Never Think - Capitolul 2

Capitolul 2 - Harlesden Nu puteam sa ma plang, si in nici un caz nu aveam de gand sa incep sa pun intrebari stresante. Ce voiam sa intreb de fapt ? Robin, ce cauti cantand prin cluburi afumate, pentru un onorariu de nimic, cand iti permiti o asemenea masina ? Ar fi fost un pic cam indiscret din partea mea. Robin se urca langa mine si tranti portiera. Am ales sa ma prefac ca totul e ok. - Aaaa...buna, am zis eu tare in directia in care presupuneam ca se afla prietenul lui. Ma simteam cam stupid vorbind cu un geam. Robin incepu sa rada de mine. - Nu te aude, zise el. Si oricum, vorbesti in directia gresita.Volanul e pe partea dreapta... M-am uitat urat la el dar asta nu l-a facut sa se opreasca din ras. - Esti haioasa, zise el. Apoi apasa pe un buton care a deschis automat o mica fereastra in mijlocul geamului fumuriu. Eu ma simteam ca intr-o nava extraterestra. - Hey Sam.Am pe cineva care vrea sa faca cunostinta cu tine.Emily, el e Sam. Nu prea puteam sa-l vad pe Sam...Era cam intuneric. Dar am vazut ca a inclinat capul in directia mea, fara sa se intoarca, doar prinvindu-ma suspicios prin oglinda retrovizoare.Ce prietenos... - Buna. Incantata, am zis eu incercand sa compensez lipsa lui de entuziasm. - Spune-i lui Sam unde sa te lase, imi zise Rob. I-am spus adresa, iar Sam a aprobat tacut din cap si a pornit masina. - Asta e in Harlesden? ma intreba Robin. - Da. De ce? E prea departe? Nu trebuie sa ocoliti pentru mine, daca nu e in drum... - Nu, nu e nici o problema, ma facu Robin sa tac. Intrebam doar, pentru ca am auzit ca e o zona cam... - Cam cum ? Abia asteptam sa zica ceva rau de cartierul meu, ca sa-l contrazic. Stiam care e opinia generala : ca e un loc periculos, ca majoritatea infractiunilor se petrec acolo...mereu se auzea asta la stiri. Dar eu imi iubeam cartierul.Si apartamentul meu cu tot cu chiria lui exagerata. - O zona cam...rau-famata, continua Robin. - Nu e asa, am spus eu hotarata. De fapt, e chiar un cartier linistit.

- Ok, zambi el. Se vedea ca nu ma crede.Ma intrebam daca Sam are si el idei preconcepute sau vreo retinere sa mearga in zona aia a orasului la o ora atat de tarzie.Speram sa nu protesteze.In timp ce ma uitam la ceafa lui, mi s-a activat brusc spiritul de observatie. I-am facut semn lui Robin se se apropie, si apoi i-am soptit la ureche: - De ce poarta prietenul tau o sapca de sofer? Expresia lui era greu de interpretat. Parea ca se gandeste intens la intrebare.Stiam ca orice raspuns imi va da, oricum va fii tot o minciuna. Ma deranja ca imi subestima atat de tare inteligenta. Inainte sa-mi raspunda, Robin apasa iar un buton si fereastra s-a inchis. Sam nu ne mai putea auzi acum. - Pai...pentru ca este intradevar sofer, spuse Robin. E slujba lui. - Si ii place atat de mult incat face pe soferul si in timpul liber, pentru prietenii lui ? am spus eu ironica. Robin se uita la mine cu un zambet cam intepenit. - Mi-a facut o favoare.In seara asta l-am rugat sa vina sa ma ia si pe mine cand termina treaba...A fost foarte dragut si a acceptat. Dar oricum, imi era dator... - Ok.Dar ai zis ca e masina ta. - N-am zis asta, nu, spuse el imediat. E masina lui de serviciu. Se opri o clipa si apoi continua : - Sau daca am zis ca e a mea, inseamna ca sunt mai beat decat credeam.As vrea eu sa fie a mea..., rase el. Ok, o explicatie rezonabila. Minte destul de bine. Sau nu minte deloc, si sunt eu nebuna. Mda, asta trebuie sa fie. - Aha, am spus eu ganditoare. - Vrei ceva de baut ? spuse el schimband brusc subiectul. S-a ridicat fara sa astepte raspunsul meu si s-a aplecat spre un mini-frigider pe care nici macar nu-l observasem. - Pot sa-ti ofer bere si...bere, zise el cautand printre sticle. - Avem voie sa luam de acolo ? am intrebat eu precauta. N-o sa se supere Sam ? - Neah...e ok. Deci vrei ? se intoarse el zambitor spre mine. Sau inca ti-e frica ca o sa te vad beata ? - Risc, am spus eu intr-o incercare jalnica de a parea aventuroasa.

