Capitolul 2

Capitolul 2: Remuscari

" In pure cuvinte nascute din vise Era liber, curgea in infernul tacut. Credea in puteri nespuse, nescrise, Dar nicio putere nu l-a salvat de trecut. Ar fi dorit uneori sa isi strige durerea, Sa-si ucida plamanii intr-un strigat de ura. Dar negasind macar o data puterea Cuvintele se topeau mereu pe-a sa gura. "

EPOV: Gata,asta a fost ultima incercare. Nu este vina mea,eu am vrut sa ma schimb, dar ei nu ma lasa. Doamne, si totul din cauza unei greseli din trecut, cat as vrea sa pot da timpul inapoi pana in acea zi in care, tot raiul in care traiam s-a transformat in iad, un iad gata sa ma inghita. In toti acesti ani am avut cosmaruri din care ma trezeam plangand, dar am incercat sa ma conving ca nu a fost in totalitate vina mea, ca eram doar un copil. Acesta a fost doar inceputul, pentru ca, asa cum spun parintii mei, am apucat-o pe "un drum gresit", dar asta nu din cauza mea, deoarece atunci cand nimeni nu te angajeaza, pentru ca ai cazier, exista un singur lucru pe care il poti face...gasesti o alta munca, chiar daca e ilegala, pentru ca, oricat de crud ar suna... cinstea nu tine de foame ,nu te poti hrani cu onoarea si demnitatea pe care le pierzi atunci cand incepi sa faci astfel de lucruri. Cu cat timpul trecea, cu atat prietenii mei, numerosi pana atunci, se indepartau de mine. Am fost trezit din visare atunci cand cineva a batut in usa...si miscandu-ma cat am putut de incet, am deschis usa: - Salut,frate! Cum a mers? Ti-a dat slujba? era Jasper, prietenul meu cel mai bun, fratele pe care nu l-am avut. I-am facut semn sa intre. - " Firma noastra este o intreprindere serioasa, imi pare sincer rau, dar nu putem angaja persoane cu antecedente penale! " La naiba, frate toti sunt la fel ,m-am saturat de aceeasi replica, deja e prea mult...asa ca renunt, nu o sa mai caut nicio slujba, mi-a ajuns. - Deci, sa inteleg ca ramai? oare de ce se bucura asa... - Da, Jazz. In asta am fost, in asta raman...pana la urma nu am alta varianta. - Cred ca ai putea sa te duci sa speli parbrize...am auzit ca se castiga bine. Frumos, acum si cel mai bun prieten radea de mine.. - Ce glume tampite faci! am bombanit fara prea mult chef.. - Frate, simtul umorului ti s-a dus direct in iad si in plus ce te-a apucat, nu-mi spune ca ai mustrari de constiinta chiar acum. Lui ii era usor sa vorbeasca... dar de fiecare data cand

faceam asta si nu conta daca furam o acadea sau un colier cu diamante, simteam cum o parte din sufletul meu este inundata de intuneric, cum umbrele trecului ma urmaresc si durerea ma ineaca. Dar, continuam sa fac asta, nu aveam alta solutie si...asa cum a spus si Jasper cu cateva saptamani in urma, de fapt, noi nu furam, nu faceam un lucru atat de oribil si de respingator... noi doar ajutam lucrurile sa circule...doar toata lumea stie ca nu e bine ca un lucru sa ramana prea mult la o singura persoana, este ca "circuitul apei in natura", ma rog..asta suna de-a dreptul ridicol, de fapt noi luam de la unii, altii iau de la noi si asa va fi un echilibru permanent, care sa nu afecteze pe nimeni prea mult. Vazand ca nu il contrazic, a continuat: - Nu te mai gandi la nimic, ne merge bine si in plus nu facem nimic rau...luam de la bogati si dam saracilor adica, noua... ranjetul lui incerca sa ma incurajeze si cred ca a si reusit in mare parte.. - Esti un ciudat! Tin sa iti amintesc ca acum cateva luni aproape ai iesit din asta atunci cand frumoasa fata a inceput sa planga si sa te implore sa ii iei banii,dar sa ii dai portofelul inapoi, pentru ca e un "Gucci" . Stiam ca daca spun asta nu o sa ma mai opresc din ras, dar totusi am continuat. Mai stii..." M-a durut sufletul cand am vazut lacrimi curgand pe fata sa frumoasa...cum puteam sa nu-i inapoiez portofelul cand ma ruga cu ochii sai ciocolatii, ce monstru as fi fost daca o lasam sa moara de oboseala cautand prin magazine, ore intregi alt portofel la fel ca acela ". - Daca ai fi vazut ce fata aveai... deja nu mai puteam vorbi,de mult nu am mai ras atat... aratai ca un copil care a vazut pentru prima data o jucarie...asta a pus capac,am cazut de pe scaun si ma chinuiam din greu sa opresc hohotele de ras care deja ma zguduiau serios... - Mai taci,omule! De fiecare data cand ma simteam si eu bine trebuia el sa imi strice tot cheful... - Apropo, ce mai face Alice? Tot mai ai impresia ca face parte din colectia celor 3 M? - Cei 3 M ? intreaba confuz.. - Da, frate, Minunata , Mistica ,Magnifica si probabil capabila sa ameteasca oameni...hmm...poate e o

