Never Think

Capitolul 1- Creepy Strangers Concertul din seara aia iesise foarte prost. Si nu spun asta pentru ca am o viziune perfectionista sau un auz rafinat. Nu. Concertul iesise prost si oricine din public, oricat de afon sau beat era el, tot si-a dat seama de asta. - Ce tare a fost ! Bate palma ! striga Bill spre mine in timp ce cobora dintr-o saritura de pe scena. Bill era si afon si beat, ce-i drept...dar inca mi se parea incredibil cum optimismul lui nu se diminua absolut deloc, indiferent de cat de aiurea ne iesea. M-am strambat la el. - Ce-i ? intreba Bill confuz. - Tu chiar nu-ti dai seama ca mai aveau putin si aruncau cu sticle in noi ? - Ce ? Despre ce vorbesti ? Ne aclamau ! - Alea se numesc huiduieli, l-am luminat eu. - Terminati, se auzi vocea lui Theo de sub o boxa. Tocmai incerca sa stranga cele cateva zeci de cabluri de la intrumente, asta fiind mereu sarcina lui dupa fiecare cantare. Nu ne permiteam sa angajam pe cineva specializat care sa faca asta in locul nostru, iar Bill si cu mine eram prea nepriceputi la tehnica. Asa ca Theo era in acelasi timp chitarist, backing vocalist, tehnician si sunetist. Era singurul care isi merita banii. Bill nu facea decat sa urle ca un bizon torturat in microfon, si sa se strambe ca un solist ce era, iar eu sa incerc disperata sa nimeresc acordurile pe clape. - Nu mai conteaza cum a fost..., zise Theo cu un aer resemnat. - Deci recunosti ca a fost prost ! am spus eu victorioasa. - Nu a zis asta! protesta Bill. Inca ma certam cu Bill, eu acuzandu-l ca e surd, el acuzandu-ma ca sunt negativista, cand am vazut-o pe Darra intrand vesela pe usa clubului.Era imbracata in blugi si tricou, dar chiar si asa reusea sa arate genial si sa se remarce in multime.Cateva capete s-au intors dupa ea in timp ce trecea grabita printre mese.A venit direct la noi in spatele scenei. - Heey ! Bravo ! Ati fost grozavi ! ne felicita ea cu un zambet mare pe fatza. - Vezi ? facu Bill spre mine. - Darra, tu abia acum ai venit. Te-am vazut cand ai intrat. Nici macar nu ne-ai ascultat! am evidentiat eu. - Ei, amanunte..., zise ea evaziv.Stiu ca ati fost grozavi.Hai sa bem ceva.

Chiar aveam nevoie sa beau ceva. Mi-am strans lucrurile si l-am intrebat pe Theo daca vrea sa-l ajut, intrebare de complezenta, pentru ca amandoi stiam ca nu sunt in stare nici sa scot o borna fara sa ma curentez. Mi-a facut semn sa plec. O sa mai dureze pana termina treaba. Darra se asezase deja la bar, asa ca am ocupat scaunul de langa ea. Mi-am comandat ce isi comandase si ea, desi nu eram prea sigura ce anume e sau daca o sa fiu in stare sa-l beau.De fapt cred ca tot ce vroiam era sa plec mai repede acasa. Ma simteam prost sa stau acolo, in mijlocul oamenilor pe care ii torturasem cu putin timp inainte cu cantatul. Mi se parea ca se uita toti la mine si rad. I-as fi spus si Darrei ce gandeam , dar probabil ca mi-ar fi zis ca sufar de paranoia si ca trebuie sa ma tratez. - Ce mai face Edward ? am intrebat-o. - Care Edward? raspunse ea sorbind incet din pahar. - Edward...tipu ala cam la 1,80, saten, dragut...iti amintesti de el?Iubitul tau? - Aa. Ed. Nu stiu ce face, n-a putut sa vina in seara asta. Mai degraba « n-a vrut sa vina». Iubitul Darrei venise la un singur concert de-al nostru, dar de atunci nu-l mai vazusem. Faptul ca prefera sa o lase pe iubita lui intr-un bar noaptea fara el, decat sa ne suporte pe noi cantand...spunea multe. Ma simteam un pic dezamagita. Din momentul in care am aflat ca Edward lucreaza in industria muzicala, si are multe cunostinte faimoase prin Londra, imi facusem sperante ca poate trupa noastra Creepy Strangers o sa avanseze in sfarsit din stadiul de cantari ratate prin puburi afumate. Dar ma inselasem. - Are mult de lucru, il scuza ea. Si stii ca el lucreaza cel mai bine noaptea.In ultimul timp ma scoate din minti.Pur si simplu doarme toata ziua. Abia cand apune soarele incepe ziua lui de lucru...sa compuna la pian sau mai stiu eu ce face... - Mda, geniile