- Ma bucur, ranji el.Ce te-a facut sa te razgandesti ? - Pai, acum e altceva.Ne cunoastem deja de...jumate de ora. El rase si se intoarse langa mine cu doua sticle. - Da, acum lucrurile s-au schimbat radical..., rase el. Scotoci apoi intr-un colt al canapelei, si scoase victorios un deschizator. De unde stiuse ca era acolo ? Ok, termin cu aerul de Sherlok Holmes.Nu e nici un mister aici de dezlegat.E doar imaginatia mea. Deschise prima sticla si mi-o intinse. Apoi trecu la a lui si paru ca vrea sa spuna ceva. - Hm... - Da ? am zis eu aproape explodand de anticipatie. Urma ceva important.Aveam un presentiment. Doar ca imi interpretasem gresit intuitia. Pentru ca in urmatorul moment chiar s-a intamplat ceva, dar n-a fost o declaratie de dragoste. A fost o frana brusca. Frana m-a propulsat de pe canapea direct in geamul fumuriu din fatza. Iar impactul dintre nas si geam a fost foarte dureros. Cand m-am dezmeticit, eram pe undeva pe jos iar de afara se auzeau injuraturi. - Au..., m-am plans eu frecandu-mi nasul. Fereastra mica din geamul fumuriu s-a deschis si Sam s-a uitat la mine de sus. - Esti bine? spuse el dar nu parea prea ingrijorat.Am auzit ceva... - Ceva ca un cap care se izbeste de geam ? Da, eu eram. - Sam, ce naiba ? se auzi vocea lui Rob din spatele meu. - Niste drogati idioti..., zise Sam enervat. Scuze.S-au aruncat in fatza mea, era sa-i calc... M-am adunat de pe jos si m-am tarat pana la canapea incercand s-o fac cu demnitate. Lucru cam greu de realizat, avand in vedere ca ma tineam inca de nas. - Se vede ca am intrat in Harlesden..., adauga Sam acuzator. Ma simteam atat de vinovata, incat imi venea sa-mi cer scuze. Ok, de fapt imi venea sa si sa plang. Si navea legatura cu durerea nasului strivit. Mi-am pipait fatza incercand sa analizez pagubele, si sa ma concentrez pe asta. Nasul nu parea rupt. M-am intors spre Robin sa-l anunt vestea cea buna, nu ca i-ar fi pasat din moment ce nici macar nu ma intrebase daca sunt bine, cand am observat ca el se tinea strans de mana dreapta.Sticla de bere se varsase pe jos.