vrajitoooare misterioasa...si nu m-am mai putut ajuta,rasul a venit singur si chiar mai natural de data asta,cred ca ma puteam obisnui cu asta...lucrul asta imi placea la Jasper...prezenta lui emana liniste si calm. Atunci cand vorbeam cu el puteam sa uit de problemele mele, macar pentru cateva minute. - Pai, Alice e bine...am vorbit cu ea aseara, in plus nu e vrajitoare si nu cred ca poate sa ameteasca oameni, sunt sigur de asta, cel putin pe mine...cred ca daca m-ar pune sa fac cel mai nebunesc lucru, pentru ea l-as face, ar fi de ajuns sa ma uit in ochii ei adanci. Stii, cand am cunoscut-o pentru prima data, acum 2 ani, ochii ei aveau alta nuanta...erau mai deschisi la culoare, un aramiu spre rosu...era chiar ciudat. - Da, si eu sunt Mos Craciun... Ho!Ho!Ho, ah, scuza-ma dar costumul meu rosu e la curatatorie. Cand voia Jazz putea sa fie destul de ciudat.. - Ar fi trebuit sa ma gandesc ca o iei in gluma, eu chiar vorbeam serios ! S-a asezat pe podea bombanind... - Fata asta te-a prostit de tot, Jazz! Si eu care credeam ca ar trebui sa merg la psiholog, poate ar fi bine sa vii cu mine...hmm, de fapt tie ti-ar trebui un psihiatru ! M-am ridicat si l-am lovit cu pumnul in umar in joaca, semn ca gluma s-a terminat. Stiam ca Alice si Jasper se iubeau si desi Alice era cam ciudatica, imi era simpatica si se pare ca ea era singura care putea sa il faca fericit...Jazz nu ar spune niciodata nimic rau de ea daca nu ar fi cazul, nu ca ar fi ceva rau in a avea ochi rosii si a ameti oamenii...hmm, daca asta ar fi adevarat, poate imi va da si mie vreun elixir ...vreo solutie ceva, poate ma voi transforma intr-o alta persoana sau poate imi va sterge amintirile si nu voi mai suferi atat... - Frate, macar noi ne iubim...ea nu e disperata ca Tania, care te urmareste peste tot, iar eu nu trebuie sa ma ascund tot timpul de ea asa cum faci tu.. Nici nu trebuia sa imi spuna, Tania era cea mai cicalitoare persoana pe care am cunoscut-o vreodata.. - Jazz, Tania nici macar nu intelege ca eu nu vreau nimic cu ea, e atat de incapatanata... iar eu eram atat de frustrat si nici nu mai stiam in ce fel sa-i spun sa ma lase in pace. Uneori ma gandesc... si am inceput sa chicotesc...ar fi

fost o idee buna - La ce te gandesti? Si in ce moment a inceput joaca asta "de-a v-ati ascunselea" sa ti se para amuzanta? Hmm...deci, de ce razi? - Pai...ma gandeam, as fi un nemernic daca as incerca sa obtin o hotarare judecatoreasca prin care Tania sa nu aiba voie sa se apropie de mine la mai putin de 500 de metri? Si am inceput sa chicotesc, dar se pare ca Jasper nu s-a prins de gluma - Esti batut in cap? Nu intelegi ca isi vor da seama de ceea ce faci tu...cum le vei explica toate alea...vor sti ca tu si eu... Vorbea atat de repede si de incoerent incat abia mai intelegeam ceva...trebuia sa-l opresc.. - Doamne, stai calm..mai respira si tu. si am inceput sa rad, dar se pare ca, cu cat eu radeam mai tare, el se enerva mai mult... Am glumit, Jazz...totusi ce se intampla cu tine...hmm, esti cam stresat in ultimul timp...sa fie de vina Alice? - Nu am nimic ! - Ok, nu e nevoie sa tipi...inca aud. - Hmm...deja s-a facut seara? Edward eu trebuie sa plec, in seara asta ies cu Alice...daca vrei sa mergi ne gasesti in "Amnesia",sau poate pe terasa la "Space"...si era sa uit, maine poate pescuim ceva. Iarasi ranjea ca un tont...precis Alice o sa-i goleasca buzunarele in seara asta, pentru ca Jazz nu putea sa isi duca printesa decat in cluburi de fitze. - Da, poate..am nevoie de ceva combustibil ! deja eram obisnuiti cu limbajul nostru codat.. - Atunci ramane pe maine. S-a ridicat sa plece.. - Da, omule. Apropo, inchide usa si...distractie placuta! Dupa ce a plecat cuvintele sale imi rasunau in cap " Numi spune ca ai mustrari de constiinta chiar acum ." Daca ar sti ca remuscari am avut,am si voi avea pentru totdeauna ..si nu neaparat pentru ceea ce fac in prezent, asta era o nimica toata. Nu voi putea fi vindecat de durerea asta, iar ceea ce am facut nu pot indrepta...si remuscarile ma vor urmari pretutindeni, imi vor distruge viata, ma vor chinui permanent..