astea...,am mormait eu. - Ieri m-am trezit cu el la usa pe la 3 noaptea.Si nu e prima data cand face asa ceva. Si bineinteles ca la ora aia eu sunt prea obosita si nervoasa ca sa mai am chef de...auzi, ala nu e tipul din Twilight ? M-am intors sa vad la ce se refera.Trebuia sa fie cu adevarat important daca s-a intrerupt din vorbit. Pe scena se urcase un chitarist care isi aranja concentrat microfonul, cu privirea in jos. - Nu, am zis eu analizandu-l.Doar seamana. - Hm...ok, fu ea de acord . Mai avusesem acelasi schimb de replici de cateva ori. Cand avusese o slabiciune pentru Robert Pattinson, i se intampla destul de des sa confunde cu el cam 90% din londonezii pe care ii vedea pe strada, iar eu trebuia sa o asigur ca se inseala. Credeam ca a trecut de faza asta, acum ca il avea pe Edward, iubitul perfect. Dar tipul asta semana destul de bine cu Robert Pattinson. Probabil ii imita stilul. Purta niste blugi tociti care pareau sa se dezintegreze pe el si un tricou. Genul de vestimentatie care voia sa afirme clar : « Nu imi pasa cum arat ». Pana si parul castaniu ii era ravasit, ca si cum abia se trezise din somn.

Stiam ca Darra ar fi vrut sa continue sa se planga de Edward, dar in bar se facuse brusc foarte liniste. Asa ca am ramas si noi tacute, asteptandu-l pe chitarist sa inceapa. Si-a acordat stangaci chitara si apoi a inceput cu un acord cam fals. Si-a dres vocea si a inceput iar sa se acordeze. Am zarit capul lui Theo iesind de dupa cortina din spatele scenei ca sa vada cine canta. Avea un cablu pe care il tinea intr-o mana ramasa suspendata in aer de uimire. Intre timp, chitaristul se hotarase ca nu poate sa fie mai acordat decat atat si incepuse cu un fel de balada ciudata si deprimanta cu o voce mormaita acompaniata de chitara falsa. Nu intelegeam prea bine versurile, dar putinele cuvinte pe care le-am inteles ma faceau sa cred ca e ceva in legatura cu iubirea imposibila si cu moartea. Capul lui Theo continua sa se uite din spate, cu privirea confuza si serioasa. Era atat de caraghios incat nu m-am putut abtine si m-a bufnit rasul. Bineinteles ca hohotele mele s-au auzit nepoliticos de tare in linistea de pana atunci si am distrus complet atmosfera trista a piesei. Am simtit cum toata lumea s-a intors cu repros sa se uite la mine si am tacut jenata.Iar cand privirea chitaristului s-a indreptat direct spre locul unde stateam eu, mi-am dorit sa se deschida un crater in podea. Poate n-ar fi fost asa de rau, dar Bill si-a ales chiar acel moment sa strige din culise : - Eeeem ! Ai vazut cumva unde mi-am lasat mobilul? Stiam ca ar fi continuat sa strige daca nu ma duceam la el, asa ca am traversat repede culoarul stramt dintre mese, sub privirile tuturor, am urcat pe scena si am trecut exact pe langa chitaristul care acum probabil ma ura de moarte ca i-am distrus concertul. Aproape ca ma asteptam sa se opreasca din cantat si sa-mi traga cu chitara in cap. O meritam. Cred ca eram rosie ca o gulie cand in sfarsit am intrat dupa cortina. - Bill!am soptit eu printre dinti. De ce strigi ? Se canta, ce naiba! - Tipu asta a inceput sa cante ? Credeam ca doar se acordeaza. - Nu. Chiar canta. - A, dadu el din umeri.Mi-ai vazut mobilul? L-am ajutat sa-si caute mobilul, pana si-a amintit ca de fapt il uitase acasa. Theo terminase si el de pus instrumentele in cutii, dar inainte sa putem sa iesim din culise a trebuit sa asteptam sa incheie chitaristul ultima piesa. N-as fi avut curaj sa-l mai deranjez inca o data. Dupa ce m-am asigurat ca nu mai era nimeni pe scena, abia atunci le-am facut semn celor doi sa ma urmeze. Ne-am asezat la bar langa Darra, care ne astepta plictisita si inconjurata de pahare goale. - Ah, credeam ca nu se mai termina ! am oftat eu trantindu-ma pe scaun. - Ce-i ? Nu ti-a placut cum a cantat?ma intreba Theo. - Nu ! - Doar pentru ca nu intelegi un stil muzical nu inseamna ca... - Vrei sa zici ca tu esti mai destept decat mine si intelegi ceva ce mie imi scapa ? am spus eu.