- Ce-ai patit ? - Nimic, mormai el.M-am taiat. - Cum ? am intrebat eu prosteste. In momentele de criza nu gandesc prea limpede.De fapt nici in general nu gandesc limpede, daca e sa fiu sincera. - Pai...in sticla, a zis el impingand cu piciorul cioburile de pe jos. Nu observasem ca sticla chiar se sparsese. Iar balta de bere varsata se imbiba deja in carpeta si raspandea un miros puternic de alcool in toata masina. - Mergem la spital ? intreba Sam din fatza, parand foarte nelinistit. - Ce ? Pentru o taietura? am spus eu pe un ton cam nepoliticos. Sam s-a uitat urat la mine. Incepeam sa cred ca nu ma place prea mult. Poate ca minimalizam eu gravitatea situatiei, dar nu mi se parea ca are motive intemeiate sa se ingrijoreze atat de tare pentru prietenul lui.Exagera putin.Si de nasul meu de ce nu-i pasase ? - Nu poate fi asa de grav...nu... ? am intrebat eu intorcandu-ma spre Robin si asteptand sa ma aprobe. - Nu, nu Sam, sunt ok, nu e nevoie, zise Robin zambind. - Sigur ? - Da, zise Robin apasat. Sam intelese mesajul. Porni masina si inchise geamul fumuriu fara sa comenteze. Robin rasufla usurat si zambetul ii fu inlocuit de o grimasa. Nu intelegeam prea bine relatia de prietenie dintre ei...Parca imi scapa ceva. Singurul lucru pe care l-am dedus a fost ca Robin nu fusese tocmai sincer cand a spus ca totul e in regula. Nu-si daduse inca drumul la mana. - Da-mi sa vad, i-am zis eu. - De ce ? intreba el nedumerit. - Ca sa...vad, am argumentat eu fara alta idee. El a parut nehotarat. Isi musca buza intr-un mod care il facea sa para atat de vulnerabil incat imi venea sal iau in brate.Dar nu era o idee buna sa-mi dau frau liber instinctelor. - Ok, zise el intr-un final.

Si-a desclestat foarte incet mana, si mi-a aratat. Era ceva sange, dar nu atat de mult incat sa mi se faca rau. Intre degetul mare si aratator era taietura, mai mare decat ma asteptam.Totusi nu arata chiar asa grav. Abia apoi am vazut ca sclipea ceva inauntru. - Ah, cred ca ai un ciob..., i-am spus eu. El nici macar nu se uita, avea capul intors spre fereastra. Am incercat sa nu rad, pentru ca n-as fi vrut sa-l fac sa se simta prost, si am inceput sa scotocesc prin geanta. - Aveam o penseta pe aici...a, uite-o. - Pentru ce? se intoarse el brusc spre mine. - Pai...ca sa-l scot. - Ce sa scoti? - Ciobul. - Nu. De ce? Lasa-l acolo. De data asta nu m-am mai abtinut si am ras. - Si cum o sa mai canti la chitara ? - Ma las de chitara. Oricum tu crezi ca nu-s bun de nimic, zise el cu un zambet in coltul gurii. - Nu-i adevarat...Cine ti-a spus asta ? am spus eu prefacandu-ma scandalizata. - Tu. I-am luat mana intr-a mea, incercand sa par ca stiu ce fac. - Stii ce faci ? La naiba, m-a prins. - Da, bineinteles ca stiu.Mi se intampla foarte des sa scot cioburi cu penseta din mainile tipilor care ma agata prin baruri. - Deci crezi ca te-am agatat ? zise el pe un ton amuzat. Stiam ca m-am inrosit, dar m-am concentrat sa scot ciobul in semi-intunericul din masina. - Nu te mai misca. - Nu eu ma misc, masina se misca, replica el.

