Capitolul 2

Capitolul 2: Alec Atunci a intrat pe usa cel care se presupunea ca era Alec. O stare emotionala ciudata m-a cuprins..nu mai simtisem asta de cand...de cand il intalnisem pe sotul meu,fostul meu sot pe care Aro(fapt pentru care il uram) mi l-a ucis cu sange rece,fara pic de mila pentru simpla „greseala”,ca sotul meu(magnificul Andrei,care putea schimba viitorul dupa bunul lui plac) nu a acceptat sa-l faca pe Aro „Conducatorul tuturor vampirilor” de aceea il uram pe Aro,ca imi luase tot ce iubeam mai mult pe pamantul asta,viata mea,lumina mea,ingerul care ma transformase dar care imi fusese alaturi,cea mai mare iubire a vietii mele,a eternitatii mele. Alec m-a facut sa-l plac din prima clipa in care l-am vazut: cu trup de razboinic,de zeu si chip de copil,de inger...eram complet atrasa de el,parca il vedeam pe Andrei acolo,langa mine doar ca Alec avea parul mai deschis decat negrul intens al parului lui Andrei. Imi facea asa de bine sa ma uit la el,imi lua durerea din suflet numai uitandu-ma in ochii lui care erau rosii si profunzi,ca ai lui Andrei. Alec era diferit dar totusi asemanator cu Andrei si asta ma facea sa simt cidat... -Alec,o vei insotii pe domnisoara Maria la vanatoare,ca sa nu mai faca alte greseli... vorbele lui Aro ma intrerupsera din ganduri facandu-ma sa tresar. -Am inteles Stapane. A raspuns Alec cu glas supus luandu-ma de mana. Cand m-a atins am simtit un fel de electricitate care imi traversa venele dar nu i-am dat importanta deoarece acest Alec erea prea dur cu mine taganduma dupa el cu o viteza care daca as fi fost om as fi fost ingrozita... Mergeam...ma rog eu mai mult alergam in spatele lui Alec,parfumul pielii lui ma imbata si linistea ma asurzea asa ca am decis sa rup tacerea oricum eram aproape de iesirea din castel. -Ai putea te rog frumos,sa incetezi sa mai ma strangi de mana si sa mergi mai incet? Am spus eu pe un ton aproape poruncitor. -Sunt aici sa te insotesc sa nu mai faci greseli nu sa iti fac favoruri sau sa vorbesc cu tine. A raspuns Alec rece. Vai nu ma asteptam la reactia asta. -Aaa. Deci sa inteleg ca nu va vorbi niciunul...ok. si vreau sa vanez in Roma. Am spus eu. -De ce tocmai in Roma? A intrebat Alec fara sa se uite la mine,din nou. -Pentru ca daca m-as fi dus singura,acolo as fi vanat. Am spus si eu la fel de rece ca el...sa vedem daca ii placea asta. Ne-am urcat in masina sa... un Porsche Carrera GT,negru Cica sa nu atragem noi atentia....dar ei,Volturii ce faceau? Ne departasem destul de mut de Volterra dar niciunul dintre noi nu spunea nimic,nici nu ne uitam unul la

altul. Ma frustra situatia asta si cred ca si pe el dupa fata pe care o avea,dar niciunul dintre noi nu a rupt tacerea pana am ajuns la Roma. A parcat pe o straduta laturalnica si ingusata si a oprit masina. Am coborat din ea incet inca asteptand ca Alec sa spuna ceva. Dar asteptarea a fost in zadar,totusi nici eu nu am renuntat. -Bine,nu ai de gand sa spui nimic nu? A spus intr-un sfarsit Alec. -Tu esti cel care nu a vrut sa vorbeasca le inceput. Am raspuns eu. -Unde vrei sa vanezi? M-a intrebat el dar pana acum nu se uitase deloc la mine. -Oriunde. Am raspuns si am inceput sa-mi caut de mancare pe strazile intunecoase ale Romei. Am gasit un barbat. Era gras...suculent,avea parul negru si ochii albastrii dar la cat de sete imi era nu am mai fost atenta la el ci l-am secat in doua secunde de sange. Alec ma astepta intors cu spatele. Oare ce avea vampirul asta cu mine? Mi-am reglat glasul cand am terminat si am zis: -Tu nu mananci? Alec s-a intors la mine si m-a privit pentru prima data... -A..poate. stiai ca esti foarte frumoasa? M-a intrebat el luandu-ma de mana. Daca as fi fost om as fi rosit in momentul asta. Oare ma placea si el asa cum il placeam si eu?