- Ce ai azi ? se enerva Theo pe mine.Mai devreme te certai cu Bill, acum incerci sa te certi cu mine. Ce-i cu tine ? Calmeaza-te ! - E din cauza lipsei de iubit, concluziona Darra dand inteleapta din cap.Devii irascibila cand stai prea mult timp fara... M-am uitat urat la ea si a tacut. - Imi pare rau. Nu stiu. Am avut o seara cam aiurea..., am zis eu incercand sa ma scuz. - Nu-i nimic, spuse Theo calm. - Da, aveai dreptate, Em...chiar am cantat naspa in seara asta, recunoscu Bill spre uimirea mea. Nu credeam sa aud vreodata asa ceva din gura lui.Am simtit ciudata nevoie sa-l consolez. - Lasa, n-a fost chiar asa de rau. Partea buna e ca pe langa tipu asta care a zdranganit chitara la final, noi chiar am cantat onorabil, am ras eu. Privirea disperata a Darrei a fost primul semn.Apoi zambetul chinuit al lui Theo si cotul pe care mi l-a tras Bill mi-au confirmat temerea. M-am intors, incet si cu frica. Desi stiam ca el era acolo si mai mult ca sigur auzise ultima mea replica, am tresarit violent cand l-am vazut pe chitarist rezemat de bar chiar in spatele meu. - Bau, facu el. Nu era prea tarziu sa imi primesc binemeritata chitara in cap. Am inghitit in sec intrebandu-ma de ce mi se intampla numai mie atatea chestii penibile.Ar fi trebuit sa ma obisnuiesc pana acum, dupa atatia ani de gafe si situatii incomode.Ar fi trebuit sa scap de greata din stomac si de roseata din obraji.Si cel mai important, ar fi trebuit pana acum sa stiu cum sa ies cu demnitate din situatiile penibile. N-aveam nici cea mai vaga idee ce sa fac. - Un coniac, te rog, ceru el barmanului. Apoi se intoarse spre mine.Abia acum, vazandu-l asa de aproape imi dadeam seama cat de bine arata. Infatisarea lui ravasita mi se parea de data asta incredibil de atragatoare.A trebuit sa ma concentrez sa nu incep sa ma holbez la el. Nu parea foarte suparat. Zambea in coltul gurii. Un gand plin de speranta prindea contur la mine in creier : poate nu auzise ca vorbeam despre el. - Interesant punct de vedere, imi spuse el direct. Ah, la naiba, a auzit. - Sa stii ca mi-ar fi iesit mult mai bine daca nu mi-ar fi sabotat cineva concertul, continua el serios. M-a intrerupt de cateva ori si mi-a distrus complet concentrarea.Ce oameni...nu-i asa ?

