu-mi rămâi cea mai aleasă dragoste pe veşnicii. Ştiu că tot în lume piere ca un stins fitil de seu Dar Tu-n veci rămâi acelaşi, tot mai scump Isus-al meu. Tu simţirile fiinţei mi le umpli şi le-nchegi. Tu, Comoara vieţii mele şi iubirii mele-ntregi, Tu cu cât mă-nalţi spre Tine tot mai însetat Te vreau Tu eşti Raiul vieţii mele, numai Tu Isuse-al meu. Adă vremea, adă locul fericirii fară soţ Lângă tine să ne strângă al Tău scump şi dulce braţ. Să rămânem împreună, veşniciile apoi Numai ochii, numai galsul, numai Sânul Tău şi noi.

Redactori: Maria Bureţea, Camelia Păunescu, Remina Sima, Daniel Humă Coordonator: Marcel Codreanu