Da, ok poate ca strazile erau cam prost asfaltate in Harlesden.Dar tot un cartier minunat ramanea pentru mine. - Ah, rasufla el printre dinti cand am ratat. - Scuze... I-am strans mai tare mana, pentru ca simteam ca are de gand sa si-o traga inapoi. - Inca putin. Aproape l-am scos, am spus eu calma. El a tras aer adanc in piept. Imi parea rau ca il chinuiam. Nu ma pricepeam deloc la asta.N-ar fi trebuit sa ma ofer sa-l ajut...Mai bine il ascultam pe Sam. Dar apoi, dintr-un noroc chior (chior la propriu pentru ca nu vedeam nimic), am reusit sa prind ciobul. Lam scos victorioasa. - Au, gemu Robin. - Uite-l, i-am zis eu vesela. - Nu mersi, nu-i nevoie sa mi-l arati..., a zis el retragandu-si mana imediat de parca ii era frica ca o sa continui sa il torturez. A tacut in timp ce eu infasuram ciobul intr-un servetel. I-am intins si lui unul, si l-a luat fara nici un cuvant. Stiam ca se suparase pe mine...era doar vina mea ca am ocolit pe aici, ca aproape am avut un accident si ca el s-a lovit. Si ca nu ma pricepeam sa acord primul-ajutor absolut deloc. Masina s-a oprit.Ajunsesem in fatza blocului meu. - Scuze..., am spus eu cu regret. A durut asa tare ? - Neah, zise el intorcandu-se spre mine. Ma prefaceam ca sa-ti fie mila de mine. Am zambit.Nu eram prea sigura daca braveaza sau chiar vorbeste serios. - A functionat? - Nu, nu m-ai prea impresionat, am ras eu. Trebuia sa te plangi mai mult. - Multumesc, zise el brusc serios. Avea ochii atat de albastri si plini de... ce era ? Recunostinta, oare ? Sau mai mult ? L-am privit un moment indelungat. Mi-am dat seama ca asteptam ceva ce nu urma sa vina. Iar faptul ca nu schitam nici un gest sa plec era cam dubios. Asa ca m-am grabit sa-mi adun geanta si geaca, si sa spun repede :

- Multumesc pentru drum, multumeste-i si lui Sam, imi pare rau ca a trebuit sa ocoliti, succes cu cantatul, la revedere, multumesc inca o data..., am balbait eu fara sens in timp ce ieseam lovindu-ma cu capul de rama portierei. Am vrut sa inchid portiera in urma mea dar cand m-am intors, Robin iesea din masina dupa mine. - Incet...unde te grabesti asa ? a zis el. - Acasa..., am spus eu. - Te asteapta cineva ? intreba el Asta era un mod subtil de a intreba daca am sau nu iubit ? - Nu... Ma intrebam daca ar fi deplasat sa-l invit sa urce. Evident ca nu-l putea lasa pe Sam sa-l astepte...dar daca Robin ar fi ramas la mine pana a doua zi...hm.Bineinteles ca planurile mele nu lasau loc cazului in care el nu ar fi dorit sa urce, nu m-ar fi dorit pe mine si nimic de-a face cu mine...Ceea ce era destul de probabil. Cred ca dilema interioara mi se reflecta si pe expresia fatzei. Nu m-am priceput niciodata la ascuns emotii. Oricat incercam, pur si simplu nu ma puteam convinge sa rostesc cuvintele. Nu gaseam nici un mod de a-l invita la mine fara sa spune stupid...sau ca si cum incercam sa-l seduc.Ceea ce chiar era adevarat, de altfel. - Aici stai ? a intrebat el uitandu-se la cladirea intunecata din fatza noastra. - Mda. La lumina zilei nu arata asa de ...dezolant, l-am asigurat eu. - Sunt convins, imi zambi el. De fapt pe lumina arata si mai rau, pentru ca se vad toate crapaturile din ziduri, tencuiala cazuta si stratul cojit de vopsea. Acum arata doar ca o casa parasita dintr-un film de groaza.E inca bine. Deci ce rost are sa-l invit, oricum n-o sa intre pentru ca nu-i place unde stau. Dar nu puteam nici sa stam aici toata noaptea uitandu-ne unul la altul, pana ma hotarasc eu sa spun ceva. Nu intelegeam de ce nu isi lua el la revedere in locul meu. Era clar ca eu nu eram in stare s-o fac. Mi-a venit o idee salvatoare.Ma simteam destul de josnica sa fac asta dar...eram intr-o situatie disperata. - Ma conduci te rog pana la usa ? E un caine acolo. El mi-a urmarit privirea si l-a vazut pe Os care dormea cuminte pe o cutie de carton. Daca nu-l cunosteai, Os arata destul de infricosator si lasa impresia unui caine de paza mare si rau. Nu stiam al cui era de fapt, dar toti vecinii il hraneau, pentru ca imaginea lui de Cerber tinea intrusii la distanta. In realitate era atat de bland si prostut incat in cazul in care chiar ar fi venit un hot, probabil ca nici n-ar fi observat, ar fi dormit in continuare. Dar nu era nevoie ca Robin sa stie asta.Voiam sa aiba un motiv sa mai stea cu mine. - Da, sigur, a aprobat el repede.