Ironic. Mai bine ironic decat nervos, cred. Am incercat sa balbai o scuza dar nu mi-a iesit decat un sunet dezarticulat si ragusit. El s-a uitat nedumerit la mine. Probabil se intreba daca sunt nebuna sau retardata.Sau amandoua la un loc. Din disperare am privit spre Theo si Bill, asteptand sa spuna unul dintre ei ceva care sa ma salveze.Dar ei nu faceau nici un efort sa-si ascunsa ranjetul de pe fetze in timp ce urmareau umilirea mea grandioasa. Mai aveau nevoie doar de popcorn. Tacerea devenise ridicola.Iar privirea chitaristului din ce in ce mai confuza. - Eu am plecat, spuse Darra ridicandu-se dintr-o data. Daca veniti si voi acum, putem sa impartim un taxi. Theo si Bill n-au asteptat sa fie invitati inca o data. Si-au dat pe gat berile si s-au ridicat.Un taxi pana in capatul celalalt al Londrei costa cam de doua ori cat castigam noi pe un concert. Eu am sarit imediat de pe scaun, aproape rasturnandu-l din graba, in timp ce multumeam in gand tuturor sfintilor si serafimilor ca o am pe Darra. Ce usurare. Datorita ei aveam o scuza perfecta sa fug si sa nu mai trebuiasca sa... - Mi-ar placea sa mai stai. Ce ? Cine a spus asta ? S-au intors vocile din capul meu ? Din cauza socului, mi-au trebuit cateva secunde ca sa realizez ca vocea era reala, apartinea chitaristului, si mi se adresase mie. Probabil aveam o expresie foarte ciudata pe fatza, pentru ca el continuat repede : - Ca sa-mi spui mai exact ce nu ti-a placut la felul in care am cantat...Am nevoie de putina critica constructiva...mereu utila... Foarte ciudat, dar desi cu cateva secunde inainte nu-mi doream nimic altceva decat sa fug, acum chiar imi doream sa raman. Nu ma mai simteam penibil, nu imi mai era frica, si disparuse chiar si senzatia ca trebuie sa imi cer scuze interminabile. Am incercat sa par ca imi cantaresc optiunile, apoi am dat din cap cu falsa indiferenta si i-am spus Darrei ca raman. - Bine..., mi-a raspuns ea un pic sceptica.Atunci, mai vorbim...pa... A plecat dar nu inainte de a-mi arunca o ultima privire sugestiva. Speram ca el n-a vazut-o. Abia cand am ramas singuri, m-a curprins iar panica. - Multumesc, spuse el invartind absent suportul de pahar din fatza lui. Ca ai ramas. - Pentru nimic, am dat eu din umeri incercand sa par degajata.

Barmanul se intorsese cu coniacul. - Ce vrei de baut ? ma intreba chitaristul dandu-mi de inteles ca face cinste. - Aaa...o cola, am spus eu simtindu-ma ca o mironosita. Acum sigur o sa faca misto de mine. - Esti cu masina ? zise el. - Nu. Am ezitat putin, apoi am adaugat : - Dar daca fac atatea tampenii cat sunt treaza, nu vrei sa stii ce fac cand sunt beata. - Ba vreau, rase el. Imi placea rasul lui.Era foarte natural. Majoritatea oamenilor rad ori prea fortat, ori de parca incearca sa se controleze. - Ai fi dezamagit, i-am spus eu. Nu e nimic interesant de vazut. Nu dansez pe mese si nici nu ma dezbrac. Doar rad mult si zic tot ce gandesc. Stai. Asta facusem si mai devreme : am ras cand canta el si apoi am zis cu voce tare ca nu mi-a placut. - Scuze pentru ce-am spus...despre cum ai cantat. N-am vrut sa... - N-ai vrut sa te aud eu, rase el. Ma bucuram ca lua totul ca pe o gluma si nu ma ura, asa cum crezusem. - Stai linistita, e foarte bine sa spui ce gandesti. Putina lume face asa ceva. - Dar eu nu ma pot abtine, nu vreau sa fac asta, i-am explicat eu. Personal prefer sa fiu mintita frumos decat sa aflu ce gandeste cu adevarat cineva despre mine. - Da ? zise el incruntandu-se. Nu-i chiar asa placut, mai ales cand stii ca esti mintit. Eu am dat din umeri si am luat o gura de cola. Discutia devenise prea filozofica. - De ce ? insista el. - Nu stiu. - Ti-e frica de ce ai putea sa afli ? ma provoca. - Da, am recunoscut eu.

- Mie nu. Ma enerveaza linguselile si laudele stupide. Iar asta ne aduce inapoi la subiect. Astept criticile. Zii. De ce nu ti-a placut cum am cantat? Deci chiar vorbise serios ? - Tu chiar ai vorbit serios ? am spus eu cu voce tare.Credeam ca... - Ce...credeai ? ma indemna el sa continui propozitia lasata neterminata. Credeam ca o spusese doar ca sa ma faca sa raman.Credeam ca de fapt voia sa ma cunoasca...Ah, ce proasta sunt... - Nimic, am spus eu. Mai bine as fi comandat ceva alcoolic. Aveam nevoie. - Vreau doar o opinie, atat. Nu-ti fie frica, n-o sa ma simt jignit orice ai spune, ma incuraja el. Imi zambi larg. - Nu...nu e o idee buna, m-am eschivat eu. - Te rog, zise el insistent. Incercam sa gasesc ceva de spus care sa il convinga sa renunte, dar in acelasi timp imi venea sa-i urlu in fatza tot ce ma deranjase. Daca voia critici, atunci asta trebuia sa-i dau. Si fara menajamente. - Rob ! striga cineva iar el si-a ridicat privirea. Rob ? Beculete si semne de avertizare s-au aprins la mine in creier. Rob ? Ii facu din mana celui care il strigase din capatul opus al barului, si apoi urla : - Nu, maine ! Un raspuns la o intrebare pe care n-o auzisem. Apoi se intoarse spre mine. Eu nu m-am putut abtine, si oricum era singurul lucru care mi se repeta in cap, asa ca am spus : - Rob ? - Da, zise el nedumerit.Ah, nici nu am facut cunostinta.Scuze, am uitat, spuse el intinzandu-mi mana. - Em, am zis eu dand mana cu el. De la Emily. Si...Rob de la ce vine ? - Robin, raspunse el zambind. Robin Evans.Cantaret cu jumatate de norma prin baruri si pe oriunde exista cineva dornic sa asculte, in principiu...

Rase de propria lui gluma. Am vrut sa-i spun ca pentru o secunda am crezut ca o sa zica ca-l cheama Robert Pattinson, dar m-am razgandit. Nu voiam sa ma creada mai nebuna decat ma credea deja. - Si cu ce iti ocupi cealalta jumatate de norma, Rob ? am intrebat eu. - De ce ? Nu par ca ma pot intretine doar din muzica ? rase el. Aa stai, nu-mi spune, stiu deja raspunsul. Mi-am dat ochii peste cap. - Lucrez la FedEx, zise el inca amuzat. - Serios? Am incercat sa imi controlez intonatia, ca sa n-o ia iar ca pe o jignire. - Da. Sunt mereu pe drumuri, e cam enervant. Ma straduiam sa gasesc ceva inteligent de spus, dar fara succes. M-a salvat telefonul lui care a inceput sa vibreze.L-a scos din buzunar si l-a deschis. - Scuze, mi-a spus el politicos. Da ? Da ?....Aha...Da. Daca voiam sa deduc ceva din conversatie, n-aveam nici o sansa. M-am prefacut ca nu sunt atenta, ca sa-i ofer putina intimitate. Poate il cauta vreo iubita sau ceva de genul asta...M-a intristat gandul.Si apoi am inceput sa ma gandesc ca, daca m-a intristat ipotetica existentza a unei posibile iubite, inseamna ca in mod inconstient, continuam sa-mi fac sperante. Ok, poate ca nu tocmai inconstient...Aveam deja cateva imagini mentale destul de elaborate : noi doi la intalniri...noi doi cantand impreuna... noi doi pe malul Tamisei la un picnic improvizat... el asteptandu-ma de dimineata la metrou cu o cafea si un sarut... eu spunandu-le prietenilor nostri comuni : « M-a agatat intr-un bar, cat de cliseistic, haha » M-am oprit din visare inainte sa ajung prea departe.Trebuia sa-mi stapanesc imaginatia. Am inceput sa ma uit aiurea prin jur, ca sa-l las pe Robin sa-si termine linistit conversatia. Mi-a atras atentia un grup de fete de la o masa din apropiere. Erau patru, si toate se uitau insistent la mine. Am crezut la inceput ca mi se pare, ca doar imi sta in fire sa fiu paranoica. Dar le-am intors privirea pentru cateva secunde, iar ele nici macar n-au parut jenate ca au fost prinse holbandu-se.Una din ele i-a soptit ceva blondei de langa ea. Wow.Chiar am cantat atat de prost ? Nu pot sa fie si ele macar un pic mai subtile ? Poate ar trebui sa ma vopsesc si sa ma mut intr-o tara indepartata. Prin Indonezia ? Cuba ? Mi-am mutat privirea de la masa lor. Dar am dat peste alti oameni care se holbau. Peste tot ! Unii susoteau. Imposibil. Au innebunit cu totii ? Necunoscuti care se uita si vorbesc despre mine.Ce cosmar...