Parea oarecum usurat. Poate ca si el cauta o scuza ca sa vina cu mine, mi-am permis sa sper in sinea mea. Ne-am indreptat impreuna spre intrare, iar Os s-a trezit brusc. Si-a ridicat capul mare si blanos, si s-a uitat la noi curios. - Stai, zise Rob panicat si ma prinse de mana tragandu-ma inapoi. Credea ca Os ne ataca ? M-a tras la pieptul lui si acum ma tinea intr-un fel de imbratisare incomoda. Nu stiu ce incerca de fapt sa faca, mai ales ca eu eram asezata in fata lui, deci pe mine m-ar fi atacat prima data cainele. Era ca si cum el se ascundea in spatele meu. Dar nu ma puteam plange, imi placea apropierea. Si mi-a placut si mai mult cand dintr-o data i-am simtit respiratia pe gat. M-am cutremurat. Era o senzatie coplesitoare. Caldura care ma cuprinse era paralizanta. Nu mai puteam sa ma misc sau sa gandesc.Am inchis ochii. I-am simtit respiratia accelerandu-i-se si buzele atingandu-mi parul. Mainile cu care ma tinea de mijloc m-au strans mai tare aducandu-ma chiar si mai aproape de el. Nu ma asteptasem la asta... - Fii cuminte ! zise el pe un ton taios. Pentru o secunda am crezut ca se refera la mine, am crezut ca ma lasasem dusa de val si facusem ceva ce nu trebuia. Am deschis ochii speriata si mi-am verificat mainile.Nu se aflau in vreun loc unde n-ar fi trebuit sa fie. Se parea ca Robin ii strigase lui Os sa fie cuminte.Catelul tocmai facuse un pas spre noi si acum isi inclina capul mirat. Imi doream ca Os sa inceapa sa latre. Poate Robin m-ar fi strans si mai tare in brate. Dar Os a deschis gura... Macar sa maraie putin. ...a scos limba si a inceput sa dea din coada. Oh nu ! Os, te rog. Nu ma da de gol ! A venit vesel la mine si a inceput sa se rostogoleasca la picioarele mele ca sa-l magai. Damn. Robin mi-a dat drumul. Caine prost. - Te cunoaste ? intreba Robin suspicios. - Nu, am mintit eu. E un caine prietenos se pare...

M-am aplecat sa-l mangai, desi nu merita. Caine fara minte, toti cainii intregi la cap latra noaptea, nu puteai si tu sa faci la fel ? - Imi plac cainii,zise Robin aplecandu-se si el. - Da, sunt grozavi, l-am aprobat eu incercand sa nu ma uit cu ura la Os. M-am gandit putin si apoi am continuat: - Ai fost dragut ca ai vrut sa ma protejezi. Asta daca « protejezi » era ceea ce incerca sa faca. Replica mea a sunat cam siropos.Cred ca rolul de domnita in primejdie nu ma prinde prea bine. In povestea asta Robin e un cavaler in armura cu ganduri cam necurate, iar Os un balaur nu prea reusit. - N-aveam de unde sa stim, nu ? Putea sa fie periculos, dadu el din umeri. Os s-a plictisit de noi cand a vazut ca n-avem nimic de mancare sa-i dam, asa ca a plecat sa se culce inapoi pe cutia lui. - Hey, n-am vrut sa te jignesc cand am spus ca puteai fi periculos, rase Rob. Eu nu simteam degajata, cum parea sa fie el. Incercam inca sa-mi temperez bataile inimii dupa apropierea noastra. De fapt...ce fusese aia? - Ok, de aici cred ca esti in siguranta, imi spuse Robin prefacandu-se serios. Deci nu avea de gand sa vorbeasca despre « momentul » nostru . Iar eu nu mai aveam alte scuze ca sa aman invitatia.