Robin tocmai isi punea telefonul inapoi in buzunar, asa ca voiam sa fac un comentariu despre nesimtirea oamenilor, dar el m-a intrerupt: - Scuze...trebuie neaparat sa plec.Te superi daca continuam conversatia in masina ? Te las unde vrei. M-a coplesit, de fapt m-a lovit din plin, un sentiment puternic de dezamagire. Voiam sa mai stau. Cu el. Nu voiam sa se termine asa repede. - Nu, nu-i nevoie...iau un taxi, am spus eu nu prea convinsa. Speram ca nu aude tonul trist din vocea mea. - Ba da, e nevoie. Eu te-am rugat sa ramai, deci iti sunt dator cu drumul pana acasa, spuse el cam repezit. Parea ca se grabeste cu adevarat. Deci nu era doar o scuza ca sa scape de mine. - Dar trebuie sa plecam acum, te rog..., insista el. Arata de parca avea de gand sa ma traga jos de pe scaun daca nu ma miscam in urmatoarea secunda, asa ca m-am ridicat si mi-am luat geanta si geaca. Ma indreptam spre iesire cand m-a prins de mana. M-am intors surprinsa spre el.Cred ca un pic prea surprinsa, pentru ca atunci cand mi-a vazut expresia, mi-a dat drumul repede. - Aaa...nu pe acolo.Hai pe iesirea din spate.Acolo e masina. - Ok... L-am urmat cuminte.M-am uitat doar in jos cat am traversat barul, ca sa nu mai observ pe nimeni hobandu-se. Abia cand am ajuns la usa din spate, mi-am dat seama ca trebuie sa intreb: - Masina ta? Dar...ai baut. Nu ca mi-ar fi pasat de siguranta mea. Instinctul meu de auto-conservare n-a fost niciodata prea dezvoltat. El a ras. - O conduce un prieten. Mi-a deschis usa si am iesit amandoi afara, in noapte. Schimbarea de temperatura m-a facut sa tremur. Speram ca masina nu e prea departe. Nu cunosteam strada pe care iesisem. Nu era deloc iluminata, iar de-o parte si de alta pareau a fi depozite. El facu cativa pasi si apoi se uita dezorientat intr-o parte si-n alta, lucru care nu era prea incurajator pentru mine.

Voiam sa-i zic ca daca si-a lasat masina intr-o zona ca asta, e posibil sa nu si-o mai gaseasca, cel putin nu intreaga. Dar inainte sa apuc sa zic ceva, a gasit-o. I-am vazut intai farurile intermitente.Cineva era la volan si ii facea semne lui Robin. Cand ne-am apropiat am vazut ca farurile apartineau unei masini neagre, blindate. O masina scumpa, imi puteam da seama chiar si fara sa-i vad marca. Au inceput sa mi se formeze in cap tot felul de intrebari, dar am decis ca o sa ma gandesc mai tarziu la ele. Acum nu conta decat sa mai profit de putinul timp pe care il mai aveam de petrecut cu el. El mi-a deschis politicos portiera dar atentia mi-a fost distrasa de altceva : dupa colt se zarea de la distanta intrarea principala a barului. Era atat de multa lume stransa acolo incat strada parea blocata. Se vedea in lumina bliturilor ca se ingramadeau toti sa vada ceva anume. - Wow,ce multa lume. Crezi ca era cineva celebru inauntru ? am intrebat eu. Imi parea rau ca am plecat inainte sa vedem care era sursa agitatiei. - Da, probabil..., dadu el din umeri - Ce pacat ca nu l-am vazut si noi... Asta l-a facut sa zambeasca. Eu continam sa ma uit in departare, spre multime, sperand ca o sa vad totusi ceva, dar el m-a luat de mana si m-a tras incet spre masina. De data asta m-am bucurat de atingere, stapanindu-mi surprinderea. Cand am intrat in masina ma pregateam sa-l salut vesela pe prietenul lui Rob de la volan. Doar ca am observat ca ma impiedica un geam fumuriu care bloca orice legatura dintre bancheta din spate si scaunele din fatza. Canapele lucioase...ecran plat...spatiu anormal de mare pentru intins picioarele. Asta nu era orice masina.Era o limuzina.